DPPps1

Titlul I ACTIVITATEA PROCESUAL~ {I PROCEDURAL~ PREALABIL~ JUDEC~}II Cap. I. Urm`rirea penal`

I.1. Obiectul [i principiile specifice urm`rii penale 1.

Urm`rirea penal` ca prim` faz` a procesului penal rom#n 1) Desf`[urarea procesului penal \n faze, etape [i stadii procesuale La realizarea scopului procesului penal de aplicare a legii penale celor care au s`v\r[it infrac]iuni contribuie instan]ele judec`tore[ti, Ministerul Public, organele de cercetare penal`, cu participarea activ` a \nvinuitului sau inculpatului, a p`r]ii v`t`mate, a p`r]ii civile [i p`r]ii responsabile civilmente, precum [i a ap`r`torilor acestora. Ministerul Public [i organele de cercetare penal` au sarcina de a descoperi infrac]iunile s`v\r[ite, de a identifica persoanele care le-au s`v\r[it, iar dup` dovedirea vinov`]iei lor s` le aduc` \n fa]a instan]ei judec`tore[ti; instan]ele de judecat` au sarcina de a judeca pe inculpa]i, de a constata prin probe vinov`]ia acestora [i de a le aplica, \n caz de vinov`]ie, sanc]iunile prev`zute de legea penal` [i de a-i obliga la repararea prejudiciului cauza prin infrac]iune; \n fine, s\nt organe care pun \n executare dispozi]iile din hot`r\rea definitiv` a instan]elor de judecat`. Acestor sarcini diferite le corespund [i activit`]i procesuale [i procedurale diferite, c`ci \ntr-un anumit mod se poate proceda la descoperirea infrac]iunilor, identificarea [i prinderea infractorilor, [i \n alt mod la stabilirea cu caracter difinitiv a vinov`]iei [i la aplicarea pedepselor celor vinova]i de s`v\r[irea de infrac]iuni; o form` diferit` cap`t` activitatea de punere \n executare a hot`r\rii penale definitive. Activit`]ile diferite pe care le desf`[oar` participan]ii la procesul penal nu aduc atingere caracterului unitar al procesului penal, deoarece ele se desf`[oar` \n vederea realiz`rii unui scop unic, de aplicare a legii penale celor ce au s`v\r[it infrac]iuni. Caracterul unitar al procesului penal nu este incompatibil cu \mp`r]irea procesului penal \n grupe de acte [i m`suri procesuale care, prin obiectul lor [i prin autorit`]ile care ac]ioneaz`, se disting de alte grupe de acte [i m`suri procesuale. {tiin]a dreptului procesual penal a delimitat aceste grupe de acte [i m`suri procesuale ce formeaz` un ansamblu cu tr`s`turi dinstincte [i a recunoscut existen]a unor faze, etape, stadii procesuale. Faza procesual` cuprinde un ansamblu de acte [i m`suri procesuale [i procedurale, efectuate \n ordinea [i formele prev`zute de lege, de c`tre autorit`]ile judiciare [i de p`r]ile din proces, \ndeplinind un obiectiv limitat \n realizarea scopului procesului penal preg`tirea fazei procesuale urm`toare, p\n` ce se ajunge, prin ultima faz`, la realizarea scopului procesului penal. Procesul penal cuprinde, ca regul`, trei faze procesuale: urm`rirea penal`, judecata [i executarea hot`r\rii penale definitive. Fazele procesuale se deosebesc \ntre ele, \n principal, prin obiectivul ce trebuie \ndeplinit, prin autorit`]ile care le efectueaz`, prin actele [i m`surile procesuale [i procedurale pe care le cuprind. Etapa procesual` este o subdiviziune a fazei procesuale, av\nd un obiectiv mai restr\ns [i con]in\nd acte [i m`suri procesuale [i

DPPps2 procedurale proprii, dar \ndeplinind obiectivul fazei procesuale c`reia \i apar]ine1. Stadiul procesual este o subdiviziune a etapei procesuale [i cuprinde un num`r mai restr\ns de acte [i m`suri procesuale [i procedurale, urm`rind finalitatea etapei, dar av\nd particularit`]i care le diferen]iaz` de alte stadii procesuale ale aceleia[i etape2. Compartimentarea procesului penal \n faze procesuale nu constituie numai opera [tiin]ei dreptului procesual penal, deoarece actualul Cod de procedur` penal` cuprinde trei titluri \n partea special`, corespunz`toare celor trei faze procesuale: Urm`rirea penal`, Judecata, Executarea hot`r\rilor penale. Scopul procesului penal se aduce la \ndeplinire prin desf`[urarea succesiv` a tuturor fazelor procesuale, \n ordinea ar`tat`, prin trecerea fiec`rei faze prin etapele procesuale pe care le cuprinde [i a fiec`rei etape prin stadiile procesuale ce-i s\nt proprii. Acesta este procesul penal tipic, care se desf`[oar` \n majoritatea cauzelor penale. |n unele cauze penale determinate de lege, procesul penal nu trece prin faza de urm`rire penal`, cauza intr\nd de la \nceput \n faza de judecat`, sesizarea acesteia realiz\ndu-se prin pl\ngerea prealabil` introdus` de c`tre persoana v`t`mat`; \n acest caz, procesul penal are caracter atipic, lipsindu-i faza de urm`rire penale. Atunci c\nd exist` vreun impediment la condamnarea inculpatului la o pedeaps` pe care s` o execute, procesul penal trece numai prin faza de urm`rire penal` [i judecat`, lipsind faza de executare a hot`r\rii penale; c\nd un asemenea impediment se constat` \n cursul urm`ririi penale, procesul penal nu mai poate continua \n faza de judecat`, astfel \nc\t se rezum` la o singur` faz` procesual` urm`rirea penal`. De[i fazele procesuale se succed \n ordinea ar`tat`, caracterul elastic al procesului penal permite \ntoarcerea sa la o faz` dep`[it`, dac` aceasta nu s-a desf`[urat \n condi]iile legale sau dac` nu a fost \ndeplinit obiectivul acestei faze procesuale. Astfel, dac` \n cursul judec`]ii se constat` c` urm`rirea penal` nu a fost complet [i legal efectuat`, instan]a de judecat` poate restitui cauza procurorului [i procesul penal se \ntoarce \n faza de urm`rire penal`. |ntoarcerea procesului se poate produce [i \n cadrul aceleia[i faze procesuale la o etap` dep`[it` sau la un stadiu dep`[it3. |ntotdeauna, \ns`, pentru a se putea realiza scopul procesului penal, dup` finalizarea fazei, etapei sau stadiului \n care s-a reluat procesul, devine obligatorie parcurgerea din nou a fazelor, etapelor [i stadiilor \n succesiunea lor normal`4.

Urm`rirea penal` cuprinde, ca etape procesuale, cercetarea penal` [i rezolvarea cauzei de c`tre procuror, iar judecata cuprinde, \n mod obi[nuit, ca etape: judecata \n prim` instan]`, judecata \n apel [i judecata \n recurs. 2 Astfel, cercetarea penal` are ca stadii: \nceperea urm`ririi penale, efectuarea cercet`rii, punerea \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului [i terminarea cercet`rii penale; judecata \n prim` instan]` cuprinde ca stadii procesuale: efectuarea actelor preg`titoare judec`]ii, [edin]a de judecat` [i deliberarea [i darea hot`r\rii. 3 |n anumite cazuri, instan]a de apel poate trimite cauza spre rejudecare la prima instan]`, \ntorc\nd procesul din etapa judec`]ii \n apel la judecata \n prim` instan]`. 4 Dac` reluarea urm`ririi penale s-a produs \n faza de judecat`, prin restituirea cauzei procurorului, dup` finalizarea urm`ririi [i \ntocmirea unui nou rechizitoriu se trece iar la judecata \n prim` instan]` [i se continu` apoi cu celelalte etape ale judec`]ii, iar \n cazul \n care s-a pronun]at condamnarea inculpatului se procedeaz` la ultima faz` a execut`rii hot`r\rii penale definitive.

DPPps3 2) Urm`rirea penal` prima faz` a procesului penal rom#n Activitatea de descoperire a infrac]iunilor, de identificare [i prindere a infractorilor, de stabilire prin probe a vinov`]iei acestora ca activitate prealabil` judec`]ii este necesar` pentru combaterea ferm` [i prompt` a infrac]iunilor [i condamnarea tuturor celor care au \nc`lcat legea penal`, finalitate care constituie \n acela[i timp [i un mijloc eficient de prevenire a s`v\r[irii de noi infrac]iuni. Judecata \n [edin]` public`, cu prezen]a p`r]ilor, cu dezbateri orale [i contradictorii, implic` cunoa[terea infrac]iunii s`v\r[ite [i a persoanei ce trebuie judecat`; or, de cele mai multe ori, \n momentul primirii unei sesiz`ri despre s`v\r[irea unei infrac]iuni se cunosc prea pu]ine date despre \mprejur`rile \n care s-a comis fapta [i despre persoana f`ptuitorului; un complet de judecat`, desf`[ur\ndu-[i activitatea \n [edin]`, la care trebuie chemate persoanele ale c`ror interese s\nt legate de fapta s`v\r[it`, nu are condi]iile necesare s` le l`mureasc`. Numai printr-o activitate sus]inut` de investiga]ii, de str\ngere [i confruntare a probelor, de verificare a versiunilor posibile despre ceea ce s-a \nt\mplat [i despre persoana f`ptuitorului, efectuat` \n condi]ii de operativitate, mobilitate [i continuitate, de cele mai multe ori f`r` publicitate, se poate dezlega ceea ce ini]ial era necunoscut, se pot \nfr\nge pas cu pas \ncerc`rile infractorilor de a se sustrage de la r`spundere, se poate l`muri cauza sub toate aspectele. Prin activitatea de str\ngere a probelor cu privire la fapt`, la f`ptuitor [i la r`spunderea sa penal` se realizeaz` obiectivul urm`rit de aceast` activitate procesual` ini]ial`, de a preg`ti \n cele mai bune condi]ii desf`[urarea judec`]ii, care este faza principal` a procesului penal. Pe m`sur` ce [tiin]a [i tehnica s\nt folosite pentru perfec]ionarea mijloacelor [i procedeelor de s`v\r[ire a infrac]iunilor, de \mpiedicare a descoperirii lor imediate [i a identific`rii infractorilor, devine mai necesar` activitatea premerg`toare judec`]ii care, prin perfec]ionarea mijloacelor de investiga]ii este chemat` s` contribuie la combaterea eficient` a infrac]ionalit`]ii. Caracterul necesar al activit`]ii premerg`toare judec`]ii, deci al urm`ririi penale, se reflect` \n obligativitatea desf`[ur`rii acestei activit`]i \n aproape toate cazurile penale. |ntr-adev`r, potrivit art. 228, organul de urm`rire penal`, sesizat prin pl\ngere, denun] sau din oficiu, este obligat s` \nceap` [i s` desf`[oare urm`rirea penal` dac` nu exist` vreo cauz` legal` de \mpiedicare. De aceea, procesul penal tipic are, \n constituirea sa, ca faz` ini]ial`, urm`rirea penal`. Se face excep]ie \n cazurile \n care, pentru una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, procesul penal este lipsit de faza de urm`rire penal`, instan]a de judecat` fiind sesizat` direct prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate; excep]ia se justific` prin faptul c`, f`ptuitorul fiind cunoscut de c`tre persoana v`t`mat`, aceasta poate proba direct instan]ei de judecat` s`v\r[irea infrac]iunii de c`tre cel chemat \n judecat` penal`, nemaijustific\ndu-se o activitate de urm`rire penal`. |ntr-o situa]ie asem`n`toare se afl` [i cauzele \n care, \n cursul judec`]ii, se extinde judecata [i la fapta [i persoana pentru care nu s-a efectuat urm`rirea penal`. 3) Denumirea fazei procesuale care preg`te[te judecata Codul de procedur` penal` din 1936, urm\nd structura legisla]iilor occidentale, a reglementat activitatea prealabil` judec`]ii sub denumirea de Primele cercet`ri, urm`rirea [i instruc]ia5.
Primele cercet`ri, efectuate de func]ionarii poli]iei judiciare, aveau de scop str\ngerea informa]iilor sau probelor necesare pentru punerea \n mi[care
5

DPPps4 Codul de procedur` penal` din 1968 a men]inut denumirea de urm`rire penal`; de[i s-a renun]at la cele dou` forme de urm`rire cercetarea [i ancheta penal` s-a avut \n vedere c` activitatea desf`[urat` de organele de urm`rire penal` procurori [i organele de cercetare penal` are un caracter unitar [i trebuie s` poarte o singur` denumire, aceea de urm`rire penal`. Potrivit noii reglement`ri, urm`rirea penal` constituie prima faz` a procesului penal p\n` la sesizarea instan]ei de judecat`6. 2. Obiectul urm`ririi penale [i actele prin care se realizeaz` 1) Obiectul urm`ririi penale Potrivit art. 200, urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la existen]a infrac]iunilor, la identificarea f`ptuitorilor [i la stabilirea r`spunderii acestora, pentru a se constata dac` este sau nu cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`. Din defini]ia dat` de lege obiectului urm`ririi penale se poate trage concluzia c` acesta const` \n: str\ngerea de probe cu privire la \nvinuirea adus` unei persoane; evaluarea acestor probe pentru luarea unei hot`r\ri cu privire la continuare procesului penal prin trimiterea \n judecat` a inculpatului sau cu privire la \ncetarea activit`]ii \n aceast` faz` procesual`.
a ac]iunii penale [i se finalizau de c`tre procuror prin trimiterea \n judecat` a \nvinuitului sau inculpatului ori prin sesizarea judec`torului de instruc]ie, \n vederea efectu`rii instruc]iei prealabile. |n am\ndou` ipotezele procurorul efectua acte de urm`rire, \ntruc\t prin urm`rire se \n]elegea punerea \n mi[care a ac]iunii penale \n fa]a unui organ judec`toresc de instruc]ie sau de judecat`. |n cazul \n care era sesizat judec`torul de instruc]ie, acesta desf`[ura instruc]ia prealabil`, care consta dintr-o minu]ioas` activitate de investiga]ie [i probatorii, cu caracter jurisdic]ional, finalizat` prin ordonan]a de trimitere \n judecat` sau, dac` era cazul, prin ordonan]a de scoatere de sub urm`rire. |n timp ce primele cercet`ri se situau \n afara procesului penal, nefiind pus` \n mi[care ac]iunea penal`, actul de urm`rire \nsemna deschiderea procesului prin sesizarea unui organ judec`toresc, procesul penal fiind conceput ca o activitatea jurisdic]ional`. Fa]` de o astfel de reglementare, era firesc ca activit`]ile de natur` diferit`, desf`[urate de organe diferite, s` nu poat` primi o denumire unic`, fiind justificat` eviden]ierea, \n denumire, a tuturor activit`]ilor preliminare, \n ordinea succesiv` de desf`[urare: prime cercet`ri, urm`rire [i instruc]ie. Prin Legea nr. 3/1956 s-a adoptat o nou` reglementare a activit`]ii preliminare judec`]ii, aceasta cuprinz\nd cercetarea penal`, efectuat` de c`tre organele de cercetare penal` ale fostei mili]ii, [i ancheta penal`, efectuat` de c`tre anchetatorii din procuratur` [i din fosta securitate. Actul de urm`rire \n sensul pe care-l avea ini]ial, de act de punere \n mi[care a ac]iunii penale \n fa]a unui organ jurisdic]ional a devenit actul prin care procurorul dispunea trimiterea \n judecat` a inculpatului, deoarece judec`torul de instruc]ie a fost \nl`turat. Prin aceea[i lege, pentru activitatea preliminar` judec`]ii, s-a adoptat denumirea de urm`rire penal`, extinz\ndu-se denumirea de urm`rire, ini]ial restr\ns` la actul de sesizare a unui organ judec`toresc, la \ntreaga activitate care avea ca finalitate sesizarea instan]ei de judecat` cu judecarea unei cauze penale, cuprinz\nd, implicit, [i actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale. 6 |n acest mod, legisla]ia noastr` procesual` se distan]eaz` de legisla]iile care men]in denumirea de cercetarea [i ancheta penal`, dar [i de cele care consider` urm`rirea ca actul de exercitare a ac]iunii penale. Actualmente devine din ce \n ce mai insistent` propunerea de a se reintroduce institu]ia judec`torului de instruc]ie: \ntr-o asemenea eventualitate se va pune din nou problema denumirii acestei faze procesuale, deoarece denumirea de urm`rire penal` este str\ns legat` de organele de urm`rire penal`. Este deci posibil` o revenire la o denumire ca cercetarea [i instruc]ia prealabil`.

DPPps5 Cu privire la str\ngerea de probe, Codul de procedur` penal` din 1968 a adoptat punctul de vedere c` \n aceast` faz` trebuie s` se str\ng` probele necesare pentru aflarea adev`rului [i pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele, at\t \n defavoarea c\t [i \n favoarea \nvinuitului sau inculpatului, \n vederea preg`tirii cauzei pentru o just` [i legal` solu]ionare de c`tre instan]a de judecat`7. Astfel, preciz`rile din art. 200 [i 202 oblig` organul de urm`rire penal` s` str\ng` probele cu privire la existen]a infrac]iunii, ceea ce implic` l`murirea, prin probe, at\t a faptelor [i \mprejur`rilor care confirm` s`v\r[irea unei fapte penale, sub forma ei consumat` sau tentativ`, \ntr-o anumit` \ncadrare juridic`, c\t [i \mprejur`rilor care \nl`tur` \nvinuirea, constituind unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae, sau care o atenueaz` \n ceea ce prive[te \ncadrarea juridic`; prin expresia identificarea f`ptuitorilor se \n]elege str\ngerea probelor care stabilesc s`v\r[irea de c`tre \nvinuit sau inculpat a infrac]iunii, \n calitate de autor, instigator, complice, dar [i cele care-i sus]in nevinov`]ia, c`ci numai astfel poate fi identificat cu certitudine f`ptuitorul. |n fine, stabilirea r`spunderii f`ptuitorului implic` [i faptele care stabilesc dac` r`spunde penal [i \n ce limite, sau cazurile \n care r`spunderea sa penal` este \nl`turat` (art. 10 lit. fj). |ntruc\t legea cere ca \n cursul urm`ririi penale s` fie l`murit` cauza sub toate aspectele, \nseamn` c` trebuie str\nse [i probe cu privire la persoana f`ptuitorului: comportarea acestuia \n familie [i societate, anteceden]` antisocial`, st`ri psihice [i fizice de natur` a influen]a comportamentul s`u etc. |n unele legisla]ii se cere formarea unui dosar de personalitate, care s` fie avut \n vedere la individualizarea sanc]iunii; dac` pentru minori este obligatorie efectuarea unei anchete sociale, pentru inculpa]ii majori nu se prevede dec\t efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice doar \n cazul unui omor deosebit de grav. Prin posibilitatea str\ngerii de probe \n cursul urm`ririi penale cu privire la individualizarea sanc]iunii penale, legisla]ia noastr` se deosebe[te de dreptul anglo-saxon, \n care probele despre persoana inculpatului, care pot contribui la o corect` individualizare a r`spunderii penale, se administreaz` numai dup` ce s-a dat verdictul de vinovat de c`tre juriu, ceea ce exclude str\ngerea de probe despre persoana f`ptuitorului \n faza preliminar` a procesului. Un obiectiv important \n str\ngerea probelor \l constituie persoana victimei v\rsta, starea psiho-fizic`, moralitatea, anteceden]a etc. care ar putea agrava sau atenua r`spunderea penal` a inculpatului. De[i dispozi]iile art. 200 nu se refer` \n mod expres la faptele [i \mprejur`rile care contribuie la justa solu]ionare a laturii civile, trebuie s` tragem concluzia c` aceste fapte [i \mprejur`ri se includ, implicit, \n obiectul proba]iunii desf`[urate \n cursul urm`ririi penale; \ntr-adev`r, cauza care trebuie l`murit` sub toate aspectele cuprinde [i o latur` penal` [i una civil`, ceea ce solicit` str\ngerea probelor [i cu privire la r`spunderea civil` a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente. De aceea, dispozi]iile art. 200 ar trebui s` precizeze, \n definirea obiectului urm`ririi penale, [i obliga]ia de a str\nge probe [i cu privire la r`spunderea civil` a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente. |n art. 202 al. 4 se prevede c` organul de urm`rire penal` este obligat s` str\ng` date cu privire la \mprejur`rile care au determinat, \nlesnit sau favorizat s`v\r[irea infrac]iunii, \n scopul de a se ac]iona \n vederea \nl`tur`rii lor, prevenindu-se astfel s`v\r[irea de noi infrac]iuni. |n fine, printr-o formul` general` orice date de natur` s` serveasc` la
Sub acest aspect, legisla]ia actual` este superioar` redact`rii ini]iale a Codului de procedur` penal` din 1936, care cerea str\ngerea unor probe [i indicii suficiente contra inculpatului.
7

DPPps6 solu]ionarea cauzei creaz` obliga]ia pentru organul de urm`rire penal` s` l`mureasc` cauza sub toate aspectele. A doua cerin]` a obiectului urm`ririi penale const` \n evaluarea probelor str\nse \n scopul de a se constata dac` este sau nu cazul de a se dispune trimiterea \n judecat`. Aceast` evaluare este necesar` pentru finalizarea urm`ririi penale, fie \n sensul trimiterii \n judecat`, fie \n sensul scoaterii de sub urm`rire sau \ncet`rii urm`ririi penale. Dac` o prim` evaluare se face prin propunerea pe care organul de cercetare penal` o \nainteaz` procurorului, a doua evaluare apar]ine acestuia c\nd solu]ioneaz` cauza, fie prin emiterea rechizitoriului de trimitere \n judecat`, fie a ordonan]ei de \nchidere a dosarului prin scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale8. Fa]` de reglementarea actual` a urm`ririi penale se pot face unele rezerve cu privire la caracterul complet al definirii obiectului urm`ririi penale prin dispozi]iile art. 200. |ntr-adev`r, str\ngerea de probe [i evaluarea constituie doar prima parte a urm`ririi penale, denumit` cercetare penal`, cu obiectivul l`muririi cauzei prin probe; \n defini]ie nu se cuprinde interven]ia procurorului prin punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i nici prin trimiterea \n judecat` a inculpatului. Urm`rirea penal` nu se desf`[oar` numai pentru a se face constat`ri de vinov`]ie sau nevinov`]ie, ci pentru tragerea la r`spundere penal` a celui ce a s`v\r[it infrac]iunea. De aceea, ni se pare corespunz`toare urm`toarea defini]ie: Urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la existen]a infrac]iunilor, la identificarea f`ptuitorilor [i la stabilirea r`spunderii penale [i civile a acestora, precum [i inculparea celor vinova]i [i trimiterea lor \n judecat` penal`. Definindu-se astfel obiectul urm`ririi penale, se includ \n el [i actele de dispozi]ie ale procurorului prin care \nvinuitul sau inculpatul este tras la r`spundere [i trimis \njudecat` penal`, acte de urm`rire care au determinat, de altfel, denumirea \ntregii activit`]i prelimiare judec`]ii. | n mod firesc, dac` se constat` inexisten]a infrac]iunii sau o cauz` care \nl`tur` r`spunderea penal`, se includ \n aceast` faz` procesual` [i actele corespunz`toare de scoatere de sub urm`rirea penal` sau de \ncetare a urm`ririi penale. 2) Actele de urm`rire penal` Obiectul urm`ririi penale se aduce la \ndeplinire prin actele de urm`rire penal`. Actele prin care se str\ng probele necesare l`muririi cauzei sub toate aspectele se numesc acte de cercetare penal` [i constau \n procedeele probatorii prin care se ob]in mijloacele de prob`: ascultarea p`r]ilor [i martorilor [i confruntarea lor; ridicarea de obiecte [i \nscrisuri, efectuarea de perchezi]ii, de cercet`ri la fa]a locului, de reconstituiri; \nregistr`ri audio [i video, fotografieri; efectuarea de constat`ri tehnico-[tiin]ifice [i constat`ri medicolegale, de expertize. Ca urmare, \n sensul art. 132, actele de cercetare penal` s\nt acte procedurale. Ele se folosesc [i \n cursul judec`]ii, cu ocazia cercet`rii judec`tore[ti, dar cu particularitatea efectu`rii lor ca acte jurisdic]ionale, \n condi]iile de publicitate [i contradictorialitate ale [edin]ei de judecat`9. Actele prin care se pune \n mi[care ac]iunea penal`, prin care se finalizeaz` urm`rirea cu trimiterea \n judecat` a inculpatului sau cu o
|n alte legisla]ii, actul de trimitere \n judecat` apar]ine unui organ jurisdic]ional. 9 Actele de cercetare mai poart` [i denumirea de acte de anchet` sau de instruc]ie \n acele legisla]ii \n care activitatea preliminar` judec`]ii poart` denumirea de anchet` sau instruc]ie prealabil`.
8

DPPps7 solu]ie de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale s\nt acte de urm`rire penal` [i, ca urmare, acte procesuale. S\nt socotite acte de urm`rire penal` [i actele de dispozi]ie prin care se iau, se \nlocuiesc, se revoc` sau \nceteaz` de drept m`surile preventive [i alte m`suri procesuale, c`ci s\nt acte care implic` constr\ngerea de stat. Actele de urm`rire se \ntemeiaz` pe rezultatul actelor de cercetare penal` deoarece, pentru a dispune punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat`, procurorul trebuie s` aib` suportul probator prin care ajunge la concluzia de vinov`]ie a inculpatului. Actele de cercetare penal` se efectueaz` \n ordinea dictat` de specificul fiec`rei cauze \n parte; dac` \n cazul unui omor se procedeaz` mai \nt\i la cercetarea locului faptei, \n cazul unui viol se ascult` victima infrac]iunii [i se efectueaz` o constatare medico-legal`. Actele de urm`rire penal` s\nt acte constitutive ale procesului penal, fiind obligatorie efectuarea lor \n ordinea stabilit` de lege10. |n cursul urm`ririi penale efectuarea actelor de cercetare se \mbin` cu efectuarea actelor de urm`rire penal`11. Actele de cercetare se efectueaz` potrivit normelor care reglementeaz` urm`rirea penal` (art. 200278). Ca documente procedurale, \n cursul urm`ririi penale se folosesc rezolu]iile [i ordonan]ele (art. 203). Rezolu]iile cuprind acte de dispozi]ie sumare, dar motivate, pe care le iau organele de urm`rire chiar pe actele de sesizare primite sau pe actele interne efectuate12. Ordonan]a este un act procedural mai complex, care trebuie folosit ori de c\te ori legea cere aceasta13. Ordonan]a trebuie s` fie motivat` [i s` cuprind` \ntotdeauna: data [i locul \ntocmirii; numele, prenumele [i calitatea celui care a \ntocmit-o; unele men]iuni speciale prev`zute de lege pentru anumite acte [i m`suri. |ntruc\t ordonan]a este un act procedural complet, folosirea ei \n locul rezolu]iei nu este de natur` s` produc` nici o v`t`mare procesual`, care s` atrag` nulitatea; dimpotriv`, folosirea rezolu]iei \n locul ordonan]ei atragea v`t`marea prin lipsa men]iunilor cerute de lege, ceea ce, atunci c\nd se produce, poate provoca nulitatea actului de dispozi]ie. |n cursul urm`ririi penale se \ntocmesc, pentru unele acte de cercetare penal`, procese-verbale, care s\nt documente constatatoare a efectu`rii actelor [i a rezultatului ob]inut14.
Pentru sesizarea instan]ei \n mod necesar trebuie, \n prealabil, s` se dispun` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` a inculpatului; pentru arestarea \nvinuitului pe o perioad` mai mare de 5 zile, este necesar` inculparea sa prealabil` prin punerea \n mi[care a ac]iunii penale. 11 Dup` \nceperea urm`ririi penale, care constituie un act de dispozi]ie, se efectueaz` acte de cercetare penal` cu privire la fapt`, f`ptuitor [i r`spunderea sa penal`; \ntre timp, se poate dispune punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i apoi continuarea efectu`rii actelor de cercetare care, \n final, conduc la actul de trimitere \n judecat` a inculpa]ilor sau la o alt` solu]ionare a cauzei. 12 Astfel, prin rezolu]ie pus` pe o pl\ngere sau un denun] se \ncepe urm`rirea penal` (art. 228), se dispune ascultarea unor martori sau efectuarea unei constat`ri medico-legale sau tehnico-[tiin]ifice. 13 De exemplu solu]ionarea cererii de recuzare sau ab]inere (art. 53 al. 3 [i 5), luarea, revocarea m`surilor preventive, liberarea provizorie (art. 1401 al. 3, 144, 145, 146, 151, 1608-10), scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale (art. 230, 243) etc. se dispune prin ordonan]`. 14 Astfel, \n cazul cercet`rii la fa]a locului (art. 131), al perchezi]iei [i al ridic`rii de acte [i obiecte (art. 108), al confrunt`rii (art. 88 al. 3) etc. se
10

DPPps8 3. Principiile de desf`[urare a urm`ririi penale 1) Ac]iunea principiilor fundamentale ale procesului penal \n cursul urm`ririi penale Principiile fundamentale ale procesului penal s\nt acele reguli cu caracter general care ac]ioneaz` asupra tuturor institu]iilor procesual penale [i \n toate fazele de desf`[urare a procesului. Ca urmare, [i \n faza de urm`rire se aplic` principiile: legalitatea [i oficialitatea procesului, aflarea dev`rului, rolul activ, folosirea limbii oficiale, respectarea demnit`]ii persoanei, garantarea siguran]ei [i libert`]ii persoanei, prezum]ia de nevinov`]ie, garantarea dreptului la ap`rare, inviolabilitatea domiciliului [i a secretului coresponden]ei [i al convorbirilor telefonice. Aceste principii fundamentale ac]ioneaz`, \ns`, \n modalit`]i diferite \n cursul urm`ririi penale fa]` de modul cum ac]ioneaz` \n cursul judec`]ii [i al execut`rii hot`r\rii penale definitive; deosebirea decurge, \n primul r\nd, datorit` condi]iilor \n care se efectueaz` urm`rirea penal`, de a se l`muri ceea ce la \nceput este neclar, de a se face ample investiga]ii [i str\ngere de probe \ntr-o lupt` continu` cu \ncerc`rile infractorilor de a se sustrage de la r`spunderea penal`; \n al doilea r\nd, deosebirea decurge [i din modul \n care s\nt organizate [i func]ioneaz` organele de urm`rire penal`, care \[i desf`[oar` activitatea operativ, f`r` [edin]e dinainte preg`tite, \n care se cere prezen]a p`r]ilor [i participarea lor activ` la efectuarea actelor procesuale [i procedurale. |n leg`tur` cu aplicarea principiului legalit`]ii, activitatea organelor de cercetare penal` este supus` supravegherii procurorului, iar a acestuia procurorului ierarhic superior15. Dac` aflarea adev`rului poate fi necomplet` sau inexact` \n cursul urm`ririi penale, datorit` neparticip`rii concomitente a p`r]ilor la str\ngerea probelor, \n faza de judecat` exist` modalit`]i mai potrivite de aflare a adev`rului prin prezentarea concomitent` \n fa]a completului de judecat` a procurorului de [edin]`, a p`r]ilor [i ap`r`torilor lor, care, prin participarea la cercetarea judec`toreasc` [i prin dezbaterile judiciare, pot \nl`tura ceea ce este gre[it re]inut, pot preciza ceea ce nu este clar, pot completa aspectele necesare pentru solu]ionarea just` a cauzei. Modalit`]ile diferite de ac]iune a principiilor fundamentale ale procesului penal \n cursul urm`ririi penale s\nt prev`zute [i pentru alte principii dec\t cele de mai sus, acestea fiind examinate \n fiecare etap` a urm`ririi penale. Unele dintre principiile fundamentale ale procesului penal au o ac]iune mai limitat` \n cursul urm`ririi penale \n raport cu faza de judecat`. Astfel, activitatea de urm`rire penal`, prin specificul ei, nu permite o asisten]` juridic` a \nvinuitului sau inculpatului la toate actele de urm`rire penal`, ceea ce are drept consecin]` o participare mai restr\ns` a ap`r`torului \n cursul acestei faze procesuale; cunoa[terea dosarului de c`tre \nvinuit sau inculpat este posibil` abia la terminarea

\ntocmesc procese-verbale, care trebuie s` cuprind` men]iunile generale prev`zute \n art. 91, precum [i men]iunile speciale prev`zute de lege pentru fiecare act de cercetare penal`. 15 |n caz de \nc`lcare a legii de c`tre organele de cercetare penal` procurorul poate infirma actele nelegale [i dispune refacerea lor de c`tre alte organe de cercetare sau s` le refac` personal; \mpotriva actelor nelegale p`r]ile au la dispozi]ie pl\ngerea adresat` procurorului [i, \n cazuri restr\nse, instan]ei de judecat`. Or, \n faza de judecat` legalitatea este asigurat` prin prezen]a procurorului [i a p`r]ilor la [edin]a de judecat`, prin exercitarea c`ilor de atac prev`zute de lege, asupra acestora pronun]\ndu-se tot o instan]` de judecat`.

DPPps9 cercet`rii penale, \n timp ce la judecat` dosarul poate fi consultat oric\nd. Dimpotriv`, garan]iile stabilite de lege pentru respectarea demnit`]ii umane, pentru inviolabilitatea [i siguran]a persoanei, pentru inviolabilitatea domiciliului [i a secretului coresponden]ei au avut \n vedere \n special faza urm`ririi penale, practica eviden]iind \nc`lc`ri de lege sub aceste aspecte datorit` contactului izolat [i nepublic pe care-l are persoana care efectueaz` cercetarea penal` cu \nvinuitul sau inculpatul; \n cursul [edin]ei de judecat`, \n prezen]a publicului [i a p`r]ilor, s\nt greu de \nchipuit abuzuri \n domeniul amintit. Cu toate aceste limite [i modalit`]i diferite de ac]iune, principiile fundamentale ale procesului penal \[i au aplicarea [i \n activitatea de urm`rire penal`. 2) Principiile specifice ale activit`]ii de urm`rire penal` Codul de procedur` penal` nu prevede \n mod expres, ca pentru faza de judecat` (art. 289290), principiile potrivit c`rora se desf`[oar` urm`rirea penal`, sarcina stabilirii lor revenind literaturii de specialitate. Unii autori sus]in c` principiile publicit`]ii, oralit`]ii [i contradictorialit`]ii (prev`zute de lege pentru faza judec`]ii) se aplic` [i urm`ririi penale, aduc\nd ca argumente posibilitatea pentru p`r]i de a cunoa[te materialul de urm`rire penal`, ascultarea oral` a p`r]ilor [i martorilor de c`tre organul de cercetare penal`, existen]a unei cotnradictorialit`]i tacite. Al]i autori sus]in c` urm`rirea penal` se desf`[oar` nepublic, necontradictoriu [i \n form` preponderent scris`, principii opuse celor aplicabile \n faza de judecat`; \n sus]inerea acestui punct de vedere se re]ine c` \n cursul urm`ririi penale exist` doar elemente de publicitate [i contradictorialitate, dup` cum \n faza de judecat` exist` elemente de nepublicitate ([edin]` secret`) sau de necontradictorialitate (judecata \n lips`) \n condi]iile \n care [edin]a de judecat` este a[ezat` pe principiile publicit`]ii, contradictorialit`]ii, oralit`]ii [i nemijlocirii. |n fine, s\nt autori care adaug` la lipsa de publicitate, lipsa de contradictorialitate [i caracterul preponderent scris al urm`ririi penale [i alte dou` principii: lipsa de colegialitate a organului de urm`rire penal` [i subordonarea ierarhic` \n efectuarea actelor de urm`rire penal`16. 3) Lipsa de publicitate \n activitatea de urm`rire penal` Prin publicitate \n procesul penal se \n]elege admiterea prezen]ei oric`rei persoane, care nu este un participant la proces, la desf`[urarea activit`]ii procesuale [i procedurale. Sub acest aspect, activitatea de urm`rire penal` desf`[ur\ndu-se \n cabinetul organului de cercetare penal` sau al procurorului, f`r` accesul publicului, se poate caracteriza activitatea de urm`rire penal` ca nepublic`. Unele elemente de publicitate s\nt admise la efectuarea unor acte de cercetare penal`17. |n lucr`rile de specialitate, lipsa de publicitate este examinat` [i sub aspectul p`str`rii secretului actelor de cercetare penal` fa]` de p`r]ile din proces, \n special fa]` de \nvinuit sau inculpat. P`strarea secretului actelor de urm`rire penal` efectuate este necesar` atunci c\nd
|ntruc\t aceste dou` principii nu se refer` la desf`[urarea urm`ririi penale, ci la organizarea [i func]ionarea organelor de urm`rire penal`, urmeaz` a fi examinate \n sec]iunea despre organele de urm`rire [i competen]a lor. 17 de exemplu prezen]a unor martori asisten]i la efectuarea cercet`rii la fa]a locului, la perchezi]ii, ori existen]a publicului ocazional la investiga]iile f`cute cu ocazia unui accident de circula]ie etc.; de asemenea, organul de cercetare penal` poate comunica prin mass-media unele date referitoare la un dosar de urm`rire penal`, asigur\nd astfel dreptul la informa]ie prev`zut \n art. 31 din Constitu]ie
16

DPPps10 \nvinuitul sau inculpatul \ncearc` s` obstaculeze aflarea adev`rului prin influen]area sau distrugerea mijloacelor de prob`. Sub acest aspect, secretul urm`ririi penale este p`strat par]ial, deoarece legea prevede posibilitatea pentru ap`r`tor s` asiste la efectuarea oric`rui act de urm`rire penal`, ceea ce \nseamn` cunoa[terea rezultatului acestuia, iar la terminarea cercet`rii penale exist` obliga]ia pentru organul de cercetare s` prezinte inculpatului \ntreg materialul probator ce a fost str\ns \mpotriva sa. Evident c` [i sub acest aspect nu exist` o publicitate a dosarului ca \n faza de judecat`. 4) Lipsa de contradictorialitate a urm`ririi penale |n cursul urm`ririi penale procurorul \ntrune[te \n persoana sa func]iile procesuale de \nvinuire, de ap`rare [i de solu]ionare a cauzei; ca urmare, nu poate exista contradictorialitate, care prespune exercitarea acestor func]ii de autorit`]i [i persoane diferite; reprezentantul func]iei de \nvinuire ac]ioneaz` \n contradictoriu cu reprezentantul func]iei de ap`rare pentru ca reprezentantul func]iei de judecare [i solu]ionare a cauzei s` aib`, la deliberare, toate argumentele care sus]in sau infirm` \nvinuirea. Ca urmare, nu poate exista contradictorialitate \n condi]iile \n care procurorul \nvinuie[te, dar [i ap`r`, iar \n final hot`r`[te. Din punct de vedere tehnicoprocesual, contradictorialitatea implic` prezen]a p`r]ilor la efectuarea actelor procesuale [i procedurale, pentru ca rezultatul acestora s` reflecte at\t punctul de vedere al \nvinuirii, c\t [i al ap`r`rii. Ori, cu foarte rare excep]ii (de exemplu confruntarea p`r]ilor), la efectuarea actelor de urm`rire penal` p`r]ile nu s\nt prezente \n acela[i timp, pentru a se asigura contradictorialitatea \ntre \nvinuire [i ap`rare. Lipsa de contradictorialitate permite organului de urm`rire penal` s` asigure mobilitatea [i operativitatea necesare efectu`rii actelor de urm`rire penal`, \ntruc\t el se poate deplasa imediat la locul indicat, f`r` a fi necesar` convocarea p`r]ilor [i prezen]a lor18. Elementele de contradictorialitate se reg`sesc [i \n cursul urm`ririi penale, fiind cuceriri ale procesului penal modern fa]` de procesul de tip inchizitorial. La unele acte de urm`rire penal` pot participa p`r]ile (perchezi]ii, cercet`ri la fa]a locului, reconstituiri), ceea ce le d` posibilitatea s` ac]ioneze de pe pozi]iile lor contrare; p`r]ile se pot pl\nge \mpotriva actelor de urm`rire penal` nelegale, rezolvarea acestora fiind de competen]a procurorului care supravegheaz` urm`rirea penal` sau a procurorului ierarhic superior, deci de un alt organ dec\t cel care a \nc`lcat legea; \mpotriva lu`rii unei m`suri procesuale se poate face pl\ngere, pe care o rezolv` instan]a de judecat`, cu care ocazie procurorul [i inculpatul se afl` \n contradictorialitate; organul de urm`rire penal` are dreptul s` convoace p`r]ile la efectuarea unui act de urm`rire, realiz\ndu-se astfel disputa dintre p`r]ile din proces cu interese contrare. Aceste elemente de contradictorialitate nu \nl`tur`, \ns`, lipsa de contradictorialitate ca principiu specific al urm`ririi penale.

Se sus]ine, \n unele lucr`ri de specialitate, c` ar exista o contradictorialitate tacit`, prin obliga]ia organului de urm`rire penal` s` confrunte continuu datele favorabile cu cele nefavorabile, motiv pentru care acest principiu specific al urm`ririi penale este definit ca lipsa caracterului expres (manifest) contradictoriu al urm`ririi penale. Accept\nd esen]a contradictorialit`]ii prin exercitarea func]iei de \nvinuire [i de ap`rare de c`tre autorit`]i sau persoane diferite, iar cea de solu]ionare a cauzei de c`tre un organ jurisdic]ional, ni se pare discutabil` teza existen]ei contradictorialit`]ii atunci c\nd aceea[i autoritate are puterea de a decide asupra unei \nvinuiri pe care tot ea o sus]ine.

18

DPPps11 5) Urm`rirea penal` s` desf`[oar` preponderent scris De[i \n cursul urm`ririi penale p`r]ile [i martorii se ascult` oral, \n realitate nu se poate considera c` urm`rirea penal` se desf`[oar` potrivit principiului oralit`]ii. |ntr-adev`r, oralitatea presupune desf`[urarea activit`]ii procesuale prin viu grai, \n prezen]a procurorului [i a p`r]ilor, pentru ca acestea s` asculte ce spune fiecare participant la urm`rire [i s` poat` lua, astfel, atitudine imediat`, prin viu grai, cu privire la ceea ce s-a spus, prin negarea unor \mprejur`ri afirmate ca existente, prin demonstrarea ca reale a unor \mprejur`ri pretins inexistente, prin punerea de \ntreb`ri [i ob]inerea de r`spunsuri la acestea. |n condi]iile \n care la ascultarea unei p`r]i nu s\nt de fa]` [i celelalte p`r]i, la ascultarea unui martor nu este prezent` nici una din p`r]i, oralitatea const` numai \n declara]iile verbale pe care le face cel ascultat, f`r` ca p`r]ile interesate s` ia cuno[tin]` direct de cele spuse, pentru a le putea combate, preciza, completa prin \ntreb`ri; cunoa[terea celor relatate organului de urm`rire de p`r]ile [i martorii asculta]i oral se realizeaz` prin consultarea documentelor procedurale scrise \n care au fost consemnate declara]iile. Cu ocazia prezent`rii materialului de urm`rire penal` inculpatului, acesta ia cuno[tin]` de toate probele str\nse \mpotriva sa din declara]iile scrise, proceseleverbale \ntocmite, rapoartele scrise de constat`ri tehnico-[tiin]ifice sau medico-legale de la dosar. S\nt [i cazuri \n care se poate purta o dezbatere oral` \ntre p`r]i; astfel, c\nd la preg`tirea efectu`rii unei expertize au fost chemate p`r]ile [i expertul pentru a se fixa obiectul expertizei [i \ntreb`rile la care trebuie s` r`spund` (art. 120), discu]iile \mbrac` un caracter de oralitate, ca excep]ie de la forma preponderent scris` a urm`ririi penale. 6) Tendin]a de restr\ngere a ac]iunii principiilor specifice ale urm`ririi penale Sub Codul de procedur` penal` din 1936, c\nd instruc]ia prealabil` se desf`[ura \n fa]a judec`torului de instruc]ie [i a camerei de acuzare, existau mai multe elemente de contradictorialitate [i oralitate, deoarece erau cazuri c\nd procurorul sus]inea oral \nvinuirea, iar inculpatul [i ap`r`torul s`u sus]ineau oral ap`rarea cu privire la anumite chestiuni, asupra acestora pronun]\ndu-se judec`torul de instruc]ie sau camera de acuzare. Dup` desfiin]area judec`torului de instruc]ie [i \n urma noii reglement`ri a urm`ririi penale prin Legea nr. 3/1956, s-au accentuat lipsa de publicitate [i de contradictorialitate, implicit [i caracterul scris al activit`]ii de urm`rire penal`, deoarece \ntreaga activitate era \n puterea procurorului; s-au adus [i unele elemente noi, prin instituirea actului de prezentare a materialului de urm`rire penal` inculpatului, dar numai dup` ce s-a terminat urm`rirea penal`. Codul de procedur` penal` din 1968 a introdus mai multe elemente de publicitate [i de contradictorialitate, prin dreptul acordat p`r]ilor s` participe la unele acte de urm`rire, limitativ prev`zute de lege, sau prin trecerea asupra instan]ei a competen]ei de a prelungi durata arest`rii preventive peste patru luni, unde se realiza o anumit` contradictorialitate. Dup` 1989 s-au extins reglement`rile care introduc elemente de contradictorialitate, oralitate [i publicitate \n cursul urm`ririi penale. Astfel: ap`r`torului inculpatului i s-a permis s` asiste la efectuarea oric`rui act de urm`rire penal`; \nvinuirea nu i se poate aduce la cuno[tin]` \nvinuitului re]inut sau arestat dec\t \n prezen]a ap`r`torului s`u;

DPPps12 \nainte de ascultare, \nvinuitului i se pune \n vedere c` are dreptul la ap`r`tor, care s` asiste la ascultare; \mpotriva lu`rii m`surii preventive inculpatul poate face pl\ngere, care se solu]ioneaz` de c`tre instan]a de judecat` \n prezen]a inculpatului [i a ap`r`torului s`u; prelungirea duratei arest`rii preventive se dispune numai de c`tre instan]a de judecat` \n prezen]a inculpatului [i a ap`r`torului s`u. Exist` actualmente o tendin]` de a se extinde elementele de publicitate, de contradictorialitate [i oralitate la efectuarea urm`ririi penale, f`r` \ns` a se a[eza aceast` activitate pe principiile de desf`[urare a judec`]ii. Se poate admite, astfel, chiar f`r` introducerea judec`torului de instruc]ie, ca \mpotriva unor acte ale organului de urm`rire penal`19, persoana v`t`mat` s` se poat` pl\nge instan]ei de judecat`, unde va exista contradictorialitate, oralitate [i publicitate20. I.2. Organele care iau parte la efectuarea urm`ririi penale

1. Organele de urm`rire penal` 1) Sisteme de organizare a activit`]ii prealabile judec`]ii penale Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea trei activit`]i prealabile judec`]ii: primele cercet`ri, urm`rirea [i instruc]ia prealabil`. Primele cercet`ri erau efectuate de poli]ia judiciar`, care se exercita de c`tre Ministerul Public de pe l\ng` tribunal, precum [i de to]i func]ionarii care, dup` lege, aveau calitatea de ofi]eri de poli]ie judiciar`; \n aceast` calitate erau inclu[i: cadrele din poli]ia judiciar`, ofi]erii [i subofi]erii de jandarmi, pretorul, ca [ef administrativ al unei plase (unitate administrativ` \n cadrul jude]ului), notarul [i acei func]ionari de stat cu atribu]ii privind respectarea legii \n anumite domenii (inspectori financiari, agen]i vamali, brigadieri silvici etc.); erau considera]i ca ofi]eri de poli]ie judiciar` [i judec`torii de instruc]ie, c\nd \ntreprindeau primele cercet`ri. Actele \ncheiate de ofi]erii de poli]ie judiciar` erau \naintate procurorului care, dac` era necesar, completa cercet`rile [i apoi dispunea fie trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu, fie sesizarea judec`torului de instruc]ie pentru a efectua instruc]ia prealabil`. Ministerul Public era considerat titularul dreptului de exercitare a urm`ririi, deci de a pune \n mi[care ac]iunea penal` \n fa]a instan]ei prin trimiterea \n judecat` sau prin trimiterea la judec`torul de instruc]ie pentru efectuarea instruc]iei prealabile. Instruc]ia prealabil` se efectua de judec`torul de instruc]ie, care era un judec`tor al tribunalului, cu atribu]ii de instruc]ie; el avea independen]a [i inamovibilitatea oric`rui judec`tor, astfel \nc\t se considera c` instruc]ia va fi complet` [i obiectiv`, nesupus` nici unei presiuni din afar` sau din interiorul institu]iei. Acest sistem de organe de poli]ie judiciar`, Minister Public [i judec`tor de instruc]ie, care efectueaz` primele cercet`ri [i instruc]ia prealabil`, func]ioneaz` [i ast`zi \n unele ]`ri occidentale, dup` modelul francez. Prin modific`rile aduse Codului de procedur` penal` de Legea nr. 3/1956, activitatea prealabil` judec`]ii a fost \ncredin]at` organelor de cercetare penal` [i organelor de anchet` penal`. |n unele cauze mai simple se efectua cercetarea penal` de c`tre organele de cercetare, \n care erau incluse organele anume desemnate ale mili]iei [i organele
cum este ordonan]a procurorului de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale 20 instituirea judec`torului de instruc]ie [i adoptarea instruc]iei prealabile, dup` modelul legisla]iilor occidentale, ar \nsemna noi elemente ale unor astfel de principii
19

DPPps13 militare de cercetare penal` (art. 186 Cod procedur` penal` anterior). Ancheta se efectua obligatoriu \n cauzele prev`zute de lege [i facultativ \n celelalte cauze; ca organe de anchet` se situau anchetatorii penali din procuratur` [i anchetatorii penali din securitate (art. 1861 Cod procedur` penal` anterior). Procurorii aveau ca atribu]ii supravegherea organelor de cercetare penal` [i a anchetatorilor penali. Efectuarea activit`]ii preliminare judec`]ii prin cercetare [i anchet` penal` este caracteristic` procesului penal din Federa]ia Rus`, dar [i \n unele ]`ri care au f`cut parte din U.R.S.S., ca Republica Moldova. Prin Codul de procedur` penal` din 1968, desfiin]\ndu-se ancheta penal`, urm`rirea penal` a fost \ncredin]at` procurorilor [i organelor de cercetare penal`; ca organe de cercetare penal` func]ionau organele de cercetare ale securit`]ii, ale mili]iei [i organele de cercetare speciale. Imediat dup` 1989, fiind desfiin]at` securitatea de stat, au r`mas ca organe de cercetare penal` numai organele de cercetare ale poli]iei [i organele de cercetare speciale. 2) Organele de urm`rire penal` \n actuala reglementare Potrivit art. 201, care are ca titulatur` organele de urm`rire penal`, activitatea de urm`rire penal` se efectueaz` de c`tre procurori [i de c`tre organele de cercetare penal`. Deci \n denumirea general` de organe de urm`rire penal` se includ procurorii, constitui]i \n parchete, [i organele de cercetare penal`. Procurorii formeaz` principalul organ de urm`rire penal`, deoarece \n unele cazuri urm`rirea nu se poate efectua dec\t de c`tre procuror, iar \n celelalte cauze procurorul poate oric\nd s` preia efctuarea urm`ririi penale de la organele de cercetare penal`. |n art. 27 lit. a din L.O.J. se prevede c` una din atribu]iile Ministerului Public este efectuarea urm`ririi penale [i, dup` caz, supravegherea acesteia. Efectuarea urm`ririi penale de c`tre procurori care s\nt magistra]i [i se conduc dup` principiile legalit`]ii [i impar]ialit`]ii creaz` cadrul organizatoric necesar pentru ca activitatea de urm`rire penal` s` se desf`[oare numai \n temeiul legii [i pentru asigurarea respect`rii legii \n activitatea de urm`rire penal`. |n sus]inerea acestei pozi]ii intervin [i dispozi]iile prev`zute \n art. 26 [i 32 L.O.J., care precizeaz` c` Ministerul Public este independent \n rela]iile cu celelalte autorit`]i publice, iar parchetele s\nt independente de instan]ele judec`tore[ti. |n fiecare parchet s\nt procurori specializa]i \n efectuarea urm`ririi penale, iar la parchetele de pe l\ng` tribunale, cur]i [i Curtea Suprem` de Justi]ie, ace[tia s\nt \ncadra]i \n sec]ii de urm`rire penal`. Ca organe de cercetare penal` s\nt organele de cercetare ale poli]iei [i organele de cercetare speciale. Ca organe de cercetare ale poli]iei func]ioneaz` poli]i[ti anume desemna]i de c`tre Inspectorul General al Poli]iei Rom#ne (Legea nr. 26/1994 privind organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne). Ace[tia s\nt \ncadra]i \n forma]iunile de cercetare penal` din cadrul Inspectoratului General al Poli]iei [i din unit`]ile sale teritoriale: inspectorate jude]ene, poli]ii municipale [i or`[ene[ti, posturi sau unit`]i specializate pentru anumite domenii de activitate (c`i ferate, aeroporturi etc.). Organele de cercetare penal` speciale s\nt ar`tate \n art. 208: comandan]ii de unit`]i militare corp aparte; [efii comenduirilor de garnizoan`; comandan]ii centrelor militare sau ofi]erii anume desemna]i de c`tre ace[tia; ofi]erii de gr`niceri [i ofi]erii anume desemna]i din Ministerul de Interne pentru activitatea de frontier`;

DPPps14 c`pitanii porturilor. Se numesc organe de cercetare speciale deoarece atribu]iile de baz` s\nt cele militare [i de supraveghere a porturilor [i a naviga]iei civile, atribu]iile de cercetare penal` fiind suplimentare [i numai \n cauzele prev`zute de lege. S-a ar`tat c` organele de cercetare ale securit`]ii au fost desfiin]ate. |ntruc\t problemele de siguran]` na]ional` cad ast`zi \n atribu]iile Serviciului Rom#n de Informa]ii, Serviciului de Informa]ii Externe [i Serviciului de Protocol [i Paz`, se pune problema dac` [i cadrele din aceste institu]ii pot efectua cercetarea penal`. |n art. 13 din Legea nr. 14/1992 se prevede c` organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penal`, nu pot lua m`sura re]inerii sau arest`rii preventive [i nici dispune de spa]ii proprii de arest. Totu[i, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din SRI pot acorda sprijin la realizarea activit`]ii de cercetare penal` pentru infrac]iuni privind siguran]a na]ional`. Deci actualmente cadrele serviciilor de informa]ii nu ac]ioneaz` ca organe de cercetare penal`. 3) Principiile de organizare [i de ac]iune ale organelor de urm`rire penal` Ministerul Public este organizat pe principiul unit`]ii de ac]iune, al subordon`rii ierarhice [i ac]ioneaz` \n temeiul principiilor legalit`]ii, impar]ialit`]ii [i controlului ierarhic. Aceste principii se aplic` pentru Ministerul Public [i \n cursul urm`ririi penale. Astfel, fiecare procuror ac]ioneaz` \n numele Ministerului Public, reprezent\nd interesele generale ale societ`]ii [i ap`r\nd ordinea de drept, drepturile [i libert`]ile cet`]enilor; aceasta se traduce printr-o ac]iune unipersonal`, fiecare procuror exercit\nd atribu]iile Ministerului Public \n limitele competen]ei parchetului din care face parte. Unitatea de ac]iune \nseamn` c`, ac]ion\nd \n numele Ministerului Public, procurorii din acela[i parchet se pot substitui unii pe al]ii, iar procurorii ierarhic superiori pot \ndeplini orice act care cade \n atribu]ia procurorilor din subordine; unitatea de ac]iune mai \nseamn` c` \n aceea[i cauz` pot ac]iona mai mul]i procurori, fie succesiv, fie \n grup, deoarece to]i ac]ioneaz` \n numele Ministerului Public. C\nd ac]ioneaz` \n grup nu \nseamn` c` se constituie \ntr-un grup formal, care decide prin unanimitate sau majoritate de voturi, ca un complet de judecat`, ci fiecare procuror efectueaz` anumite acte de urm`rire, hot`r\rea fiind luat` de procurorul cu gradul cel mai mare, care conduce grupul, c`ci exist` subordonare ierarhic`. De asemenea, unitatea de ac]iune \ng`duie procurorului ierarhic superior s` preia, pentru efectuarea urm`ririi penale, orice cauz` de competen]a procurorului ierarhic inferior, fiind posibil ca orice cauz` penal` s` fie preluat` spre urm`rire de c`tre Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. Principiul controlului ierarhic permite conduc`torului unui parchet s` controleze activitatea procurorilor din cadrul acestui parchet, dup` cum [i conduc`torul Parchetului este supus controlului din partea conduc`torului parchetului ierarhic superior sau procurorilor inspectori din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. |n cadrul acestui control, procurorul ierarhic superior poate suspenda [i infirma toate actele efectuate de c`tre procurorul ierarhic inferior, \i poate da dispozi]ii obligatorii, \n temeiul legii, sau poate trece o cauz` de la un procuror la altul pentru continuarea urm`ririi penale. Aceste principii se aplic` [i organelor de cercetare penal`. Organul de cercetare penal` al poli]iei ac]ioneaz` unipersonal, reprezent\nd organul de cercetare teritorial, dar cauza poate fi preluat` de un organ de cercetare ierarhic superior, p\n` la Direc]ia General` de cercet`ri penale din Inspectoratul General al Poli]iei. {i poli]i[tii pot lucra \n grup, efectu\nd fiecare diverse acte de cercetare penal`, dar s\nt subordona]i

DPPps15 [efului forma]iei de cercetare penal`, care are ultimul cuv\nt \n finalizarea cercet`rilor. Pe l\ng` supravegherea care se exercit` de c`tre procuror, asupra activit`]ii organului de cercetare al poli]iei se exercit` [i controlul [efului unit`]ii de poli]ie din care face parte sau al unui ofi]er de poli]ie superior, care are acelea[i mijloace de control suspendarea sau infirmarea actelor de cercetare efectuate sau direc]ionarea obligatorie a modului \n care trebuie efectuat` cercetarea. Efecuarea urm`ririi penale \n temeiul acestor principii organizatorice sau de ac]iune se justific` prin specificul activit`]ii de urm`rire penal`, care exprim` cerin]a de a fi efectuat` imediat, operativ [i cu mobilitatea necesar`, care s\nt incompatibile cu principiile de organizare judec`toreasc`, \n care se pune accentul pe activitatea \n [edin]`, printr-un complet de judecat`, f`r` a se supune dispozi]iilor organelor superioare, controlul exercit\ndu-se prin folosirea c`ilor de atac. |n ce prive[te organele de cercetare militar`, acestea s\nt supuse disciplinei militare, deci ordinului [i controlului superiorului; acelea[i reguli [i pentru c`pitanii porturilor. 2. Competen]a organelor de urm`rire penal` 1) Competen]a procurorului \n efectuarea urm`ririi penale (art. 209 al. 3 [i 4) Potrivit art. 201, urm`rirea penal` se efectueaz` de c`tre procurori [i de c`tre organele de cercetare penal`. Legea se refer` \n primul r\nd la procurori datorit` voca]iei pe care ace[tia o au \n a efectua urm`rirea penal` \n orice cauz` penal`. |n cadrul supravegherii pe care o exercit` asupra organelor de cercetare penal`, procurorul poate prelua orice cauz` din competen]a organului de cercetare penal` [i s` efectueze personal urm`rirea penal`. Dreptul pe care \l are procurorul de a efectua personal urm`rirea \n orice cauz` penal`, dac` socote[te necesar, \i confer` pozi]ia de principal organ de urm`rire penal`; ca orice drept, exercitarea lui este l`sat` la aprecierea procurorului, astfel \nc\t nu se recurge la acest drept dec\t atunci c\nd preluarea cauzei din competen]a organului de cercetare penal` este justificat` de condi]iile concrete ale cauzei. Ca urmare, competen]a procurorului de a efectua urm`rirea penal` \n orice cauz` este facultativ` [i, \n practic`, se aplic` cu titlu de excep]ie. Prin lege se stabilesc \ns` cauzele \n care efectuarea urm`ririi de c`tre procuror este obligatorie. |n aceste cauze urm`rirea penal` nu poate fi efectuat` dec\t de procuror, organul de cercetare penal` av\nd dreptul s` efectueze numai actele de cercetare care nu sufer` \nt\rziere (art. 213). |n redactarea ini]ial` a art. 217 al. 3 se prevedea c` \n cauzele \n care urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penal` s` fie efectuate, \n alte localit`]i dec\t cea \n care se afl` sediul parchetului, de c`tre organul de cercetare al poli]iei din acele localit`]i. Aceast dispozi]ie cerea, implicit, ca toate actele de cercetare din localitatea de sediu a procurorului s` fie efectuate de c`tre procuror. |n modificarea art. 217, prin Legea nr. 45/1993, se prevede, \n situa]ia c\nd urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu de c`tre procuror, c` acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penal` s` fie efectuate de c`tre organele poli]iei, ceea ce nu mai limiteaz` delega]ia la acte din afara localit`]ii de sediu. Totu[i, actele de cercetare care pot fi delegate nu pot face parte din acelea care s\nt esen]iale (ca ascultarea inculpatului, ascultarea martorilor principali, confruntarea lor, dispunerea de probatorii). Se poate dispune, \ns`, prin delega]ie, efectuarea unei perchezi]ii, a unei ridic`ri de obiecte [i \nscrisuri, a unei verific`ri la fa]a locului, ascultarea unor martori care cunosc date privitoare la persoana p`r]ilor deci

DPPps16 orice acte de procedur` ce pot fi efectuate prin delegare, potrivit art. 132 [i 135. Cazurile \n care urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu de c`tre procuror s\nt prev`zute \n art. 209 al. 3: dup` natura [i gravitatea infrac]iunii: cele prev`zute \n Codul penal: art. 155173 (infrac]iuni contra statului); art, 174177 (omuciderea, \n afar` de uciderea din culp`); art. 189 al. 3, 190, 191 (lipsirea de libertate \n mod ilegal, sclavia, supunerea la munc` for]at` obligatorie); art. 211 al. 3 (t\lh`ria care a avut ca urmare moartea victimei sau alte consecin]e deosebit de grave); art. 212 (pirateria); art. 236 (ofensa adus` unor \nsemne); art. 2361 (def`imarea ]`rii); art. 238 (ofensa adus` autorit`]ii); art. 239, 2391 (ultrajul, ultrajul calificat); art. 250 (purtarea abuziv`); art. 252 (neglijen]a \n p`strarea secretului de stat); art. 254, 255, 257 (luarea de mit`, darea de mit`, traficul de influen]`); art. 265267, 2671, 268 (omisiunea de a \n[tiin]a organele judiciare, arestarea nelegal` [i cercetarea abuziv`, supunerea la rele tratamente tortura, represiunea nedreapt`); art. 273276 (unele infrac]iuni contra siguran]ei circula]iei pe c`ile ferate); art. 2791, 280, 2801, 3022 (nerespectarea regimului materiilor nucleare sau a altor materii radioactive, a dispozi]iilor privind importul de de[euri [i reziduuri, a regimului materiilor explozive [i de ocrotire a unor bunuri); art. 317 (propaganda na]ional-[ovin`); art. 356361 (infrac]iuni contra p`cii [i omenirii); infrac]iunile contra bunurilor aflate \n proprietatea, administrarea sau folosin]a for]elor armate sau a forma]iunilor militare; infrac]iunile s`v\r[ite cu inten]ie care au avut ca urmare moartea victimei; infrac]iunile contra siguran]ei na]ionale prev`zute \n legi speciale; infrac]iunile contra protec]iei muncii; dup` calitatea persoanei, s\nt de competen]a obligatorie a procurorului infrac]iunile s`v\r[ite de judec`tori, procurori, notarii publici, de judec`torii, procurorii [i controlorii financiari ai camerelor de conturi jude]ene, precum [i cele s`v\r[ite de demnitarii de stat care atrag competen]a Cur]ii Supreme de Justi]ie, la care se refer` art. 29 pct. 1. Este competent s` efectueze urm`rirea penal` \n cazurile indicate mai sus procurorul de la parchetul de pe l\ng` instan]a care, potrivit legii, judec` \n prim` instan]` cauza. Astfel, \n caz de omor va fi competent procurorul de la parchetul de pe l\ng` tribunal, pentru infrac]iuni contra p`cii [i omenirii procurorul de la parchetul de pe l\ng` curtea de apel, iar \n cazul demnitarilor competen]a revine procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. Dac` competen]a este a sec]iilor maritime [i fluviale ale instan]elor din Constan]a [i Gala]i, competen]a de urm`rire revine procurorilor din sec]iile maritime [i fluviale din parchetele corespunz`toare. |n cazul \n care competen]a

DPPps17 revine procurorului militar, se stabile[te mai \nt\i instan]a militar` competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, dup` care se determin` [i procurorul din parchetul militar de pe l\ng` aceast` instan]`, care trebuie s` aib` gradul militar egal cu \nvinuitul sau inculpatul; dac` procurorul nu are grad egal, va fi asistat de un alt procuror, cu grad corespunz`tor, numit prin ordinul [efului parchetului militar din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie (art. 5 al. 2 din Legea nr. 43/1993 pentru organizarea instan]elor [i parchetelor militare). |n stabilirea procurorului competent s` efectueze urm`rirea penal`, atunci c\nd aceasta este obligatorie, se aplic` [i dispozi]iile art. 28 al. 3 L.O.J. potrivit c`rora procurorul ierarhic superior poate s` \ndeplineasc` oricare din atribu]iile procurorilor din subordine, ceea ce permite efectuarea urm`ririi [i de c`tre un procuror din parchetul ierarhic superior celui competent. |n practica de urm`rire s-a dat delega]ie de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a competent` unui procuror dintr-un parchet inferior pentru a efectua acte de cercetare penal`; Curtea Suprem` de Justi]ie a considerat legale actele efectuate de c`tre procurorul delegat, dac` prezentarea materialului de urm`rire inculpatului [i rechizitoriul apar]in procurorului competent potrivit legii; solu]ia se justific` prin argumentul dedus din art. 217, deoarece dac` se poate delega dreptul de a efectua anumite acte de cercetare penal` unui organ de cercetare al poli]iei, cu at\t mai mult se poate da o astfel de delega]ie unui procuror dintr-un parchet ierarhic inferior. Credem, \ns`, c` s-ar \nc`lca regulile de competen]` dac` urm`rirea penal` ar fi efectuat`, \n \ntregime, prin delega]ie, de c`tre un procuror dintr-un parchet inferior \n grad celui care este competent s` efectueze urm`rirea penal`, \ntruc\t nici o dispozi]ie legale nu admite o astfel de derogare de la regulile de competen]`; a ra]iona altfel ar \nsemna c` oric\nd s-ar putea efectua urm`rirea penal`, prin delega]ie, de c`tre un procuror ierarhic inferior celui competent. 2) Competen]a organelor de cercetare ale poli]iei (art. 207) Organele de cercetare ale poli]iei au o competen]` general` \n efectuarea cercet`rii penale, deoarece pot efectua cercetarea oric`rei infrac]iuni care nu este dat` \n competen]a obligatorie a procurorului sau a altor organe de cercetare. Deci \n stabilirea competen]ei sale de a efectua cercetarea penal`, poli]istul care ac]ioneaz` ca organ de cercetare penal` trebuie s` constate: c` \n cauza pe care vrea s` o cerceteze nu este obligatorie efectuarea urm`ririi penale de c`tre procuror; c` nu este obligatorie efectuarea cercet`rii penale de c`tre un organ de cercetare speciale, \ntruc\t \n art. 208 al.ult. se prevede c` \n cazurile de competen]a organelor de cercetare penal` militare, cercetarea se efectueaz` \n mod obligatoriu de aceste organe. |n cadrul competen]ei generale a organelor de cercetare ale poli]iei trebuie avute \n vedere [i infrac]iunile care vor fi prev`zute \n viitor [i pentru care nu se face vreo precizare cu privire la competen]a obligatorie a procurorului sau a altor organe de cercetare penal`. Legea nu stabile[te competen]a unui anumit organ de cercetare al poli]iei, determinat` de natura sau gravitatea infrac]iunii sau de calitatea persoanei cercetate, a[a cum procedeaz` pentru procuror; de altfel, unit`]ile teritoriale ale poli]iei nu coincid cu cele ale parchetelor [i instan]elor judec`tore[ti, exist\nd [i posturi de poli]ie [i unit`]i \n poli]ia feroviar`, portuar`, din aeroporturi. De principiu, orice poli]ist care este organ de cercetare penal` poate efectua cercetarea \n cauzele care s\nt de competen]a organelor de cercetare ale poli]iei; totu[i, prin dispozi]ii

DPPps18 interne ale Inspectoratului General al Poli]iei se stabilesc limitele de competen]` ale organelor de cercetare ale poli]iei, f`r` \ns` ca nerespectarea lor s` afecteze valabilitatea cercet`rii efectuate. Organul de cercetare al poli]iei ierarhic superior poate prelua orice cauz` penal` de la organul de cercetare inferior, astfel \nc\t cercetarea s` poat` fi efectuat` de cadrele cele mai calificate ale poli]iei. 3) Competen]a organelor de cercetare speciale (art. 208) Organele de cercetare penal` speciale au competen]a de a efectua cercetarea penal` \n cauzele care nu s\nt date \n competen]a obligatorie a procurorului, dup` urm`toarele distinc]ii: a) Comandan]ii unit`]ilor militare corp aparte [i similare, precum [i ofi]erii desemna]i de c`tre ace[tia, pentru infrac]iunile s`v\r[ite de militarii din subordine, precum [i pentru infrac]iunile s`v\r[ite \n leg`tur` cu serviciul de c`tre angaja]ii civili ai acestor unit`]i. Competen]a opereaz` [i \n cazul unit`]ilor militarizate din Ministerul de Interne, Ministerul Justi]iei Direc]ia General` a Penitenciarelor, SRI, SIE, SPP, Serviciul de Telecomunica]ii Speciale. b) {efii comenduirilor de garnizoan`, precum [i ofi]erii anume desemna]i de c`tre ace[tia, pentru infrac]iunile s`v\r[ite de militari \n afara unit`]ilor militare. c) Comandan]ii centrelor militare [i ofi]erii anume desemna]i de c`tre ace[tia, pentru infrac]iunile de competen]a instan]elor militare s`v\r[ite de persoanele civile \n leg`tur` cu obliga]iile lor militare. La cererea comandan]ilor centrelor militare, organul de poli]ie efectueaz` unele acte de cercetare, dup` care \nainteaz` lucr`rile comandantului centrului militar. |n cazurile prev`zute mai sus (lit. ac) cercetarea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu de organele speciale prev`zute (excluderea organelor de cercetare ale poli]iei). d) Ofi]erii de gr`niceri, precum [i ofi]erii anume desemna]i de MI, pentru infrac]iunile de frontier`. e) C`pitanii porturilor, pentru infrac]iunile contra siguran]ei naviga]iei pe ap` [i contra disciplinei la bord, precum [i pentru infrac]iunile de serviciu sau \n leg`tur` cu serviciul prev`zute \n Codul penal, s`v\r[ite de personalul navigant al marinei civile, dac` fapta a pus sau ar fi putut pune \n pericol siguran]a navei sau naviga]iei. |ntruc\t pentru organele de cercetare speciale de la lit. d [i e nu se face men]iunea cu privire la caracterul obligatoriu al competen]ei lor, decurge concluzia c` pentru infrac]iunile date \n competen]a lor se poate efectua cercetarea [i de c`tre organul de cercetare al poli]iei, care are competen]a general`. Supravegherea cercet`rii penale efectuate de c`pitanii porturilor este de competen]a procurorilor din sec]iile maritime [i fluviale ale parchetelor corespunz`toare instan]elor competente s` judece cauza \n prim` instan]` (art. 4 din Decretul nr. 203/1974). 4) Dispozi]ii speciale privind competen]a organelor de cercetare penal` (art. 210213) Dispozi]iile privind competen]a dup` materie [i dup` calitatea persoanei fiind prev`zute sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute (art. 197 al. 2 [i 3), organul de urm`rire penal` este obligat, \nainte de a efectua urm`rirea penal`, s`-[i verifice competen]a. |n plus, se aplic` \n mod corespunz`tor \n cursul urm`ririi penale [i dispozi]iile privitoare la competen]a teritorial`, \n caz de indivizibilitate [i conexitate, de disjungere, \n caz de schimbare a calit`]ii inculpatului, de declinare de competen]` [i chestiuni prealabile, prev`zute pentru instan]ele judec`tore[ti \n art. 3036, 38, 40, 42 [i 44 (art. 45 al. 1).

DPPps19 Cu privire la competen]a teritorial` s\nt [i unele dispozi]ii speciale: c\nd nici unul din cele patru criterii de loc din art. 30 al. 1 nu este cunoscut, competen]a revine organului de cercetare mai \nt\i sesizat; \n caz de sesiz`ri simultane privind cele patru criterii de loc, prec`derea se stabile[te \n ordinea enumer`rii de la art. 30, spre deosebire de competen]a instan]elor judec`tore[ti pentru care nu se prevede vreo prec`dere \n raport de aceste criterii de loc; dac` \n raport de unul din criteriile ar`tate \n art. 30 al. 1 s\nt competente mai multe organe de cercetare penal`, competen]a revine organului mai \nt\i sesizat; urm`rirea penal` a infrac]iunilor s`v\r[ite \n str`in`tate (art. 31) se efectueaz` de c`tre organul de cercetare din raza teritorial` a instan]ei competente s` judece cauza \n prim` instan]`. Dup` verific`rile f`cute, constat\nd c` nu are competen]a s` efectueze urm`rirea penal`, organul de cercetare trimite de \ndat` cauza procurorului care exercit` supravegherea asupra activit`]ii sale \n vederea sesiz`rii organului competent. C\nd lipsa de competen]` este constatat` de c`tre procuror, acesta \[i declin` competen]a \n favoarea procurorului competent, prin ordonan]`. |n art. 211 [i 213 se prev`d dispozi]ii care produc o extindere limitat` a competen]ei organelor de cercetare penal`. Astfel, \n ce prive[te competen]a dup` materie [i calitatea persoanei, precum [i dup` teritoriu, se prevede c` organul de cercetare penal` este obligat s` efectueze actele de cercetare ce nu sufer` am\nare, chiar dac` acestea privesc o cauz` care nu este de competen]a sa; se face aplicarea dispozi]iilor potrivit c`rora poli]istul trebuie s` intervin` oric\nd s-a s`v\r[it o infrac]iune, pentru a lua m`surile necesare de prindere a f`ptuitorului, de p`strare a urmelor infrac]iunii, de descoperire a persoanelor care au perceput ceea ce s-a \nt\mplat (|n acest sens [i art. 25 din Legea nr. 26/1994 privind organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne). Lucr`rile efectuate \n astfel de cazuri se trimit de \ndat`, prin procurorul care exercit` supravegherea, organului competent s` urm`reasc` acea cauz`. |n ce prive[te extinderea competen]ei teritoriale, se prevede c` atunci c\nd anumite acte de cercetare trebuie efectuate \n afara razei teritoriale \n care se face cercetarea, organul de cercetare poate s` le efectueze el \nsu[i sau s` dispun` efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare. Dac` \n]elege s` efectueze personal acte de cercetare, \n[tiin]eaz` \n prealabil despre aceasta organul corespunz`tor din raza teritorial` \n care va efectua aceste acte. |n cuprinsul aceleia[i localit`]i, organul de cercetare efectueaz` toate actele de cercetare, chiar dac` unele din acestea trebuie \ndeplinite \n afara razei sale teritoriale, cu \n[tiin]area organului de cercetare corespunz`tor. 5) Organe [i persoane care pot \ncheia acte de constatare a comiterii de infrac]iuni (art. 214, 215) F`r` a le recunoa[te calitatea de organe de cercetare penal`, legea acord` unor organe [i persoane, denumite organe de constatare, dreptul de a \ncheia acte de constatare \n cazul s`v\r[irii de infrac]iuni. Organele inspec]iilor de stat, ale g`rzii financiare, precum [i alte organe de stat pentru infrac]iunile ce constituie \nc`lc`ri ale dispozi]iilor [i obliga]iilor a c`ror respectare o controleaz` potrivit legii; s\nt astfel de organe: inspectorii pentru protec]ia muncii, calit`]ii produselor, din regimul vamal, silvic, piscicol, sanitar etc. Aceste organe ac]ioneaz` \n afara institu]iei din care fac parte, dar asupra activit`]ii persoanelor care trebuie s` respecte anumite norme.

DPPps20 Organele de control [i de conducere ale administra]iei de stat, ale autorit`]ilor autonome pentru infrac]iunile s`v\r[ite \n leg`tur` cu serviciul de cei afla]i \n subordinea sau sub controlul lor; s\nt astfel de organe: conduc`torii autorit`]ilor [i institu]iilor publice, persoanele cu sarcini de control la unit`]ile de orice fel care au sarcina de a verifica \ndeplinirea de c`tre subordona]i a atribu]iilor de serviciu. Organele ar`tate au dreptul s` ia declara]ii de la f`ptuitor [i de la martorii care au fost de fa]` la s`v\r[irea unei infrac]iuni [i s` \ntocmeasc` procesele-verbale despre \mprejur`rile concrete ale s`v\r[irii acesteia; de asemenea, au dreptul s` re]in` corpurile delicte, s` procedeze la evaluarea pagubelor, precum [i s` efectueze [i alte acte, c\nd legea prevede aceasta21. Actele \ncheiate se \nainteaz` procurorului \n cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infrac]iune, afar` de cazul c\nd legea dispune altfel. |n caz de infrac]iune flagrant`, acelea[i organe au obliga]ia s`-l prind` pe f`ptuitor [i s`-l \nainteze de \ndat` procurorului, \mpreun` cu actele \ncheiate. Obliga]iile [i drepturile ar`tate mai sus le au [i urm`toarele persoane: comandan]ii de nave [i aeronave pentru infrac]iunile s`v\r[ite pe acestea, pe timpul c\t navele [i aeronavele pe care le comand` se afl` \n afara porturilor [i aerodromurilor; subofi]erii trupelor de gr`niceri pentru infrac]iunile de frontier`. Codul de procedur` penal` acord` acestor persoane dreptul de a efectua perchezi]ii corporale asupra f`ptuitorului, de a verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine [i chiar de a prinde pe f`ptuitor, \naint\ndu-l de \ndat` procurorului sau organului de cercetare penal`; actele \ncheiate se \nainteaz` organului de cercetare competent (c`pitanul portului, ofi]erului de gr`niceri) \n cel mult 5 zile, pentru comandan]ii de nave [i aeronave termenul \ncep\nd s` curg` de la data ancor`rii navei sau ateriz`rii aeronavei pe teritoriul rom#n. Prin lege se recunoa[te dreptul de a face constat`ri cu privire la s`v\r[irea unei infrac]iuni [i altor cadre sau persoane. Astfel, \n art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea [i func]ionarea SRI se prevede c` activit`]ile care aduc atingere siguran]ei na]ionale pot fi constatate de cadrele SRI. Importan]a acestor constat`ri \n combaterea infrac]iunilor este reflectat` \n dispozi]ia potrivit c`reia procesele-verbale \ntocmite de aceste organe sau cadre constituie mijloace de prob` [i moduri de sesizare a organelor de urm`rire penal` pentru \nceperea urm`ririi (art. 214, 215 ultimele alineate). 3. Supravegherea exercitat` de c`tre procuror \n activitatea de urm`rire penal` (art. 216220) 1) Obiectul [i caracteristicile supravegherii exercitate de c`tre procuror \n activitatea de urm`rire penal` Potrivit art. 27 lit. b L.O.J., Ministerul Public are ca atribu]ii [i supravegherea urm`ririi penale; \n exercitarea acestei atribu]ii, procurorii conduc [i controleaz` activitatea de cercetare penal` a poli]iei [i a altor organe, care s\nt obligate s` aduc` la \ndeplinire dispozi]iile procurorului, \n condi]iile legii. Reglementarea activit`]ii de supraveghere de c`tre procuror \n activitatea de urm`rire penal` \[i are sediul \n art. 216220.

perchezi]ii corporale [i de bagaje \n cazul vame[ilor; verificarea documentelor contabile pentru revizorii de gestiune [i inspectorii financiari

21

DPPps21 Supravegherea exercitat` de c`tre procuror are ca obiect asigurarea descoperirii tuturor infrac]iunilor s`v\r[ite, tragerea la r`spundere penal` a oric`rui infractor [i garantarea ca nici o persoan` s` nu fie urm`rit` penal` f`r` s` existe indicii temeinice c` a s`v\r[it o fapt` prev`zut` de legea penal`; de asemenea, procurorul vegheaz` ca nici o persoan` s` nu fie re]inut` sau arestat` dec\t \n cazurile [i \n condi]iile prev`zute de lege. A[adar, \n cadrul supravegherii pe care o exercit`, procurorul trebuie s` ac]ioneze ca, \n cursul urm`ririi penale, respect\ndu-se dispozi]iile legale care reglementeaz` desf`[urarea acestei activit`]i, s` se afle adev`rul [i s` fie l`murit` cauza sub toate aspectele, prin str\ngerea probelor necesare at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea \nvinuitului sau inculpatului. |ntr-o formul` de sintez`: procurorul supravegheaz` ca urm`rirea penal` s` fie efectuat` complet, temeinic [i operativ; ca actele de urm`rire penal` s` fie efectuate potrivit dispozi]iilor legii; s` fie luate toate m`surile necesare pentru prevenirea s`v\r[irii de noi infrac]iuni. Obiectul supravegherii de c`tre procuror a activit`]ii de urm`rire penal`, precum [i principiile specifice ale acestei activit`]i, determin` anumite caractere ale supravegherii urm`ririi penale, care o deosebe[te de supravegherea de c`tre procuror a activit`]ii altor organe (cum s\nt cele de punere \n executare a sanc]iunilor aplicate): procurorul exercit` supravegherea de pe pozi]ia de conduc`tor al urm`ririi, cu drept de interven]ie [i de decizie asupra oric`ror acte de urm`rire efectuate de organele aflate sub supravegherea sa; supravegherea este permanent` [i complet`, \n sensul c` se desf`[oar` din momentul \nceperii urm`ririi penale [i p\n` la finalizarea ei, cuprinz\nd toate aspectele legalit`]ii [i temeiniciei; supravegherea (ca [i urm`rirea) se desf`[oar` nepublic, necontradictoriu [i \n form` scris`, lu\ndu-se m`suri f`r` publicitate, atunci c\nd este necesar [i \n locul potrivit. Pozi]ia procurorului de conduc`tor al urm`ririi penale rezult` \n mod expres din dispozi]iile art. 27 lit a [i b L.O.J., dar [i din drepturile acordate procurorului de c`tre dispozi]iile Codului de procedur` penal` \n raport de organele de cercetare penal` supravegheate. Supravegherea exercitat` de c`tre procuror folose[te acelea[i modalit`]i [i mijloace juridice fa]` de toate organele de cercetare penal`, fie ale poli]iei, fie speciale. |ns` c\nd urm`rirea penal` este efectuat` de c`tre procuror, supravegherea exercitat` de procurorul ierarhic superior urmeaz` reguli diferite, deoarece numai anumite acte ale procurorului s\nt supuse supravegherii exercitate de conduc`torul parchetului din care face parte sau de procurorul din parchetul ierarhic superior. 2) Procurorul competent s` efectueze supravegherea urm`ririi penale |nainte de intrarea \n vigoare a Legii nr. 45/1993, care a modificat art. 209 (de la 1 iulie 1993), cercetarea penal` putea fi supravegheat` de orice procuror, neexist\nd o dispozi]ie care s` prevad` c` anumite organe de cercetare penal` se afl` sub supravegherea unui anumit procuror. Ca urmare, \ntr-o cauz` de competen]a tribunalului supravegherea putea fi exercitat` [i de c`tre procurorul de la procuratura local` (de pe l\ng` judec`torie), exist\nd doar obliga]ia ca sesizarea instan]ei s` o efectueze procurorul corespunz`tor de la procuratura jude]ean`. Pe linie intern` a Procuraturii [i a Inspectoratului General al Poli]iei existau reguli ca supravegherea s` fie exercitat` de c`tre un procuror din unitatea de procuratur` corespunz`toare forma]iunii de cercetare penal`.

DPPps22 Potrivit noii redact`ri a art. 209 al. 4, supravegherea asupra activit`]ii organului de cercetare penal` s` exercit` de c`tre procurorul de la parchetul corespunz`tor instan]ei care, conform legii, judec` \n prim` instan]` cauza urm`rit`. Aceast` dispozi]ie legal` este de natur` s` sistematizeze [i s` simplifice competen]a de supraveghere a procurorului; competen]a de supraveghere nu mai are \n vedere organul de cercetare supravegheat, ci competen]a procurorului de a sesiza instan]a de judecat` \n cauza respetiv`. Dac` o cauz` este de competen]a judec`toriei, oricare ar fi organul de cercetare al poli]iei care efectueaz` cercetare [ef de post, poli]ie or`[eneasc`, municipal`, jude]ean` supravegherea se poate exercita de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` judec`torie; dac` tribunalul are competen]a de judecat` \n prim` instan]`, supravegherea se exercit` de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` tribunal; \n acela[i mod se determin` supravegherea urm`ririi penale [i \n cauzele de competen]a instan]elor militare. Este competent s` efectueze supravegherea [i procurorul din parchetul ierarhic superior celui corespunz`tor instan]ei competente s` judece cauza \n prim` instan]`; c\nd cauza este de competen]a judec`toriei, dar cercetarea o face organul de poli]ie jude]ean, supravegherea se poate exercita [i de procurorul din parchetul de pe l\ng` tribunal. Potrivit Decretului nr. 203/1974 privind \nfiin]area [i organizarea de sec]ii maritime [i fluviale la unele instan]e judec`tore[ti [i parchete (art. 4), supravegherea urm`ririi \n cauzele de competen]a acestor sec]ii se exercit` de c`tre procurorii de la sec]iile maritime [i fluviale ale parchetelor din Constan]a [i Gala]i, corespunz`toare instan]elor care judec` \n prim` instan]` cauza penal`. Competen]a acestor procurori are \nt\ietate [i \n caz de indivizibilitate [i conexitate cu infrac]iuni de drept comun. |n cauzele \n care urm`rirea se efectueaz` de c`tre procurori, supravegherea se exercit` de primul procuror al parchetului din care face parte, de c`tre adjunctul acestuia sau de procurorul [ef de sec]ie, \n baza delega]iei date de primul procuror; c\nd urm`rirea se efectueaz` de c`tre primul procuror, supravegherea se exercit` de c`tre procurorul ierarhic superior, care este primul procuror al parchetului superior; c\nd urm`rirea este efectuat` de c`tre un procuror din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, supravegherea se exercit` de c`tre procurorul [ef de sec]ie de urm`rire penal` [i de criminalistic` sau de c`tre procurorul general. 3) Modalit`]ile prin care se exercit` de c`tre procuror supravegherea activit`]ii de cercetare penal` Pentru ca procurorul s`-[i poat` exercita atribu]iile de supraveghere a activit`]ii de cercetare penal` trebuie, \n primul r\nd, s` aib` cuno[tin]` de cauzele care s\nt \n curs de cercetare penal`; ca urmare, prin lege (art. 218 al. 2) organul de cercetare penal` este obligat s` \ncuno[tin]eze de \ndat` pe procuror despre infrac]iunea cu care s-a sesizat [i a \nceput urm`rirea penal`. Din moment ce a luat la cuno[tin]` despre \nceperea cercet`rii penale, procurorul desf`[oar` din oficiu supravegherea, de pe pozi]ia de conducere [i control a activit`]ii de cercetare penal`. Supravegherea din oficiu se desf`[oar` prin dou` modalit`]i: verificarea cauzelor aflate \n cercetare [i participarea procurorului la efectuarea actelor de cercetare pentru care consider` necesar` prezen]a sa. Verificarea lucr`rilor de cercetare penal` se efectueaz` \n tot cursul cercet`rii [i, \n mod obligatoriu, la terminarea ei. Pentru a verifica

DPPps23 legalitatea [i temeinicia activit`]ii de cercetare penal` \n cursul desf`[ur`rii ei, procurorul poate alege unul din urm`toarele procedee: poate cere spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penal`, care este obligat s`-l trimit`, cu toate actele, materialele [i datele privitoare la fapta care formeaz` obiectul cercet`rii (art. 218 al. 3); se poate deplasa la sediul organului de cercetare penal`, cu care ocazie verific` toate dosarele aflate \n curs de cercetare penal`; verific` actele de cercetare cu ocazia solicit`rii de c`tre organul de cercetare penal` a unei autorita]ii prealabile, a unei \ncuviin]`ri, a unei confirm`ri, atunci c\nd legea cere aceasta sau cu ocazia propunerii de punere \n mi[care a ac]iunii penale [i de arestare preventiv` a \nvinuitului sau inculpatului. |n toate aceste cazuri procurorul, \nainte de a dispune actul solcitat, verific` mai \nt\i dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege. La terminarea cercet`rii penale, atunci c\nd procurorul trebuie s` rezolve cauza, verificarea se face sub toate aspectele legalit`]ii [i temeiniciei cercet`rii, \ntruc\t procurorul r`spunde de solu]ia pe care o adopt`. Trimiterea \n fa]a instan]ei a unei cauze a c`rei cercetare a fost nelegal [i necomplet efectuat` poate atrage restituirea cauzei pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale, ceea ce constituie o not` negativ` nu numai pentru organul care a efectuat cercetarea, ci [i pentru procurorul care a supravegheat-o. Participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penal` constituie o a doua modalitate de supraveghere; fiind prezent la efectuarea actului, poate asigura respectarea legii [i, prin capacitatea sa profesional`, poate da eficien]` mai mare actului efectuat22. Spre deosebire de verificarea lucr`rilor de urm`rire penal`, care presupune constat`ri dup` efectuarea unor acte de cercetare sau, dimpotriv`, autorizarea pentru efectuarea lor, participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penal` asigur` \ndeplinirea lor \n cele mai bune condi]ii de eficien]` [i legalitate. |n afar` de supravegherea din oficiu, procurorul exercit` supravegherea [i cu ocazia rezolv`rii pl\ngerilor \ndreptate \mpotriva actelor de cercetare. Potrivit art. 275, orice persoan` poate face pl\ngere \mpotriva m`surilor [i actelor de urm`rire penal`, dac` prin acestea s-a adus o v`t`mare intereselor sale legitime. |n ce prive[te autoritatea care solu]ioneaz` pl\ngerea se contureaz` dou` sisteme: \n legisla]iile \n care instruc]ia prealabil` se efectueaz` de c`tre judec`torul de instruc]ie, partea nemul]umit` poate folosi o cale de atac apel sau recurs care se judec` de o instan]` de instruc]ie (camera de instruc]ie); \n legisla]iile \n care urm`rirea penal` se efectueaz` sub supravegherea procurorului, pl\ngerea \mpotriva actelor de cercetare penal` nelegale se solu]ioneaz` de procurorul ierarhic superior23.
22 prezen]a procurorului la o cercetare la fa]a locului sau la ascultarea inculpatului creaz` reale posibilit`]i de respectare a condi]iilor cerute de lege la efectuarea acestor acte, dar [i stabilirea corect` [i complet` a \mprejur`rilor de la locul faptei, a urmelor [i mijloacelor de prob` materiale g`site, la ob]inerea unei declara]ii sincere [i complete a celui ascultat 23 P\n` \n 1991, legisla]ia noastr` consacra acest ultim regim, deoarece pl\ngerea trebuia adresat` procurorului care supravegheaz` cercetarea penal`, iar \n cazul c\nd actul procurorului era considerat nelegal, pl\ngerea trebuia adresat` procurorului ierarhic superior. Se adoptase astfel concep]ia c` activitatea de urm`rire penal` nu trebuie supus` controlului instan]ei de judecat`.

DPPps24 Prin Legea nr. 32/1990 de modificare [i completare a Codului de procedur` penal` s-a f`cut o prim` excep]ie de la aceast` regul`, deoarece ordonan]a de respingere a cererii inculpatului arestat de a fi eliberat provizoriu poate fi supus` controlului instan]ei de judecat`, prin introducerea unei pl\ngeri \mpotriva ordonan]ei. Apoi, prin dispozi]ia art. 23 al. 4 din Constitu]ie, pl\ngerea \mpotriva legalit`]ii mandatului de arestare preventiv` se rezolv` de instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. Pentru toate celelalte pl\ngeri \mpotriva actelor de cercetare penal` nelegale competent de a le rezolva a r`mas procurorul. Partea care consider` c` a fost v`t`mat` printr-un act de cercetare nelegal \ndreapt` pl\ngerea sa fie organului de cercetare, fie procurorului care exercit` supravegherea. Organul de cercetare este obligat s` o \nainteze procurorului competent \n termen de 48 de ore de la primirea ei, \mpreun` cu explica]iile sale, atunci c\nd acestea s\nt necesare. Dac` pl\ngerea se \ndreapt` \mpotriva unui act efectuat de c`tre procuror, aceasta se adreseaz` prim-procurorului parchetului, iar c\nd se \ndreapt` \mpotriva actelor sau m`surilor luate de c`tre primprocuror, pl\ngerea se adreseaz` procurorului ierarhic superior, care este conduc`torul parchetului ierarhic superior din aceea[i circumscrip]ie teritorial` (art. 32 L.O.J.). Introducerea pl\ngerii nu suspend` aducerea la \ndeplinire a m`surii sau actului care formeaz` obiectul pl\ngerii. Primind pl\ngerea, procurorul competent s` o rezolve verfic` dosarul de cercetare penal`, cere explica]iile necesare organului de cercetare penal` sau procurorului care l-a efectuat, ascult` persoana care a f`cut pl\ngerea, fiind obligat s` o rezolve \n cel mult 20 zile. |n cazul \n care pl\ngerea se refer` la m`surile preventive, pl\ngerea trebuie rezolvat` de \ndat`, av\nd \n vedere starea de de]inere a celui care o face. Rezolvarea pl\ngerii se face prin rezolu]ie scris` [i motivat`, iar solu]ia adoptat` se comunic` de \ndat` persoanei care a f`cut pl\ngerea. Aceasta poate face o nou` pl\ngere procurorului ierarhic superior celui care a rezolvat pl\ngerea ini]ial`, ajung\ndu-se p\n` la procurorul general. 4) Mijloacele prin care se exercit` supravegherea procurorului \n activitatea de urm`rire penal` Verific\nd activitatea de cercetare penal`, particip\nd la efectuarea unor acte de cercetare sau rezolv\nd pl\ngerile \mpotriva unor acte de cercetare penal`, procurorul poate ajunge la concluzia c` actul de cercetare a fost legal efectuat [i cu eficien]a necesar`, c` m`sura procesual` a fost luat` \n cazurile [i condi]iile prev`zute de lege, ra]iune pentru care d` valabilitate acestor acte [i m`suri sau efectueaz` personal actele necesare desf`[ur`rii \n continuare a urm`ririi penale; dac` procurorul constat` c` s-a \nc`lcat legea la efectuarea actelor de cercetare penal` sau c` acestea nu au fost corect sau eficient \ndeplinite, va da curs acestei constat`ri [i va corecta ce se poate corecta, va infirma ceea ce este nelegal efectuat [i va refuza \ndeplinirea actelor [i m`surilor solicitate. |n prima situa]ie dac` a constatat c` actele de cercetare ce se cer efectuate s\nt legale [i temeinice procurorul care supravegheaz` cercetarea penal` emite autorizarea prealabil`, acord` \ncuviin]area sau confirm` actul sau m`sura luat`. Autorizarea trebuie s` fie dat` \ntotdeauna \nainte de efectuarea actului24. |ncuviin]area trebuie s` fie
Perchezi]ia nu poate fi efectuat` de c`tre organul de cercetare penal` dac` nu se afl` \n posesia autoriza]iei prealabile; \n caz contrar, actul este nelegal [i atrage r`spunderea pentru abuzul \n serviciu de a efectua perchezi]ii \n alte condi]ii dec\t cele legale.
24

DPPps25 prealabil`, dar atunci c\nd este urgen]` poate interveni [i dup` efectuarea actului25. Confirmarea se d` de c`tre procuror dup` efectuarea unui act de cercetare penal`, d\nd valabilitate actului [i provoc\nd producerea efectelor juridice ale acestuia care, p\n` la confirmare, erau suspendate26. Organul de cercetare penal` poate face propuneri procurorului de a efectua actele care intr` \n atribu]ia sa ori de a lua m`surile pe care numai el le poate dispune; c\nd este de acord cu aceste propuneri, procurorul efectueaz` actul necesar sau dispune m`sura solicitat`27. Procurorul poate constata, \ns`, c` actul solicitat sau propunerea f`cut` de organul de cercetare penal` nu este nici legal`, nici temeinic`; \n aceste cazuri mijloacele juridice de supraveghere s\nt diferite. Procurorul poate constata c` actele de urm`rire solicitate nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege; \n acest caz, el refuz` \n scris [i motivat s` dea autoriza]ie de perchezi]ie, \ncuviin]are de a se re]ine coresponden]a, confirmarea actului efectuat, ori refuz` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, arestarea preventiv`, trimiterea \n judecat`. Refuz\nd aprobarea actelor nelegale [i netemeinice, procurorul trebuie s` \ndrume efectuarea \n continuare a urm`ririi penale; \n acest caz, dac` cercetarea este \n curs, procurorul d` dispozi]ii de ce trebuie s` fac` \n continuare organul de cercetare penal`, ce \mprejur`ri trebuie s` l`mureasc` [i prin ce mijloace de prob`, ce acte de urm`rire trebuie efectuate sau ref`cute. Dispozi]iile date de procuror s\nt obligatorii pentru organul de cercetare penal`, \n sensul c` trebuie aduse la \ndeplinire. |n cazul \n care organul de cercetare penal` are de f`cut obiec]ii asupra dispozi]iilor obligatorii date de procuror, poate sesiza pe prim procurorul parchetului sau, c\nd dispozi]iile au fost date de c`tre acesta, pe procurorul ierarhic superior, f`r` a \ntrerupe \ns` \ndeplinirea lor. |n termen de 3 zile de la sesizare, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat s` se pronun]e, \n sensul de a se executa dispozi]iile date sau a se \ntrerupe executarea, cu indica]ii de ce trebuie s` se fac` \n continuare (art. 219). Un alt mijloc de supraveghere const` \n trecerea cauzei de la un organ de cercetare penal` la altul. Procurorul poate dispune, dup` necesitate, ca \ntr-o cauz` \n care cercetarea penal` este efectuat` de un anumit organ de cercetare, s` fie efectuat` de un alt organ de cercetare competent. Preluarea unei cauze de c`tre un organ de cercetare penal` ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercit` supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare care preia cauza [i dup` \n[tiin]area procurorului care exercit` supravegherea acesteia. C\nd consider` necesar, procurorul poate prelua personal continuarea urm`ririi penale de la organul de cercetare penal` sau
De exemplu dac` exist` urgen]` se poate dispune re]inerea coresponden]ei de c`tre organul po[tal, urm\nd ca \ndat` s` se ob]in` [i \ncuviin]area procurorului. 26 Confirmarea procurorului de a nu se \ncepe urm`rirea, confirmarea rechizitoriului de c`tre primul procuror atunci c\nd urm`rirea se efectueaz` de c`tre un procuror din subordinea sa s\nt acte de supraveghere f`r` de care aceste acte nu produc efecte juridice. 27 C\nd organul de cercetare penal` propune procurorului punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i arestarea inculpatului, procurorul dac` este de acord emite ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale [i ordonan]a de arestare preventiv` a inculpatului, precum [i mandatul de arestare; dac` se propune procurorului trimiterea \n judecat` a inculpatului ori scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale, procurorul \[i d` acordul cu aceste propuneri prin emiterea rechizitoriului sau a ordonan]ei de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale.
25

DPPps26 poate efectua orice act de cercetare \n locul organului care efectueaz` cercetarea penal`. Infirmarea de c`tre procuror a unui act de cercetare penal` se dispune atunci c\nd actul s-a f`cut cu \nc`lcarea legii de procedur` penal` sau nu este \ntemeiat. Infirmarea \nseamn` desfiin]area actului de cercetare, care nu mai produce astfel efecte juridice. Dup` infirmare, procurorul poate dispune refacerea actului de c`tre organul de cercetare sau \l poate reface personal, respect\ndu-se dispozi]iile legale; c\nd actul este inadmisibil sau tardiv, refacerea nu mai este posibil`. |n exercitarea supravegherii asupra activit`]ii organelor de cercetare penal`, procurorul ia m`suri [i d` dispozi]ii \n scris [i motivat, prin note scrise de supraveghere, rezolu]ii sau ordonan]e motivate. 5) Supravegherea urm`ririi penale \n cazul \n care aceasta este efectuat` de c`tre procuror |n cazurile \n care legea prevede obligativitatea efectu`rii urm`ririi penale de c`tre procuror, precum [i atunci c\nd procurorul efectueaz` urm`rirea \n alte cauze, supravegherea acestei activit`]i este restr\ns`. |ntruc\t actele de urm`trire penal` s\nt efectuate chiar de c`tre procuror, nu mai este necesar` pentru acestea o autorizare prealabil`, o \ncuviin]are sau alte mijloace juridice de supraveghere din partea altor procurori. Fiind subordonat conduc`torului parchetului, procurorul care efectueaz` urm`rirea este permanent supus controlului din partea acestuia, respect\nd dispozi]iile date de acesta sau efectu\nd personal orice act de urm`rire penal`. Ca mijloace de supraveghere obligatorii se prevede c` ordonan]a de arestare preventiv` a \nvinuitului sau inculpatului, precum [i rechizitoriul trebuie s` fie confirmate de primprocurorul parchetului \n cadrul c`ruia se efectueaz` urm`rirea penal`, iar dac` aceste acte au fost emise chiar de prim-procuror, confirmarea trebuie dat` de procurorul ierarhic superior. F`r` confirmare, cele dou` acte ale procurorului care efectueaz` urm`rirea penal` nu-[i produc \n mod valabil efectele prev`zute de lege. I.3. Desf`[urarea urm`ririi penale 1. |nceperea urm`ririi penale 1) Stadiul procesual al \nceperii urm`ririi penale A. Actul de \ncepere a urm`ririi penale [i importan]a sa Efectuarea urm`ririi penale cuprinde \ntreaga activitate desf`[urat` de organele de cercetare penal` [i de procurori, \ncadrat` \ntre actul de \ncepere a urm`ririi penale [i actul prin care aceasta este finalizat` prin rechizitoriul de trimitere \n judecat` a inculpatului sau prin ordonan]a de clasare, scoatere de sub urm`rire penal` sau \ncetare a urm`ririi penale. Urm`rirea penal` se desf`[oar`, \ntr-o prim` etap`, prin cercetarea penal` care are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la s`v\r[irea unei infrac]iuni, la identificarea f`ptuitorului [i la stabilirea r`spunderii acestuia, pentru a se constata dac` este sau nu cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`. Cercetarea penal` se efectueaz` de c`tre organele de cercetare penal`, sub supravegherea procurorului, dar se poate desf`[ura atunci c\nd legea prevede [i de c`tre procuror. A doua etap` a urm`ririi penale o formeaz` activitatea procurorului prin care verific` cercetarea efectuat` sub aspectul legalit`]ii [i temeiniciei ei [i, \n raport de cele constatate, rezolv` cauza prin trimiterea \n judecat` a inculpatului sau printr-o solu]ie de netrimitere \n judecat`. Fiecare etap` a urm`ririi penale trece prin mai mutle stadii procesuale. Primul stadiu procesual al cercet`rii penale (deci [i al

DPPps27 urm`ririi penale) \l constituie \nceperea urm`ririi penale, care const` \n actul de dispozi]ie al organului de urm`rire penal` prin care dispune promovarea activit`]ii pentru identificarea f`ptuitorului [i tragerea sa la r`spundere penal`. Dispun\nd \nceperea urm`ririi penale, organul de cercetare penal` se investe[te cu toate drepturile conferite de lege pentru efectuarea urm`ririi penale, at\t \n leg`tur` cu str\ngerea probelor pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele, c\t [i \n leg`tur` cu m`surile procesuale ce pot fi luate fa]` de persoana urm`rit`. Reglementarea momentului ini]ial al urm`ririi penale prezint` importan]` politic` [i procesual`. Combaterea infrac]iunilor implic` o ac]iune imediat` [i \n forme simplificate din partea organelor de urm`rire penal`; ca urmare, procedura \nceperii urm`ririi penale trebuie s` fie c\t mai simpl`, s` nu \nt\rzie activitatea de constatare a infrac]iunilor, de identificare [i prindere a f`ptuitorilor. De aceea, \n cele mai multe cazuri \nceperea urm`ririi penale se dispune printr-o rezolu]ie pus` pe actul prin care organul de urm`rire a fost \n[tiin]at de s`v\r[irea unei infrac]iuni. Pe de alt` parte, \ns`, ocrotirea drepturilor [i libert`]ilor cet`]enilor exprim` cerin]a ca \nceperea urm`ririi penale s` se dispun` numai atunci c\nd exist` elemente conving`toare despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, ceea ce implic` \n unele cazuri o verificare prealabil` cu privire la temeinicia sesiz`rii, dar [i la eventualele \mprejur`ri a c`ror existen]` ar \mpiedica declan[area urm`ririi penale. | n consecin]`, trebuie s` existe garan]ii suficiente c` nu se va proceda la \nceperea urm`ririi penale dec\t \n cazurile [i condi]iile prev`zute de lege. De aceea, legiuitorul trebuie s` armonizeze c\t mai bine interesul general cu interesul individual atunci c\nd reglementeaz` \nceperea urm`ririi penale. Reglementarea \nceperii urm`ririi penale depinde de ponderea care se acord` unuia sau altuia din cele dou` interese ocrotite28. B. Condi]iile prev`zute de lege pentru \nceperea urm`ririi penale |n numeroase cazuri \nceperea urm`ririi penale se reduce, ca activitate procedural`, la redactarea actului de dispozi]ie a \nceperii urm`ririi penale, la o rezolu]ie sau la \ntocmirea unui proces-verbal. S\nt \ns` [i cazuri \n care, pentru a se ajunge la concluzia c` trebuie \nceput` urm`rirea penal`, se desf`[oar` un complex de acte de investiga]ie, efectuate nu numai de organele de urm`rire penal`, ci [i de alte organe sau persoane; \n asemenea cazuri, se desf`[oar` o activitate mai extins` \n vederea \nceperii urm`ririi penale, ceea ce a determinat s` se considere c` ar exista o procedur` de \ncepere a urm`ririi penale. |n ambele situa]ii fie c` se procedeaz` imediat dup` sesizare la \nceperea urm`ririi penale, fie c` se desf`[oar` o activitate de investiga]ie prealabil` \nceperii urm`ririi penale se cer \ndeplinite dou` condi]ii (art. 228):
28 Astfel, \n reglementarea ini]ial` a Codului de procedur` penal` din 1968, organul de urm`rire penal` era obligat s` \nceap` urm`rirea penal` ori de c\te ori era sesizat printr-unul din modurile legale de sesizare, chiar dac` de la \nceput constatase existen]a vreunuia din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale; \n aceast` reglementareavea \nt\ietate interesul de a se \ncepe urm`rirea penal`, cazul de \mpiedicare urm\nd a fi stabilit \n cadrul urm`ririi penale. O mai bun` corelare \ntre cele dou` interese s-a produs prin modificarea art. 228 prin Legea nr. 7/1973, care a prev`zut c` urm`rirea penal` nu poate \ncepe dac`, de[i sesizat \n mod legal, organul de urm`rire constat` existen]a unui caz de \mpiedicare a punerii \n mi[care a urm`ririi penale, ocrotindu-se astfel mai bine persoanele nevinovate penal sau pentru care r`spunderea penal` fusese \nl`turat`.

DPPps28 o condi]ie pozitiv` s` exist` o sesizare legal` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, provenit` printr-unul din modurile de sesizare prev`zute de lege; o condi]ie negativ` s` nu existe vreunul din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale prev`zute \n art. 10. Fiecare din aceste condi]ii implic` o atent` examinare. 2) Modurile de sesizare a organelor de urm`rire penal` A. Conceptul [i clasificarea modurilor de sesizare a organelor de urm`rire penal` Pentru combaterea tuturor infrac]iunilor s`v\r[ite, organele de urm`rire penal` trebuie s` fie informate cu privire la fiecare infrac]iune ce s-a comis [i cu privire la fiecare f`ptuitor. |n acest scop, organele de cercetare penal`, precum [i poli]i[tii din forma]iunile operative [i cadrele din serviciile de informa]ii desf`[oar` o activitate permanent` de cunoa[tere a fenomenului infrac]ional; oric\t de bine ar fi organizat` aceast` activitate de investiga]ie, ea nu poate acoperi toate domeniile vie]ii sociale, ceea ce impune [i o contribu]ie din partea cet`]enilor, a func]ionarilor din alte unit`]i la informarea organelor de urm`rire penal` despre s`v\r[irea de infrac]iuni. |n acest scop, legea a reglementat modurile de sesizare a organelor de urm`rire penal` care, \n ansamblul lor, acoper` posibilit`]ile previzibile de cunoa[tere a criminalit`]ii reale. A[adar, modul de sesizare a organelor de urm`rire penal` este, \n primul r\nd, un mijloc prin care organul de urm`rire penal` ia cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni. Dar modul de sesizare are [i efectul juridic de a obliga organul de urm`rire penal` de a se pronun]a cu privire la \nceperea sau ne\nceperea urm`ririi penale pentru infrac]iunea cu care a fost sesizat. Ca urmare, prin mod de sesizare a organului de urm`rire penal` se \n]elege mijlocul prin care acesta ia cuno[tin]`, \n condi]iile legii, despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, determin\nd obliga]ia acestuia de a se pronun]a cu privire la \nceperea urm`ririi penale referitoare la acea infrac]iune. Codul de procedur` penal` reglementeaz` mai multe moduri de sesizare a organelor de urm`rire penal`: pl\ngerea, denun]ul, sesizarea din oficiu, pl\ngerea prealabil`, sesizarea sau autorizarea organului prev`zut de lege, exprimarea dorin]ei guvernului str`in (art. 221), sesiz`rile f`cute de persoane cu func]ii de conducere sau de control [i de ceilal]i func]ionari (art. 227). |n literatura de specialitate aceste moduri de sesizare se clasific` dup` mai multe criterii, dintre care ne oprim la dou`: |n raport de persoanele sau autorit`]ile care fac sesizarea, modurile de sesizare s\nt: externe c\nd organul de urm`rire penal` este sesizat de persoane, autorit`]i, func]ionari din afara organelor de urm`rire penal` (pl\ngerea, denun]ul, sesizarea sau autorizarea prealabil`, exprimarea dorin]ei guvernului str`in, sesizarea din partea persoanelor cu func]ii de conducere sau a unor func]ionari); interne c\nd organul de urm`rire penal` se sesizeaz` \n baza propriilor sale investiga]ii sau a celor efectuate de c`tre organele operative ale MI [i ale cadrelor din serviciile de informa]ii (sesizarea din oficiu). Aceast` clasificare are consecin]e practice \n ce prive[te \nceperea urm`ririi penale, deoarece \n caz de sesizare extern` \nceperea urm`ririi penale se dispune printr-o rezolu]ie pus` pe actul primit, \n timp ce \n caz de sesizare intern`, din oficiu, trebuie \ntocmit un proces-verbal.

DPPps29 |n raport de efectele pe care le produc, modurile de sesizare a organelor de urm`rire penal` s\nt: generale care produc efectul de a \ncuno[tin]a organul de urm`rire penal` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, dar ele nu s\nt indispensabile pentru \nceperea urm`ririi penale, deoarece ele pot fi \nlocuite cu sesizarea din oficiu (pl\ngerea, denun]ul, sesizarea persoanelor cu func]ii de conducere [i de control sau a unor func]ionari); speciale c\nd f`r` interven]ia lor nu se poate dispune \nceperea urm`ririi penale din oficiu, fiind considerate derog`ri de la principiul oficialit`]ii (pl\ngerea prealabil`, sesizarea [i autorizarea organului prev`zut de lege, manifestarea dorin]ei guvernului str`in). |n timp ce modurile generale de sesizare pot fi folosite, \n principiu, de persoane ce nu au calit`]i anume [i pentru orice infrac]iuni, modurile de sesizare speciale nu pot fi folosite dec\t de persoane ce au o anumit` calitate [i numai pentru anumite infrac]iuni. At\t modurile de sesizare generale, c\t [i cele speciale s\nt reglementate de Codul de procedur` penal`, dar [i de alte legi. B. Modurile de sesizare generale Dintre modurile de sesizare generale, pl\ngerea [i denun]ul pot fi folosite de orice persoan` [i pentru orice infrac]iune; sesizarea din oficiu se poate dispune \n toate cazurile, afar` de cele pentru care se cere un mod de sesizare special; \n fine, sesizarea din partea persoanelor cu func]ii de conducere [i atribu]ii de control este limitat` la infrac]iunile s`v\r[ite \n unitatea din care fac parte, iar sesizarea oric`rui func]ionar este limitat` la infrac]iunile \n leg`tur` cu serviciul \n cadrul c`ruia \[i \ndeplinesc sarcinile. (i) Pl\ngerea Pl\ngerea este \ncuno[tin]area f`cut` de o persoan` fizic` sau juridic` c`reia i s-a cauzat o v`t`mare prin infrac]iune (art. 222). De[i legea se refer` la o unitate din cele prev`zute \n art. 145 Cod penal, ca titular al pl\ngerii, nu pot fi exceptate persoanele juridice private (societ`]i comerciale, funda]ii) care au suferit o v`t`mare printr-o infrac]iune. Persoana v`t`mat` prin infrac]iune poate face pl\ngere personal sau printr-un mandatar special, \n care caz la pl\ngere se ata[eaz` procura. Dac` pl\ngerea se face oral, datele necesare se consemneaz` \ntr-un proces-verbal \ncheiat de organul care o prime[te. Pl\ngerea se poate face [i de unul din so]i pentru cel`lalt so] sau de c`tre copilul major pentru p`rin]i, \n calitate de substitui]i procesuali, \n temeiul art. 222 al. 5; persoana v`t`mat` poate s` nu-[i \nsu[easc` pl\ngerea f`cut` \n interesul s`u. Pentru persoana lipsit` de capacitate de exerci]iu, pl\ngerea se face de c`tre reprezentantul s`u legal; persoana cu capacitate de exerci]iu restr\ns` face pl\ngerea personal, cu \ncuviin]area persoanelor prev`zute de legea civil`. Pl\ngerea trebuie s` con]in`: datele de identitate ale celui ce o face (nume, prenume, adres`); descrierea faptei care face obiectul pl\ngerii; indicarea f`ptuitorului, dac` este cunoscut; ar`tarea mijloacelor de prob`. Pl\ngerea este facultativ`; potrivit art. 221, c\nd prin s`v\r[irea unei infrac]iuni s-a produs o pagub` unei unit`]i prev`zute \n art. 145 Cod penal, autoritatea, institu]ia, unitatea p`gubit` este obligat` s` sesizeze de \ndat` organul de urm`rire penal`, ceea ce d` pl\ngerii un caracter obligatoriu. Ca mod de sesizare a organelor de urm`rire penal`, pl\ngerea se deosebe[te de pl\ngerea reglementat` de art. 275278, ca mijloc de

DPPps30 atacare la procuror a actelor de urm`rire penal` sau de pl\ngerea prev`zut` de art. 1401, 1609, 168, ca mijloc de sesizare a instan]ei de judecat` cu privire la nelegalitatea unor acte de urm`rire penal`, care ac]ioneaz` ca mijloace procesuale similare c`ilor de atac. (ii) Denun]ul Denun]ul este \ncuno[tin]area despre s`v\r[irea unei infrac]iuni f`cut` de c`tre o alt` persoan` dec\t persoana v`t`mat` sau de c`tre o unitate la care se refer` art. 145 Cod penal (art. 223). Reglementarea denun]ului asigur` participarea cet`]enilor la combaterea infrac]iunilor, prin atragerea acestora la sesizarea organelor de urm`rire penal` despre infrac]iunile de a c`ror s`v\r[ire au luat cuno[tin]` [i despre cei care le-au comis. Este considerat denun] \n[tiin]area despre s`v\r[irea unei infrac]iuni din partea persoanei v`t`mate care nu are capacitate de exerci]iu sau din partea unei unit`]i prejudiciate care nu are personalitate juridic`. Denun]ul este facultativ. Totu[i, \n cazurile prev`zute \n art. 170 [i 262 Cod penal, denun]ul este obligatoriu, c`ci nedenun]area infrac]iunii atrage r`spunderea penal` a celui ce avea obliga]ia s` o fac`. Denun]ul trebuie s` cuprind` acelea[i date ca [i pl\ngerea, ceea ce \nseamn` c` \n[tiin]area despre o infrac]iune prezentat` de o persoan` care nu-[i declin` identitatea sau de un grup anonim nu constituie un denun] \n sensul legii [i nu implic` astfel obliga]ia pentru organul de urm`rire s` se pronun]e asupra \nceperii sau ne\nceperii urm`ririi. Denun]ul anonim poate servi, \ns`, organului de urm`rire de a lua cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni [i, dup` verificarea veridicit`]ii sale, se poate sesiza din oficiu. |n cadrul denun]ului se \nscrie [i autodenun]area din partea infractorului, prin prezentarea acestuia din proprie ini]iativ` la organele de urm`rire [i recunoa[terea faptei s`v\r[ite. (iii) Sesizarea Sesizarea f`cut` de persoane cu func]ii de conducere sau cu atribu]ii de control ori de c`tre anumi]i func]ionari constituie un alt mod de sesizare general` (art. 227). Persoanele cu func]ii de conducere (directori, pre[edin]i, contabili [efi) din unit`]ile la care se refer` art. 145 Cod penal, care au luat cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni \n unitatea din care fac parte, s\nt obligate s` sesizeze de \ndat` pe procuror sau organul de cercetare penal` [i s` ia m`suri s` nu dispar` urmele infrac]iunii, corpurile delicte [i orice alte mijloace de prob`; omisiunea de a sesiza organul de urm`rire penal` este sanc]ionat` de Codul penal (art. 263 al. 2), ca [i omisiunea denun]`rii unor infrac]iuni. De asemenea, orice func]ionar sau alt salariat care a luat cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni \n leg`tur` cu serviciul \n cadrul c`ruia \[i \ndepline[te sarcinile (art. 227 al. 1) este obligat s` sesizeze organul de urm`rire penal`, nesesizarea fiind sanc]ionat` de lege (art. 263 al. 1 Cod penal). Aceast` obliga]ie de sesizare revine [i organelor de constatare (art. 214), comandan]ilor de nave [i aeronave [i subofi]erilor de gr`niceri, care trebuie s` \nainteze organelor de urm`rire penal` \n cel mult 3 zile actele de constatare a infrac]iunilor despre care au \ntocmit acte de constatare. Sesizarea obligatorie se apropie de denun]ul obligatoriu, cu distinc]ia c` sesizarea devine obligatorie pentru o persoan` datorit` calit`]ii pe care o are [i \n leg`tur` cu activitatea de serviciu pe care o desf`[oar`. (iv) Sesizarea din oficiu Sesizarea din oficiu are loc atunci c\nd organul de urm`rire afl`, pe orice cale, c` s-a s`v\r[it o infrac]iune; \n mod logic, legea se refer` la

DPPps31 orice alt` cale diferit` de modurile de sesizare generale sau speciale prev`zute de lege; de altfel, c\nd legea cere un mod special de sesizare, nu poate avea loc o sesizare din oficiu. C`ile prin care organul de urm`rire afl` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni s\nt variate: datele rezultate din cercetarea altor cauze penale, din rezolvarea unor lucr`ri privind contraven]iile; din denun]uri anonime verificate ca veridice; din informa]iile cuprinse \n ziare, transmise la radio sau televiziune; din discu]iile purtate cu ocazia unor adun`ri cet`]ene[ti; din activitatea organelor operative ale poli]iei, jandarmeriei, a cadrelor din serviciile de informa]ii, care au obliga]ia de a face cunoscute organelor de urm`rire penal` informa]iile privind preg`tirea [i s`v\r[irea de infrac]iuni de \ndat` ce au intrat \n posesia lor. Sesizarea din oficiu are loc numai dup` ce datele despre s`v\r[irea unei infrac]iuni au fost verificate [i consemnate \ntr-un proces-verbal. C. Modurile de sesizare speciale S\nt moduri speciale de sesizare a organelor de urm`rire penal`: pl\ngerea prealabil`, sesizarea sau autorizarea autorit`]ii prev`zute de lege [i manifestarea dorin]ei guvernului str`in, \n cazul c\nd legea cere asemenea moduri speciale de sesizare (\n aceste cazuri, organele de urm`rire penal` nu se pot sesiza din oficiu art. 221). (i) Pl\ngerea prealabil` Pl\ngerea prealabil` este \ncuno[tin]area f`cut` de c`tre persoana v`t`mat` printr-una din infrac]iunile pentru care legea penal` cere o asemenea pl\ngere pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale, prin care \[i exprim` voin]a de a fi tras la r`spundere penal` f`ptuitorul. Pentru a produce efectul de sesizare a organelor de urm`rire penal`, pl\ngerea prealabil` trebuie introdus` de c`tre persoana v`t`mat` personal sau prin mandatar special, \n termen de 2 luni de la data c\nd persoana v`t`mat` a cunoscut cine este f`ptuitorul. Nu este valabil` pl\ngerea prealabil` introdus` de un substituit procesual, ca la pl\ngerea de drept comun (art. 222). Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu, pl\ngerea prealabil` se introduce de reprezentantul lor legal, iar persoanele cu capacitate de exerci]iu restr\ns` introduc personal pl\ngerea prealabil`, dar cu \ncuviin]area ocrotitorului lor legal; \n cazul acestor persoane pl\ngerea prealabil` nu constituie un mod special de sesizare, deoarece \n art. 131 al.ult. Cod penal se prevede c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care [i din oficiu. C\nd f`ptuitorul nu este cunoscut, pl\ngerea prealabil` \[i produce efectul de a sesiza organul de urm`rire penal`, obligat s` ac]ioneze pentru identificarea acestuia [i tragerea la r`spundere penal`29. (ii) Sesizarea organului prev`zut de lege Sesizarea organului prev`zut de lege este instituit` de legea penal` pentru unele infrac]iuni care aduc atingere capacit`]ii de ap`rare a ]`rii (art. 331336, 337, 353354, 355 Cod penal), siguran]ei circula]iei pe c`ile ferate (art. 278 Cod penal) sau naviga]iei maritime [i fluviale (art. 117119, 120 din Decretul nr. 443/1972 privind naviga]ia civil`). F`r` o asemenea sesizare f`cut` \n scris [i cu datele indicate de lege pentru pl\ngerea prealabil`, urm`rirea nu poate fi \nceput` din oficiu. Sesizarea trebuie s` parvin` de la persoana prev`zut` de lege: comandantul unit`]ii militare \n cazul infrac]iunilor militare, organul competent al c`ilor ferate (directorul tehnic [i [eful diviziei care coordoneaz` ramura) pentru infrac]iunile contra siguran]ei circula]iei pe c`ile ferate,
|ntruc\t Codul de procedur` penal` d` o reglementare special` pl\ngerii prealabile (art. 279286), problematica de am`nunt a acestui mod de sesizare va fi discutat` \ntr-un capitol special.
29

DPPps32 comandantul navei ori conduc`torul unit`]ii c`reia \i apar]ine nava pentru infrac]iunile contra siguran]ei circula]iei pe ap`. Nu se prevede un termen pentru introducerea unei asemenea sesiz`ri, astfel \nc\t aceasta poate fi f`cut` p\n` la \mplinirea termenului de prescrip]ie a r`spunderii penale. (iii) Autoriza]ia prealabil` Autoriza]ia prealabil` din parte autorit`]ii prev`zute de lege este o condi]ie indispensabil` pentru \nceperea urm`ririi penale \n cazul s`v\r[irii unor infrac]iuni c`rora li se aplic` principiul realit`]ii legii penale (art. 5 Cod penal), c\nd se cere autorizarea procurorului general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. |n cazul s`v\r[irii de infrac]iuni de c`tre persoane cu o anumit` calitate stabilit` de Constitu]ie sau alte dispozi]ii legale, este necesar` autorizarea din partea autorit`]ii cerute de Constitu]ie sau alte legi. Astfel, Constitu]ia prevede c` Pre[edintele Romniei nu poate fi pus sub acuzare dec\t pentru \nalt` tr`dare, printr-o hot`r\re adoptat` de cele dou` Camere ale parlamentului \n [edin]` comun`, cu votul a 2/3 din parlamentari (art. 84 al. 3); numai Camera Deputa]ilor, Senatul [i Pre[edintele Romniei au dreptul s` cear` declan[area urm`ririi penale a membrilor \n func]iune ai guvernului [i numai pentru faptele s`v\r[ite \n exerci]iul func]iunii (art. 108 al. 2); deputatul sau senatorul nu poate fi re]inut, arestat, perchezi]ionat sau trimis \n judecat` f`r` \ncuviin]area Camerei din care face parte (art. 69), ceea ce permite s` credem c` pentru \nceperea urm`ririi penale a unui deputat sau senator nu este necesar` autorizarea care se cere pentru re]inere, arestare, perchezi]ionare sau trimitere \n judecat`. Magistra]ii nu pot fi cerceta]i, re]inu]i, aresta]i, perchezi]iona]i sau trimi[i \n judecat` f`r` avizul ministrului justi]iei (art. 91 al. 2 L.O.J.), iar judec`torii Cur]ii Supreme de Justi]ie nu pot fi urm`ri]i f`r` autorizarea Pre[edintelui Romniei (art. 59 al. 1 din Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie). (iv) Exprimarea dorin]ei guvernului str`in Exprimarea dorin]ei guvernului str`in este un mod special de sesizare a organelor de urm`rire penal` \n cazul infrac]iunii contra reprezentantului unui stat str`in, prev`zut` \n art. 171 Cod penal. |n cazul modurilor de sesizare speciale, organele de urm`rire penal` nu au dreptul de a \ncepe urm`rirea f`r` o pl\ngere prealabil`, o sesizare sau autorizare din partea guvernului str`in, dar pot ini]ia demersurile necesare pentru a le ob]ine; dispozi]ia de \ncepere a urm`ririi penale nu poate fi luat` \ns` dec\t atunci c\nd s-a primit sesizarea special`. Potrivit art. 34 al.ult. L.O.J., ministrul justi]iei, \n vederea ap`r`rii interesului public, are dreptul s` dea dispozi]ie scris` procurorului competent s` \nceap`, \n condi]iile legii, procedura de urm`rire penal` pentru infrac]iunile despre care are cuno[tin]`. Dispozi]ia scris` poate fi dat` direct sau prin procurorul general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, fiind obligatorie, \n sensul c` procurorul competent trebuie s` \nceap` urm`rirea penal` \n cazurile \n care i s-a cerut aceasta. Ministrul justi]iei nu are dreptul de a da dispozi]ii pentru oprirea procedurii de urm`rire penal` legal deschise. 3) Cazurile \n care \nceperea urm`ririi penale este \mpiedicat` A. Cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale care \mpiedic` [i \nceperea urm`ririi penale Potrivit art. 228 al. 1, urm`rirea penal` nu poate fi \nceput` dac` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, cu excep]ia celui
* * *

DPPps33 prev`zut la lit. b1. Deci cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale s\nt [i cazuri de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale, deoarece dac` ac]iunea penal` pentru tragerea la r`spundere penal` a f`ptuitorului nu poate fi exercitat`, nu exist` nici o ra]iune s` se \nceap` [i s` se desf`[oare urm`rirea penal`, care are ca finalitate trimiterea \n judecat` a celui ce a s`v\r[it o infrac]iune. Trimiterea pe care o face legea la art. 10 impune unele observa]ii: La art. 10 lit. f se face referire la lipsa pl\ngerii prealabile, a sesiz`rii sau autoriz`rii organului competent; aceste cazuri s\nt prev`zute [i \n art. 221 ca moduri speciale de sesizare a organelor de urm`rire penal`, av\nd acela[i efect de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale din oficiu. Dac` urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor cu privire la existen]a infrac]iunilor [i identificarea f`ptuitorilor, atunci c\nd s\nt date suficiente asupra faptei [i f`ptuitorului (art. 10 lit. a [i c), devine necesar` \nceperea urm`ririi penale pentru a se constata prin probe ce fapt` s-a s`v\r[it [i cine este autorul ei; de asemenea, existen]a tuturor elementelor constitutive ale infrac]iunii ori a uneia din cauzele care \nl`tur` caracterul penal al faptei nu poate fi stabilit` dec\t \n cursul urm`ririi penale; dac` s-ar proceda altfel, s-ar ajunge la o activitate de str\ngere de probe \nainte de a \ncepe urm`rirea penal`, ceea ce ar fi contrar prevederilor legale. |n cazul \n care s-a \nceput urm`rirea penal` [i s-a constatat ulterior existen]a vreunuia din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale, organul de urm`rire, dup` caz, va ajunge la scoaterea de sub urm`rire sau la \ncetarea urm`ririi penale. |ntre cazurile care pot \mpiedica \nceperea urm`ririi penale se includ [i cauzele de nepedepsire existente \n momentul sesiz`rii30. B. Cazuri de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale care nu \mpiedic` \nceperea urm`ririi penale |n art. 228 se face excep]ie cu privire la cazurile de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale, anume cazul prev`zut \n art. 10 lit. b1. S-a procedat la o asemenea derogare pentru ca lipsa de pericol social a faptei s` poat` fi constatat` de c`tre procuror \n cursul urm`ririi penale, dup` l`murirea \mprejur`rilor legate de fapt` [i f`ptuitor, abia atunci exist\nd condi]iile de a se face aprecierea necesar`; de asemenea, \ntruc\t Codul penal (art. 181) prevede c` procurorul poate aplica una din sanc]iunile cu caracter administrativ prev`zute \n art. 91 Cod penal, aplicarea acestor sanc]iuni trebuie f`cut` \n cadrul unui proces, deci cel pu]in \n cursul urm`ririi penale. De[i nu se prevede \n mod expres \n art. 228, trebuie s` tragem concluzia c` [i \n cazul prev`zut la lit. i din art. 10 nu este \mpiedicat` \nceperea urm`ririi penale. |ntr-adev`r, modificarea adus` art. 9092 Cod penal prin Legea nr. 104/1992 a \nl`turat posibilitatea ca procurorul s` dispun` \nlocuirea r`spunderii penale, aceasta fiind de atributul instan]ei de judecat`; or, ca s` ajung` cauza la instan]a de judecat este necesar s` se efectueze urm`rirea penal` [i s` se dispun` trimiterea \n judecat` de c`tre procuror; astfel, \nlocuirea r`spunderii penale nu mai poate constitui un caz de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale.

Nu s-ar putea \ncepe urm`rirea penal` pentru violul unei tinere majore atunci c\nd victima s-a c`s`torit \ntre timp cu autorul violului (art. 197 al.ult. Cod penal).

30

DPPps34 4) Actele premerg`toare A. Conceptul de acte premerg`toare [i natura lor juridic` Verificarea unei pl\ngeri, a unui denun], a altor moduri de sesizare inclusiv cel din oficiu se poate face prin investiga]ii proprii ale organelor de urm`rire penal` sau ale unor organe de informa]ii; de asemenea, astfel de investiga]ii se pot efectua [i \n vederea verific`rii existen]ei sau inexisten]ei vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10 sau al unuia de nepedepsire. Aceste acte de investiga]ii trebuie s` serveasc` la luarea hot`r\rii de a \ncepe sau nu urm`rirea penal`, fiind denumite de lege acte premerg`toare (art. 224)31. Codul de procedur` penal` din 1968 a adoptat denumirea de acte premerg`toare, ceea ce a dat loc la discu]ii cu privire la natura lor juridic`: s\nt acte \n afara procesului penal deci acte neprocedurale32; s\nt acte \n cadrul procesului penal33 deci acte procedurale sui generis34?
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se puteau efectua investiga]ii cu privire la s`v\r[irea unei infrac]iuni de c`tre poli]ia judiciar`, sub denumirea de prime cercet`ri, p\n` ce procurorul dispunea punerea \n mi[care a ac]iunii penale; modificarea suferit` de Cod prin Legea nr. 3/1956 a \nlocuit primele cercet`ri cu acte prealabile de urm`rire penal`, destinate a se constata dac` este sau nu cazul pornirii procesului penal. F`r` a se aduce o reglementare nou`, dar dorind s` nu se confunde actele de investiga]ie primar` cu actele de urm`rire penale, li s-a dat aceast` denumire de acte prealabile de urm`rire penal`, ceea ce \nsemna, \n fond, acte de urm`rire penal` efectuate \nainte de pornirea oficial` a procesului penal, deci \n afara urm`ririi penale. 32 S-a sus]inut c` actele premerg`toare nu s\nt acte procedurale, deoarece s\nt plasate \nainte de declan[area procesului penal, fiind efectuate \na cest scop, dar nu ca acte incluse \n proces. D\ndu-se exemple de investiga]ii (filaj, fotografie operativ` verific`ri de registre, scripte), se consider` c` acestea nu s\nt reglementate de Codul de procedur` penal`, deci nu s\nt acte procedurale, fiidn doar acte premerg`toare procesului penal. Admi]\ndu-se c` o cercetare la fa]a locului, o constatare tehnico-[tiini]ific` sau medico-legal` poate fi efectuat` ca act premerg`tor (caz \n care trebuie respectat` procedura penal` prev`zut` de lege, dar mai ales c` procesul-verbal \n care este consemnat rezultatul acestor investiga]ii poate constitui mijloc de prob`, deci act de procedur` penal`), ca acte neprocedurale, caracterizarea actelor premerg`toare \n ansamblul lor, neprev`zute de legea de procedur` penal`, nu este conving`toare. 33 Primele comentarii ale art. 224 au considerat actele premerg`toare, de[i denumirea nu era \n acest sens, ca acte cu caracter procedural penal [i efectu\ndu-se \n condi]iile prev`zute pentru actele de urm`rire penal`, motiva]ia fiind c` ele s\nt efectuate de c`tre organele de urm`rire penal` [i lucr`tori operativi anume desemna]i, fiind necesar s` existe garan]ii c` legea va fi respectat` chiar \nainte de \nceperea urm`ririi penale. Aceast` caracterizare nu s-a verificat \n practic`, deoarece ca acte premerg`toare s-au folosit filajul unor persoane suspecte, discu]ii cu diverse persoane, fotografii [i fiklme operative etc., care nu aveau o reglementare \n Codul de procedur` penal` [i nu erau enumerate printre actele de urm`rire penal`. Printr-o extindere a acestei caracteriz`ri, s-a considerat c` actele premerg`toare se efectueaz` ca o activitate procesual` penal`, \ntr-un stadiu subsumat [i ata[at urm`ririi penale, de preg`tire a \nceperii acesteia. Cu greu se poate forma convingerea c` un act de filaj, o fotografiere operativ`, o discu]ie cu o persoan` constituie acte constitutive ale procesului penal, acte de dispozi]ie; actele de cercetare penal` s\nt doar acte procedurale penale. 34 S-a sus]inut c` actle premerg`toare nu s\nt acte procedurale sui generis, \n sensul c` unele nu au nici o reglementare procedural`, altele s\nt reglementate de Codul de procedur` penal` [i trebuie efectuate potrivit reglement`rii legale; c` unele acte premerg`toare corespund unor acte de cercetare penal`, dar care pot fi efectuate [i f`r` respectarea tuturor
31

DPPps35 Actele premerg`toare s\nt acte procedurale sui generis, deci au o natur` juridic` proprie; s\nt efectuate \nainte ca procesul penal s` fie pornit, dar \n scopul pornirii acestuia; s\nt efectuate [i f`r` o reglementare procedural`, dar unele trebuie s` respecte legea de procedur` penal`; chiar [i actele premerg`toare care nu au o reglementare procedural`, pentru a-[i atinge scopul, trebuie consemnate \ntr-un proces-verbal, cu valoare de mijloc de prob`, care este un act procedural penal. Definind astfel natura juridic` a actelor premerg`toare, de acte procedurale sui generis, se fixeaz` corect locul lor \n ansamblul actelor procesuale [i procedurale pe care le reglementeaz` Codul de procedur` penal`. Ca [i actele premerg`toare, actele de constatare prev`zute \n art. 214 [i 215 au ca scop sesizarea organelor de urm`rire penal` pentru \nceperea [i desf`[urarea urm`ririi penale. Actele de constatare se deosebesc \ns` de actele premerg`toare prin aceea c` ele se efectueaz` de organele administra]iei de stat, \n timp ce ultimele se efectueaz` de organele de urm`rire penal` [i anumite cadre ale poli]iei [i ale serviciilor de informa]ii; de asemenea, actele de constatare s\nt moduri de sesizare a organelor de urm`rire penal` pentru a se dipune \nceperea urm`ririi penale, dar actele premerg`toare se efectueaz` dup` ce orgaul de urm`rire a fost sesizat [i \n scopul verific`rii sesiz`rii f`cute; \n fine, chiar actele de constatare prin care s\nt sesizate organele de urm`rire pot fi supuse ele \nsele unor acte premerg`toare pentru verificarea celor constatate35. B. Sfera actelor premerg`toare [i limitele lor O a doua chestiune controversat` privind actele premerg`toare se refer` la limitele [i felul actelor de investiga]ii care pot fi efectuate \nainte de \nceperea urm`ririi penale36. Legiuitorul a avut \n vedere o pozi]ie intermediar`, \n sensul c` actele premerg`toare trebuie s` conduc` doar la concluzia c` este sau c` nu este justificat` \nceperea urm`ririi penale; pentru l`murirea cauzei este necesar` efectuarea urm`ririi penale, prin acte de cercetare, [i nu prin acte premerg`toare, [i renun]\nd la denumirea de acte prealabile
dispozi]iilor legale, numai rezultatul lor fiind consemnat \ntr-un proces-verbal. 35 |ntruc\t denumirea de acte premerg`toare nu este explicit` nici cu privire la natura lor juridic`, nici cu privire la sfera investiga]iilor care pot fi efectuate, s-a emis p`rerea de a li se schimba denumirea \n acte de prim` cercetare, denumire consacrat` \n Codul de procedur` penal` din 1936, care le preciza con]inutul lor ca acte de cercetare, de investiga]ie, plas\ndu-le \ns` \nainte de \nceperea urm`ririi, care se realiza prin rechizitoriul procurorului. 36 Unii autori s-au postat pe pozi]ii restrictive \n ce prive[te activitatea premerg`toare, limit\nd-o numai la unele acte strict necesare pentru a se putea ajunge la concluzia dac` este sau nu cazul a se \ncepe urm`rirea penal`, urm\nd ca l`murirea cauzei s` fie f`cut` \n cursul urm`ririi penale. |n acest sens era [i reglementarea ini]ial`, din 1968, a actelor premerg`toare, care se puteau efectua numai pentru a se verifica sesizarea din oficiu a organului de urm`rire penal`, deoarece \n caz de sesizare extern` \nceperea urm`ririi penale era obligatorie. Al]i autori [i practicieni au extins activitatea premerg`toare p\n` la l`murirea aspectelor principale ale cauzei, mai ales dup` modificarea din 1973 a art. 224, c\nd legea a prev`zut c` actele premerg`toare se pot efectua [i pentru a justifica \nceperea urm`ririi penale, dar [i pentru constatarea unuia din cazurile de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale. |n practic` se ajunsese la situa]ia c`, dup` ce se str\ngeau probele prin acte premerg`toare, dar efectuate potrivit legii de procedur` penal`, organel de cercetare \ncepeau urm`rirea [i, dup` ce ascultau pe \nvinuit, propuneau trimiterea lui \n judecat`. Dac` \n cazul primei pozi]ii accentul se punea pe legalitate, restr\ng\ndu-se sfera actelor premerg`toare, \n cazul celei de-a doua pozi]ii accentul s epune pe temeinicia actului de \ncepere a urm`ririi penale.

DPPps36 de urm`rire penal` a avut \n vedere actele de informare care ar putea justifica \nceperea sau ne\nceperea urm`ririi penale, ra]iune pentru care nici nu le-a reglementat (cum s\nt rela]iile verbale sau scrise de la diferite persoane care cunosc fapta sau autorul ei, verificarea unor registre, documente aflate la institu]ii, filajul unei persoane, organizarea unui filtru sau efectuarea de razii pentru identificarea unor persoane, o p\nd` operativ` \nso]it` de fotografii [i filme, \nregistrarea pe band` de magnetofon sau pe casete a discu]iilor referitoare la preg`tirea sau s`v\r[irea de infrac]iuni). |n acest sens, prin Legea nr. 51/1991 privind siguran]a na]ional` a Rom#niei, se prevede c`, \n caz de amenin]are la siguran]a na]ional`, cadrele din SRI, \n baza unui mandat emis de un anumit procuror, pot efectua, \n scopul culegerii de informa]ii, urm`toarele acte: interceptarea comunica]iilor; c`utarea de informa]ii, documente sau \nscrisuri pentru a c`ror ob]inere este necesar accesul \ntr-un anumit loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea [i punerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informa]iilor pe care acestea le con]in; \nregistrarea, copierea sau ob]inerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, \ntre]inerea [i ridicarea acestora din locurile unde au fost depuse. |n art. 9 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea [i func]ionarea SRI se mai prev`d: solicitarea [i ob]inerea de obiecte, \nscrisuri sau rela]ii oficiale de la institu]ii publice; consultarea de speciali[ti [i exper]i; primirea de sesiz`ri sau note de rela]ii; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice, constat`ri personale, inclusiv prin opera]iuni tehnice. |n situa]iile care impun \nl`turarea unor pericole iminente pentru siguran]a na]ional`, acestre ac]iuni se pot \ntreprinde chiar f`r` autoriza]ie, aceasta urm\nd a fi cerut` \n cel mult 48 de ore. Pentru combaterea crimei organizate [i a infrac]iunilor grave, \n interesul urm`ririi penale, Legea nr. 26/1994 privind organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne autoriz` poli]ia s` cear` parchetului competent autorizarea de a intercepta convorbirile telefonice [i deschiderea coresponden]ei de c`tre organele abilitate potrivit Legii siguran]ei na]ionale. |mputernicirea pentru efectuarea acestor investiga]ii [i ca acte premerg`toare pune accentul pe necesitatea combaterii celor mai grave infrac]iuni, prev`z\nd \n mod special (art. 16 din Legea nr. 51/1991) c` folosirea acestor mijloace de ob]inere a informa]iilor nu trebuie s` lezeze \n nici un fel drepturile sau libert`]ile fundamentale ale cet`]enilor, via]a particular`, onoarea sau reputa]ia lor, ori s`-i supun` la \ngr`diri ilegale37. |n practic` s-au folosit ca acte premerg`toare [i unele acte de cercetare penal`, \n efectuarea lor respect\ndu-se reglementarea prev`zut` \n Codul de procedur` penal`. Astfel, \n cazul unor evenimente se efectueaz` de urgen]` o cercetare la fa]a locului, \ntruc\t de rezultatul acesteia poate depinde concluzia dac` s-a s`v\r[it sau nu o
Desf`[urarea f`r` mandat a unor asemenea activit`]i sau dep`[irea mandatului acordat se pedepse[te cu \nchisoare de la 1 la 5 ani (art. 20 din aceea[i lege), iar cu aceea[i pedeaps` se sanc]ioneaz` divulgarea sau folosirea informa]iilor privind via]a particular` cunoscut` incidental \n cadrul execut`rii mandatului de c`tre cadrele SRI (art. 21 din aceea[i lege).
37

DPPps37 infrac]iune; pentru a se stabili dac` moartea a fost natural` sau cauzat` de o ac]iune uman` ori dac` un \nscris este sau nu fals, se pot efectua ca acte premerg`toare constat`ri medico-legale sau tehnico-[tiin]ifice; c\nd f`ptuitorul se prezint` evident ca lipsit de discern`m\nt este justificat` efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, a[a cum prev`d [i dispozi]iie legale care reglementeaz` institu]iile [i serviciile medico-legale. Ca acte premerg`toare s-au mai folosit \n practic` [i perchezi]iile corporale [i domiciliare, autorizate de c`tre procuror, ridicarea de obiecte [i \nscrisuri. Admiterea efectu`rii acestor acte de cercetare penal` ca acte premerg`toare se \ntemeiaz` pe larga reglementare din art. 224, care nu prevede nici o limit` cu privire la felul actului premerg`tor, dac` actul se efectueaz` \n scopul pentru care au fost reglementate actele premerg`toare, de a servi la luarea hot`r\rii de a se \ncepe sau nu urm`rirea penal`. Imediat ce acest scop a fost atins, trebuie s` \nceteze efectuarea \n continuare a altor acte premerg`toare \n vederea l`muririi aspectelor de fapt ale cauzei, care trebuie \ntreprinse prin acte de cercetare dup` \nceperea urm`ririi penale. Actele premerg`toare privind doar acte de investiga]ie, este inadmisibil de a fi efectuate \nainte de \nceperea urm`ririi penale acte care ar implica efectuarea lor \n cadrul urm`ririi penale (cum s\nt: luarea unei m`suri preventive, a unei m`suri asigur`torii, de ocrotire sau de siguran]`, ascultarea ca \nvinuit, punerea \n mi[care a ac]iunii penale). O ultim` problem` care s-a ridicat \n privin]a actelor premerg`toare se refer` la persoanele care pot efectua astfel de acte. |n art. 224 se prevede c` pot efectua astfel de acte organele de urm`rire penal` [i lucr`tori operativi din MI, anume desemna]i \n acest scop. La data adopt`rii Codului textul era corespunz`tor, c`ci \n cadrul MI se aflau [i cadrele de securitate [i cadrele informative ale ministerului. Pentru a cuprinde toate persoanele care pot efectua acte premerg`toare, pe l\ng` organele de urm`rire penal`, trebuie s` se fac` referire [i la ofi]erii operativi din poli]ie [i jandarmerie, care ac]ioneaz` pentru prevenirea [i combaterea actelor antisociale; se \nscriu printre aceste persoane [i cadrele SRI desemnate pentru culegerea de informa]ii, deoarece prin Legea nr. 51/1991 privind siguran]a na]ional` se face referire expres` la ele; de asemenea, se prevede (art. 9 din aceea[i lege) c` \[i organizeaz` structuri de informa]ii cu atribu]ii specifice domeniilor de activitate Ministerul Ap`r`rii Na]ionale [i Ministerul Justi]iei, f`r` a mai enumera SIE [i SPP, iar \n ultimul timp [i Serviciul de Telecomunica]ii Speciale; aceste unit`]i informative s\nt enumerate \n art. 26 pct. 2 lit. e, 28 pct. 1 lit. b [i 281 pct. 1 lit. a, atunci c\nd se face referire la competen]a de judecat` a salaria]ilor civili care au s`v\r[it infrac]iuni \n leg`tur` cu serviciul. Deci c\nd ne referim la persoanele care pot efectua acte premerg`toare, este cazul s` extindem textul art. 224 [i la acele persoane care, prin legi speciale, efectureaz` activit`]i de informare \n domeniul lor de activitate. |n acest sens a fost modificat art. 224 al. 2 din Legea nr. 141/1996. D\nd loc la discu]ii controversate, ar fi justificat` o reglementare mai am`nun]it` a actelor premerg`toare, at\t cu privire la organele [i persoanele care le pot efectua, c\t [i cu privire la felul actelor de investiga]ie ce pot fi folosite \nainte de \nceperea urm`ririi penale, dar \n vederea \ndeplinirii acestui obiectiv. Punerea de c`tre lege a actelor premerg`toare sub supravegherea procurorului \n ce prive[te legalitatea [i autorizarea efectu`rii lor ar conduce la o \ntret`iere a legalit`]ii \n activitatea de investiga]ii [i la o atent` respectare a drepturilor [i libert`]ilor fundamentale ale cet`]enilor consacrate prin

DPPps38 Constitu]ie; ar exista astfel autoritatea c`reia s` i se pl\ng` cet`]eanul pentru restr\ngerea nejustificat` a drepturilor [i libert`]ilor constitu]ionale. 5) Actele procedurale privind \nceperea urm`ririi penale A. Rezolu]ia [i procesul-verbal de \ncepere a urm`ririi penale Organul de urm`rire penal`, sesizat \n vreunul din modurile prev`zute de lege, \n cazul \n care constat`, din cuprinsul sesiz`rii sau din rezultatul actelor premerg`toare, c` nu rezult` nici unul din cazurile la care se refer` art. 10, dispune \nceperea urm`ririi penale. Dispozi]ia de \ncepere a urm`ririi penale se consemneaz` \n scris printr-o rezolu]ie pus` pe actul extern de sesizare (pl\ngere, denun], sesizare din partea organelor [i persoanelor prev`zute de lege) sau printr-un proces-verbal \n cazul \n care s-a sesizat din oficiu. Diferen]ierea se justific` deoarece, \n cazul sesiz`rii interne, aceasta cuprinde [i fapta [i eventual persoana f`ptuitorului consemnate \ntr-un document procesual (procesul-verbal), \n timp ce \n cazul sesiz`rii externe fapta [i persoana f`ptuitorului s\nt indicate \n chiar actul de sesizare. |nceperea urm`ririi penale se dispune [i \n cazul \n care sesizarea se refer` la o fapt` care nu prezint` gradul de pericol social al unei infrac]iuni (art. 10 lit. b1) sau care ar trebui s` conduc` la \nlocuirea r`spunderii penale cu o r`spundere administrativ` (art. 10 lit. i), \n ambele cazuri urm\nd a se aplica o sanc]iune administrativ`. Dup` \nceperea urm`ririi penale, \n cazul art. 10 lit. b1 organul de cercetare penal` va \nainta procurorului sesizarea cu propunerea de a se dispune, prin ordonan]`, scoaterea de sub urm`rire [i aplicarea unei sanc]iuni administrative; dac` procurorul nu este de acord cu aceast` propunere, trimite sesizarea organului de cercetare pentru a efectua \n continuare actele de cercetare necesare. Pentru situa]ia c\nd ar fi posibil` \nlocuirea r`spunderii penale, organul de cercetare penal` este obligat s` efectueze cercetarea [i s` propun` procurorului trimiterea \n judecat` a inculpatului, c`ci \nlocuirea r`spunderii penale nu se poate dispune dec\t de instan]`. Din momentul \n care s-a \nceput urm`rirea penal`, organul de urm`rire se investe[te cu dreptul prev`zut de lege de a efectua actele [i de a lua m`surile necesare \n vederea tragerii la r`spundere penal` a \nvinui]ilor sau inculpa]ilor. Dispozi]ia de \ncepere a urm`ririi penale nu este supus` confirm`rii de c`tre procuror, dar acesta este \ncuno[tin]at despre cauza \n care s-a \nceput urm`rirea penal`. B. Dispozi]ia de a nu se \ncepe urm`rirea penal` Organul de cercetare penal` este obligat atunci c\nd constat` din cuprinsul sesiz`rii sau din actele premerg`toare efectuate c` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, cu excep]ia celor de la lit. b 1 [i i s` \nainteze actele \ncheiate procurorului, cu propunerea de a nu se \ncepe urm`rirea penal`. Dac` procurorul este de acord cu aceast` propunere, o confirm` prin rezolu]ie motivat` [i \n[tiin]eaz` despre aceasta persoana care a f`cut sesizarea. |ntr-o asemenea situa]ie activitatea premerg`toare \nceteaz`. Atunci c\nd, ulterior, se constat` c` \n mod gre[it s-a apreciat existen]a unui caz prev`zut \n art. 10 sau c` \mpiedicarea prev`zut` de acesta a disp`rut (de exemplu \ntre timp a intervenit sesizarea sau autorizarea organului competent), procurorul infirm` rezolu]ia de ne\ncepere a urm`ririi penale, trimi]\nd actele organului de cercetare penal` \n vederea \nceperii urm`ririi penale sau dispune \nceperea urm`ririi penale, cu trimiterea actelor la organul de cercetare pentru a continua cercetarea.

DPPps39 |n cazul \n care procurorul nu este de acord cu propunerea de a nu se \ncepe urm`rirea penal`, procedeaz` \n modul ar`tat anterior, \n sensul c` restituie sesizarea organului de cercetare penal` cu indica]ia de a continua actele premerg`toare pentru supliment de verific`ri sau de a \ncepe urm`rirea penal`. Dup` \nceperea urm`ririi penale prin rezolu]ie sau prin procesverbal, organul de cercetare penal` desf`[oar`, \n cadrul urm`ririi penale, activitatea de cercetare prin str\ngerea probelor necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele. 2. Efectuarea cercet`rii penale 1) Obiectul cercet`rii penale [i modalit`]ile prin care se realizeaz` A. Obiectul cercet`rii penale Urm`rirea penal` cuprinde dou` etape: cercetarea penal` [i rezolvarea cauzei de c`tre procuror. |n foarte rare cazuri urm`rirea penal` trece direct la rezolvarea ei de c`tre procuror (propunerea f`cut` procurorului de c`tre organul de cercetare, dup` ce a \nceput urm`rirea penal`, de a scoate de sub urm`rire pe \nvinuit pentru lipsa de pericol social a faptei art. 181 Cod penal [i art. 10 lit. b1 [i de a aplica o sanc]iune cu caracter administrativ art. 228 al. 2 ori de a \nceta urm`rirea ca urmare a intervenirii, dup` \nceperea urm`ririi, a amnistiei, decesului f`ptuitorului sau a \mp`c`rii p`r]ilor). |n cele mai multe cazuri, dup` \nceperea urm`ririi penale se efectueaz` o cercetare penal`. Cercetarea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la existen]a infrac]iunii pentru care s-a \nceput urm`rirea, identificarea f`ptuitorului [i stabilirea r`spunderii penale [i civile a acestuia, pentru a constata dac` este sau nu cazul de a se dispune trimiterea \n judecat` penal`. |n vederea realiz`rii acestui obiect, organul de cercetare penal` sau procurorul, c\nd efectueaz` personal urm`rirea penal`, este obligat s` desf`[oare o vast` activitate probatorie, const\nd din str\ngerea probelor prin mijloacele de prob` prev`zute de lege, verificarea [i aprecierea probelor, astfel \nc\t cauza s` fie l`murit` sub toate aspectele \nainte de rezolvarea ei de c`tre procuror. |n realizarea scopului ar`tat, organul de urm`rire penal` se folose[te de procedeele probatorii prin care intr` \n posesia mijloacelor de prob` care sus]in \nvinuirea sau care o infirm`: \mprejur`rile cunoscute de partea v`t`mat`, de \nvinuit, de martori s\nt ob]inute prin ascultarea [i confruntarea lor; mijloacele materiale de prob` [i \nscrisurile s\nt descoperite [i ridicate cu ocazia cercet`rii la fa]a locului, a perchezi]iei [i ridic`rii de obiecte [i \nscrisuri, prin interceptarea coresponden]ei [i a comunica]iilor \n condi]iile prev`zute de lege, prin fotografieri [i film`ri operative; l`murirea \mprejur`rilor care necesit` cuno[tin]e de specialitate se ob]ine prin efectuarea de constat`ri tehnico-[tiin]ifice [i medicolegale, prin expertize. Activitatea de str\ngere a probelor necesare variaz` de la o cauz` la alta. |n unele cauze str\ngerea probelor se epuizeaz` prin ascultarea persoanei v`t`mate, a \nvinuitului [i martorilor; \n alte cauze se cere efectuarea [i a unor cercet`ri la fa]a locului, perchezi]ii, reconstituiri; \ntr-un num`r mai restr\ns de cauze se efectueaz` constat`ri tehnico[tiin]ifice, medico-legale sau expertize38.
Toate activit`]ile de proba]iune se efectueaz` potrivit dispozi]iilor legale examinate \n partea general` a cursului, \n capitolelel despre probe [i
38

DPPps40 |n vederea l`muririi cauzei sub toate aspectele, prin probe, organul de urm`rire penal` stabile[te mai \nt\i ce \mprejur`ri trebuie constatate (obiectul urm`ririi), prin ce mijloace probatorii, care trebuie s` fie ordinea de efectuare a acestora, condi]iile de loc [i de timp \n care trebuie efectuate. |n cauzele complexe, se poate \ntocmi un plan de cercetare penal` dup` care urmeaz` a se desf`[ura. Cercetarea unei cauze penale poate reveni unui singur poli]ist sau procuror, ori unei echipe de poli]i[ti [i procurori. |n toate cazurile se ac]ioneaz` unipersonal, iar atunci c\nd se lucreaz` \n echip` actul de cercetare se consider` efectuat de c`tre [eful echipei. |n cadrul cercet`rii penale o contribu]ie important` \n l`murirea cauzei revine \nvinuitului, persoanei v`t`mate, iar dup` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i p`r]ilor din proces. P`r]ile pot interveni prin cereri [i memorii, asupra c`rora se pronun]` orgaul de cercetare penal` sau procurorul. Dup` 1989 s-a acordat o mai larg` participare \n proces ap`r`torului. Legea folose[te trei formul`ri, care reprezint` [i trei modalit`]i diferite de participare a ap`r`torului la urm`rirea penal`: |n art. 172 al. 1 se prevede dreptul ap`r`torului \nvinuitului sau inculpatului s` asiste la efectuarea oric`rui act de urm`rire penal` [i s` formuleze cereri [i memorii; a asista \nseamn` a da asisten]` juridic`, astfel \nc\t ap`r`torul poate folosi ca mijloace cererea ceea ce-i permite s` pretind` ceva, materializat prin interven]ia \n timpul efectu`rii actului, prin \ntreb`ri, opunere la ac]iunea de \nc`lcare a legii, pretinderea de a se face sau a nu se face ceva; \n cazul \n care consider` c` nu s-a respectat legea, ap`r`torul va putea \ntocmi memorii care s` \nso]easc` pl\ngerea \naintat` procurorului \mpotriva unui act ilegal de cercetare penal`. |n art. 172 al. 2 se prevede c`, atunci c\nd asisten]a juridic` este obligatorie se va asigura prezen]a ap`r`torului la ascultarea inculpatului; de[i prezen]a ar trebui s` constituie doar o prezen]` fizic`, nu i se poate refuza ap`r`torului inculpatului interven]ia \n timpul ascult`rii, atunci c\nd asupra inculpatului s-ar face presiuni, s-ar consemna necorespunz`tor cele declarate, dup` cum trebuie luate \n considera]ie [i \ntreb`rile de completare [i precizare pe care le-ar formula acesta. |n art. 172 al. 4 se prevede c` inculpatul arestat are dreptul s` ia contact cu ap`r`torul, afar` de cazul \n care o singur` dat` [i numai pentru cel mult 5 zile procurorul poate interzice acest contact. Prin contact cu ap`r`torul se \n]elege c` inculpatul se poate consulta cu ap`r`torul asupra ap`r`rii, ce \mprejur`ri trebuie relevate [i probele prin care se sus]ine existen]a lor. Din formul`rile art. 172 se constat` c` \n prima situa]ie se face referire la ap`r`torul \nvinuitului sau inculpatului c` are dreptul s` participe la efectuarea oric`rui act de urm`rire penal`, deci, \n principiu, de la \nceperea urm`ririi penale [i p\n` la finalizarea ei, fie c` exist` numai \nvinuit \n cauz`, fie c` acesta a devenit \ntre timp inculpat. Pentru celelalte dou` situa]ii, de prezen]` [i de luare de contact, legea se refer` la ap`r`torul inculpatului, f`c\ndu-se astfel precizarea c` numai acesta este chemat s` fie prezent sau s` ia contact. Aceast` precizare are consecin]e importante \n caz de \nc`lcare a legii de c`tre organul de cercetare penal`, c`ci sub sanc]iunea nulit`]ii absolute se afl` dispozi]iile relative la prezen]a inculpatului [i asistarea acestuia de

mijloacele de prob`.

DPPps41 c`tre ap`r`tor, \n timp ce prezen]a [i asistarea \nvinuitului de c`tre ap`r`tor ese afl` doar sub sanc]iunea nulit`]ii relative39. |n ce prive[te ap`r`torul celorlalte p`r]i din proces, acesta are dreptul de a formula cereri [i de a depune memorii, precum [i de a asista la efectuarea urm`toarelor acte de urm`rire penal`: ascultarea p`r]ii pe care o ap`r`; cercetarea la fa]a locului, perchezi]ii [i autopsii; prelungirea duratei arest`rii; la efectuarea altor acte de urm`rire penal` poate asista cu \ncuviin]area organului de urm`rire penal` (art. 173 al. 1). B. Modalit`]i de efectuare a cercet`rii penale Este posibil ca \n momentul \nceperii urm`ririi penale s` nu se cunoasc` persoana f`ptuitorului unei infrac]iuni; \n acest caz se efectueaz` acte de cercetare penal` cu obiectivul de a se l`muri \mprejur`rile \n care s-a s`v\r[it infrac]iunea [i de a se str\nge date cu privire la persoana care a s`v\r[it fapta; cercetarea penal` care se refer` numai la infrac]iune (autorul fiind necunoscut), se nume[te cercetare in rem. Din momentul \n care se descoper` cine este autorul faptei, acesta devine \nvinuit, iar cercetarea continu` in rem [i in personam. Cercetarea cu \nvinuit \n cauz` trebuie s` duc` la str\ngerea probelor cu privire la vinov`]ia \nvinuitului [i la \mprejur`rile care stabilesc r`spunderea sa penal` [i civil`, p\n` la l`murirea cauzei sub toate aspectele. Dac` f`ptuitorul nu a fost identificat, cercetarea continu` p\n` ce se str\ng probele cu privire la fapt`, dup` care cauza trece \ntr-o eviden]` special` cauze cu autori necunoscu]i urm\nd a fi reluat` cercetarea dup` ce f`ptuitorul a fost identificat. |n cazul \n care, cauza fiind cu autor necunoscut, intervine unul din cazurile prev`zute \n art. 10, care se refer` la fapt`, se propune clasarea cauzei. Cercetarea se poate efectua numai fa]` de \nvinuit, urm\nd ca la finalizarea urm`ririi penale s` se dispun` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` ca inculpat; aceast` modalitate de efectuare a cercet`rii penale este denumit` de lege urm`rirea penal` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale. Dac` \nvinuitul este cunoscut, fa]` de acesta se poate pune \n mi[care ac]iunea penal` chiar \n cursul cercet`rii, [i aceasta se efectueaz` cu inculpat \n cauz`, ra]iune pentru care legea o denume[te urm`rire cu punere \n mi[care a ac]iunii penale. O asemenea cercetare trece prin mai multe stadii dec\t urm`rirea f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, cuprinz\nd stadiile de punere \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului, terminarea cercet`rii cu propunerea de trimitere \n judecat` a inculpatului.

39 De exemplu, asisten]a juridic` este obligatorie c\nd \nvinuitul sau inculpatul este minor, militar sau arestat, chiar \n alt` cauz`; potrivit art. 23 al. 5 din Constitu]ie, celui re]inut sau arestat (deci [i \nvinuitului) i se aduce de \ndat` la cuno[tin]` \nvinuirea numai \n prezen]a unui avocat; de[i prezen]a ap`r`torului este obligatorie, lipsa acestuia c\nd \n cauz` este doar \nvinuit minor, re]inut sau arestat, ori militar, nu este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, deoarece aceasta opereaz` numai \n lipsa ap`r`torului inculpatului (art. 197 al. 2 [i 3). Trebuie \ns` amintit c`, potrivit art. 197 al. 4 teza final`, [i \nc`lc`rile prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii relative se iau \n considerare din oficiu, \n orice stadiu al procesului, dac` anularea actului este necesar` pentru aflarea adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei.

DPPps42 2) Cercetarea penal` cu punere \n mi[care a ac]iunii penale A. Cauzele \n care cercetarea penal` se efectueaz` cu punere \n mi[care a ac]iunii penale Cercetarea penal` cu punere \n mi[care a ac]iunii penale se poate efectua, de principiu, \n orice cauz` penal` care prezint` o mai mare gravitate [i complexitate, deoarece \nvinuitul devine inculpat, parte \n proces, ceea ce \i atribuie toate drepturile [i garan]iile unei p`r]i, de natur` a asigura \n cele mai bune condi]ii dreptul la ap`rare. Folosirea acestei modalit`]i de cercetare penal` ar trebui s` fie acceptat` \n c\t mai multe cauze penale, fiind modalitatea principal` de desf`[urare a cercet`rii penale. De aceea, pentru extinderea \n practic` a acestei forme de cercetare, s-a propus ca m`surile de constr\ngere procesual`, afar` de re]inere, s` nu poat` fi luate dec\t fa]` de un inculpat, deci dup` punerea \n mi[care a ac]iunii penale. |n practic`, \ns`, cercetarea cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale se efectueaz` mai ales \n cauzele \n care este necesar` privarea de libertate a \nvinuitului pe o durat` mai mare de 5 zile, c`ci pentru a lua o m`sur` preventiv` p\n` la 30 de zile este necesar` arestarea inculpatului, ceea ce implic` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trecerea \nvinuitului pe pozi]ia de inculpat. Dup` \nceperea urm`ririi penale, organul de cercetare str\nge probe cu privire la infrac]iunea cu care a fost sesizat [i, dac` se cunoa[te cine este f`ptuitorul, str\nge probe [i cu privire la vinov`]ia [i la r`spunderea sa penal` [i civil`, dar \n calitate de \nvinuit. Dac` nu se cunoa[te cine este f`ptuitorul, se continu` cercetarea penal` p\n` la identificarea acestuia; f`r` cunoa[terea persoanei f`ptuitorului deci f`r` un \nvinuit fa]` de care se desf`[oar` urm`rirea penal` nu se poate trece la urm`rirea cu punere \n mi[care a ac]iunii penale, deoarece tragerea la r`spundere penal` solicit` o persoan` determinat` \mpotriva c`reia se exercit` ac]iunea penal`. C\nd \nvinuitul este cunoscut, trebuie s` fie \ndeplinite fa]` de el formalit`]ile pe care legea le consider` garan]ii ale dreptului la ap`rare. Aceste garan]ii au fost introduse ini]ial prin Legea nr. 32/1990, care a modificat [i completat art. 6, apoi au fost confirmate [i \nt`rite prin art. 23 al Constitu]iei Romniei din 1991. Astfel, organele de urm`rire penal` au obliga]ia s` \ncuno[tin]eze pe \nvinuit despre fapta pentru care este \nvinuit, despre dreptul de a fi asistat de ap`r`tor, consemn\ndu-se aceasta \n procesul-verbal de ascultare. |n cazurile [i condi]iile prev`zute \n care legea prevede asisten]a juridic` obligatorie, organele de urm`rire trebuie s` ia m`suri pentru asigurarea asisten]ei juridice, \n sensul c` dac` \nvinuitul nu are ap`r`tor ales, se solicit` de la baroul de avoca]i un avocat din oficiu. |n cazul \n care \nvinuitul este re]inut sau arestat pe cel mult 5 zile, potrivit art. 23 al. 5 din Constitu]ie, i se aduc de \ndat` la cuno[tin]`, \n limba pe care o \n]elege, motivele re]inerii sau arest`rii, iar \nvinuirea \n cel mai scurt termen, \n prezen]a unui avocat ales sau desemnat din oficiu. Deci pe l\ng` celelalte acte de urm`rire penal` pentru care asisten]a juridic` este obligatorie potrivit art. 171, prin dispozi]ie constitu]ional` se prevede un caz de asisten]` juridic` obligatorie \n cursul urm`ririi penale pentru \nvinuitul re]inut sau arestat, c\nd i se aduce la cuno[tin]` \nvinuirea. |nainte de a-l asculta pe \nvinuit, organul de cercetare penal` \i cere acestuia s` dea o declara]ie scris` personal, cu privire la \nvinuirea ce i se aduce (art. 70 al.ult.). Aceast` dispozi]ie constituie o garan]ie pentru \nvinuit de a r`spunde de bun` voie [i f`r` nici o presiune la \nvinuirea ce i se aduce. Pentru \nvinuitul re]inut sau arestat exist` [i

DPPps43 garan]ia prezen]ei ap`r`torului \n cursul ascult`rii, care vegheaz` la desf`[urarea procedurii de ascultare potrivit legii [i la consemnarea \n scris \n mod corect [i complet a declara]iei date. Pentru a se face lumin` \n cauza cercetat`, dup` ascultarea \nvinuitului se continu` cercetarea penal`, efectu\ndu-se actele de cercetare necesare at\t cu privire la fapt`, c\t [i cu privire la persoana \nvinuitului. B. Punerea \n mi[care a ac]iunii penale (art. 234 236) Continu\nd cercetarea penal`, dac` organul de cercetare consider` c` s\nt temeiuri pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale, face propuneri \n acest sens pe care le \nainteaz` procurorului, ca unic titular al exerci]iului ac]iunii penale \n cursul urm`ririi penale. Prin temeiuri pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale se \n]elege \n primul r\nd existen]a unor probe care s` stabileasc` s`v\r[irea de c`tre \nvinuit a infrac]iunii ce i s-a adus la cuno[tin]`, ceea ce exprim` cerin]a ca persoana \nvinuitului s` fie determinat` ca persoan` fizic`; de asemenea, se cere s` nu existe vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10. Dac` \nceperea urm`ririi penale este posibil` f`r` a se cunoa[te persoana celui care a s`v\r[it infrac]iunea urm`rit`, punerea \n mi[care a ac]iunii penale se \ndreapt` \mpotriva unei persoane determinate, \nvinuit` legal de s`v\r[irea infrac]iunii. Pentru a se proceda la punerea \n mi[care a ac]iunii penale nu este necesar ca proba]iunea s` fie epuizat`, \n sensul l`muririi cauzei sub toate aspectele, deoarece acest obiectiv este avut \n vedere [i dup` inculpare, prin continuarea cercet`rii. Este \ns` necesar s` existe probe cu privire la existen]a infrac]iunii [i indetitatea f`ptuitorului. |n afar` de aceste cerin]e, \n con]inutul no]iunii de temeiuri, la care se refer` legea, se include [i concluzia la care trebuie s` ajung` organul de urm`rire penal` c` cercetarea trebuie f`cut` cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale, ca \nvinuitul s` devin` inculpat. Apare necesitatea de a efectua cercetarea cu punere \n mi[care a ac]iunii penale: c\nd \nvinuitul trebuie privat de libertate pe o perioad` mai mare de 5 zile, deci ca inculpat; c\nd pozi]ia de inculpat sus]ine mai bine ap`rarea, de a avea o contribu]ie mai important` la l`murirea ap`r`rii sale. De aceea, organul de cercetare penal`, c\nd \ntocme[te propunerea ce se \nainteaz` procurorului, trebuie s` indice probele care sus]in \nvinuirea [i motivele pentru care cercetarea urmeaz` a se desf`[ura cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale. Primind dosarul, procurorul verific` actele de cercetare efectuate [i, dac` nu este de acord cu propunerea f`cut` de organul de cercetare penal`, dispune continuarea cercet`rii f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, cu \nvinuitul \n stare de libertate. Dac` exist` vreo cauz` de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale, procedeaz` \n mod corespunz`tor, f`r` a mai pune \n mi[care ac]iunea penal`. |n cazul \n care \[i \nsu[e[te propunerea organului de cercetare penal`, constat\nd existen]a temeiurilor prev`zute de lege, procurorul dispune, prin ordonan]` motivat`, punerea \n mi[care a ac]iunii penale \mpotriva \nvinuitului. Dac` s\nt mai mul]i \nvinui]i [i mai multe infrac]iuni s`v\r[ite, procurorul dispune prin aceea[i ordonan]` punerea \n mi[care a ac]iunii penale pentru to]i \nvinui]ii [i pentru toate infrac]iunile. Ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile ar`tate \n art. 203, datele privind persoana inculpatului, fapta pentru care se formuleaz` inculparea [i \ncadrarea juridic` a acesteia; c\nd s\nt mai mul]i inculpa]i [i mai multe

DPPps44 infrac]iuni, ordonan]a trebuie s` se refere la toate persoanele inculpate [i la toate faptele re]inute. Din momentul \n care s-a emis ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale, \nvinuitul devine inculpat, parte \n proces, cap`t` drepturile procesuale recunoscute de lege inculpatului \n cursul urm`ririi penale, dar [i obliga]iile acestuia, ca persoan` tras` la r`spundere penal`. Prin punerea \n mi[care a ac]iunii penale se stabile[te raportul juridic procesual penal fundamental \ntre Ministerul Public reprezentantul intereselor generale ale societ`]ii [i cel inculpat de s`v\r[irea unei infrac]iuni; \n cadrul acestui raport juridic procesual penal fundamental este exercitat` ac]iunea penal` \n vederea sanc]ion`rii inculpatului. C. Luarea m`surii arest`rii preventive a inculpatului Dac` organul de cercetare penal` apreciaz` c` este necesar` [i privarea de libertate a inculpatului pe o perioad` de p\n` la 30 de zile, face propuneri procurorului [i \n aceast` privin]`. Se pot ivi dou` situa]ii: \nvinuitul este privat de libertate \n cadrul re]inerii pe 24 de ore sau arest`rii preventive ca \nvinuit pe cel mult 5 zile caz \n care propunerea de luare a m`surii preventive a arest`rii inculpatului trebuie dispus` \nl`untrul celor 24 de ore sau 5 zile; altfel, la \mplinirea termenului, re]inerea sau arestarea \nceteaz` de drept; \n cazul \n care \nvinuitul se afl` \n stare de libertate, propunerea pentru arestarea preventiv` ca inculpat se poate face odat` cu propunerea de punere \n mi[care a ac]iunii penale sau oric\nd dup` luarea acestei m`suri, p\n` la terminarea cercet`rii penale, c\nd se fac propuneri finale asupra urm`ririi penale. C\nd exist` [i propunerea de arestare preventiv` a inculpatului, procurorul procedeaz` \n prealabil la ascultarea acestuia, deoarece relat`rile inculpatului pot face inutil` privarea de libertate (art. 250), dup` care, dac` este cazul, \ntocme[te [i ordonan]a de arestare preventiv` a inculpatului [i emite mandatul de arestare pe o durat` de cel mult 30 de zile. Inculpatului arestat preventiv i se acord` garan]ii procesuale noi, \n sensul c`, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, anumite acte de urm`rire penal` nu se pot efectua dec\t cu asisten]a juridic` acordat` de ap`r`torul ales sau desemnat din oficiu. Arestarea preventiv` a inculpatului se poate dispune [i f`r` ascultarea acestuia, dac` este disp`rut, se afl` \n str`in`tate sau se sustrage de la urm`rirea penal` (art. 150), urm\nd a fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat organului de cercetare. Ordonan]a de arestare preventiv` a inculpatului pe cel mult 30 de zile emis` de c`tre procurorul competent trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile obi[nuite, datele din care s` rezulte \ndeplinirea condi]iilor prev`zute de lege pentru arestarea preventiv` a inculpatului, cele privitoare la persoana acestuia, ziua \n care \ncepe privarea de libertate [i durata acesteia; dac` durata arest`rii preventive nu este prev`zut` \n mod expres \n ordonan]`, se \n]elege c` a fost avut \n vedere maximul prev`zut de lege (cel mult 30 de zile). Se poate emite o singur` ordonan]` de arestare preventiv` pentru mai mul]i inculpa]i, cu preciz`rile corespunz`toare situa]iei fiec`ruia, dar mandatele de arestare preventiv` se emit pentru fiecare inculpat \n parte [i se execut` potrivit dispozi]iilor prev`zute \n art. 152154. |n mandatul de arestare preventiv` trebuie s` se precizeze data expir`rii valabilit`]ii sale. Totodat`, se iau [i m`surile de corotire (art. 161), de siguran]` (art. 162), precum [i cele asigur`torii (art. 163170), potrivit procedurii examinate \n partea general`. |mpotriva ordonan]ei de luare a m`surii arest`rii preventive, inculpatul se poate pl\nge la instan]a de judecat`, care se va pronun]a

DPPps45 asupra legalit`]ii [i temeiniciei m`surii luate, \n condi]iile art. 1401. | ncheierea instan]ei de judecat` cu privire la pl\ngerea f`cut` de inculpat poate fi atacat` cu recurs de c`tre inculpat [i procuror. D. Continuarea cercet`rii penale cu inculpat \n cauz` Dup` \ndeplinirea formalit`]ilor de punere \nh mi[care a ac]iunii penale [i, eventual, de arestare preventiv` a inculpatului, procurorul dispune continuarea cercet`rii penale de c`tre organul care are cauza \n cercetare, c`ruia \i trimite dosarul. |n cadrul continu`rii cercet`rii, organul care o efectueaz` cheam` pe inculpat, dac` se afl` \n stare de libertate, sau dispune aducerea lui, c\nd este de]inut, [i-i pune \n vedere c` a fost pus sub inculpare, pentru ce infrac]iune [i-i comunic` drepturile [i obliga]iile pe care le are (art. 202 al. 2 [i 237 al. 2). Printre drepturile ce i se explic` este [i acela de a avea un ap`r`tor, de a-[i formula ap`r`rile pe care \n]elege s` [i le fac` [i probele cu care le poate dovedi, indic\nd mijloacele de prob` care pot fi folosite; printre obliga]iile procesuale ce se cer respectate i se pune \n vedere inculpatului aflat \n stare de libertate de a se prezenta la toate chem`rile ce i se vor face \n cursul cercet`rii [i de a comunica orice schimbare de adres`. Inculpatul este ascultat, apoi, \n aceast` calitate; la ascultare poate asista ap`r`torul s`u, iar \n cazul \n care este arestat la ascultare este obligatorie asistarea inculpatului de c`tre un avocat ales sau numit din oficiu. Declara]ia inculpatului este consemnat` \n scris, c\t [i ap`r`rile sale fie de nevinov`]ie, fie de circumstan]e atenuante. C\nd inculpatul se sustrage de la urm`rire, este disp`rut sau nu mai locuie[te \n ]ar`, cercetarea poate continua [i f`r` ascultarea sa. Organul de cercetare penal` continu` s` l`mureasc`, prin probe, toate aspectele cauzei, \n special vinov`]ia inculpatului [i r`spunderea sa penal` [i civil`, verific\ndu-se [i ap`r`rile pe care acesta le-a formulat [i pentru care a cerut administrarea de probe. |n alegerea procedeelor probatorii, organul de cercetare penal` are deplin` libertate, folosindu-le pe acelea care i se par mai potrivite, afar` de cazul c\nd i s-au dat indica]ii de c`tre procuror cu privire la \mprejur`rile ce trebuie l`murite [i la probele ce urmeaz` a fi administrate, indica]ii care, \n baza legii, s\nt obligatorii. Cercetarea penal` se continu` p\n` c\nd organul de cercetare consider` c` au fost str\nse toate probele necesare, iar cauza a fost l`murit` sub toate aspectele. |n aceast` situa]ie, organul de cercetare constat` terminat` cercetarea [i elaboreaz` propunerile sale cu privire la solu]ia pe care ar trebui s` o dea procurorul urm`ririi penale. |n cazul \n care inculpatul se afl` \ntr-unul din cazurile de asisten]` juridic` obligatorie, organul de cercetare trebuie s` asigure (art. 172) asisten]a juridic`, iar \n celelalte cazuri s` permit` asistarea inculpatului de c`tre ap`r`tor la orice act de cercetare la care acesta solicit` prezen]a sa. Dac` durata cercet`rii penale dep`[e[te durata de 30 de zile pentru care s-a luat m`sura arest`rii preventive, iar privarea de libertate a inculpatului este necesar` \n continuare, face propuneri procurorului pentru a cere de la instan]` prelungirea duratei m`surii arest`rii preventive. Procurorul care supravegheaz` cercetarea penal` avizeaz` aceast` propunere [i sesizeaz` prim-procurorul parchetului din care face parte pentru a sesiza instan]a de judecat` cu cererea de prelungire a arest`rii preventive pe o durat` de cel mult 30 de zile. Cererea de prelungire a duratei arest`rii preventive se solu]ioneaz` de c`tre instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, potrivit procedurii prev`zute \n art. 159160; \n caz c` cererea este \ntemeiat`, instan]a dispune prelungirea duratei arest`rii preventive cu \nc` cel

DPPps46 mult 30 de zile, \ncheiere care poate fi atacat` cu recurs de c`tre inculpat. |n cursul urm`ririi penale se pot acorda dac` este cazul [i cu aceea[i procedur` mai multe prelungiri ale duratei arest`rii preventive, f`r` a dep`[i jum`tatea maximului special de pedeaps` a \nchisorii prev`zut de lege pentru infrac]iunea pentru care se efectueaz` cercetarea inculpatului. E. Extinderea cercet`rii penale Este posibil ca \n cursul cercet`rii penale cu punere \n mi[care a ac]iunii penale s` se descopere noi fapte penale \n sarcina inculpatului ori \mprejur`ri noi ce pot atrage schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei aflate \n cercetare sau date cu privire la participarea [i altor persoane la s`v\r[irea acestei fapte; \ntruc\t \n aceast` form` a urm`ririi penale cercetarea se desf`[oar` \n limitele determinate de procuror prin ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale anume fapta [i persoana acolo prev`zute pentru extinderea cercet`rii [i la alte fapte [i persoane este necesar` interven]ia procurorului. Ca urmare, organul de cercetare penal` face propuneri procurorului pentru extinderea cercet`rii penale [i la aceste fapte [i persoane noi (art. 238) sau la schimbarea \ncadr`rii juridice. Dac` este de acord, procurorul dispune, dup` caz, extinderea cercet`rii penale sau schimbarea \ncadr`rii juridice, d\nd eventual indica]ii de modul cum trebuie s` se procedeze \n continuare. |n cazul \n care s-a dispus extinderea cercet`rii penale, se procedeaz` la administrarea de probe pentru l`murirea cauzei [i cu privire la noile fapte [i persoane, p\n` ce cauza este l`murit` \n \ntregime; dac` s-a dispus schimbarea \ncadr`rii juridice, organul de cercetare poate continua cercetarea, dac` r`m\ne competent \n raport de noua \ncadrare juridic`, ori face propuneri procurorului pentru sesizarea organului competent s` efectueze urm`rirea penal` \n noua \ncadrare juridic` a faptei. Ajung\nd la concluzia c` nu mai are alte probe de administrat, cauza fiind pe deplin l`murit`, organul de cercetare trage concluzii cu privire la modul \n care ar trebui rezolvat` urm`rirea penal`. Poate constata existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10, care \mpiedic` trimiterea \n judecat` a inculpatului; \n acest caz, \nceteaz` activitatea de cercetare [i face propuneri procurorului de a dispune scoaterea de sub urm`rire penal` ori \ncetarea urm`ririi penale. Ajung\nd la concluzia c` inculpatul trebuie trimis \n judecat` penal`, organul de cercetare este obligat s` treac` la urm`torul stadiu al urm`ririi cu punere \n mi[care a ac]iunii penale, la prezentarea materialului de urm`rire inculpatului. F. Prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului (art. 250254) Din momentul \n care organul de cercetare penal` a ajuns la concluzia c` este epuizat` administrarea de probe, iar inculpatul urmeaz` a fi trimis \n judecat`, nu mai exist` nici un motiv s` se p`streze secret materialul de urm`rire penal` fa]` de inculpat, de aceea s-a instituit un stadiu procesual \n care se procedeaz` la informarea inculpatului despre toate probele str\nse, cu obiectivul de a se ob]ine contribu]ia acestuia la verificarea probelor str\nse [i a ap`r`rilor formulate. Prezentarea materialului de urm`rire inculpatului constituie o garan]ie c` acesta poate combate, \nc` din faza de urm`rire penal`, inculparea ce i s-a adus, mai ales c` la acest stadiu al cercet`rii nu poate fi \mpiedicat contactul inculpatului cu ap`r`torul s`u, cunoa[terea materialului de urm`rire fiind urmat` de analiza critic` a probelor efectuate \mpreun` cu un avocat, specialist al dreptului.

DPPps47 Importan]a acestei garan]ii se reflect` \n obliga]ia organului de cercetare penal`, c\nd urm`rirea este cu punere \n mi[care a ac]iunii penale, de a proceda la prezentarea materialului de urm`rire. Sanc]iunea nerespect`rii acestei garan]ii este nulitatea40. Prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului \nseamn` un nou contact direct al organului de urm`rire cu inculpatul, dup` ascultarea sa ca inculpat; ca urmare, organul de cercetare penal` cheam` \n fa]a sa pe inculpat, dac` este \n stare de libertate, sau dispune aducerea sa, dac` este de]inut. C\nd inculpatul este disp`rut, s-a sustras de la chemare sau nu locuie[te \n ]ar`, prezentarea materialului de urm`rire nu poate avea loc din culpa sa procesual`, astfel \nc\t cercetarea se termin` f`r` efectuarea acestei activit`]i; constatarea existen]ei uneia din situa]iile ar`tate trebuie s` se \ntemeieze pe \mprejur`ri concrete, consemnate \ntr-un referat (art. 254). Dac` p\n` la \naintarea dosarului la procuror inculpatul se prezint`, este prins ori adus, se procedeaz` la prezentarea materialului de urm`rire penal`. Prezentarea materialului de urm`rire penal` const` din trei opera]iuni succesive: i se pune \n vedere inculpatului c` are dreptul de a lua cuno[tin]` de lucr`rile de urm`rire penal`, ar`t\ndu-i-se [i \ncadrarea juridic` a faptei cercetate; i se asigur` posibilitatea de a lua cuno[tin]` de \ntreg materialul de urm`rire penal`, citindu-i-se personal lucr`rile din dosar dac` nu [tie s` citeasc` ori traduc\ndu-i-se prin interpret dac` nu cunoa[te limba rom#n`; este \ntrebat, dup` ce a luat cuno[tin]` de lucr`rile din dosar, dac` are de formulat cereri sau dac` dore[te s` fac` declara]ii suplimentare. Se \ntocme[te un proces-verbal \n care se consemneaz`, pe l\ng` \ndeplinirea opera]iilor ar`tate, [i cererile sau declara]iile f`cute de inculpat. La prezentarea materialului de urm`rire penal` poate participa [i ap`r`torul inculpatului; c\nd asisten]a juridic` este obligatorie, prezentarea materialului de urm`rire penal` se face \n prezen]a ap`r`torului, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute. Ap`r`torul \l ajut` pe inculpat s` cunoasc` probele ce s-au str\ns \mpotriva sa, s` prezinte ap`r`rile pe care [i le face [i s` formuleze cererile de probe \n sus]inerea acestor ap`r`ri. Pentru a se verifica respectarea acestei garan]ii, \n procesul-verbal de prezentare se face men]iune despre prezen]a ap`r`torului, care \l [i semneaz` (art. 172 al. 3). |n cazul \n care inculpatul a solicitat administrarea unor noi probe sau a f`cut cereri noi \n ap`rare, organul de cercetare dispune, prin ordonan]`, admiterea sau respingerea lor. Dac` cererile [i probele au
Prin decizia de \ndrumare nr. 3/1972, plenul fostului Tribunal Suprem a f`cut urm`toarele preciz`ri: a) Omisiunea organului de urm`rire penal` de a prezenta materialul de urm`rire penal` inculpatului civil, major [i aflat \n stare de libertate nu este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, dar poate fi invocat` nulitatea relativ`, \n condi]iile art. 197 al. 4 (deci [i din oficiu) dac` s-a produs o v`t`mare ce nu poate fi \nl`turat` dec\t prin anularea actului. b) Omisiunea organului de urm`rire penal` de a efectua prezentarea materialului de urm`rire penal` fa]` de un inculpat minor, militar, aflat \ntr-o [coal` de munc` [i educare sau de]inut, chiar \n alt` cauz`, ori prezentarea materialului fa]` de ace[ti inculpa]i f`r` a li se asigura asisten]a juridic` obligatorie este sanc]ionat` cu nulitatea absolut` [i atrage restituirea cauzei procurorului \n vederea efectu`rii prezent`rii cu asigurarea asisten]ei juridice obligatorii.
40

DPPps48 fost admise, dup` aducerea lor la \ndeplinire, prin administrarea de noi probe sau dac` este cazul prin schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei, trebuie prezentat din nou materialul de urm`rire penal` completat, dup` procedura examinat` anterior. G. Terminarea cercet`rii penale cu punere \n mi[care a ac]iunii penale (art. 258260) Dup` prezentarea materialului de urm`rire penal`, dac` inculpatul nu a propus noi probe \n ap`rare sau propunerea sa a fost g`sit` ne\ntemeiat`, ori dac` cercetarea a fost completat` potrivit propunerilor f`cute [i se men]in temeiurile pentru trimiterea \n judecat`, cercetarea penal` se consider` terminat`. Terminarea cercet`rii oblig` organul de cercetare penal` s` fac` propuneri pe care s` le \nainteze procurorului spre rezolvare. |n acest scop, organul de cercetare penal` \ntocme[te un referat de terminare a cercet`rii penale, \n care se consemneaz` rezultatul cercet`rilor efectuate [i concluziile la care a ajuns. Referatul trebuie s` se limiteze la fapta pentru care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`, la persoana inculpatului [i la ultima \ncadrare juridic` dat` faptei. Dep`[irea acestor limite fie \n sensul omiterii unor fapte [i persoane, fie \n sensul cuprinderii [i altor fapte [i persoane dec\t cele cercetate atrage nulitatea actelor subsecvente numai \n cazul \n care s-a produs o v`t`mare ce nu poate fi \nl`turat` altfel (nulitate relativ`). Referatul de terminare a cercet`rii penale trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile generale, fapta sau faptele re]inute \n sarcina inculpatului sau inculpa]ilor, probele administrate din care rezult` situa]ia de fapt re]inut` [i \ncadrarea juridic` dat` faptei. |n cazul \n care cercetarea a avut \n vedere mai multe fapte [i mai mul]i inculpa]i, referatul trebuie s` cuprind` men]iunile ar`tate cu privire la toate faptele [i la to]i inculpa]ii [i, dac` este cazul, trebuie s` arate pentru care se propune trimiterea \n judecat` [i pentru care se propune o alt` solu]ie. |n referat se consemneaz` [i urm`toarele date: mijloacele materiale de prob` [i m`surile luate cu privire la ele, locul unde acestea se afl`; m`surile asigur`torii cu privire la repara]iile civile solicitate, dac` au fost luate \n cursul cercet`rii; cuantumul cheltuielilor avansate de c`tre organul de cercetare penal`. Dup` \ntocmirea referatului de cercetare penal`, organul de cercetare se dezinveste[te de cauz` [i o \nainteaz` procurorului. Exist` \ns` [i posibilitatea de a fi reinvestit cu cercetarea, dac` procurorul \i restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urm`ririi penale. Cercetarea penal` se consider` terminat` [i \n cazul \n care se constat` existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ah [i j ori vreo cauz` de nepedepsire, \n care situa]ie se vor face propuneri procurorului, dup` caz, pentru scoatere de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale. 3) Cercetarea penal` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale A. Cauzele \n care cercetarea penal` are loc f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale |n cauzele mai simple [i \n care nu se prevede necesitatea priv`rii de libertate a \nvinuitului pe o perioad` de timp mai mare de 5 zile, organul de cercetare penal` procedeaz` la efectuarea unei cercet`ri penale simplificate. Aceast` cercetare f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale se caracterizeaz` printr-o interven]ie redus` a procurorului \n activitatea organului de cercetare penal`, prin participarea persoanelor interesate \nvinuit, persoan` v`t`mat` f`r` a avea calitatea de

DPPps49 p`r]i \n procesului penal [i, ca urmare, prin drepturi procesuale mai restr\nse ale \nvinuitului41. Folosirea cercet`rii penale f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale prezint` avantajul l`muririi rapide a cauzelor simple, evit\ndu-se \nc`rcarea activit`]ii procurorului cu interven]ii de care nu este neap`rat nevoie. |n cursul unei asemenea cercet`ri exist` [i riscul ca administrarea probelor s` fie f`cut` de poli]ie f`r` respectarea tuturor dispozi]iilor legale [i f`r` l`murirea cauzei sub toate aspectele. Pentru a contracara aceste neajunsuri, legisla]ia noastr` a pus sub supravegherea procurorului cercetarea penal` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, supraveghere care se exercit` din oficiu sau la pl\ngerea persoanelor interesate, limit\nd dreptul organului de cercetare de a dispune m`suri preventive doar la re]inerea \nvinuitului pe cel mult 24 de ore, iar procurorul nu poate lua m`sura arest`rii \nvinuitului dec\t pe cel mult 5 zile. B. Efectuarea cercet`rii penale cu \nvinui]i \n cauz` C\nd urm`rirea se desf`[oar` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, activitatea organului de cercetare se concentreaz` asupra str\ngerii probelor privitoare la infrac]iune, la vinov`]ia \nvinuitului [i la r`spunderea sa penal` [i civil`, p\n` ce cauza este l`murit`, prin probe, sub toate aspectele. |n timpul cercet`rii, organul de cercetare apeleaz` la procurorul care-i supravegheaz` activitatea numai dac` este nevoie de autorizare prealabil` pentru perchezi]ie (art. 101) sau de \ncuviin]are pentru interceptarea coresponden]ei (art. 98). Neexist\nd ac]iune penal` pus` \n mi[care de c`tre procuror pentru o anumit` fapt` [i persoan`, organul de cercetare poate extinde cercetarea la orice alt` fapt` s`v\r[it` de \nvinuit sau la orice alt` persoan` care a participat la s`v\r[irea infrac]iunii aflate \n cercetare, f`r` a mai cere aprobarea procurorului. Cu toate acestea, din oficiu sau la pl\ngere, procurorul poate interveni lu\nd m`surile [i d\nd indica]iile necesare. Dac` fa]` de \nvinuit s\nt \ndeplinite condi]iile cerute pentru luarea m`surii re]inerii (art. 143), organul de cercetare penal` emite o ordonan]` de re]inere pe timp de 24 de ore, care trebuie s` con]in`, pe l\ng` men]iunile generale, datele de identificare ale \nvinuitului, fapta s`v\r[it` [i \ncadrarea juridic`, \mprejur`rile care sus]in privarea de libertate, ora c\nd \ncepe re]inerea [i ora c\nd aceasta ia sf\r[it. Aceast` ordonan]` nu este supus` confirm`rii de c`tre procuror. |n cazul \n care se apreciaz` c` \nvinuitul trebuie privat de libertate \nc` o perioad` de timp, dar nu mai mult de 5 zile, organul de cercetare penal` face propuneri procurorului care, dac` este de acord, emite ordonan]` de arestare preventiv` a \nvinuitului [i un mandat de arestare a acestuia, cu men]iunea expres` a datei c\nd \ncepe [i se termin` privarea de libertate. Cu aceast` ocazie, dac` este necesar, se iau m`surile de ocrotire. Potrivit art. 1371, procurorul \ncuno[tin]eaz` despre aceasta, \n termen de 24 de ore, \n scris sau verbal, un membru al familiei \nvinuitului, consemn\ndu-se aceasta \ntr-un proces-verbal; nerespectarea termenului de 24 de ore nu are influen]` asupra valabilit`]ii m`surii preventive, dar poate atrage sanc]iuni pentru procurorul care nu-[i \ndepline[te con[tiincios obliga]iile procesuale. Atunci c\nd organul de cercetare penal` apreciaz` c` arestarea preventiv` trebuie men]inut` [i dup` termenul de 5 zile, face propuneri procurorului pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i luarea m`surii preventive a arest`rii inculpatului pe o durat` de cel mult 30 de
O astfel de cercetare simplificat` corespunde, \n parte, primelor cercet`ri efectuate de ofi]erii de poli]ei judiciar` sub Codul de procedur` penal` din 1936, \n care interven]ia procurorului era plasat` la finalizarea urm`ririi penale, precum [i a[a-numitei anchete preliminare din legisla]ia fracez`.
41

DPPps50 zile, caz \n care cercetarea se desf`[oar` prin urm`rire cu punere \n mi[care a ac]iunii penale. Dup` ce a str\ns toate probele necesare, organul de cercetare trage concluzii din activitatea de cercetare desf`[urat`. Se pot \ntrevedea dou` ipoteze: stabilirea de c`tre organul de cercetare penal` a existen]ei unuia din cazurile prev`zute de art. 10 \n aceast` situa]ie organul de cercetare penal` face propuneri procurorului de a se dispune, dup` caz: clasarea dac` nu exist` \nvinuit \n cauz`; scoaterea de sub urm`rire penal` dac` este vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae; \ncetarea urm`ririi penale pentru vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. fh [i j (\n ultimele dou` situa]ii c\nd exist` \nvinuit \n cauz`); organul de cercetare penal` a ajuns la concluzia c` probele administrate sus]in \nvinuirea, ceea ce implic` trimiterea \n judecat` a \nvinuitului cercetat; \n aceast` situa]ie, potrivit art. 255, organul de cercetare penal` cheam` \nvinuitul aflat \n stare de libertate [i procedeaz` la o nou` ascultare, aduc\ndu-i la cuno[tin]` \nvinuirea rezultat` din cercetarea efectuat` [i \ntreb\ndu-l dac` are mijloace de ap`rare; dac` \nvinuitul propune noi probe, organul de cercetare procedeaz` la administrarea lor, c\nd s\nt concludente [i utile, sau respinge cererea de noi probatorii \n caz contrar. Cercetarea penal` f`r` punerea \n mi[care a ac]iunii penale se socote[te terminat` fie dup` ce au fost administrate noile probe solicitate, fie odat` cu respingerea cererii de administrare a lor. Caracteristic la aceast` modalitate de efectuare a cercet`rii penale este, pe l\ng` lipsa stadiului de punere \n mi[care a ac]iunii penale, lipsa stadiului de prezentare a materialului de urm`rire penal`, procedura de reascultare a \nvinuitului \nlocuind-o. Dar, odat` ajuns` cauza la procuror, \nainte de a o rezolva, acesta dac` socote[te necesar cheam` pe \nvinuit [i-i prezint` personal materialul de urm`rire. |n acest mod se face o ultim` verificare de c`tre procuror dac` la cercetarea penal` s-au administrat toate probele necesare [i au fost avute \n vedere toate ap`r`rile pe care [i le-a f`cut \nvinuitul. Dac` procurorul are \n vedere trimiterea \n judecat` a \nvinuitului, cu luarea m`surii arest`rii preventive, este obligat s` pun` \n mi[care ac]iunea penal` [i s`-l asculte pe inculpat, \n prezen]a unui ap`r`tor, cu care ocazie este obligat s`-i prezinte [i materialul de urm`rire penal`. Consider\nd cercetarea terminat`, organul de cercetare \ntocme[te un referat \n care consemneaz` rezultatul cercet`rii, cu propunerile sale de trimitere \n judecat` a \nvinuitului sau de adoptare a unei alte solu]ii. Referatul trebuie s` se limiteze la faptele [i persoanele cercetate [i s` cuprind` men]iunile indicate anterior la cercetarea cu punere \n mi[care a ac]iunii penale. 4) Cercetarea penal` \n cauzele \n care urm`rirea penal` se efectueaz` de c`tre procuror |n cazurile \n care legea prevede c` urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu de c`tre procuror (art. 209 al. 3), sarcinile s\nt aduse la \ndeplinire de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a judec`toreasc` \n a c`rei competen]` este \ncredin]at` cauza spre judecat` \n prim` instan]`. De regul`, \ntreaga activitate de str\ngere a probelor trebuie s` fie efectuat` de c`tre procurorul competent (art. 209 al. 4), \ns` s\nt valabile [i unele acte de cercetare efectuate de urgen]` de c`tre organul de cercetare penal` (art. 213), dar [i actele de cercetare efectuate de un organ al poli]iei sau de un

DPPps51 procuror de la un parchet inferior \n grad, \n baza delega]iei date de procurorul competent s` efectueze cercetarea penal` (art. 217 al. 3). Nu poate fi valabil` \ns` cercetarea penal` atunci c\nd toate actele de cercetare sau majoritatea lor au fost efectuate de alte organe dec\t de procurorul competent. Procurorul efectueaz` actele de cercetare penal` f`r` s` aib` nevoie de autorizarea, \ncuviin]area sau confirmarea din partea procurorului ierarhic superior; de asemenea, procurorul poate personal extinde cercetarea [i la alte fapte [i persoane dec\t cele pentru care a pus \n mi[care ac]iunea penal`, f`r` a fi necesar` vreo \ncuviin]are sau confirmare. Procurorul care efectueaz` cercetarea prezint` personal materialul de urm`rire penal` \nvinuitului sau inculpatului, iar la terminarea cercet`rii penale trage concluziile [i rezolv` cauza f`r` a se \ntocmi vreun referat de terminare a cercet`rii penale. |n cazul c\nd cercetarea penal` se efectueaz` de c`tre procuror, se exercit` totu[i un control din partea procurorului [ef de sec]ie de urm`rire penal` sau de prim-procurorul parchetului din care face parte, care trebuie s` cunoasc` activitatea tuturor procurorilor din subordine. Legea prevede [i acte de supraveghere, \n sensul c` unele acte ale procurorului nu s\nt valabile dec\t dac` au fost confirmate de un procuror ierarhic superior. Astfel, ordonan]a de arestare preventiv` [i rechizitoriul emise de procurorul competent s` efectueze urm`rirea penal` trebuie s` fie confirmate de prim-procurorul parchetului din care face parte, iar dac` urm`rirea penal` se efectueaz` de c`tre acesta, confirmarea este de competen]a procurorului ierarhic superior din aceea[i circumscrip]ie teritorial` (art. 28 al. 2 L.O.J.). 5) Suspendarea urm`ririi penale A. Cazurile de suspendare a urm`ririi penale (art. 239241) |n cursul urm`ririi penale \nvinuitul sau inculpatul are dreptul de a participa la unele acte de urm`rire penal`, iar \n cazul ascult`rii, confrunt`rii [i prezent`rii materialului de urm`rire penal` aceste acte nu se pot efectua dec\t \n prezen]a acestuia. C\nd prezen]a \nvinuitului sau inculpatului nu poate fi asigurat` din culpa sa (se sustrage de la chem`rile f`cute, este disp`rut sau nu locuie[te \n ]ar`), legea prevede c` urm`rirea penal` poate continua f`r` efectuarea actelor la care acesta este chemat s` participe. |ns` dac` absen]a \nvinuitului sau inculpatului se datoreaz` unei cauze de \mpiedicare ce nu-i este imputabil`, continuarea urm`ririi f`r` ascultarea sa [i f`r` s` i se aduc` la cuno[tin]` materialul de urm`rire penal` ar putea aduce prejudicii dreptului s`u la ap`rare. De aceea, s-a prev`zut institu]ia suspend`rii urm`ririi penale, dar numai pe motive de boal` foarte grav` care l-ar \mpiedica pe \nvinuit sau inculpat s` ia parte la urm`rire. |n cazul \n care se constat` c` \nvinuitul sau inculpatul nu se poate prezenta la chemarea f`cut` datorit` bolii de care sufer`, iar aceasta este de o durat` mai lung`, organul de cercetare penal` dispune efectuarea unei expertize medico-legale spre a se verifica gravitatea bolii [i dac` acesta nu poate lua parte la efectuarea actelor care-l privesc. Cerin]a de a se constata starea s`n`t`]ii \nvinuitului sau inculpatului printr-o expertiz` medico-legal` nu poate fi suplinit` cu prezentarea unui certificat medical eliberat de un medic sau chiar medicul legist. Boala poate fi temporar`, de lung` durat`, curabil` sau incurabil`, dar gravitatea ei se apreciaz` prin \mpiedicarea \nvinuitului sau inculpatului de a participa la efectuarea actelor de cercetare

DPPps52 penal`42. |n cazul \n care boala grav` de care sufer` \nvinuitul sau inculpatul exist` [i \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii, de natur` a atrage iresponsabilitatea sa, se procedeaz` la scoaterea de sub urm`rire pe temeiul existen]ei unei cauze care \nl`tur` caracterul penal al faptei (art. 10 lit. e), f`r` a se mai suspenda urm`rirea penal`. B. Procedura de suspendare a urm`ririi penale Fiind \ndeplinite condi]iile pentru suspendarea urm`ririi penale, organul de cercetare face propuneri procurorului \n acest sens. Dac` procurorul aprob` propunerea, dispune, prin ordonan]` motivat`, suspendarea urm`ririi penale, lu\nd m`surile necesare pentru asisten]a medical` a \nvinuitului sau inculpatului [i cunoa[terea datei la care acesta s-a ref`cut [i poate participa la efectuarea actelor de urm`rire penal`. Suspendarea urm`ririi are efectul de a suspenda cursul termenului de prescrip]ie a r`spunderii penale, deoarece inactivitatea organului de urm`rire penal` este determinat` de situa]ia \nvinuitului sau inculpatului, care a atras [i \mpiedicarea continu`rii urm`ririi fa]` de acesta (atr. 128 al. 1 Cod penal). Potrivit art. 19 al. 3, \n caz de suspendare a urm`ririi penale partea civil` poate p`r`si calea penal` pentru a se adresa cu ac]iunea sa civil` la instan]a civil`, ca excep]ie de la regula irevocabilit`]ii dreptului la op]iune; pentru a facilita \ndreptarea p`r]ii civile c`tre instan]a civil`, procurorul este obligat s` comunice acesteia dispozi]ia de suspendare a urm`ririi penale. Dup` restituirea dosarului de c`tre procuror, cu dispozi]ia de suspendare a urm`ririi penale, organul de cercetare continu` s` efectueze toate actele de cercetare a c`ror \mplinire nu este \mpiedicat` de starea de boal` grav` a \nvinuitului sau inculpatului, apoi cauza este trecut` \ntr-o eviden]` special`, verific\ndu-se periodic dac` \nvinuitul sau inculpatul se afl` \n stare de a lua parte la efectuarea actelor de urm`rire. Dac` urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror, acesta procedeaz` direct \n felul ar`tat. C. Reluarea urm`ririi penale dup` suspendare C\nd se constat` c` a \ncetat cauza care a determinat suspendarea urm`ririi penale (\nvinuitul sau inculpatul s-a \ns`n`to[it), organul de cercetare penal` \nainteaz` dosarul procurorului cu propunerea de a se relua urm`rirea penal`. Constat\nd, pe baza unei noi expertize medicolegale sau prin sesizarea \nvinuitului sau inculpatului, c` nu mai exist` temeiuri ca urm`rirea penal` s` r`m\n` suspendat` \n acea cauz`, procurorul dispune, prin ordonan]`, reluarea urm`ririi penale, dup` care trimite dosarul organului de cercetare penal` pentru continuarea cercet`rii. C\nd urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror, acesta emite o ordonan]` de reluare a urm`ririi penale [i continu` efectuarea actelor de urm`rire. Continuarea urm`ririi penale nu mai este posibil` dac` \ntre timp a intervenit unul din cazurile prev`zute \n art. 10, urm\nd s` se pronun]e scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale. | nvinuitul sau inculpatul poate cere, totu[i, continuarea urm`ririi, \n caz de amnistie, prescrip]ie, sau retragerea pl\ngerii prealabile, proced\ndu-se potrivit dispozi]iilor prev`zute \n art. 13.

S-a apreciat astfel c` nu se poate dispune suspendarea urm`ririi dac` boala de care sufer` \nvinuitul sau inculpatul nu l-a \mpiedicat pe acesta s` frecventeze \n mod obi[nuit localurile publice.

42

I.4.

DPPps53 Finalizarea urm`ririi penale de c`tre procuror 1.

Verific`rile efectuate de c`tre procuror dup` terminarea cercet`rii penale 1) Verificarea de c`tre procuror a legalit`]ii [i temeiniciei actelor de cercetare penal` Primind dosarul de cercetare penal`, cuprinz\nd [i referatul cu propunerile organului de cercetare penal`, procurorul competent s` supravegheze activitatea de cercetare penal` este obligat ca, \n termen de cel mult 15 zile, s` procedeze la verificarea lucr`rilor de urm`rire penal` [i s` se pronun]e asupra lor. C\nd s\nt aresta]i \n cauz`, verific`rile [i rezolvarea cauzei se face de urgen]` [i cu prec`dere fa]` de alte lucr`ri. Procurorul procedeaz`, \n primul r\nd la verificarea respect`rii legii de procedur` penal`; se verific` astfel dac` au fost efectuate actele de urm`rire penal` constitutive \nceperea urm`ririi penale, punerea \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului, \ntocmirea referatului cu propuneri de finalizare a urm`ririi penale; se verific`, de asemenea, dac` actele de cercetare penal` au fost efectuate cu respectarea \ntocmai a dispozi]iilor legale, at\t a celor constitutive, c\t [i a actelor prin care s-au administrat probele necesare. Se urm`re[te, \n special, dac` au fost respectate garan]iile dreptului la ap`rare \n ce prive[te punerea \n vedere a drepturilor procesuale ale \nvinuitului sau inculpatului43. C\nd se constat` \nc`lc`ri ale legii, procurorul evalueaz` gravitatea acestor \nc`lc`ri, pentru a lua m`surile corespunz`toare44. Dac` actele de cercetare au fost efectuate cu respectarea legii, procurorul verific` dac` au fost str\nse toate probele pentru aflarea adev`rului \n cauza cercetat` [i dac` aceasta a fost l`murit` sub toate aspectele penale [i civile. Se poate constata c` nu au fost administrate toate probele concludente [i utile cerute de c`tre \nvinuit sau inculpat ori de c`tre p`r]ile din proces, c` nu s-au administrat toate probele necesare pentru exercitarea rolului activ al organului de cercetare penal` (cum ar fi \mprejur`ri care calific` o infrac]iune sau o agraveaz`) ori nu s-a stabilit \ntinderea prejudiciului; \n aceste cazuri cercetarea penal` nu este complet`, astfel \nc\t procurorul trebuie s` intervin` pentru completarea ei. |n cazul c\nd urm`rirea penal` este complet`, se verific` propunerile organului de cercetare \n raport de materialul probator care a fost str\ns, spre a se stabili dac` se justific` propunerile f`cute. Se poate constata c` propunerile f`cute de c`tre organul de cercetare nu s\nt sus]inute de probele din dosar, fie \n sensul c` se consider` existente fapte [i \mprejur`ri pentru care nu s\nt probe suficiente, fie se consider` inexistente fapte [i \mprejur`ri pentru care la dosar s\nt probe care sus]in existen]a lor. |ntr-o asemenea situa]ie, procurorul ajunge la concluzia lipsei de temeinicie a propunerilor, dispun\nd solu]iile corespunz`toare. Fa]` de situa]ia de fapt pe care o consider` corect`, procurorul poate constata c` solu]iile \n drept propuse nu s\nt corespunz`toare cu privire la \ncadrarea juridic` a faptei, la aplicarea unei cauze de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale, de trimitere \n judecat`
cum ar fi dreptul la asisten]a unui ap`r`tor, precum [i asistarea efectiv` de c`tre ap`r`tor \n cazurile de asisten]` juridic` obligatorie 44 Nu orice \nc`lcare a legii de procedur` penal` atrage nulitatea actului efectuat \n acest mod, aplic\ndu-se dispozi]iile privind nulit`]ile absolute [i relative. |n cazul \n care este posibil, procurorul supline[te nerespectarea legii de procedur` prin refacerea sau efectuarea actelor de c`tre el personal.
43

DPPps54 pentru unele infrac]iuni sau inculpa]i. |n aceste cazuri, dac` nu este de acord cu propunerile f`cute de organul de cercetare penal`, procurorul rezolv` cauza potrivit legii. Deci procurorului \i revine o mare r`spundere atunci c\nd verific` activitatea de cercetare penal` [i propunerile f`cute \ntruc\t, dac` nu sesizeaz` erorile [i \nc`lc`rile de lege care s-au produs, cauza cu urm`rire penal` nelegal` sau necomplet` ajung\nd la instan]`, aceasta poate restitui cauza procurorului, ceea ce implic` pe l\ng` o apreciere negativ` care se aduce procurorului [i o \nt\rziere \n finalizarea procesului penal. |n raport de constat`rile corecte pe care le-a f`cut cu ocazia verific`rii dosarului de cercetare penal`, procurorul poate adopta mai multe solu]ii: Dac` cercetarea nu a fost legal [i complet efectuat`, procurorul poate dispune restituirea la organul de cercetare penal` a \ntregului dosar pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale ori poate s` refac` [i s` completeze personal urm`rirea, potrivit regulii c` procurorul poate efectua orice act care intr` \n atribu]iile organului de cercetare penal`. Dac` numai propunerile organului de cercetare s\nt gre[ite, procurorul poate da solu]iile legale, chiar atunci c\nd ele s\nt opuse celor propuse45. C\nd constat` c` urm`rirea penal` a fost legal [i complet efectuat`, iar propunerile organului de cercetare s\nt corecte, procurorul le adopt` [i dispune solu]iile propuse sau le amendeaz`, dac` aceasta se impune. C\nd urm`rirea penal` este efectuat` de c`tre procuror, iar acesta dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului [i emite rechizitoriul, verificarea legalit`]ii [i temeiniciei urm`ririi penale efectuate, precum [i a solu]iei adoptate este de competen]a prim-procurorului parchetului din care face parte, care trebuie s` confirme rechizitoriul. |n raport de constat`rile f`cute, conduc`torul parchetului poate cere procurorului care a f`cut urm`rirea penal` s` o refac` sau s` o completeze, ori poate schimba solu]ia adoptat` prin rechizitoriu. Solu]iile de scoatere de sub urm`rire [i de \ncetare a urm`ririi penale nu s\nt supuse supravegherii conduc`torului parchetului, deoarece acestea nu se cer a fi confirmate, dar s\nt supuse controlului procurorului inspector, care le poate infirma. 2) Restituirea cauzei la organul de cercetare pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale (art. 265269) Una din m`surile pe care le poate lua procurorul este restituirea cauzei organului de cercetare penal` pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale. Aceast` m`sur` se ia atunci c\nd urm`rirea penal` nu este complet`, \n sensul c` nu a fost l`murit` cauza sub toate aspectele, prin probe, ori nu au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz` aflarea adev`rului. (art. 265 al. 1). Prima situa]ie se refer` la activitatea de str\ngere a probelor, care nu a fost epuizat`, \n sensul c`, \n cazul \n care s-a propus trimiterea \n judecat`, probele administrate nu s\nt suficiente pentru a sus]ine \nvinuirea ori nu au l`murit \mprejur`ri importante pentru o solu]ionare corect` a cauzei. Dac` nu-[i propune s` administrze personal probele pe care le consider` necesare, procurorul restituie cauza organului care a efectuat cercetarea penal` sau unui alt organ de cercetare care ar
De exemplu, se propune trimiterea \n judecat`, dar procurorul, constat\nd existen]a unuia din cazurile prev`zute de art. 10, d` o solu]ie de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetarea urm`ririi penale; se propune scoaterea de sub urm`rire, dar procurorul dispune trimiterea \n judecat` pe temeiul c` nu exist` sau este gre[it` \mprejurarea invocat`.
45

DPPps55 putea proceda mai bine. |n cazul restituirii, procurorul trebuie s` indice \mprejur`rile care trebuie l`murite [i mijloacele de prob` care se cer a fi folosite. Primind dosarul restituit de procuror, organul de cercetare reia cercetarea penal`, efectueaz` probele indicate de procuror [i, eventual, pe cele descoperite \ntre timp, l`murind \mprejur`rile care i s-au cerut. Dup` ce au fost administrate noile probe, cercetarea se consider` terminat`, situa]ie \n care, dac` propune trimiterea \n judecat` a \nvinuitului sau inculpatului, organul de cercetare este obligat s` \ntocmeasc` un referat cu noi propuneri pentru procuror. Aceste propuneri pot fi, dup` caz, [i de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetarea urm`ririi penale, dac` \ntre timp a intervenit unul din cazurile prev`zute \n art. 10 sau o cauz` de nepedepsire. O a doua situa]ie se refer` la \nc`lcarea legii \n efectuarea cercet`rii penale sau cum se prevede \n lege c\nd nu au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz` aflarea adev`rului. Un astfel de caz se produce atunci c\nd nu au fost respectate dispozi]iile privind competen]a organului de cercetare penal`. Astfel, dac` cercetarea a fost efectuat` de c`tre organul de cercetare al poli]iei \n loc de organul de cercetare penal` militar, procurorul civil trimite dosarul procurorului militar, pentru ca acesta s` asigure efectuarea cercet`rii de c`tre organul de cercetare special; de asemenea, se poate constata c` urm`rirea penal` a fost efectuat` de un organ de cercetare, de[i potrivit legii competen]a revenea procurorului \n mod obligatoriu. Procurorul, dac` este competent s` efectueze urm`rirea \n acel caz, va prelua cauza [i va continua cercetarea, efectu\nd actele de cercetare care pot fi ref`cute [i men]in\nd m`surile [i actele \ncuviin]ate sau confirmate de c`tre el sau actele care nu pot fi ref`cute. |n cazul \n care competen]a revine unui procuror ierarhic superior, \nainteaz` dosarul parchetului corespunz`tor \n vederea efectu`rii urm`ririi penale (art. 268 al. 2). Se poate restitui dosarul organului de cercetare penal` pentru refacerea actelor procesuale care au fost omise sau care au fost efectuate cu \nc`lcarea legii. Dac` actul procesual se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute46, restituirea pentru refacerea cercet`rii este obligatorie, altfel restituirea se va face de c`tre instan]`. |n ce prive[te alte \nc`lc`ri ale legii \n efectuarea cercet`rii penale, aflate sub sanc]iunea unei nulit`]i relative, restituirea nu se va dispune dec\t dac` s-a produs o v`t`mare p`r]ilor care nu poate fi \nl`turat` altfel47. De[i actele de cercetare penal` pot fi ref`cute chiar de c`tre procuror, prin restituirea dosarului organului de cercetare penal` i se atrage acestuia aten]ia asupra \nc`lc`rii legii \n vederea prevenirii ei pe viitor. Restituirea sau trimiterea cauzei spre refacere sau completare a urm`ririi penale se dispune de c`tre procuror, prin ordonan]` motivat` care, pe l\ng` men]iunile generale, trebuie s` cuprind` erorile comise de
46 De exemplu neasistarea inculpatului minor, militar sau arestat chiar \n alt` cauz` la prezentarea materialului de urm`rire penal`; neefectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori. 47 De exemplu, dac` lipse[te rezolu]ia de \ncepere a urm`ririi penale, dar a fost pus` \n mi[care ac]iunea penal`, nu poate exista nici o v`t`mare pentru inculpat, pentru c` punerea \n mi[care a ac]iunii penale \n mod legal supline[te actul procesual al \nceperii urm`ririi penale; de asemenea, nu poate exista v`t`mare atunci c\nd ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale nu poart` semn`tura procurorului care a emis-o, dac` mandatul de arestare care s-a emis [i procesul-verbal de prezentare a materialului de urm`rire au fost semnate de acest procuror.

DPPps56 organul de cercetare penal`, precum [i indica]iile despre actele care trebuie efectuate sau ref`cute ori probele care trebuie administrate [i prin ce mijloace de prob`. Primind dosarul, organul de cercetare va aduce la \ndeplinire dispozi]iile date de procuror prin ordonan]`, dup` care va \nainta din nou dosarul cu propuneri de solu]ionare. 2. Finalizarea urm`ririi penale prin \nchiderea ei 1) |nchiderea urm`ririi penale Urm`rirea penal` nu poate fi \nceput` (deschis`) dec\t atunci c\nd nu exist` vreunul din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale; \n cazul \n care, dup` \nceperea urm`ririi penale, intervine vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 ori vreun caz de nepedepsire, urm`rirea penal` nu mai poate continua \n vederea sesiz`rii instan]ei de judecat`. Ca urmare, activitatea de urm`rire penal` se finalizeaz` prin clasare, scoatere de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi penale, \n raport de existen]a sau inexisten]a unui \nvinuit \n cauz`, precum [i de \ncadrarea cazului de neurm`rire \n art. 10 lit. ae sau fh [i j (inclusiv cazurile de nepedepsire). Se spune c` s\ntem \ntr-un caz de stingere a procesului penal sau de \nchidere a urm`ririi penale. | ntruc\t \n literatur` se folose[te termenul de stingere \n leg`tur` cu dreptul la ac]iune penal` (prin prescrip]ie, amnistie, decesul f`ptuitorului), se poate folosi, pentru a desemna situa]ia c` urm`rirea penal` nu mai poate continua, termenul de \nchidere a urm`ririi penale. Aceast` propunere se \ntemeiaz` pe dispozi]iile art. 270 al. 1 lit. c, care se refer` la redeschiderea urm`ririi penale, dup` ce \n cauz` s-a dispus \ncetarea urm`ririi penale sau scoaterea de sub urm`rire (art. 273 al. 1); or, nu se poate redeschide urm`rirea penal` dac` nu a fost \nchis`. |n literatura de specialitate se mai folose[te cuv\ntul de neurm`rire, \n sensul c` nu se dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului, dar \n acest caz prin neurm`rire se \n]elege neexercitarea ac]iunii penale, netrimiterea \n judecat`, sens adoptat de Codul de procedur` penal` din 1936, dar abandonat de Codul din 1968. Orice denumire s-ar da finaliz`rii urm`ririi penale prin netrimiterea \n judecat` a inculpatului, solu]ia pe care o d` procurorul nu poate fi dec\t de clasare, scoatere de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale. 2) Clasarea cauzei (art. 11 pct. 1 lit. a) Atunci c\nd urm`rirea penal` s-a desf`[urat in rem, neexist\nd \nvinuit \n cauz`, dar intervine vreunul din cazurile obiective de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale sau a exercit`rii ei, prev`zute \n art. 10, inclusiv cazurile de nepedepsire, la propunerea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul dispune clasarea cauzei. Se consider` c` \n cauz` nu exist` \nvinuit atunci c\nd organul de cercetare nu are nici un fel de date cu privire la persoana care a s`v\r[it fapta (f`ptuitor necunoscut). Nu se poate dispune clasarea atunci c\nd organul de cercetare are date despre persoana care a s`v\r[it infrac]iunea, dar nu a identificat-o \nc`, deoarece \n acest caz cercetarea trebuie s` continue p\n` la identificarea f`ptuitorului. Nu exist` \nvinuit \n cauz` [i atunci c\nd se constat` c` urmarea produs` nu provine dintr-o ac]iune uman`, ci dintr-o \mprejurare neculpabil`48. Fa]` de cerin]a s` nu existe \nvinuit \n cauz`, clasarea se poate dispune numai \n cauzele \n care cercetarea s-a f`cut \n vederea descoperirii f`ptuitorului, dar cu rezultat negativ, fiind exclus` \n cazurile \n care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`, care implic` existen]a unui \nvinuit devenit inculpat. Pentru a dispune clasarea, procurorul trebuie s` constate [i intervenirea unuia din cazurile prev`zute de art. 10, c`ci
o moarte natural`, o moarte provocat` chiar de victim`, de un fenomen al naturii etc.
48

DPPps57 altfel ar trebui s` continue cercetarea pentru descoperirea f`ptuitorului. Cu toate acestea, nu s\nt aplicabile cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care ori a exercit`rii ac]iunii penale care se refer` la persoana \nvinuitului49. Clasarea se dispune prin rezolu]ie motivat`, care trebuie s` cuprind` [i temeiurile solu]iei adoptate de c`tre procuror, anume inexisten]a unui \nvinuit [i existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 care a operat \n cauz`. |n eviden]a organelor de urm`rire penal` exist` cauze cu autori necunoscu]i (AN), pentru care nu s-a dispus clasarea deoarece nu a intervenit vreun caz prev`zut \n art. 10. Aceste dosare \n nelucrare revin pe rolul organului de urm`rire penal` fie atunci c\nd se identific` f`ptuitorul, urm\nd a se continua cercetarea cu \nvinuit, fie atunci c\nd intervine un caz prev`zut \n art. 10 (amnistie, prescrip]ie), \n care situa]ie se dispune clasarea. 3) Scoaterea de sub urm`rire penal` (art. 249, 249 1) Procurorul dispune scoaterea de sub urm`rire penal` atunci c\nd, exist\nd \nvinuit sau inculpat \n cauz`, constat` existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae, deci cazuri care stabilesc inexisten]a infrac]iunii. Dac` \n aceea[i cauz` s\nt mai mul]i \nvinui]i sau inculpa]i sau dac` mai multe fapte constituie obiectul aceleia[i cauze, scoaterea de sub urm`rire se dispune cu privire numai la faptele [i \nvinui]ii sau inculpa]ii pentru care este incident cazul de scoatere de sub urm`rire penal`, fa]` de ceilal]i \nvinui]i sau inculpa]i ori pentru celelalte fapte adopt\ndu-se solu]iile corespunz`toare. Dac` \nvinuitul sau inculpatul este arestat, procurorul trebuie s` se pronun]e asupra scoaterii de sub urm`rire \n termen de 24 de ore de la primirea propunerii organului de cercetare penal`. Prin scoaterea de sub urm`rire penal` procurorul confirm` inexisten]a infrac]iunii cercetatate [i, ca urmare, nevinov`]ia penal` a \nvinuitului sau inculpatului. |n cazul c\nd urm`rirea s-a efectuat f`r` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, scoaterea de sub urm`rire se dispune prin rezolu]ie motivat`; dac` ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care se dispune prin ordonan]` motivat`, care trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile generale, [i datele privind fapta [i persoana la care se refer` scoaterea de sub urm`rire penal`, precum [i temeiurile de fapt [i de drept care au determinat solu]ia. Diferen]a de tratament se justific` prin necesitatea ca ac]iunea penal` s` fie solu]ionat` prin actul procedural de baz` al urm`ririi penale, precum instan]a rezolv` ac]iunea penal` prin sentin]` sau decizie. Ordonan]a procurorului de scoatere de sub urm`rire pe temeiul inexisten]ei faptei sau a vinov`]iei inculpatului nu are puterea de lucru judecat a unei hot`r\ri judec`tore[ti definitive de achitare, de aceea nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat \n fa]a instan]ei civile sesizat` cu o ac]iune civil` de reparare a prejudiciului pretins suferit din culpa inculpatului. De altfel, procurorul poate redeschide oric\nd urm`rirea penal` dac` au intervenit noi \mprejur`ri, ceea ce nu poate da caracter irevocabil celor constatate prin ordonan]`. C\nd scoaterea de sub urm`rire se \ntemeiaz` pe lipsa de pericol social a faptei (art. 10 lit. b1), procurorul se pronun]` totdeauna prin ordonan]`, deoarece el aplic` [i una din sanc]iunile cu caracter administrativ prev`zute \n art. 91 Cod penal, a c`rei executare este posibil` numai dac` este cuprins` \ntr-un asemenea act de urm`rire penal`. |nvinuitului sau inculpatului, precum [i persoanei v`t`mate li se aduce la cuno[tin]` sanc]iunea care a fost aplicat`, av\nd dreptul s` fac`
49

de exemplu cele prev`zute \n art. 10 lit. c, g, h, j

DPPps58 pl\ngere \n termen de 5 zile de la \n[tiin]are; pe timpul celor 5 zile [i, dup` aceea, pe timpul solu]ion`rii pl\ngerii de c`tre procurorul competent, sanc]iunea cu caracter administrativ aplicat` nu poate fi pus` \n executare. Prin ordonan]a de scoatere de sub urm`rire se dispune, totodat`, revocarea m`surii preventive, care \nceteaz` de drept, precum [i a m`surilor asigur`torii luate \n vederea garant`rii execut`rii pedepsei amenzii; se dispune confiscarea lucrurilor care, potrivit art. 118 Cod penal, s\nt supuse confisc`rii speciale [i restituirea celorlalte bunuri, afar` de cele a c`ror proprietate este contestat`, care se p`streaz` p\n` ce se d` o hot`r\re de c`tre instan]a civil`. Se revoc` m`surile asigur`torii luate pentru asigurarea execut`rii repara]iilor civile, afar` de cazul c\nd nu este \nl`turat` r`spunderea civil`, caz \n care se men]in m`surile asigur`torii timp de 30 de zile de la \n[tiin]area despre solu]ia adoptat` f`cut` p`r]ii civile, termen \n care aceasta trebuie s` introduc` ac]iune la instan]a civil`, altfel m`surile asigur`torii \nceteaz` de drept. Prin ordonan]` se fixeaz` cheltuielile judiciare [i persoana care urmeaz` s` le suporte. Procurorul \n[tin]eaz` persoanele interesate despre scoaterea de sub urm`rire [i locul de de]inere despre \ncetarea de drept a m`surii preventive. Persoanele nemul]umite de dispozi]ia luat` de c`tre procuror pot face pl\ngere adresat` procurorului ierarhic superior. |n actuala reglementare persoana v`t`mat` nu poate sesiza instan]a de judecat` penal` [i nici cea de contencios administrativ, deoarece actele procurorului s\nt supuse controlului judec`toresc numai c\nd autorizeaz` legea50. Dup` intervenirea formalit`]ilor ar`tate, urm`rirea se consider` \ncheiat` [i dosarul trece la arhiv`. 4) |ncetarea urm`ririi penale (art. 242248) Constatatrea, \n cadrul urm`ririi penale, a existen]ei unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. fh [i j, a vreuneia din cauzele de nepedepsire prev`zute de legea penal` atrage \ncetarea urm`ririi penale. Aceast` solu]ie semnific` existen]a unei infrac]iuni s`v\r[ite, dar, datorit` unei cauze legale, r`spunderea penal` nu poate interveni (lit. f [i j) sau este \nl`turat` (lit. g, h [i cazurile de nepedepsire). |n aceste cazuri procurorul, la propunerea organului de cercetare penal` sau din oficiu, dispune \ncetarea urm`ririi penale prin rezolu]ie motivat`, dac` ac]iunea penal` nu este pus` \n mi[care, [i prin ordonan]` motivat` c\nd urm`rirea se desf`[oar` fa]` de un inculpat. Ordonan]a de \ncetare a urm`ririi penale trebuie s` cuprind` acelea[i men]iuni ca [i ordonan]a de scoatere de sub urm`rire penal`, variind doar temeiul solu]iei adoptate. P\n` la 1 octombrie 1992 (Legea nr. 104/1992), procurorul avea dreptul s` dispun` \nlocuirea r`spunderii penale (art. 10 lit. i), astfel \nc\t acest caz se includea \ntre cazurile \n care se putea dispune de c`tre procuror \ncetarea urm`ririi penale. Prin Legea nr. 104/1992 s-a prev`zut, \n art. 90, 91 Cod penal, c` \nlocuirea r`spunderii penale cu o r`spundere cu caracter administrativ cade \n atribu]iile instan]ei de judecat`, ceea ce a determinat ca, \ntr-un asemenea caz, procurorul s` fie nevoit s` dispun` trimiterea \n judecat` a inculpatului, instan]a urm\nd s` aprecieze dac` este sau nu cazul s` se \nlocuiasc` r`spunderea penal`.
|n literatura de specialitate s-au f`cut propuneri de a se prevedea \n lege dreptul persoanei v`t`mate s` se adreseze instan]ei cu privire la temeiurile scoaterii de sub urm`rire penal` [i de c`tre inculpat atunci c\nd i s-a aplicat o sanc]iune cu caracter administrativ la care se refer` art. 181 Cod penal.
50

DPPps59 Toate celelalte dispozi]ii aplicabile rezolv`rii cauzei prin scoatere de sub urm`rire penal` s\nt comune [i solu]iei de \ncetare a urm`ririi penale. 5) Redeschiderea urm`ririi penale (art. 273) Dup` ce s-a dispus scoaterea de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi, se poate constata c` nu a existat \n fapt cazul care a determinat adoptarea acestei solu]ii sau c` a disp`rut \mprejurarea pe care se \ntemeia solu]ia dat` de procuror. Aceast` constatare poate fi f`cut` \n baza pl\ngerii \naintate de partea v`t`mat`, care prezint` noi probe din care rezult` inexisten]a cauzei care a atras scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi ori care demonstreaz` gre[ita aplicare a dispozi]iilor privind amnistia, \mp`carea, autoritatea de lucru judecat etc.; constatarea poate fi f`cut` [i ca urmare a exercit`rii din oficiu a controlului ierarhic superior (prin procurorii inspectori) ori a intervenirii unei \mprejur`ri noi care \nl`tur` inciden]a cauzei de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale51. Redeschiderea urm`ririi penale se dispune de c`tre procuror prin ordonan]` motivat`, dup` care se trimite cauza organului de cercetare penal` care reia cercetarea din stadiul \n care se afla \n momentul scoaterii de sub urm`rire sau a \ncet`rii urm`ririi penale. Astfel, se poate relua cercetarea pentru a se str\nge probele din care s` rezulte c` nu a existat \n fapt cazul care a determinat aceste m`suri, dup` care se va proceda, dac` inculpatul urmeaz` s` fie trimis \n judecat`, la prezentarea materialului de urm`rire [i \naintarea c`tre procuror a referatului cu propunerile de rezolvare a cauzei. Procurorul care a dispus redeschiderea poate continua personal efectuarea cercet`rii penale. Dac` a fost gre[it aplicat` legea penal` \n stabilirea temeiului de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale ori dac` a disp`rut cazul de \mpiedicare a exercit`rii ac]iunii penale, se poate proceda la schimbarea solu]iei prin trimiterea \n judecat` a inculpatului, prezent\ndu-se \n prealabil materialul de urm`rire penal`, ori, dac` este cazul, \nlocuirea ordonan]ei de scoatere de sub urm`rire cu o ordonan]` de \ncetare a urm`ririi penale. |n cazurile de redeschidere a urm`ririi penale, termenul de 30 de zile privind m`sura arest`rii preventive a inculpatului curge de la data lu`rii acestei m`suri de c`tre procuror \n cadrul continu`rii cercet`rii penale. M`sura arest`rii preventive se poate prelungi potrivit procedurii numai de c`tre instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. 3. Finalizarea urm`ririi penale prin trimiterea \n judecat` a inculpatului 1) Condi]iile cerute de lege pentru trimiterea \n judecat` a inculpatului Solu]ia cea mai des \nt\lnit` la finalizarea urm`ririi penale este trimiterea \n judecat` penal` a inculpatului. Frecven]a acestei solu]ii se datoreaz` activit`]ii de calitate a organelor de urm`rire penal`, deoarece, dac` urm`rirea a fost pornit` [i desf`[urat` legal [i temeinic fa]` de infrac]iunea real s`v\r[it` [i fa]` de un inculpat real vinovat de s`v\r[irea ei, r`spunz\nd penal, singura solu]ie prin care se poate finaliza urm`rirea penal` este trimiterea \n judecat` a inculpatului, pentru a i se aplica de c`tre instan]a judec`toreasc` sanc]iunea prev`zut` de legea penal`. De altfel, judecata ca faz` procesual` principal` a procesului penal nu se poate desf`[ura dec\t dac` exist` un inculpat trimis sau chemat \n judecat`.
cum ar fi primirea pl\ngerii prealabile aflate \nc` \n termen, a sesiz`rii organului competent, a c`ror lips` \n momentul rezolv`rii cauzei a atras \ncetarea urm`ririi
51

DPPps60 Trimiterea \n judecat` este un act aflat \ntre atribu]iile procurorului52. Pentru a dispune trimiterea \n judecat` care constituie un act procesual, de dispozi]ie al Ministerului Public se cere ca procurorul s` constate c` \n cursul urm`ririi penale au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz` aflarea adev`rului [i c` urm`rirea penal` este complet`, exist\nd probele necesare [i legal administrate, care dovedesc s`v\r[irea infrac]iunii de c`tre \nvinuit sau inculpat [i c` acesta r`spunde din punct de vedere penal. Dac` au fost \nc`lcate dispozi]iile legale, procurorul trebuie s` restituie dosarul pentru refacerea urm`ririi penale; dac` nu exist` probele necesare afl`rii adev`rului, procurorul restituie dosarul pentru completarea urm`ririi; \n fine, dac` ar exista un caz din cele prev`zute de art. 10, solu]ia ar fi alta (de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale). Deci, pentru trimiterea \n judecat`, procurorul trebuie s` constate c` s\nt \ntrunite condi]iile necesare ca instan]a penal` s` poat` proceda la judecarea cauzei [i la solu]ionarea ei corect` [i legal`. Orice nesocotire grav` a acestor cerin]e atrage o restituire a cauzei c`tre procuror din partea instan]ei de judecat` pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale. Trimiterea \n judecat` a inculpatului produce importante efecte juridice: Organele de urm`rire penal` se desesizeaz` de cauz`, nemaiav\nd dreptul s` efectueze acte de urm`rire penal` \n leg`tur` cu aceast` cauz`, afar` de cazul c\nd li se restituie dosarul de c`tre instan]` pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale (art. 332, 333). Procurorul \[i pierde calitatea de conduc`tor al procesului, cu drept de interven]ie [i de decizie, urm\nd s` participe la judecat` ca subordonat procesual instan]ei, cu acelea[i drepturi procesuale ca [i ale p`r]ilor. Se produce sesizarea instan]ei de judecat` competente s` judece cauza \n prim` instan]`, cu privire la faptele [i persoanele care au fost trimise \n judecat`. Inculpatul cap`t` \n cursul judec`]ii drepturile procesuale acordate unei p`r]i acelea[i drepturi pe care le are [i acuzatorul, reprezentat de c`tre procuror. 2) Procedura trimiterii \n judecat` Trimiterea \n judecat` se dispune prin rechizitoriu, care constituie un act procedural scris \n care se consemneaz` actul de dispozi]ie al procurorului de trimitere \n judecat`. Rechizitoriul poate fi emis legal de c`tre procurorul de la parchetul de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, fie c` a supravegheat activitatea organului de cercetare penal`, fie c` a efectuat personal urm`rirea penal`. P\n` \n 1993, c\nd a fost modificat art. 209 prin Legea nr. 45/1993, rechizitoriul putea fi emis [i de procurorul care a supravegheat cercetarea penal`, chiar dac` f`cea parte dintr-un parchet inferior celui de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, cu condi]ia ca rechizitoriul s` fie
S\nt legisla]ii de procedur` penal` care concep trimiterea \n judecat` de c`tre un judec`tor sau de c`tre o instan]` de judecat`. Astfel, \n procedura penal` a Federa]iei Ruse, trimiterea \n judecat` se dispune de c`tre judec`tor sau instan]`, \ntr-o [edin]` dispozitiv`; o astfel de reglementare a eixstat, dup` modelul de mai sus, [i \n legisla]ia noastr` \n perioada 19531957. Codul de procedur` penal` din 1936, care consacra institu]ia judec`torului de instruc]ie, acorda acestuia, pe l\ng` procuror, dreptul de a emite o ordonan]` de trimitere \n judecat`, care constutuia astfel un act jurisdic]ional de sesizare a instan]ei de judecat`. {i ast`zi \n legisla]ia anglo-saxon` trimiterea \n judecat` este un act al unui juriu, constituit ca o instan]` de trimitere \n judecat`.
52

DPPps61 confirmat de c`tre procurorul din parchetul corespunz`tor \n grad instan]ei de judecat` competente s` judece cauza \n prim` instan]`. Prin noua reglementare s-a adoptat dispozi]ia potrivit c`reia rechizitoriul se emite de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a competent`, introduc\ndu-se regula conform c`reia trebuie s` existe \ntre parchet [i instan]a de judecat` raporturi de pe aceea[i pozi]ie ierarhic`, astfel \nc\t nu mai este aplicabil` emiterea rechizitoriului de c`tre un procuror dintr-un parchet inferior instan]ei competente. Fiind o regul` de competen]` func]ional` [i de sesizare a instan]ei, \nc`lcarea ei atrage nulitatea absolut` a sesiz`rii. |n judecat` nu poate fi trimis dec\t un inculpat, o persoan` fa]` de care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`; de aceea, \n cauzele \n care cercetarea s-a f`cut f`r` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, \n care exist` numai \nvinuit, \nainte de a dispune trimiterea \n judecat`, este necesar s` se dispun` punerea \n mi[care a ac]iunii penale \mpotriva \nvinuitului, care devine astfel inculpat. Lipsa dispozi]iei de punere \n mi[care a ac]iunii penale \nseamn` lipsa unui act constitutiv al urm`ririi penale, ceea ce atrage nelegalitatea trimiterii \n judecat` f`r` \ndeplinirea acestei formalit`]i. |n cauzele \n care punerea \n mi[care a ac]iunii penale s-a dispus prin ordonan]` \n cursul urm`ririi penale, procurorul emite prin rechizitoriu o singur` dispozi]ie, aceea de trimitere \n judecat`. Deci rechizitoriul, care este actul de sesizare a instan]ei de judecat`, poate cuprinde un singur act de dispozi]ie trimiterea \n judecat` (atunci c\nd punerea \n mi[care a ac]iunii penale s-a dispus prin ordonan]`) sau dou` acte de dispozi]ie, \n ordinea legal` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` (\n cazul urm`ririi f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale). Dac` procurorul, cu ocazia trimiterii \n judecat` a inculpatului, ia \mpotriva acestuia m`sura arest`rii preventive, rechizitoriul va cuprinde dou` sau trei acte de dispozi]ie. 3) Rechizitoriul limitele [i con]inutul s`u Rechizitoriul este actul procedural \n care se consemneaz` dispozi]ia de trimitere \n judecat` a inculpatului, instan]a de judecat` fiind sesizat` cu judecarea numai a faptei [i persoanei cuprins` \n actul de sesizare. |n cazul \n care urm`rirea penal` s-a desf`[urat fa]` de mai multe persoane [i cu privire la mai multe fapte penale, dac` pentru unele infrac]iuni sau pentru unii inculpa]i este cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`, iar pentru alte infrac]iuni sau pentru al]i inculpa]i urmeaz` s` se dispun` scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale, aceste dou` ultime acte de dispozi]ie ale procurorului pot fi consemnate tot \n rechizitoriu, care ]ine astfel locul unei ordonan]e. Se poate trage concluzia c` sesizarea instan]ei de judecat` este efectul trimiterii \n judecat` a inculpatului, dar acest act de dispozi]ie are efect numai dac` este cuprins \n rechizitoriu. De aceea, legea prevede, prin extrapolare, c` rechizitoriul este actul de sesizare a instan]ei; \ns` c\nd cuprinde [i dispozi]iile de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale, rechizitoriul nu sesizeaz` instan]a cu aceste fapte [i persoane. Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului [i sesizarea instan]ei de judecat` trebuie s` se limiteze la fapta (faptele) [i persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urm`rirea penal`, \n sensul c` nu se poate dispune trimiterea \n judecat` pentru o fapt` pentru care inculpatul nu a fost \nvinuit [i ascultat, \n vederea exercit`rii dreptului la ap`rare, dup` cum nu poate fi trimis` \n judecat` o persoan` care nu a avut calitatea de \nvinuit sau inculpat \n cursul urm`ririi penale. Urm`rirea penal` instituie anumite

DPPps62 garan]ii ale dreptului la ap`rare [i nu poate fi justificat` trimiterea direct \n judecat` a unei persoane fa]` de care nu au operat aceste garan]ii. De principiu, rechizitoriul care a dep`[it aceste limite nu este legal \ntocmit [i nu ar trebui s` produc` efectul de trimitere \n judecat` pentru faptele [i persoanele fa]` de care nu s-a efectuat urm`rirea penal`. |ntruc\t aceste limite nu s\nt prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (art. 197 al. 2), valabilitatea rechizitoriului cu privire la faptele [i persoanele ce dep`[esc aceste limite se examineaz` prin prisma existen]ei sau inexisten]ei v`t`m`rii procesuale, \n cadrul unei nulit`]i relative invocate \n termenul legal \n fa]a instan]ei de judecat`. Dac` inculpatul accept` judecata, aceasta se poate desf`[ura pentru toate faptele [i persoanele cuprinse \n actul de trimitere \n judecat`; \n caz contrar, instan]a restituie cauza procurorului pentru a efectua urm`rirea [i cu privire la aceste fapte sau persoane. Rechizitoriul este format din trei p`r]i: Partea introductiv` se consemneaz` denumirea parchetului de la care eman`; data [i locul \ntocmirii; numele, prenumele [i calitatea procurorului care-l emite; datele privitoare la persoana inculpatului (inculpa]ilor) [i infrac]iunea (infrac]iunile) la care se refer`. Cunoa[terea acestor date permite s` se verifice competen]a procurorului care-l \ntocme[te, eventuala sa incompatibilitate, respectarea termenelor prev`zute de lege pentru \ntocmirea lui. Expunerea descrierea faptei re]inute \n sarcina inculpatului, precum [i ar`tarea probelor pe care se \ntemeiaz` situa]ia re]inut` [i vinov`]ia inculpatului; descrierea trebuie s` se refere la toate \mprejur`rile de loc, timp, mijloace, mod, scop \n care a fost s`v\r[it` fapta, dac` acestea au consecin]e asupra \ncadr`rii faptei re]inute sau la individualizarea r`spunderii penale. |n expunere se arat` \ncadrarea juridic` a faptei, cu motivarea \n drept a acestei \ncadr`ri, care trebuie s` duc` la concluzia c` s\nt \ntrunite toate condi]iile pentru trimiterea \n judecat` a inculpatului. Dac` urm`rirea s-a desf`[urat cu privire la mai multe infrac]iuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie s` cuprind` descrierea tuturor faptelor re]inute [i forma de participare a tuturor inculpa]ilor, cu rolul fiec`ruia \n s`v\r[irea faptelor. |n cazul c\nd se dispune, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi pentru unele fapte [i inculpa]i, expunerea trebuie s` arate [i aceste fapte [i persoane [i temeiurile care au determinat aceste solu]ii. Dispozitivul cuprinde actul sau actele de dispozi]ie ale procurorului (ceea ce el a hot`r\t). Dispozitivul cuprinde, de regul`, dispozi]ia de trimitere \n judecat`, cu indicarea inculpa]ilor [i a faptelor pentru care s-a luat aceast` m`sur`. Dispozitivul poate cuprinde [i dispozi]ia de punere \n mi[care a ac]iunii penale, dispozi]ia de arestare preventiv` a inculpatului, iar atunci c\nd este cazul dispozi]ia de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi pentru unele fapte [i persoane. Dispozitivul rechizitoriului trebuie s` se refere la toate faptele, cu \ncadrarea lor juridic`, [i la to]i inculpa]ii pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat`. |n practic` au existat cazuri c\nd \n dispozitivul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea \n judecat` nu au fost incluse toate faptele re]inute \n expunerea acestuia ori nu s-a indicat \ncadrarea juridic` a unora din faptele pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat`53.
Pun\ndu-se problema dac` instan]a a fost sesizat` [i cu judecarea faptelor necuprinse \n dispozitivul rechizitoriului, dar re]inute \n cuprinsul acestuia, fostul Tribunal Suprem s-a men]inut pe solu]ia de a considera c` instan]a este sesizat` [i cu aceste fapte. Datorit` caracterului discutabil al unei
53

DPPps63 |n rechizitoriu se arat` numele [i prenumele persoanelor care trebuie citate \n judecat`, cu indica]ia calit`]ii lor procesuale (p`r]i, martori, exper]i, interpre]i), [i adresa la care urmeaz` a fi citate. Dac` urm`rirea este efectuat` de c`tre procuror, lispind referatul de terminarea cercet`rii penale, rechizitoriul trebuie s` cuprind` [i mijloacele materiale de prob` [i m`surile luate fa]` de ele \n cursul cercet`rii penale [i locul unde se afl`, m`surile asigur`torii privind repara]iile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate \n cursul cercet`rii peale, cheltuielile judiciare efectuate. Procurorul \ntocme[te un singur rechizitoriu, chiar dac` lucr`rile de urm`rire penal` privesc mai multe fapte [i mai mul]i inculpa]i [i chiar dac` se dau rezolv`ri diferite. 4) Sesizarea instan]ei de judecat` |n 24 de ore (termen de recomandare) de la darea rechizitoriului sau de la confirmarea lui de c`tre conduc`torul parchetului, se \nainteaz` dosarul instan]ei competente s` judece cauza, \mpreun` cu num`rul de copii de pe rechizitoriul corespunz`tor num`rului de inculpa]i afla]i \n stare de de]inere, pentru a li se comunica de c`tre instan]` la penitenciar. |naintarea dosarului se face printr-o adres`, semnat` de primprocurorul parchetului \n cadrul c`ruia s-a \ntocmit rechizitoriul. Aceast` adres` nu produce efecte juridice, ci constituie doar mijlocul obi[nuit de coresponden]` \ntre autorit`]ile judiciare, sesizarea instan]ei fiind efectul rechizitoriului, care cuprinde dispozi]ia de trimitere \n judecat`. Prin trimiterea dosarului la instan]a de judecat` ia sf\r[it urm`rirea penal` [i se deschide faza de judecat`, \n prima sa etap` de judecat` \n

Cap. II. Procedura de sesizare a instan]ei de judecat` prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate
prim` instan]`. Pl\ngerea prealabil` institu]ie a dreptului penal [i a dreptului procesual penal 1) Natura juridic` a pl\ngerii prealabile Pl\ngerea prealabil` este actul prin care persoana v`t`mat` printr-o infrac]iune \[i manifest` voin]a de a fi tras la r`spundere penal` cel ce a s`v\r[it-o, act f`r` de care nu poate interveni r`spunderea penal` [i, ca urmare, nu poate \ncepe [i nici continua procesul penal. |n Codul penal s\nt prev`zute drept cauze de \nl`turare a r`spunderii penale at\t lipsa pl\ngerii prealabile, c\t [i retragerea acesteia \n cazurile \n care legea penal` prevede necesitatea unei astfel de pl\ngeri prealabile pentru promovarea ac]iunii penale. |n aceste cauze, fiind \nl`turat` r`spunderea penal` prin lipsa pl\ngerii prealabile sau retragerea ei, pe plan procesual penal este \mpiedicat` punerea \n mi[care [i exercitarea ac]iunii penale, deoarece dispare obiectul ac]iunii penale care const`, potrivit art. 9, \n tragerea la r`spundere penal` a celui ce a s`v\r[it o infrac]iune. Dup` o opinie unanim admis` ast`zi \n literatura de specialitate, pl\ngerea prealabil` constituie o institu]ie a dreptului penal, dar [i a dreptului procesual penal, fiind reglementat`, pe de o parte, de Codul penal [i alte legi penale, iar pe de alt` parte de Codul de procedur` penal`. Lipsa pl\ngerii prealabile sau retragerea
asemenea solu]ii, se recomand` aten]ie deosebit` \ntocmirii dispozitivului rechizitoriului, pentru a se cuprinde corect toate faptele pentru care se dispune trimiterea \n judecat` [i \ncadrarea lor juridic`.

I.5.

DPPps64 ei \mpiedic` exercitarea ac]iunii penale at\t \n cursul urm`ririi penale, c\t [i \n cursul judec`]ii; totodat`, reglementarea pl\ngerii prealabile, ca act de sesizare a instan]ei de judecat`, nu se aplic` \n faza de urm`rire penal`, ci constituie o activitate prealabil` judec`]ii. Apare astfel necorespunz`toare naturii sale juridice reglementarea Procedurii pl\ngerii prealabile \ntr-un capitol \ncadrat \n Titlul I al P`r]ii speciale a Codului de procedur` penal` din 1968, care se refer` la Urm`rirea penal`. Nefiind o institu]ie exclusiv` a urm`ririi penale, examin`m problematica pl\ngerii prealabile ca un mod special de sesizare a instan]ei de judecat`, ceea ce ne determin` s` plas`m examinarea acestei institu]ii \n afara urm`ririi penale, dar al`turi de aceast` activitate preliminar` judec`]ii. La fel ca urm`rirea penal`, care se finalizeaz` prin trimiterea \n judecat` a inculpatului [i sesizarea instan]ei prin rechizitoriu, pl\ngerea prealabil` constituie, pentru anumite cauze, actul de sesizare a instan]ei de judecat`, cu acela[i efect juridic ca [i rechizitoriul. 2) Pl\ngerea prealabil` ca institu]ie a dreptul penal substan]ial Codul penal [i alte legi cu dispozi]ii penale prev`d, \n cazul anumitor infrac]iuni, c` ac]iunea penal` nu poate fi pus` \n mi[care sau exercitat` dec\t \n cazul \n care persoana v`t`mat` [i-a exprimat voin]a de tragere la r`spundere penal` a f`ptuitorului prin introducerea unei pl\ngeri prealabile la autorit`]ile judiciare. Ca urmare, lipsa pl\ngerii prealabile a fost inclus` \ntre cauzele care \nl`tur` r`spunderea penal` (art. 131 Cod penal); acela[i efect \l are [i retragerea pl\ngerii prealabile atunci c\nd legea prevede necesitatea unei pl\ngeri prealabile. Din punctul de vedere al legii penale, pl\ngerea prealabil` apare ca condi]ie de pedepsibilitate, de punitate sau, \n al]i termeni, de aplicare a sanc]iunilor prev`zute de legea penal`54. Codul penal prevede necesitatea pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate \n cazul mai multor infrac]iuni: lovire sau alte violen]e (art. 180); v`t`mare corporal` (art. 181); v`t`mare corporal` din culp` (art. 184 al. 1 [i 3); violarea secretului coresponden]ei (art. 195); divulgarea secretului profesional (art. 196); violul (art. 197 al. 1); insulta (art. 205); calomnia (art. 208); furtul pedepsit la pl\ngerea prealabil` (art. 210), inclusiv cel calificat; abuzul de \ncredere (art. 213 al. 2); gestiunea frauduloas` (art. 214 al. 3); distrugerea (art. 217 al. 1); tulburarea de posesie (art. 220); adulterul (art. 304); abandonul de familie (art. 305);
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se prevedea c` lipsa pl\ngerii prealabile \nl`tur` incriminarea, ceea ce era inexact, \ntruc\t existen]a infrac]iunii nu putea depinde de voin]a unei persoane, fiind un atribut al legiuitorului, dar pentru aplicarea pedepsei, prin jus abdicandi al statului, este posibil` dependen]a r`spunderii penale de voin]a persoanei v`t`mate prin infrac]iune; ca urmare, dreptul statului de a aplica sanc]iunea prev`zut` de legea penal` este suspendat, \n exerci]iul s`u, p\n` la exprimarea voin]ei persoanei v`t`mate prin introducerea pl\ngerii prealabile; lipsa pl\ngerii prealabile sau neintroducerea ei \n condi]iile prev`zute de lege (titular, termen) atrage \nl`turarea r`spunderii penale, ca ne\ndeplinit` condi]ia de aplciare a sanc]iunii prev`zute de legea penal`.
54

DPPps65 nerespectarea m`surilor privind \ncredin]area minorilor (art. 307); tulburarea folosin]ei locuin]ei (art. 320). Unele infrac]iuni s\nt prev`zute [i \n legi cu dispozi]ii penale55. |n unele legi cu dispozi]ii penale se prevede c`, pentru anumite infrac]iuni, ac]iunea penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, dar [i la sesizarea unui anumit organ sau a unei anumite persoane; \n aceste cazuri, exist` un caz de \mpiedicare alternativ; dac` nu s-a produs sesizarea organului competent, se poate face, \n termenul legal, pl\ngerea prealabil` de c`tre persoana v`t`mat`, [i invers; c\t timp nu s-a ac]ionat prin nici unul dintre aceste moduri speciale de sesizare, nu poate interveni r`spunderea penal`; dac` sesizarea nu poate fi retras`, retragerea pl\ngerii prealabile este posibil`, iar ac]iunea penal` se stinge. Statul a \n]eles s` renun]e la dreptul s`u exclusiv de exerci]iu al ac]iunii penale \n favoarea persoanei v`t`mate pentru unele infrac]iuni care au un grad mai redus de pericol social [i privesc interese cu implica]ii individuale sau de familie, care ar putea fi afectate mai mult dac` s-ar declan[a ac]iunea penal` f`r` acordul lor; politica judiciar` penal` poate fi realizat` cu o mai mare eficien]` social` dac`, pentru astfel de infrac]iuni, se ]ine seama de voin]a persoanelor v`t`mate dec\t dac` s-ar trece peste aceast` voin]`. |n aceast` concep]ie, legea penal` a recunoscut persoanei v`t`mate un drept absolut [i exclusiv \n aplicarea legii penale, prin reglementarea pl\ngerii prealabile. Dreptul este absolut, c`ci exercitarea ac]iunii penale depinde numai de voin]a persoanei v`t`mate prin infrac]iune, neintroducerea sau retragerea pl\ngerii prealabile fiind o cauz` de \mpiedicare la punerea \n mi[care a ac]iunii penale; dreptul este exclusiv cu unele excep]ii \n sensul c` nici o alt` persoan` (cum ar fi substitui]ii procesuali) nu beneficiaz` de acest drept \n locul persoanei v`t`mate av\nd exerci]iul deplin al drepturilor sale. |n leg`tur` cu reglementarea penal` a pl\ngerii prealabil` trebuie subliniat caracterul indivizibil al acesteia, care produce o extindere a pl\ngerii prealabile peste voin]a persoanei v`t`mate. Astfel, \n cazul \n care o fapt` a produs v`t`m`ri mai multor persosne, r`spunderea penal` a f`ptuitorului este antrenat` chiar dac` pl\ngerea prealabil` provine numai de la una din persoanele v`t`mate, ceea ce \nseamn` o indivizibilitate activ` a pl\ngerii prealabile; dac` la s`v\r[irea aceleia[i infrac]iuni au participat mai mul]i f`ptuitori, pl\ngerea prealabil` introdus` sau men]inut` numai \mpotriva unui a dintre ei atrage r`spunderea penal` pentru to]i participan]ii la infrac]iune indivizibilitate pasiv`. |n fine, \n art. 131 al.ult. Cod penal se prevede c` atunci c\nd cel v`t`mat este o persoan` lipsit` de capacitate de exerci]iu sau cu capacitate de exerci]iu restr\ns`, ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu. Legea penal` a scos, astfel, de sub inciden]a necesit`]ii pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate cazurile \n care se justific` o protec]ie special` din partea autorit`]ilor judiciare; dac` persoanele \ndrept`]ite s` reprezinte persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu nu au ac]ionat \n interesul acestora atunci c\nd au fost victime ale unei infrac]iuni sau \n cazul celor cu capacitate de exerci]iu restr\ns` nu li s-a dat \ncuviin]area necesar`, atunci ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu; legea nu condi]ioneaz` \nceperea urm`ririi penale din oficiu de neintroducerea \n termenul legal de 2 luni a pl\ngerii prealabile de c`tre cel \ndrept`]it a reclama, [i nici chiar de declara]ia
De exemplu Legea nr. 5/1995 privind exercitarea profesiei de avocat (art. 33 al. 2 [i 4).
55

DPPps66 expres` f`cut` de acesta, \n termenul men]ionat, c` nu \n]elege s` introduc` pl\ngere prealabil`; de asemenea, retragerea pl\ngerii prealabile se poate face numai c\nd ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care printr-o astfel de pl\ngere prealabil`, nu [i atunci c\nd organul de urm`rire penal` s-a sesizat din oficiu. |n ce prive[te \mp`carea p`r]ilor, care se aplic` \n toate cazurile c\nd o infrac]iune este supus` pl\ngerii prealabile, aceasta este personal`, dar pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu \mp`carea se face numai de reprezentan]ii lor legali, iar cei cu capacitate de exerci]iu restr\ns` se pot \mp`ca cu \ncuviin]area persoanelor prev`zute de lege. |mp`carea produce efecte [i \n cazul c\nd ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care din oficiu (art. 132 al. 3 Cod penal). 3) Pl\ngerea prealabil` ca institu]ie a dreptului procesual penal |n Codul de procedur` penal` pl\ngerea prealabil` este prev`zut` sub trei ipostaze: lipsa pl\ngerii prealabil` [i retragerea acesteia constituie unul din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care [i a exercit`rii ac]iunii penale (art. 10 lit. f [i h); lipsa pl\ngerii prealabile ca un caz de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale (art. 121 al. 2), iar dac` totu[i s-a \nceput urm`rirea penal`, ca un caz de \ncetare a urm`ririi (art. 345 al. 3); pl\ngerea prealabil` ca un mod de sesizare a instan]ei de judecat` pentru infrac]iunile prev`zute \n art. 197 al. 2 lit. a. |n toate aceste ipostaze, pl\ngerea prealabil` constituie o condi]ie de procedibilitate, o condi]ie de \ncepere [i desf`[urare a procesului penal. Primele dou` ipostaze s\nt o consecin]` necesar` a pl\ngerii prealabile ca institu]ie a dreptului penal, deoarece dac` pl\ngerea prealabil` este o condi]ie de pedepsibilitate (de aplicare a sanc]iunii prev`zute de legea penal`), \n mod necesar lipsa ori retragerea ei \mpiedic`, prin \nl`turarea r`spunderii penale, \nceperea urm`ririi penale, \n cadrul urm`ririi penale \mpiedic` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, iar \n cadrul finaliz`rii acesteia \mpiedic` trimiterea \n judecat` a inculpatului. Se poate spune, din acest punct de vedere, c` pl\ngerea prealabil` are o natur` juridic` mixt`, de drept penal [i de drept procesual penal, interdependente \ntre ele. |n ce prive[te a treia ipostaz` de mod special de sesizare a instan]ei de judecat`, cu efecte similare rechizitoriului procurorului, dar numai pentru anumite infrac]iuni pl\ngerea prealabil` are o natur` juridic` preponderent procesual`; legea de procedur` penal` poate s` reglementeze sesizarea instan]ei prin pl\ngerea prealabil` pentru anumite infrac]iuni supuse acestei pl\ngeri, dup` cum se poate lipsi de o asemenea reglementare, urm\nd ca pentru toate infrac]iunile, inclusiv cele supuse pl\ngerii prealabile, sesizarea instan]ei s` constituie numai un act al procurorului. Caracterul procesual al dispozi]iei prin care pentru unele infrac]iuni sesizarea instan]ei se face prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate se eviden]iaz` prin consecin]ele nerespect`rii prevederilor legale de sesizare a instan]ei; \n timp ce lipsa pl\ngerii prealabile, \n cazul tuturor infrac]iunilor supuse acesteia, atrage o solu]ie de fond a urm`ririi penale \ncetarea procesului penal orice gre[eal` \n introducerea pl\ngerii prealabile la instan]`, \n temeiul art. 279 al. 2 lit. a, constituie o sesizare nelegal` ce atrage nulitatea sesiz`rii, cu trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale; dac` \n mod gre[it pl\ngerea a fost introdus` la organul de urm`rire penal` \n

DPPps67 loc de instan]a competent`, consecin]a este, de asemenea, trimiterea cauzei la instan]a de judecat`56. Condi]iile de fond [i de form` pentru introducerea pl\ngerii prealabile 1) Titularul pl\ngerii prealabile Conform art. 279 al. 1, punerea \n mi[care a ac]iunii penale se face la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, \n cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede c` este necesar` o astfel de pl\ngere. Spre deosebire de pl\ngerea reglementat` \n art. 222, care poate fi f`cut` \n locul persoanei v`t`mate [i de substitui]i procesuali (so] pentru so]ie, copil major pentru p`rin]i), pl\ngerea prealabil` este un atribut intuitu personae al celui v`t`mat prin infrac]iune. C\nd se prevede pentru unele infrac]iuni necesitatea unei pl\ngeri prealabile, legea are \n vedere persoana fizic` ce poate deveni parte v`t`mat` \n proces. Pentru celelalte cazuri, legea se refer` la sesizarea din partea unei anumite persoane sau organ, din partea unei autorit`]i sau institu]ii (comandantul unit`]ii, organul competent al c`ilor ferate, camera de comer] [i industrie etc.). Pl\ngerea prealabil` trebuie introdus` personal de cel v`t`mat care are capacitatea de exerci]iu a drepturilor sale57. Dac` se afl` \n termenul de introducere a pl\ngerii prealabile, persoana v`t`mat` \[i poate \nsu[i pl\ngerea prealabil` f`cut` de o persoan` f`r` calitate, cu producerea efectelor prev`zute de lege. |n cazul \n care persoana v`t`mat` este lispit` de capacitate de exerci]iu, pl\ngerea prealabil` se introduce de c`tre reprezentantul s`u legal (p`rin]i sau tutore, pentru copiii sub 14 ani), iar \n cazul persoanelor v`t`mate cu capacitate de exerci]iu restr\ns` pl\ngerea se face de c`tre acestea, dar cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u legal; pl\ngerea prealabil` introdus` de orice alt` persoan` nu produce efectele prev`zute de lege; \n ambele situa]ii, \ns`, ac]iunea penal` se poate pune \n mi[care [i din oficiu, chiar \nainte de expirarea termenului de introducere a pl\ngerii prealabile prev`zut pentru aceste situa]ii. S-a statuat c` atunci c\nd pl\ngerea prealabil` s-a introdus la instan]a de judecat` de c`tre ocrotitorul legal \n loc de minorul care \mplinise v\rsta de 14 ani, acesta \[i poate \nsu[i pl\ngerea, dac` nu a expirat termenul de 2 luni, caz \n care sesizarea instan]ei r`m\ne valabil`. C\nd pl\ngerea prealabil` se introduce de c`tre ocrotitorul legal la organul de urm`rire penal`, acesta o poate considera ca un denun] [i s` \nceap` urm`rirea penal`, din oficiu, \n conformitate cu art. 131 al.ult. Cod penal. Pl\ngerea prealabil` poate fi introdus` [i de un mandatar special al persoanei v`t`mate, \n acest caz fiind necesar ca \n procur` s` se precizeze \mpotriva cui se face pl\ngerea prealabil` [i pentru ce fapt`; o procur` cu caracter general nu poate servi pentru introducerea pl\ngerii prealabile.
56 Fiind o expunere de drept procesual penal, cursul se ocup` \n special de latura procesual` a pl\ngerii prealabile: organul competent c`ruia i se adreseaz`, termenul de introducere, cuprinsul s`u [i solu]iile care urm`eaz` s` fie adoptate c\nd s\nt \nc`lcate normele de procedur` penal`. Problemele pe care le pune reglementarea pl\ngerii prealabile de legea penal` s\nt tratate \n lucr`rile de drept penal, aici fiind abordate numai aspecte tangen]iuale cu procedura penal`. 57 \n practic` a fost considerat` ca introdus` de o persoan` f`r` calitate pl\ngerea prealabil` f`cut` de c`tre p`rin]i pentru copilul major, de so] pentru cel`lalt so], de nor` pentru soacr`, argument\ndu-se c` dispozi]iile art. 222 nu s\nt aplicabile pl\ngerii prealabile

I.6.

DPPps68 |n practic` s-a pus problema dac` mai este necesar` pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate atunci c\nd aceasta a decedat \nainte de expirarea termenului de introducere. Pentru situa]ia c\nd decesul persoanei v`t`mate nu a fost determinat chiar de c`tre autorul faptei, s-a statuat, \n mod corect, c` lipsa manifest`rii de voin]` a persoanei v`t`mate, prin neintroducerea pl\ngerii prealabile, echivaleaz` cu lipsa acesteia, deci exist` obstacolul \n promovarea ac]iunii penale. |ns` \n cazul \n care decesul victimei s-a produs ca urmare a unei alte ac]iuni a autorului infrac]iunii pentru care se cere pl\ngere prealabil`, p`rerile s\nt \mp`r]ite. Unii autori au sus]inut c` ocrotirea victimelor unor infrac]iuni se face c\t timp s\nt \n via]` [i \[i manifest` voin]a de a fi tras autorul faptei la r`spundere penal`; decesul s`u, indiferent de motive, nu poate atrage introducerea pl\ngerii de alte persoane sau \nceperea urm`ririi penale din oficiu. Potrivit unei alte solu]ii, decesul victimei ca urmare a unui omor prin care s-a \ncercat acoperirea unui viol nu mai face necesar` pl\ngerea prealabil` pentru viol, ac]iunea penal` urm\nd a fi pus` \n mi[care din oficiu; se sus]ine, astfel, c` pl\ngerea prealabil` se justific` \n cazul c\nd persoana v`t`mat` are capacitatea de a ac]iona, nu [i atunci c\nd, prin comiterea unei infrac]iuni asupra ei, a fost ucis` [i astfel s-a \nl`turat posibilitatea unei pl\ngeri prealabile. Aceast` ultim` solu]ie \mbr`]i[at` recent de Curtea Suprem` de Justi]ie, d\nd o interpretare extensiv` dispozi]iilor legale vine \n \nt\mpinarea propunerilor de lege ferenda f`cute anterior. Decesul persoanei v`t`mate dup` ce a introdus pl\ngerea prealabil` nu produce nici un efect, procesul penal continu\nd p\n` la finalizarea sa printr-o hot`r\re judec`toreasc` definitiv`; numai decesul \nvinuitului sau inculpatului atrage \ncetarea urm`ririi sau \ncetarea procesului penal, nu [i decesul p`r]ii v`t`mate dup` depunerea pl\ngerii prealabile. 2) Termenul de introducere a pl\ngerii prealabile (art. 284) Spre deosebire de reglementarea anterioar`, \n care termenul de introducere a pl\ngerii prealabile era de 3 luni [i \[i avea baza legal` \n Codul penal, reglementarea actual` fixeaz` termenul la 2 luni [i este prev`zut \n art. 284 Cod procedur` penal`. |n raport de reglementarea anterioar`, literatura de specialitate [i practica judiciar` a considerat, \n majoritate, termenul de 3 luni ca un termen substan]ial, de prescrip]ie, [i, fiind prev`zut \n Codul penal, se calcula potrivit dispozi]iilor din acest Cod; ca termen substan]ial, era supus suspend`rii [i \ntreruperii, ca orice termen de prescrip]ie. O anumit` diferen]iere de p`reri exist` [i sub reglementarea actual`, \n care baza legal` a termenului de 2 luni o constituie Codul de procedur` penal`. Unii autori sus]in c` termenul de introducere a pl\ngerii prealabile este un termen substan]ial, care poate fi suspendat [i \ntrerupt, ca orice termen de prescrip]ie a r`spunderii penale; ca urmare, trebuie calculat potrivit normelor de drept penal privitoare la termenele substan]iale. Al]i autori [i-au exprimat p`rerea c` termenul de 2 luni este un termen procedural de dec`dere, fiind prev`zut de Codul de procedur` penal`, dep`[irea lui atr`g\nd anularea pl\ngerii prealabile [i a urm`ririi efectuate. Dat fiind c` pl\ngerea prealabil` are o natur` juridic` mixt` substan]ial` [i procedural` apreciem c` termenul \n care poate fi introdus` are un caracter special, cu elemente [i substan]iale, [i de procedur`. Potrivit art. 131 Cod penal, lipsa pl\ngerii prealabile (care exist` [i \n cazul neintroducerii ei \n termenul prev`zut de lege) constituie o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale; \n consecin]`, termenul de 2 luni are caracterul unui termen substan]ial, referindu-se la dreptul de a pedepsi pe infractor, drept care se stinge \n

DPPps69 momentul \n care nu a fost introdus` \n termen pl\ngerea prealabil`; dep`[irea termenului de introducere a pl\ngerii prealabile atrage solu]ii de fond (\ncetarea urm`ririi penale [i \ncetarea procesului penal), nu anularea sesiz`rii organului de urm`rire penal` sau a instan]ei de judecat`, exprim\nd astfel stingerea dreptului de a trage la r`spundere penal`. |n acest sens intervine [i dispozi]ia din art. 285, care prevede c` pl\ngerea prealabil` introdus` \n termen la un organ necompetent este considerat` valabil`, chiar dac` ajunge la organul competent dup` expirarea termenului; dar ar fi un termen procedural, de dec`dere, ajungerea tardiv` a p\ngerii prealabile la organul competent ar fi sanc]ionat` cu nulitatea sesiz`rii; or, \n aceast` situa]ie se suspend`, potrivit legii, termenul de introducere a pl\ngerii prealabile, corespunz`tor unui termen de prescrip]ie. Pe de alt` parte, termenul de 2 luni fiind reglementat de Codul de procedur` penal`, se calculeaz` potrivit normelor prev`zute de aces cod \n art. 186, 187, excep]ie f`c\nd, potrivit art. 188, doar termenele privitoare la luarea, men]inerea sau revocarea m`surilor preventive. Ca urmare, termenul de 2 luni pentru introducerea pl\ngerii prealabile, de[i este un termen substan]ial, este supus \n ce prive[te calcularea [i posibilitatea prorog`rii sale, normelor cuprinse \n Codul de procedur` penal` pentru termenele procedurale, care asigur` o mai bun` protec]ie persoanei v`t`mate. Av\nd o esen]` substan]ial` [i o reglementare de calcul procedural`, se poate afirma c` este un termen special, caracteristic unei institu]ii cu natur` mixt` substan]ial` [i procedural`. |n ce prive[te data c\nd \ncepe s` curg` termenul de introducere a pl\ngerii prealabile, \n art. 284 al. 1 se prevede c` pl\ngerea trebuie introdus` \n termen de 2 luni din ziua \n care persoana v`t`mat` a [tiut cine este f`ptuitorul; potrivit al. 2, c\nd persoana v`t`mat` este minor sau incapabil, termenul de 2 luni curge de la data c\nd persoana \ndrept`]it` a reclama a [tiut cine este f`ptuitorul. Deci pentru persoana v`t`mat` cu capacitate de exerci]iu, termenul de 2 luni \ncepe s` curg` de la data c\nd s-a s`v\r[it infrac]iunea, dac` aceasta cunoa[te cine este f`ptuitorul, sau de la data c\nd acesta, ini]ial neidentificat, a fost apoi identificat [i cunoscut de persoana v`t`mat`. Aceast` dat` poate fi determinat` \n procesul-verbal \ntocmit de organul de poli]ie, c`ruia i s-a cerut identificarea f`ptuitorului sau \n orice alt act de identificare; data c\nd persoana v`t`mat` a cunoscut cine este f`ptuitorul, dac` se situeaz` dup` data s`v\r[irii infrac]iunii, trebuie dovedit` de aceasta. |n cazul \n care persoana v`t`mat` este un minor sub 14 ani sau un incapabil, introducerea pl\ngerii revenind reprezentantului s`u legal (oricare din p`rin]i, tutore, curator), termenul \ncepe s` curg` de la data c\nd aceasta a [tiut cine este f`ptuitorul; pentru persoana cu capacitate de exerci]iu restr\ns`, \ntruc\t introducerea pl\ngerii prealabile revine acestuia, dar cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u legal, termenul \ncepe s` curg` de la data c\nd cel \ndrept`]it a reclama minorul a [tiut cine este f`ptuitorul. Sesizarea din oficiu pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu aceast` capacitate restr\ns` nu este \ngr`dit` de termenul de 2 luni, dar nu poate dep`[i termenul de prescrip]ie a r`spunderii penale. Termenul de 2 luni expir`, potrivit art. 186, la sf\r[itul zilei corespunz`toare a celei de-a doua luni; dac` aceast` zi cade \ntr-o lun` ce nu are zi corespunz`toare, termenul expir` \n ultima zi a acelei luni. C\nd ultima zi a termenului cade \ntr-o zi nelucr`toare, termenul expir` la sf\r[itul primei zile lucr`toare care urmeaz`. Pl\ngerea prealabil` este socotit` \n termen, chiar dac` a fost \nregistrat` la organul de urm`rire sau la instan]a de judecat` dup` expirarea termenului, dac` a fost depus` \nl`untrul termenului de un de]inut la administra]ia locului de

DPPps70 de]inere, de un militar la unitatea sa militar` sau a fost \nregistrat` la po[t` ca scrisoare recomandat`, dovada depunerii \n termen se face prin adeverin]a de la unitatea care a \nregistrat pl\ngerea sau prin recipisa oficiului po[tal. Pl\ngerea prealabil` introdus` \n mod gre[it la organul de urm`rire penal` sau la instan]a de judecat` necompetent`, dar \n termenul de 2 luni, este considerat` valabil` [i este trimis` spre solu]ionare organului competent (art. 285); nu se aplic` aceste dispozi]ii legale pl\ngerii adresate unui organ al administra]iei de stat, la care nu se refer` art. 285. 3) Con]inutul pl\ngerii prealabile Potrivit art. 283, pl\ngerea prealabil` trebuie s` cuprind` descrierea faptei, indicarea autorului, ar`tarea mijloacelor de prob`, indicarea adresei p`r]ilor [i a martorilor, precizarea dac` se face constituirea de parte civil` [i, atunci c\nd este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. Ca s` capete caracterul unei pl\ngeri prealabile se cere, \ns`, [i manifestarea de voin]` ca f`ptuitorul s` fi tras la r`spundere penal`. Acest cuprins este mai ales necesar c\nd pl\ngerea prealabil` se adreseaz` instan]ei de judecat` [i constituie actul de sesizare a acesteia, oferind toate datele necesare ca instan]a de judecat` s` procedeze la judecat` [i la solu]ionarea cauzei. C\nd pl\ngerea prealabil` se adreseaz` organului de urm`rire penal` este posibil s` nu se cunoasc` \nc` persoana f`ptuitorului, ca urmare nici persoana responsabil` civilmente, deci nici adresele lor; uneori nu se pot indica toate mijloacele de prob`, acestea rezult\nd din investiga]iile f`cute de organul de urm`rire; lipsa acestor date nu \mpiedic` organul de urm`rire de a proceda la cercetarea cauzei, cu care ocazie se va putea identifica f`ptuitorul [i mijloacele de prob`. Din moment ce s-a stabilit cine a s`v\r[it fapta, persoana v`t`mat` trebuie s`-[i manifeste din nou, \n termen de 2 luni, voin]a de a fi tras la r`spundere penal` f`ptuitorul, deoarece manifestarea sa de voin]` are \n vedere o anumit` persoan`. Aceast` confirmare se poate ob]ine prin declara]ia luat` persoanei v`t`mate \n cursul urm`ririi penale sau printr-o nou` pl\ngere. Legea nu cere ca \n cuprinsul pl\ngerii s` fie indicat` [i \ncadrarea juridic` a faptei, fiind posibil ca persoana v`t`mat` s` nu aib` cuno[tin]e juridice; \ncadrarea juridic` va fi determinat` de organul de urm`rire penal` sau de instan]a de judecat`. C\nd pl\ngerea se adreseaz` direct instan]ei de judecat` este necesar s` se arate c` fapta reclamant` se \ncadreaz` \ntr-una din infrac]iunile prev`zute de art. 279 al. 2 lit. a, altfel pl\ngerea nu este primit` [i persoana v`t`mat` este \ndrumat` la organul de urm`rire penal`. Pl\ngerea prealabil` f`cut` de reprezentantul unei persoane f`r` capacitate de exerci]iu trebuie s` cuprind` v\rsta minorului, situa]ia persoanei incapabile [i capacitatea sa de reprezentant legal sau pe baza unui act judiciar. C\nd pl\ngerea prealabil` se introduce prin mandatar special, se anexeaz` [i copia legalizat` de pe acest mandat. Pl\ngerea prealabil` se face, de regul`, printr-o cerere scris`, f`r` a fi necesar s` cuprind` termeni juridici consacra]i. |n cazul \n care lipsesc unele date strict necesare, persoana v`t`mat` este \ndrumat` de organul de urm`rire sau de judec`torul care o prime[te s` o completeze. Semn`tura persoanei v`t`mate poate fi verificat` de cel care o prime[te, iar dac` este trimis` prin po[t` [i nu este autentificat` trebuie atestat` de o autoritate (administra]ia locului de de]inere, comandantul militar, secretarul consiliului local). Se poate concepe [i o pl\ngere prealabil` f`cut` oral, atunci c\nd persoana v`t`mat` nu [tie s` scrie sau s` semneze, ori atunci c\nd este f`cut` \n [edin]a de judecat`, \n condi]iile art. 286, c\nd se consemneaz` \ntr-un proces-verbal sau \n \ncheierea de [edin]`.

DPPps71 Pl\ngerea prealabil` ca mod special de sesizare a organelor de urm`rire penal` 1) Pl\ngerea prealabil` adresat` organului de poli]ie sau procurorului Infrac]iunile pe care legea penal` le supune condi]iei pl\ngerii prealabile se \mpart \n dou` categorii: cele mai multe din aceste infrac]iuni s\nt supuse urm`ririi penale, pl\ngerea urm\nd a fi introdus` la organele de urm`rire penal`; infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a s\nt [i ele supuse condi]iei pl\ngerii prealabile, dar aceasta trebuie introdus` la instan]a de judecat`, devenind un mod de sesizare special pentru instan]a de judecat`. Aceast` diferen]iere este cauzat`, pe de o parte, de gradul de pericol social mai pronun]at al infrac]iunilor din prima categorie, iar pe de alt` parte, de posibilit`]ile pe care le ofer` infrac]iunile din cea de-a doua categorie de a fi judecate f`r` o cercetare penal` prealabil`. |n ce prive[te prima categorie de infrac]iuni, pl\ngerea prealabil` se adreseaz`, de regul`, organului de cercetare al poli]iei sau procurorului; ca excep]ie, atunci c\nd f`ptuitorul \ntrune[te calitatea prev`zut` de lege, pl\ngerea prealabil` trebuie adresat` organului de urm`rire penal` competent s` efectueze urm`rirea \n acea cauz`, lu\ndu-se \n considerare calitatea f`ptuitorului. S-a avut \n vedere ca persoanele care au o anumit` calitate s` nu fie sustrase, pentru aceste infrac]iuni, de la organele de urm`rire penal` care au competen]a de a le urm`ri pentru orice alt` infrac]iune; aceea[i regul` se aplic` [i \n cazul infrac]iunilor pentru care pl\ngerea prealabil` se adreseaz` direct instan]ei de judecat`. Deci \n afar` de infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a [i de infrac]iunile s`v\r[ite de persoane cu o anumit` calitate, pl\ngerea prealabil` se introduce la organul de cercetare cu competen]a general`, care este orgnul de cercetare al poli]iei sau procurorul competent teritorial; pentru procuror nu se pune problema competen]ei dup` materie, deoarece aceste infrac]iuni s\nt de competen]a judec`toriei, deci [i a procurorului de pe l\ng` judec`torie. |n cazul \n care a fost sesizat un organ de urm`rire necompetent, acesta se va desesiza \n favoarea organului de urm`rire competent s` efectueze urm`rirea penal`. Este posibil s` fie s`v\r[ite mai multe infrac]iuni \n stare de indivizibilitate sau de conexitate, din care unele s\nt de competen]a organului de cercetare al poli]iei, altele de competen]a organului de urm`rire competent dup` calitatea persoanei f`ptuitorului. |n aceast` situa]ie, urm`rirea penal` revine organului de urm`rire competent dup` calitatea persoanei, c`ruia i se trimite cauza privitoare la toate infrac]iunile s`v\r[ite [i to]i f`ptuitorii. De asemenea, este posibil ca una dintre infrac]iunile s`v\r[ite s` fie dintre cele prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, \n care caz, prin conexitate, se preia [i aceast` infrac]iune pentru efectuarea urm`ririi penale de c`tre organul competent. |n caz de infrac]iune flagrant`, organul de urm`rire penal` este obligat s` constate s`v\r[irea acesteia, chiar \n lipsa pl\ngerii prealabile, altfel ar putea fi obstaculat` aflarea adev`rului prin dispari]ia mijloacelor de prob`; c\nd infrac]iunea flagrant` este una din cele prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, la cererea persoanei v`t`mate, procesul-verbal de constatare va fi trimis instan]ei sesizate prin pl\ngere; \n celelalte cazuri, organul de urm`rire cheam` persoana v`t`mat` [i, dac` aceasta declar` c` face pl\ngere prealabil`, \ncepe urm`rirea penal` [i o efectueaz`, ori trimite cauza organului competent atunci c\nd calitatea f`ptuitorului o impune. I.7.

DPPps72 Dup` primirea pl\ngerii prealabile, organul de cercetare al poli]iei sau procurorul procedeaz` potrivit regulilor de procedur`, dispun\nd \nceperea urm`ririi penale [i efectuarea cercet`rii sau dispun\nd ne\nceperea urm`ririi penale dac` exist` vreo cauz` de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale (art. 10). Urm`rirea penal` se desf`[oar` cu participarea persoanei v`t`mate, care are un drept de dispozi]ie asupra ac]iunii penale prin retragerea pl\ngerii prealabile sau prin \mp`carea cu inculpatul. Dup` terminarea cercet`rii penale, cauza se rezolv` de c`tre procuror potrivit regulilor examinate \n leg`tur` cu finalizarea urm`ririi penale. Este posibil ca, \n cursul urm`ririi penale, pentru o infrac]iune pentru care s-a dispus din oficiu \nceperea urm`ririi penale, s` se ajung` la schimbarea \ncadr`rii juridice \ntr-o infrac]iune pentru care se cere pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate; \n aceast` situa]ie, organul de cercetare penal` sau procurorul cheam` persoana v`t`mat` [i o \ntreab` dac` \n]elege s` fac` pl\ngere prealabil`; \n caz afirmativ, organul de urm`rire penal`, dup` caz, continu` cercetarea sau trimite dosarul cu actele efectuate instan]ei de judecat` competente, dac` noua \ncadrare juridic` este una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` nu face pl\ngere prealabil`, dosarul se \nainteaz` procurorului cu propunerea de a se \nceta urm`rirea \n temeiul art. 10 lit. f. 2) Pl\ngerea prealabil` introdus` la organul de urm`rire penal` competent Calitatea pe care o are f`ptuitorul \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii poate atrage competen]a unui anumit organ de urm`rire penal` fie organ de cercetare penal`, fie procuror. Legea prevede, pentru o asemenea situa]ie, competen]a prioritar` exclusiv` a unui anumit organ de urm`rire penal`, c`ruia trebuie s` i se trimit` pl\ngerea prealabil`, dac` aceasta fusese adresat` altui organ de urm`rire sau instan]ei de judecat`. Calitatea prev`zut` de lege este cea de judec`tor, procuror, notar public, militar, judec`tor, procuror sau controlor financiar de la Camera de conturi jude]ean` sau aceea de demnitar prev`zut` \n art. 29 pct. 1. |n aceste situa]ii, pl\ngerea se adreseaz`: pentru un judec`tor de la judec`torie sau tribunal, procuror de la parchetele corespunz`toare, judec`tor, procuror [i controlor financiar de la Camera de conturi jude]ean`, notar public procurorului din parchetul de pe l\ng` curtea de apel; pentru judec`torii de la tribunalul militar sau de la tribunalul militar teritorial [i procurorii de la parchetele corespunz`toare procurorului militar de la parchetul militar de pe l\ng` Curtea Militar` de Apel; pentru judec`torii [i magistra]ii asisten]i de la Curtea Suprem` de Justi]ie, pentru judec`torii de la cur]ile de apel [i Curtea Militar` de Apel, procurorii din parchetele corespunz`toare procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie; pentru infrac]iunile s`v\r[ite de senatori [i deputa]i, de membrii guvernului, judec`torii Cur]ii Constitu]ionale, membri, judec`tori, procurori [i controlori financiari ai Cur]ii de Conturi, pre[edintele Consiliului Legislativ, mare[ali, generali [i amirali, [efii cultelor religioase organizate \n condi]iile legii [i ceilal]i membri ai |naltului Cler care au cel pu]in rang de arhiereu sau echivalent acestuia procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie; pentru militari pl\ngerea se introduce la organul de cercetare competent comandantul unit`]ii, [eful comenduirii de garnizoan` sau ofi]erii desemna]i de ace[tia ca organe de cercetare penal`, \n afar` de judec`torii [i procurorii militari, de mare[ali, generali [i

DPPps73 amirali (care atrag competen]a procurorului militar din parchetul de pe l\ng` Curtea Militar` de Apel sau din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie). Dac` pl\ngerea prealabil` a fost adresat` unui alt organ de urm`rire penal` sau a fost introdus` la instan]a de judecat`, organele sesizate trebuie s` trimit` pl\ngerea prealabil` la organul de urm`rire competent s` efectueze urm`rirea penal`, potrivit preciz`rilor de mai sus, pl\ngerea fiind considerat` valabil` dac` a fost introdus` \n termen la organul necompetent. La organul de urm`rire penal` competent se trimit, dac` nu este posibil` disjungerea, toate pl\ngerile prealabile pentru infrac]iuni s`v\r[ite de o persoan` av\nd calit`]ile ar`tate anterior, dac` s\nt conexe sau indivizibile, chiar dac` s\nt din categoria infrac]iunilor pentru care pl\ngerea prealabil` se adreseaz` altor organe de urm`rire sau instan]ei de judecat`. Deci se prorog` competen]a la organul de urm`rire competent pentru toate infrac]iunile conexe [i indivizibile cu una din infrac]iunile de comepten]a acestui organ. Odat` sesizat cu pl\ngerea prealabil`, pentru una sau mai multe infrac]iuni conexe [i indivizibile, \mpotriva unei persoane cu calitatea care atrage o anumit` competen]`, organul de urm`rire penal` competent desf`[oar` o activitate obi[nuit` de urm`rire penal`, ca orice alt organ de urm`rire penal`, cu precizarea c` urm`rirea nu poate \ncepe sau continua f`r` autorizarea prealabil`, dup` caz, a Camerei din care face parte, pentru senatori [i deputa]i, a Pre[edintelui Romniei sau a uneia din Camere, pentru un ministru, a avizului Pre[edintelui Romniei, pentru judec`torii de la Curtea Suprem` de Justi]ie sau a ministrului justi]iei pentru ceilal]i judec`tori [i procurori. Urm`rirea penal` se desf`[oar` [i se finalizeaz` dup` regulile de drept comun, cu precizarea c` retragerea pl\ngerii prealabile atrage \ncetarea urm`ririi penale, cu excep]ia cazului c\nd \nvinuitul sau inculpatul solicit` continuarea procesului penal. Pl\ngerea prealabil` ca act de sesizare a instan]ei de judecat` 1) Dezvoltarea legisla]iei privind pl\ngerea prealabil` ca mod de sesizare a instan]ei de judecat` |n numeroase legisla]ii moderne, inclusiv \n reglementarea Codului de procedur` penal` rom#n din 1936, s-au prev`zut cauze, de o gravitate redus`, \n care procesul penal nu urmeaz` forma sa tipic` (urm`rire penal` [i judecat`), ci instan]a de judecat` poate fi sesizat` direct cu judecarea lor58.
|n cele mai multe situa]ii, cauzele care pot fi promovate direct la instan]a de judecat` trebuie s` fie dintre acelea care permit l`murirea cauzei direct \n fa]a instan]ei, f`r` a mai fi necesar` interven]ia organelor de urm`rire penal`. Sesizarea direct` a instan]ei de judecat` a fost \ncredin]at`, potrivit Codului de procedur` penal` din 1936, persoanei v`t`mate, dar \n dou` ipostaze: pentru infrac]iuni de competen]a judec`toriei \n toate cazurile, indiferent de constituirea sau nu de parte civil`, pl\ngerea sa pun\nd \n mi[care ac]iunea penal`, pe care apoi o exercit` \n cursul judec`]ii; pentru infrac]iunile de competen]a tribunalului, pl\ngerea persoanei v`t`mate avea efectul de a pune \n mi[care ac]iunea penal` \n fa]a instan]ei, cu dou` condi]ii: s` se constituie parte civil`, pentru infrac]iunea s`v\r[it`; s` fie clasat` pl\ngerea din partea Ministerului Public. Un proces penal atipic era reglementat [i \n favoarea asocia]iilor constituite \n formele legale, pentru proteguirea membrilor lor, care, prin sesizare direct`, investeau instan]a de judecat` pentru infrac]iunile care aduceau atingere scopului general urm`rit sau intereselor membrilor lor (art. 227, 228 [i 230). Actul de sesizare a instan]ei a fost numit pl\ngere direct`, iar mai t\rziu (din
58

I.8.

DPPps74 Ini]ial, \n Codul de procedur` penal` din 1968, pentru unele infrac]iuni, pl\ngerea prealabil` se putea introduce la instan]a de judecat` dac`, efectu\ndu-se \n prealabil o procedur` de \mp`care \n fa]a comisiei de judecat`, nu s-a reu[it \mp`carea p`r]ilor; ca urmare, pl\ngerea prealabil` nu era adresat` direct instan]ei de judecat`, ci comisiei de judecat`, pentru a se proceda la \mp`care; \n caz de nereu[it`, o nou` pl\ngere trebuia introdus` la instan]` \n termen de o lun` de la data solu]iei de ne\mp`care dat` de comisia de judecat`. Prin Legea nr. 104/1992 desfiin]\ndu-se comisiile de judecat`, procedura pl\ngerii prealabile a fost modificat` \n sensul c` aceasta trebuie introdus`, pentru infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, direct la instan]a de judecat`. S-a reglementat astfel, prin procedura pl\ngerii prealabile, un nou mod de sesizare a instan]ei de judecat` \n loc de rechizitoriu, dar numai pentru un grup restr\ns de infrac]iuni. 2) Infrac]iunile pentru care pl\ngerea prealabil` se introduce la instan]a de judecat` (art. 279 al. 2 lit. a) Codul de procedur` penal` din 1968 se refer` la urm`toarele infrac]iuni prev`zute de Codul penal: lovirea sau alte violen]e (art. 180); v`t`marea corporal` din culp` care necesit` \ngrijiri medicale \ntre 10 [i 60 de zile (art. 184 al. 1); amenin]area (art. 193); insulta (art. 205); calomnia (art. 206); furtul la pl\ngerea prealabil` (art. 210); abuzul de \ncredere \n dauna propriet`]ii private (art. 213); tulburarea de posesie \n dauna unei persoane private (art. 220). Prin Legea nr. 45/193 s-a prev`zut c` se includ [i infrac]iunile de amenin]are, injurie [i calomnie s`v\r[ite prin pres` sau orice alte mijloace de comunicare \n mas`, renun]\ndu-se astfel la dispozi]ia din art. 91 a Legii nr. 3/1974 privind activitatea de pres`, care prevedea c` pl\ngerea prealabil` pentru cele trei infrac]iuni s`v\r[ite prin pres` se adreseaz` organului de urm`rire penal`. De la regula de mai sus, se derog` \n cazul \n care pl\ngerea prealabil` trebuie adresat` fie organului de urm`rire al poli]iei, fie organului de urm`rire competent59. O situa]ie special` o prezint` infrac]iunea de furt la pl\ngerea prealabil` s`v\r[it` de mai multe persoane, dintre care numai una sau unele s\nt so]i sau rude apropiate cu persoana v`t`mat`, c`ci \n acest caz pl\ngerea prealabil` nu este necesar` pentru ceilal]i participan]i la infrac]iune [i se prorog` competen]a \n favoarea organului de urm`rire penal`. C\nd o infrac]iune din cele enumerate \n art. 279 al. 2 lit. a a fost s`v\r[it` de un judec`tor, procuror, notar public, judec`tor, procuror sau controlor financiar la camera de conturi jude]ean`, de un militar sau de unul din demnitarii la care se refer` art. 29 pct. 1, pl\ngerea prealabil`
1956) chemare \n judecat` prin ac]iune direct` (art. 2802), \n unele cazuri numai dup` ce nu s-a reu[it \mp`carea \n fa]a comisiei de \mp`ciuire. 59 Astfel, dac` una din infrac]iunile enumerate mai sus se afl` \n unul din cazurile de indivizibilitate [i conexitate cu o infrac]iune pentru care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, organul de urm`rire cheam` persoana v`t`mat` [i, dac` aceasta declar` c` face pl\ngere prealabil`, desf`[oar` urm`rirea penal` pentru toate infrac]iunile. De asemenea, aceea[i prorogare \n favoarea organului de urm`rire penal` se produce [i atunci c\nd una din infrac]iuni este supus` pl\ngerii prealabile, dar aceasta se adreseaz` organului de urm`rire penal` care devine competent s` efectueze urm`rirea pentru toate infrac]iunile.

DPPps75 nu se poate adresa direct instan]ei de judecat`, ci organului de urm`rire penal` competent \n raport de calitatea f`ptuitorului. Judec`torul care prime[te pl\ngerea trebuie s` fie atent la \ncadrarea juridic` corect` a faptei descrise \n pl\ngerea prealabil`, deoarece dac` aceasta nu se \ncadreaz` \n cele opt infrac]iuni la care se refer` art. 279 al. 2 lit. a, pl\ngerea prealabil` nu poate fi primit`, persoana v`t`mat` urm\nd s` fie \ndrumat` c`tre organul competent. 3) Introducerea pl\ngerii prealabile la instan]a de judecat` Pentru a introduce pl\ngerea prealabil` la instan]a de judecat`, pe l\ng` cerin]a de a se referi la una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, este necesar ca f`ptuitorul s` fie cunoscut. Aceast` cerin]`, care nu se aplic` atunci c\nd pl\ngerea se adreseaz` organului de urm`rire penal`, se explic` prin aceea c` la judecat` p`r]ile trebuie s` fie identificate, pentru a putea fi citate [i participa la judecat`. Dac` f`ptuitorul nu este cunoscut, persoana v`t`mat` se poate adresa organului de poli]ie pentru identificarea lui, dup` care va introduce pl\ngerea prealabil` cu privire la acea persoan`. La introducerea pl\ngerii prealabile la instan]a de judecat` trebuie respectate condi]iile generale ale pl\ngerii prealabile: s` fie f`cut` de persoana v`t`mat` personal sau prin mandatar special; s` fie introdus` la instan]` \n termenul de 2 luni de la data cunoa[terii persoanei f`ptuitorului; s` cuprind` datele prev`zute \n art. 283. Cu privire la aceast` condi]ie, se cere: descrierea faptei pentru a se [ti dac` este una din infrac]iunile la care se refer` art. 279 al. 2 lit.a; indicarea adresei p`r]ilor pentru a putea fi citate la termenul de judecat`; indicarea mijloacelor de prob`, iar pentru martori numele [i adresa lor; constituirea de parte civil`, c`ci judecata se desf`[oar` [i cu ac]iune civil` pus` \n mi[care, iar indicarea persoanei civilmente responsabile este necesar` pentru a putea fi citat` la judecat`. Pl\ngerea prealabil` se adreseaz` judec`toriei, c`ci toate infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a s\nt de competen]a acestei instan]e judec`tore[ti; se aplic` [i regulile de competen]` teritorial` prev`zute \n art. 30, persoana v`t`mat` aleg\ndu-[i unul din criteriile indicate acolo. Introducerea pl\ngerii prealabile sesizeaz` instan]a de judecat` cu judecarea infrac]iunii [i a persoanei la care se refer`, cu condi]ia ca infrac]iunea s` fie dintre cele opt infrac]iuni men]ionate [i ca persoana chemat` \n judecat` s` nu aib` o calitate care atrage competen]a organului de urm`rire penal` competent. Dac` judec`toria care prime[te pl\ngerea constat` ne\ndeplinirea condi]iilor de sesizare direct` a instan]ei, \ndrum` persoana v`t`mat` s` introduc` pl\ngerea la organul de urm`rire penal`; c\nd pl\ngerea nu este complet` i se cere persoanei v`t`mate s` fac` complet`rile necesare. |n literatura de specialitate exist` p`reri contrare cu privire la caracterul de act de inculpare al pl\ngerii prealabile, \n sensul dac` introducerea ei pune \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva f`ptuitorului. |ntr-o opinie, se sus]ine c` punerea \n mi[care a ac]iunii penale apar]ine numai unei autorit`]i judiciare, astfel c` persoanei v`t`mate nu i se recunoa[te un asemenea drept; totodat`, \ntruc\t legea penal` prevede c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, nu prin aceast` pl\ngere, efectul

DPPps76 introducerii acesteia const` numai \n sesizarea instan]ei de judecat`, condi]ie necesar` ca ac]iunea penal` s` fie pus` \n mi[care de c`tre aceasta. Primind pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate [i fix\nd termenul de judecat`, instan]a se investe[te cu judecarea cauzei, ceea ce constituie actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale. |n p`rerea contrar`, pe care o \mbr`]i[`m, se sus]ine c` pl\ngerea prealabil` introdus` la instan]a de judecat`, pentru una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, este un act de inculpare, deoarece cuprinde manifestarea de voin]` a persoanei v`t`mate de a trage f`ptuitorul la r`spundere penal` \n fa]a instan]ei de judecat`. |n nici un text de lege nu se prevede c` punerea \n mi[care a ac]iunii penale este un drept exclusiv al autorit`]ii judiciare60. |n ce prive[te referirea legii la pl\ngerea prealabil`, [i nu prin pl\ngerea prealabil`, aceasta se datoreaz` caracterului general al pl\ngerii prealabile, care constituie \n cele mai multe cazuri o condi]ie prealabil` pentru procuror de a pune \n mi[care ac]iunea penal`, ceea ce nu exclude \ns` excep]ia de a fi \nsu[i actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale, atunci c\nd cauza nu mai trece pe la procuror. De principiu, exist` incompatibilitate \ntre func]iile de \nvinuire [i de judecare [i solu]ionare a cauzei penale; f`r` o dispozi]ie legal` expres`, nu se justific` punerea \n mi[care a ac]iunii penale de c`tre instan]a de judecat` chemat` s` judece [i s` solu]ioneze aceast` ac]iune. Ac]iunea penal` se pune \n mi[care de c`tre partea v`t`mat` numai \mpotriva celui ce a s`v\r[it una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a. 4) Particularit`]ile \n desf`[urarea judec`rii infrac]iunilor pentru care instan]a a fost se sizat` cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate La judecarea cauzelor prin care sesizarea s-a f`cut direct prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, aceast` se prezint` ca parte v`t`mat`, deoarece prin sesizarea instan]ei [i-a manifestat voin]a de a participa la proces, iar cel chemat la judecat` devine inculpat, ca urmare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale \mpotriva sa. Desf`[urarea judec`]ii la prima instan]` are loc potrivit regulilor obi[nuite de judecat` penal`, cu excep]ia unor dispozi]ii care se aplic` numai la acest fel de judecat`. Instan]a de judecat` poate schimba \ncadrarea juridic` a faptei \ntr-o infrac]iune care nu este prev`zut` de art. 279 al. 2 lit. a [i pentru care, deci, nu era posibil` sesizarea direct` a instan]ei de judecat`. | ntr-o asemenea situa]ie, c\nd sesizarea s-a f`cut cu \nc`lcarea legii \n raport de \ncadrarea juridic` corect` a faptei, instan]a dispune trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale, dup` care va fi sesizat`, potrivit legii, prin rechizitoriu. Schimbarea \ncadr`rii juridice se poate dispune [i dintr-o infrac]iune pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu, \ntr-o infrac]iune pentru care este necesar` pl\ngerea prealabil`; c\nd la dosar se afl` pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate, judecata continu` f`r` nici o alt` interven]ie din partea p`r]ii v`t`mate; dac` la dosar nu exist` o pl\ngere prealabil`, instan]a cheam` persoana v`t`mat` [i o \ntreab` dac` \n]elege s` fac` pl\ngere prealabil`. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` face pl\ngere prealabil`, instan]a ia act de aceast` manifestare de voin]` [i continu` judecata p\n` la finalizarea ei, chiar dac` este una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, legea
dimpotriv`, \n Codul de procedur` penal` din 1936 (art. 227, 228) se prevede \n mod expres c` partea v`t`mat` are dreptul, \n anumite cazuri, s` pun` \n mi[care ac]iunea penal`
60

DPPps77 nef`c\nd nici un fel de distinc]ie. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` nu face pl\ngere prealabil`, procesul penal \nceteaz` \n lipsa pl\ngerii prealabile. |n unele situa]ii, schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei poate avea loc dup` expirarea termenului de 2 luni de c\nd persoana v`t`mat` [tiuse cine este f`ptuitorul; \n acest caz se pune problema dac` nu este tardiv` pl\ngerea prealabil` pe care instan]a o cere persoanei v`t`mate? |n literatura juridic` s-a exprimat p`rerea (acceptat` de majoritatea autorilor) c` pentru o asemenea situa]ie termenul de 2 luni \ncepe s` curg` de la data c\nd s-a dispus schimbarea \ncadr`rii juridice [i persoana v`t`mat` a luat act c` este necesar` pl\ngerea sa prealabil`; sub vechea \ncadrare juridic`, ac]iunea penal` fiind pus` \n mi[care din oficiu, persoana v`t`mat` nu a fost pus` \n situa]ia de a [ti c` f`r` pl\ngerea sa prealabil` f`ptuitorul nu poate fi tras la r`spundere penal`. A doua dispozi]ie special` aplicabil` numai \n cazul c\nd instan]a a fost sesizat` direct cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate se refer` la o modalitate special` de retragere a pl\ngerii prealabile. Potrivit art. 10 lit. h, retragerea pl\ngerii prealabile atrage \ncetarea procesului penal (art. 11 pct. 2 lit. b), cu condi]ia s` fie neechivoc` [i expres`; excep]ia de la regul` este continuarea procesului penal la cererea inculpatului. Prin dispozi]ia art. 2841 se prevede o modalitate special` prin care se consider` pl\ngerea prealabil` retras`, anume lipsa nejustificat` a p`r]ii v`t`mate la dou` termene consecutive \n fa]a primei instan]ei, ceea ce ar echivala cu lipsa de interes \n sus]inerea ac]iunii penale. |n cazul \n care persoana v`t`mat` este lipsit` de capacitate de exerci]iu sau cu aceast` capacitate restr\ns`, iar ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care din oficiu, retragerea pl\ngerii prealabile de c`tre reprezentant sau de c`tre persoana v`t`mat` cu \ncuviin]area ocrotitorului legal nu produce efectul de \ncetare a procesului penal, ra]iune pentru care nici lipsa sa \n mod nejustificat la dou` termene consecutive nu atrage \ncetarea procesului penal; acest efect \l produce, \n temeiul legii penale, \mp`carea p`r]ilor. Lipsa persoanei v`t`mate trebuie s` se produc` la prima instan]` de judecat` (\n mod logic [i la rejudecarea cauzei dup` trimiterea de c`tre instan]a de apel sau de recurs) \n condi]iile \n care a fost legal citat`; dac` la unul din termene partea v`t`mat` nu a fost legal citat`, nu mai opereaz` \ncetarea procesului penal61. |n ce prive[te caracterul nejustificat al lipsei singurul care poate duce la concluzia c` partea v`t`mat`, prin lipsa sa, a \n]eles s`-[i retrag` pl\ngerea prealabil` \n practic` s-au \nt\lnit variate situa]ii de justificare a lipsei62. Constat\nd lipsa nejustificat` a p`r]ii v`t`mate la dou` termene consecutive \n fa]a primei instan]e, aceasta trebuie s` considere c` a operat retragerea pl\ngerii prealabile [i s` dispun` \ncetarea procesului penal; dac` totu[i inculpatul cere, \n baza art. 13, continuarea
61 s-a considerat c` dac` la primul termen de judecat` persoana v`t`mat` a avut termenul \n cuno[tin]` dat de c`tre judec`torul care a primit cererea sa, nefiind citat` legal nu se ia \n considera]ie ca lips` nejustificat`; aceea[i situa]ie dac` nu s-a f`cut citarea sau citarea s-a f`cut cu neobservarea dispozi]iilor legale 62 s-a statuat c` dac` persoana v`t`mat` a fost reprezentat` de c`tre ap`r`tor la unul sau am\ndou` termenele ori dac` [i-a angajat ap`r`tor care, \ns`, nu s-a prezentat la judecat`, \nseamn` c` a dorit ca procesul penal s` continue; nu s-a considerat lips` nejustificat` atunci c\nd partea v`t`mat` a cerut am\narea la un termen, fiind at\t ea, c\t [i ap`r`torul \n imposibilitate de a se prezenta, c\nd lipsa era justificat` prin nedepunerea de c`tre expert a raportului de expertiz` ori c\nd persoana v`t`mat` era \n concediu medical etc.

DPPps78 procesului penal, prima instan]` este obligat` s` procedeze la judecarea cauzei [i s` o solu]ioneze conform dispozi]iilor textului indicat. O alt` particularitate la judecata \n prim` instan]` const` \n aceea c` nu este aplicabil art. 332333, \n sensul c` nu se poate restitui cauza la parchet pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale, deoarece o urm`rire penal` nu a fost efectuat` \n acea cauz`. |n fine, sentin]ele pronun]ate de judec`torie \n cauzele prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, prin care aceasta a fost sesizat` cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, nu s\nt susceptibile de apel, fiind

Titlul II JUDECATA |N PRIM~ INSTAN}~ Cap. I. Faza procesual-penal` a judec`]ii

supuse numai recursului. I.9. Obiectul [i principiile specifice ale fazei de judecat` penal`

1. Obiectul fazei de judecat` 1) Judecata ca faz` principal` a procesului penal |n realizarea scopului procesului penal, ca orice persoan` care a s`v\r[it o infrac]iune s` fie sanc]ionat` potrivit legii penale, urm`rirea penal` [i pl\ngerea prealabil` au un caracter preliminar [i preg`titor, de a crea condi]iile necesare ca instan]a judec`toreasc`, prin activitatea procesual-penal` de judecat`, s` aplice sanc]iunile prev`zute de legea penal` inculpa]ilor g`si]i vinova]i de s`v\r[irea de infrac]iuni. Aceast` structur` a procesului penal, de a cuprinde faza de judecat`, ca singura activitate prin care se poate pronun]a o pedeaps` persoanei care a s`v\r[it o infrac]iune, este o consecin]` a unui sistem aplicabil pe plan mondial, \n care justi]ia \n cauzele penale este de atribu]ia instan]elor judec`tore[ti, singurele care pot aplica sanc]iunile prev`zute de legea penal`. |n acela[i spirit, Constitu]ia Romniei din 1991 a prev`zut (art. 125) c` Justi]ia se realizeaz` prin Curtea Suprem` de Justi]ie [i prin celelalte instan]e judec`tore[ti stabilite de lege, \nl`tur\ndu-se astfel posibilitatea aplic`rii legii penale de c`tre organe ob[te[ti de jurisdic]ie63. De asemenea, \n art. 23 al. 8 al Constitu]iei se prevede c` p\n` la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare, persoana este considerat` nevinovat`, ceea ce implic` \n mod necesar, pentru realizarea scopului procesului penal, s` se desf`[oare o activitate de judecat` \n fa]a unei instan]e judec`tore[ti, care s` pronun]e o hot`r\re definitiv` de condamnare. Oric\t de bine ar fi preg`tit procurorul, \n exercitarea atribu]iilor Ministerului Public, oric\t de neechivoc` ar fi concluzia de vinov`]ie a inculpatului, acesta nu poate aplica sanc]iuni penale celor tra[i la r`spundere penal`, \ndatorirea sa fiind de a cere unei instan]e judec`tore[ti condamnarea inculpatului, cu asigurarea dreptului la ap`rare. Deci \n cadrul procesului penal judecata are un caracter necesar, indispensabil pentru aplicarea sanc]iunilor prev`zute de legea penal` celor ce au s`v\r[it infrac]iuni. |n cursul judec`]ii se desf`[oar` o activitate procesual` a[ezat` pe alte principii dec\t cele ale urm`ririi penale, principii unanim considerate c` asigur` cele mai bune condi]ii pentru solu]ionarea legal` [i temeinic` a cauzelor penale, fiind
63

cum au fost p\n` la 1 octombrie 1992, comisiile de judecat`

DPPps79 proteguite deopotriv` interesele societ`]ii [i interesele legitime ale celor tra[i la r`spundere penal`. |n cursul judec`]ii se stabile[te de c`tre instan]a de judecat`, cu caracter difinitiv, vinov`]ia inculpatului [i i se aplic` pedeapsa [i alte m`suri penale; hot`r\rea definitiv` a instan]ei de judecat` prin care este condamnat inculpatul \nl`tur` prezum]ia de nevinov`]ie [i o \nlocuie[te cu o convingere deplin` de vinov`]ie care, \mpreun` cu sanc]iunea aplicat`, au putere de lege, fiind opozabile tuturor. De aceea, judecata este considerat` ca faz` principal` a procesului penal, situ\ndu-se \ntre urm`rirea penal`, care preg`te[te judecata, [i faza de executare a hot`r\rilor penale, prin care se aduce la \ndeplinire ceea ce a hot`r\t instan]a de judecat`. Atribuindu-se judec`]ii caracterul de faz` principal` a procesului penal, nu se [tirbe[te cu nimic importan]a fazelor de urm`rire penal` [i de executare, pentru c` fiecare din ele, prin finalitatea pe care o au, contribuie la realizarea scopului procesului penal. 2) Obiectul fazei de judecat` penal` Faza de judecat` cuprinde activitatea procesual` [i procedural` desf`[urat` de c`tre instan]a de judecat`, cu participarea activ` a procurorului [i a p`r]ilor, asistate de ap`r`tori, av\nd ca obiect aflarea adev`rului cu privire la fapta [i inculpatul cu care a fost sesizat` [i solu]ionarea legal` [i temeinic` a cauzei, \n raport de cele constatate, prin condamnarea inculpatului vinovat la sanc]iunea prev`zut` de legea penal` sau prin achitarea ori \ncetarea procesului penal c\nd exist` o cauz` de excludere sau de \nl`turare a r`spunderii penale. Dac` urm`rirea penal` se desf`[oar` \n fa]a organelor de cercetare penal` [i a procurorului, faza de judecat` se desf`[oar` \n fa]a instan]elor judec`tore[ti; activitatea acestora are loc \n condi]ii diferite de activitatea organelor de urm`rire penal`, desf`[ur\ndu-se \ntr-o [edin]` de judecat`, cu participarea procurorului, care sus]ine \nvinuirea, [i a p`r]ilor, inclusiv a inculpatului, care-[i exercit` dreptul lor de ap`rare, personal sau prin ap`r`torii lor. Activitatea de judecat` se efectueaz` prin acte de judecat`, jurisdic]ionale, aduse la \ndeplinire prin actele procedurale prev`zute de lege, dispuse de instan]a de judecat` din oficiu sau la cererile [i concluziile procurorului [i ale p`r]ilor prezente la judecat`. Actele de judecat` se deosebesc de actele de urm`rire penal` prin natura lor, fiind acte jurisdic]ionale, prin care se iau hot`r\ri de c`tre o instan]` judec`toreasc` cu privire la solu]ionarea ac]iunii penale [i a ac]iunii civile \n procesul penal; prin finalitatea lor, actele de judecat` realizeaz` scopul procesului penal, ca persoana care a s`v\r[it o infrac]iune s` fie sanc]ionat` potrivit legii penale, \n condi]iile \n care trebuie s` se asigure ca nici o persoan` nevinovat` s` nu fie tras` la r`spundere penal`. |n cursul judec`]ii se aduc la \ndeplinire trei obiective importante: se verific` legalitatea [i temeinicia \nvinuirii aduse inculpatului de c`tre procuror sau chemat \n fa]a instan]ei de c`tre partea v`t`mat` prin pl\ngerea sa prealabil`; \n raport de constat`rile f`cute \n cursul judec`]ii, se adopt` solu]ia corespunz`toare cu privire la ac]iunea penal` [i la ac]iunea civil` exercitate \n procesul penal, printr-o hot`r\re judec`toreasc`; se verific` legalitatea [i temeinicia hot`r\rii adoptate de instan]a de judecat`, pentru a r`m\ne \n autoritatea lucrului judecat numai hot`r\rile conforme legii [i adev`rului. Sarcina de verificare a legalit`]ii [i temeiniciei \nvinuirii pentru care inculpatul a fost trimis \n judecat` se aduce la \ndeplinire prin verificarea probelor str\nse \n cursul urm`ririi penale [i administrarea de probe noi, precum [i prin concluziile asupra fondului formulate de c`tre

DPPps80 procuror [i p`r]i, care dau instan]ei posibilitatea s` afle adev`rul cu privire la fapt` [i f`ptuitor [i s` adopte solu]ia corect`. Administrarea probelor se realizeaz` printr-o cercetare judec`toreasc`, \n condi]ii de oralitate, contradictorialitate [i nemijlocire, \n care instan]a, cu participarea procurorului [i a p`r]ilor, l`mure[te cauza prin probe sub toate aspectele; se \nl`tur` probele nesincere [i inexacte, se precizeaz` ce este de precizat, se completeaz` cu \mprejur`ri ce nu au fost stabilite la urm`rirea penal`. La aflarea adev`rului despre fapt` [i f`ptuitor, despre \mprejur`rile care trebuie re]inute pentru \ncadrarea juridic` a faptei [i individualizarea just` a pedepsei, contribuie \n mod substan]ial dezbaterile judiciare, cu ultimul cuv\nt al inculpatului, \n cadrul c`rora procurorul [i partea v`t`mat` sus]in [i argumenteaz` c` \nvinuirea este \ntemeiat`, iar partea civil` c` preten]iile civile formulate s\nt dovedite, iar inculpatul [i partea responsabil` civilmente c` \nvinuirea este ne\ntemeiat` sau mai grav` dec\t cea real` ori c` nu exist` pagub` sau aceasta este mai mic` dec\t cea pretins`. |n baza probelor administrate \n fa]a ei [i a concluziilor puse de c`tre procuror [i p`r]i, instan]a re]ine faptele [i \mprejur`rile de fapt dup` convingerea pe care [i-a format-o din ansamblul lucr`rilor din dosarul penal. A doua sarcin` a instan]ei de judecat`, const\nd \n solu]ionarea ac]iunilor penal` [i civil` aduse \n fa]a ei, se realizeaz` prin pronun]area unei hot`r\ri prin care \n ac]iunea penal` se dispune condamnarea, achitarea sau \ncetarea procesului penal, \n raport de convingerea de vinov`]ie pe care [i-a format-o, de existen]a unei cauze de \nl`turare a r`spunderii penale [i de dispozi]iile legii penale, iar \n ac]iunea civil` se dispune admiterea ei, cu obligarea la repara]ii civile, ori respingerea ei ca ne\ntemeiat`, dup` cum s\nt sau nu \ntrunite elementele r`spunderii civile. Solu]ionarea legal` [i temeinic` a ac]iunii penale [i a celei civile depinde de modul cum a fost adus` la \ndeplinire prima sarcin`, dac` s-a aflat adev`rul despre toate \mprejur`rile cauzei, cu aplicarea corect` a legii penale. |ntruc\t exist` posibilitatea s` nu fie \ndeplinite corect [i complet primele dou` sarcini, legea prevede dreptul procurorului [i al p`r]ilor de a ob]ine reexaminarea cauzei prin exercitarea unei c`i de atac; \n acest scop instan]ele judec`tore[ti s\nt organizate pe grade ierarhice, controlul corectitudinii solu]iilor adoptate de o instan]` judec`toreasc`` este trecut, de regul`, la instan]a ierarhic superioar`. Prin exercitarea unei c`i de atac se promoveaz` o activitate de control judec`toresc din partea instan]ei competente, potrivit legii, s` o efectueze; deci ca faz` procesual-penal`, judecata cuprinde, \n afar` de judecata \n prim` instan]` obligatorie [i o judecat` \n apel [i \n recurs facultativ` care constituie o garan]ie a solu]ion`rii corecte a cauzei penale. Acest control judec`toresc se \ntinde nu numai asupra activit`]ii de judecat`, ci [i asupra activit`]ii de urm`rire penal`, dac` modul \n care a fost efectuat` a influen]at negativ asupra solu]ion`rii cauzei de c`tre instan]`. Datorit` obiectului fazei de judecat`, care este diferit de cel al urm`ririi penale, se produc schimb`ri \n ce prive[te pozi]ia participan]ilor la proces, precum [i \n ce prive[te principiile dup` care se conduce judecata. 2. Pozi]ia procesual` a participan]ilor la judecata penal` 1) Pozi]ia procesual` a instan]ei de judecat` |n faza de judecat`, \n toate etapele sale, instan]a de judecat` are rolul conduc`tor \n procesul penal. Potrivit art. 289, judecata cauzei penale se face \n fa]a instan]ei de judecat`, constituit` potrivit legii, ceea ce \nseamn` c` procurorul, p`r]ile [i ap`r`torii lor trebuie s` se

DPPps81 prezinte \n fa]a instan]ei de judecat` pentru a-[i desf`[ura activit`]ile pe care legea le atribuie acestora \n cursul judec`]ii. Procurorul [i p`r]ile, personal sau prin ap`r`tori, au dreptul de a participa la judecat` prin argument`ri \n fapt [i \n drept, prin sus]inerea de motive de apel [i de recurs, prin concluzii orale [i scrise cu privire la chestiunile de fond ale cauzei, dar autoritatea care hot`r`[te este, \ns`, instan]a de judecat`, a c`rei hot`r\re penal` r`mas` definitiv` cap`t` putere de lege \n cauza judecat`. |n cazul \n care solu]ia pronun]at` cuprinde erori de fapt [i de drept, procurorul [i p`r]ile din proces pot folosi o cale de atac (ordinar` sau extraordinar`), dar asupra acesteia hot`r`[te tot o instan]` de judecat`. Rolul conduc`tor al instan]ei de judecat` se manifest`, astfel, at\t \n desf`[urarea judec`]ii, c\t [i \n solu]ionarea cauzei penale. Legea acord` acest rol conduc`tor instan]ei de judecat` deoarece este format` din judec`tori independen]i [i spu[i numai legii, al c`ror statut este o garan]ie at\t a capacit`]ii lor profesionale, c\t [i a impar]ialit`]ii lor. Prin instan]` de judecat` se \n]elege completul de judecat` compus [i constituit potrivit legii. Legea folose[te de multe ori [i termenul de instan]`, av\nd \n vedere completul care judec` o cauz` penal` \n prim` instan]`, sesizat` prin rechizitoriul procurorului sau prin pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate. Completul de judecat` care judec` \ntr-o cale de atac poart` aceea[i denumire de instan]` de judecat` sau de instan]`, \n lege folosindu-se [i denumirea c`ii de atac \n care se desf`[oar` judecata: instan]` de apel, instan]` de recurs, instan]` de revizuire. C\nd o instan]` judec`toreasc` (judec`torie, tribunal, curte) are competen]a de a judeca \n prim` instan]`, dar [i \n apel [i \n recurs, aceste activit`]i se desf`[oar` \n fa]a aceleia[i instan]e judec`tore[ti, dar prin instan]e de judecat`, \n compunerea prev`zut` de lege64. Deci instan]a de judecat`, compus` din num`rul de judec`tori prev`zut de lege, are atribu]ia de a judeca o cauz` penal` \n numele [i cu puterea de a judeca a instan]ei judec`tore[ti pe care o reprezint`. De aceea, legea acord` o mare aten]ie alc`tuirii completului de judecat`, orice gre[eal` sub acest aspect atr`g\nd nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate. Compunerea instan]ei variaz` dup` activitatea de judecat` (prim` instan]`, apel, recurs) [i dup` gradul ierarhic al instan]ei judec`tore[ti65. Prin Legea nr. 142/1997 s-a modificat compunerea instan]elor de judecat`: \n prim` instan]`, judec`toriile, tribunalele [i cur]ile judec` cu un singur judec`tor; tribunalele [i cur]ile judec` \n apel \n complete de doi judec`tori, iar \n recurs \n complete de trei judec`tori. Curtea Suprem` de Justi]ie judec`, prin sec]ia penal` [i sec]ia militar`, cu trei judec`tori, at\t \n prim` instan]`, c\t [i \n recurs [i \n recurs \n anulare, iar \n cazurile prev`zute de lege prin completul din 9 judec`tori sau prin Sec]iile Unite. Completul de judecat` este condus de un pre[edinte, desemnat de conducerea instan]ei judec`tore[ti dintre judec`torii \ncadra]i la aceast` instan]`. Pre[edintele completului de judecat` are atribu]ia de a conduce [edin]a de judecat` [i de a lua m`surile necesare pentru asigurarea ordinii [i solemnit`]ii acesteia. Legea face distinc]ie \ntre instan]a de judecat`, \n alc`tuirea ei potrivit celor ar`tate anterior, [i
astfel, tribunalul judec`, prin instan]e de judecat` diferite, \n prim` instan]`, dar [i ca instan]` de apel [i de recurs 65 |n reglementarea de dinainte de 25 august 1997, \n prim` instan]` judec`toria [i tribunalul militar judecau \n complete de doi judec`tori; tribunalele [i cur]ile, tribunalul militar teritorial [i Curtea Militar` de Apel judecaau \n complete de doi judec`tori. Judecata \n apel [i \n recurs se desf`[ura \n fa]a unor complete de trei judec`tori.
64

DPPps82 pre[edintele completului de judecat`, preciz\nd care s\nt atribu]iile pre[edintelui, toate celelalte prerogative ale judec`]ii apar]in\nd instan]ei de judecat` (colectivului de judec`tori care o alc`tuiesc), solu]ionarea chestiunilor de fond apar]in\nd acestuia, \n unanimitate sau \n majoritate de voturi. Instan]a de judecat`, av\nd sarcina de a afla adev`rul [i de a solu]iona cauza potrivit legii, are rol activ \n desf`[urarea judec`]ii, impun\ndu-[i hot`r\rea sa \n ceea ce prive[te l`murirea cauzei sub toate aspectele [i pun\nd \n discu]ia procurorului [i a p`r]ilor orice chestiune de care depinde justa solu]ionare a celor dou` ac]iuni exercitate \n fa]a sa. De asemenea, prin modul \n care conduce activitatea de judecat`, prin demersurile pe care le \ntreprinde [i prin solu]ia corect` adoptat`, realizeaz` rolul educativ al judec`]ii penale \n prevenirea s`v\r[irii de noi infrac]iuni. 2) Pozi]ia procesual` a procurorului \n cursul judec`]ii Dup` ce a trimis \n judecat` pe inculpat, procurorul particip` la judecat` pentru a sus]ine \nvinuirea [i a cere condamnarea acestuia. De regul`, instan]a de judecat` se constituie cu procuror, \n sensul c` la [edin]a de judecat` particip` [i procurorul. Participarea procurorului este obligatorie la toate instan]ele de judecat`, fie c` judec` \n prim` instan]`, fie \ntr-o cale de atac; de la aceast` regul` se face excep]ie pentru judec`torie, legea prev`z\nd pentru aceast` instan]` de judecat` care judec` exclusiv \n prim` instan]` participarea obligatorie a procurorului numai \n anumite cauze penale, \n celelalte participarea procurorului fiind facultativ`. Ministerul Public poate fi reprezentat la judecat` de un singur procuror sau de mai mul]i, dar ace[tia trebuie s` apar]in` parchetului de pe l\ng` instan]a judec`toreasc` sau unui parchet ierarhic superior. C\nd participarea procurorului este obligatorie, lipsa acestuia de la desf`[urarea [edin]ei de judecat` sau \mpiedicarea lui de a participa la judecat` [i de a-[i exercita atribu]iile este sanc]ionat` cu nulitatea absolut` (art. 197 al. 2 [i 3). Pozi]ia procesual` a procurorului \n cursul judec`]ii este diferit` de cea avut` \n cursul urm`ririi penale. Dac` \n cadrul urm`ririi penale procurorul este conduc`torul procesului, dispozi]iile sale fiind obligatorii, iar rezolvarea urm`ririi prenale fiind de atribu]ia sa exclusiv`, av\nd deci drept de interven]ie [i de decizie, \n cursul judec`]ii, constituit` pe principiul contradictorialit`]ii, pozi]ia sa procesual` cap`t` alte caractere; conduc`torul procesului fiind instan]a de judecat`, procurorul nu poate ac]iona dec\t prin acelea[i mijloace procesuale care s\nt puse la dispozi]ia p`r]ilor din proces: formularea de cereri, prezentarea de memorii, ridicarea de excep]ii, punerea de concluzii cu privire la orice chestiune asupra c`reia trebuie s` se pronun]e instan]e de judecat`, precum [i cu privire la fondul cauzei, la solu]ia ce trebuie dat` \nvinuirii aduse inculpatului [i preten]iilor civile formulate \mpotriva sa; de asemenea, ac]ioneaz` ca [i p`r]ile din proces, prin exercitarea c`ilor de atac [i sus]inerea lor \n fa]a instan]elor de judecat` competente. |n literatura de specialitate acest principiu de organizare a judec`]ii se mai nume[te [i egalitatea armelor, \nc\t un inculpat presupus infractor are la \ndem\n` \n cursul judec`]ii acelea[i mijloace procesuale pe care le folose[te [i reprezentantul Ministerului Public, deci o autoritate public`. Obiectivul urm`rit de c`tre procuror \n cursul judec`]ii variaz` \n raport de activitatea de judecat` la care particip`: La prima instan]` procurorul urm`re[te ca inculpatul s` fie condamnat pentru infrac]iunea care a format obiectul trimiterii \n judecat` din partea unui procuror; ca urmare, pozi]ia procesual` a procurorului este de a sus]ine \nvinuirea, c`ut\nd ca, prin probele ce

DPPps83 se administreaz` [i prin concluziile pe care le pune, s` conving` instan]a de judecat` de a pronun]a o hot`r\re de condamnare a inculpatului. Ar fi \ns` necorect a obliga procurorul s` sus]in` neap`rat \nvinuirea dac`, din desf`[urarea judec`]ii, \n raport [i de activitatea p`r]ilor, ar rezulta o alt` solu]ie (de exemplu p`r]ile se \mpac` \ntr-o cauz` \n care \mp`carea atrage \ncetarea procesului penal). Pentru a asigura impar]ialitatea procurorului, ca principiu de func]ionare a Ministerului Public \n art. 28 al. 4 L.O.J. se prevede c` procurorul este liber s` prezinte \n instan]` concluziile pe care le consider` \ntemeiate, potrivit legii, ]in\nd seama de probele administrate \n cauz`, sco]\ndu-l astfel, \n leg`tur` cu aceast` activitate, de sub inciden]a principiului subordon`rii ierarhice; \n acest mod, chiar dac` prime[te dispozi]ii de la superiorul s`u de a pune concluzii de condamnare a inculpatului, procurorul de [edin]` este liber s` pun` concluzii de achitare dac` din probele administrate \n cursul judec`]ii \[i face convingerea de nevinov`]ia inculpatului. O alt` modalitate de a ac]iona \n cursul judec`]ii este exercitarea c`ilor de atac \mpotriva hot`r\rilor pronun]ate de c`tre instan]ele de judecat` [i de a participa la judecata ce are loc \ntr-o cale de atac; [i aceste drepturi s\nt, de regul`, comune [i p`r]ilor din proces. Exercitarea unei c`i de atac are loc atunci c\nd procurorul consider` c` instan]a de judecat` a pronun]at o hot`r\re neconform` cu legea [i adev`rul, \n scopul ca instan]a competent` s` desfiin]eze hot`r\rea atacat` [i s` dea o solu]ie legal` [i temeinic`. De aceea, la judecata \ntr-o cale de atac exercitat` de c`tre procuror, acesta sus]ine motivele care au condus la declararea c`ii de atac; \ns`, dac` \n cursul judec`]ii \n calea de atac se schimb` datele cauzei (a intervenit o amnistie, retragerea pl\ngerii prealabile), procurorul pune concluzii corespunz`toare noii situa]ii. C\nd calea de atac este exercitat` de o parte din proces, procurorul pune concluzii dup` convingerea pe care [i-a f`cut-o, fie \n sensul admiterii c`ii de atac, fie \n sensul respingerii ei. Cererile [i concluziile procurorului trebuie s` fie motivate; prin aceast` cerin]` se urm`resc dou` obiective: instan]a de judecat` [i p`r]ile pot verifica corectitudinea cererilor [i concluziilor formulate de procuror, pentru a le admite sau respinge; se poate verifica \n ce m`sur` este corect` hot`r\rea instan]ei de judecat` care a admis sau respins cererile [i concluziile procurorului. Deci particip\nd la judecat`, \n ansamblul ei, procurorul vegheaz` ca activitatea instan]ei de judecat`, a p`r]ilor, a ap`r`torilor s` se desf`[oare potrivit legii, ac]ion\nd \n caz contrar prin cereri, excep]ii, concluzii prezentate instan]ei de judecat`, ca aceasta s` asigure legalitatea [i temeinicia judec`]ii; totodat`, vegheaz` ca hot`r\rile instan]elor judec`tore[ti s` fie conforme cu legea [i adev`rul, atac\ndu-le pe cele necorespunz`toare prin c`ile de atac prev`zute de lege. De re]inut c` procurorul general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie are \n exclusivitate dreptul de a exercita recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii, care trebuie s` asigure ca \n autoritatea de lucru judecat s` nu r`m\n` dec\t hot`r\ri legale [i temeinice. 3) Pozi]ia procesual` a p`r]ilor \n cursul judec`]ii P`r]ile cap`t` deplin`tatea drepturilor lor procesuale \n cursul judec`]ii. Pe de o parte, aceste drepturi procesuale s\nt comune cu ale procurorului, ceea ce asigur` egalitatea de arme \ntre \nvinuire [i ap`rare; pe de alt` parte, p`r]ile se bucur`, de principiu, de acelea[i

DPPps84 drepturi procesuale, ceea ce asigur` egalitatea \ntre ele \n participarea la judecat`. Cu toate acestea, legea face unele deosebiri \n ce prive[te drepturile procesuale: \n cele mai multe cauze penale participarea procurorului este obligatorie, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, \n timp ce participarea p`r]ilor este facultativ`, dac` au fost legal citate, cu excep]ia inculpatului de]inut (art. 314, 375, 38511) [i minor (art. 384), pentru care participarea la judecat` este obligatorie; o reglementare distinct` deriv` [i din calitatea procesual` a p`r]ilor; inculpatul particip` la judecat` at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n timp ce partea v`t`mat` numai \n latura penal`, iar partea civil` [i partea responsabil` civilmente numai \n latura civil`, fie c` judecata este \n prim` instan]`, fie \n c`ile de atac; dintre p`r]ile din proces, inculpatului i se recunosc mai multe drepturi procesuale dec\t celorlalte p`r]i, deoarece trebuie s` se apere [i \mpotriva \nvinuirii penale, dar [i \mpotriva preten]iilor civile ale p`r]ii civile; astfel, \n cazurile prev`zute de lege, judecata inculpatului nu poate avea loc \n lipsa sa, asigur\ndu-i-se totodat` o asisten]` juridic` obligatorie, ceea ce nu opereaz` [i pentru celelalte p`r]i. Drepturile procesuale ale p`r]ilor constau \n participarea la judecat`, \n condi]ii de oralitate, contradictorialitate [i nemijlocire, precum [i \n exercitarea c`ilor de atac. Aceste dou` drepturi, cu distinc]iile ar`tate anterior, s\nt comune cu ale procurorului. Dreptul de participare la judecat` al p`r]ilor este garantat prin dou` mijloace procesuale eficiente: procedura de citare a p`r]ilor pentru termenul de judecat`, a c`rei nesocotire atrage rejudecarea cauzei de c`tre instan]a \n culp` procesual`, [i obligativitatea aducerii la judecat` a inculpa]ilor de]inu]i sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute. Dreptul la ap`rare al p`r]ilor se realizeaz` prin dreptul procesual de a interveni activ \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti, c\nd se administreaz` probele, prin consultarea lor de c`tre instan]` asupra chestiunilor ce trebuie solu]ionate, prin cuv\ntul lor cu privire la chestiunile de fond ale cauzei; inculpatului i se acord` [i ultimul cuv\nt, at\t la judecata \n prim` instan]`, c\t [i la judecata \n c`ile de atac. Reglementarea c`ilor de atac creaz` p`r]ilor largi posibilit`]i s` foloseasc` aceste mijloace de promovare a verific`rii legalit`]ii [i temeiniciei hot`r\rilor pronun]ate, dintre care subliniem regula dup` care \n propria cale de atac p`r]ilor nu li se poate agrava situa]ia de fapt [i de drept stabilit` prin hot`r\rea atacat`. |n cursul judec`]ii \n prim` instan]`, p`r]ile poart` denumirile stabilite prin art. 23, 24: inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` [i parte responsabil` civilmente; c\nd o parte a exercitat o cale de atac, poart` [i denumirea de inculpat apelant, recurent, revizuent, contestator ori parte v`t`mat`, parte civil`, parte responsabil` civilmente apelant`, recurent`, revizuent`; \n cursul judec`]ii \ntr-o cale de atac exercitat` de procuror sau de o parte cu interese contrare, p`r]ile cap`t` denumirea de intima]i (de exemplu: inculpat intimat \n apelul procurorului, al p`r]ii v`t`mate; parte civil` intimat` \n apelul sau recursul p`r]ii responsabile civilmente). Pozi]ia de parte \n proces \nceteaz` din momentul pronun]`rii unei hot`r\ri penale definitive, deoarece ac]iunile la care erau parte s\nt stinse, dar poate fi reluat` dac`, printr-o cale de atac extraordinar`, se desfiin]eaz` hot`r\rea definitiv` [i se dispune rejudecarea cauzei. 4) Ap`r`torii. Reprezentan]ii P`r]ile pot fi asistate \n tot cursul judec`]ii, \n toate etapele sale. Spre deosebire de urm`rirea penal`, unde ap`r`torul particip` la actele

DPPps85 de urm`rire la care este interesat [i anun]at de locul [i data efectu`rii lor, \n cursul judec`]ii, care se desf`[oar` \n [edin]`, ap`r`torul particip` la efectuarea tuturor actelor de judecat` ce se efectueaz` \n [edin]a de judecat` la care particip`. C\nd asisten]a juridic` a inculpatului este obligatorie (art. 171), judecata nu poate avea loc, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, f`r` participarea ap`r`torului ales sau din oficiu (art. 197 al. 2 [i 3). Dac` nu se prezint` un avocat ales, cauza se am\n` pentru a se ob]ine, prin baroul de avoca]i, delegarea unui avocat din oficiu. Cazurile de asisten]` juridic` obligatorie se refer` \n special la inculpat, dar s\nt [i cazuri obligatorii pentru celelalte p`r]i (art. 173). Acord\nd asisten]` juridic` p`r]ilor din proces, ap`r`torii exercit` aceste drepturi \n limitele prev`zute de lege; astfel, ap`r`torul inculpatului ac]ioneaz` at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n timp ce ap`r`torul p`r]ii responsabile civilmente numai \n latura civil`. Ca regul`, ap`r`torul este un avocat care acord` asisten]` juridic` cu respectarea legii, a statutului profesiei [i potrivit con[tiin]ei sale. Ap`r`torul poate asista partea din proces, d\ndu-i acesteia sfaturi de cum trebuie s` ac]ioneze, dar partea poate s` nu urmeze aceste sfaturi; ap`r`torul poate prelua, \ns`, \n \ntregime ap`rarea p`r]ii, exercit\nd personal drepturile procesuale ale p`r]ii c`reia \i d` asisten]` juridic`, \n numele [i interesul acesteia. Prezen]a p`r]ii al`turi de ap`r`tor, atunci c\nd acesta presteaz` asisten]a juridic`, \nseamn` c` este de acord cu ap`rarea pe care o face ap`r`torul; \n cazul \n care nu este de acord, trebuie s`-[i exprime opunerea sa; unele din drepturile p`r]ii (de exemplu ultimul cuv\nt personal al inculpatului sau renun]area la un drept sau la o cale de atac) nu pot fi exercitate de c`tre ap`r`tor \n locul p`r]ii, afar` de o \mputernicire special` \n acest sens. Pentru celelalte p`r]i din proces, care nu au fost asistate de ap`r`tor de[i asisten]a juridic` era obligatorie (art. 173), opereaz` o nulitate relativ`. P`r]ile pot fi reprezentate la judecat` de reprezentantul lor legal (pentru minorul sub 14 ani de unul din p`rin]i) sau conven]ional (de regul` un avocat); pentru inculpat exist` o restric]ie \n ce prive[te reprezentarea, fiindu-i recunoscut acest drept \n cazul judec`]ii \n prim` instan]` numai \n cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede pedeapsa \nchisorii de cel mult un an sau pedeapsa amenzii (art. 174). C\nd reprezentantul nu este avocat, acesta este asistat la judecat` de un avocat; c\nd reprezentantul este un avocat, acesta exercit` drepturile procesuale ale p`r]ii ca reprezentant-ap`r`tor. 3. Principiile specifice fazei de judecat` 1) Aplicarea \n faza de judecat` a principiilor fundamentale ale procesului penal Principiile fundamentale ale procesului penal se definesc prin ac]iunea lor de a determina \ntreaga desf`[urare a procesului penal, inclusiv judecata. Dac` unele principii fundamentale ale procesului penal aveau restric]ii de aplicare \n faza de urm`rire penal` (garantarea dreptului la ap`rare, garantarea inviolabilit`]ii domiciliului [i a secretului comunica]iilor), \n faza de judecat` principiile fundamentale ale procesului penal au o deplin` [i eficient` aplicare. |ntruc\t judecata este faza principal` a procesului penal, Codul de procedur` penal` cuprinde dispozi]ii speciale care marcheaz` aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal \n activitatea de judecat`. Astfel, pentru a se asigura aplicarea ferm` a principiului legalit`]ii \n faza de judecat`, Codul prevede dispozi]ii speciale la judecata \n apel (art. 379), \n recurs (art. 3859), \n contesta]ie \n anulare (art. 396) [i \n recurs \n anulare (art. 410) prin care, \n caz de \nc`lcare a legii de procedur` penal` \n desf`[urarea judec`]ii sau \n cazul aplic`rii gre[ite a

DPPps86 legii penale [i a legii civile \n solu]ionarea cauzei se procedeaz` la desfiin]area hot`r\rii nelegale cu rejudecarea cauzei \n condi]ii de legalitate. Dispozi]ii speciale se refer` [i la principiile afl`rii adev`rului [i al rolului activ al instan]ei de judecat`, al garant`rii dreptului la ap`rare. Astfel, potrivit art. 287, instan]a de judecat` \[i exercit` atribu]iile activ \n vederea afl`rii adev`rului, form\ndu-[i convingerea pe baza probelor administrate \n cauz`; [edin]a de judecat` care este public`, oral`, contradictorie [i nemijlocit` [i \n care se verific` probele str\nse la urm`rirea penal` [i se administreaz` probe noi, l`murindu-se cauza sub toate aspectele constituie o garan]ie pentru aflarea adev`rului [i exercitarea rolului activ al instan]ei de judecat`. Pentru aplicarea principiului garat`rii libert`]ii persoanei constituie o garan]ie obliga]ia impus` instan]ei de judecat` de a verifica legalitatea [i juste]ea m`surii preventive luate de c`tre procuror fa]` de inculpat (art. 300), dreptul acestuia de a se pl\nge instan]ei \mpotriva unei priv`ri de libertate nejustificate (art. 1401) [i de a declara recurs \mpotriva hot`r\rilor care privesc m`surile preventive (art. 141); s\nt garan]ii pentru aplicarea principiului garant`rii dreptului la ap`rare \n faza de judecat` dispozi]iile potrivit c`rora ap`r`torul particip` la \ntreaga activitate de judecat`, unde poate exercita drepturile procesuale ale p`r]ii, precum [i cele care se refer` la l`rgirea asisten]ei juridice obligatorii a inculpatului fa]` de faza de urm`rire penal` (art. 294, 171, 172). Deci judecata este faza procesului penal \n care \[i au aplicare toate principiile fundamentale ale procesului penal, \n toate cerin]ele pe care acestea le implic`. 2) Principiile specifice ale fazei de judecat` Pe l\ng` principiile fundamentale ale procesului penal, judecata este a[ezat` [i pe principii specifice acesteia, principii care se aplic`, \n toate cerin]ele lor, numai \n aceast` faz` a procesului penal. S-a ar`tat c` urm`rirea penal` este necontradictorie, nepublic` [i preponderent scris`; \n cursul judec`]ii se aplic` principii contrare, procesul desf`[ur\ndu-se \ntr-o [edin]` de judecat`, public`, oral`, nemijlocit` [i contradictorie (art. 289290). Aceste principii cunoscute procesului penal acuzatorial din antichitate s\nt proprii fazei de judecat` \n toate legisla]iile moderne de procedur` penal`. Caracterul judec`]ii de faz` principal` a procesului penal, determinat de aceste principii, a influen]at literatura de specialitate de a considera publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea [i nemijlocirea [edin]ei de judecat` ca principii fundamentale ale procesului penal, raport\nd totul la partea principal`. Codul de procedur` penal` rom#n din 1968 a adoptat punctul de vedere de a diferen]ia principiile fundamentale ale procesului penal aplicabile \n toat` desf`[urarea acestuia, pe care le-a inclus \n art. 28 sub titulatura de Regulile de baz` ale procesului penal [i principiile specifice fazei de judecat` prev`zute \n partea special` a Codului de procedur` penal`, \n Titlul II, Judecata (art. 289290); av\nd o sfer` mai redus` de ac]iune numai judecata penal` principiile publicit`]ii, oralit`]ii, nemijlocirii [i contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat` s\nt considerate, \n reglementarea actual`, ca principii specifice fazei de judecat`. A. Desf`[urarea judec`]ii \n [edin]` (art. 289) Organul de urm`rire efectueaz` actele de cercetare la momentul potrivit [i la locul adecvat, f`r` a fi necesar` cu unele excep]ii chemarea p`r]ilor s` p`rticipe la efectuarea lor. Judecata are lor, \ns`, \n [edin]`, ceea ce presupune c` se desf`[oar` \ntr-un loc anume destinat judec`]ii, la o anumit` dat` anun]at` din timp, cu asigurarea chem`rii p`r]ilor pentru data [i locul stabilit. Participarea membrilor completului

DPPps87 de judecat`, a procurorului, a p`r]ilor [i ap`r`torilor lor la activitatea de judecat` implic` \ntrunirea lor \n acela[i loc [i \n acela[i moment, ceea ce \nseamn` desf`[urarea unei [edin]e de judecat`. {edin]a de judecat` are loc, de regul`, la sediul instan]ei judec`tore[ti, unde s\nt amenajate s`li speciale de judecat`. No]iunea de [edin]` nu are \n vedere o sal` de [edin]` amenajat` la sediul judec`toriei, tribunalului, cur]ii, ci \ntrunirea tuturor participan]ilor la judecat` \n acela[i loc [i timp, c`ci legea prevede pentru motive temeinice posibilitatea ca judecata s` se desf`[oare \n \ntregime sau par]ial \n alt loc, cum ar fi o sal` dintr-o alt` institu]ie, dintr-un c`min cultural etc.; prin motive temeinice se \n]eleg acele \mprejur`ri care ar asigura \n mai bune condi]ii rolul educativ al judec`]ii, de a ac]iona asupra con[tiin]ei celor care asist` la judecat` pentru a se preveni s`v\r[irea de infrac]iuni. |n cazul \n care [edin]a de judecat` se desf`[oar` \n alt loc dec\t sala de [edin]` de la sediul instan]ei judec`tore[ti, trebuie luate m`surile necesare pentru a fi chemate p`r]ile la acest loc, dar [i a face cunoscut publicului locul unde se va desf`[ura judecata. B. Publicitatea [edin]ei de judecat` (art. 290) Principiul publicit`]ii [edin]ei de judecat` este consacrat \n art. 126 din Constitu]ia Romniei, \n art. 5 L.O.J., \n art. 290 Cod procedur` penal`, care prev`d c` [edin]ele de judecat` s\nt publice, \n afar` de cazurile prev`zute de lege. Prin publicitatea [edin]ei de judecat` trebuie s` \n]elegem asigurarea accesului liber la locul de judecat` a oric`rei persoane care nu are calitate procesual` \n cauza ce se judec`; dac` este asigurat accesul liber, [edin]a de judecat` devine public` chiar dac` nu se afl` nici o persoan` la locul de judecat`. Participarea la judecat` a p`r]ilor [i a ap`r`torilor lor este o cerin]` a principiului garant`rii dreptului la ap`rare [i a contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat`, care exprim` cerin]a ca p`r]ile s` participe la judecat` [i s` se confrunte \ntre ele; cerin]` a principiului publicit`]ii este accesul liber al acelor persoane care nu s\nt participante la proces, deci a publicului. Cu toate acestea, minorii sub 16 ani nu s\nt admi[i \n sala de [edin]` pentru a asista la judecat`, iar persoanele majore s\nt admise doar \n limitele capacit`]ii de cuprindere a s`lii de [edin]`. Publicitatea [edin]ei de judecat` este o cucerire a revolu]iei burghezo-democratice, ca reac]ie \mpotriva caracterului secret al procesului inchizitorial, instituindu-se astfel un control din partea popula]iei asupra modului \n care se \nf`ptuie[te justi]ia, dar totodat` [i \n scop educativ, c`ci desf`[urarea judec`]ii poate ac]iona intimidant asupra celor ce ar fi dispu[i s` s`v\r[easc` infrac]iuni. De aceea, acest principiu este consacrat prin Constitu]ie [i respectarea lui este pus` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (art. 197 al. 2 [i 3). Codul de procedur` penal` prevede [i derog`ri de la publicitatea [edin]ei de judecat`, \n sensul c` judecata are loc \n [edin]` secret` (art. 290 al. 25). Cazurile \n care poate avea loc [edin]` secret` s\nt acelea \n care, dac` [edin]a ar fi public`, s-ar aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnit`]ii sau vie]ii intime a unei persoane. |n cazul judec`rii unor inculpa]i minori, judecata are loc \ntotdeauna \n [edin]` nepublic`. Dispozi]ia de judecare a cauzei \n [edin]` secret` apar]ine instan]ei de judecat`, dup` ascultarea punctului de vedere al procurorului [i al p`r]ilor prezente la judecat`. Pentru a se controla totu[i modul cum procedeaz` instan]a cu privire la respectarea acestui principiu, declararea de [edin]` secret` trebuie s` fie pronun]at` \n [edin]` public`, supus` deci controlului opiniei publice, iar pronun]area hot`r\rii asupra fondului trebuie s` aib` loc tot \n [edin]` public`. {edin]a poate fi declarat` secret` pentru \ntreaga desf`[urare a [edin]ei

DPPps88 de judecat` sau numai pe timpul efectu`rii unor acte de judecat` (de exemplu ascultarea unei minore victim` a unui viol). |n timpul c\t [edin]a este secret`, nu este permis` prezen]a \n sala de [edin]` dec\t a p`r]ilor, a reprezentan]ilor acestora, a ap`r`torilor [i celorlalte persoane chemate \n interesul judec`]ii (martori, exper]i, interpre]i). Secretul [edin]ei de judecat` se deosebe[te de lipsa de publicitate a actelor de urm`rire penal`, care constituie, p\n` la terminarea cercet`rii penale, un secret [i pentru p`r]ile din proces; se deosebe[te, \ns`, [i de [edin]a secret` \n care se face deliberarea completului de judecat`, cu excluderea [i a procurorului [i a grefierului (art. 307). De aceea, este mai corect` formularea de [edin]` nepublic`, a[a cum se prevede \n art. 485 pentru [edin]a de judecat` a inculpa]ilor minori. C. Oralitatea [edin]ei de judecat` Spre deosebire de urm`rirea penal` unde p`r]ile iau cuno[tin]` de probele str\nse [i de punctele de vedere ce s-au exprimat \n special din documentele scrise (procese-verbale, declara]ii scrise, ordonan]e) judecata se desf`[oar` oral, prin viu grai. Oralitatea [edin]ei de judecat` asigur`, \n primul r\nd, publicitatea judec`]ii, deoarece publicul prezent poate lua cuno[tin]` direct despre \nvinuire, ap`rare, despre ce spun martorii [i exper]ii, despre hot`r\rea pronun]at`; \n al doilea r\nd, asigur` contradictorialitatea [i nemijlocirea, deoarece procurorul [i p`r]ile iau cuno[tin]` imediat de cererile [i sus]inerile participan]ilor la proces, av\nd astfel posibilitatea s` se al`ture sau s` fac` obiec]iile necesare fa]` de cele auzite, s` combat` sus]inerile ne\ntemeiate. Oralitatea este asigurat` prin modul \n care legea prevede desf`[urarea [edin]ei de judecat`: pre[edintele declar` deschis` [edin]a de judecat`, dispune strigarea p`r]ilor [i a martorilor, se cite[te actul de sesizare a instan]ei, se pun \n discu]ie chestiunile prealabile, se procedeaz` la ascultarea p`r]ilor [i a martorilor, se acord` cuv\ntul procurorului [i p`r]ilor, se d` inculpatului ultimul cuv\nt, se pronun]` hot`r\rea adoptat`. Toate aceste activit`]i implic` desf`[urarea lor oral`. Actele de judecat` desf`[urate oral se consemneaz` \n documente scrise: declara]ii ale p`r]ilor [i martorilor, procese-verbale, \ncheieri de [edin]`, minute, sentin]e [i decizii. |ntruc\t oralitatea este de esen]a [edin]ei de judecat`, nerespectarea acestui principiu atrage sanc]iunea nulit`]ii, dar o nulitate relativ`, ce presupune constatarea producerii unei v`t`m`ri p`r]ilor din proces ce nu poate fi \nl`turat` dec\t prin desfiin]area hot`r\rii pronun]ate cu \nc`lcarea acestui principiu. D. Principiul nemijlocirii [edin]ei de judecat` Acest principiu exprim` cerin]a ca instan]a de judecat` care urmeaz` s` solu]ioneze cauza s` ia cuno[tin]` direct, nemijlocit de probele administrate, precum [i de cererile [i concluziile puse de c`tre procuror [i p`r]ile din proces, personal sau prin ap`r`torii lor. Percep\nd direct probele, judec`torii cap`t` o mai mare capacitate de a afla adev`rul dec\t dac` aceste probe le-ar percepe din documentele \n care au fost consemnate; ascult\nd p`r]ile [i martorii, membrii completului de judecat` pot interveni pentru a l`muri ceea ce li se pare nel`murit, de a completa [i preciza toate faptele [i \mprejur`rile de fapt. Ca urmare a adopt`rii acestui principiu, judecata cuprinde o cercetare judec`toreasc`, \n care se verific` probele de la urm`rirea penal` [i se administreaz` probe noi de c`tre judec`torii care vor solu]iona cauza; de asemenea spre deosebire de urm`rirea penal`, unde se pot folosi numai cereri [i memorii scrise la judecat` se desf`[oar` dezbateri judiciare orale, \n care procurorul are cuv\ntul pentru a sus]ine \nvinuirea, iar p`r]ile au cuv\ntul pentru a-[i ap`ra interesele legitime,

DPPps89 confruntare de sus]ineri perceput` nemijlocit de c`tre membrii completului de judecat`, care-[i pot forma astfel o p`rere corect` asupra solu]iei ce trebuie adoptat`. Este greu de admis c` judec`torii care nu au fost de fa]` la judecarea cauzei [i nu au perceput direct probele [i concluziile p`r]ilor ar putea da o solu]ie corect` cauzei. Nemijlocirea poate fi total` sau par]ial`; este total` atunci c\nd judecata are loc de la \nceput [i p\n` la pronun]area hot`r\rii cu aceia[i judec`tori, care au fost prezen]i tot timpul \n completul de judecat`. O asemenea nemijlocire este asigurat` de unicitatea completului de judecat` [i de continuitatea [edin]ei de judecat`; pe de o parte, membrii completului de judecat` nu se pot schimba \n cursul judec`]ii, adoptarea hot`r\rii apar]in\nd judec`torilor care au perceput direct [i \n totalitate at\t probele administrate, c\t [i concluziile puse de procuror [i p`r]ile din proces; pe de alt` parte, \n timp ce se judec` o cauz` care ar putea dura mai mult timp judec`torii nu au dreptul s` judece [i alte cauze, pentru a se putea concentra numai asupra cauzei \n care vor trebui s` se pronun]e66. Codul nostru de procedur` penal` prevede nemijlocirea ca un principiu al judec`]ii, dar este o nemijlocire care poate fi \ndeplinit` [i par]ial. Prin reglementarea unei cercet`ri judec`tore[ti la prima instan]`, \n apel [i chiar \n recurs, dup` casare, se impune judec`torului s` perceap` nemijlocit probele, ceea ce implic` verificarea probelor administrate \n fa]a organelor de urm`rire penal`; de aceea, instan]a de judecat` este obligat` s` asculte din nou p`r]ile, martorii, ceea ce le asigur` posibilitatea de a percepe direct declara]iile acestora, s` ob]in` complet`rile necesare, s` verifice sinceritatea [i veridicitatea celor declarate. |n numeroase cauze penale administrarea probelor, a sus]inerilor p`r]ilor au loc \n \ntregime \n fa]a acelora[i judec`tori; \n acest scop, potrivit art. 292 al. 2, completul de judecat` trebuie s` r`m\n` acela[i \n tot cursul judec`rii cauzei. Aceast` dispozi]ie, care formuleaz` unicitatea completului de judecat`, este \ns` doar o recomandare, c`ci \n continuare se prevede: C\nd aceasta nu este posibil, completul de judecat` se poate schimba p\n` la \nceperea dezbaterilor. Deci \n timpul cercet`rii judec`tore[ti, care dureaz` mai multe termene de judecat`, nu se produce vreo ilegalitate dac` se schimb` membrii completului de judecat`. Din momentul \nceperii dezbaterilor judiciare, c\nd se pun concluzii asupra fondului la prima instan]` [i asupra c`ilor de atac exercitate la instan]ele de control judiciar, se aplic` integral nemijlocirea, \n sensul c` judec`torii care adopt` hot`r\rea trebuie s` fie judec`torii care au participat la dezbateri; se asigur` astfel, pentru aceast` parte a judec`]ii, unicitatea completului de judecat`, sub protec]ia nulit`]ii absolute, fiind dispozi]ii relative la compunerea instan]ei de judecat`; dac`, \nt\mpl`tor, \ntre data dezbaterilor [i data pronun]`rii hot`r\rii, vreunul dintre judec`tori a decedat, judecata trebuie s` fie reluat` din stadiul dezbaterilor judiciare, pentru ca judec`torii noului complet s` participe la dezbateri [i la solu]ionarea cauzei. Reglementarea noastr` nu asigur` \ns` continuitatea [edin]ei de judecat`, deoarece cercetarea judec`toreasc` se poate desf`[ura pe mai multe termene de judecat`, \n care timp aceia[i judec`tori iau parte la judecarea [i solu]ionarea altor cauze penale.
Pentru a se evita, \n caz de accident al unui judec`tor, de a se relua judecata din nou, \n unele legisla]ii str`ine se prevede posibilitatea ca la judecat` s` participe [i un judec`tor asistent, care nu face parte din completul de judecat`, dar care ar putea \nlocui pe judec`torul aflat \n imposibilitate de a judeca \n continuare cauza.
66

DPPps90 E. Contradictorialitatea [edin]elor de judecat` S-a ar`tat c`, teoretic, principiul contradictorialit`]ii exprim` cerin]a ca func]ia de \nvinuire s` fie desp`r]it` de func]ia jurisdic]ional`, fiind pe o pozi]ie procesual` egal` cu func]ia de ap`rare. |nvinuirea [i ap`rarea se combat \n fa]a instan]ei de judecat` de pe pozi]ii contradictorii, astfel \nc\t autoritatea care judec` [i solu]ioneaz` cauza instan]a de judecat` s` ajung`, din disputa lor, la o apreciere corect` a probelor [i la adoptarea unei solu]ii legale [i temeinice. Ca urmare, a[ezarea judec`]ii pe principiul contradictorialit`]ii implic` egalitatea de arme \ntre \nvinuire [i ap`rare, \ntre sus]inerea preten]iilor civile [i combaterea lor, \n sensul c` se ac]ioneaz` cu acelea[i mijloace procesuale; participarea la judecat`, cu dreptul de a face cereri, a ridica excep]ii, a pune concluzii, a exercita c`ile de atac, pe care instan]a de judecat` le poate admite sau respinge, poate adopta propria sa solu]ie, constituie aspecte ale contradictorialit`]ii la judecat`. Din punct de vedere practic, participan]ii la proces au dreptul s`-[i spun` cuv\ntul cu privire la orice chestiune de care depinde solu]ionarea just` a cauzei; ca urmare, la orice cerere a procurorului, inculpatul este chemat s`-[i spun` p`rerea, dup` cum la orice cerere a inculpatului trebuie, \nainte ca instan]a s` ia o hot`r\re, s`-[i expun` p`rerea [i procurorul sau partea v`t`mat`. Concluziile asupra fondului s\nt puse mai \nt\i de c`tre procuror, de partea v`t`mat`, care sus]in \nvinuirea, dup` care inculpatul personal sau prin ap`r`torul s`u formuleaz` ap`rarea, prin combaterea celor sus]inute de \nvinuire. Aceasta nu \nseamn` c`, \n unele chestiuni, punctele de vedere ale \nvinuirii [i ale ap`r`rii nu pot coincide. Prin rolul s`u activ, instan]a de judecat` compline[te aceast` disput`, intervenind pentru sus]inerea \nvinuirii sau ap`r`rii, dup` caz, \ncerc\nd s` afle adev`rul [i s` solu]ioneze cauza potrivit legii, ceea ce nu exclude luarea unei hot`r\ri care s` nu fie conform` nici cu \nvinuirea formulat`, [i nici cu ap`rarea care a comb`tut-o. Rolul activ al instan]ei de judecat` este limitat de contradictorialitate, deoarece instan]a nu poate lua hot`r\ri din proprie ini]iativ` f`r` a cere ca procurorul [i p`r]ile s`-[i exprime punctul lor de vedere \n chestiunea ce trebuie rezolvat`. Pentru a exista contradictorialitate se cere ca p`r]ile s` fie prezente la [edin]a de judecat`, prezen]a procurorului fiind, de regul`, obligatorie. |n acest scop este reglementat` procedura de citare, care asigur` cunoa[terea de c`tre p`r]i a datei [edin]ei de judecat` pentru a participa la aceasta. Contradictorialitatea este \ns` restr\ns` atunci c\nd [edin]a de judecat` are loc \n lipsa uneia din p`r]i, procedura de citare fiind \ndeplinit`. 4. Structura fazei de judecat` 1) Etapele judec`]ii Judecata se desf`[oar` ca \ntindere \n cadrul procesului penal din momentul sesiz`rii primei instan]e prin rechizitoriul procurorului sau, \n cazurile prev`zute de lege, prin pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate [i p\n` la pronun]area hot`r\rii penale definitive. Judecata poate fi reluat` \n urma exercit`rii unei c`i de atac extraordinare prin care se desfiin]eaz` hot`r\rea penal` definitiv` [i cauza se rejudec` din etapa de la care s-a dispus rejudecarea. Potrivit structurii Titlului II al p`r]ii speciale a Codului de procedur` penal`, judecata are, ca structur`, trei etape: judecata \n prim` instan]`, c`ile de atac ordinare [i c`ile de atac extraordinare. Judecata \n prim` instan]` are caracter necesar, indispensabil pentru realizarea scopului procesului penal, \ntruc\t f`r` o asemenea etap` nu se poate aplica sanc]iunea prev`zut` de legea penal` celui ce a s`v\r[it o infrac]iune; judecata \n c`ile de atac ordinare deci \n condi]iile \n care nu s-a

DPPps91 pronun]at \nc` o hot`r\re definitiv` are un caracter eventual, \n sensul c` se desf`[oar` numai dac` procurorul [i p`r]ile exercit` o cale de atac ordinar` apelul [i recursul altfel hot`r\rea pronun]at` de prima instan]` devine definitiv` [i executorie. Practic, caracterul eventual nu se eviden]iaz`, deoarece fie procurorul, fie una din p`r]ile din proces declar` apel [i recurs. |n ce prive[tejudecata \n c`ile extraordinare de atac contesta]ia \n anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii aceasta are un caracter de excep]ie, legea limit\nd cazurile \n care poate fi exercitat` o cale de atac extraordinar`, astfel \nc\t folosirea uneia dintre aceste c`i de atac extraordinare are un caracter excep]ional, de \nt\lne[te destul de rar \n practica instan]elor judec`tore[ti. Etapele judec`]ii \n c`ile de atac p`streaz` caracteristicile fazei de judecat`, dar prezint` [i particularit`]i fa]` de judecata \n prim` instan]`, determinate de obiectul c`ii de atac, de instan]a competent` s` o judece [i de procedura de desf`[urare a acesteia. Judecata \n c`ile de atac constituie etape ale judec`]ii prin care se efectueaz` un control din partea unei instan]e judec`tore[ti ierarhic superioare cu privire la hot`r\rile pronun]ate de instan]e judec`tore[ti de grad inferior; o reexaminare a cauzei se poate face [i de c`tre instan]a care a solu]ionat-o. Judecata, ca faz` a procesului penal, poate fi compartimentat` \n dou` cicluri procesuale, fiecare cuprinz\nd mai multe etape. Ciclul procesual ordinar al judec`]ii const` din trei etape: judecata \n prim` instan]`, judecata \n apel [i judecata \n recurs. Deci ciclul procesual penal ordinar cuprinde, de regul`, trei grade de jurisdic]ie, \n unele cazuri desf`[ur\ndu-se numai pe dou` grade de jurisdic]ie. Dac` la judecata \n apel se constat` \nc`lc`ri ale legii produse la judecata \n prim` instan]`, cauza poate trece din nou \n etapa judec`]ii \n prim` instan]`, cu trecerea, apoi, din nou la judecata \n apel; dac` la judecata \n recurs se constat` \nc`lcarea legii comis` \n cursul etapelor anterioare, cauza se poate \ntoarce fie la judecata \n prim` instan]`, fie la etapa judec`]ii \n apel. Deci ciclul procesual ordinar are elasticitatea necesar` de a se corecta erorile de procedur` sau de judecat` \n acea etap` unde s-au produs. Ciclul extraordinar al judec`]ii are loc \n urma exercit`rii unei c`i de atac extraordinare \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive. Calea de atac extraordinar` av\nd un caracter de excep]ie, ciclul extraordinar se reduce, de regul`, la o singur` judecat` \n contesta]ie \n anulare, \n revizuire, \n recurs \n anulare, deci o singur` etap` procesual` extraordinar`. S\nt totu[i cazuri \n care \n aceea[i cauz` se pot exercita succesiv mai multe c`i de atac extraordinare, situa]ie \n care ciclul procesual penal extraordinar cuprinde mai multe etape de judecat`; astfel, \mpotriva unei hot`r\ri definitive date de instan]a de recurs se poate exercita calea de atac extraordinar` a contesta]iei \n anulare, dar dup` respingerea acesteia se poate exercita un recurs \n anulare. Excep]ie face revizuirea care, fiind de competen]a primei instan]e de judecat`, hot`r\rea acesteia poate fi atacat` cu apel [i apoi cu recurs. Admiterea unei c`i de atac extraordinare [i desfiin]area hot`r\rii penale definitive atacate atrage reluarea ciclului procesual penal ordinar deoarece, nemaiexist\nd o hot`r\re definitiv`, trebuie rejudecat` cauza [i dat` o solu]ie de fond. Ciclul procesual penal ordinar se reia din acea faz` procesual` unde s-a produs eroarea de fapt sau de drept67. Judecata \n ciclul procesual penal ordinar se deosebe[te de judecata \n ciclul procesual penal extraordinar; deosebiri exist` [i \ntre
De exemplu, admiterea unui recurs \n anulare face posibil` reluarea judec`]ii din etapa judec`]ii \n prim` instan]`, dar [i etapa judec`]ii \n apel sau \n recurs.
67

DPPps92 diferitele etape ale judec`]ii \n fiecare ciclu procesual; astfel, judecata \n prim` instan]` se deosebe[te de judecata \n apel [i \n recurs; judecata \n contesta]ie \n anulare se deosebe[te de judecata \n revizuire [i \n recurs \n anulare. 2) Stadiile de desf`[urare a fiec`rei etape de judecat` Etapele judec`]ii din am\ndou` ciclurile s\nt compartimentate \n stadii procesuale. Ca regul` general`, o etap` a judec`]ii parcurge trei stadii procesuale: stadiul preg`tirii [edin]ei de judecat`; stadiul de desf`[urare a [edin]ei de judecat`; stadiul deliber`rii [i adopt`rii hot`r\rii. Stadiul preg`tirii [edin]ei de judecat` se caracterizeaz` prin efectuarea unor acte care asigur` buna desf`[urare a [edin]ei de judecat`; aceste acte s\nt \n afara [edin]ei de judecat`, s\nt acte de administra]ie a justi]iei, ra]iune pentru care nu li se aplic` principiile specifice ale judec`]ii; ele s\nt efectuate de c`tre pre[edintele instan]ei judec`tore[ti [i de personalul auxiliar (grefieri, arhivari etc.); ele constau din fixarea termenului de judecat`, emiterea cita]iilor, asigurarea asisten]ei juridice obligatorii, preg`tirea dosarului pentru judecat`. {edin]a de judecat` se desf`[oar` \n fa]a completului de judecat`, cu participarea procurorului [i a p`r]ilor, cu aplicarea principiilor specifice ale judec`]ii publicitatea, oralitatea, nemijlocirea [i contradictorialitatea. Deliberarea [i adoptarea hot`r\rii are loc \n camera de consiliu, \n prezen]a numai a membrilor completului de judecat`, cu discu]ii \n secret asupra solu]iei ce trebuie adoptat`. Deci fiecare din stadiile de desf`[urare ale fiec`rei etapte de judecat` prezint` particularit`]i care \i determin` delimitarea sa de celelalte stadii. Fiecare stadiu de judecat` cuprinde activit`]i de judecat` ce-i s\nt specifice [i care se deosebesc unele de altele. Astfel, \n cursul; [edin]ei de judecat` \n prim` instan]` se efectueaz`, ini]ial, acte de verificare a \ndeplinirii condi]iilor de judecare a cauzei, se trece apoi la cercetarea judec`toreasc`, care cuprinde acte de administrare a probelor [i, \n final, la dezbaterile judiciare, deci la sus]inerile f`cute de c`tre procuror [i p`r]i asupra fondului cauzei; cercetarea judec`toreasc` se deosebe[te de dezbaterile judiciare. La judecata \n contesta]ie \n anulare [i la judecata \n revizuire se pot parcurge dou` subetape: admiterea \n principiu a c`ii de atac extraordinare [i judecarea \n fond a c`ii de atac admise \n principiu. Fiecare subetap` parcurge, la r\ndul ei, cele trei stadii din procesele ar`tate anterior. Compartimentarea etapelor judec`]ii \n stadii procesuale permite, \n raport de fiecare stadiu, examinarea normelor comune care li se aplic`; procedura dup` care se desf`[oar` aceste stadii procesuale fiind deosebit`, este necesar` examinarea fiec`rui stadiu \n raport de etapa din care face parte. I.10. Dispozi]iile generale potrivit c`rora se desf`[oar` judecata \n toate etapele sale 1) Dispozi]ii generale privind m`surile de preg`tire a [edin]ei de judecat` |n vederea desf`[ur`rii \n bune condi]ii a [edin]ei de judecat`, \n oricare din etapele judec`]ii se iau urm`toarele m`suri de preg`tire:

DPPps93 a) Fixarea termenului de judecat` Dup` \nregistrarea dosarelor se stabile[te data la care va avea loc [edin]a de judecat`, de c`tre pre[edintele instan]ei judec`tore[ti \n dosarele venite prin rechizitoriu de la parchet, [i de c`tre judec`torul de serviciu \n dosarele formate la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate. Termenul [edin]ei de judecat` se fixeaz` \n raport de urgen]a cauzei; astfel, \n cauzele \n care inculpa]ii s\nt aresta]i preventiv, se fixeaz` un termen scurt pentru [edin]a de judecat` (art. 293); \n acela[i mod se fixeaz` termenul [i \n cauzele privind infrac]iuni supuse procedurii de judecat` a infrac]iunilor flagrante (art. 472) ori \n alte cauze cu caracter urgent. b) Citarea p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate la [edin]a de judecat` Odat` cu fixarea termenului de judecat` se dispune [i citarea p`r]ilor [i a celorlalte persoane pentru care legea prevede chemarea lor la [edin]a de judecat` (martori, exper]i, interpre]i). Identitatea [i adresa acestor persoane s\nt consemnate \n anexa la rechizitoriu sau \n pl\ngerea persoanei v`t`mate. Citarea se face prin biroul de citare al instan]ei judec`tore[ti, potrivit art. 175181. |n cazul \n care o persoan` ce urmeaz` a fi citat` este \n stare de de]inere (cel mai adesea inculpatul), odat` cu cita]ia se dispune [i aducerea ei din locul de de]inere la sediul instan]ei care judec` acea persoan`. Procurorul nu se citeaz`, el av\nd obliga]ia s` participe la judecat`, dac` participarea sa este obligatorie potrivit legii. c) Asigurarea asisten]ei juridice obligatorii |n cauzele \n care asisten]a juridic` este obligatorie, (art. 171), pre[edintele judec`toriei, tribunalului sau cur]ii, odat` cu fixarea termenului de judecat`, dispune a se solicita baroului de avoca]i delegarea unui avocat din oficiu pentru cazul \n care inculpatul nu are un avocat ales. Avocatul desemnat ca ap`r`tor din oficiu are obliga]ia s` studieze dosarul p\n` la [edin]a de judecat` [i, dac` este necesar, s` ob]in` o \ntrevedere cu inculpatul arestat preventiv \nainte de desf`[urarea [edin]ei de judecat`. |n acest caz, pre[edintele judec`toriei, tribunalului sau cur]ii ia m`suri ca inculpatul s` ia cuno[tin]` de dosar [i s` poat` lua contact cu ap`r`torul s`u (art. 294). P`r]ile [i ap`r`torii lor iau cuno[tin]` de piesele dosarului \nainte de [edin]a de judecat`. d) |ntocmirea [i afi[area listei privitoare la cauzele care se judec` la termenul fixat |ntruc\t la acela[i termen este stabilit` [i judecarea altor cauze penale, se \ntocme[te lista cauzelor care se vor judeca \n aceea[i zi. La \ntocmirea listei se ]ine seama de data \nregistr`rii dosarelor la instan]`, d\ndu-se \ns` \nt\ietate cauzelor \n care s\nt de]inu]i [i celor pentru care legea prevede c` judecarea se face de urgen]` [i cu prec`dere. Lista se afi[eaz` cu 24 ore \naintea termenului [edin]ei de judecat`. e) Verificarea \ndeplinirii m`surilor preg`titoare |nainte de \mplinirea termenului de judecat`, pre[edintele completului care va judeca \n cauz` are \ndatorirea de a verifica dac` au fost citate toate p`r]ile [i persoanele care trebuie s` participe la judecat` [i dac` procedura de citare a fost legal \ndeplinit`, dac` este asigurat` asisten]a juridic` obligatorie [i dac` a fost afi[at` lista de procese, astfel \nc\t la termenul de judecat` s` poat` avea loc [edin]a de judecat`. C\nd aceste m`suri nu au fost \ndeplinite, ac]ioneaz` de urgen]` pentru realizarea lor. Pre[edintele completului de judecat` are obliga]ia de a cunoa[te con]inutul dosarului, pentru a putea conduce [edin]a de judecat`.

DPPps94 2) Dispozi]iile generale privind desf`[urarea [edin]ei de judecat` {edin]a de judecat` se desf`[oar` public, oral, nemijlocit [i contradictoriu \n fa]a completului de judecat`, \n prezen]a procurorului, a p`r]ilor, a ap`r`torilor lor. |n cursul [edin]ei de judecat` \n prim` instan]`, \n apel, recurs sau \ntr-o cale de atac extraordinar` se aplic` urm`toarele dispozi]ii cu caracter general: a) Conducerea [edin]ei de judecat` [i asigurarea ordinii [i solemnit`]ii ei (art. 269298) |ntreaga activitate din [edin]a de judecat` se desf`[oar` sub conducerea pre[edintelui completului de judecat`; orice leg`tur` \ntre instan]`, pe de o parte, procuror, p`r]i [i ap`r`tori, martori [i exper]i, pe de alt` parte, are loc prin intermediul pre[edintelui completului de judecat`. Pe l\ng` atribu]ia de a conduce [edin]a de judecat`, pre[edintele completului de judecat` \ndepline[te [i alte atribu]ii ce-i s\nt date prin lege (art. 318, 322 etc.). C\nd judec` un singur judec`tor, \i revin acestuia toate atribu]iile date prin lege pre[edintelui completului de judecat`. Conduc\nd [edin]a de judecat`, pre[edintele completului deschide lucr`rile, ia m`surile de ordine necesare, asigur` solemnitatea judec`]ii, decide asupra chestiunilor ce nu s\nt date \n competen]a instan]ei, procedeaz` dac` este cazul la administrarea probelor, prin intermediul s`u pun\ndu-se \ntreb`rile persoanelor ascultate [i consemn\ndu-se r`spunsurile, d` [i ia cuv\ntul procurorului, p`r]ilor, ap`r`torilor, \nchide [edin]a de judecat`, pronun]` hot`r\rea. |n \ndeplinirea atribu]iei de a asigura ordinea [i solemnitatea [edin]ei de judecat`, pre[edintele limiteaz` accesul publicului, ]in\nd seama de capacitatea s`lii de [edin]`; atrage aten]ia persoanelor aflate \n sala de [edin]` de a p`stra disciplina ei, \n caz de nesupunere dispune \ndep`rtarea celor care nu o respect`. Pre[edintele poate \ndep`rta din sala de [edin]` orice parte din proces care nu respect` ordinea [i solemnitatea [edin]ei; \ns` pentru a se asigura dreptul la ap`rare, \nainte de \nceperea dezbaterilor pre[edintele are obliga]ia de a chema partea \ndep`rtat` din [edin]` [i s`-i aduc` la cuno[tin]` actele esen]iale efectuate \n lipsa sa [i s`-i citeasc` declara]iile celor asculta]i, \ntreb\nd-o dac` are de formulat observa]ii sau cereri \n leg`tur` cu ele; c\t timp partea este \ndep`rtat` din sala de [edin]`, ap`r`torul ei poate acorda asisten]a juridic` necesar`. b) Constatarea infrac]iunilor de audien]` (art. 299) Se nume[te infrac]iune de audien]` fapta penal` s`v\r[it` \n cursul [edin]ei de judecat`. |ntr-o asemenea situa]ie, pre[edintele completului de judecat` constat` fapta [i identific` pe f`ptuitor, \ncheind un procesverbal. Dac` este cazul, instan]a dispune arestarea preventiv` a \nvinuitului, iar pre[edintele emite mandatul de arestare preventiv` a acestuia; potrivit legii, arestarea preventiv` dureaz` cel mult 5 zile. Procesul-verbal de constatare a infrac]iunii de audien]` se trimite procurorului pentru efectuarea urm`ririi penale. |n cazul \n care s-a dispus arestarea preventiv` a \nvinuitului, acesta este trimis de \ndat` procurorului, \mpreun` cu procesul-verbal de constatare [i mandatul de arestare preventiv` ca \nvinuit. |ntruc\t arestarea preventiv` nu se poate dispune dec\t dup` \nceperea procesului penal, \nseamn` c` actele \ncheiate de c`tre pre[edintele completului de judecat` au caracterul de acte de \ncepere a procesului penal.

DPPps95 Deschiderea [edin]ei de judecat` [i verific`rile f`cute de pre[edinte Pre[edintele completului de judecat` deschide [edin]a, anun]` cauza a c`rei judecare este la r\nd [i dispune ca grefierul s` fac` apelul p`r]ilor [i a celorlalte persoane citate. Grefierul \l informeaz` pe pre[edinte care dintre persoanele citate au r`spuns la apelul f`cut [i s-au prezentat la judecat`. Dac` p`r]ile s\nt prezente, cauza este \n stare de judecat`. P`r]ile se pot prezenta [i f`r` s` fi fost citate sau f`r` s` fi primit cita]ia, pre[edintele av\nd \ns` \ndatorirea s` stabileasc` identitatea lor. |n cazul \n care una din p`r]i lipse[te, pre[edintele verific` dac` procedura de citare a fost \ndeplinit`. Potrivit art. 291, instan]a poate proceda la judecarea cuzei [i \n lipsa vreuneia din p`r]i, cu condi]ia ca procedura de citare fa]` de aceasta s` fi fost \ndeplinit` [i s` nu existe vreunul din cazurile de prezen]` obligatorie a inculpatului. Cu toate acestea, c\nd instan]a consider` c` prezen]a uneia din p`r]ile lips` este necesar`, poate am\na cauza [i lua m`suri pentru prezentarea acesteia la termenul pe care-l fixeaz`. |n cazul c\nd cauza se am\n`, p`r]ile prezente nu se mai citeaz` pentru termenele urm`toare de judecat`, chiar dac` ar lipsi la vreunul din ele, fiind considerate c` au termenul \n cuno[tin]`. Aceea[i dispozi]ie se aplic` [i martorilor [i exper]ilor prezen]i la un termen de judecat`, care iau cuno[tin]` de noul termen la care s-a am\nat cauza. Militarii, de]inu]ii [i bolnavii \n spitale s\nt cita]i la fiecare termen de judecat`. La cererea persoanelor care iau termenul \n cuno[tin]`, instan]a le \nm\neaz` cita]ii spre a le servi drept justificare pentru prezentarea la noul termen de judecat`. C\nd judecata r`m\ne \n continuare, p`r]ile [i celelalte persoane care au fost lips` nu se mai citeaz`. d) Verific`rile prealabile f`cute de instan]a de judecat` (art/. 300) Instan]a procedeaz`, \n prealabil, la verificarea actului de sesizare, dac` a fost emis \n condi]iile legii, [i a temeiniciei m`surii preventive luate \mpotriva inculpatului de c`tre procuror sau de c`tre instan]`. Constat\nd c` actul de sesizare a instan]ei68 nu este legal \ntocmit, se dispune \nl`turarea lipsurilor fie de \ndat`, dac` este posibil, fie acord\ndu-se un termen \n acest scop. C\nd \nl`turarea lipsurilor nu este posibil` \n cursul judec`]ii, se procedeaz` la restituirea dosarului procurorului, \n vederea refacerii actului de sesizare sau se constat` nulitatea lui, proced\ndu-se \n consecin]`. Verific\nd luarea m`surii preventive, prin \ndeplinirea sau nu a condi]iilor prev`zute de lege, instan]a poate dispune, dup` constat`rile f`cute, men]inerea ei sau prelungirea duratei ei cel mult 30 de zile ori punerea \n libertate a inculpatului. e) Rezolvarea chestiunilor incidente (art. 302) Cererile [i excep]iile formulate de procuror [i de p`r]i, precum [i cele invocate din oficiu de c`tre instan]`, ca chestiuni prealbile, s\nt puse \n discu]ie contradictorie \n cursul [edin]ei de judecat`, dup` care instan]a se pronun]` asupra lor prin \ncheiere motivat`; ele pot fi admise, caz \n care se procedeaz` \n consecin]` (se declin` competen]a, se restituie cauza la procuror, se respinge apelul sau recursul ca inadmisibil sau tardiv), sau pot fi respinse, proced\ndu-se la judecarea cauzei \n continuare. Instan]a se pronun]` prin \ncheiere motivat` [i asupra tuturor m`surilor luate \n cursul judec`]ii (luarea sau revocarea m`surilor asigur`torii, extinderea ac]iunii penale etc.). c)
rechizitoriul, pl\ngerea prealabil` \n cazul primei instan]e; cererea de apel sau de recurs pentru instan]ele de control jd
68

DPPps96 f) Suspendarea judec`]ii (art. 303) Pentru acelea[i motive pentru care se poate suspenda urm`rirea penal` boal` grav` a inculpatului, constatat` printr-o expertiz` medico-legal`, care \l \mpiedic` s` participe la proces se poate dispune de c`tre instan]a de judecat`, prin \ncheiere, suspendarea judec`]ii p\n` c\nd starea s`n`t`]ii inculpatului \i va permite participarea la [edin]a de judecat`. Dac` \n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, iar temeiul suspend`rii prive[te numai pe unul din ace[tia, se procedeaz` la disjungerea cauzei, urm\nd ca judecata s` se desf`[oare numai fa]` de cei ce pot participa la judecat`; c\nd disjungerea nu este posibil`, se dispune suspendarea judec`]ii \ntregii cauze. |n momentul \n care starea s`n`t`]ii inculpatului permite participarea acestuia la proces, judecata se reia din oficiu; de aceea, instan]a este obligat` s` se intereseze periodic dac` mai subzist` cauza care a atras suspendarea judec`]ii. |ncheierea de suspendare a judec`]ii poate fi atacat` cu recurs, f`r` ca aceasta s` suspende executarea hot`r\rii. g) |ncheierea de [edin]` (art. 304, 305) |n timpul [edin]ei de judecat`, grefierul ia note despre cele discutate [i hot`r\te; procurorul [i p`r]ile pot cere citirea notelor [i vizarea lor de c`tre pre[edinte. Pe baza notelor luate, dup` [edin]a de judecat`, grefierul \ntocme[te actul procedural \n care se consemneaz` modul de desf`[urare a [edin]ei de judecat` [i con]inutul actelor orale efectuate. |n cazul \n care hot`r\rea se pronun]` \n aceea[i zi c\nd s-a desf`[urat [edin]a de judecat`, modul \n care aceasta s-a desf`[urat se consemneaz` \n sentin]` sau decizie; c\nd pronun]area se face la o dat` ulterioar`, modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de judecat` se consemneaz` \ntr-o \ncheiere de [edin]`. |ncheierea este un act procedural mixt; pe de o parte, are caracterul unui proces-verbal, cuprinz\nd o relatare complet` [i fidel`, dar rezumativ`, a celor discutate \n [edin]a de judecat`, iar pe de alt` parte este [i o hot`r\re, deoarece cuprinde [i m`surile ce s-au luat de c`tre instan]`. |ncheierea de [edin]` cuprinde o parte introductiv`, incluz\nd date cu privire la denumirea instan]ei care a judecat, identitatea judec`torilor, procurorului [i grefierului, prin indicarea numelui [i prenumelui, precum [i a calit`]ii acestora, data [edin]ei de judecat`, cu men]iunea dac` a fost public` sau secret`, dac` s-a desf`[urat eventual \n alt loc dec\t sediul instan]ei; date privind identitatea p`r]ilor prezente, a celor lips`, cu men]iunea dac` au fost legal citate, identitatea ap`r`torilor [i indicarea p`r]ilor c`rora le acord` asisten]`. |n partea descriptiv` se consemneaz` cererile [i excep]iile formulate de c`tre p`r]i [i modul \n care au fost rezolvate; concluziile puse de c`tre procuror [i de c`tre p`r]i cu privire la solu]ionarea cauzei \n fond, ultimul cuv\nt al inculpatului. Dispozitivul \ncheierii de [edin]` cuprinde, \ntotdeauna, m`sura am\n`rii pronun]`rii hot`r\rii pentru o alt` dat`. |ncheierea se semneaz` de c`tre pre[edinte [i grefier. Constituind actul care oglinde[te modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de judecat`, \ncheierea de [edin]` permite a se face controlul legalit`]ii [i temeiniciei hot`r\rii pronun]ate; de aceea, lipsa \ncheierii sau lipsa unor men]iuni esen]iale pe care trebuie s` le cuprind` atrage nulitatea ei [i, ca urmare, [i a \ntregii [edin]e de judecat`. 3) Dispozi]iile generale privind deliberarea [i pronun]area hot`r\rii (art. 306312) Deliberarea este activitatea prin care membrii completului de judecat` se sf`tuiesc asupra solu]iei pe care trebuie s` o adopte cu privire la cauza care a fost judecat`. Pe de o parte, \n [edin]a de

DPPps97 judecat` s-au administrat probe ce trebuie confruntate cu cele str\nse \n cursul urm`ririi penale, iar pe de alt` parte judec`torii trebuie s` examineze textele de lege aplicabile, s` studieze jurispruden]a \n materie [i lucr`rile de specialitate, s`-[i confrunte punctele de vedere pentru a se ajunge la un punct de vedere comun. O asemenea activitate nu se poate desf`[ura \n [edin]a de judecat` public, oral [i contradictoriu; deliberarea trebuie s` se desf`[oare dup` alte reguli, ceea ce delimiteaz` un stadiu distinct al oric`rei etape de judecat`. | ntruc\t \n toate etapele de judecat` se ajunge la deliberare, Codul de procedur` penal` instituie dispozi]ii generale dup` care se desf`[oar` acest stadiu. a) Procedura deliber`rii (art. 306307) Legea recomand` ca deliberarea [i pronun]area hot`r\rii s` se fac` de \ndat` dup` \ncheierea dezbaterilor, deci dup` \ncheierea [edin]ei de jduecat`. Pentru motive temeinice, \ns`, deliberarea [i, ca urmare, pronun]area hot`r\rii se pot am\na pe cel mult 15 zile; termenul fiind de recomandare, nerespectarea sa nu atrage sanc]iuni procesuale. Deliberarea are loc numai \ntre membrii completului de judecat`, cu excluderea procurorului, a grefierului, a p`r]ilor, c`ci altfel ne-am afla \n continuarea [edin]ei de judecat`. Este obligatorie \ns` la deliberare participarea tuturor membrilor completului de judecat` \n fa]a c`rora au avut loc dezbaterile judiciare, deoarece altfel ar \nsemna c` solu]ionarea cauzei s` apar]in` unui complet de judecat` gre[it format sau altui complet dec\t cel care a ascultat concluziile procurorului [i ale p`r]ilor, ceea ce atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pe motiv de gre[it` compunere a instan]ei de judecat` (art. 292 al. 3). Judec`torul unic chibzuie[te singur asupra solu]iei ce trebuie pronun]ate. Deliberarea are loc \n secret, pentru a se evita orice influen]` din afar` ori vreo intimidare a judec`torilor \n leg`tur` cu exprimarea liber` a punctului lor de vedere. Secretul deliber`rii constituie astfel o garan]ie a independen]ei judec`torilor [i a supunerii lor numai legii. Deliberarea are loc \n afara s`lii de [edin]`, \n sala de consiliu (de deliberare); dac` se p`streaz` secretul, deliberarea poate avea loc chiar \n sala de [edin]`. Fiecare membru al completului de judecat` are vot egal \n solu]ionarea cauzei, fie c` este pre[edinte ori judec`tor, at\t \n leg`tur` cu chestiunile de fapt, c\t [i cu cele de drept sau de individualizare a sanc]iunii penale. Pre[edintele completului de judecat` pune \n discu]ie fiecare chestiune asupra c`reia trebuie s` se hot`rasc`. Obiectul deliber`rii este diferit \n raport cu etapa \n care se desf`[oar` judecata; astfel, la prima instan]` se delibereaz` asupra legalit`]ii [i temeiniciei \nvinuirii [i a preten]iilor civile, precum [i asupra sanc]iunii ce trebuie aplicat` [i a cuantumului desp`gubirilor civile; la instan]a de apel [i de recurs se delibereaz` asupra temeiniciei apelului sau recursului \n raport de hot`r\rea atacat`. Deliberarea trebuie s` conduc` la adoptarea unei solu]ii \n cauza judecat`, pre[edintele verific\nd dac` exist` un acord asupra fiec`rei chestiuni puse \n discu]ie; pre[edintele \[i d` ultimul p`rerea. b) Luarea hot`r\rii (art. 308) Hot`r\rea trebuie s` fie rezultatul acordului membrilor completului de judecat` asupra solu]iilor ce trebuie date \n chestiunile supuse judec`]ii. Hot`r\rea se poate lua cu unanimitate de voturi sau cu majoritate de voturi; judec`torii r`ma[i \n minoritate trebuie s`-[i motiveze opinia lor separat`. C\nd completul de judecat` este format din doi judec`tori [i nu s-a ajuns la un acord de p`reri, se produce o divergen]`, care impune rejudecarea cauzei \ntr-un complet de

DPPps98 divergen]`, care se completeaz` cu pre[edintele sau vicepre[edintele instan]ei ori cu un judec`tor desemnat de pre[edinte. Este posibil ca, de[i completul este format dintr-un num`r de judec`tori f`r` so], s` existe mai mult de dou` p`reri \n solu]ionarea cauzei, neput\ndu-se forma majoritatea. Pentru a \mpiedica ivirea unei astfel de situa]ii, legea impune formarea obligatorie a majorit`]ii, prin obligarea judec`torului cu p`rerea cea mai sever` fa]` de inculpat de a se al`tura p`rerii celei mai apropiat` de a sa. C\nd judec` un singur judec`tor, solu]ia pe care o adopt` este hot`r\rea instan]ei de judecat`. Luarea hot`r\rii, prin unanimitate sau majoritate de voturi, \nseamn` determinarea solu]iei \n prim` instan]` cu privire la latura penal` condamnare, achitare, \ncetarea procesului penal [i \n latura civil` admiterea sau respingerea ac]iunii civile ori a solu]iei la judecata \n apel sau \n recurs respingerea sau admiterea apelului sau recursului. | n momentul \n care s-a realizat acordul asupra solu]iei ce trebuie dat` \n cauza judecat`, rezultatul deliber`rii se trece \ntr-un act procedural denumit minut`. c) Minuta (art. 309) Minuta este actul procedural scris \n care se consemneaz` rezultatul deliber`rii. Minuta trebuie s` cuprind` toate men]iunile prev`zute pentru dispozitivul hot`r\rii. |ntruc\t con]inutul dispozitivului este diferit \n raport de etapa de judecat` \n care s-a luat hot`r\rea, ca dispozi]ii generale se prev`d cuprinderea solu]iei date \n latura penal` [i \n cea civil`, precum [i semn`tura tuturor membrilor completului de judecat`. Din momentul semn`rii minutei de c`tre judec`tori, aceasta nu mai poate fi schimbat` sau modificat`, deoarece instan]a nu mai poate reveni asupra hot`r\rii luate [i consemnate \n minut`; de asemenea, nu se poate trece \n dispozitivul hot`r\rii o solu]ie diferit` de cea \nscris` \n minut`. |ntruc\t minuta constituie o garan]ie c` rezultatul judec`]ii \nscris \n dispozitivul hot`r\rii, care se redacteaz` mai t\rziu, este expresia deliber`rii instan]ei, at\t \n ceea ce prive[te solu]ia dat`, c\t [i identitatea jduec`torilor care au participat la deliberare cu cei care semneaz` hot`r\rea, lipsa minutei atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate, cu obliga]ia relu`rii dezbaterilor \n fa]a altui complet, a unei noi deliber`ri [i a adopt`rii unei noi hot`r\ri. Aceea[i sanc]iune se aplic` [i atunci c\nd minuta nu este semnat` de to]i judec`tori care au participat la dezbateri sau este semnat` de al]i judec`tori. d) Pronun]area hot`r\rii (art. 310) Dup` adoptarea hot`r\rii, aceasta trebuie s` fie pronun]at` \n [edin]` public`. Pronun]area are loc \n ziua \n care s-au desf`[urat dezbaterile judiciare sau, \ncaz de am\nare a pronun]`rii, \n ziua fixat` \n acest scop. La pronun]area hot`r\rii nu este obligatorie participarea \ntregului complet de judecat`, fiind suficient` prezen]a pre[edintelui completului, asistat de grefier. La pronun]area hot`r\rii p`r]ile nu se citeaz`; pre[edintele d` citire minutei, care cuprinde solu]ia dat` \n cauz`. Data pronun]`rii hot`r\rilor constituie momentul \n care \ncepe s` curg` termenul de apel sau de recurs pentru procuror [i p`r]ile prezente la dezbateri, iar \n cazul hot`r\rilor definitive a termenului de recurs \n anulare sau de contesta]ie \n anulare. Dup` pronun]area hot`r\rii, solu]ia dat` se trece [i \n condica de [edin]` a instan]ei judec`tore[ti. e) Felul hot`r\rilor judec`tore[ti (art. 311) Instan]ele de judecat` pot pronun]a trei feluri de hot`r\ri: sentin]e, decizii [i \ncheieri. Sentin]a penal` este hot`r\rea pronun]at` de prima instan]` cu privire la cauza judecat`; pronun]` sentin]e penale, atuncic\nd judec` \n prim` instan]`, oricare din instan]ele judec`tore[ti: judec`torii, tribunale,

DPPps99 cur]i, Curtea Suprem` de Justi]ie. Prin unele sentin]e penale se solu]ioneaz` fondul cauzei, \n sensul c` se d` o solu]ie ac]iunii penale [i ac]iunii civile; ele pot fi sentin]e de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, dup` solu]ia adoptat`; printr-o sentin]` penal` se pot pronun]a [i solu]ii diferite, atunci c\nd au fost judecate mai multe fapte sau mai multe persoane, pentru unele pronun]\ndu-se condamnarea, iar pentru altele achitarea sau \ncetarea procesului penal. Tot sentin]e penale se numesc [i hot`r\rile prin care prima instan]` solu]ioneaz` cererile care deschid o procedur` de judecat` cu privire la executarea pedepsei sau o cale de atac extraordinar` de competen]a de judecat` a primei instan]e. Se numesc, de asemenea, sentin]e penale hot`r\rile prin care prima instan]` se dezinveste[te f`r` a solu]iona cauza, cum s\nt sentin]ele de declinare de competen]` sau de restituire a cauzei la procuror (art. 42, 285, 332337); prin aceste sentin]e prima instan]` nu solu]ioneaz` ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`, dar ia m`suri \n acest scop, investind fie o alt` instan]` cu judecarea cauzei (declinare de competen]`), fie investind pe procuror cu reluarea urm`ririi sau cu efectuarea ei (restituirea sau trimiterea la procuror). Decizia penal` este hot`r\rea prin care instan]a de judecat` se pronun]` asupra apelului sau recursului, precum [i asupra recursului \n anulare, sau la rejudecarea cauzei dup` admiterea c`ii de atac. |n concep]ia legiuitorului, decizia este hot`r\rea pronun]at` de o instan]` ierarhic superioar` care a solu]ionat o cale de atac \mpotriva hot`r\rii pronun]ate de instan]a inferioar` \n grad; cu toate acestea, s\nt decizii [i hot`r\rile pronun]ate de instan]a de contesta]ie \n anulare, pentru primele trei cazuri prev`zute \n art. 386, de[i aceast` cale de atac se adreseaz` aceleia[i instan]e, deoarece aceast` instan]` este instan]a de recurs sau de recurs \n anulare, care pronun]` numai decizii. Prin decizii trebuie solu]ionate [i conflictele de competen]` [i cererile de str`mutare, c`ci ele s\nt de competen]a unei instan]e de control. Toate celelalte hot`r\ri date de instan]a de judecat` se numesc \ncheieri. Prin \ncheiere se rezolv` toate chestiunile de care depinde solu]ionarea just` a cauzei [i se iau m`surile necesare pentru buna desf`[urare a judec`]ii. Unele \ncheieri fac corp comun cu sentin]a sau cu decizia, deoarece chestiunile rezolvate au contribuit la solu]ionarea fondului cauzei; s\nt astfel de \ncheieri cele prin care s-au admis sau au fost respinse unele chestiuni prealabile, probele solicitate de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, extinderea ac]iunii penale sau extinderea procesului penal. Prin alte \ncheieri se rezolv` chestiuni adiacente fondului, cum s\nt luarea sau revocarea unor m`suri preventive, a m`surii de siguran]` sau a m`surilor asigur`torii, suspendarea judec`]ii. S\nt \ncheieri care se dau dup` pronun]area sentin]ei sau deciziei \n vederea \nl`tur`rii erorilor materiale ori a omisiunilor v`dite (art. 195, 196). |ncheierile, ca hot`r\ri ale instan]elor judec`tore[ti, nu trebuie confundate cu \ncheierile de [edin]` care, \n prima parte, au caracterul de proces-verbal privind desf`[urarea [edin]ei de judecat`; numai acea parte din \ncheierea de [edin]` care cuprinde o dispozi]ie a instan]ei de judecat`, prin care s-a luat o hot`r\re este o \ncheiere \n sensul de hot`r\re a instan]ei de judecat`. f) Redactarea hot`r\rii (art. 312) |n termen de 20 de zile dup` pronun]area hot`r\rii trebuie redactat` sentin]a sau decizia de c`tre unul din membrii completului de judecat`; termenul este de recomandare, astfel \nc\t nerespectarea lui nu atrage vreo sanc]iune procesual`. Cuprinsul hot`r\rii variaz`, dup` cum rezolv` fondul cauzei sau solu]ioneaz` o cale de atac, \ntre hot`r\rile asupra fondului cuprinsul variaz` dup` cum prin hot`r\re se dispune

DPPps100 condamnarea, achitarea sau \ncetarea procesului penal. |n linii generale, \ns`, hot`r\rea cuprinde trei p`r]i: \n partea introductiv` (practicaua) se trec unele men]iuni cu privire la instan]a care a judecat, compunerea ei, participarea procurorului, prin indicarea numelui, prenumelui [i a calit`]ii judec`torilor, a procurorului [i a grefierului; identitatea p`r]ilor [i a ap`r`torilor lor; caracterul public sau secret al [edin]ei de judecat`; datele generale ale cauzei; \n considerente (partea exprozitiv`) se expune obiectul judec`]ii (fapta [i inculpatul) ce se re]ine \n urma probatoriului efectuat [i a dezbaterilor judiciare, \ncadrarea juridic` a faptei, chestiunile de drept rezolvate, solu]ia ce rezult` din cele re]inute \n fapt [i \n drept de c`tre instan]`; ultima parte a hot`r\rii o constituie dispozitivul, care con]ine solu]ia adoptat` de instan]` cu toate datele care o precizeaz`, reprezent\nd con]inutul minutei, a rezultatului deliber`rii. |ntre minut` [i dispozitiv trebuie s` existe identitate de men]iuni, omisiunile sau adaosurile care schimb` dispozi]iile din minut` atr`g\nd neluarea lor \n considerare. Hot`r\rea se semneaz` de to]i membrii completului de judecat` [i de c`tre grefier. C\nd un membru al completului de judecat` este \mpiedicat s` semneze (boal`, concediu), hot`r\rea se semneaz` de pre[edintele completului, iar dac` acesta este \mpiedicat se semneaz` de c`tre pre[edintele instan]ei judec`tore[ti, f`c\ndu-se men]iune despre cauza care a determinat \mpiedicarea. Dac` \mpiedicarea prive[te pe grefierul de [edin]`, hot`r\rea se semneaz`, \n acelea[i condi]ii, de c`tre grefierul [ef. Lipsa semn`turii unui membru al completului de judecat` de pe sentin]` sau decizie, \n cazul \n care minuta este semnat` de acesta, nu atrage nulitatea hot`r\rii dec\t atunci c\nd se constat` refuzul acestuia de a semna. Semnarea hot`r\rii de al]i judec`tori dec\t cei care au judecat cauza [i au semnat minuta atrage, \ns`, nulitatea hot`r\rii, deoarece nu exist` certitudine c` hot`r\rea, \n redactarea ei, este conform` voin]ei celor care au pronun]at-o. nesemnarea hot`r\rii de c`tre grefier nu atrage nulitatea hot`r\rii dac` nu s-a produs vreo v`t`mare ce nu poate fi \nl`turat`

Cap. II. Procedura de judecat` \n prim` instan]`

altfel. I.11. Tr`s`turile specifice ale judec`]ii \n prim` instan]` 1) Scopul judec`]ii \n prim` instan]` Judecata \n prim` instan]` este etapa ini]ial` [i obligatorie a judec`]ii, f`r` de care nu se poate realiza actul de justi]ie. |ntr-adev`r, f`r` judecat` nu se poate aplica sanc]iunea prev`zut` de legea penal` celui ce a s`v\r[it o infrac]iune, iar judecata trebuie s` treac`, \n mod necesar, prin judecata \n prim` instan]`, nefiind posibil` trecerea direct la judecata \n c`ile de atac. Hot`r\rea prin care ia sf\r[it judecata \n prim` instan]`, dac` nu este atacat` cu apel sau recurs, cap`t` caracter difinitiv [i prin ea se \nf`ptuie[te actul de justi]ie prin care se aplic` constr\ngerea penal`. Ca urmare, judecata \n prim` instan]` este etapa cu caracter general a judec`]ii, \n care au deplin` aplicare principiile [i normele comune prin care este reglementat` judecata, celelalte etape av\nd un caracter special.

DPPps101 Judecata \n prim` instan]` trebuie s` solu]ioneze fondul cauzei, s` constate dac` \nvinuirea adus` inculpatului este \ntemeiat` [i \n caz afirmativ s` aplice pedeapsa sau alte m`suri prev`zute de legea penal`. Judecata fondului cauzei \nseamn` o evaluare a legalit`]ii [i temeiniciei at\t a \nvinuirii penale, c\t [i a preten]iilor formulate \n ac]iunea civil`, sub toate aspectele cu care a fost sesizat` prima instan]`; de aceea, se spune c` judecata \n prim` instan]` trebuie s` duc` la o solu]ionare complet` a cauzei, a tuturor capetelor de \nvinuire [i a tuturor preten]iilor civile. Spre deosebire de judecata \n prim` instan]`, judecata \n c`ile de atac poate fi par]ial` numai \ntr-o latur` a cauzei, numai cu privire la o fapt` penal` sau la o anumit` parte ceea ce poate determina men]inerea hot`r\rii primei instan]e cu privire la faptele [i persoanele ce nu au format obiectul c`ii de atac. Solu]ionarea fondului cauzei implic`: \n latura penal` constatarea existen]ei sau inexisten]ei infrac]iunii cu care a fost sesizat` prima instan]`, a vinov`]iei sau nevinov`]iei inculpatului [i a r`spunderii sale penale, \n raport de care constat`ri trebuie pronun]at` condamnarea, achitarea sau \ncetarea procesului penal; \n latura civil` constatarea existen]ei sau inexisten]ei pagubei, a \ntinderii sale [i a r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, care constat`ri pot determina admiterea sau respingerea ac]iunii civile. Constat`rile pe care trebuie s` le fac` prima instan]` at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil` se \ntemeiaz` pe administrarea [i aprecierea probelor. {i \n cursul urm`ririi au fost str\nse probe, dar acestea au servit ca temei pentru trimiterea \n judecat` a inculpatului; \n vederea condamn`rii acestuia de c`tre prima instan]` este necesar ca aceasta s` verifice nemijlocit aceste probe (principiul nemijlocirii), s` fie completate cu alte probe necesare, dup` care prin aprecierea probelor, \n ansamblul lor, s` se afle adev`rul cu privire la fapta [i persoana judecat`. |ntreaga activitate probatorie, care este caracteristic` judec`]ii \n prim` instan]`, se nume[te cercetare judec`toreasc`. La judecata \n c`ile de atac, c\nd se verific` lagalitatea [i temeinicia hot`r\rii atacate, de regul`, nu se efectueaz` o cercetare judec`toreasc`. |n aprecierea probelor, prima instan]` se \ntemeiaz` pe dezbaterile contradictorii dintre procuror [i p`r]ile din proces. Deci specificul judec`]ii \n prim` instan]` este determinat de scopul acesteia: aflarea adev`rului cu privire la fapta [i persoana cu care a fost sesizat` instan]a de jduecat`, prin efectuarea unei cercet`ri judec`tore[ti [i desf`[urarea dezbaterilor judiciare; \n raport de constat`rile f`cute, se solu]ioneaz` latura penal` prin condamnare, achitare sau \ncetarea procesului penal, [i latura civil` prin obligarea sau nu la r`spundere civil`. S\nt cazuri \n care judecata \n prim` instan]` nu are finalitatea de a solu]iona ac]iunea penal` [i ac]iunea civil` exercitate \n fa]a instan]ei de judecat`, ci judecarea [i solu]ionarea unei c`i de atac extraordinare sau a unei proceduri care prive[te executarea hot`r\rii penale definitive. Astfel, revizuirea este de competen]a instan]ei judec`tore[ti care a judecat cauza \n prim` instan]` (art. 401) [i, \n raport de cele constatate, revizuirea poate fi admis` sau respins` printr-o sentin]`, atacabil` cu apel sau recurs (art. 407). De asemenea, contesta]ia la executare se judec` tot \n prim` instan]`, cu drept de apel sau recurs, f`r` a pune \n discu]ie fondul cauzei, ci numai incidente produse \n timpul execut`rii (art. 460462). |n toate celelalte cazuri judecata se desf`[oar` dup` regulile de judecat` \n prim` instan]`, dar cu

DPPps102 particularit`]ile pe care legea le prevede pentru calea de atac sau procedura respectiv`, inclusiv solu]iile proprii acestora. Dup` ce s-a epuizat judecata \n prim` instan]` exist` posibilitatea ca o cauz` s` se \ntoarc` la aceast` etap` a judec`]ii, dac` sentin]a penal` a fost desfiin]at` \n apel sau casat` \n recurs ori \n recurs \n anulare, cu trimiterea spre rejudecare la prima instan]`. |ntr-o asemenea situa]ie, judecata \n prim` instan]` are din nou finalitatea de a judeca latura penal` sau cea civil` [i de a le solu]iona prin condamnare, achitare sau \ncetarea procesului penal, prin admiterea sau respingerea preten]iilor civile. |n cazul \n care judecata \n prim` instan]` s-a referit la o revizuire sau la o procedur` de executare, rejudecarea \n prim` instan]`, dup` admiterea c`ii de atac, are ca finalitate rezolvarea c`ii de atac sau a incidentului de executare. 2) Obiectul judec`]ii \n prim` instan]` Potrivit art. 317, judecata \n prim` instan]` se m`rgine[te la fapta [i persoana ar`tat` \n actul de sesizare a instan]ei; ca urmare, obiectul judec`]ii \n prim` instan]` prive[te fapta [i persoana pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu sau cu privire la care s-a introdus o pl\ngere prealabil` cu caracter de sesizare a instan]ei. Prin obiectul s`u, judecata \n prim` instan]` se deosebe[te de judecata \n c`ile de atac, care are ca obiect verificarea hot`r\rii atacate, dar \n limitele situa]iei celui ce a declarat calea de atac [i a calit`]ii sale procesuale. Dac` \n cursul judec`]ii s-a extins obiectul judec`]ii, \n condi]iile prev`zute \n art 335337, [i la alte fapte [i persoane judecata se va desf`[ura [i cu privire la aceste fapte [i persoane. Extinderea obiectului judec`]ii se poate dispune numai \n cursul judec`]ii \n prim` instan]`, c`ci pentru fiecare fapt` [i persoan` trebuie s` aib` loc o judecat` \n prim` instan]`. De aceea, dac` necesitatea extinderii obiectului jduec`]ii se constat` \ntr-o cale de atac, dup` desfiin]area hot`r\rii atacate cauza se rejudec` de c`tre prima instan]`, cu care ocazie se va proceda la extinderea obiectului judec`]ii [i la alte fapte [i persoane. |n art. 317 se precizeaz` c` obiectul judec`]ii se refer` la fapta [i nu la infrac]iunea s`v\r[it`, care ar implica [i \ncadrarea juridic` a faptei. |n rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealabil` se indic` o \ncadrare juridic` a faptei care, ini]ial, este avut` \n vedere pentru determinarea competen]ei instan]ei, modul de sesizare, obligativitatea particip`rii procurorului [i a ap`r`torului; dac` \ncadrarea precizat` \n rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealabil` este gre[it`, instan]a este obligat` de a da \ncadrarea juridic` pe care o prevede legea; noua \ncadrare juridic` va determina legalitatea sesiz`rii, a competen]ei, a neparticip`rii procurorului [i a ap`r`torului inculpatului. Instan]a este valabil sesizat` [i \n cazul c\nd unei fapte pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` nu i s-a precizat \ncadrarea juridic`, urm\nd ca aceasta s` fie dat` de instan]a de judecat`, deoarece sesizarea se refer` la fapt`, [i nu la infrac]iune69.
69 |n practica instan]elor noastre judec`tore[ti s-a dat o interpretare extensiv` dispozi]iilor privind obiectul judec`]ii \n prim` instan]`, \n sensul c` s-a considerat sesizat` instan]a [i cu faptele re]inute \n expunerea rechizitoriului, de[i ele nu erau trecute nici ca fapte [i nici ca \ncadrare juridic` \n dispozitivul rechizitoriului, sub dispozi]ia de trimitere \n judecat`. S-a argumentat c`, potrivit art. 317, judecata se m`rgine[te la fapta ar`tat` \n actul de sesizare a instan]ei, or, potrivit art. 264, actul de sesizare a instan]ei este rechizitoriul, indiferent dac` fapta a fost re]inut` \n expunere sau \n dispozitiv. Aceast` interpretare nu ]ine seama de diferen]ierea pe care o face legea \ntre actul procesual de dispozi]ie al procurorului [i actul procedural care cuprinde actul de dispozi]ie. Actele de dispozi]ie s\nt:

DPPps103 Obiectul judec`]ii \n prim` instan]` \n cazurile \n care sesizarea se face prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate const` din fapta descris` \n pl\ngerea prealabil`, cu condi]ia de a constitui una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a [i \n leg`tur` cu persoana celui \mpotriva c`ruia se face pl\ngerea, care nu trebuie s` aib` vreo calitate implic\nd sesizarea organului de urm`rire penal` competent. 3) Dispozi]ii speciale privind participan]ii la judecata \n prim` instan]` Pozi]ia procesual` a participan]ilor la judecata \n prim` instan]` este aceea indicat` de normele comune privind judecata, cu unele particularit`]i. Judecata \n prim` instan]` poate fi efectuat`, potrivit normelor legale de competen]`, de oricare din instan]ele judec`tore[ti, inclusiv de Curtea Suprem` de Justi]ie. Dac` judec`toria [i tribunalul militar au competen]` general` de a judeca \n prim` instan]`, celelalte instan]e judec`tore[ti judec` \n prim` instan]` doar cauzele pe care legea le d` expres \n competen]a lor, \n raport de natura [i gravitatea infrac]iunii sau de calitatea f`ptuitorului. Compunerea instan]ei de judecat` \n prim` instan]` a fost rea[ezat` prin Legea nr. 142/1997, care a modificat Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judec`toreasc`70. Noile prevederi ale art. 17 (fost 18) din Legea nr. 92/1992 au produs o schimbare structural` a compunerii instan]elor judec`tore[ti civile care judec` \n prim` instan]`. Astfel, cauzele date, potrivit legii, \n competen]a de prim` instan]` a judec`toriilor, tribunalelor [i cur]ilor de apel se judec` de un singur judec`tor. Introducerea judec`torului unic la judecata \n prim` instan]` la instan]ele judec`tore[ti civile, cu excep]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie, are ca motiva]ie, pe de o parte, o mai judicioas` repartizare a cauzelor la num`rul existent de judec`tori \n func]ie, iar pe de alt` parte o cre[tere a operativit`]ii judec`rii cauzelor \n prim` instan]` [i, \n acela[i timp, o \nt`rire a r`spunderii judec`torilor pentru solu]iile pronun]ate; existen]a a dou` c`i de atac ordinare, \n care se judec` \n complete
trimiterea \n judecat`, scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale; un rechizitoriu, ca act procedural, poate cuprinde [i actul de dispozi]ie de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi. Ca urmare, neincluderea unei fapte \n actul de trimitere \n judecat` cuprins \n rechizitoriu produce \ndoial` dac` procurorul a avut \n vedere sesizarea instan]ei [i cu aceast` fapt`. De aceea, mai recent fostul Tribunal Suprem, sec]ia penal`, a statuat c` sesizarea instan]ei cu o fapt` ce nu este trecut` \n dispozitivul rechizitoriului este valabil` numai dac`, \n expunerea rechizitoriului, fapta este prezentat` \n toate elementele ce prezint` relevan]` penal`, sub aspectul con]inutului unei infrac]iuni, spre a \nl`tura orice \ndoial` c` fapta face obiectul judec`]ii, ceea ce \nseamn` voin]a exprimat` cert ca acea fapt` s` fac` obiectul sesiz`rii instan]ei. Respectarea dispozi]iilor care reglementeaz` sesizarea primei instan]e de judecat`, aflat` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, decurge [i din cazurile petrecute \n practic`, \n care inculpatul a fost judecat pentru o fapt` pentru care procurorul a dispus disjungerea de cauza trimis` \n judecat` ori s-a dispus ne\nceperea urm`ririi penale, ceea ce exclude voin]a procurorului de a dispune trimiterea \n judecat`; de asemenea, trimiterea \n judecat` a unei persoane care decedase \nainte de \ntocmirea rechizitoriului, de[i instan]a poate fi sesizat` numai cu o persoan` care poate fi condamnat`. 70 P\n` la 25 august 1997, c\nd a intrat \n vigoare noul sistem de compunere a instan]elor de judecat`, completul de judecat` \n prim` instan]` era format la toate instan]ele judec`tore[ti, afar` de Curtea Suprem` de Justi]ie din doi judec`tori; prin excep]ie, \n unele cauze de competen]a judec`toriilor [i a tribunalelor militare judecata se desf`[ura \n fa]a unui singur judec`tor; la sec]ia penal` [i la sec]ia militar` ale Cur]ii Supreme de Justi]ie completul de judecat` \n prim` instan]` era format din trei judec`tori.

DPPps104 formate din mai mul]i judec`tori, este de natur` s` asigure \nl`turarea erorilor judiciare ce s-ar putea produce la judecata \n prim` instan]` cu un singur judec`tor. |ntruc\t modificarea legislativ` intervenit` prin Legea nr. 142/1997 nu s-a referit [i la dispozi]iile art. 10, 13 [i 16 din Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instan]elor [i a parchetelor militare, care reglementeaz` compunerea \n prim` instan]` a tribunalului militar, a tribunalului militar teritorial [i a Cur]ii militare de Apel, aceasta a r`mas cea prev`zut` de prevederile legale sus-amintite, \n sensul c` judecata \n prim` instan]` are loc \n fa]a unui complet format din doi judec`tori militari; prin excep]ie, la tribunalul militar se judec` de un singur judec`tor militar cauzele privind infrac]iunile la care se refer` art. 279 al. 2 lit. a s`v\r[ite de militari p\n` la gradul de c`pitan, infrac]iunile contra ordinii [i disciplinei militare sanc]ionate cu pedeapsa de cel mult doi ani, inclusiv cererile [i c`ile de atac \n leg`tur` cu aceste infrac]iuni de competen]a primei instan]e de judecat`, precum [i cererile de reabilitare71. La Curtea Suprem` de Justi]ie sec]ia penal` [i sec]ia militar` av\ndu-se \n vedere importan]a cauzelor date \n competen]a lor, completul de judecat` \n prim` instan]` a r`mas format din trei judec`tori. Judecarea cauzelor \n prim` instan]` de un singur judec`tor \nl`tur` posibilitatea producerii de erori de procedur` atunci c\nd judecata are loc cu un singur judec`tor \n loc de doi sau cu doi judec`tori \n loc de unul; de asemenea, se \nl`tur` necesitatea schimb`rii completului de judecat` atunci c\nd o nou` \ncadrare juridic` dat` faptei de c`tre prima instan]` atrage schimbarea compunerii acestuia. Aceste erori se pot produce \ns` la instan]ele militare care judec` \n prim` instan]` cu doi judec`tori, iar \n cauzele prev`zute de lege cu un singur judec`tor militar. Participarea procurorului la judecata \n prim` instan]` este obligatorie la fiecare termen de judecat` la toate instan]ele judec`tore[ti; prin excep]ie, la judec`torii participarea procurorului este obligatorie numai \n urm`toarele cazuri prev`zute \n art. 315: \n cauzele \n care instan]a a fost sesizat` prin rechizitoriu; c\nd legea prevede pentru infrac]iunea s`v\r[it` pedeapsa \nchisorii de 2 ani sau mai mare; \n cauzele \n care vreunul din inculpa]i se afl` \n stare de de]inere sau este minor; \n cazul \n care se dispune \nlocuirea pedepsei amenzii cu cea a \nchisorii. Prin dispozi]ia art. 315, modificat` prin Legea nr. 141/1996, s-a restr\ns mult sfera infrac]iunilor pentru care participarea procurorului nu este obligatorie, intr\nd \n aceast` sfer` doar infrac]iunile pentru care sesizarea instan]ei se face la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate [i care s\nt pedepsite de lege cu o pedeaps` mai mic` de 2 ani \nchisoare sau cu amend`, incluz\ndu-se astfel doar lovirea sau alte violen]e (art. 180 al. 1 Cod penal) [i v`t`marea corporal` din culp` cu urm`ri u[oare (art. 184 al. 1 Cod penal), s`v\r[ite de un major aflat \n stare de libertate.
Nu exist` \ns` nici o ra]iune ca judecarea cauzelor \n prim` instan]` s` fie diferit` la instan]ele militare fa]` de cele civile, fiind justificat` o viitoare modificare a prevederilor Legii nr. 54/1993 pentru organizarea instan]elor [i parchetelor militare \n sensul de a se judeca de un singur judec`tor \n prim` instan]` la tribunalul militar, tribunalul militar teritorial [i Curtea Militar` de Apel.
71

DPPps105 |n ceea ce prive[te obligativitatea particip`rii procurorului c\nd pentru infrac]iunea judecat` legea prevede pedeapsa \nchisorii de 2 ani sau mai mare, se are \n vedere posibilitatea schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei de lovire \n art. 180 al. 2 Cod penal sau a v`t`m`rii din culp` \n art. 184 al. 2, 3 [i 4 Cod penal. |n cauzele \ncare participarea procurorului este obligatorie, se men]ine aceast` obligativitate [i atunci c\nd se judec` numai latura civil`, disjuns` de cea penal`. Legea se refer` la participarea procurorului, ceea ce include, pe l\ng` prezen]a sa fizic` la judecata \n prim` instan]`, [i exprimarea pozi]iei sale fa]` de chestiunile ce trebuie s` fie solu]ionate. Astfel, dac`, de[i prezent, nu i se d` cuv\ntul procurorului pentru a-[i sus]ine oral rechizitoriul, \nseamn` c` acesta nu a participat la judecat` [i opereaz` nulitatea absolut`. La judecata \n prim` instan]` inculpatul, legal citat, trebuie s` se prezinte personal, reprezentarea sa fiind posibil` numai \n acele cazuri \n care pedeapsa prev`zut` de lege pentru fapta supus` judec`]ii este amenda sau \nchisoarea de cel mult un an (art. 174 lit. a). Dac` procedura de citare este \ndeplinit`, inculpatul poate fi judecat [i \n lips`, consider\ndu-se c` accept` o astfel de procedur` (art. 291); cu toate acestea, instan]a poate considera necesar` prezen]a inculpatului [i, ca urmare, va dispune aducerea acestuia \n fa]a insta]ei. Legea prevede c` judecata \n prim` instan]` nu poate avea loc \n absen]a inculpatului dac` acesta este de]inut, chiar \n alt` cauz`, sau este minor; pentru judecata \n lips` a unui inculpat de]inut opereaz` \ntotdeauna nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate; pentru inculpatul minor se prevede obligativitatea prezen]ei sale la judecata \n prim` instan]`, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, dar legea permite ca, \n cazul \n care minorul se sustrage de la judecat`, acesta s` poat` fi judecat \n lips`; sustragerea de la judecat` trebuie s` fie constatat`, \ns`, prin \mprejur`ri concrete care o confirm`72 (art. 484). Inculpatul minor, militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institu]ii militare de \nv`]`m\nt, internat \ntr-o [coal` special` de reeducare [i munc`, atunci c\nd este arestat chiar \n alt` cauz` trebuie s` primeasc` asisten]` juridic` din partea unui ap`r`tor, ales sau numit din oficiu, \n tot cursul judec`]ii \n prim` instan]`; asisten]a juridic` este obligatorie [i atunci c\nd legea prevede pentru infrac]iunea judecat` pedeapsa \nchisorii mai mare de 5 ani sau c\nd instan]a apreciaz` c` inculpatul nu [i-ar putea face singur ap`rarea. |n ce prive[te celelalte p`r]i din proces partea v`t`mat`, partea civil` [i partea responsabil` civilmente trebuie subliniat` prevederea potrivit c`reia calitatea de parte se dob\nde[te cel mai t\rziu \n fa]a primei instan]e de judecat`, persoana v`t`mat` fiind obligat` s` se constituie parte civil` sau parte v`t`mat` p\n` la \nceperea cercet`rii judec`tore[ti, moment la care trebuie introdus` ca parte \n proces [i persoana responsabil` civilmente (art. 15, 16, 320 al. 1). Partea v`t`mat`, partea civil` [i partea responsabil` civilmente s\nt chemate la judecat` prin procedura de citare. P`r]ile din proces pot fi asistate de ap`r`tori, dar asisten]a juridic` nu este obligatorie dec\t atunci c\nd instan]a apreciaz` c` nu [i-ar putea face singure ap`rarea. Aceste p`r]i pot fi reprezentate \n tot cursul judec`]ii \n prim` instan]`.
|n literatura de specialitate s-a propus ca dispozi]ia referitoare la minori s` fie extins` [i la ceilal]i inculpa]i, astfel \nc\t judecata s` iab` loc \n prezen]a lor, cu excep]ia cazurilor \n care se dovede[te c` ace[tia se sustrag de la judecat`, elimin\ndu-se astfel prezum]ia c` lipsa lor semnific` voin]a de a nu se prezenta la judecat`.
72

DPPps106 |n sens larg, s\nt participan]i la [edin]a de judecat` \n prim` instan]` [i martorii, exper]ii, interpre]ii chema]i pentru a depune m`rturie sau pentru a l`muri \mprejur`ri care necesit` cuno[tin]e de specialitate. 4) Structura judec`]ii \n prim` instan]` Judecata \n prim` instan]` este compartimentat`, ca orice etap` a judec`]ii, \n trei stadii procesuale: m`surile de preg`tire a [edin]ei de judecat`, desf`[urarea [edin]ei de judecat`, deliberarea [i adoptarea hot`r\rii. Aceste stadii procesuale cuprind c\te un grup de activit`]i procesuale [i procedurale comune tuturor etapelor de judecat`, cu particularit`]ile pe care le impun dispozi]iile care reglementeaz` judecata \n prim` instan]` (art. 313360), dar [i unele activit`]i pe care nu le \nt\lnim, de regul`, la judecata \n c`ile de atac. M`surile premerg`toare pentru [edin]a de judecat` constau \n fixarea termenului de judecat`, \n determinarea judec`torului de [edin]` sau a completului de judecat`, \n citarea p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate s` ia parte la judecat`, \n asigurarea asisten]ei juridice obligatorii, \n afi[area listei de procese. {edin]a de judecat` se compune din trei grupuri de activit`]i: efectuarea verific`rilor prealabile, cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile judiciare. Verific`rile prealabile prezint` particularitatea c` se refer` la chestiunile legate de sesizarea prinei instan]e [i de posibilitatea desf`[ur`rii \n continuare a [edin]ei de judecat`, cum s\nt verific`rile privind constituirea [edin]ei de judecat`, prezen]a p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate la judecat`, la regularitatea actului de sesizare, cererile [i excep]iile pe care le pot ridica procurorul [i p`r]ile \n leg`tur` cu desf`[urarea [edin]ei de judecat` \n prim` instan]`. Cercetarea judec`toreasc` cuprinde procedeele prin care se administreaz` probele; acest grup de acte de judecat` constituie o caracteristic` a judec`]ii \n prim` instan]`, at\t prin obligativitatea efectu`rii lor, c\t [i prin ordinea [i con]inutul lor. Dup` \ncheierea cercet`rii judec`tore[ti urmeaz` dezbaterile judiciare, \n care procurorul [i p`r]ile, personal sau prin ap`r`torii lor, \[i expun concluziile lor cu privire la modul de solu]ionare a laturii penale [i a laturii civile a cauzei. Dezbaterile judiciare din [edin]a de judecat` \n prim` instan]` se deosebesc, prin ordinea, obiectul [i con]inutul lor, de dezbaterile judiciare la judecata \n c`ile de atac. Al treilea stadiu procesual al judec`]ii \n prim` instan]` cuprinde trei grupe de activit`]i: deliberarea [i adoptarea hot`r\rii, care se desf`[oar` \n secret, pronun]area hot`r\rii, care are loc \n [edin]` public`, [i redactarea [i comunicarea hot`r\rii, ca activit`]i ce se desf`[oar` \n afara [edin]ei de judecat`. Fiecare din aceste activit`]i prezint` particularit`]i; astfel, deliberarea se poart` asupra unor chestiuni diferite fa]` de cele de la deliberarea instan]ei care judec` o cale de atac; solu]iile pe care le poate adopta prima instan]` difer` de cele pe care le poate adopta instan]a de apel sau de recurs; de asemenea, con]inutul sentin]ei penale, redactarea [i comunicarea ei nu s\nt identice cu cele ale deciziei instan]ei de control judiciar. I.12. Desf`[urarea judec`]ii \n prim` instan]` M`surile premerg`toare pentru [edin]a de judecat` \n prim` instan]` 1) Citarea p`r]ilor (art. 313) Dup` fixarea termenului de judecat` [i determinarea judec`torului sau a completului care va judeca \n prim` instan]`, pre[edintele instan]ei judec`tore[ti dispune citarea persoanelor care trebuie s` ia parte la judecata \n prim` instan]`. 1.

DPPps107 Pe l\ng` normele comune, aplicabile [i la judecata \n prim` instan]`, la citarea inculpatului se iau \n considerare [i dou` dispozi]ii speciale: La primul termen de judecat` inculpatul trebuie s` fie citat astfel \nc\t s` primeasc` cita]ia cu cel pu]in trei zile \naintea termenului de judecat`. Dispozi]ia constituie o garan]ie de natur` a permite inculpatului s`-[i preg`teasc` ap`rarea [i s`-[i ia toate m`surile pentru a se putea prezenta \n fa]a instan]ei de judecat`. Termenul de trei zile se socote[te \n zile libere [i se calculeaz` regresiv fa]` de scurgerea normal` a timpului. Inculpatului aflat \n stare de de]inere i se emite cita]ia cu dispozi]ia de a fi adus la judecat`, comunic\ndu-i-se totodat` o copie dup` actul de sesizare a instan]ei (rechizitoriu sau pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate). Primind copia, inculpatul aflat \n penitenciar, cunosc\nd \nvinuirea ce i se aduce, va putea s`-[i preg`teasc` ap`rarea, realiz\ndu-se astfel o egalizare de situa]ie fa]` de inculpatul aflat \n stare de libertate, care poate oric\nd consulta dosarul la sediul instan]ei [i cunoa[te astfel con]inutul actului de sesizare. Comunicarea f`c\ndu-se odat` cu cita]ia, \nseamn` c` trebuie respectat termenul de trei zile \naintea datei stabilite pentru [edin]a de judecat`. C\nd persoana v`t`mat` s-a constituie parte civil` sau parte v`t`mat` la organul de urm`rire penal`, va fi citat` \n aceast` calitate; dac` nu exist` constituire de parte civil`, parte v`t`mat` sau parte responsabil` civilmente, se va cita totu[i persoana v`t`mat` pentru a i se da posibilitatea s` se constituie parte v`t`mat` sau parte civil` \n cadrul [edin]ei de judecat`; dac` este cazul se va cita [i persoana responsabil` civilmente, \n vederea introducerii \n cauz` ca parte responsabil` civilmente. 2) Citarea martorilor, exper]ilor, interpre]ilor |n fa]a primei instan]e desf`[ur\ndu-se o cercetare judec`toreasc`, \n care s\nt asculta]i martori, exper]i, se folosesc interpre]i, este necesar ca ace[tia s` fie chema]i, prin cita]ie, pentru termenul de judecat`. Se citeaz`, de regul`, martorii care au fost asculta]i la urm`rirea penal` [i care s\nt indica]i \n rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealabil`, cu indicarea adreselor la care s` fie cita]i (art. 263 al. 2). Pre[edintele judec`toriei, tribunalului sau cur]ii, dac` este cazul, poate dispune citarea [i a altor martori care nu au fost indica]i \n rechizitoriu sau, eventual, necitarea acelor martori indica]i, dar care nu mai pot fi asculta]i (au decedat \ntre timp), sau a c`ror ascultare este inutil` (au declarat c` nu cunosc nimic \n leg`tur` cu cauza ce se judec`). Exper]ii, inclusiv speciali[tii care au efectuat o cercetare tehnico[tiin]ific` sau medico-legal`, nu s\nt, de regul`, cita]i pentru termenul de judecat`, deoarece rapoartele scrise de expertiz` se afl` la dosar [i instan]a ia cuno[tin]` de concluziile lor din aceste rapoarte. C\nd este necesar s` fie asculta]i, \n contradictoriu cu procurorul [i p`r]ile din proces, sau pentru a fi confrunta]i cu al]i exper]i, pentru a se ob]ine l`muriri suplimentare, ei s\nt cita]i pentru termenul de judecat`. Interpretul este citat atunci c\nd trebuie s` asigure traducerea \n sau din limba rom#n`, dac` vreo parte nu cunoa[te aceast` limb`, sau pentru a da l`muriri cu privire la traducerile pe care le-a f`cut. |n cazul \n care exist` urgen]` \n judecarea [i solu]ionarea cauzei, persoanele de mai sus pot fi chemate la judecat` [i prin mandate de aducere (art. 183, 327 al. 5 [i 6). 3) Alte m`suri preg`titoare Pre[edintele instan]ei judec`tore[ti sesizate are obliga]ia, \n cazurile \n care asisten]a juridic` este obligatorie, s` solicite baroului de avoca]i delegarea unui avocat din oficiu. Ap`r`torul trebuie delegat din

DPPps108 timp pentru a lua cuno[tin]` de dosar [i a lua leg`tura cu inculpatul \n vederea ob]inerii datelor necesare ap`r`rii. Dosarul este studiat, \n prealabil, de procurorul de [edin]`, de p`r]i [i de ap`r`torii lor. De asemenea, judec`torii au obliga]ia s` ia cuno[tin]` de piesele dosarului pentru a asigura \n cele mai bune condi]ii desf`[urarea [edin]ei de judecat`. 2. {edin]a de judecat` \n prim` instan]` 1) Constituirea instan]ei de judecat` [i rezolvarea chestiunilor prealabile A. Verificarea legalei constituiri a instan]ei de judecat` La termenul fixat pentru judecata \n prim` instan]` se desf`[oar` [edin]a de judecat`; potrivit art. 289290, [edin]a de judecat` \n prim` instan]` se desf`[oar` \n fa]a instan]ei constituit` potrivit legii, \n mod public, oral, nemijlocit [i contradictoriu. Se verific` de c`tre instan]` dac` s-a format completul potrivit dispozi]iilor legale [i dac` nu s\nt judec`tori incompatibili, \n caz contrar trebuie schimbat cu un complet legal alc`tuit. F`r` grefier cauza nu se poate judeca. |n cazul \n care se constat` c` procurorul nu s-a prezentat la [edin]a de judecat`, de[i participarea sa este obligatorie, cauza nu poate fi judecat`, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, astfel \nc\t fie se a[teapt` prezentarea procurorului la [edin]`, fie cauza se am\n` pentru o alt` dat` [i se iau m`suri pentru participarea procurorului la termenul stabilit. B. Verificarea prezen]ei la judecat` a p`r]ilor [i ap`r`torilor Pre[edintele instan]ei legal constituite cere grefierului s` fac` apelul p`r]ilor, pentru a se verifica prezen]a acestora. Se verific`, \n primul r\nd, prezen]a inculpatului; dac` inculpatul este de]inut [i nu a fost adus la judecat`, [edin]a nu poate avea loc \n continuare, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute; de aceea, cauza trebuie am\nat` pentru o alt` dat` [i se iau m`suri pentru aducerea inculpatului la termenul de judecat` ce s-a fixat. Aceea[i situa]ie \n cazul c\nd inculpatul este minor [i nu s-a prezentat la judecat`. C\nd inculpatul major este \n stare de libertate, lipsa sa nu \mpiedic` desf`[urarea [edin]ei de judecat` dac` procedura de citare este \ndeplinit`; ca urmare, instan]a este obligat` s` verifice dac` inculpatul absent a fost legal citat, iar \n cazul \n care procedura de citare nu a fost \ndeplinit`, cauza trebuie am\nat` [i inculpatul citat din nou, \n condi]iile legale. Cauza se poate am\na [i atunci c\nd, de[i legal citat, instan]a consider` c` prezen]a personal` a inculpatului este necesar` \n vederea solu]ion`rii temeinice a cauzei, motiv pentru care se pot lua m`suri de asigurare a prezen]ei inculpatului la urm`torul termen de judecat`. Instan]a este obligat` s` am\ne cauza [i atunci c\nd inculpatul a \n[tiin]at-o c` se afl` \n imposibilitate de a se prezenta la judecat`, evit\ndu-se astfel nulitatea hot`r\rii ce s-ar pronun]a \n lipsa inculpatului (art. 379 pct. 2 lit. b). Inculpatului prezent i se stabile[te identitatea de c`tre pre[edintele instan]ei; c\nd inculpatul se afl` \n stare de de]inere, este \ntrebat dac` a primit copie dup` actul de sesizare a instan]ei, iar la r`spunsul negativ al inculpatului pre[edintele instan]ei \i \nm\neaz` o copie dup` acest act. Inculpatul poate accepta desf`[urarea \n continuare a [edin]ei de judecat` chiar dac` nu au fost \ndeplinite garan]iile de mai sus, dac` [i-a preg`tit din timp ap`rarea; \n acest caz, nulitatea relativ` decurg\nd din \nc`lcarea dispozi]iilor art. 313 se acoper`; acoperirea nulit`]ii se produce [i \n cazul c\nd instan]a nu l-a \ntrebat pe inculpat despre \ndeplinirea obliga]iilor de mai sus, iar acesta nu a invocat din proprie

DPPps109 ini]iativ` ne\ndeplinirea lor, nulitatea relativ` oper\nd numai dac` este ridicat` de partea interesat` [i numai \n cursul efectu`rii actului respectiv. Instan]a poate \ns` invoca din oficiu nulitatea relativ` [i dispune \ndeplinirea obliga]iilor prev`zute de lege. Dac` inculpatul nu a acceptat judecarea cauzei \n condi]iile \n care nu a fost citat cu cel pu]in trei zile \naintea termenului de judecat` ori nu i s-a comunicat copie dup` actul de sesizare a instan]ei, cer\nd am\narea cauzei pentru preg`tirea ap`r`rii, instan]a este obligat` s` am\ne cauza \n acest scop, \nm\n\ndu-i totodat` inculpatului [i copia dup` actul de sesizare [i consemn\nd aceast` \mprejurare \n \ncheierea de [edin]`. Instan]a verific` prezen]a celorlalte p`r]i [i, \n cazul \n care lipsesc, procedura de citare fiind \ndeplinit`, se trece la judecarea cauzei \n continuare, afar` de cazul c\nd se apreciaz` c` prezen]a lor este necesar`, ra]iune pentru care cauza se am\n` pentru un alt termen. Am\narea se dispune [i atunci c\nd procedura de citare nu este \ndeplinit` potrivit legii pentru vreuna din p`r]ile lips`. Verificarea de c`tre instan]` a \ndeplinirii procedurii de citare prezint` mare importan]` pentru legalitatea desf`[ur`rii procesului penal deoarece, dac` procedura de citare nu este \ndeplinit`, judecarea totu[i a cauzei este lovit` de nulitate, fiind \nc`lcat un drept procesual de baz` al p`r]ilor, acela de participare la judecat`. |n cazurile \n care asisten]a juridic` este obligatorie, iar ap`r`torul nu este prezent, judecata trebuie am\nat` pentru un alt termen, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute a hot`r\rii pronun]ate, urm\nd a se lua m`suri pentru ca la termenul stabilit ap`r`torul s` fie prezent. C. M`suri privind martorii, exper]ii, interpre]ii Dup` ce s-a f`cut apelul martorilor, exper]ilor [i interpre]ilor cita]i pentru [edin]a de judecat`, pre[edintele constat` care dintre ei s\nt prezen]i [i care lipsesc, dup` care invit` martorii s` p`r`seasc` sala de [edin]` [i s` revin` atunci c\nd vor fi chema]i; exper]ii [i interpre]ii r`m\n \n sala de [edin]`, afar` de cazul c\nd instan]a dispune altfel. | ndep`rtarea martorilor din sala de [edin]` previne influen]area lor de cele declarate sau discutate \n [edin]` \nainte de a fi asculta]i. |ntruc\t exper]ii [i-au exprimat concluziile \n rapoarte scrise, nu se justific` aceea[i m`sur` [i fa]` de ei. Interpre]ii trebuie s` r`m\n` \n sala de [edin]` pentru a face traducerile necesare [i a da l`muriri asupra traducerilor f`cute anterior. Invita]ia de a p`r`si sala de [edin]` se adreseaz` [i acelor persoane care au cuno[tin]` de faptele cauzei [i ar putea fi ascultate ulterior ca martori. D. Alte verific`ri, l`muriri, excep]ii, cereri Ca la orice etap` a judec`]ii, prima instan]` este obligat` s` verifice regularitatea actului de sesizare a instan]ei (rechizitoriu, pl\ngere prealabil`) [i a m`surii preventive luate de c`tre procuror, proced\nd potrivit art. 300. Constat\nd c` rechizitoriul nu este \ntocmit de procurorul competent sau are lipsuri fa]` de cerin]ele legii, prima instan]` ia m`suri pentru \nl`tuarea acestora, fie acord\nd un termen \n acest scop, fie restituind dosarul procurorului; \n cazul pl\ngerii prealabile, partea v`t`mat` este invitat` s` \nl`ture lipsurile constatate, \n caz contrar urm\nd s` se decid` neregularitatea sesiz`rii. C\nd persoana v`t`mat` nu s-a constituit parte \n cursul urm`ririi penale, prima instan]` este obligat` s` explice acesteia dreptul de a participa la proces ca parte v`t`mat` sau ca parte civil`. Dac` persoana v`t`mat` \[i exprim` dorin]a de a participa \n proces ca parte, i se confirm` aceast` calitate de c`tre instan]`. Persoana v`t`mat` poate face o declara]ie \n acest sens [i din proprie ini]iativ`. Prima instan]`

DPPps110 la cererea p`r]ii civile, a procurorului sau chiar din oficiu, atunci c\nd prevede legea introduce \n cauz` ca parte responsabil` civilmente persoana care r`spunde civil de pagubele produse de inculpat prin infrac]iunea cu care a fost sesizat`. |ntruc\t Curtea Constitu]ional` a statuat c` arestarea preventiv` nu poate dura, nici \n fa]a instan]ei, mai mult de 30 de zile, f`r` a fi prelungit` potrivit legii, prima instan]` are obliga]ia de a verifica regularitatea m`surii preventive luate de c`tre procuror, proced\nd, dup` caz, prin revocarea acestei m`suri sau prin men]inerea ei [i, dac` este necesar, prelungirea duratei sale cu \nc` 30 de zile. Dac` inculpatul se afl` \n stare de libertate, prima instan]` dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege dispune arestarea preventiv` a inculpatului, mandatul av\nd durata de cel mult 30 de zile. La invita]ia pre[edintelui completului de judecat` sau din proprie ini]iativ`, procurorul [i p`r]ile din proces pot formula cereri, ridica excep]ii. Cererile se pot referi la legalitatea compunerii [i constituirii instan]ei, la recuzarea unor membri din complet, a procurorului, a grefierului de [edin]`, la am\narea cauzei pentru lips` de procedur`, pentru angajarea unui ap`r`tor etc. Aceste cereri nereferindu-se la fondul cauzei, trebuie rezolvate \n prealabil, pentru a se asigura legala constituire a instan]ei, a desf`[ur`rii \n continuare a judec`]ii potrivit dispozi]iilor legale, pentru a preg`ti judecarea cauzei \n fond. |n acest moment preliminar [edin]ei de judecat` \n prim` instan]` se situeaz` [i ridicarea excep]iilor sanc]ionate cu nulitatea relativ`, cum ar fi competen]a teritorial` a instan]ei, \nc`lcarea unor norme privind urm`rirea penal`; dup` dep`[irea acestui moment ridicarea unor astfel de excep]ii devine tardiv` [i acestea urmeaz` a fi respinse, afar` de cazul c\nd prima instan]` [i le \nsu[e[te din oficiu (art. 197 al. 4 ultima tez`). Excep]iile aflate sub sanc]iunea nulit`]ii absolute pot fi ridicate [i p\n` \n acest moment, pentru a \mpiedica desf`[urarea cauzei cu \nc`lcarea unor dispozi]ii esen]iale ale legii, dar potrivit statutului lor pot fi ridicate \n orice stadiu al procesului, at\t la prima instan]`, c\t [i la instan]a de apel sau de recurs. |n continuare, pre[edintele \ntreab` procurorul [i p`r]ile dac` au cereri pentru efectuarea de probe noi73. Prima instan]` trebuie s` se pronun]e motivat asupra cererilor formulate [i a excep]iilor ridicate, fie admi]\ndu-le, fie resping\ndu-le. Admiterea unei cereri sau excep]ii poate \mpiedica desf`[urarea \n continuare a [edin]ei de judecat` (declinarea de competen]`, restituirea cauzei procurorului), schimb`ri \n completul de judecat` [i \n persoana procurorului (admiterea cererilor de recuzare), am\narea cauzei (necesitatea preg`tirii ap`r`rii, angajarea unui ap`r`tor etc.). C\nd verific`rile f`cute [i solu]ionarea cererilor [i excep]iilor nu au dus la desesizarea instan]ei sau la am\narea judec`rii cauzei, se trece la cercetarea judec`toreasc` a doua activitate din cursul [edin]ei de judecat` \n prim` instan]`. Legea prevede c` efectuarea cercet`rii judec`tore[ti \ncepe c\nd cauza se afl` \n stare de judecat`, deci c\nd nu exist` nici o \mprejurare care ar conduce la desesizarea instan]ei sau la am\narea judec`]ii.

De[i cererile de probe noi pot interveni [i \n cursul cercet`rii judec`tore[ti, legea a \n]eles totu[i, \n vederea urgent`rii cauzelor, s` \nscrie dreptul de a solicita admiterea de probe noi [i \n acest moment preliminar, deoarece se creaz` condi]iile ca probele s` fie administrate cu toat` urgen]a.

73

DPPps111 2) Cercetarea judec`toreasc` (art. 321331, 339) A. Actele de cercetare judec`toreasc` [i ordinea efectu`rii lor |n cadrul cercet`rii judec`tore[ti se desf`[oar` o activitate asem`n`toare cu cea de la cercetarea penal`, din cursul urm`ririi penale, dar \n alte condi]ii procedurale. Activitatea este asem`n`toare deoarece se administreaz` probe pentru l`murirea faptelor [i \mprejur`rilor cauzei sub toate aspectele; \n acest scop se folosesc procedee probatorii ca ascultarea [i confruntarea unor persoane, ob]inerea de rela]ii scrise, de \nscrisuri, verificarea de mijloace materiale de prob`, efectuarea de expertize; de aceea este justificat` denumirea de cercetare judec`toreasc`. Condi]iile diferite \n care se desf`[oar` cercetarea judec`toreasc` se refer`, \n primul r\nd, la autoritatea judiciar` [i persoanele care iau parte la efectuarea ei; cercetarea judec`toreasc` este condus` de c`tre instan]a de judecat`, care o [i efectueaz`, dar la aceast` activitate particip` procurorul, p`r]ile [i ap`r`torii lor, ceea ce creaz` condi]ii mai bune pentru administrarea legal`, complet` [i corect` a probelor, fa]` de cercetarea penal` unde nu ia parte dec\t organul de urm`rire penal`. |n al doilea r\nd, principiul contradictorialit`]ii impune ca la administrarea probelor s` aib` posibilitatea de interven]ie toate persoanele care particip` la judecat` (judec`tori, procuror, p`r]i, ap`r`tori), ceea ce presupune o verificare complet` [i obiectiv` a probelor, sub toate aspectele necesare cunoa[terii tuturor faptelor [i \mprejur`rilor cauzei. Cercetarea judec`toreasc` are ca obiect, \n primul r\nd, readministrarea probelor str\nse \n cursul urm`ririi penale, ca cerin]` a principiului nemijlocirii [edin]ei de judecat`, \n scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor de c`tre instan]a de judecat`; nu este \ns` o simpl` reproducere a probelor, ci o administrare a lor \n noi condi]ii de c`tre instan]a de judecat`, cu participarea procurorului [i a p`r]ilor, sub controlul publicului asistent. |n al doilea r\nd, cercetarea judec`toreasc` are ca obiect administrarea oric`ror altor probe necesare \n vederea l`muririi cauzei sub toate aspectele. At\t administrarea probelor str\nse \n cursul urm`ririi penale, c\t [i administrarea probelor noi se realizeaz` prin mijloacele de prob` legale, ob]inute prin procedeele probatorii corepunz`toare caracterului public, oral [i contradictoriu al judec`]ii. Actele de cercetare judec`toreasc` s\nt cele prev`zute \n art. 322 331 [i 339: citirea actului de sesizare a instan]ei, ascultarea inculpatului (inculpa]ilor), ascultarea p`r]ii v`t`mate, a p`r]ii civile, a p`r]ii responsabile civilmente, a martorilor, a exper]ilor, prezentarea mijloacelor materiale de prob`, alte acte de cercetare judec`toreasc`, admiterea de noi probe [i administrarea lor. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judec`toreasc` este cea prev`zut` de lege [i indicat` anterior, legea reflect\nd generalizarea practicii instan]elor noastre judec`tore[ti. Ordinea nu este \ns` rigid`; atunci c\nd \mprejur`rile concrete ale cauzei o cer, se poate schimba aceast` ordine, legea prev`z\nd o singur` limit` potrivit c`reia, dac` inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispus` dec\t dup` ascultarea inculpatului74. Ordinea ar`tat` se respect` atunci c\nd judecata se desf`[oar` \n fa]a tuturor p`r]ilor; c\nd judecata se desf`[oar` \n lipsa inculpatului sau a celorlalte p`r]i, cercetarea judec`toreasc` se va rezuma la ascultarea martorilor care au fost
se are \n vedere c` relat`rile acestuia pot influen]a ordinea \n care urmeaz` a fi efectuat` cercetarea judec`toreasc`
74

DPPps112 audia]i la urm`rirea penal`, efectu\ndu-se astfel numai actele de cercetare judec`toreasc` ce pot avea loc \n condi]iile date. B. |nceperea cercet`rii judec`tore[ti prin citirea actului de sesizare a instan]ei (art. 322) Pre[edintele dispune ca grefierul s` dea citire actului de sesizare a instan]ei, ceea ce constituie actul ini]ial al cercet`rii judec`tore[ti. Acest moment are efecte juridice, deoarece marcheaz` pragul p\n` la care se pot face constituirile de parte \n proces [i se pot prezenta excep]iile sanc]ionate cu nulitatea relativ`; dup` citirea actului de sesizare a instan]ei, aceste constituiri de parte [i ridic`ri de excep]ii devin tardive [i nu mai pot fi invocate de p`r]i, ci numai din oficiu de c`tre instan]a de judecat`, \n condi]iile art. 197 al. 4 teza ultim`. Citirea actului de sesizare a instan]ei trebuie f`cut` \n \ntregime, \n vederea cunoa[terii faptelor supuse judec`]ii at\t de c`tre inculpat, c\t [i de publicul din sala de [edin]`. |n practic`, \ns`, citirea actului de sesizare a instan]ei este \nlocuit` cu o prezentare sumar` de c`tre grefier a cauzei, prin indicarea faptei cu \ncadrarea sa juridic` [i a identit`]ii inculpatului. Legea cere s` i se explice inculpatului \n ce const` \nvinuirea, dar numai dup` ce a fost citit actul de sesizare a instan]ei, ca o garan]ie \n plus c` inculpatul este l`murit asupra \nvinuirii ce i se aduce. |ntruc\t nerespectarea acestei dispozi]ii este sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, dac` inculpatul personal sau prin ap`r`torul s`u nu solicit` citirea \n \ntregime a actului de sesizare a instan]ei, nulitatea se acoper`. Pre[edintele instan]ei de judecat`, dup` ce i-a explicat inculpatului \nvinuirea ce i se aduce, \l l`mure[te c` are dreptul de a pune \ntreb`ri cu ocazia ascult`rii altor inculpa]i, a p`r]ilor, a martorilor, a exper]ilor, precum [i de a da explica]ii \n tot cursul cercet`rii judec`tore[ti, c\nd socote[te necesar. I se creaz` astfel inculpatului posibilitatea de a interveni activ \n desf`[urarea cercet`rii judec`tore[ti, ajut\nd instan]a la aflarea adev`rului despre faptele cauzei. C. Ascultarea inculpatului (art. 323325) Dup` ce se stabile[te identitatea inculpatului, se procedeaz` la ascultarea lui cu privire la \nvinuirea ce i se aduce. Ascultarea se desf`[oar` dup` regulile prev`zute \n partea general` a Codului de procedur` penal` [i studiate la capitolul privind mijloacele de prob`, anume la declara]iile inculpatului. Pentru etapa judec`]ii \n prim` instan]`, care se desf`[oar` public [i contradictoriu, se prev`d unele particularit`]i \n procedura de ascultare a inculpatului. Ascultarea trebuie s` \nceap` cu o relatare liber` a inculpatului asupra \nvinuirii cuprinse \n actul de sesizare a instan]ei. Printr-o asemenea dispozi]ie, se caut` a se \mpiedica ascultarea sumar` a inculpatului, \n sensul afirm`rii c` \[i men]ine declara]ia dat` organului de urm`rire penal`; pe de o parte, ascultarea inculpatului este un mijloc de ap`rare, ceea ce \i d` posibilitatea de a relata toate \mprejur`rile ce infirm` fapta ce i se pune \n sarcin` sau cele care o explic` \n favoarea sa, explica]ii ce vor servi la solu]ionarea corect` a cauzei; pe de alt` parte, [i publicul din sala de [edin]` trebuie s` afle chiar de la inculpat pozi]ia pe care acesta o adopt` fa]` de \nvinuirea ce i se aduce. C\nd inculpatul \[i schimb`, total sau par]ial, declara]iile date anterior, pre[edintele instan]ei \i cere explica]ii asupra contrazicerilor dintre declara]iile sale, la nevoie d\nd citire declara]iilor anterioare. Dup` ce s-a terminat relatarea liber`, inculpatului i se pot pune \ntreb`ri de c`tre pre[edinte [i ceilal]i membri ai completului de judecat`., precum [i de c`tre procuror, de celelalte p`r]i, inclusiv de c`tre coinculpa]i, de ap`r`torul s`u; \ntreb`rile se pun prin intermediul pre[edintelui completului, care poate respinge \ntreb`rile care nu s\nt

DPPps113 necesare l`muririi cauzei. Dup` ce s-au epuizat [i \ntreb`rile, pre[edintele dicteaz` grefierului con]inutul declara]iei f`cute de c`tre inculpat, care se consemneaz` \n scris, actul procedural fiind semnat de inculpat [i contrasemnat de c`tre pre[edinte [i de c`tre grefier. Inculpatul poate refuza s` fac` declara]ii \n instan]`; \n acest caz se dispune citirea declara]iilor pe care inculpatul le-a dat la organul de urm`rire penal`, asigur\ndu-se astfel oralitatea [edin]ei de judecat`. |n cazul \n care s\nt mai mul]i inculpa]i, spre deosebire de procedura de ascultare din cursul urm`ririi penale, se asigur` regula ascult`rii fiec`rui inculpat \n prezen]a celorlal]i, d\ndu-li-se posibilitatea tuturor s` cunoasc` con]inutul declara]iilor care se fac \n instan]` [i s` pun` \ntreb`ri. Instan]a are \ns` dreptul s` asculte pe fiecare inculpat separat; \n acest scop, inculpa]ii s\nt \ndep`rta]i din sala de [edin]` [i apoi s\nt reintrodu[i, pe r\nd, pentru a fi asculta]i. Dup` ascultarea tuturor inculpa]ilor, pentru a se asigura oralitatea [i contradictorialitatea [edin]ei de judecat`, legea prevede obliga]ia pentru instan]a de judecat` de a da citire, \n prezen]a tuturor inculpa]ilor, declara]iilor f`cute de ace[tia \n lipsa celorlal]i, astfel \nc\t fiecare inculpat s` cunoasc` ce au declarat \n instan]` ceilal]i [i s` poat` pune \ntreb`ri, dac` este cazul. Atunci c\nd s\nt contraziceri \ntre declara]iile unor inculpa]i, se procedeaz` la reascultarea lor \n prezen]a celorlal]i inculpa]i sau la o confruntare \ntre unii din ei. Inculpatul poate fi reascultat de c`tre instan]` ori de c\te ori este necesar. D. Ascultarea celorlalte p`r]i (art. 326) Declara]iile p`r]ii v`t`mate, ale p`r]ii civile [i ale p`r]ii responsabile civilmente constituie mijloace de prob`, astfel \nc\t este firesc s` se procedeze de c`tre instan]` [i la ascultarea lor. Regulile de ascultare a inculpatului se aplic`, \n mod corespunz`tor, [i \n cazul ascult`rii celorlalte p`r]i. De[i \n practic` nu se efectueaz`, de regul`, ascultarea p`r]ii v`t`mate, p`r]ii civile [i a p`r]ii responsabile civilmente, acest act de cercetare judec`toreasc` se recomand` a fi efectuat, fiind de natur` s` l`mureasc` noi aspecte ale cauzei. E. Ascultarea martorilor (art. 327328) |n continuarea cercet`rii judec`tore[ti s\nt asculta]i martorii care s-au prezentat la [edin]a de judecat`. Ace[tia s\nt chema]i, pe r\nd, \n sala de [edin]` [i s\nt asculta]i potrivit regulilor studiate \n partea general`, la capitolul mijloace de prob`, cu particularit`]ile ar`tate la ascultarea inculpatului. |ntruc\t ascultarea martorilor se face contradictoriu, legea prevede ordinea \n care se pot pune \ntreb`rile: \n primul r\nd de c`tre membrii completului de judecat` [i de c`tre procuror, apoi de c`tre partea care l-a propus pe martor [i la sf\r[it de c`tre celelalte p`r]i. Dup` ascultare, martorul r`m\ne \n sala de [edin]` p\n` la terminarea ei, afar` de cazul c\nd instan]a permite retragerea sa. Dup` ascultarea tuturor martorilor prezen]i, prima instan]` verific` identitatea martorilor care nu s-au prezentat la ascultare, pentru a se lua m`surile corespunz`toare. Dac` ascultarea unuia sau unora dintre martori nu mai este posibil` (deces, plecare \n str`in`tate), instan]a dispune citirea declara]iilor date la organul de urm`rire penal` [i va ]ine seama de acestea \n ansamblul probelor administrate. |n ce prive[te martorii lips` a c`ror ascultare este necesar`, instan]a dispune fie aducerea lor de \ndat` spre a fi asculta]i \n aceea[i [edin]` de judecat`, fie am\narea cauzei la un alt termen, pentru care vor fi cita]i din nou sau li se vor emite madate de aducere. |n temeiul principiului nemijlocirii, to]i martorii necesari cauzei trebuie asculta]i \n fa]a

DPPps114 instan]ei de judecat`, dac` ascultarea lor mai este posibil`, altfel hot`r\rea pronun]at` este lovit` de nulitate. |n cazul martorilor lips` la [edin]a de judecat` [i a c`ror declara]ii nu au importan]` pentru cauz` la cererea procurorului [i a p`r]ilor ori din oficiu, dar cu acordul acestora instan]a poate, motivat, s` dispun` a nu mai fi chema]i pentru ascultare. Procurorul [i p`r]ile pot renun]a la martorii pe care i-au propus [i care nu au declara]ii \n dosar; dup` punerea \n discu]ie a renun]`rii la martorii propu[i, instan]a poate dispune, motivat, s` nu mai fie asculta]i dac` audierea lor nu mai este necesar` sau posibil`. F. Ascultarea exper]ilor [i interpre]ilor (art. 327) Exper]ii s\nt asculta]i numai atunci c\nd trebuie s` dea l`muriri suplimentare fa]` de raportul scris de expertiz` depus la dosar. Ascultarea expertului se face dup` acelea[i reguli ca [i ascultarea martorilor. Aceea[i procedur` de ascultare se aplic` [i interpre]ilor chema]i s` dea l`muriri cu privire la traducerile pe care le-au f`cut cu ocazia desf`[ur`rii procesului penal. G. Alte activit`]i de cercetare judec`toreasc` (art. 330) C\nd \n cauz` exist` mijloace materiale de prob` [i examinarea sau recunoa[terea lor este necesar`, instan]a poate dispune aducerea [i prezentarea lor. Membrii completului de judecat`, procurorul [i p`r]ile au dreptul s` examineze mijloacele materiale de prob` [i s` fac` observa]iile cuvenite. C\nd este cazul, aceste mijloace materiale de prob` se arat` [i martorilor, exper]ilor, pentru a le recunoa[te [i a face relat`ri cu privire la ele. |n cursul cercet`rii judec`tore[ti se poate dispune deplasrea la fa]a locului pentru a se efectua o cercetare (art. 129), o reconstituire (art. 130) ori, cu ocazia acestora, chiar o perchezi]ie domiciliar` (art. 102); \n celealte cazuri, dispozi]ia instan]ei de a se efectua o perchezi]ie domiciliar` se comunic` procurorului, \n vederea efectu`rii acesteia (art. 102). H. Cererile pentru efectuarea de probe noi [i renun]area la probele propuse [i admise (art. 329, 331) Dup` ce au fost verificate probele str\nse \n cursul urm`ririi penale, prin actele de cercetare judec`toreasc` examinate anterior, pre[edintele instan]ei de judecat` d` cuv\ntul procurorului, p`r]ii v`t`mate, p`r]ii civile, p`r]ii responsabile civilmente [i inculpatului \n leg`tur` cu necesitatea admiterii de noi probe. Prin probe noi se \n]eleg acele probe care nu au fost \nc` administrate \n cauz`. Propunerile de probe noi trebuie s` indice faptele [i \mprejur`rile ce urmeaz` a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate, locul unde se afl` aceste mijloace, iar \n ce prive[te martorii [i exper]ii identitatea [i adresa lor. |n cazul \n care la urm`rirea penal` s-a efectuat o constatare tehnico-[tiin]ific` sau medico-legal`, se poate cere efectuarea unei expertize; dac` s-a efectuat o expertiz`, se poate cere efectuarea unei noi expertize. Propunerile de probe s\nt puse \n discu]ia contradictorie a procurorului [i a p`r]ilor, pentru ca fiecare s`-[i spun` cuv\ntul cu privire la admisibilitatea, concluden]a [i utilitatea probelor solicitate. Prima instan]` poate dispune [i din oficiu administrarea de probe noi, exercit\ndu-[i astfel rolul s`u activ. Instan]a se pronun]` motivat asupra propunerilor de probe noi, admi]\ndu-le sau reping\ndu-le. |n cazul \n care nu s-au solicitat noi probe ori probele noi solicitate au fost respinse, cercetarea

DPPps115 judec`toreasc` se consider` terminat` [i se trece la dezbaterile judiciare. C\nd \ns` s-a admis [i s-a dispus administrarea de probe noi, cercetarea judec`toreasc` continu` pentru administrarea acestora. Unele probe noi pot fi administrate \n aceea[i [edin]` de judecat` (se ascult` martorii adu[i de partea care i-a propus, se depun actele care con]in probe). |n cazul \n care pentru administrarea noilor probe este necesar un alt termen de judecat`, cauza se am\n`, lu\ndu-se m`suri ca la acest termen s` poat` fi administrate probele admise (se citeaz` martorii, se invit` exper]ii s` efectueze expertiza [i s` depun` raportul scris p\n` la acea dat` etc.). Cauza se am\n` pentru un nou termen de judecat` [i atunci c\nd nu s-au admis probe noi, dar trebuie administrate \n continuare probele str\nse de organul de urm`rire penal` (ascultarea martorilor care au lipsit la primul termen de judecat`). Pentru noul termen de judecat` p`r]ile prezente au termenul \n cuno[tin]` [i se citeaz` numai p`r]ile care au fost lips` la prima [edin]` de judecat`. La data c\nd s-a am\nat cauza se reia [edin]a de judecat` cu administrarea probelor noi admise a fi administrate. Dac` nici la acest termen nu a fost epuizat` administrarea probelor, cauza se poate am\na din nou p\n` ce toate probele admise s\nt administrate. |n cazul \n care \n cursul cercet`rii judec`tore[ti se constat` c` o prob` admis` anterior a devenit inutil` sau imposibil de administrat, procurorul sau partea care a propus-o poate renun]a la administrarea ei. Prima instan]`, ascult\nd [i concluziile puse de procuror [i p`r]i cu privire la aceast` renun]are, poate dispune motivat ca proba s` nu mai fie administrat`, dac` \ntr-adev`r a devenit inutil` sau imposibil de administrat. I. Terminarea cercet`rii judec`tore[ti (art. 339) Dup` ce a fost epuizat` administrarea probelor admise, pre[edintele instan]ei are obliga]ia s` \ntrebe pe procuror [i p`r]ile din proces dac` mai au de dat explica]ii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercet`rii judec`tore[ti. Scopul acestei dispozi]ii este administrarea tuturor probelor necesare l`muririi cauzei sub toate aspectele, \nainte de a se trece la urm`toarea activitate dezbaterile judiciare. Dac` s-au formulat noi cereri de probe [i acestea au fost admise, se continu` cercetarea judec`toreasc` pentru a fi administrate. C\nd nu s-au formulat noi cereri de probe sau aceste cereri au fost respinse, pre[edintele declar` terminat` cercetarea judec`toreasc` [i se trece la dezbaterile judiciare. 3) Dezbaterile judiciare A. Importan]a [i ordinea dezbaterilor judiciare Dezbaterile judiciare constau \n concluziile pe care le pun oral procurorul [i p`r]ile din proces, acestea personal sau prin ap`r`torii lor, asupra fondului cauzei penale: existen]a sau inexisten]a infrac]iunii, s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, \mprejur`rile care stabilesc r`spunderea penal` [i civil` a acestuia. |n cadrul dezbaterilor judiciare procurorul [i p`r]ile prezint` instan]ei de judecat` punctul de vedere al \nvinuirii [i al ap`r`rii asupra solu]iei ce trebuie dat` ac]iunii penale [i ac]iunii civile, d\nd astfel posibilitatea instan]ei s` discearn`, din argumentele ce se aduc \n sus]inerea [i combaterea \nvinuirii, care este adev`rul \n cauz` [i solu]ia legal` [i temeinic` pe care trebuie s` o pronun]e. Disputa oral` [i contradictorie dintre \nvinuire [i ap`rare, dintre sus]in`torii preten]iilor civile [i cei care se opun acestor preten]ii, creaz` cele mai potrivite condi]ii pentru justa solu]ionare a cauzei. Dezbaterile judiciare constituie o caracteristic` a activit`]ii de judecat`; ele se desf`[oar` \n toate etapele judec`]ii, dar au tr`s`turi specifice la judecata \n prim` instan]`, deoarece poart` asupra

DPPps116 solu]ion`rii legale [i temeinice a ac]iunii penale [i ac]iunii civile exercitate \n fa]a instan]ei de judecat`. Av\nd o asemenea importan]`, dezbaterile judiciare s\nt obligatorii, lipsa lor atr`g\nd nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate, atunci c\nd participarea procurorului, a inculpatului [i a ap`r`torului s`u este obligatorie, deoarece lipsa dezbaterilor este considerat` ca o neparticipare a acestora la judecat`. | n cazul c\nd participarea procurorului, a inculpatului [i a ap`r`torului s`u nu este obligatorie, neacordarea cuv\ntului pentru a pune concluzii asupra fondului este sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, care se poate acoperi dac` nu a fost invocat` \n termen sau dac` nu s-a produs nici o v`t`mare p`r]ii c`reia nu i s-a dat cuv\ntul; \n condi]iile art. 197 al. 4 teza final`, nulitatea poate fi invocat` [i din oficiu. |n cadrul dezbaterilor judiciare procurorul [i p`r]ile se axeaz` pe trei probleme principale: stabilirea situa]iei de fapt prin analiza [i sinteza probelor administrate; concluziile \n drept care se pot trage din situa]ia de fapt prezentat`, aplic\ndu-se astfel corect legea penal` [i legea civil`; aprecierea social` a faptei [i persoanei inculpatului \n raport de \mprejur`rile concrete ale cauzei, \n vederea individualiz`rii juste a sanc]iunii penale. La dezbaterile judiciare se d` cuv\ntul \n urm`toarea ordine: procurorul, partea v`t`mat`, partea civil`, partea responsabil` civilmente, inculpatul. Aceast` ordine are \n vedere, mai \nt\i, s` ia cuv\ntul cei care sus]in \nvinuirea [i preten]iile civile, ca apoi s` intervin` cei ce combat aceste sus]ineri; ultimul cuv\nt acordat prin lege inculpatului se explic` prin necesitatea ca instan]a de judecat` s` primeasc`, \ntotdeauna, ultimele explica]ii \n ap`rare ale inculpatului. Dezbaterile judiciare pot avea [i o ordine restr\ns` \n cazul \n care la judecata \n prim` instan]` nu ia parte procurorul sau absenteaz` vreuna din p`r]ile din proces. |n acest caz dezbaterile vor consta, \n ordinea indicat`, din sus]inerile orale puse de p`r]ile care s\nt prezente la judecat`. B. Desf`[urarea dezbaterilor judiciare Con]inutul [i limitele dezbaterilor judiciare depind de participantul la judecat` c`ruia i se d` cuv\ntul. Procurorul pune concluzii at\t cu privire la latura penal`, c\t [i la latura civil`. |n cazul \n care procurorul este convins de vinov`]ia inculpatului, \[i dezvolt` rechizitoriul oral \n care demonstrez` aceast` vinov`]ie [i cere condamnarea inculpatului. |n acest scop, procurorul precizeaz` fapta sau faptele pentru care cere condamnarea, probele care stabilesc vinov`]ia inculpatului, prezint` \ncadrarea juridic` pe care o consider` corect`, periculozitatea social` pe care o are fapta [i f`ptuitorul ei, cer\nd aplicarea pedepsei, dup` caz, spre maximul sau minimul special prev`zut de lege. |n cuv\ntul s`u, ca reprezentant al intereselor generale ale societ`]ii, procurorul are obliga]ia s` fac` o analiz` obiectiv` [i complet` a probelor administrate, o examinare corect` a dispozi]iilor legale a c`ror aplicare o cere, o apreciere just` a r`spunderii penale [i civile a inculpatului, pentru a contribui la pronun]area unei hot`r\ri corespunz`toare adev`rului [i legii. De aceea, procurorului nu-i estre permis` \nclinarea numai spre \nvinuire, neglij\nd acele \mprejur`ri care s\nt \n favoarea inculpatului [i care atenueaz` r`spunderea acestuia. Dac` \n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, procurorul fixeaz` pozi]ia fiec`ruia fa]` de infrac]iune [i expune \mprejur`rile care stabilesc r`spunderea fiec`ruia. Cuv\ntul oral al procurorului trebuie s` aib` un rol educativ [i pentru inculpat [i pentru publicul din sala de [edin]`, de aceea trebuie s` dema[te activitatea

DPPps117 infrac]ional`, \ncerc`rile inculpatului de a se sustrage de la r`spundere, cre\nd starea de spirit a inevitabilit`]ii condamn`rii tuturor celor care s`v\r[esc infrac]iuni [i, ca urmare, a necesit`]ii respect`rii legii [i a regulilor de convie]uire social`. C\nd cercetarea judec`toreasc` nu a confirmat \nvinuirea, exist\nd unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. aj, procurorul este obligat s` pun` concluzii motivate, dup` caz, de achitare sau de \ncetare a procesului penal. Potrivit art. 19, procurorul poate sus]ine \n fa]a instan]ei de judecat` ac]iunea civil` pornit` de persoana v`t`mat`, demonstr\nd temeinicia ei [i cer\nd obligarea inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente la repararea pagubei. C\nd persoana prejudiciat` este una din unit`]ile la care se refer` art. 145 Cod penal ori o persoan` lipsit` de capacitate de exerci]iu sau cu aceast` capacitate restr\ns`, procurorul este obligat s` sus]in` interesele civile ale acesteia, chiar dac` nu este constituit` parte civil`, pun\nd concluzii pentru repararea just` [i integral` a pagubelor produse prin infrac]iune. Partea v`t`mat`, \n concluziile sale asupra fondului cauzei, se poate ocupa numai de latura penal`, sus]in\nd \nvinuirea, prin indicarea probelor care o confirm`, \ncadrarea juridic` a faptei s`v\r[ite, sanc]iunea penal` ce urmeaz` a i se aplica inculpatului. |n caz de concurs de infrac]iuni sau de conexitate, concluziile p`r]ii v`t`mate se limiteaz` la fapta care i-a cauzat v`t`marea [i pentru care particip` \n proces. Partea civil` pune concluzii cu privire la ac]iunea civil` pe care a exercitat-o \n fa]a primei instan]e. |n acest scop trebuie s` demonstreze, prin indicarea probelor administrate, c` inculpatul a s`v\r[it fapta pentru care este trimis \n judecat`, c` aceasta i-a produs prejudiciul pretins, care este \ntinderea acestui prejudiciu [i modalitatea corespunz`toare de reparare a lui, cer\nd obligarea at\t a inculpatului, c\t [i a p`r]ii responsabile civilmente la repararea pagubei ce i s-a cauzat [i restituirea cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat \n cauz`. Partea responsabil` civilmente are cuv\ntul numai cu privire la latura civil`, demonstr\nd c` nu s\nt \ntrunite condi]iile r`spunderii civile, cer\nd pe acest temei respingerea ac]iunii civile exercitate \mpotriva sa; \n cazul \n care r`spunderea sa civil` subzist`, partea responsabil` civilmente pune concluzii \n ap`rarea inculpatului, \n sensul c` nu s-a produs nici o pagub` prin fapta acestuia, cer\nd respingerea ac]iunii civile, sau c` paguba este mai mic` dec\t cea pretins`, cer\nd admiterea ac]iunii civile numai la anivelul real al pagubei produse. Inculpatul, av\nd ultimul cuv\nt la dezbaterile judiciare la judecata \n prim` instan]`, face o expunere a \mprejur`rilor care stabilesc nevinov`]ia sa penal`; \n primul r\nd, c` nu a s`v\r[it fapta, iar dac` recunoa[te s`v\r[irea ei, c` aceasta nu constituie infrac]iune, ci abatere, contraven]ie, fapt` de natur` civil` sau fapt` c`reia \i lipse[te gradul de pericol social al unei infrac]iuni; dac` totu[i fapta constituie infrac]iune, poate argumenta c` fapta trebuie s` primeasc` o \ncadrare juridic` mai u[oar`, c` se justific` acordarea de circumstan]e atenuante, suspendarea execut`rii pedepsei (condi]ionat sau sub supraveghere) ori executarea prin munc` a pedepsei \nchisorii etc. Inculpatul trebuie s` combat` astfel, prin concluziile sale, \nvinuirea ce i se aduce [i s` formuleze cereri precise cu privire la aplicarea legii penale. |n ce prive[te ac]iunea civil`, inculpatul poate cere respingerea ei, demonstr\nd c` este ne\ntemeiat` prin inexisten]a pagubei sau c` este \ntemeiat` doar par]ial, cer\nd admiterea ei \n limitele pagubei dovedite.

DPPps118 |n cazul \n care s\nt mai multe p`r]i v`t`mate, p`r]i civile, p`r]i responsabile civilmente, inculpa]i, se d` cuv\ntul, \n ordinea ar`tat`, tuturor celor care formeaz` un grup procesual. C\nd p`r]ile s\nt asistate de ap`r`tori, cuv\ntul la dezbateri este acordat acestora, presupun\ndu-se c` vor prezenta mai bine sus]inerile [i ap`r`rile. La cererea vreuneia din p`r]i, i se poate acorda cuv\ntul [i acesteia, dup` ce a avut cuv\ntul ap`r`torul s`u. Cuv\ntul ap`r`torului se nume[te pledoarie [i con]ine, \n form` juridic`, sus]inerile [i ap`r`rile pe care [i le poate face partea pe care o asist`, \n con]inutul [i limitele ar`tate pentru fiecare parte. Ap`r`torul are obliga]ia ca, \n cuv\ntul s`u, s` apere cu con[tiinciozitate [i la un nivel c\t mai \nalt drepturile [i interesele legitime ale p`r]ii, aduc\nd argumente care vin \n favoarea acestor interese. Ap`r`torul nu poate \ns` s` fac` sus]ineri care contrazic \n mod v`dit probele din dosar sau care s\nt contrare legii, chiar dac` partea ar pretinde aceasta, deoarece, ap`r\nd interesele legitime ale p`r]ii, le ap`r` numai pe acelea care s\nt recunoscute [i ocrotite de lege. |n cazul \n care, dup` ce s-a dat cuv\ntul tuturor participan]ilor la dezbateri, procurorul sau vreuna din p`r]i are de prezentat instan]ei noi \mprejur`ri, noi argumente \n combaterea celor spuse anterior \n cursul dezbaterilor, se d` cuv\ntul \n replic`; replicile pot fi provocate [i de c`tre instan]`, atunci c\nd pune \n discu]ie din oficiu chestiuni de care depinde justa solu]ionare a cauzei. Replicile trebuie s` se desf`[oare \n aceea[i ordine \n care s-au desf`[urat dezbaterile, ultimul cuv\nt apar]in\nd inculpatului. Pre[edintele completului are dreptul s` \ntrerup` pe cei care au cuv\ntul, dac` sus]inerile lor dep`[esc limitele cauzei judecate. C. Ultimul cuv\nt acordat inculpatului personal (art. 341) |n cazul \n care inculpatul a fost asistat de ap`r`tor [i acesta a avut cuv\ntul la dezbateri, \nainte de \nchiderea [edin]ei de judecat` trebuie s` fie ascultat [i ceea ce spune personal inculpatul \n leg`tur` cu \nvinuirea ce i se aduce. |n timpul c\t acesta are cuv\ntul personal, pentru a nu fi perturbat \n ap`rarea sa, nu i se pot pune \ntreb`ri. Dac` inculpatul a formulat cereri de noi probe, g`site de instan]` esen]iale pentru justa solu]ionare a cauzei, se reia cercetarea judec`toreasc` \n vederea administr`rii lor, dup` care vor urma din nou dezbaterile judiciare. Acordarea ultimului cuv\nt inculpatului personal se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i relative, nerespectarea ei atr`g\nd desfiin]area hot`r\rii pronun]ate numai dac` se constat` existen]a unei v`t`m`ri care nu poate fi \nl`turat` altfel, cu condi]ia de a se fi invocat nulitatea \n cursul dezbaterilor, c\nd i s-a refuzat de c`tre instan]` ultimul cuv\nt. D. |ncheierea [edin]ei de judecat` Dup` terminarea dezbaterilor judiciare, inclusiv a ultimului cuv\nt acordat personal inculpatului, pre[edintele declar` \nchis` [edin]a de judecat`, trec\ndu-se la deliberare [i luarea hot`r\rii. Instan]a poate dispune, \n vederea deliber`rii, ca procurorul [i p`r]ile s` depun` concluzii scrise, cuprinz\nd un rezumat al concluziilor orale. Acestea pot fi depuse [i din ini]iativa p`r]ilor, dar nu pot \nlocui concluziile orale. Modul de desf`[urare a [edin]ei de judecat`, \n toate activit`]ile sale, precum [i un rezumat al concluziilor puse de c`tre procuror [i p`r]i, s\nt consemnate \ntr-o \ncheiere de [edin]` (art. 305) sau \n prima parte a sentin]ei dac` pronun]area s-a f`cut \n aceea[i zi.

DPPps119 Cereri, excep]ii, extinderi care pot influen]a desf`[urarea [edin]ei de judecat` 1) Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale A. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urm`ririi penale (art. 332) Urm`rirea penal` trebuie s` se desf`[oare potrivit dispozi]iilor legale; \n cazul \n care prima instan]` constat` c` \n cursul urm`ririi penale s-au \nc`lcat dispozi]iile legale sanc]ionate cu nulitatea absolut`, care nu poate fi acoperit` \n nici un mod, are obliga]ia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea actelor procesuale lovite de o astfel de nulitate. Aceea[i m`sur` se impune [i atunci c\nd \nc`lcarea legii este sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, dac` v`t`marea produs` nu poate fi \nl`turat` altfel [i nulitatea a fost invocat` \n condi]iile legii. Codul de procedur` penal` din 1968 a prev`zut un singur caz de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urm`ririi penale: c\nd cercetarea penal` a fost efectuat` de un alt organ dec\t cel competent. Lipsa de competen]` dup` materie [i dup` calitatea persoanei este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, astfel \nc\t, dac` cercetarea penal` a fost efectuat` de un organ necompetent, urm`rirea penal` este nelegal` [i trebuie ref`cut` de organul competent. C\nd excep]ia de necompeten]` a organului de cercetare penal` este invocat` de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, ori invocat` din oficiu \nainte sau \n cursul cercet`rii judec`tore[ti, restituirea devine obligatorie, \ntruc\t actele de cercetare s\nt nule. |n cazul \n care cercetarea judec`toreasc` a fost epuizat` [i s-a trecut la dezbaterile judiciare, deoarece actele de cercetare penal` au fost verificate prin actele de cercetare judec`toreasc`, restituirea cauzei nu mai are loc. Cauza nu se restituie nici atunci c\nd prima instan]`, \n urma cercet`rii judec`tore[ti, schimb` \ncadrarea juridic` a faptei \ntr-o infrac]iune pentru care cercetarea penal` ar fi revenit unui alt organ de cercetare, pentru \ncadrarea ini]ial` cercetarea penal` fiind efectuat` de organul care \n acel moment avea competen]a de a o efectua75. De[i \n art. 332 s-a prev`zut un singur caz de restituire pentru refacerea urm`ririi penale, \n practica instan]elor noastre judec`tore[ti o astfel de restituire s-a dispus [i atunci c\nd s-au \nc`lcat alte dispozi]ii legale aflate sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, ca \n cazul c\nd materialul de urm`rire nu a fost prezentat unui inculpat minor, de]inut sau militar \n termen f`r` a se fi asigurat asisten]a juridic` obligatorie, ori c\nd \n cauzele cu inculpa]i minori nu s-a efectuat ancheta social` \n cursul urm`ririi penale. Din aceea[i practic` se poate trage concluzia c` restituirea este posibil` [i \n cazul \nc`lc`rii dispozi]iilor aflate sub 3.

Jurispruden]a instan]ei noastre supreme a considerat c` aceste excep]ii se aplic` [i aatunci c\nd cercetarea penal` a fost efectuat` de organul de cercetare \n locul procurorului c`ruia \i revenea competen]a s` o efectueze. Pentru a ajunge la aceast` solu]ie, s-a considerat c` procurorul poate fi asimilat cu un organ care efectueaz` cercetarea penal` [i, ca urmare, \i s\nt aplicabile dispozi]iile art. 332 al. 1 [i 2. Din analiza acestor dispozi]ii rezult` c` legea s-a referit la efectuarea cercet`rii de c`tre un alt organ de cercetare dec\t cel comeptent, ceea ce nu poate include [i pe procuror, definit prin lege ca organ de urm`rire penal`. Aceast` concluzie decurge [i din dispozi]iile legale potrivit c`rora efectuarea urm`ririi penale este de competen]a unui anumit procuror, iar rechizitoriul trebuie s` fie confirmat de procurorul ierarhic superior (art. 209 al. IV [i V), reglement`ri diferite de cele prev`zute pentru cazul c\nd procurorul supravegheaz` activitatea organului de cercetare penal`.

75

DPPps120 sanc]iunea nulit`]ii relative, dac` se constat` c` v`t`marea produs` nu s-ar putea \nl`tura altfel76. B. Restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale (art. 333) De principiu, \n cursul judec`]ii se pot administra probe noi care s` completeze pe cele administrate \n cursul urm`rii penale. |ns` c\nd administrarea probelor \n fa]a instan]ei nu s-ar putea realiza dec\t cu mare \nt\rziere, atunci este preferabil s` se restituie cauza la procuror pentru completarea urm`ririi cu probele necesare. Pentru a se putea dispune restituirea cauzei la procuror \n vederea complet`rii urm`ririi penale se cer anumite condi]ii: Necesitatea administr`rii de probe noi s` constituie o rezultant` a activit`]ii desf`[urate de prima instan]` \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti sau a dezbaterilor judiciare, \n care s-a demonstrat necesitatea noilor probe; ca urmare, restituirea nu este posibil` atunci c\nd prima instan]` a apreciat caracterul necomplet al urm`ririi penale numai pe baza dosarului primit de la procuror, f`r` s` administreze nici o prob`. Restituirea poate fi dispus` numai atunci c\nd administrarea probelor \n cursul cercet`rii judec`tore[ti s-ar face cu mare \nt\rziere (cum ar fi efectuarea unor confrunt`ri la fa]a locului, care implic` prezen]a simultan` a mai multor persoane, efectuarea unor expertize care ar necesita o perioad` \ndelungat` de timp etc.). Nu se poate restitui dosarul la procuror numai pentru reascultarea inculpatului sau a unor martori care au revenit asupra declara]iilor date anterior, pentru existen]a unor contradic]ii \ntre probele administrate, pentru lipsa unor probe suficiente de vinov`]ie, ori pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, instan]a av\nd obliga]ia s` rezolve ea contradic]iile sau s` administreze probele necesare. Pentru a se putea controla juste]ea m`surilor luate de instan]` [i, totodat`, pentru a se u[ura munca procurorului care prime[te dosarul spre completarea urm`ririi penale, prima instan]` este obligat` s` arate motivele pentru care nu ar putea administra probele f`r` a produce \nt\rziere \n solu]ionarea cauzei [i s` indice faptele [i \mprejur`rile ce urmeaz` a fi constatate [i prin ce mijloace de prob`. Restituirea cauzei nu poate fi dispus` \n urm`toarele situa]ii: \n cauzele ajunse la prima instan]` prin pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate (art. 279 al. 2 lit. a), organele de urm`rire nefiind \ndrituite s` efectueze acte de cercetare penal`, cu at\t mai pu]in le pot efectua \n completarea unei urm`riri ce nu a fost efectuat`; c\nd prin completarea urm`ririi se are \n vedere implicarea \n cauz` [i a altor persoane care nu au fost trimise \n judecat` [i pentru care nu s-a extins, \n cursul judec`]ii, procesul penal, \n condi]iile legii, deoarece instan]a nu poate impune procurorului s` pun` \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva unor persoane; c\nd \n fa]a instan]ei se judec` numai latura civil` a cauzei, ac]iunea penal` fiind stins`; restituind cauza la procuror, acesta, \n lipsa unei ac]iuni penale exercitabile, nu mai poate sesiza din nou instan]a [i astfel ac]iunea civil` ar trebui introdus` la instan]a civil`, ceea ce ar fi contrar concep]iei Codului cu privire la judecarea laturii civile a cauzei.
Fa]` de aceast` practic`, ar fi justificat s` fie prev`zut` de lege posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru refacerea unor acte de urm`rire penal` efectuate cu \nc`lcarea legii, dac` altfel nu se poate \nl`tura v`t`marea produs`.
76

DPPps121 Procedura [i efectele restituirii cauzei la procuror Restituirea cauzei la procuror se poate cere de c`tre procuror, de c`tre p`r]ile din proces sau poate fi invocat` din oficiu de c`tre prima instan]` de judecat`. Dup` ce a ascultat concluziile tuturor participan]ilor la proces cu privire la cererea de restituire a cauzei la procuror, prima instan]` se pronun]` asupra cererii, dispun\nd admiterea sau respingerea ei; \n cazul admiterii cererii, cauza se restituie procurorului pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale. |ntruc\t \n art. 332 [i 333 se consider` c` restituirea constituie o desesizare a instan]ei de judecat`, ceea ce \nseamn` o dezinvestire, aceast` m`sur` trebuie luat` printr-o sentin]` penal`, deci printr-o hot`r\re prin care prima instan]` se dezinveste[te de judecarea cauzei f`r` a solu]iona fondul acesteia (art. 311). |n sentin]` trebuie indicate motivele care au determinat restituirea, actele de urm`rire ce trebuie ref`cute, faptele [i \mprejur`rile ce trebuie constatate [i prin ce mijloace de prob`. De asemenea, sentin]a poate cuprinde dispozi]ii cu privire la m`surile preventive, de siguran]` [i asigur`torii. Indica]iile date procurorului prin sentin]a de restituire s\nt obligatorii pentru acesta, av\nd \ndatorirea s` dispun` refacerea actelor indicate sau administrarea probelor ar`tate. C\nd procurorul nu este de acord cu restituirea dosarului, consider\nd c` urm`rirea penal` a fost legal [i complet efectuat`, poate declara recurs \mpotriva sentin]ei de restituire, urm\nd ca instan]a de recurs s` decid` \n cauz` (art. 332 al. 3). Potrivit art. 332 al. 3, are drept de recurs [i inculpatul arestat \n cauz`77. Dosarul este trimis procurorului imediat dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii la prima instan]` sau \n cel mult 5 zile de la pronun]area hot`r\rii de c`tre instan]a de recurs. Restituirea produce [i importante efecte: Actul de sesizare a instan]ei \nceteaz` a-[i mai produce efectele, iar cauza trece din nou \n faza de urm`rire penal`, prin reluarea ei (art. 272); prima instan]` nu mai are nici o atribu]ie \n leg`tur` cu cauza restituit`, \n schimb procurorul redevine conduc`torul procesului penal. Procurorul trebuie s` respecte indica]iile date de prima instan]` prin sentin]a de restituire, dar, totodat`, p`streaz` [i dreptul de a orienta urm`rirea \n direc]ia necesar`; \n acest scop poate restr\nge sau extinde \nvinuirea, poate dispune administrarea [i a altor probe dec\t cele indicate de instan]`, poate da orice solu]ie legal` cauzei. Refacerea sau completarea urm`ririi penale se efectueaz` de c`tre procuror sau, prin dispozi]ia sa, de c`tre organul de cercetare penal`. Este incompatibil` persoana (procuror, organ de cercetare) care ini]ial a efectuat \n cauz` urm`rirea s` procedeze, dup` restituire, la refacerea sau completarea ei, exist\nd prezum]ia c` are o p`rere format` asupra cauzei. Dup` refacerea sau completarea urm`ririi penale, care se desf`[oar` potrivit normelor care reglementeaz` aceast` faz` procesual`, se \ntocme[te dac` se men]ine solu]ia de trimitere \n judecat` un nou rechizitoriu, care va constitui actul de sesizare a instan]ei de judecat`. Prima instan]` de judecat` nu se poate considera sesizat` prin trimiterea cauzei la instan]` de c`tre procuror f`r` a se fi \ntocmit un nou rechizitoriu. Noul rechizitoriu se \ntocme[te de c`tre procurorul competent potrivit legii [i se poate referi la acelea[i fapte [i persoane ca \n primul rechizitoriu sau poate fi mai restr\ns sau mai extins, instan]a de judecat` fiind sesizat` \n limitele noului C.
Prin Decizia 129/196, Curtea Constitu]ional` a considerat c` aceast` dispozi]ie este contrar` art. 128 din Constitu]ie [i c` are drept de recurs orice parte interesat`.
77

DPPps122 rechizitoriu. Procurorul poate \ns` finaliza cauza, dup` refacerea sau completarea urm`ririi, prin scoaterea de sub urm`rire sau prin \ncetarea urm`ririi penale, dac` constat` existen]a vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10. 2) Schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei \n cursul judec`]ii \n prim` instan]` A. Procedura de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei (art. 334) |n cursul judec`]ii \n prim` instan]` se poate ajunge la concluzia c` \ncadrarea juridic` dat` faptei prin rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate nu este corect` [i c` ar trebui schimbat` cu o alt` \ncadrare juridic`, corespunz`toare faptei penale a[a cum este re]inut` \n urm` cercet`rii judec`tore[ti. |ntruc\t instan]a de judecat` are obliga]ia de a face o corect` aplicare a legii penale, ea nu poate fi limitat` la \ncadrarea juridic` ini]ial`, care s-a constatat c` este gre[it`, ci trebuie s` o \nlocuiasc` cu \ncadrarea juridic` corespunz`toare legii penale. |ncadrarea juridic` dat` faptei are importan]` nu numai pentru aplicarea corect` a legii penale, ci [i pentru modul de desf`[urare a judec`]ii. De \ncadrarea juridic` depind competen]a instan]ei de judecat`, uneori compunerea completului de judecat`, obligativitatea particip`rii procurorului, a ap`r`torului, dar [i executarea \n mod eficient a dreptului la ap`rare, c`ci inculpatul se ap`r` \n raport de o anumit` \ncadrare juridic`, nu cu orice alte infrac]iuni posibile. Din aceast` ra]iune, \n art. 334 se prevede procedura de urmat pentru schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei, pe de o parte pentru a permite cu u[urin]` aplicarea corect` a legii penale, iar pe de alt` parte pentru a garanta inculpatului dreptul la ap`rare. Simpla schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei penale pentru care a fost trimis \n judecat` inculpatul poate avea loc numai atunci c\nd instan]a de judecat` re]ine ca s`v\r[it` aceea[i fapt` prev`zut` \n rechizitoriu, chiar dac` s\nt re]inute sau \nl`turate \mprejur`ri la care rechizitoriul nu se refer`, dar care nu schimb` substan]a faptei imputate. Astfel se poate schimba \ncadrarea juridic` din infrac]iune consumat` \n tentativ` [i invers; din form` simpl` \n form` calificat` [i invers; dintr-o infrac]iune \n alt` infrac]iune cu aceea[i latur` obiectiv`, dar cu urm`ri sau cu \mprejur`ri diferite. C\nd \ns` schimbarea \ncadr`rii juridice implic` o alt` fapt` sau o fapt` amplificat` prin alte acte materiale apar]in\nd infrac]iunii continuate sau complexe, este necesar` \n prealabil efectuarea procedurii de extindere a ac]iunii penale sau a procesului penal, potrivit art. 335 [i 336, numai dup` care se poate ajunge la schimbarea \ncadr`rii juridice. Pentru a ajunge la schimbarea \ncadr`rii juridice, este necesar ca aceast` s` fie cerut` de procuror, de p`r]i sau invocat` din oficiu de c`tre instan]a de judecat`. De regul`, cererea de schimbare a \ncadr`rii juridice se formuleaz` \n cursul dezbaterilor judiciare c\nd se pune problema determin`rii \ncadr`rii juridice sub care urmeaz` a fi condamnat inculpatul; fie procurorul cere schimbarea \ncadr`rii juridice \ntr-o infrac]iune mai grav`, fie inculpatul cere \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune mai u[oar`. Cererea de schimbare a \ncadr`rii juridice poate fi f`cut`, \ns`, [i \n cursul cercet`rii judec`tore[ti, dac` de noua \ncadrare juridic` depinde competen]a [i compunerea instan]ei de judecat` sau s-ar produce alte consecin]e de care depinde judecarea \n continuare a cauzei. |n fine, instan]a poate ajunge la concluzia schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei \n cursul deliber`rii, c\nd analizeaz` probele [i ajunge la concluzia existen]ei unor \mprejur`ri de

DPPps123 care nu a ]inut seama rechizitoriul sau pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate. Procedura de schimbare a \ncadr`rii juridice presupune dou` opera]ii: se pune \n discu]ia p`r]ilor [i a procurorului schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei judecate, pentru a asculta concluziile acestora cu privire la corecta aplicare a legi penale; se pune \n vedere inculpatului c` are dreptul, \n vederea preg`tirii ap`r`rii, s` cear` l`sarea cauzei la urma [edin]ei de judecat` sau eventual am\narea judec`]ii pentru o [edin]` urm`toare. Punerea \n discu]ie a schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei apare ca necesar` \n temeiul principiului contradictorialit`]ii, \n special atunci c\nd instan]a, \n cursul deliber`rii, ajunge la concluzia necesit`]ii \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o alt` infrac]iune dec\t cea sub care a fost judecat inculpatul; cum dezbaterile au fost \ncheiate, f`r` ca procurorul sau p`r]ile s` fi avut \n vedere noua \ncadrare juridic`, cauza trebuie repus` pe rol \n vederea ascult`rii concluziilor procurorului [i ale p`r]ilor. Dac` cererea de schimbare a \ncadr`rii juridice intervine \n cursul cercet`rii judec`tore[ti sau al dezbaterilor, concluziile procurorului [i ale p`r]ilor se vor referi [i la noua \ncadrare juridic`, astfel \nc\t cerin]a legii va fi satisf`cut`. Preg`tirea ap`r`rii \n leg`tur` cu noua \ncadrare juridic`, pus` \n discu]ie, presupune mai multe ipoteze: inculpatul, personal sau prin ap`r`torul s`u, poate fi preg`tit [i \n leg`tur` cu noua \ncadrare juridic`, astfel \nc\t discu]ia despre aceasta [i ap`rarea inculpatului poate avea loc imediat; inculpatul poate avea nevoie de un oarecare timp pentru a-[i preg`ti ap`rarea, \n care caz poate cere \n acest scop l`sarea procesului la sf\r[itul [edin]ei de judecat`; c\nd ap`rarea implic` administrarea de probe sau prezentarea de acte ori un timp mai \ndelungat de preg`tire, inculpatul poate cere am\narea cauzei pentru un alt termen. Instan]a este obligat` s` satisfac` cererea acestuia pentru preg`tirea ap`r`rii, indiferent dac` schimbarea \ncadr`rii juridice se face \n defavoarea sau \n favoarea inculpatului. Nerespectarea procedurii de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei este sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, astfel \nc\t, pe de o parte, inculpatul trebuie s` solicite punerea \n discu]ie [i acordarea posibilit`]ii preg`tirii ap`r`rii, iar pe de alt` parte, dac` schimbarea \ncadr`rii juridice s-a produs \n cursul deliber`rii, trebuie s` dovedeasc` existen]a vreunei v`t`m`ri cauzate de modul cum a procedat instan]a. B. Efectele schimb`rii \ncadr`rii juridice cu privire la desf`[urarea judec`]ii \n prim` instan]` De regul`, schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei se produce cu ocazia solu]ion`rii cauzei \n fond, ceea ce atrage individualizarea pedepsei \n raport de noua \ncadrare juridic`, mai sever` sau mai pu]in sever`. |n unele cazuri, \ns`, schimbarea \ncadr`rii juridice produce efecte [i cu privire la desf`[urarea \n continuare a judec`]ii \n prim` instan]`. Dac` noua \ncadrare juridic` atrage competen]a unei instan]e ierarhic superioare sau a unei instan]e de alt` categorie (de exemplu militar`), prima instan]` trebuie s`-[i decline competen]a, nemaifiind abilitat` s` judece cauza. Nu se declin` competen]a, ci se judec` \n continuare cauza, atunci c\nd noua \ncadrare juridic`, rezultat` \n urma cercet`rii judec`tore[ti, atrage competen]a unei instan]e ierarhic inferioare (art. 41 al. 1).

DPPps124 C\nd noua \ncadrare juridic` implic` o alt` compunere a instan]ei de judecat`, este necesar s` se continue judecata \n compunerea corespunz`toare noii \ncadr`ri juridice; aceea[i solu]ie [i \n cazul procurorului [i a ap`r`torului (art. 215 [i 171), fiind interzis`, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, judecarea cauzei f`r` participarea acestora. Dac` prima instan]` a fost sesizat` cu o infrac]iune pentru care urm`rirea se \ncepe din oficiu [i, \n cursul judec`]ii, schimb` \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune pentru care este necesar` pl\ngerea prealabil`, trebuie s` cheme persoana v`t`mat` [i s` o \ntrebe dac` \n]elege s` fac` pl\ngere; \n cazul \n care pl\ngerea este formulat` se continu` judecata, \n caz contrar se \nceteaz` judecata pe temeiul lipsei pl\ngerii prealabile (art. 286 al. 2). C\nd \ns` instan]a de judecat` a fost sesizat` cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate [i schimb` \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune pentru care este necesar rechizitoriul procurorului, atunci trimite cauza la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale. 3) Extinderea obiectului judec`]ii \n prim` instan]` A. Limitele obiectului judec`]ii \n prim` instan]` [i posibilitatea extinderii lui Potrivit art. 317, judecata se m`rgine[te la fapta [i persoana ar`tat` \n actul de sesizare a instan]ei, iar \n caz de extindere a procesului penal [i la fapta [i persoana la care se refer` extinderea. Deci, ca regul`, prima instan]` nu poate judeca dec\t faptele [i persoanele pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu sau la care se refer` pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate, adresat` instan]ei de judecat`. Orice dep`[ire a acestor limite \nseamn` o autosesizare, contrar` legii, iar solu]iile date cu privire la aceste fapte [i persoane s\nt lovite de nulitate absolut`, ca dispozi]ii relative la sesizarea instan]ei (art. 197 al. 2 [i 3). |n cursul judec`]ii \n prim` instan]`, \n baza probelor administrate prin actele de cercetare judec`toreasc`, se pot constata elemente de fapte noi, pe care nu le-a avut \n vedere actul de sesizare a instan]ei. Unele elemente noi pot consta din \mprejur`ri care circumstan]iaz` fapta, fie determin\nd o alt` \ncadrare juridic`, fie stabilind circumstan]ele ce trebuie avute \n vedere la individualizarea sanc]iunii penale; luarea \n considera]ie a cestor elemente noi la solu]ionarea cauzei nu implic` nici o procedur` special`, fapta r`m\n\nd aceea[i. Elementele noi pot duce la constatarea c` inculpatul a s`v\r[it [i o alt` infrac]iune sau c` alte persoane au s`v\r[it infrac]iuni care nu au \ns` leg`tur` cu cauza care se judec`; \n aceast` situa]ie instan]a va sesiza parchetul cu aceste elemente noi, pentru a \ncepe urm`rirea \mpotriva acelora care au s`v\r[it infrac]iunile descoperite \n cursul judec`]ii. |n unele cazuri, elementele noi se refer` la acte materiale apar]in\nd infrac]iunii care este supus` judec`]ii; potrivit art. 37 al.ult., actele materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, constituind un caz de indivizibilitate, trebuie reunite \ntotdeauna \n fa]a aceleia[i instan]e, pentru a fi judecate \mpreun`. Elementele noi se pot referi [i la alte infrac]iuni s`v\r[ite de c`tre inculpat, dar care s\nt stare de conexitate cu cea care se judec`, ceea ce impune, potrivit art. 37 al. 1, conexarea [i judecarea lor de c`tre aceea[i instan]`; se pot, de asemenea, referi [i la alte persoane care au participat la infrac]iunea supus` judec`]ii, participa]ie penal` (caz de indivizibilitate) care impune cuprinderea la judecat` a tuturor celor care au contribuit la s`v\r[irea infrac]iunii. Deci \n cazurile de mai sus se impune judecarea noilor acte materiale, noilor infrac]iuni [i noilor persoane, concomitent cu infrac]iunea [i inculpatul aflat \n curs de judecat`. Pentru a se permite dep`[irea

DPPps125 limitelor sesiz`rii instan]ei, este \ns` necesar s` fie sesizat` prima instan]` cu judecarea acestora, ceea ce presupune o procedur` de extindere a obiectului judec`]ii, ca mod de sesizare a primei instan]e de judecat`. Procedura de extindere a obiectului judec`]ii trebuie s` \ndeplineasc` dou` cerin]e: s` asigure o cale simpl` de extindere a obiectului judec`]ii, pentru ca judecarea tuturor faptelor [i persoanelor aflate \n stare de indivizibilitate [i conexitate s` se desf`[oare operativ; s` asigure inculpatului [i celorlalte persoane pentru care se extinde procesul penal garan]iile necesare ap`r`rii \mpotriva noii \nvinuiri ce li se aduce78. B. Condi]iile de extindere a obiectului judec`]ii Legea reglementeaz` trei modalit`]i de extindere a obiectului judec`]ii: extinderea ac]iunii penale pentru noi acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni (art. 335); extinderea procesului penal pentru noi fapte penale (art. 336); extinderea procesului penal pentru noi persoane (art. 337). Reglementarea acestor modalit`]i de extindere a obiectului judec`]ii \n prim` instan]` este diferit`, dar prezint` condi]ii care s\nt aplicabile \n toate cazurile. a) Extinderea nu se poate dispune dec\t la prima instan]`, pentru a li se asigura p`r]ilor cele dou` grade de jurisdic]ie \n fond; dac` noile acte materiale, noile fapte penale sau noile persoane se descoper` \n recurs [i judecarea lor \mpreun` este necesar`, se caseaz` hot`r\rile cu trimitere spre o nou` judecare la prima instan]`, pentru a se dispune de c`tre aceasta extinderea obiectului judec`]ii. b) Sesizarea primei instan]e fiind un atribut al procurorului, iar extinderea obiectului judec`]ii constituind un mod de sesizare a primei instan]e, ini]ierea procedurii de extindere a obiectului judec`]ii apar]ine procurorului; totodat`, ca titular al exerci]iului ac]iunii penale, procurorul trebuie s` pun` \n mi[care ac]iunea penal` pentru ca prima instan]` s` fie sesizat` cu o ac]iune penal` pus` \n mi[care. Prin excep]ie, atribu]iile de ini]iere [i extindere a obiectului judec`]ii [i de punere \n mi[care a ac]iunii penale s\nt \ncredin]ate instan]ei de judecat`. c) Extinderea obiectului judec`]ii este posibil` numai dac` s\nt descoperite elemente noi \n cursul judec`]ii \n prim` instan]` p\n` la pronun]area hot`r\rii asupra fondului. Cum elementele noi nu pot ap`rea dec\t \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti, procedura extinderii are loc, de regul`, \n cursul cercet`rii judec`tore[ti; dac` extinderea a fost cerut` \n cursul dezbaterilor judiciare sau a fost \ntrev`zut` \n cursul deliber`rii, cauza trebuie reluat` din cursul cercet`rii judec`tore[ti, pentru a se administra probele necesare. Elementele noi se pot referi [i la acte materiale, fapte penale [i persoane pentru care \n cursul urm`ririi penale s-a dispus scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi, dac` din aceste elemente noi rezult` c` solu]iile de mai sus nu s\nt \ntemeiate [i c` r`spunderea penal` subzist`.
|n dezvoltarea legisla]iei noastre, prin Codul de procedur` penal` din 1936 s-a introdus, ca procedur` de extindere a obiectului judec`]ii, extinderea rechizitoriului de c`tre procuror asupra a noi fapte [i persoane, schimbat` apoi, \n 1960, \ntr-o procedur`men]inut` [i perfec]ionat` prin Codul de procedur` penal` din 1968, de extindere a ac]iunii penale [i de extindere a procesului penal (art. 335337).
78

DPPps126 d) Extinderea obiectului judec`]ii fiind o sesizare a primei instan]e de judecat`, procedura de extindere se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, fiind un caz de nerespectare a dispozi]iilor relative la sesizarea instan]ei. e) Odat` extins obiectul judec`]ii, \n oricare din cele trei modalit`]i, trebuie s` se asigure dreptul la ap`rare \n leg`tur` cu noile acte materiale, noile fapte penale [i noile persoane devenite inculpa]i. Legea prevede urm`toarele garan]ii ale dreptului la ap`rare dup` ce s-a dispus extinderea obiectului judec`]ii: actele materiale sau faptele penale noi trebuie puse \n discu]ia inculpatului, care este ascultat [i asupra lor, cu care ocazie i se pune \n vedere c` are dreptul s` solicite l`sarea cauzei la urma [edin]ei de judecat` sau am\narea ei la un alt termen, \n vederea preg`tirii ap`r`rii [i propuneii de noi probe; \n cazul unor noi persoane trase la r`spundere penal`, trebuie s` li se comunice \nvinuirea, s` fie ascultate asupra ei [i s` li se dea posibilitatea administr`rii probelor necesare; s` dispun` administrarea probelor concludente [i utile solicitate de inculpat \n leg`tur` cu obiectul extins al judec`]ii; s` asigure punerea de concluzii \n ap`rare \n leg`tur` cu toate actele materiale, faptele penale [i persoanele pentru care s-a extins obiectul judec`]ii. C. Extinderea ac]iunii penale pentru alte acte materiale (art. 335) |n cazul infrac]iunilor continuate, complexe [i din obi[nuin]`, este posibil ca actul de sesizare ini]ial s` se refere numai la o parte din actele materiale componente ale infrac]iunii aflate \n cursul judec`]ii \n prim` instan]`. Este firesc ca toate actele materiale ale aceleia[i infrac]iuni s` fie judecate \mpreun`, deoarece infrac]iunea \n \ntregul ei poate prezenta o form` agravat` (din delapidare \n delapidare cu consecin]e deosebit de grave, din furt simplu \n furt calificat sau dac` s-a constatat violen]a \n t\lh`rie) ori de un grad sporit de periculozitate social`, care atrage o pedeaps` mai sever`; de altfel, infrac]iunea continuat`, complex`, din obi[nuin]` constituie caz de indivizibilitate care, \n mod obligatoriu, trebuie s` atrag` judecata \mpreun` a tuturor actelor materiale corespunz`toare. |n cazul c\nd \n cursul judec`]ii se descoper` \n sarcina inculpatului date [i cu privire la alte acte materiale care intr` \n con]inutul infrac]iunii pentru care a fost trimis \n judecat` inculpatul, extinderea obiectului judec`]ii se dispune prin extinderea ac]iunii penale. |n momentul trimiterii \n judecat` a fost pus` \n mi[care ac]iunea penal` pentru acea infrac]iune, dar numai \n leg`tur` cu actele materiale descoperite p\n` \n acel moment; descoperindu-se noi acte materiale ale aceleia[i infrac]iuni, este necesar` numai extinderea ac]iunii penale [i cu privire la aceste acte, [i nu o punere \n mi[care a ac]iunii penale. Pornind de la ideea c` exist` o punere \n mi[care a ac]iunii penale pentru infrac]iunea supus` judec`]ii, legea a dat \n atribu]ia instan]ei de judecat` dreptul de a extinde ac]iunea penal`, printr-o \ncheiere motivat`. Dispozi]ia de extindere a ac]iunii penale poate fi luat` din oficiu sau la cererea procurorului, a p`r]ii v`t`mate sau a p`r]ii civile. De[i titularul ac]iunii penale este procurorul, \n cazul extinderii ac]iunii penale titularul extinderii este instan]a de judecat`; \n acest caz se produce o autosesizare a instan]ei de judecat` cu noi acte materiale apar]in\nd infrac]iunii pe care o judec`; motivarea legii pentru aceast` excep]ie are \n vedere rolul activ al instan]ei de judecat` de a judeca \ntreaga activitate infrac]ional` a inculpatului.

DPPps127 Dup` extinderea ac]iunii penale, instan]a procedeaz` la judecarea infrac]iunii \n \ntregul ei, pun\nd \n discu]ie actele cu privire la care s-a dispus extinderea [i asigur\nd dreptul la ap`rare al inculpatului. |n cazul c\nd prin extinderea ac]iunii penale este necesar` schimbarea \ncadr`rii juridice, instan]a procedeaz` potrivit art. 334; \ns` dac` administrarea probelor privitoare la noile acte materiale nu se poate face \n fa]a instan]ei dec\t cu mare \nt\rziere, instan]a restituie cauza procurorului, \n \ntregul ei, fiind caz de indivizibilitate, \n vederea complet`rii urm`ririi penale. |n acest caz se aplic` regulile de la restituirea cauzei pentru completarea urm`ririi penale (art. 333). Este posibil ca \n cursul judec`rii unei infrac]iuni continuate, complexe sau din obi[nuin]` s` se constate c` pentru o parte din actele materiale apar]in\nd infrac]iunii imputate inculpatului se pronun]ase anterior o hot`r\re definitiv`; pentru a se pronun]a o singur` hot`r\re pentru toate actele materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, \n art. 335 al. 2 se prevede obliga]ia de reunire a cauzei \n curs de judecat` cu cea solu]ionat` definitiv, pronun]\ndu-se o nou` hot`r\re \n raport de toate actele materiale care intr` \n con]inutul infrac]iunii; existen]a actelor materiale [i s`v\r[irea lor de c`tre inculpatul la care se refer` hot`r\rea definitiv` de condamnare nu mai s\nt puse \n discu]ia p`r]ilor, av\nd autoritate de lucru judecat; pedeapsa urmeaz` a fi stabilit` \n raport de ansamblul actelor materiale s`v\r[ite; totodat`, se desfiin]eaz` hot`r\rea anterioar`, f`r` a putea pronun]a o pedeaps` mai u[oar` dec\t cea pronun]at` anterior (art. 43 al.ult. Cod penal). D. Extinderea procesului penal pentru alte fapte penale (art. 336) Descoperirea \n cursul judec`]ii [i a altor fapte penale s`v\r[ite de c`tre inculpat pune problema judec`rii [i acestora \mpreun` cu fapta pentru care instan]a fusese sesizat` ini]ial. Extinderea obiectului judec`]ii \n aceste cazuri se face prin extinderea procesului penal [i pentru aceste fapte penale. Se cer urm`toarele condi]ii: existen]a acestor fapte s` rezulte din datele furnizate de probele administrate \n cursul judec`]ii; noile fapte penale s` fie \n leg`tur` cu infrac]iunea supus` judec`]ii; altfel, pentru aceste fapte se desf`[oar` o urm`rire penal` separat`. Extinderea obiectului judec`]ii pentru noi fapte penale este denumit` extindere in rem, deoarece se refer` la noi fapte penale. Procedura de extindere comport` dou` variante: c\nd procurorul particip` la judecata \n prim` instan]` [i c\nd judecata se desf`[oar` f`r` participarea procurorului. |n prima variant`, dac` procurorul particip` la judecat`, acestuia \i revine ini]iativa de a cere extinderea procesului penal pentru alte fapte penale. Procedura const` \n dou` etape: Procurorul solicit` instan]ei extinderea procesului penal pentru alte fapte penale, a c`ror existen]` a rezultat din cercetarea judec`toreasc`; instan]a trebuie s` se pronun]e asupra cererii procuroului, pe care o poate respinge, urm\nd s` judece cauza \n limitele sesiz`rii ini]iale, sau o poate admite, dispun\nd, prin \ncheiere, extinderea procesului penal pentru aceste fapte. Extinderea procesului penal echivaleaz` cu o \ncepere a procesului penal pentru aceste fapte. Dup` extinderea procesului penal de c`tre instan]`, procurorul poate s` adopte una din urm`toarele pozi]ii: s` declare c` pune \n mi[care ac]iunea penal` pentru aceste fapte \mpotriva inculpatului \n care caz instan]a este sesizat` legal [i cu judecarea faptelor pentru care s-a dispus punerea \n mi[care a ac]iunii penale de c`tre procuror;

DPPps128 s` declare c` nu pune \n mi[care ac]iunea penal`, dar cere trimiterea cauzei la procuror, \n condi]iile art. 333. |n prima ipotez`, instan]a fiind legal sesizat`, procedeaz` la judecarea tuturor faptelor penale, inclusiv pentru acelea pentru care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal` \n cursul judec`]ii, asigur\nd inculpatului dreptul s`u la ap`rare, prin acordarea unui termen pentru preg`tirea ap`r`rii [i administrarea probelor necesare; ea p`streaz` \ns` dreptul de a trimite \ntreaga cauz` la procuror, dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute \n art. 333. |n a doua ipotez`, fa]` de declara]ia procurorului c` nu pune \n mi[care ac]iunea penal`, instan]a nu poate reveni asupra extinderii procesului penal [i, \n acest caz, judec` numai infrac]iunea cu care a fost sesizat` ini]ial; instan]a poate \ns` satisface cererea procurorului de a i se trimite cauza pentru completarea urm`ririi penale, \n care situa]ie se produce desesizarea instan]ei [i reluarea urm`ririi penale. |n a doua variant`, c\nd procurorul nu particip` la judecat`, extinderea procesului penal se dispune, prin \ncheiere, de c`tre instan]a de judecat`, din oficiu sau la cererea p`r]ii v`t`mate, produc\ndu-se astfel o autosesizare cu judecarea unor fapte penale. Dispozi]ia de extindere a procesului penal echivaleaz` cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale, conferind instan]ei calitatea de organ care exercit` ac]iunea penal`, de[i, de principiu, exist` incompatibilitate \ntre autoritatea care exercit` ac]iunea penal` [i cea care o judec` [i solu]ioneaz`. Dup` extinderea procesului penal, instan]a procedeaz` fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror pentru completarea urm`ririi pnale. Trimiterea la procuror este o desesizare a instan]ei, aplic\ndu-se dispozi]iile art. 333 [i 334 al. 3 [i 4. E. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337) Datele noi rezultate din cercetarea judec`toreasc` se pot referi la participarea [i a altor persoane la s`v\r[irea infrac]iunii puse \n sarcina inculpatului, \n calitate de coautori, instigatori sau complici, ori la s`v\r[irea de c`tre o alt` persoan` a unei infrac]iuni \n leg`tur` str\ns` cu cea care se judec`. Legea permite ca [i \n aceste cazuri s` se extind` procesul penal \mpotriva acestor persoane, care devin inculpa]i [i urmeaz` s` fie judeca]i pentru aceste infrac]iuni; \n prima situa]ie, va fi o extindere [i in rem [i in personam, obiectul extins al judec`]ii referindu-se [i la o alt` persoan` [i la o alt` fapt` dec\t cele cuprinse \n actul ini]ial de sesizare. Spre deosebire de extinderea procesului penal pentru alte fapte penale (art. 336), ini]iativa extinderii procesului penal cu privire la alte persoane apar]ine numai procurorului, astfel \nc\t, \n cazul c\nd acesta nu particip` la judecat`, instan]a nu are prerogative de a extinde din oficiu procesul penal fa]` de alte persoane. Fa]` de aceast` dispozi]ie de principiu, \n art. 337 se prevede o singur` variant`: c\nd procurorul particip` la judecat`, dac` este cazul, solicit` instan]ei s` extind` procesul penal cu privire la alte persoane, instan]a poate admite cererea procurorului [i dispune, prin \ncheiere, extinderea procesului penal, sau poate respinge cererea procurorului [i continu` judecata \n limitele ini]iale. Dup` ce s-a admis extinderea procesului penal, procurorul poate declara c` pune \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva persoanelor fa]` de care s-a extins procesul penal sau poate cere trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale. |n raport de pozi]ia adoptat` de c`tre procuror, instan]a va proceda distinct \n acelea[i modalit`]i ca [i \n cazul extinderii procesului penal pentru noi fapte penale, \n sensul c` va proceda la judecat`, dac` s-a

DPPps129 pus \n mi[care ac]iunea penal`, sau va trimite cauza la procuror ori va reveni asupra extinderii procesului penal, dac` s-a cerut trimiterea cauzei la procuror. Din momentul \n care procurorul a declarat c` pune \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva altor persoane, acestea devin inculpa]i [i, dac` s\nt prezen]i, vor fi asculta]i, \n aceast` calitate, cu privire la faptele care li se pun \n sarcin`, asigur\ndu-li-se dreptul la ap`rare \n condi]iile art. 335 al. 3 [i 4; c\nd persoanele \mpotriva c`rora s-a extins procesul penal nu s\nt prezente, se va am\na cauza [i se va dispune citarea lor ca inculpa]i, cauza judec\ndu-se ca [i cum ar fi trimi[i \n judecat` prin rechizitoriu. F. Dispozi]ii comune pentru cazul c\nd s-a dispus extinderea obiectului judec`]ii (art. 311, 338) Pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale pentru noi fapte [i persoane este necesar s` fie \ndeplinit` [i condi]ia negativ` de a nu exista vreunul din cazurile prev`zute prev`zute \n art. 10. C\nd dup` extinderea ac]iunii penale sau a procesului penal s-a dispus restituirea cauzei la procuror sau trimiterea acesteia la procuror, instan]a este obligat` s` dispun`, dup` caz, luarea, \nlocuirea, revocarea sau \ncetarea de drept a m`surilor preventive, a celor de siguran]` sau a m`surilor asigur`torii cu privire la persoanele \n privin]a c`rora s-a extins procesul penal. Restituirea sau trimiterea la procuror se dispune prin sentin]` ce poate fi atacat` cu recurs de c`tre procuror, de c`tre inculpat [i, potrivit Deciziei nr. 139/1996 a Cur]ii Constitu]ionale, de alte p`r]i interesate. I.13. Deliberarea [i hot`r\rea primei instan]e de judecat` 1. Deliberarea [i luarea hot`r\rii 1) Chestiunile asurpa c`rora delibereaz` prima instan]` de judecat` Procedura deliber`rii primei instan]e de judecat` se desf`[oar` dup` regulile comune studiate anterior. Pentru judecata \n prim` instan]` s\nt specifice chestiunile asupra c`rora se delibereaz` [i ordinea abord`rii lor. Prima instan]` trebuie s` dea r`spunsul mai \nt\i chestiunilor de fapt, care se refer` la temeinicia \nvinuirii aduse inculpatului; dac` s-a re]inut c` inculpatul a s`v\r[it fapta pentru care este judecat, trebuie s` se dea r`spuns chestiunilor de drept privind r`spunderea penal` a inculpatului [i s` se stabileasc` sanc]iunea la care va fi supus; \n fine, rezolvat` fiind latura penal`, se d` r`spuns chestiunilor de fapt [i de drept privind prejudiciul cauzat prin infrac]iune, existen]a r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, precum [i stabilirea modalit`]ilor de reparare a prejudiciului; \n fine, se delibereaz` [i asupra unor chestiuni auxiliare. Rezolvarea chestiunilor de fapt se ob]ine prin opera]iunea de apreciere a probelor. Efectu\nd opera]ia de apreciere a probelor, prima instan]` poate constata c` nu au fost l`murite toate \mprejur`rile cauzei [i c` este necesar` administrarea de probe noi; \n acest caz, prin \ncheiere, instan]a repune cauza pe rol, dispun\nd s` se administreze probele necesare. Prin repunerea cauzei pe rol se reia cercetarea judec`toreasc` \n cadrul c`reia urmeaz` a se administra probele [i, \n acest scop, se dispune citarea p`r]ilor pentru noul termen de judecat`, a martorilor necesari, a exper]ilor etc. Dup` administrarea probelor dispuse de prima instan]`, judecata va continua cu dezbaterile judiciare [i, apoi, din nou cu deliberarea. C\nd s\nt \ntrunite condi]iile art. 333, prima instan]` dispune restituirea cauzei la procuror pentru

DPPps130 completarea urm`ririi cu probe noi, cauza relu\ndu-se din faza de urm`rire penal`. Dac` prima instan]` a constatat c` probele administrate s\nt de natur` a l`muri cauza sub toate aspectele, delibereaz` asupra urm`toarelor chestiuni: dac` a avut loc fapta pentru care este judecat inculpatul, dac` a fost s`v\r[it` de acesta cu vinov`]ie; r`spunsul negativ la aceste \ntreb`ri face s` \nceteze deliberarea, deoarece f`r` existen]a faptei [i f`r` s`v\r[irea ei de c`tre inculpat cu vinov`]ie nu poate exista nici r`spundere penal`, nici r`spundere civil`. R`spunsul afirmativ la chestiunile de mai sus oblig` prima instan]` s` constate toate \mprejur`rile de fapt \n care a fost s`v\r[it` infrac]iunea, de natur` a indica gradul ei de pericol social, precum [i \mprejur`rile care se refer` la persoana inculpatului ce pot influen]a r`spunderea sa penal`. Se rezolv` apoi chestiunile de drept referitoare la r`spunderea penal` a inculpatului. Se stabile[te care este infrac]iunea al c`rui con]inut a fost realizat de fapta inculpatului, sub forma sa consumat` sau de tentativ`, infrac]iune simpl` sau calificat`, continuat`, complex` sau din obi[nuin]`. Dac` prima instan]`, \n cursul deliber`rii, aunge la concluzia necesit`]ii schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o alt` infrac]iune mai sever` sau care creaz` noi posibilit`]i de ap`rare, trebuie s` repun` cauza pe rol, s` reia judecata \n cadrul dezbaterilor judiciare, pun\nd \n discu]ia procurorului [i a p`r]ilor noua \ncadrare juridic` pe care o propune. Se delibereaz` apoi asupra r`spunderii penale a inculpatului; \n primul r\nd, dac` nu exist` o cauz` care \nl`tur` r`spunderea penal`, deoarece aceasta ar face inutil` stabilirea sanc]iunii penale; \n cazul \n care inculpatul r`spunde din punct de vedere penal, se delibereaz` asupra pedepsei (principale, complimentare) sau a m`surii educative ce trebuie aplicat` inculpatului, asupra m`surii de siguran]`, c\nd este cazul, asupra comput`rii duratei re]inerii [i arest`rii preventive, asupra m`surilor preventive dac` se iau, se revoc` sau se men]in. |n privin]a r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, se d` r`spuns \ntreb`rii dac` exist` sau nu prejudiciu, dac` acesta este o consecin]` a faptei pentru care este judecat inculpatul, dac` s\nt \ntrunite \n persoana inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente elementele r`spunderii civile, care este valoarea pagubei [i modalitatea de reparare a ei, dac` trebuie revocate, luate sau men]inute m`surile asigur`torii. Dup` ce s-a ajuns la o solu]ie pentru ac]iunea penal` [i pentru ac]iunea civil`, prima instan]` delibereaz` [i asupra unor chestiuni auxiliare: dac` mijloacele materiale de prob` se restituie sau se confisc`, cine suport` cheltuielile judiciare [i \n ce cuantum etc. 2) Luarea hot`r\rii Fiecare din chestiunile examinate este supus` deliber`rii completului de judecat`, \n ordinea ar`tat`. Judec`torii cu experien]` ajung dintr-o dat` la concluzia vinov`]iei inculpatului [i a r`spunderii sale penale, f`r` a se mai da r`spuns separat la fiecare chestiune. |n momentul c\nd s-a ajuns la unanimitate sau la majoritate de voturi asupra solu]iei ce urmeaz` a se da cauzei, deci c\nd s- a luat hot`r\rea, se redacteaz` minuta, act procedural \n care se consemneaz` ceea ce s-a hot`r\t; hot`r\rea primei instan]e prin care se solu]ioneaz` cauza este o sentin]` penal`. Formalitatea pronun]`rii sentin]ei penale are loc \n [edin]` public` [i se efectueaz` de c`tre pre[edintele completului de judecat`, \nso]it de grefier. Dup` pronun]area hot`r\rii, pre[edintele are obliga]ia, dup` caz, de a face aplicarea dispozi]iilor art. 359, atr`g\nd aten]ia celui condamnat cu suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei ori cu

DPPps131 suspendarea execut`rii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munc` despre \ndatorirea de a respecta condi]iile condamn`rii, altfel urm\nd a se revoca suspendarea execut`rii pedepsei sau a execut`rii la locul de munc`. Dac` inculpatul nu este prezent, iar instan]a apreciaz` c` nu este cazul chem`rii lui, face o comunicare scris` \n care i se atrage aten]ia asupra consecin]elor nerespect`rii condi]iilor prev`zute de lege pentru pedeapsa aplicat`. Pre[edintele instan]ei \n[tiin]eaz` p`r]ile c` pot declara, dup` caz, apel sau recurs \mpotriva sentin]ei pronun]ate. 2. Sentin]a penal` 1) Importan]a [i caracteristicile sentin]ei penale Sentin]a penal` este actul procesual prin care se \nf`ptuiesc sarcinile justi]iei \n cauzele penale, deoarece aplicarea legii penale \mpotriva infractorului, prin condamnarea sa penal`, se realizeaz`, pentru prima oar`, prin acest act. Din momentul \n care r`m\ne definitiv`, sentin]a penal` cap`t` putere obligatorie fa]` de autorit`]ile publice, institu]iile publice, alte unit`]i, fa]` de persoanele la care se refer`. Sanc]ion\nd cu promptitudine pe cei ce s`v\r[esc infrac]iuni, sentin]a penal` contribuie la ap`rarea ordinii de drept contra infrac]iunilor, contribuind la \ndreptarea [i reeducarea celor condamna]i. De aceea, sentin]a se pronun]` \n numele legii. Av\nd un rol at\t de important \n prevenirea [i combaterea infrac]iunilor, fiind asimilat`, ca putere obligatorie, cu legea, sentin]a penal` trebuie s` aib` asemenea caracteristici \nc\t s` fie recunoscut` ca un act al autorit`]ii judec`tore[ti; aceste caracteristici s\nt legalitatea [i temeinicia. Sentin]a penal` este legal` atunci c\nd constituie rezultatul unei activit`]i procesuale desf`[urat` potrivit legii de procedur` penal` [i aplic` \n mod corect legea penal` [i cea civil` la cazul concret judecat. Sentin]a penal` este temeinic` atunci c\nd cuprinde adev`rul despre faptele cauzei, c\nd aplic` o sanc]iune just individualizat` [i c\nd motiveaz` corect [i conving`tor solu]ia adoptat`. |ntre legalitatea [i temeinicia sentin]ei penale exist` o str\ns` leg`tur`; numai o sentin]` penal` adoptat` cu respectarea dispozi]iilor legale poate fi considerat` c` aduce o solu]ie just` \n cauza judecat` [i numai o hot`r\re temeinic` poate corespunde legii de procedur` penal` [i celei materiale penale [i civile. Prin \ntrunirea celor dou` calit`]i ar`tate, sentin]a penal` corespunde actului de justi]ie, ea exprim` cerin]a ca orice persoan` vinovat` de s`v\r[irea unei infrac]iuni s` fie tras` la r`spundere penal` potrivit legii [i ca nici o persoan` nevinovat` s` nu fie supus` r`spunderii penale. Deci sentin]a penal` are importan]` social-politic`, av\nd un rol de ap`rare a ordinii de drept, dar [i a drepturilor [i libert`]ilor cet`]ene[ti. Sentin]a penal` are importan]` [i din punct de vedere procesual, deoarece prin pronun]area ei ia sf\r[it etapa judec`]ii \n prim` instan]`, iar dac` devine definitiv` \n aceast` etap` cap`t` caracter executoriu [i autoritate de lucru judecat. 2) Solu]iile ce se pot pronun]a \n prim` instan]` cu privire la fondul cauzei penale (art. 345346) Prin sentin]a penal` se solu]ioneaz` fondul cauzei, ceea ce \nsemn` c` instan]a rezolv`, \n leg`tur` cu ac]iunea penal`, chestiunea existen]ei infrac]iunii, a vinov`]iei inculpatului, a sanc]iunii penale pe care trebuie s` o sufere, iar \n leg`tur` cu ac]iunea civil` chestiunea existen]ei prejudiciului produs prin infrac]iune [i a r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente. Corespunz`tor situa]iei de fapt re]inute de prima instan]` [i a prevederilor legii penale, \n ac]iunea penal` se poate pronun]a

DPPps132 condamnarea sau achitarea inculpatului ori \ncetarea procesului penal; corespunz`tor faptelor re]inute de prima instan]` [i corespunz`tor legii civile, \n ac]iunea civil` se poate pronun]a admiterea ei cu obligarea inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente la repararea pagubei sau respingerea ei [i \nl`turarea preten]iilor formulate de partea civil`. |ntruc\t exercitarea ac]iunii penale \n fa]a instan]ei implic` inexisten]a vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10, \ntre solu]iile ac]iunii penale are prioritate solu]ia de achitare, dac` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae, [i apoi cea de \ncetare a procesului penal, c\nd este operant unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. fj ori vreun caz de nepedepsire. Cazurile de mai sus fiind, de regul`, constatate \n cursul urm`ririi penale, sentin]a prin care prima instan]` pronun]` achitarea ori \ncetarea procesului penal nu s\nt numeroase. De aceea solu]ia cea mai des \nt\lnit`, care demonstreaz` legalitatea [i temeinicia activit`]ii organelor de urm`rire penal` [i a instan]ei de judecat`, este condamnarea. |n cazurile complexe, cu mai mul]i inculpa]i [i mai multe infrac]iuni, prima instan]` poate pronun]a solu]ii diferite, corespunz`toare fiec`rei etape [i fiec`rui inculpat, unora aplic\ndu-li-se vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, iar altora nu, ceea ce are ca urmare pronun]area concomitent` a solu]iei de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal prin aceea[i sentin]`. |n solu]ionarea ac]iunii civile se ]ine seama de solu]ia dat` \n ac]iunea penal` cu privire la existen]a faptei [i a vinov`]iei inculpatului; de aceea, unele solu]ii ale ac]iunii penale atrag, \n mod necesar, admiterea sau respingerea ac]iunii civile, alte solu]ii ale ac]iunii penale dimpotriv` permit solu]ionarea ac]iunii civile numai \n raport de existen]a sau nu a prejudiciului rezultat din infrac]iunea judecat`. 3) Condamnarea inculpatului Condamnarea este solu]ia pe care o d` prima instan]` atunci c\nd constat` c` inculpatul a s`v\r[it infrac]iunea pentru care a fost judecat [i c` r`spunde din punct de vedere penal, ceea ce atrage aplicarea pedepsei sau a unei m`suri prev`zute de legea penal`. Sentin]a de condamnare trebuie s` fie motivat`, \n primul r\nd, de fapt, ar`t\ndu-se probele din care rezult` c` fapta judecat` a fost s`v\r[it` de c`tre inculpat cu vinov`]ie [i \n ce \mprejur`ri a fost s`v\r[it`; \n al doilea r\nd, trebuie s` fie motivat` \n drept, astfel \nc\t s` rezulte c` fapta s`v\r[it` \n \mprejur`rile re]inute constituie infrac]iunea pentru care inculpatul este condamnat, examin\ndu-se toate elementele constitutive ale infrac]iunii \n raport de situa]ia de fapt stabilit`; dac` a fost invocat` de c`tre inculpat vreo cauz` care ar atrage achitarea sau \ncetarea procesului penal, trebuie s` se demonstreze c` nu poate fi re]inut` aceast` cauz` [i c` inculpatul r`spunde din punct de vedere penal. Un loc important al sentin]ei de condamnare \l au datele care se refer` la sanc]iunea penal` ce se aplic`; trebuie ar`tate circumstan]ele agravante [i cele atenuante re]inute de c`tre instan]`, cu ar`tarea probelor care le confirm`, ori \mprejur`rile care, \n cadrul minimului [i maximului special prev`zute de lege [i a criteriilor de individualizare indicate \n art. 72 Cod penal, au determinat cuantumul pedepsei principale [i complimentare la care s-a oprit instan]a; dac` s-a dispus suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei, suspendarea execut`rii sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de munc`, trebuie ar`tate \mprejur`rile referitoare la fapt` [i la persoana inculpatului care stau la baza acestei individualiz`ri judiciare a pedepsei; instan]a militar` trebuie s` motiveze pronun]area pedepsei care se execut` \ntr-o \nchisoare militar`. |n sentin]` trebuie motivat` [i luarea fa]` de un minor a unei pedepse \n loc de o m`sur` educativ`, sau de ce s-a

DPPps133 luat o anumit` m`sur` educativ` [i nu alta. |n caz de condamnare, pe l\ng` pedeaps`, se poate lua motivat [i m`sura de siguran]` corespunz`toare. Pronun]\nd condamnarea inculpatului, prima instan]` trebuie s` se pronun]e [i asupra m`surilor preventive; dac` inculpatul se afl` \n stare de libertate, pronun]\nd condamnarea la pedeapsa \nchisorii, instan]a poate dispune motivat arestarea preventiv` a inculpatului; dac` inculpatul se afla arestat preventiv, instan]a poate men]ine aceast` m`sur` sau o poate revoca; prima instan]` este \ns` obligat` s` dispun` \ncetarea de drept a arest`rii preventive [i s` dispun` punerea de \ndat` \n libertate a inculpatului c\nd a dispus suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei \nchisorii sau suspendarea execut`rii sub supraveghere ori executarea la locul de munc`, atunci c\nd durata re]inerii [i de]inerii preventive este egal` cu durata pedepsei \nchisorii aplicate inculpatului ori atunci c\nd pedeapsa este amenda, precum [i atunci c\nd pedeapsa aplicat` este gra]iat` \n \ntregime. |n toate cazurile, durata re]inerii [i de]inerii se scade din durata pedepsei, potrivit dispozi]iilor art. 88 Cod penal. Dac` a pronun]at pedeapsa amenzii, prima instan]` poate dispune luarea m`surii asigur`torii pentru garantarea execut`rii pedepsei, \n cazul c\nd aceasta nu a fost luat` anterior. Condamn\ndu-l pe inculpat [i constat\nd, \n temeiul probelor analizate, c` s\nt \ntrunite elementele r`spunderii civile, prima instan]` admite ac]iunea civil`, \n total sau par]ial, oblig\ndu-l pe inculpat, \n solidar cu partea responsabil` civilmente, la repararea pagubei \n natur` sau prin plata unei desp`gubiri b`ne[ti. Dac` prejudiciul a fost \ntre timp acoperit, \n total sau par]ial, instan]a oblig` totu[i la des`pgubiri ntegrale, men]ion\nd \ns` c` prejudiciul a fost acoperit total sau par]ial. Ac]iunea civil` este respins` dac` nu este \ntemeiat` (nu exist` pagub` ori paguba nu este rezultatul faptei pentru care a fost condamnat inculpatul). Corespunz`tor modului de solu]ionare a ac]iunii civile, instan]a se pronun]` [i asupra men]inerii sau revoc`rii m`surilor asigur`torii. Prin sentin]a de condamnare, instan]a se pronun]` [i asupra mijloacelor materiale de prob` pe care le de]ine, dispun\nd restituirea sau confiscarea lor, precum [i asupra cheltuielilor de judecat`, oblig\ndu-l pe inculpat la plata lor singur sau \n solidar cu partea responsabil` civilmente. C\nd \n cauz` judecata a avut loc cu privire la mai mul]i inculpa]i [i la mai multe fapte penale, condamnarea se pronun]`, dac` este cazul, cu privire la fiecare inculpat [i fiecare infrac]iune, individualiz\ndu-se sanc]iunea pentru fiecare. 4) Achitarea inculpatului Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a, achitarea inculpatului se pronun]` de prima instan]` atunci c\nd \n cauz` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae. |n sentin]a de achitare trebuie s` se motiveze, pe baza analizei probelor administrate, existen]a cazului care a determinat solu]ia de achitare. Achit\ndu-l pe inculpat, prima instan]` \i recunoa[te nevinov`]ia penal` [i \l repune \n toate drepturile avute anterior. C\nd instan]a constat` existen]a cazului prev`zut \n art. 10 lit. b1, odat` cu achitarea pronun]` [i sanc]iunea prev`zut` \n art. 91 Cod penal, iar dac` achitarea se pronun]` pentru cazurile de sub lit. b, d sau e, sesizeaz` organul competent c\nd apreciaz` c` fapta ar putea atrage m`suri sau sanc]iuni altele dec\t cele prev`zute de legea penal` (art. 12). Instan]a poate lua \mpotriva inculpatului achitat o m`sur` de siguran]` (internarea special`, confiscarea special`), dac` s\nt \ntrunite

DPPps134 condi]iile legii (art. 111 Cod penal). M`sura preventiv` \nceteaz` de drept. Pronun]\nd achitarea inculpatului, prima instan]` solu]ioneaz` [i ac]iunea civil`. C\nd achitarea se \ntemeiaz` pe dispozi]iile art. 10 lit. a sau c (neexist\nd fapta sau fapta nefiind s`v\r[it` de c`tre inculpat), ac]iunea civil` \ndreptat` \mpotriva inculpatului trebuie respins`, lispind elementele r`spunderii civile; dac` achitarea se \ntemeiaz` pe cazul de sub lit. b (fapta nefiind prev`zut` de legea penal`), ac]iunea civil` se las` nerezolvat`, instan]a penal` nefiind competent` s` judece o fapt` de natur` civil`. |n toate celelalte cazuri de achitare (lit. b1, d [i e), ac]iunea civil` este admis` sau respins`, dup` cum s\nt sau nu \ntrunite elementele r`spunderii civile. C\nd ac]iunea civil` a fost admis` sau l`sat` nerezolvat`, m`surile asigur`torii se men]in; \n celelalte cazuri se revoc`. Instan]a se pronun]` [i asupra cheltuielilor judiciare, \n temeiul art. 192 pct. 1 [i art. 193. 5) |ncetarea procesului penal Prima instan]` pronun]` \ncetarea procesului penal c\nd constat` existen]a vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. fj sau a vreunui caz de ap`rare de pedeaps` (de nepedepsire); se re]ine c` inculpatul a s`v\r[it o infrac]iune, dar r`spunderea penal` nu poate interveni sau este \nl`turat`. Aplic\nd dispozi]iile art. 10 lit. i (\nclocuirea r`spunderii penale), prima instan]` are obliga]ia s` se conformeze dispozi]iilor art. 90 [i 98 Cod penal. M`sura de siguran]` poate fi luat` [i \n caz de \ncetare a procesului penal, dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege. M`sura preventiv` trebuie \ns` revocat`, deoarece este un caz de \ncetare de drept a m`surii preventive (art. 140 lit. b [i art. 350 al.2). Prin sentin]a penal` de \ncetare a procesului penal se solu]ioneaz` [i ac]iunea civil`, fiind admis` dac` s\nt \ntrunite elementele r`spunderii civile sau respins` \n caz contrar. Dac` \ncetarea procesului penal are ca temei decesul inculpatului, ac]iunea civil` se disjunge, fiind introdu[i \n cauz` mo[tenitorii inculpatului, dup` care se rezov` prin admitere sau respingere, dup` caz. Ac]iunea civil` este l`sat` nesolu]ionat` c\nd \ncetarea procesului penal este \ntemeiat` pe lipsa unei condi]ii de promovare a ac]iunii penale (art. 10 lit. f) sau pe autoritatea de lucru judecat (lit. j). M`surile asigur`torii se iau, se men]in sau se revoc`, dup` caz. C\nd instan]a nu a solu]ionat ac]iunea civil`, m`surile asigur`torii se men]in p\n` la \mplinirea unui termen de 30 de zile de la r`m\nerea definitiv` a sentin]ei penale, garant\nd astfel o ac]iune civil` care s-ar introduce la instan]a civil`; \n cazul \n care o astfel de ac]iune nu se introduce, m`surile asigur`torii \nceteaz` de drept la expirarea celor 30 de zile. Instan]a se pronun]` [i asupra cheltuielilor judiciare, \n temeiul art. 192 pct. 2 [i art. 193. 6) Rezolvarea din oficiu a repar`rii pagubei [i rezolvarea ei separat` (art. 347, 348) |n toate cazurile c\nd constat` c` prin infrac]iune s-a adus o pagub` uneia din unit`]ile prev`zute \n art. 145 Cod penal, sau persoanelor lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu aceast` capacitate restr\ns`, chiar dac` nu exist` constituire de parte civil`, prima instan]` este obligat` s` se pronun]e din oficiu asupra desp`gubirilor civile; \n eventualitatea descoperirii de noi probe, din care rezult` c` paguba nu a fost integral reparat` prin solu]ionarea din oficiu a ac]iunii civile, diferen]a poate fi cerut` de persoana v`t`mat` printr-o ac]iune civil` introdus` la instan]a civil`, \n temeiul art. 20 al. 2. Instan]a rezolv` ac]iunea civil` din oficiu [i atunci c\nd modalitatea de reparare a

DPPps135 pagubei este restituirea lucrurilor, restabilirea situa]iei anterioare s`v\r[irii infrac]iunii [i desfiin]area totoal` sau par]ial` a unui \nscris. |n cazul \n care rezolvarea preten]iilor civile ar provoca \nt\rzierea solu]ion`rii ac]iunii penale, se poate disjunge ac]iunea civil`, urm\nd s` fie rezolvat` ulterior, la un alt termen de judecat`. Judecarea ac]iunii civile disjuns` de cea penal` r`m\ne \n competen]a instan]ei penale, care o judec` potrivit regulilor de procedur` penal`, aplicabile dac` ar fi fost judecat` odat` cu ac]iunea penal`. Ac]iunii civile i se va da, prin alt` sentin]` penal`, solu]ia corespunz`toare, \n raport de existen]a sau lipsa elementelor r`spunderii civile, dar \n conformitate cu solu]ia dat` ac]iunii penale. 7) Cuprinsul sentin]ei penale (art. 354357) Dup` pronun]area sentin]ei penale trebuie redactat [i actul procedural \n care aceasta se consemneaz`. Sentin]a prin care prima instan]` solu]ioneaz` fondul cauzei trebuie s` con]in` o parte introductiv`, care este comun` pentru toate sentin]ele, expunerea [i dispozitivul, care difer` dup` cum sentin]a este de condamnare, de achitare sau de \ncetare a procesului penal. Partea introductiv` a a sentin]ei penale, denumit` [i practicaua, cuprinde men]iunile prev`zute \n art. 305, care se refer` la \ncheierea de [edin]`; dispozi]ia de mai sus se explic` prin aceea c`, dac` pronun]area are loc \n aceea[i zi c\nd s-a desf`[urat [edin]a de judecat`, nu se mai \ntocme[te o \ncheiere de [edin]` [i men]iunile pe care aceasta trebuie s` le cuprind` devin men]iunile obligatorii pentru sentin]`. C\nd \ns` s-a redactat o \ncheiere de [edin]`, \n sentin]` se trec numai urm`toarele men]iuni: denumirea instan]ei care a judecat cauza, data pronun]`rii [i locul unde s-a judecat, numele [i prenumele membrilor completului de judecat`, ale procurorului [i ale grefierului, f`c\ndu-se men]iune c` celelalte date au fost trecute \n \ncheierea de [edin]`. |n sentin]ele tribunalelor militare trebuie s` se indice [i gradul militar al membrilor completului de judecat` [i al procurorului, precum [i al inculpatului care este militar. Lipsa unor men]iuni esen]iale din cuprinsul p`r]ii introductive a sentin]ei penale, de natur` a face imposibil` verificarea legalit`]ii desf`[ur`rii [edin]ei de judecat` [i lu`rii hot`r\rii (numele [i prenumele judec`torilor, ale procurorului, prezen]a inculpatului arestat, participarea ap`r`torului c\nd asisten]a juridic` este obligatorie) atrage nulitatea absolut` a sentin]ei penale, dac` aceste men]iuni nu se pot constata din celelalte p`r]i ale sentin]ei sau din \ncheierea de [edin]`. Expunerea sau considerentele sentin]ei penale cuprind: datele privind identificarea p`r]ilor; descrierea faptei ce face obiectul \nvinuirii, cu ar`tarea timpului [i a locului unde a fost s`v\r[it` infrac]iunea, precum [i \ncadrarea juridic` dat` acesteia prin actul de sesizare; analiza probelor care au servit ca temei pentru solu]ionarea laturii penale a cauzei, c\t [i a celor care au fost \nl`turate, cu motivele modului de apreciere a probelor, motivarea solu]iei date laturii civile a cauzei, precum [i analiza oric`ror elemente de fapt pe care se sprijin` solu]ia dat` \n cauz`, temeiurile de drept care justific` aceast` solu]ie. Sentin]a de condamnare con]ine, \n expunere, fapta sau faptele re]inute de prima instan]` \n sarcina inculpatului sau inculpa]ilor, \ncadrarea lor juridic`, forma [i gradul de vinov`]ie, circumstan]ele agravante sau cele atenuante, starea de recidiv`, timpul ce se deduce din pedeapsa aplicat` [i actele din care rezult` durata acesteia. Dac` instan]a a re]inut \n sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaz` obiectul \nvinuirii sau numai \n ceea ce prive[te unii

DPPps136 inculpa]i, \n expunere trebuie s` se arate pentru care fapte [i pentru care inculpa]i s-a pronun]at condamnarea [i pentru care fapte [i persoane s-a pronun]at achitarea sau \ncetarea procesului penal. Sentin]a de achitare sau de \ncetare a procesului penal, precum [i acea parte din sentin]a de condamnare care cuprinde [i o solu]ie de achitare sau de \ncetare a procesului penal, cuprind motivat \n expunere existen]a cazului de sub art. 10 lit. ae, respectiv fj, [i probele din care rezult` existen]a lui. Expunerea trebuie s` fie \n concordan]` cu dispozitivul, \n sensul c` cele constatate nu pot avea alt` solu]ie dec\t cea prev`zut` \n dispozitiv. Dispozitivul sentin]ei penale cuprinde datele privind identitatea inculpatului [i solu]ia dat` cu privire la infrac]iune, indic\ndu-se \n caz de condamnare, denumirea acesteia [i textul din legea penal` \n care se \ncadreaz`, iar \n caz de achitare sau de \ncetare a procesului penal cazul pe care se \ntemeiaz`, potrivit art. 11 pct. 2, \n toate situa]iile [i solu]ia dat` cu privire la repararea pagubei. Dispozitivul sentin]ei de condamnare trebuie s` cuprind` pedeapsa aplicat` inculpatului principal`, complimentar` \ntr-un cuantum strict individualizat, precum [i modalit`]ile \n care urmeaz` a fi executat`. C\nd instan]a face aplicarea dispozi]iilor art. 867 Cod penal, \n dispozitiv se men]ioneaz` condi]iile \n care se execut` pedeapsa la locul de munc`, potrivit dispozi]iilor art. 866 Cod penal [i c` inculpatul este lipsit de drepturile ar`tate \n art. 71 Cod penal pe durata prev`zut` \n acel articol. Dispozitivul trebuie s` mai cuprind`, dup` caz, cele hot`r\te de instan]` cu privire la deducerea duratei re]inerii [i arest`rii preventive, indic\ndu-se partea de pedeaps` executat` \n acest mod; m`surile preventive, m`surile de siguran]`, m`surile asigur`torii, restituirea lucrurilor ce nu s\nt supuse confisc`rii, rezolvarea oric`ror probleme privind justa solu]ionare a cauzei. De asemenea cuprinde men]iunea c` hot`r\rea este supus` apelului sau recursului, dup` caz, cu ar`tarea termenului \n care poate fi exercitat` calea de atac, men]ionarea datei c\nd hot`r\rea a fost pronun]at` [i c` pronun]area s-a f`cut \n [edin]` public`. Sentin]a este semnat` de membrii completului de judecat` [i de c`tre grefier, \n condi]iile art. 312. Dispozitivul trebuie s` fie conform cu minuta. Lipsa unor men]iuni esen]iale, de care depinde executarea sentin]ei, cum s\nt identitatea inculpatului, \ncadrarea juridic` dat` faptei, nedeterminarea pedepsei aplicate, a solu]iei \n latura civil`, atrag nulitatea sentin]ei penale. 8) Comunicarea hot`r\rii pronun]ate (art. 360) Copii dup` dispozitivul sentin]ei penale se comunic` p`r]ilor care au lipsit at\t de la judecat`, c\t [i de la pronun]are. Comunicarea are \n vedere cunoa[terea de c`tre p`r]ile care nu au participat la judecat`, dac` au lipsit [i de la pronun]are, a solu]iei date \n prim` instan]`, \n vederea declar`rii apelului sau recursului. Pentru aceste p`r]i termenul de apel sau de recurs se socote[te de la data comunic`rii copiei dup` dispozitivul sentin]ei penale. Inculpatului de]inut [i inculpatului militar \n termen, care au lipsit la pronun]area sentin]ei, li se comunic` astfel de copii, chiar dac` au fost prezen]i la dezbaterile cauzei, deoarece ei nu au posibilitatea s` se prezinte la pronun]are [i s` cunoasc` solu]ia dat`. Dup` redactarea sentin]ei penale, inculpa]ilor de]inu]i [i militari \n termen li se comunic` [i copii dup` sentin]`, spre a putea motiva apelul sau recursul pe care l-au declarat. Comunicarea se face la adresa locului unde locuiesc p`r]ile.

DPPps137 I.14. Efectele sentin]ei penale 1) Caracterul nedefinitiv al sentin]ei penale Ca urmare a regulii a dou` sau trei grade de jurisdic]ie, sentin]a este supus` unei c`i de atac ordinare apel sau recurs cu excep]ia sentin]ei de declinare de competen]`, care nu este supus` nici unei c`i de atac. Deci p\n` la expirarea termenului de apel sau de recurs sentin]a penal` are caracter nedefinitiv, iar dac` s-a declarat apel sau recurs r`m\ne nedefinitiv` p\n` la solu]ionarea apelului sau recursului; respingerea apelului men]ine definitiv` sentin]a penal` \n tot cursul termenului de recurs p\n` la solu]ionarea definitiv` a acestei c`i de atac ordinare c\nd, dac` este respins recursul, devine definitiv` la data respingerii recursului. Sentin]a penal` care este nedefinitiv` produce anumite efecte; din moment ce devine definitiv` \n cazurile ar`tate sau dup` ce a fost desfiin]at` [i cauza rejudecat` \n apel sau recurs, devine definitiv` decizia acestor instan]e hot`r\rea penal` judec`toreasc` produce alte efecte. 2) Efectele sentin]ei penale nedefinitive Dup` pronun]area ei, sentin]a penal` produce urm`toarele efecte: a) Dezinveste[te prima instan]` de judecarea cauzei, aceasta nemaiav\nd dreptul de a dispune asupra ei sau s` revin` asupra solu]iei adoptate. Minuta [i sentin]a, fiind acte oficiale, orice modific`ri f`cute asupra lor s\nt considerate f`r` valabilitate. Cu toate acestea, se aplic` [i sentin]ei penale dispozi]iile art. 195 (\ndreptarea erorilor materiale), [i ale art. 196 (\nl`turarea omisiunilor v`dite privitoare la sumele pretinse de martori, exper]i, ap`r`tori, precum [i la restituirea lucrurilor sau la ridicarea m`surilor asigur`torii). De asemenea, prima instan]` are obliga]ia de a face comunicarea copiilor dup` dispozitivul sentin]ei penale sau a acesteia \n \ntregime, potrivit art. 360, [i s` primeasc` cererile de apel sau de recurs, de retragere a c`ii de atac exercitat (art. 369 al. 1). C\nd s-a declarat apel sau recurs, prima instan]` \nainteaz` dosarul, \mpreun` cu apelul sau recursul declarat, instan]ei competente s` judece calea de atac declarat`. b) Dup` pronun]area sentin]ei (\n cele mai multe cazuri) sau dup` comunicarea copiei dup` dispozitiv (\n cazurile prev`zute \n art. 360), \ncepe s` curg` termenul de apel sau recurs. Pe tot timpul curgerii termenului de apel sau recurs, dispozi]iile penale sau civile din sentin]` nu se execut`, deoarece curgerea termenului suspend` executarea sentin]ei fa]` de toate p`r]ile din proces. |n cazul \n care s-a declarat apel sau recurs de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, suspendarea se prelunge[te p\n` la solu]ionarea c`ii de atac. Pentru partea care nu a declarat apel sau recurs sau fa]` de care nu s-a declarat apel sau recurs de c`tre procuror, sentin]a penal` devine definitiv` la expirarea termenului de apel sau recurs [i \nceteaz` suspendarea execut`rii ei. c) Unele dispozi]ii din sentin]` devin, totu[i, executorii chiar dac` aceasta nu este defintiv`. Executarea dispozi]iilor dintr-o sentin]` nedefinitiv` constituie o excep]ie, fiind prev`zute \n mod expres de lege: dispozi]ia din sentin]` prin care se dispune arestarea preventiv` a inculpatului condamnat aflat \n stare de libertate este executorie (art. 350 al. 4, art. 141), pentru a se \nl`tura pericolul sustragerii acestuia de la executarea pedepsei;

DPPps138 dispozi]ia de punere \n libertate a inculpatului arestat preventiv se execut` imediat, pentru a se \nl`tura o constr\ngere infirmat` de instan]` (art. 350 al. 4); \n urm`toarele cazuri de]inerea inculpatului \nceteaz` de drept [i punerea \n libertate a inculpatului arestat preventiv, pronun]at` prin sentin]`, se execut` de \ndat`: dac` s-a pronun]at achitarea sau \ncetarea procesului penal; dac` s-a pronun]at condamnarea la o pedeaps` cu \nchisoarea cel mult egal` cu durata re]inerii [i de]inerii, la o pedeaps` cu \nchisoarea suspendat` condi]ionat` a execut`rii ori cu suspendarea execut`rii sub supraveghere sau cu executare la locul de munc`, precum [i atunci c\nd pedeapsa este amenda; s\nt, de asemenea, executorii dispozi]iile privind luarea m`surilor asigur`torii (art. 355 al. 2) [i de confirmare a m`surii de siguran]` a intern`rii medicale (art. 162 al.ult.). Apelul sau recursul declarat nu suspend` executarea acestor dispozi]ii, c`ile de atac ordinare nefiind suspensive de executarea

Titlul III C~ILE DE ATAC ORDINARE Cap. I. Teoria general` a c`ilor de atac
acestora. I.15. C`ile de atac \n procesul penal 1. Necesitatea c`ilor de atac \n procesul penal 1) Conceptul de c`i de atac C`ile de atac s\nt mijloacele prev`zute de lege prin care Ministerul Public [i p`r]ile din proces promoveaz` un sistem de control judec`toresc, \n cadrul c`ruia se verific` hot`r\rile judec`tore[ti penale, \n vederea desfiin]`rii acelor hot`r\ri care cuprind erori de fapt [i de drept [i \nlocuirea lor cu hot`r\ri conforme cu legea [i adev`rul Instituirea c`ilor de atac decurge din necesitatea de a se controla activitatea desf`[urat` de instan]ele judec`tore[ti, deoarece, \n cazul \n care aceasta nu corespunde legii [i adev`rului, aduce grave prejudicii unor drepturi fundamentale ale cet`]enilor, cu implica]ii negative [i asupra societ`]ii. Se pleac` de la prezum]ia c` o hot`r\re judec`toreasc`, cu toate garan]iile instituite prin lege, ar putea cuprinde erori de fapt [i de drept, ceea ce constituie o prezum]ie de gre[eal` din partea instan]ei care a pronun]at hot`r\rea atacat`; \n cadrul noii judec`]i, de verificare a hot`r\rii atacate, se presupune c` erorile vor fi \nl`turate, ceea ce constituie o prezum]ie de \ndreptare. De aceea, c`ile de atac s\nt considerate ca remedii procesuale, \n sensul c` prin ele se poate \ndrepta tot ce s-a gre[it \n judecata [i solu]ionarea unei cauze penale. |n literatura de specialitate se apreciaz` c` o hot`r\re judec`toreasc` poate fi contrar` legii [i neconform` cu adev`rul datorit` a dou` vicii fundamentale: la judecarea [i pronun]area hot`r\rii au fost nesocotite regulile de procedur` penal` care asigur` aflarea adev`rului [i garanteaz` drepturile p`r]ilor, de natur` a pune la \ndoial` corectitudiena solu]iei adoptate (error in judicando);

DPPps139 solu]ionarea cauzei este gre[it` (vitium in iudicando), fie prin stabilirea gre[it` a faptelor, care a condus la condamnarea unui nevinovat sau la achitarea unei persoane vinovate de comiterea unei infrac]iuni (error in facto), fie prin neaplicarea sau aplicarea gre[it` a legii substan]iale (penal` [i civil` error in jure), care a condus la o solu]ie neconform` cu legea [i contrar` ei. |nc`lcarea legii de procedur` sau substan]ial` poate proveni din cunoa[terea insuficient` a normelor de drept, din interpretarea gre[it` sau din \nc`lcarea lor abuziv`; stabilirea gre[it` a faptelor poate fi rezultatul neadministr`rii tuturor probelor necesare l`muririi cauzei sub toate aspectele ori a aprecierii necomplete sau gre[ite a probelor administrate, ceea ce a atras re]inerea ca adev`rate a unor fapte care nu s-au \nt\mplat \n realitate ori s-au petrecut \n alte \mprejur`ri, sau nere]inerea unor fapte care au avut loc \n realitate. Calea de atac nu poate fi \ndreptat` dec\t \mpotriva unei hot`r\ri judec`tore[ti79. Exercitarea unei c`i de atac promoveaz` o nou` judecat` \n fa]a unei instan]e judec`tore[ti, ceea ce asigur` separa]ia puterii judec`tore[ti de celelalte puteri ale statului80. Supravegherea exercitat` de c`tre procuror asupra activit`]ii de urm`rire penal` se efectueaz`, de regul`, din oficiu, dar [i la pl\ngerea p`r]ilor; c`ile de atac s\nt facultative, \n sensul c` promoveaz` controlul judec`toresc numai atunci c\nd s\nt exercitate, fiind l`sate astfel la ini]iativa Ministerului Public [i a p`r]ilor, care le exercit` doar atunci c\nd s-a adus atingere intereselor generale ale societ`]ii sau intereselor legitime ale fiec`rei p`r]i. Caracterul facultativ al exerci]iului c`ilor de atac permite ca p`r]ile s`-[i poat` retrage calea de atac exercitat`, atunci c\nd consider` c` \n acest mod s\nt ap`rate mai bine interesele lor, caz \n care judecata \n calea de atac nu mai are loc. 2) Importan]a c`ilor de atac pentru \nf`ptuirea justi]iei \n cauzele penale Inexisten]a unui control asupra activit`]ii instan]elor judec`tore[ti poate produce grave perturb`ri \n judecarea cauzelor penale prin am\n`ri abuzive, prin nesocotirea procedurii prev`zute de lege, prin folosirea unor procedee arbitrare \n solu]ionarea cauzelor penale. De aceea, instituirea unui control asupra modului cum s-a judecat ori s-a solu]ionat o cauz` \nseamn`, \n primul r\nd, un mijloc de prevenire a \nc`lc`rii legii [i a erorilor judiciare; [tiindu-se controla]i, judec`torii vor c`uta s` procedeze dup` lege [i s` dea solu]ii corecte. |n cazul \n care s-au produs viciile de procedur` sau erorile de fapt [i de drept, exercitarea c`ii de atac creaz` posibilitatea desfiin]`rii hot`r\rilor care le cuprind; calea de atac devine, astfel, un mijloc
|n legisla]iile unde instruc]ia prealabil` se efectueaz` de un organ judec`toresc judec`torul de instruc]ie, camera de acuzare hot`r\rile s\nt supuse c`ilor de atac; \n legisla]iile care \ncredin]eaz` efectuarea urm`ririi penale organelor de cercetare ale poli]iei sau parchetelor, hot`r\rile acestora nu s\nt supuse c`lilor de atac, ci unui mijloc caracteristic activit`]ii lor pl\ngerea chiar dac` aceasta urmeaz` a fi rezolvat` de o instan]` judec`toreasc`. 80 |ntr-o opinie, s-a sus]inut c` s\nt c`i de atac propriu-zise numai acelea care promoveaz` o nou` judecat` \n fa]a instan]ei ierarhic superioare, care urmeaz` s` exercite un control judec`toresc asupra hot`r\rii atacate; atunci c\nd atacarea unei hot`r\ri judec`tore[ti promoveaz` o rejudecare a cauzei la aceea[i instan]e jjudec`toreasc` s-a considerat c` acest mijloc de rejudecare a cauzei este o cale de re\nnoire, [i nu o cale de atac. Actualmente nu se mai face deosebire \ntre c`i de atac propriu-zise [i c`i de re\nnoire, cele din urm` fiind considerate tot c`i de atac; \n acest sens s\nt reglementate c`ile de atac \n Codul nostru de procedur` penal`.
79

DPPps140 distructiv, de desfiin]are a hot`r\rilor contrare legii [i adev`rului, lipsind hot`r\rea de efecte juridice. Efectul distructiv constituie o garan]ie de cea mai mare importan]` pentru orice persoan` v`t`mat` \n drepturile [i interesele sale legitime printr-o hot`r\re judec`toreasc` contrar` legii [i neconform` cu adev`rul. Desfiin]area unei hot`r\ri judec`tore[ti las`, de regul`, cauza penal` \n curs de judecat`, deoarece trebuie \nlocuit` hot`r\rea desfiin]at` cu o alt` hot`r\re judec`toreasc`. |n acest mod, calea de atac devine un mijloc reparator, un remediu procesual, prin care se asigur` o solu]ionare just` a cauzelor penale. |n acest scop, instan]a judec`toreasc``, odat` cu desfiin]area hot`r\rii atacate, o poate \nlocui cu o alt` hot`r\re, prin care se solu]ioneaz` corect [i legal cauza; pronun]area unei noi solu]ii poate avea loc, \ns`, dup` ce se procedeaz` la rejudecarea cauzei de c`tre instan]a de control sau de c`tre o alt` instan]` c`reia i se trimite cauza spre rejudecare. Calea de atac poate promova, astfel, o nou` judecat` specific` pentru calea de atac exerciat`, dar poate atrage [i o rejudecare a cauzei \n fond, revenindu-se la gradul de jurisdic]ie \n care s-a pronun]at hot`r\rea desfiin]at`. |n toate situa]iile, calea de atac are finalitatea de a asigura pronun]area unei hot`r\ri f`r` nici un fel de erori de fapt sau de drept. 2. Categorii de c`i de atac \n procesul penal 1) C`i de atac ordinare [i c`i de atac extraordinare C`ile de atac ordinare s\nt acele mijloace procesuale prin care se atac` o hot`r\re judec`toreasc` nedefinitiv`, promov\ndu-se o activitate de judecat` \n ciclul procesual ordinar, desf`[urat, de regul`, \n orice cauz` penal`. C`ile de atac ordinare determin` [i gradele de jurisdic]ie, deoarece num`rul acestora, \n afar` de judecata \n prim` instan]`, depinde de num`rul c`ilor de atac ordinare. Astfel, atunci c\nd c`ile de atac ordinare s\nt \n num`r de dou` apel [i recurs exist` trei grade de jurisdic]ie prim` instan]`, judecat` \n apel [i judecat` \n recurs. C\nd este instituit` o singur` cale de atac apel sau recurs [i num`rul gradelor de jurisdic]ie se reduce la dou` prim` instan]` [i judecat` \n apel sau \n recurs. |n procesul nostru penal s\nt c`i ordinare apelul [i recursul81. C`ile de atac extraordinare se \ndreapt` \mpotriva unor hot`r\ri definitive, care au intrat \n autoritatea de lucru judecat82.

S\nt legisla]ii care consacr` numai o singur` cale de atac ordinar` apelul (Anglia, S.U.A.); alte legisla]ii consacr` ca singur` cale de atac ordinar` recursul (fostele state ale U.R.S.S.); legisla]ia francez` consacr` [i o a treia cale de atac ordinar` opozi]ia. |n literatura de specialitate francez` se consider` c`i de atac ordinare numai opozi]ia [i apelul, recursul fiind trecut printre c`ile de atac extraordinare, de[i se exercit` \mpotriva unei hot`r\ri nedefinitive; aceast` apreciere se \ntemeiaz` pe un alt criteriu dec\t caracterul nedefinitiv al hot`r\rii ce se atac`, anume con]inutul [i \ntinderea c`ii de atac; recursul fiind limitat numai la anumite temeiuri de drept, restr\ng\nd obiectul verific`rilor instan]ei de recurs, se consider` c` este o cale de atac extraordinar`. Legisla]ia noastr` actual` reglementeaz` recursul \n capitolul intitulat C`ile de atac ordinare, ccept\nd primul criteriu de clasificare a c`ilor de atac. 82 |n legisla]iile moderne s\nt incluse \ntre c`ile de atac extraordinare revizuirea [i recursul extraordinar. Legisla]ia noastr` actual` a consacrat patru c`i de atac extraordinare: contesta]ia \n anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii. Exercitarea unei c`i de atac extraordinare este restr\ns` numai la anumite cazuri de \nc`lcare a legii sau erori de fapt [i nu are ca rezultat suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate, ca \n cazul c`ilor de atac ordinare.

81

DPPps141 2) C`i de atac de reformare, de anulare [i de retractare C\nd calea de atac promoveaz` o nou` judecat` la o instan]` de grad superior, aceasta are dreptul de a constata erorile de fapt [i de drept pe care le con]ine hot`r\rea atacat` [i de a proceda la desfiin]area hot`r\rii atacate [i apoi la \nl`turarea erorilor constatate, pronun]\nd o nou` hot`r\re, sau la trimiterea cauzei spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost desfiin]at`. |n primul caz, calea de atac este de reformare, deoarece instituie pentru instan]a ierarhic superioar` dreptul de a schimba sau modifica solu]ia adoptat` prin hot`r\rea atacat`, iar \n al doilea caz calea de atac este de anulare, efectul s`u limit\ndu-se, de regul`, la anularea hot`r\rii atacate, rejudecarea cauzei desf`[ur\ndu-se la instan]a a c`rei hot`r\re a fost desfiin]at`. |n reglement`rile moderne, aceea[i cale de atac poate fi [i de reformare, dar [i de anulare, unele dintre acestea s\nt preponderent de reformare (apelul [i recursul) sau preponderent de anulare (recursul \n anulare). Calea de atac care atrage competen]a de judecat` a instan]ei a c`rei hot`r\re a fost atacat` poart` denumirea de cale de atac de retractare, fiindc` o instan]` de judecat` este \ndrept`]it` s` revin` asupra propriei sale hot`r\ri. |n procesul nostru penal, calea de atac caracteristic` de retactare este revizuirea, deoarece este de competen]a instan]ei care a judecat \n prim` instan]`, care poate astfel s` revin` asupra solu]iei pe care a pronun]at-o. Atrag competen]a aceleia[i instan]e de judecat` a c`rei hot`r\re a fost atacat` [i opozi]ia [i contesta]ia \n anulare; spre deosebire de revizuire, opozi]ia [i contesta]ia \n anulare au [i caracter de anulare, av\nd ca efect desfiin]area hot`r\rii atacate, dar cu rejudecarea cauzei \n prim` instan]` sau \n recurs, deci \n cadrul ciclului procesual ordinar. 3) C`i de atac comune [i c`i de atac speciale S\nt considerate c`i de atac comune acele mijloace procesuale care pot fi folosite \n toate cauzele, iar cele speciale s\nt instituite de lege pentru a fi folosite numai \n cauzele strict prev`zute de lege. Prin Decretul nr. 218/1977 (azi abrogat) s-a instituit o cale de atac ordinar` special` contesta]ia care putea fi \ndreptat` numai \mpotriva hot`r\rilor pronun]ate de comisiile de judecat` \n cauzele cu infractori minori. |n raport de posibilitatea folosirii lor \n toate cauzele penale poate fi considerat` o cale de atac ordinar` special` doar apelul, deoarece s\nt cauze \n care hot`r\rea primei instan]e nu poate fi atacat` cu apel; recursul este \ns` o cale de atac comun`, fiind posibil` exercitarea sa \n toate cauzele penale, fie ca prim` cale de atac, fie ca a doua cale de atac ordinar`. I.16. Sistemul c`ilor de atac ordinare \n procesul penal rom#n 1) Evolu]ia sistemului de c`i de atac ordinare \n procesul penal din Romnia |n constituirea sistemului de c`i de atac ordinare se are \n vedere asigurarea unui control complet [i eficient, spre a nu intra \n autoritatea de lucru judecat o hot`r\re care ar cuprinde erori de fapt sau \nc`lc`ri ale legii. |n practica legislativ` din Romnia se cunosc trei c`i de atac ordinare: opozi]ia, apelul [i recursul. Opozi]ia a fost reglementat` prin Codurile de procedur` penal` din 1864 [i 1936. Prin opozi]ie, partea care a fost absent` la judecat` solicit` instan]ei care a judecat-o \n lips` s` anuleze hot`r\rea pronun]at`, \n vederea rejudec`rii cauzei \n prezen]a sa; astfel se garanteaz` aplicarea principiului contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat` [i al dreptului la ap`rare (audiatur et altera pars). Anul\ndu-se hot`r\rea

DPPps142 dat` \n lipsa p`r]ii, se dispune rejudecarea cauzei \n prezen]a acesteia. Opozi]ia a fost criticat` datorit` abuzului practicat de c`tre inculpa]ii afla]i \n stare de libertate care, neprezent\ndu-se la judecat`, ob]ineau rejudecarea cauzei, am\n\nd astfel condamnarea lor [i executarea unei pedepse. Codul de procedur` penal` din 1936 a restr\ns ac]iunea opozi]iei numai la hot`r\rile date \n ultim` instan]` de fond. Din 1948 opozi]ia a fost desfiin]at` \n legisla]ia noastr` [i a fost \nlocuit` cu dreptul p`r]ii de a invoca lipsa sa la judecat` \n cadrul judec`]ii \n recurs, care atr`gea o rejudecare a cauzei \n condi]ii de contradictorialitate. Pentru lipsa p`r]ii de la judecata \n recurs s-a instituit o cale de atac extraordinar`, denumit` mai \nt\i contesta]ie contra hot`r\rii, actualmente contesta]ie \n anulare. Apelul este calea de atac ordinar` care promoveaz` o examinare a cauzei \n fond de c`tre instan]a superioar` instan]a de apel. La judecata \n apel se pot administra noi probe sau reface probele administrate la prima instan]`, se poate da o nou` apreciere probelor, astfel \nc\t instan]a de apel trebuie s` se pronun]e din nou asupra fondului cauzei, av\nd dreptul s` schimbe sau s` modifice solu]ia cu privire la vinov`]ia sau nevinov`]ia inculpatului, \ncadrarea juridic` a faptei, existen]a sau inexisten]a circumstan]elor agravante [i atenuante, d\nd o nou` individualizare pedepsei; de asemenea, instan]a de apel poate schimba sau modifica solu]ia dat` cu privire la ac]iunea civil`. Ca urmare, apelul este o cale de atac de reformare, c`ci hot`r\rea primei instan]e este \nlocuit` cu hot`r\rea instan]ei de apel. Fiind totu[i o cale de atac, la dispozi]ia Ministerului Public [i a p`r]ilor, apelul promoveaz` o rejudecare a cauzei \n anumite limite, numai cu privire la persoana care a declarat apel sau la care se refer` apelul declarat [i numai \n raport de calitatea procesual` a apelantului83. Recursul este calea de atac ordinar` prin care se exercit` un control \n special cu privire la chestiunile de drept care nu au fost solu]ionate corect de c`tre instan]a de apel sau, \n cazurile \n care legea nu prevede dreptul de apel, de c`tre prima instan]`. |n reglementarea din 1936 instan]a de recurs nu avea dreptul s` administreze probe, s` dea o nou` apreciere probelor, s` reindividualizeze pedeapsa, examin\nd doar dac` \n cursul judec`]ii nu au fost \nc`lcate normele de procedur` [i dac` solu]ia corespunde prevederilor legii materiale. Restr\ngerea controlului efectuat de c`tre instan]a de recurs la error in procendo [i la error in jure \[i are explica]ia \n originea acestei c`i de atac [i \n finalitatea sa ini]ial` de a asigura o aplicare uniform` a legii pe \ntreg teritoriul ]`rii; pe de alt` parte, s-a considerat c` este suficient` calea de atac a apelului pentru controlul solu]iei cu privire la existen]a faptei, a vinov`]iei inculpatului [i a pedepsei ce i s-a aplicat. Recursul a fost considerat de ordin constitu]ional, astfel c` orice hot`r\re putea fi atacat` cu recurs, chiar dac` nu era supus` apelului. Ini]ial, recursul a fost o cale de atac de anulare, dup` casare cauza rejudec\ndu-se la instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat`, apoi a devenit o cale de reformare, mai ales c\nd era de competen]a tribunalelor [i a cur]ilor de apel. Prin legi speciale adoptate \ntre 19401948 s-au adus modific`ri reglement`rii c`ilor de atac ordinate, \n sensul c` s-a consacrat numai o singur` cale de atac recursul. Sub influen]a legisla]iei sovietice, prin reforma procedurii penale din 1948, \n Romnia s-a instituit o singur` cale de atac ordinar` recursul; cum recursul, \n reglementarea sa general`, constituia o cale de atac numai \n drept, reforma din 1948 continuat` [i \n anii urm`tori, inclusiv prin Codul de procedur` penal`
83

De exemplu, apelul p`r]ii civile nu promoveaz` dec\t rejudecarea laturii

civile.

DPPps143 din 1968 a trebuit s` suplineasc` lipsa apelului [i a transformat recursul \ntr-o cale de atac at\t \n fapt, c\t [i \n drept. |n reglementarea din 1968, recursul ca singura cale de atac ordinar` era mult mai apropiat apelului din reglementarea anterioar` dec\t recursului \n reglementarea clasic` din legisla]iile occidentale. 2) Sistemul de c`i de atac ordinare \n actualul procesul penal din Romnia Prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea [i completarea Codului de procedur` penal`, pus` \n aplicare la 1 iulie 1993, s-a trecut la un sistem de dou` c`i de atac ordinare apelul [i recursul. S-a revenit astfel la sistemul legisla]iei occidentale de orientare francez`, care fusese consacrat [i \n Codurile din 1864 [i 1936; spre deosebire de acestea, s-a renun]at la calea de atac ordinar` a opozi]iei, care continu` \ns` s` fiin]eze \n Fran]a. Renun]area la opozi]ie se explic` prin modul de solu]ionare a apelului [i recursului instituit prin Legea nr. 45/1993; \n cazul judec`rii unei p`r]i \n absen]a sa, datorit` ne\ndeplinirii procedurii de citare sau imposibilit`]ii de a se prezenta la judecat`, prin apel sau prin recurs cauza revine spre judecare la instan]a care a judecat \n lipsa p`r]ii, ceea ce \nlocuie[te efectele opozi]iei. |n ce prive[te domeniul de aplicare al celor dou` c`i de atac ordinare, noua reglementare p`streaz`, \ntr-o anumit` m`sur`, prevederile Codului de procedur` penal` din 1936, \n sensul c` nu toate hot`r\rile primei instan]e pot fi atacate cu apel; \n cauzele \n care nu se poate introduce apel, se poate declara recurs. Astfel, beneficiaz` de dou` c`i de atac apel [i recurs cele mai multe cauze penale de competen]a judec`toriilor [i tribunalelor militare, precum [i toate cauzele de competen]a tribunalelor [i a tribunalului militar teritorial; o parte din cauzele de competen]a judec`toriilor [i a tribunalelor militare [i toate cauzele de competen]a cur]ilor de apel, a Cur]ii Militare de Apel [i a Cur]ii Supreme de Justi]ie s\nt supuse unei singure c`i de atac ordinare recursul. Deci din punct de vedere al folosirii c`ilor de atac ordinare, cauzele penale se \mpart \n dou` categorii: unele cauze s\nt susceptibile de folosirea mai \nt\i a apelului [i apoi a recursului, cuprinz\nd cauzele \n care sentin]ele s\nt supuse apelului; alte cauze s\nt susceptibile de folosirea numai a recursului, cuprinz\nd acele cauze \n care sentin]ele nu s\nt supuse apelului. Exist\nd cauze care pot trece prin dou` c`i de atac ordinare, se face o diferen]iere \ntre devolu]ia apelului, ca prim` cale de atac ordinar`, [i devolu]ia recursului, ca o cale de atac ce intervine dup` ce cauza a trecut prin judecata \n apel. Astfel, apelul devine calea de atac ordinar` care promoveaz` un control \n fapt [i \n drept asupra hot`r\rii atacate, cu dreptul pentru instan]a de apel de a schimba solu]ia cauzei, printr-o reapreciere a probelor administrate \n cadrul judec`]ii \n apel, printr-o reindividualizare a sanc]iunii aplicate (art. 378); \n limitele determinate de persoana care a declarat apel sau la care acesta se refer` [i de calitatea pe care apelantul o are \n proces, instan]a de apel este obligat` ca, \n afar` de temeiurile invocate [i cererile formulate de apelant, s` examineze cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept (art. 371 al. 2). Cauza fiind examinat` \n apel sub toate aspectele de fapt [i de drept, este firesc ca recursul \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel s` produc` o devolu]ie mai restr\ns`, cauza urm\nd a fi examinat` preponderent \n drept. |n acest sens, \n art. 3856 se prevede c` instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 385 9, care cuprinde 22 de cazuri de \nc`lcare

DPPps144 a legii de procedur` penal` [i de \nc`lcare a legii penale [i a celei civile. |n lipsa unei dispozi]ii exprese (cum exist` la judecata \n apel), instan]a de recurs nu poate da o nou` apreciere probelor [i nu poate schimba situa]ia de fapt re]inut` prin hot`r\rea instan]ei de apel. Totu[i, instan]a de recurs are dreptul s` constate c` prin hot`r\rea atacat` s-a omis a se lua \n considerare unele probe administrate sau unele cereri esen]iale, de natur` s` influen]eze solu]ionarea just` a cauzei; de asemenea, dac` s-a comis o eroare grav` de fapt prin denaturarea probelor administrate (art. 3859 pct. 10 [i 18); aceste cazuri constituie, ca [i sub Codul din 1936, aspecte de fapt coroborate cu aspecte de drept ce pot fi examinate [i re]inute cu titlu de excep]ie de c`tre instan]a de recurs. Recursul cap`t` [i un caracter formalist, pe care nu-l are apelul, deoarece recurentului i se solicit` s` depun` motivele de recurs cu cel pu]in 5 zile \naintea primului termen de judecat` (art. 38510 al. 2), \n timp ce motivele de apel se pot depune \n scris cel mai t\rziu p\n` \n ziua judec`]ii; se pot \ns` formula motivele de apel [i de recurs [i oral \n [edin]a de judecat` (art. 374). Sub codul din 1936, \n toate cauzele recursul avea numai o devolu]ie \n drept; ca urmare, \n cauzele care nu erau supuse apelului, la judecata \n recurs se f`cea o examinare \n drept a cauzei, chestiunile de fapt neform\nd, de regul`, obiect de exeminare \n recurs. Noile prevederi privind recursul l-au transformat \ntr-un adev`rat apel; potrivit art. 3856 al. 3, recursul declarat \mpotriva unei hot`r\ri care, potrivit legii, nu poate fi atacat` cu apel, nu este limitat la moticele de casare prev`zute \n art. 385 9, iar instan]a este obligat` ca, \n afara temeiurilor invocate [i cererilor formulate de recurent, s` examineze cauza sub toate aspectele; \n aceste cazuri, recursul se poate motiva [i oral \n ziua judec`]ii (art. 39510 al. 3). Toate prevederile de mai sus s\nt specifice apelului, astfel \nc\t pentru aceste cauze recursul \mbrac` sarcinile apelului cu cele ale recursului. Cele dou` c`i de atac se deosebesc \n solu]iile pe care le pot pronun]a. Adopt\nd aceast` reglementare pentru cazurile \n care recursul este singura cale de atac ordinar`, legiuitorul a supus numai recursului unele hot`r\ri privitoare la chestiuni adiacente (luarea, \nlocuirea, revocarea [i \ncetarea de drept a m`surilor preventive, a m`surilor asigur`torii, suspendarea judec`]ii). At\t apelul, c\t [i recursul promoveaz` o reexaminare a cauzei la o instan]` ierarhic superioar` cele care a pronun]at hot`r\rea atacat`; ele au caracterul unei c`i de atac de reformare84. Atunci c\nd o cauz` este supus` at\t apelului, c\t [i recursului, noua reglementare revine la reglementarea din 1936, dar cu schimb`ri importante de natur` a crea condi]ii mai bune \n efectuarea unui control judec`toresc eficient; astfel, noua reglementare a recursului se
Sub Codul din 1936, constituia o cale de atac numai de reformare, deoarece instan]a de apel avea dreptul s` solu]ioneze cauza \n fond; c\nd recursul c`dea \n competen]a tribunalelor [i a cur]ilor de apel, dup` casare se evoca fondul cauzei, ceea ce d`dea [i recursului acela[i caracter de cale de atac de reformare; recursul judecat de instan]a suprem` avea caracter preponderent de anulare, deoarece casarea se dispunea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. Noua reglementare aduce unele schimb`ri \n caracterizarea apelului [i a recursului drept c`i de reformare sau de anulare. De principiu, at\t apelul, c\t [i recursul s\nt c`i de atac de reformare, instan]a pronun]\ndu-se dup` casare [i asupra fondului cauzei; \n anumite cazuri, prev`zute limitativ de lege, at\t instan]a de apel, c\t [i instan]a de recurs, dup` desfiin]area hot`r\rii atacate, au dreptul s` trimit` cauza spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost desfiin]at`, calea de atac av\nd astfel un caracter de anulare. Se poate astfel afirma c` apelul [i recursul, \n noua reglementare, s\nt c`i de atac preponderent de reformare [i incidental de anulare.
8 84

DPPps145 deosebe[te de reglementarea ini]ial` a c`ii de atac unice a recursului din reglementarea Codului din 1968. C\nd \ns` o hot`r\re judec`toreasc` \n prim` instan]` este supus` numai recursului, se adopt` o reglementare a recursului apropiat` de cea din 1968, c\nd aceast` cale de atac ordinar` promova o examinare a cauzei sub toate aspectele, at\t \n fapt, c\t [i \n drept. I.17. Reglement`ri comune privind c`ile de atac ordinare Ra]iunea unor reglement`ri comune privind c`ile de atac ordinare C`ile de atac ordinare se exercit` \mpotriva unor hot`r\ri nedefinitive, cu scopul de a r`m\ne \n autoritatea de lucru judecat numai hot`r\rile judec`tore[ti corespunz`toare legii [i conforme cu adev`rul. Ca urmare, c`ile de atac ordinare pot fi exercitate pe l\ng` Ministerului Public, ca reprezentant al intereselor generale ale societ`]ii [i de toate p`r]ile din proces, \n limita drepturilor care li se recunosc \n desf`[urarea procesului penal. De aceea, nu se pot face diferen]ieri \ntre persoanele care pot exercita apelul [i cele care pot exercita recursul. De asemenea, o caracteristic` a c`ilor de atac ordinare trebuie s` fie perioada scurt` de timp \n care ele pot fi exercitate, spre a se ajunge c\t mai repede la o hot`r\re definitiv` ce urmeaz` a fi executat`; apare astfel ca justificat` fixarea aceluia[i termen ini]ial prev`zut de lege. O reglementare asem`n`toare trebuie s` se refere [i la procedura de declarare a apelului [i a recursului [i de retragere a lor. Reglement`rile comune ale apelului [i ale recursului \[i g`sesc ra]iunea [i \n solu]ia adoptat` de legea noastr`, potrivit c`reia \n unele cauze nu se poate exercita dec\t calea de atac a recursului, care implic` acelea[i condi]ii de exercitare ca [i pentru apel din punct de vedere al titularilor exerci]iului acestor c`i de atac ordinare, al termenelor \n care pot fi exercitate [i al procedurii de declarare [i de retragere. Considerente similare trebuie s` conduc` la reglementarea apropiat` a efectelor pe care le produc declara]iile de apel [i de recurs, \n calitatea lor de c`i de atac ordinare; totu[i, atunci c\nd o cauz` penal` poate trece at\t prin apel, c\t [i prin recurs, cea de-a doua cale de atac nu mai poate produce acelea[i efecte ca [i apelul, ra]iune pentru care exist` [i deosebiri de reglementare \n ceea ce prive[te efectele apelului fa]` de cele ale recursului. Deosebiri de reglementare \ntre cele dou` c`i de atac ordinare exist` [i \n leg`tur` cu motivele de apel [i de recurs, cu desf`[urarea [edin]ei de judecat`, cu solu]iile ce se pot pronun]a. 2. Titularii dreptului de apel [i de recurs 1) Categoriile de titulari ai dreptului de apel [i de recurs |n art. 362 se prev`d persoanele care pot face apel, iar \n art. 3852 se prevede c` pot face recurs persoanele ar`tate \n art. 362, care se aplic` \n mod corespunz`tor. Deci acelea[i persoane pot face apel sau, dac` hot`r\rea nu este supus` apelului, pot face recurs; de asemenea, pot face recurs \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel acelea[i persoane care au avut dreptul de a face apel. |n leg`tur` cu persoanele care pot face apel [i recurs se pot diferen]ia, de la \nceput, dou` categorii de persoane: unele care ac]ioneaz` \n numele [i interesul general al societ`]ii sau \n numele [i interesul personal, care poart` denumirea de titulari ai dreptului de apel [i de recurs, [i s\nt prev`zute \n art. 362 lit. af: procurorul, inculpatul, partea v`t`mat`, partea civil`, partea responsabil` civilmente, martorul, expertul, interpretul, ap`r`torul, 1.

DPPps146 orice persoan` ale c`rei interese legitime au fost v`t`mate printr-un act al instan]ei. altele care declar` apel [i recurs, dar nu \n interesul lor, ci pentru p`r]ile din proces, denumite reprezentan]i [i substitui]i procesuali, prev`zute de art. 362 al.ult.: reprezentantul legal, ap`r`torul, iar pentru inculpat [i so]ul acestuia. Titularii dreptului de apel [i de recurs pot fi, la r\ndul lor, \mp`r]i]i \n dou` categorii: persoane care, prin apelul [i recursul lor, promoveaz` o examinare a solu]iilor date \n ac]iunea penal` [i \n ac]iunea civil` exercitate \n procesul penal; ace[ti titulari s\nt: procurorul [i p`r]ile din proces; persoane care promoveaz` numai o examinare a m`surilor luate \n chestiuni adiacente cauzei, cum s\nt m`surile cu privire la cheltuielile judiciare, retribu]ia cuvenit` pentru activitatea depus` \n proces ca martor, expert, interpret, ap`r`tor sau dispozi]ia prin care s-a adus o v`t`mare intereselor legitime ale unei persoane care nu este parte \n proces. Titularii din prima categorie pot fi [i ei \mp`r]i]i \n dou` categorii: titulari care, prin apelul [i recursul lor, promoveaz` o examinare a cauzei at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`; titulari al c`ror apel sau recurs nu promoveaz` dec\t una din laturile procesului85. 2) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind at\t latura penal`, c\t [i latura civil` A. Procurorul Procurorul este un titular cu drepturi depline \n exercitarea apelul [i a recursului prin sfera hot`r\rilor pe care le poate ataca [i prin devolu]ia pe care o provoac`. Printre atribu]iile Ministerului Public se prevede (art. 27 lit. f L.O.J.) [i exercitarea c`ilor de atac \mpotriva hot`r\rilor judec`tore[ti, \n condi]iile prev`zute de lege; cum Ministerul Public \[i exercit` atribu]iile prin procurori, este firesc ca procurorul s` fie recunoscut ca titular al dreptului de apel [i de recurs. Procurorul poate declara apel [i recurs \n toate situa]iile \n care legea prevede posibilitatea ca o hot`r\re judec`toreasc` s` poat` fi atacat` cu apel sau cu recurs, chiar dac` acest drept nu le este recunoscut altor titulari; procurorul poate declara apel [i recurs fie c` a participat, fie c` nu a participat la judecata \n prim` instan]`, at\t \n cauzele \n care procesul penal a fost pornit din oficiu, c\t [i \n cauzele \n care \nceperea urm`ririi s-a dispus pe baza pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate. Apelul [i recursul procurorului devolueaz` am\ndou` laturile procesului penal` [i civil` precum [i orice chestiune adiacent` solu]ionat` prin hot`r\rea atacat`. De asemenea, apelul [i recursul procurorului poate promova o reexaminare a cauzei \n favoarea sau \n defavoarea oric`reia din p`r]ile din proces. Caracterul at\t de \ntins al apelului [i recursului procurorului se explic` prin sarcina prev`zut` de lege pentru Ministerul Public de a-[i exercita atribu]iile numai \n temeiul legii [i pentru asigurarea respect`rii acesteia. Se poate considera, de aceea, c` atunci c\nd o hot`r\re judec`toreasc` nu corespunde legii [i adev`rului, procurorul are nu numai dreptul de a face apel [i recurs, ci [i \ndatorirea de a proceda \n acest mod. Apelul [i recursul se declar` de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a care a pronun]at hot`r\rea ce trebuie atacat` sau de c`tre procurorul ierarhic superior, care poate \ndeplini orice act de
Apelul [i recursul procurorului [i al inculpatului promoveaz` examinarea [i a laturii penale, [i a celei civile; apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate promoveaz` numai latura penal`, iar ale p`r]ii civile [i p`r]ii responsabile civilmente numai latura civil` a cauzei.
85

DPPps147 competen]a procurorului ierarhic inferior. |n practic` s-a pus problema, \n cazul \n care hot`r\rea dat` de instan]a de judecat` a primit \ntocmai concluziile puse de procurorul de [edin]`, dac` se mai poate declara apel [i recurs de c`tre procurorul ierarhic superior; at\t teoria, c\t [i practica judiciar` a acceptat punctul de vedere c` este posibil` atacarea cu apel sau cu recurs a hot`r\rii prin care au fost \nsu[ite concluziile procurorului de [edin]`, acest drept revenindu-i prim-procurorului parchetului din care face parte procurorul de [edin]` sau procurorului ierarhic superior86. B. Inculpatul Dac` nu este mul]umit de solu]ia pronun]at`, inculpatul are dreptul s` atace cu apel [i recurs hot`r\rea judec`toreasc` de condamnare at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`; poate fi atacat` de inculpat [i o hot`r\re de achitare sau de \ncetare a procesului penal, dac` s-au luat \mpotriva sa m`suri de siguran]`, a fost obgligat la plata repara]iilor civile sau la cheltuieli judiciare. Inculpatul poate ataca cu apel [i cu recurs [i hot`r\rea de achitare sau de \ncetare a procesului penal, dar \n leg`tur` cu temeiurile pentru care s-au pronun]at aceste solu]ii, atunci c\nd exist` un temei legitim pentru aceasta87. |mpotriva unor \ncheieri, supuse numai recursului, pe l\ng` procuror are dreptul de recurs [i inculpatul, direct interesat \n atacarea lor88. Potrivit art. 332 al. 3, sentin]ele de restituire sau de trimitere a cauzei la procuror pot fi atacate cu recurs de c`tre inculpat numai dac` se afl` arestat \n cauz`. Curtea Constitu]ional` a considerat c` aceast` dispozi]ie este contrar` art. 128 din Constitu]ie, care prevede c` p`r]ile interesate pot exercita c`ile de atac, \n condi]iile legii; deci trebuie considerat` abrogat` dispozi]ia indicat`. Fa]` de aceast` interpretare, pot declara recurs \mpotriva sentin]ei de restituire [i de trimitere a cauzei la procuror toate p`r]ile interesate, deci [i inculpatul care se afl` \n stare de libertate, dac` are un interes legitim \n atacarea sentin]ei. Inculpatul declar` apelul [i recursul personal sau prin mandatar special; pentru inculpat pot declara apel sau recurs [i substitui]ii procesuali pe care-i prevede legea. 3) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind una din laturile procesului A. Partea v`t`mat` Partea v`t`mat` are dreptul de a declara apel [i recurs, \ns` numai \n cauzele privitoare la infrac]iuni pentru care legea prevede c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, fie c` sesizarea instan]ei s-a f`cut prin rechizitoriu, fie direct la instan]`. Restr\ngerea dreptului de apel [i de recurs numai la cauzele privitoare la aceste infrac]iuni se justific` prin implicarea persoanei v`t`mate \n declan[area [i continuarea procesului penal, deoarece f`r` pl\ngerea prealabil` a acesteia procesul nu ar fi fost pornit, iar f`r` men]inerea ei nu ar fi continuat. |n cauzele \n care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, partea v`t`mat` nu poate \mpiedica, prin manifestarea sa de voin]`, nici \nceperea, nici continuarea procesului penal, sarcina
Pentru apel exista o dispozi]ie special` \n acest sens \n Codul de procedur` penal` din 1936, care \ns` nu a mai fost reprodus` \n noua reglementare. 87 Dac` inculpatul a fost achitat pe temeiul c` faptei \i lipse[te un elemente constitutiv al infrac]iunii (art. 10 lit. d), ceea ce poate atrage r`spundereasa civil`, el are interesul s` ob]in` achitarea pe temeiul c` fapta nu a fost s`v\r[it` (art. 10 lit. a), excluz\nd astfel nu numai r`spunderea penal`, ci [i cea civil`. 88 S\nt astfel de \ncheieri cele privitoare la m`surile preventive, la m`sura de siguran]` a intern`rii medicale.
86

DPPps148 \nvinuirii revenindu-i, \n principal, Ministerului Public. |n cazul \n care o hot`r\re prive[te mai multe infrac]iuni cu regim procesual diferit, partea v`t`mat` poate face apel sau recurs numai cu privire la dispozi]iile care se refer` la infrac]iunile supuse pl\ngerii prealabile, pentru celelalte infrac]iuni apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate fiind inadmisibil. Pentru apelul [i recursul s`u, partea v`t`mat` devolueaz` numai latura penal` a cauzei, limit` \n care poate ac]iona \n tot cursul procesului penal. C\nd partea v`t`mat` s-a constituit [i parte civil`, cumul\nd dou` calit`]i procesuale, prin apelul [i recursul s`u devolueaz` ambele laturi procesuale, dar \n latura penal` numai \n limitele ar`tate mai sus. B. Partea civil` [i partea responsabil` civilmente Partea civil` [i partea responsabil` civilmente pot face apel [i recurs \n ce prive[te latura civil`, dac` au c`p`tat aceste calit`]i \n cursul desf`[ur`rii procesului penal [i nu le-au pierdut ulterior. Ca urmare a acestei limit`ri, s\nt inadmisibile apelul [i recursul declarate de partea civil` [i partea responsabil` civilmente prin care s-ar viza schimbarea \ncadr`rii juridice, modificarea pedepsei, aplicarea recidivei, aplicarea sau revocarea unei pedepse complimentare sau a unei m`suri de siguran]`. |ntruc\t solu]ia \n latura civil` trebuie s` corespund` solu]iei \n latura penal`, s-a sus]inut c` solu]ia de achitare pentru c` fapta nu a fost s`v\r[it` de inculpat, r`mas` definitiv` prin neapelare sau nerecurare de c`tre procuror sau partea v`t`mat`, \mpiedic` reexaminarea cauzei \n apelul p`r]ii civile cu privire la latura civil`, deoarece prin apel sau recurs ar trebui s` se stabileasc` existen]a faptei sau s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, ceea ce ar contrazice solu]ia de achtare din latura penal`. Opinia dominant` \n aceast` chestiune, confirmat` [i de practica judiciar`, consider` c` legea a acordat p`r]ii civile un drept autonom de apel [i de recurs, care nu poate s` depind` de exercitarea sau nu a acestor c`i de atac de c`tre procuror sau de c`tre inculpat; ca urmare, partea civil` [i, \n chestiuni asem`n`toare, partea responsabil` civilmente pot declara apel sau recurs \n situa]iile ar`tate, urm\nd ca instan]a de control s` verifice solu]ia dat` numai \n latura civil`, pe care o poate schimba, potrivit legii [i adev`rului, r`m\n\nd ca solu]ia \n latura penal`, dac` a fost gre[it`, s` fie \nl`turat` printr-o cale de atac extraordinar`. Dreptul de apel sau de recurs al p`r]ii responsabile civilmente este autonom fa]` de acela[i drept al inculpatului, fiind exercitabil chiar dac` inculpatul nu \n]elege s` declare apel sau recurs. |n cazul decesului p`r]ii civile [i al p`r]ii responsabile civilmente, mo[tenitorii acestora, introdu[i \n proces, devin titulari ai dreptului de apel [i de recurs; \n cazul c\nd s\nt persoane juridice, acest drept revine persoanei juridice succesoare sau lichidatorilor introdu[i \n cauz`. 4) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind dispozi]iile care nu se refer` la fondul cauzei Mai pot declara apel [i recurs: a) Martorul, expertul, interpretul care nu s\nt mul]umi]i de modul cum s-au solu]ionat cererile lor privitoare la cheltuielile pe care le-au f`cut cu ocazia prezent`rii la proces [i la retribu]ia care li se cuvenea potrivit legii (art. 190); la instan]a de apel sau de recurs se poate constata c` \n mod gre[it a fost solu]ionat` cererea privind restituirea cheltuielilor sau plata retribu]iei cuvenite pronun]\ndu-se solu]ii corespunz`toare. b) Ap`r`torul vreuneia din p`r]i c`ruia nu i s-a satisf`cut de c`tre instan]` onoariul cuvenit, ca ap`r`tor din oficiu, poate declara apel [i recurs pentru schimbarea solu]iei gre[ite ce s-a dat. Cer\nd obligarea la pata onorariului ce i se cuvine, ap`r`torul ac]ioneaz` \n

DPPps149 numele [i interesul s`u propriu, nu al p`r]ii c`reia i-a acordat asisten]` juridic`; c\nd se refer` la onorariul ce nu i s-a acordat, ap`r`torul ac]ioneaz` ca titular al dreptului de apel [i de recurs. c) Orice persoan` ale c`rei interese legitime au fost v`t`mate printr-o m`sur` sau printr-un act al instan]ei. Prevederea este foarte larg`, cuprinz\nd toate cazurile \n care exist` un interes legitim de a ataca o m`sur` sau un act al instan]ei de judecat` care a provocat vreo v`t`mare unei persoane89. |n categoria persoanelor cu interese legitime \n a declara apel [i recurs nu intr` persoanele care ar fi lezate indirect \n interesele lor personale, de familie sau chiar materiale prin hot`r\rea dat` asupra fondului90. Spre deosebire de p`r]i, care justific` un interes prin calitatea de parte \n proces pe care o au, persoanele care intr` \n aceast` categorie trebuie s` dovedeasc` v`t`marea pe care au suferit-o, altfel apelul sau recursul este inadmisibil. 5) Persoanele care pot declara apel [i recurs pentru titularii acestui drept |n art. 362 al.ult. se prevede c` apelul poate fi declarat pentru titularii dreptului de apel [i de c`tre reprezentantul legal, de c`tre ap`r`tor, iar pentru inculpat [i de c`tre so]ul acestuia; acelea[i dispozi]ii se aplic` [i \n leg`tur` cu declararea recursului (art. 3852). Dup` pozi]ia lor procesual` distingem reprezentantul legal sau conven]ional al unuia din titulari [i pe substitui]ii procesuali. |n timp ce titularii dreptului de apel sau de recurs exercit` acest drept \n numele [i interesul lor, cu dreptul de a participa la judecat` \n calea de atac, iar solu]ia dat` referindu-se la situa]ia lor procesual`, reprezentan]ii [i substitui]ii procesuali nu au dec\t dreptul de a face declara]ia de apel [i de recurs, dar \n interesul titularilor dreptului. Reprezentantul declar` apelul sau recursul \n numele [i interesul exclusiv al titularului acestui drept, ac]ion\nd \n lipsa acestuia, \n baza \mputernicirii pe care i-o d` legea sau titularul dreptului. Substituitul procesual declar` apelul sau recursul \n numele s`u, dar \n interesul titularului dreptului, ac]ion\nd, de asemenea, \n lipsa acestuia. Pentru reprezentant exist` o obliga]ie de a ac]iona (de a declara apel sau recurs), av\nd un mandat \n acest sens; substituitul procesual are facultatea de a ac]iona, deoarece declararea apelului sau recursului revine \n principal titularului dreptului. A. Reprezentantul Reprezentantul declar` apel sau recurs fie atunci c\nd este determinat de lege, fie atunci c\nd cap`t` un mandat special \n acest sens. Reprezentan]ii legali, determina]i de legea civil`, ac]ioneaz` \n baza legii; \ntruc\t \n art. 362 al.ult. nu se face nici o precizare, c\nd partea v`t`mat` sau partea civil` este un minor peste 14 ani, poate fi considerat valabil apelul sau recursul declarat de reprezentantul s`u legal, \n loc s` fie declarat de titular cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u legal. Reprezentantul conven]ional ac]ioneaz` \n baza procurii speciale, av\nd obliga]ia de a o depune odat` cu declara]ia de apel sau de recurs; ca reprezentant conven]ional ac]ioneaz`, de regul`, un avocat.
Practica judiciar` a \nt\lnit c\teva situa]ii \ntrev`zute de lege: persoanele care, de]in\nd un bun confiscat prin hot`r\re judec`toreasc`, au fost obligate s`-l predea, de[i nu erau p`r]i \n proces; persoanele c`rora li s-au confiscat bunuri, consider\ndu-se c` apar]in inculpatului, dar care erau proprietatea lor personal`; persoanele c`ror li s-a aplicat o amend` judiciar` \n mod nejustificat. 90 Nu pot fi considerate v`t`mate direct [i personal rudele apropiate ale celor condamna]i, de[i sufer` moral [i material de pe urma condamn`rii; nici persoanele care, reclam\nd c` un martor a fost mincinos \n cauza pe care a avut-o, instan]a l-a achitat ca fiind de bun` credin]`.
89

DPPps150 B. Substituitul procesual Substituitul procesual care poate declara apel sau recurs este ap`r`torul, pentru oricare din titulari, [i so]ul, dar numai pentru inculpat. Ap`r`torul declar` apel sau recurs pentru un titular al dreptului nu \n calitate de reprezentant conven]ional, cu procur` special`, ci ca substituit procesual, \n baza legii, ca persoan` care a acordat titularului asisten]` juridic` la instan]a a c`rei hot`r\re urmeaz` a fi atacat` cu apel sau recurs. Potrivit art. 172 al.ult., art. 173 al. 2, \n cursul judec`]ii ap`r`torul are dreptul s` exercite drepturile p`r]ii; or, unul din drepturile p`r]ii este [i acela de a ataca hot`r\rea judec`toreasc` cu apel [i cu recurs. Este necesar, \ns`, ca ap`r`torul s` fi acordat asisten]` juridic` la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`, altfel ap`r`torul are nevoie de o procur` special`, ca reprezentant conven]ional. So]ul este substituit procesual \n declararea apelului sau recursului pentru inculpat. Nici o rud` apropiat` a inculpatului nu este autorizat` de lege s` declare apel sau recurs pentru inculpat, dup` cum nici so]ul altei p`r]i din proces nu poate fi substituit procesual \n exercitarea c`ilor de atac ordinare. 3. Termenul de declarare a c`ilor de atac ordinare 1) Termenul \n care poate fi declarat apelul [i recursul (art. 363 [i 385 3) |n vederea asigur`rii unei desf`[ur`ri rapide a procesului penal, legea prevede un termen scurt pentru exercitarea c`ii de atac ordinare. At\t pentru apel, c\t [i pentru recurs termenul este de 10 zile. |n unele cazuri, \ns`, legea fixeaz` un termen mai scurt, fiind cauze urgente. Astfel, \n cazul judec`rii unei cauzei dup` procedura urgent` a infrac]iunilor flagrante (art. 477 al. 1), a unei cereri sau propuneri de liberare condi]ionat` (art. 4501 al. 4) sau de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc` (art. 4501 al. 2), termenul de apel [i de recurs este de 3 zile; de asemenea, \n cazul \ncheierilor privind m`surile preventive (art. 1401 al. 6, 141, 159 al. 7, 160 al. 6, 1607 al. 2), care nu pot fi atacate dec\t cu recurs, termenul de declarare a recursului este de 3 zile. Termenul de apel [i de recurs este un termen legal [i imperativ, nerespectarea lui atr`g\nd sanc]iunea dec`derii din dreptul de apel sau de recurs [i nulitatea declara]iei de exercitare a c`ii de atac ordinare ca tardiv` (art. 185 al. 1). Privind data de la care \ncepe s` curg` termenul de apel sau de recurs (dies a quo), se prev`d mai multe situa]ii. Ca regul`, termenul \ncepe s` curg` de la data pronun]`rii hot`r\rii, consider\ndu-se c` procurorul care a participat la [edin]a de judecat`, c\t [i p`r]ile prezente, personal sau prin reprezentant, la dezbaterile judiciare sau la pronun]are cunosc hot`r\rea pronun]at` [i pot astfel aprecia dac` este sau nu cazul s` exercite calea de atac ordinar`. Pentru p`r]ile prezente la dezbateri sau la pronun]are termenul curge de la data pronun]`rii, chiar [i \n cazul \n care \n mod gre[it s-a trecut \n hot`r\re c` termenul de apel sau de recurs curge de la comunicare ori li s-a comunicat acestora copie dup` dispozitivul hot`r\rii, deoarece men]iunea sau comunicarea este contrar` legii. C\nd procurorul nu a participat la dezbaterile judiciare de la judec`torie, \n baza art. 315, termenul de apel sau de recurs \ncepe s` curg` de la data \nregistr`rii la parchetul din care face parte a adresei prin care i se trimite dosarul spre verificare \n vederea exercit`rii dreptului de apel sau de recurs, potrivit art. 363 [i 3853. Termenul de apel sau de recurs curge de la comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii care urmeaz` a fi atacat` pentru p`r]ile care au lipsit at\t de la dezbateri, c\t [i de la pronun]are. De la data

DPPps151 comunic`rii curge termenul de apel sau de recurs pentru inculpatul care a fost prezent la dezbateri, dar a lipsit de la pronun]are, dac` se afl` \n stare de de]inere, este militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institu]ii militare de \nv`]`m\nt ori este internat \ntr-un centru de reeducare sau \ntr-un institut medical educativ. |n aceste cazuri se consider` c` partea care vrea s` declare apel sau recurs nu a luat cuno[tin]` de solu]ia pronun]at` dec\t la data c\nd i s-a comunicat o copie dup` dispozitivul hot`r\rii pronun]ate. Dac` procedura de comunicare nu a fost \ndeplinit` potrivit legii, termenul de apel sau de recurs \ncepe s` curg` abia la o nou` comunicare valabil`; practica judiciar` nu a acceptat teoria echipolen]ei, dup` care actul comunic`rii poate fi echivalent cu orice alt act prin care partea a luat cuno[tin]` de hot`r\rea pronun]at`. Omisiunea de a se trimite dosarul la parchet sau de a se comunica p`r]ii lips` la dezbateri sau la pronun]are o copie dup` dispozitivul hot`r\rii, \mpiedic\nd curgerea termenului de apel sau de recurs, procurorul sau partea c`reia trebuie s` i se fac` trimiterea sau comunicarea are dreptul s` declare calea de atac ordinar` corespunz`toare [i \n cazul \n care, \ntre timp, a fost solu]ionat un apel sau un recurs declarat de o parte pentru care termenul de apel sau de recurs a \nceput s` curg` de la pronun]area hot`r\rii. Pentru martor, expert, interpret, ap`r`tor apelul sau recursul poate fi declarat de \ndat` dup` pronun]area \ncheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare [i cel mai t\rziu \n 10 zile de la pronun]area hot`r\rii prin care s-a solu]ionat cauza. Nu exist` nici o ra]iune pentru ca aceast` dispozi]ie s` nu se aplice [i fa]` de persoana ale c`rei interese legitime au fost v`t`mate printr-o \ncheiere a instan]ei de judecat`91. |n toate aceste cazuri judecarea apelului sau recursului are loc numai dup` solu]ionarea cauzei \n fond, afar` de cazul \n care procesul a fost suspendat. La calcularea termenului de apel [i de recurs se aplic` dispozi]iile generale privind termenele procedurale, cum s\nt cele privind calcularea pe zile libere, prelungirea termenului p\n` la prima zi lucr`toare dac` se sf\r[e[te \ntr-o zi nelucr`toare, luarea \n considera]ie a datei depunerii declara]iei de apel sau de recurs la locul de de]inere, la unitatea militar`, la oficiul po[tal dac` este trimis` prin scrisoare recomandat`. Pentru procurori declararea apelului sau recursului trebuie \nregistrat` \n termenul legal la instan]a a c`rei hot`r\re este atacat`. |ntruc\t pierderea termenului de apel [i recurs atrage sanc]iunea dec`derii din drept, au fost instituite dou` remedii procesuale pentru a tempera aceast` sanc]iune atunci c\nd au existat \mprejur`ri temeinice de \mpiedicare a exercit`rii c`ii de atac ordinare \n termenul legal; acestea s\nt repunerea \n termen [i apelul sau recursul peste termen. 2) Repunerea \n termen (art. 364, 3853 al. 2) Partea care nu a reu[it s` declare calea de atac ordinar` \n termenul prev`zut de lege datorit` unor \mprejur`ri ce nu-i s\nt imputabile poate fi repus` \n dreptul de apel sau de recurs din care fusese dec`zut` dup` expirarea termenului legal. Se cer \ndeplinite dou` condi]ii cumulative: existen]a unei cauze temeinice de \mpiedicare a declar`rii apelului sau recursului \n termenul legal (boal` grav` care a \nl`turat temporar discern`m\ntul p`r]ii sau posibilitatea de ac]iune, inunda]ie, \nz`pezire etc.;
Trimiterea numai la art. 361 lit. e s-a produs prin reproducerea textului anterior, f`r` a se observa c` lit. e includea, p\n` la modificarea textului \n 1993, [i persoana care a fost v`tmat` \n interesele sale legitime printr-un act al instan]ei.
91

DPPps152 introducerea declara]iei de apel sau recurs \n cel mult 10 zile de la \nceperea execut`rii pedepsei sau a desp`gubirilor civile; declara]ia de apel sau de recurs poate fi depus` oric\nd dup` expirarea termenului legal de exercitare a c`ii de atac ordinare, dar nu mai t\rziu de data ar`tat`, ceea ce \nseamn` c` nu este necesar s` se a[tepte \nceperea execut`rii pedepsei sau a desp`gubirilor civile pentru a exercita calea de atac. Repunerea \n termen este invocat`, dup` caz, la instan]a de apel sau la instan]a de recurs, care, \n cazul \n care o g`se[te \ntemeiat`, dispune repunerea \n termen, consider` c` apelul sau recursul declarat dup` expirarea termenului legal este valabil [i, ca urmare, trece la judecarea apelului sau recursului. Prin repunerea \n termen, hot`r\rea atacat` care devenise definitiv` la expirarea termenului legal \[i pierde acest caracter. |n acest sens este [i dispozi]ia potrivit c`reia p\n` la repunerea \n termen instan]a de apel sau de recurs poate suspenda executarea hot`r\rii definitive, iar dup` repunerea \n termen executarea este anulat` ca efect al apelului sau al recursului declarat, considerat \n termen. 3) Apelul [i recursul peste termen (art. 365, 3853 al. 2) Apelul sau recursul peste termen al doilea remediu procesual pentru cazul \n care a fost pierdut termenul de exercitarea a unei c`i de atac ordinare sesizeaz` valabil instan]a cu judecarea apelului sau a recursului, de[i calea de atac nu fusese exercitat` \n termenul legal, dac` s\nt \ndeplinite dou` condi]ii: lipsa p`r]ii at\t de la judecat`, c\t [i de la pronun]are la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`92; partea care a declarat apel sau recurs peste termen nu trebuie s` justifice de ce nu a declarat calea de atac \n termen, fiind suficient s` se constate c` nu a fost de fa]` la nici un termen de judecat`; declara]ia de apel sau de recurs peste termen s` aib` loc \n 10 zile de la data \nceperii execut`rii pedepsei sau a dep`gubirilor civile. Pentru a nu se folosi apelul sau recursul peste termen \n scopul \nt\rzierii \nceperii execut`rii hot`r\rii penale, devenite definitive prin expirarea termenului legal, apelul [i recursul peste termen nu are efectul de a suspenda executarea hot`r\rii atacate, dar instan]a de apel sau de recurs poate admite o cerere de suspendare provizorie a execut`rii p\n` la solu]ionarea c`ii de atac. Hot`r\rea atacat` cu apel sau recurs peste termen fiind totu[i definitiv`, prin expirarea termenului legal nu ne \ncadr`m \n caracterul unei c`i de atac ordinare, care presupune atacarea unei hot`r\ri nedefinitive93.

92 |n privin]a lipsei de la judecat`, unii autori consider` c`, pentru a fi \ndeplinit` aceast` condi]ie, este suficient ca partea s` fi lipsit doar la termenul de dezbateri judiciare, nefiind necesar s` fi lipsit la toate termenele de judecat`. Al]ii majoritari sus]in c` este necesar ca partea s` fi lipsit la toate termenele de judecat` pentru a se admite calea de atac exercitat` peste termen; se aduce argumentul c` legea se refer` la lipsa de la jduecat` ([i nu de la dezbateri, cum se exprim` \n art. 363 al. 2 [i 3), ceea ce implic` judecata \n \ntreaga sa desf`[urare. 93 S-a exprimat p`rerea c` ar trebui ca apelul sau recursul peste termen s` fie reglementat ca un al doilea caz de repunere \n termen, c`ci, odat` cu repunerea \n termenul de apel sau de recurs, hot`r\rea atacat` \[i pierde caracterul definitiv [i judecata are loc cu privire la o hot`r\re nedefinitiv`.

DPPps153 Procedura de declarare, de renun]are [i de retragere a apelului [i a recursului 1) Procedura de declarare a apelului [i a recursului (art. 366, 367, 385 4 al. 1) Apelul [i recursul se declar` prin cerere scris`, semnat` personal de cel ce face declara]ia. Pentru persoana care nu poate s` semneze, cererea va fi atestat` de un grefier de la instan]a a c`rei hot`r\re se atac` sau de ap`r`tor; atestarea se poate face [i de primarul sau secretarul consiliului local din localitatea unde domiciliaz` ori de func]ionarul desemnat de ace[tia. Cerea de apel [i de recurs nesemnat` sau neatestat` poate fi confirmat` \n instan]` de parte sau reprezenantul ei. Ca urmare, poate fi considerat valabil apelul sau recursul declarat pe cale telegrafic`, declara]ia urm\nd a fi confirmat` \n instan]`. Procurorul [i oricare din p`r]ile prezente la pronun]area hot`r\rii pot declara apel sau recurs \n [edin]a \n care s-a pronun]at hot`r\rea; instan]a ia act de declara]ia f`cut` [i o consemneaz` \ntr-un procesverbal. Declara]ia de apel sau de recurs se poate face numai dup` pronun]area hot`r\rii care urmeaz` a fi atacat`, deoarece abia dup` pronun]are se na[te dreptul la calea de atac. Cererea de apel sau de recurs trebuie s` cuprind` identitatea persoanei care o face, calitatea procesual` pe care o are, adresa sa, hot`r\rea care se atac` [i manifestarea de voin]` de a supune hot`r\rea verific`rii instan]ei de apel sau de recurs, precum [i semn`tura celui care o face. |n cererea de apel sau de recurs se pot formula motivele pentru care este atacat` hot`r\rea; \ns` motivele de apel sau de recurs pot fi formulate [i printr-un memoriu separat depus la instan]a de apel sau de recurs. |n practic` s-a considerat c` nu atrage nevalabilitatea declara]iei c`ii de atac dac` s-a trecut \n cerere apel \n loc de recurs sau invers, urm\nd ca instan]a sesizat` cu judecata c`ii de atac s`-i dea caracterizarea juridic` exact`, fiind suficient ca partea s`-[i manifeste voin]a de a supune hot`r\rea unei c`i de atac ordinare. Cererea de apel sau de recurs se poate depune la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`. Dispozi]ia de mai sus \nlesne[te p`r]ilor care folosesc calea de atac de a o depune la instan]a la care s-au judecat, pe care o cunosc [i, totodat`, permite trimiterea odat` a tuturor declara]iilor de apel sau de recurs la instan]a care le va judeca, asigur\ndu-se astfel o solu]ionare a cauzei fa]` de toate p`r]ile nemul]umite de hot`r\rea atacat`. Dac` declara]ia de apel sau de recurs a fost depus` la instan]a care urmeaz` s` o judece, aceasta, dup` \nregistrarea ei pentru a i se da dat` autentic`, va cere dosarul de la instan]a care a pronun]at hot`r\rea atacat`, declara]ia de apel sau de recurs fiind considerat` valabil`. Persoana aflat` \n stare de de]inere poate depune cerere de apel sau de recurs [i la administra]ia locului de de]inere, iar dac` declara]ia este oral` se \ncheie despre aceasta un proces-verbal, care constituie declara]ia de apel sau de recurs; cererea scris` \nregistrat` sau atestat` ori procesul-verbal se \nainteaz` instan]ei a c`rei hot`r\re se atac`. Persoanele aflate \n alte localit`]i pot declara apel sau recurs prin scrisoare recomandat`, iar militarii afla]i \n cazarm` pot \nregistra declara]ia lor de apel sau de recurs la unitatea lor militar`. |n toate cazurile, declara]ia de apel sau de recurs se consider` \n termen dac` a fost \nregistrat` sau atestat` \nl`untrul termenului, chiar dac` la instan]` a fost \nregistrat` dup` expirarea termenului (art. 187). 4.

DPPps154 2) Renun]area la calea de atac ordinar` (art. 368 [i 385 4 al. 2) Dup` ce s-a n`scut dreptul de apel sau de recurs, prin pronun]area sau comunicarea hot`r\rii pronun]ate, partea poate renun]a tacit la exercitarea c`ii de atac, l`s\nd s` se \mplineasc` termenul \n care ar fi trebuit s` exercite calea de atac. |ns` partea poate renun]a la dreptul de apel sau de recurs [i \nainte de a se \mplini termenul de declarare a c`ii de atac, printr-o declara]ie scris`, f`cut` la instan]a care a pronun]at hot`r\rea, sau verbal`, f`cut` \n [edin]` public`, dup` pronun]area hot`r\rii. Ap`r`torul nu poate renun]a la apel sau la recurs \n numele p`r]ii f`r` mandat special dat de aceasta; partea poate renun]a la apel sau la recurs printr-un mandatar, \mputernicit \n acest scop. Renun]area la apel sau la recurs exprim` dorin]a p`r]ii ca hot`r\rea s` r`m\n` definitiv` fa]` de ea la data expir`rii termenului de exercitare a c`ii de atac, fiind [i un \ndemn pentru celelalte p`r]i de a proceda la fel. Asupra renun]`rii la apel sau la recurs se poate reveni printr-o declara]ie expres` f`cut` p\n` la expirarea termenului de exercitare a c`ii de atac; legea permite revenirea deoarece este posibil ca partea s` se fi \n[elat cu privire la consecin]ele acestei renun]`ri, mai ales dac` celelalte p`r]i au declarat apel sau recurs \n termen. Revenirea asupra renun]`rii la dreptul de apel sau de recurs are dou` limite: poate privi numai latura penal` a cauzei, deoarece renun]area la apel sau la recurs este irevocabil` cu privire la latura civil`; nu se poate face dec\t p\n` la expirarea termenului de apel sau de recurs; de altfel, declararea unui apel sau a unui recurs de c`tre partea care anterior renun]ase la calea de atac \nseamn`, implicit, revenirea asupra acestei renun]`ri. Fa]` de partea care a renun]at la apel sau la recurs, hot`r\rea devine definitiv` la data renun]`rii, \n latura civil`, [i la data expir`rii termenului de apel sau de recurs, pentru latura penal`. 3) Retragerea apelului sau recursului declarat (art. 369 [i 385 4 al. 2) Dup` ce s-a declarat apel sau recurs, acesta poate fi retras, ceea ce \mpiedic` judecarea [i solu]ionarea lui de c`tre instan]a de apel sau de recurs. Retragerea apelului sau a recursului prezint` interes pentru partea care l-a declarat \n scopul r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacate la data retragerii c`ii de atac94. Retragerea apelului sau recursului se poate face dup` ce acesta a fost declarat [i cel mult p\n` la \nchiderea dezbaterilor la instan]a de apel sau de recurs. Se poate retrage apelul sau recursul cu privire la ambele laturi, numai \n latura penal` sau numai \n latura civil`; \n cazul \n care retragerea prive[te numai o singur` latur`, voin]a p`r]ii trebuie s` rezulte ne\ndoielnic din declara]ia de retragere a c`ii de atac. Retragerea apelului sau a recursului se face personal de partea care l-a declarat sau prin mandatar special; \n lipsa p`r]ii ap`r`torul nu poate retrage un apel sau un recurs declarat f`r` s` aib` o procur` special`. Dac` partea se afl` \n stare de de]inere, poate retrage apelul sau recursul printr-o declara]ie scris` atestat` sau printr-o declara]ie oral` consemnat` \ntr-un proces-verbal de c`tre administra]ia locului de de]inere. Reprezentan]ii legali pot retrage apelul sau recursul, \n ce
De exemplu, dac` s\nt \ntrunite condi]iile liber`rii condi]ionate, inculpatul aflat \n stare de de]inere este interesat ca hot`r\rea de condamnare s` r`m\n` definitiv` imediat, c`ci aceast` institu]ie nu opereaz` dec\t \n condi]iile unei pedepse cu caracter definitiv.
94

DPPps155 prive[te latura civil`, cu respectarea condi]iilor prev`zute de legea civil`95. Inculpatul minor nu poate retrage apelul sau recursul declarat personal sau de reprezentantul s`u legal, instituindu-se astfel o garan]ie pentru ap`rarea intereselor sale legitime. Apelul sau recursul declarat de procuror poate fi retras de c`tre procurorul ierarhic superior. Dac` apelul sau recursul retras de procurorul ierarhic superior fusese declarat \n favoarea unei p`r]i, legea permite \nsu[irea acestuia de c`tre acea parte, presupun\ndu-se c` nu a folosit calea de atac [tiind c` aceasta fusese declarat` de procuror \n favoarea sa. Declara]ia de retragere a apelului sau recursului se poate face \n scris la instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat`, dar de aceast` retragere ia act numai instan]a de apel sau de recurs; retragerea c`ii de atac ordinare se poate face [i direct, oral sau scris, la instan]a sesizat` cu judecarea [i solu]ionarea ei. |n practica judiciar` s-a statuat c` instan]a de judecat`, \nainte de a lua act de retragerea apelului sau a recursului, trebuie s` pun` \n vedere p`r]ii consecin]ele pe care le are cererea sa, mai ales atunci c\nd, exist\nd apelul sau recursul altor p`r]i sau al procurorului, hot`r\rea nu r`m\ne definitiv` prin aceast` retragere, cauza urm\nd a fi judecat` \n calea de atac neretras`. Prin retragerea apelului sau recursului, instan]a sesizat` nu mai poate proceda la judecarea [i solu]ionarea acestuia, prin \ncheiere dispun\nd \nchiderea dosarului; dac` dosarul prive[te numai una din laturile cauzei, r`m\ne s` fie judecat apelul sau recursul numai \n latura la care nu se refer` retragerea acestuia. Pentru partea care [i-a retras apelul sau recursul hot`r\rea r`m\ne definitiv` la data expir`rii termenului de apel sau de recurs, dac` declara]ia de retragere s-a f`cut \nl`untrul termenului; \n celelalte cazuri, hot`r\rea r`m\ne definitiv` la data declara]iei de retragere, fie c` s-a f`cut la prima instan]`, fie la instan]a de apel sau de recurs. 5. Efectele declara]iei de apel sau de recurs 1) Efectul suspensiv de executare (art. 370, 385 5) P\n` la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii judec`tore[ti, dispozi]iile sale penale [i civile nu s\nt executorii, deoarece acestea pot fi \nl`turate, schimbate sau modificate \n calea de atac ordinar` a apelului sau a recursului. C\t timp curge termenul de apel sau de recurs este suspendat` executarea tuturor dispozi]iilor din hot`r\rea penal` fa]` de toate p`r]ile din proces. Durata acestei suspend`ri poate fi mai scurt` [i unitar` dac` termenul de apel sau de recurs curge de la pronun]area hot`r\rii pentru toate p`r]ile din proces, precum [i pentru procuror dar poate fi mai lung` [i neuniform` dac` termenul \ncepe s` curg` pentru unele p`r]i de la data comunic`rii unei copii dup` dispozitivul hot`r\rii, iar pentru procuror de la data primirii dosarului la parchet \n vederea exercit`rii c`ii de atac. |n cazul \n care s-a declarat apel sau recurs, hot`r\rea r`m\ne definitiv` p\n` ce apelul sau recursul este retras sau solu]ionat. Spre deosebire, \ns`, de curgerea termenului de apel sau de recurs, care suspend` executarea tuturor dispozi]iilor penale [i civile ale hot`r\rii pronun]ate, declararea apelului sau a recursului suspend` numai dispozi]iile privind persoana care l-a declarat [i calitatea sa procesual`96.
De exemplu cu \ncuviin]area autorit`]ii tutelare, dac` partea civil` este un minor. 96 Dac` a declarat apel sau recurs numai partea civil`, este suspendat` executarea doar a dispozi]iilor civile din hot`r\rea atact` [i numai fa]` de aceast` parte.
95

DPPps156 Efectul suspensiv de executare al declara]iei de apel sau de recurs este o consecin]` a prezum]iei de nevinov`]ie, c`ci, at\ta vreme c\t nu exist` o hot`r\re definitiv`, aceast` prezum]ie opereaz` [i nu este justificat` executarea unei condamn`ri penale fa]` de o persoan` pe care legea o consider` \nc` nevinovat`. Efectul suspensiv al apelului sau al recursului opereaz` dac` aceast` cale de atac este admisibil`, declarat` \n termen [i nu exist` vreo dispozi]ie legal` care prevede altfel. |n privin]a primei condi]ii, se cere ca legea s` prevad` c` hot`r\rea atacat` este supus` apelului sau dup` caz recursului, c`ci un apel sau un recurs inadmisibil nu poate avea efect suspensiv97. Apelul sau recursul trebuie s` fie declarat \n termenul legal, c`ci apelul sau recursul tardiv nu produce nici un efect [i, ca atare, nu este suspensiv de executare. De aceea, \n cazul repunerii \n termen sau al apelului [i recursului peste termen, legea prevede c` instan]a sesizat` poate suspenda executarea hot`r\rii atacate, recunosc\nd astfel c` apelul sau recursul tardiv nu este suspensiv de executare. Declara]ia de apel sau de recurs suspend` executarea hot`r\rii atacate \n raport cu devolu]ia pe care o produce total` sau par]ial`; c\nd apelul este declarat de procuror sau de inculpat, suspendarea se refer` la dispozi]iile din latura penal` [i din cea civil`; c\nd a fost folosit numai de partea v`t`mat` suspendarea se refer` la dispozi]iile din latura penal`, iar c\nd a fost folosit de partea civil` [i partea responsabil` civilmente numai la latura civil`. Procurorul [i inculpatul pot, prin apelul sau recursul lor, s` atace numai dispozi]ile penale sau numai pe cele civile, ceea ce atrage suspendarea execut`rii numai cu privire la aceste dispozi]ii atacate. Efectul suspensiv de executare nu opereaz`, prin excep]ie, \n cazurile \n care legea dispune c` declararea c`ii de atac ordinare nu suspend` executarea hot`r\rii atacate. Dac` prin sentin]a primei instan]e sau decizia instan]ei de apel s-a dispus achitarea sau \ncetarea procesului penal ori condamnarea \n condi]iile art. 350 al. 3 lit. ac [i al. 6, inculpatul arestat preventiv este pus de \ndat` \n libertate, chiar dac` procurorul a declarat apel sau recurs, acesta neav\nd efect suspensiv de executare; dac` prima instan]` sau cea de apel a condamnat pe inculpatul aflat \n stare de libertate la \nchisoare [i a dispus arestarea sa preventiv` p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei, apelul sau recursul inculpatului nu suspend` executarea dispozi]iei cu privire la arestarea sa preventiv`, care este pus` imediat \n executare. De asemenea, nu suspend` executarea recursul declarat \mpotriva unei \ncheieri referitoare la m`suri procesuale98. {i \n cazul procedurii de judecat` a infractorilor minori dispozi]iile prin care s-au luat m`surile educative ale mustr`rii, libert`]ii supravegheate [i intern`rii de \ndat` \ntr-un centru de reeducare s\nt executorii, chiar dac` inculpatul minor a declarat apel sau recurs (art. 487, 488 [i 490). De[i regula const` \n efectul suspensiv de executare a c`ii de atac ordinare, totu[i, \n materie de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc`, se prevede \n mod expres (art. 450 al. 4 [i art. 4501 al. 2) c` apelul [i recursul declarate de procuror \mpotriva hot`r\rilor pronun]ate \n aceast` materie s\nt suspensive de
Un recurs \mpotriva unei hot`r\ri care solu]ionase un recurs anterior este inadmisibil, astfel c` nu poate produce efect suspensiv de executare. 98 \ncheieri prin care s-a luat m`sura preventiv` (art. 141), s-a prelungi durata acesteia (art. 159 al. 7), s-a confirmat m`sura intern`rii medicale (art. 162 al. 6), a fost rezolvat` o pl\ngere \mpotriva lu`rii m`surilor asigur`torii (art. 168 al. 2) sau a fost suspendat` judecata (art. 303 al. 3).
97

DPPps157 executare, pentru a \mpiedica executarea dispozi]iei de liberare, dac` procurorul contest` \ndeplinirea condi]iilor legale. 2) Efectul devolutiv al apelului [i recursului [i limitele sale (art. 371 [i 385 6) Prin efect devolutiv al unei c`i de atac ordinare se \n]elege transmiterea cauzei spre o nou` judecat`, de la instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat` (judex a quo) la instan]a c`reia \i revine atribu]ia, potrivit legii, s` judece [i s` solu]ioneze acea cale de atac (judex ad quem). Efectul devolutiv nu promoveaz`, la instan]a c`reia i se transmite cauza prin declararea c`ii de atac, o reeditare a judec`]ii care a avut loc, ci o nou` judecat`, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispozi]ii din hot`r\re care au fost gre[it sau nelegal solu]ionate. | n raport de limitele pe care legea le fixeaz` efectului devolutiv, instan]a de apel sau de recurs care examineaz` cauza poate efectua o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat activitatea procesual` [i modul cum trebuia desf`[urat`, potrivit legii de procedur` penal`; \ntre probele administrate [i probele care mai trebuiau administrate; \ntre ceea ce a re]inut hot`r\rea ca adev`r [i ceea ce s-a petreceut \n realitatea obiectiv`; \ntre solu]ia adoptat` prin hot`r\rea atacat` [i solu]ia prev`zut` de lege [i de \mprejur`rile cauzei. |n func]ie de rezultatele acestei confrunt`ri, instan]a care judec` \n calea de ataac ordinar` poate men]ine hot`r\rea atacat` sau o poate desfiin]a \n cazul \n care s-au constatat erori de fapt [i de drept. Legea poate reglementa un efect devolutiv integral at\t \n fapt, c\t [i \n drept (ca \n cazul apelului, precum [i al recursului c\nd este singura cale de atac ordinar`) sau un efect devolutiv par]ial numai sau preponderent \n drept (ca \n cazul recursului ca o a doua cale de atac ordinar`, dup` apel). |ntruc\t devolu]ia se produce ca o consecin]` a exercit`rii c`ii de atac de c`tre partea nemul]umit` de solu]ia adoptat` prin hot`r\rea atacat`, reexaminarea cauzei are anumite limite, m`rginindu-se la verificarea acelor dispozi]ii pe care partea care a exercitat calea de atac ordinar` le consider` gre[ite sau nelegale [i numai \n raport de calitatea pe care o are \n proces. Apelul are un efect devolutiv integral, \n sensul c` promoveaz` o reexaminare a cauzei sub toate aspectele de fapt [i de drept, nu numai cu privire la temeiurile [i cererile formulate de procuror [i de p`r]i. Pentru a se putea produce un asemenea efect devolutiv integral, este necesar ca apelul s` fie declarat de procuror sau de toate p`r]ile din proces. Un astfel de efect devolutiv integral \l produce [i declara]ia de recurs a procurorului sau a tuturor p`r]ilor din proces atunci c\nd legea nu prevede drept de apel, singura cale de atac ordinar` fiind recursul; \n aceste cazuri, recursul \ndepline[te [i sarcinile apelului. C\nd recursul constituie a doua cale de atac ordinar`, fiind \ndreptat \mpotriva hot`r\rii pronun]ate de instan]a de apel, efectul devolutiv este par]ial, deoarece instan]a de recurs reexamineaz` cauza numai \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art. 3859, care se refer` preponderent la vitium in procedendo [i error in jure, deci la \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` sau ale legii substan]iale penale [i civile; se consider` c` erorile de fapt au fost \nl`turate la judecata \n apel, instan]ei de recurs revenindu-i sarcina de a veghea la respectarea legii [i aplicarea ei unitar`. Devolu]ia se produce cu privire la faptele [i persoanele pentru care a fost sesizat` prima instan]` prin rechizitoriu sau prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate sau pentru care s-a extins obiectul judec`]ii \n condi]iile legii; ca urmare, reexaminarea cauzei are \n vedere [i situa]ia \n care s-au omis de la solu]ionare fapte [i persoane cu care fusese sesizat` instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat`, pentru a

DPPps158 da o solu]ie [i cu privire la acestea, dar [i situa]ia \n care s-a pronun]at o condamnare pentru fapte [i persoana cu care instan]a nu fusese legal sesizat`, pentru acestea urm\nd s` se procedeze ulterior potrivit legii. Efectul devolutiv al apelului [i al recursului are anumite limite, \n sensul c` instan]a judec` apelul sau recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat [i la persoana la care acesta se refer`, [i numai \n raport de calitatea pe care o are \n proces apelantul sau recurentul. Limitele determinate de persoana care a declarat apel sau recurs [i de persoana la care se refer` declara]ia de apel sau de recurs s\nt o urmare a caracterului facultativ al folosirii c`ii de atac ordinare; dac`, dintre to]i inculpa]ii condamna]i, numai unul a declarat apel sau recurs, se consider` c` ceilal]i s\nt mul]umi]i de solu]ia pronun]at` [i, la data expir`rii termenului de declarare a c`ii de atac ordinare, pentru ei hot`r\rea a r`mas definitiv`. Ca urmare, instan]a de apel sau de recurs reexamineaz` numai dispozi]iile din hot`r\rea atacat` care privesc pe apelant sau pe recurent; nu se poate desfiin]a o hot`re judec`toreasc` apelat` numai de un inculpat, ca efect devolutiv, pentru o eroare de fapt sau de drept care prive[te pe un alt inculpat. Atunci c\nd declara]ia de apel sau de recurs este f`cut` numai \mpotriva situa]iei unui inculpat, iar \n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, instan]a va judeca apelul sau recursul numai cu privire la inculpatul \mpotriva c`ruia s-a declarat calea de atac ordinar`. Apelul sau recursul procurorului, declarat f`r` nici un fel de precizare la ce fapte [i persoane se refer`, are un efect integral, \n sensul c` devolueaz` cu privire la toate persoanele care au fost p`r]i \n proces, deoarece ap`r` interesele generale ale societ`]ii; dar procurorul poate restr\nge declara]ia sa de apel sau de recurs numai cu privire la anumite persoane (numai la unul sau unii inculpa]i dintre to]i cei judeca]i); \n acest caz, devolu]ia apelului sau recursului s`u este limitat` numai la inculpa]ii la care se refer` declara]ia sa de apel sau de recurs f`cut` \n termenul legal; fa]` de ceilal]i inculpa]i hot`r\rea a r`mas definitiv` la data expir`rii termenului de apel sau de recurs. Limitarea efectului devolutiv decurge [i din calitatea procesual` pe care o are persoana care declar` apel sau recurs. Din acest punct de vedere se face distinc]ie, pe de o parte, \ntre apelul [i recursul procurorului [i al p`r]ilor, care devolueaz` cauza cu privire la fondul cauzei (la solu]ia dat` \n ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`), iar pe de alt` parte la apelul [i recursul martorului, expertului, interpretului, ap`r`torului [i ale oric`ror persoane v`t`mate printr-o m`sur` sau printr-un act al instan]ei, care devolueaz` cauza numai cu privire la cheltuielile judiciare, retribu]iile cuvenite ori la v`t`marea personal` ce s-a cauzat. Cu privire la fondul cauzei, apelul [i recursul procurorului [i ale inculpatului devolueaz` ope legis at\t latura penal`, c\t [i latura civil`; ale p`r]ii v`tmate numai latura penal`; ale p`r]ii civile [i ale p`r]ii responsabile civilmente numai latura civil`. Procurorul [i inculpatul pot limita devoluarea apelului sau recursului numai la latura penal` sau numai la latura civil`, cu condi]ia ca aceast` restr\ngere s` rezulte \n mod neechivoc din declara]ia de apel sau de recurs f`cut` \n termenul legal. |mbin\nd cele dou` limite ale efectului devolutiv ale apelului [i recursului, ad`ug\nd totodat` consecin]ele decurg\nd din efectul neagrav`rii situa]iei celui ce a exercitat calea de atac ordinar`, se poate face urm`toarea schem` asupra acestui efect: \n apelul [i recursul procurorului, f`r` rezerve, devolu]ia este total`, at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, cu privire la toate

DPPps159 persoanele care au fost p`r]i \n proces [i cu privire la orice lipsuri, fie \n favoarea, fie \n defavoarea oric`rei p`r]i; \n apelul [i recursul inculpatului se devolueaz` cauza \n am\ndou` laturile procesului, dar numai \n ce prive[te persoana sa, pentru orice lipsuri care s\nt \n defavoarea sa; \n apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate se devolueaz` numai latura penal` a cauzei [i la solu]ia care o prive[te; \n apelul [i recursul p`r]ii civile [i al p`r]ii responsabile civilmente se devolueaz` cauza numai cu privire la latura civil` [i numai \n leg`tur` cu solu]ia care o prive[te pe fiecare din aceste p`r]i, pentru orice lips` care este \n defavoarea lor. La acest` schem` trebuie s` se adauge limita privind devolu]ia general` a recursului \mpotriva hot`r\rilor date \n apel, c\nd devolu]ia se limiteaz` numai la lipsurile la care se refer` cazurile de casare prev`zute \n art. 3859. 3) Efectul neagrav`rii situa]iei \n propria cale de atac ordinar` (art. 372 [i 385 8) P`r]ile pot avea deplin` libertate \n exercitarea apelului [i a recursului numai dac` au siguran]a c` un asemenea demers nu va atrage o schimbare sau modificare a hot`r\rii atacte \n detrimentul intereselor lor legitime. De aceea, \n materia c`ilor de atac este operant efectul neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propriul s`u apel sau recurs (non reformatio in pejus). |n definirea acestui efect, \n art. 372 [i 3858 se prevede c` instan]a de apel (de recurs), solu]ion\nd cauza, nu poate crea o situa]ia mai grea pentru cel ce a declarat apel (recurs). Aceast` dispozi]ie, \n sensul s`u strict, \nsemamn` c` insta]a de apel sau cea de recurs, atunci c\nd solu]ioneaz` cauza, nu poate agrava direct situa]ia apelantului sau a recurentului; \n realitate, efectul non reformatio in pejus are o \ntindere mai mare, c`ci agravarea situa]iei p`r]ii \n propriul s`u apel sau recurs nu este posibil` nici atunci c\nd, desfiin]\ndu-se hot`r\rea atacat` cu rejudecare la prima instan]` sau la instan]a de apel sau de recurs, aceste instan]e pronun]` o nou` solu]ie \n acea cauz`; \n aceast` situa]ie, solu]ia dat` \n cauz` nu apar]ine instan]ei care judec` \n apel sau \n recurs, ci instan]ei care rejudec` dup` desfiin]area sau casarea hot`r\rii, prin trimitere sau prin re]inere. De asemenea, actunci c\nd instan]a de apel sau de recurs a dispus restituirea cauzei la procuror, nu este posibil` agravarea situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac dac`, dup` emiterea unui nou rechizitoriu, cauza revine spre judecat` la prima instan]`. Efectul neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac devine incident numai atunci c\nd exist` doar apelul sau recursul p`r]ii sau [i al unei p`r]i cu care formeaz` un grup procesual (de exemplu inculpatul [i partea responsabil` civilmente). C\nd exist` [i apelul sau recursul unei p`r]i cu interese contrare (inculpat [i parte v`t`mat`, parte civil`, [i parte responsabil` civilmente), precum [i \ntotdeauna c\nd exist` apelul sau recursul procurorului \n defavoare sau f`r` nici o precizare de restr\ngere, se poate agrava situa]ia oric`reia din p`r]ile care au declarat apel sau recurs, deoarece agravarea este o consecin]` a c`ii de atac exercitate de procuror sau de c`tre partea cu interese contrare. |n cazul c\nd exist` numai apelul sau recursului inculpatului, instan]a de apel sau, atunci c\nd legea permite, instan]a de recurs nu poate agrava situa]ia prin schimbarea solu]iei (din achitare \n condamnare) sau a \ncadr`rii juridice \ntr-o infrac]iune mai grav` sau de natur` a \nl`tura inciden]a unor \mprejur`ri favorabile acestuia; prin \nlocuirea sanc]iunii (din m`sur` educativ` \n pedeaps`, din amend` \n \nchisoare) sau m`rirea cuantumului aceleia[i pedepse ori ad`ugarea unui spor la

DPPps160 pedeapsa aplicat`, prin aplicarea unor m`suri de siguran]`, la care nu fusese ini]ial condamnat; prin re]inerea \n apel sau \n recurs a st`rii de recidiv`, concursului de infrac]iuni \n loc de infrac]iune continuat`; prin \nl`turarea circumstan]elor atenuante acordate prin hot`r\rea atacat`; de asemenea, prin obligarea la desp`gubiri civile [i cheltuieli judiciare mai mari dec\t cele la care fusese ini]ial obligat. |n apelul sau recursul p`r]ii civile, agravarea situa]iei sale se produce dac` i s-ar respinge ac]iunea civil`, de[i aceasta fusese admis` prin hot`r\rea atacat`, dac` i s-ar mic[ora desp`gubirile acordate sau dac` ar fi scoas` din cauz` partea responsabil` civilmente. Se produce o agravare a situa]iei p`r]ii responsabile civilmente dac`, declar\nd apel sau recurs pentru a i se acorda cheltuieli judiciare, de[i anterior nu se re]inuse o astfel de obliga]ie, ori dac` se majoreaz` desp`gubirile civile [i cheltuielile judiciare la care fusese obligat` prin hot`r\rea atacat`. |n ce prive[te apelul p`r]ii v`t`mate, incident numai \n cauzele \n care ac]iunea penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil`, s-a pus problema dac` se poate considera o agravare a situa]iei sale atunci c\nd instan]a de apel sau de recurs constat` existen]a unei erori de fapt sau de drept \n detrimentul inculpatului. Practica judiciar` a statuat c` \n recursul p`r]ii v`t`mate prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului se poate pronun]a oricare din solu]iile prev`zute la judecata \n recurs; ca urmare, s-ar putea pronun]a \n loc de condamnare o solu]ie de achitare sau de \ncetare a procesului penal ori s-ar putea men]ine condamnarea, dar mic[ora pedeapsa. Aceast` practic` se \ntemeiaz` pe ideea c` nu se poate considera o agravare a situa]iei p`r]ii v`t`mate schimbarea sau modificarea solu]iei \n favoarea inculpatului, deoarece aplicarea corect` a legii penale nu poate depinde de interesele nelegitime ale acestei p`r]i; dac` apelul sau recursul procurorului \n defavoarea unei p`r]i poate fi admis [i \n favoarea acestuia, o solu]ie similar` trebuie s` se aplice, \n latura penal`, [i \n apelul sau recursul p`r]ii v`t`mate. Pentru martor, expert, interpret, ap`r`tor, persoan` v`t`mat` \n interesele sale legitime printr-un act sau o m`sur` a instan]ei judec`tore[ti, \n apelul sau recursul lor nu se poate \nl`tura ceea ce li s-a acordat prin hot`r\rea atacat` [i nici mic[ora; \n cazul aplic`rii unei amenzi judiciare, aceasta nu poate fi majorat`. De regul`, apelul sau recursul procurorului poate atrage at\t agravarea, c\t [i atenuarea solu]iei pronun]ate fa]` de una din p`r]ile din proces. Dar procurorul poate face precizarea expres` \n apelul sau recursul declarat, \n sensul c` cere o solu]ie \n favoarea p`r]ii la care se refer` calea de atac; \n acest caz, apelul sau recursul procurorului se consider` c` ar fi al p`r]ii \n favoarea c`reia a fost declarat, astfel \nc\t nu se poate agrava situa]ia acestei p`r]i. Pentru a putea opera \n favoare apelul sau recursul procurorului, este necesar ca precizarea cu privire la exercitarea sa \n favoarea sau \n defavoarea unei p`r]i s` rezulte din declara]ia de apel sau de recurs f`cut` \n termenul legal; o astfel de precizare trebuie s` fie neechivoc` \n favoarea p`r]ii, c`ci o fomrulare ambigu` sau neutr`, din care pot s` rezulte [i elemente \n favoare, dar [i \n defavoare, nu produce efectul de neagravre; de asemenea, acest efect nu se produce dac` precizarea \n favoarea p`r]ii este cuprins` nu \n declara]ia de apel sau de recurs, ci \n memoriul cuprinz\nd motivele de apel sau de recurs, depus dup` expirarea termenului legal. Efectul se produce numai cu privire la partea fa]` de care s-a declarat apel sau recurs \n favoarea ei; astfel, \ntr-o cauz` cu mai mul]i inculpa]i, procurorul poate declara apel sau recurs numai \n favoarea unor dintre ei, caz \n care numai acestora nu li se poate agrava situa]ia din proces.

DPPps161 Efectul neagrav`rii situa]iei \n propria sa cale de atac, sub toate aspectele ar`tate, se aplic` integral \n cazul apelului [i al recursului \mpotriva hot`r\rilor care nu s\nt supuse apelului, unde devolu]ia este integral` [i se poate reforma hot`r\rea \n ce prive[te faptele re]inute [i sanc]iunea aplicat`; \n cazul recursului declarat \mpotriva hot`r\rilor pronun]ate de instan]a de apel, situa]iile analizate s\nt restr\nse, deoarece instan]a de recurs nu poate reforma, de regul`, hot`r\rea recurat` sub aspectul faptelor. De asemenea, dac` \n apelul inculpatului s-a men]inut hot`r\rea primei instan]e, recursul procurorului \mpotriva hot`r\rii \n apel nu mai poate \nr`ut`]i situa]ia inculpatului staiblit` de prima instan]`, c`ci procurorul nu a atacat cu apel hot`r\rea primei instan]e; cel mult \n recurs se poate men]ine solu]ia pronun]at` de prima instan]`. Aplicarea efectului neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac constituie o limitare a efectului devolutiv, fiindc` \n apelul sau recursul inculpatului, spre exemplu, nu se poate re]ine o eroare de fapt sau de drept, cuprins` \n hot`r\rea atact`, dac` este de natur` a agrava situa]ia acestuia99. 4) Efectul extensiv al apelului [i al recursului (art. 373 [i 385 7) Dac` efectul devolutiv limiteaz` examinarea cauzei numai cu privire la persoana care a declarat apel sau recurs [i la persoana la care se refer` apelul sau recursul declarat, efectul extensiv oblig` instan]a de apel sau de recurs s` examineze cauza, prin extindere, [i cu privire la p`r]ile care nu au declarat apel sau recurs [i la acelea la care acesta nu se refer`, abilit\nd-o s` hot`rasc` [i \n privin]a lor, f`r` s` le poat` crea acestor p`r]i o situa]ie mai grea. Deci efectul extenstiv este incident numai atunci c\nd \ntr-o cauz` penal` s\nt mai mul]i inculpa]i, mai multe p`r]i civile sau p`r]i responsabile civilmente, dintre care numai unele au declarat apel sau recurs ori numai la unele se refer` apelul sau recursul declarat. Ar fi neechitabil ca instan]a de apel sau de recurs s` constate existen]a unor erori de fapt sau de drept \n defavoarea [i a p`r]ilor care nu au declarat apel sau recurs ori la care nu se refer` apelul sau recursul declarat, dar s` nu le poat` \ndrepta sau \nl`tura cu ocazia solu]ion`rii cauzei. Extinderea are loc fa]` de persoanele din acela[i grup procesual; apelul sau recursul unui inculpat permite instan]ei de apel sau de recurs s` extind` examinarea cauzei [i asupra situa]iei altui inculpat care nu a declarat apel sau recurs, iar \n latura civil` asupra situa]iei p`r]ii responsabile civilmente. Extinderea nu poate avea loc fa]` de o parte cu interese contrare (de exemplu de la inculpat la partea civil`), deoarece extinz\ndu-se apelul sau recursul inculpatului \n favoarea p`r]ii civile s-ar \nc`lca efectul neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac, o schimbare \n favoarea situa]iei p`r]ii civile neput\nd fi dec\t \n detrimentul inculpatului care a declarat apel sau recurs. Pentru a opera efectul extensiv se cere, \n primul r\nd, s` existe un apel sau recurs declarat \n termen [i admisibil, c`ci numai o asemenea cale de atac produce devoluare [i extindere. Extinderea are loc [i \n raport de calitatea celui ce a declarat apel sau recurs, deoarece apelul sau recursul p`r]ii civile, devolu\nd numai latura civil`, extinderea nu se poate face dec\t cu privire la aceast` latur`. Se cere, totodat`, s` existe o alt` parte care nu a declarat apel sau recurs ori la care nu se refer`
Un astfel de efect, constituind o garan]ie pentru orice parte din proces \n exercitarea f`r` reticen]` a c`ii de atac ordinare, este men]inut ca o cucerire democratic` a legii noastre de procedur` penal`, chiar dac` uneori \mpiedic` \nl`turarea unor erori ale hot`r\rii atacate; \nl`turarea acestor erori r`m\ne s` fie ob]inut` prion exercitarea unei c`i de atac extraordinare.
99

DPPps162 apelul sau recursul declarat; este admisibil` \ns` extinderea [i atunci c\nd partea fa]` de care se face extinderea a declarat, ini]ial, apel sau recurs, pe care \ns` l-a retras ori este tardiv, \ntruc\t la data judec`]ii \n apel sau recurs pentru aceast` parte hot`r\rea devenise definitiv`, ca [i cum nu ar fi declarat deloc apel sau recurs. Efectul extensiv este limitat \n ac]iunea sa, extrinderea fiind posibil` numai \n favoare; c\t` vreme partea nu a declarat apel sau recurs ori \mpotriva sa nu s-a declarat apel sau recurs, \nseamn` c` situa]ia sa a r`mas definitiv`, astfel c` nu s-ar putea justifica solu]ia care o prive[te dec\t dac` opereaz` \n favoarea sa. S-a pus problema dac` extinderea este determinat` de declara]ia de apel sau de recurs ori de solu]ia de admitere a c`ii de atac exercitate [i de temeiul pentru care s-a admis. |n Codul de procedur` penal` din 1936, efectul extensiv avea \n vedere solu]ia de admitere a apelului sau recursului [i existen]a unui temei comun, aplicabil [i p`r]ii ce nu a declarat apel sau recurs ori la care acesta nu se refer`. |n redactarea ulterioar`, \n vigoare [i ast`zi, se consider` c` ceea ce d` efect extensiv este declara]ia de apel sau de recurs, c`ci aceasta oblig` instan]a de apel sau de recurs s` examineze cauza [i cu privire la p`r]ile care nu au folosit calea de atac ordinar` sau la care aceasta nu se refer`. |n acest mod, s-ar putea admite apelul sau recursul declarat pe un anumit temei fa]` de partea care l-a declarat [i pe alt temei fa]` de partea care nu a folosit calea de atac100. |n practic`, efectul extensiv are aplicare mai ales atunci c\nd \n apel sau \n recurs se constat` o eroare de fapt sau de drept comun` celui ce a declarat calea de atac cu cel ce nu a exercitat-o deloc sau \n termenul legal101. Extinderea nu opereaz` dac` eroarea de drept sau de fapt se refer` numai la persoana celui ce a folosit calea de atac. De[i dispozi]iile care reglementeaz` efectul extensiv al apelului (art. 373) nu se deosebesc de cele ale recursului (art. 3857), totu[i trebuie acceptat` o limitare accentuat` a efectului extensiv al recursului. Dac` pentru cel care a declarat recurs devolu]ia nu poate fi dec\t \n limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 3859, nici extinderea nu poate dep`[i aceste limite; pe de o parte, examinarea prin extindere se poate face pe baza motivelor de recurs formulate \n scris sau oral de cel ce a declarat recurs (art. 3856); pe de alt` parte, instan]a poate extinde examinarea [i pe baza acelor cazuri care se pot invoca din oficiu (art. 3859 al. 2). La apel, precum [i la recursul \mpotriva hot`r\rilor ce nu s\nt supuse apelului, examinarea cauzei f`c\ndu-se sub toate aspectele de fapt [i de drept, o astfel de limit` nu ac]ioneaz`. Pentru recurs, \n art. 3857 al. 2 se prevede c` procurorul, chiar dup` expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el \n termen [i fa]` de alte persoane dec\t acelea la care s-a referit, f`r` a putea crea acestor persoane o situa]ie mai grea. Ceea ce
|n apelul p`r]ii responsabile civilmente se poate constata c` pentru aceasta nu s\nt \ntrunite condi]iile r`spunderii pentru paguba cauzt` prin fapta inculpatului, ceea ce trebuie s` atrag` exonerarea ei de obliga]ia la desp`gubiri civile; prin extindere se poate \ns` constata [i gre[ita calculare a desp`gubirilor civile care afecteaz` situa]ia inculpatului, urm\nd ca acestea s` fie reduse la reala lor valoare. 101 De exemplu dac` \n apelul unui inculpat se constat` inexisten]a faptei sau lipsa caracterului penal al acesteia, \n mod logic trebuie s` se extind` aceast` constatare [i la ceilal]i participan]i care nu au declarat apel; dac` se constat` c` \ncadrarea juridic` dat` faptei trebuie schimbat` \ntr-o infrac]iune mai pu]in grav`, apelul sau recursul unui inculpat trebuie extins [i la inculpa]ii participan]i la acea infrac]iune care nu au declarat apel sau recurs, pentru a se da o solu]ie similar` [i fa]` de ace[tia.
100

DPPps163 s-a ar`tat la efectul extensiv al recursului declarat de p`r]i se aplic` [i

Cap. II. Apelul

recursului declarat de procuror \n condi]iile ar`tate102. I.18. Condi]iile specifice \n care se poate exercita apelul 1. Tr`s`turile caracteristice ale apelului |n reglementarea Codului nostru de procedur` penal`, apelul este o cale ordinar` de atac prin care se promoveaz` la instan]a imediat superioar` ca instan]` de apel o rejudecare a cauzei \n fond, sub toate aspectele de fapt [i de drept, cu aptitudinea de a se schimba sau modifica solu]ia dat` prin hot`r\rea atacat` \n privin]a p`r]ii care a declarat apel sau la care se refer` declara]ia de apel, \n limitele calit`]ii sale procesuale. Este o cale se atac ordinar`, deoarece se \ndreapt` \mpotriva hot`r\rii nedefinitive pronun]ate de prima instan]` [i, prin declararea sa, se \mpiedic` rezolvarea definitiv` a cauzei p\n` la judecarea [i solu]ionarea sa. Apelul nu se \ndreapt` \mpotriva oric`rei hot`r\ri pronun]ate de prima instan]`, \ntruc\t unele sentin]e pronun]ate de judec`torie [i tribunalul militar, precum [i toate sentin]ele pronun]ate \n prim` instan]` de cur]ile de apel [i Curtea Suprem` de Justi]ie nu s\nt supuse apelului, ceea ce-i d`, \n raport de recurs, caracterul de cale de atac special`. Apelul este o cale de atac asupra fondului, \n sensul c` se reexamineaz` cauza \n fond, cu privire la existen]a faptei, a s`v\r[irii ei cu vinov`]ie de c`tre inculpat [i a r`spunderii penale a acestuia, cu o reexaminare a \ncadr`rii juridice a faptei, a circumstan]elor agravante [i atenuante \n care a fost s`v\r[it`, a individualiz`rii juridice a sanc]iunii penale, at\t cu privire la felul pedepsei [i cuantumului acesteia, c\t [i a modalit`]ii de executare; de asemenea, se rejudec` pricina [i cu privire la latura civil`, cu dreptul de a se schimba solu]ia sau de a se modifica. De aceea, legea prevede c` instan]a de apel este obligat` ca, \n afar` de temeiurile invocate [i cererile formulate de apelant, s` examineze cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept (art. 371 al. 2). De[i la instan]a de apel se pot administra noi probe, se poate da o nou` apreciere probelor administrate [i, ca urmare, se poate schimba solu]ia dat` de prima instan]`, totu[i, fiind o cale de atac ce se exercit` \n libera voin]` a p`r]ilor, rejudecarea cauzei are loc cu privire la cel ce a declarat apel [i la situa]ia sa rezultat` din hot`r\rea apelat`. Deci rejudecarea cauzei \n fond se produce \n limitele \n care a avut loc judecata \n prim` instan]`, determinate de declara]ia de apel; situa]ia p`r]ilor care nu au declarat apel sau \mpotriva c`rora nu exist` un apel declarat nu mai este rejudecat` de c`tre instan]a de apel, fa]` de ele hot`r\rea primei instan]e r`m\n\nd definitiv` prin neapelare \n termenul
Dac` \n recursul procurorului \mpotriva unui inculpat condamnat instan]a de recurs constat` c` fapta nu are caracter penal sau c` trebuie s` primeasc` o \ncadrare juridic` mai pu]in grav`, are obliga]ia s` extind` examinarea [i asupra situa]iei celorlal]i participan]i la aceea[i fapt`, pentru a se da o unic` solu]ie pentru to]i; de asemenea, dac` se constat` c` pentru inculpatul la care se refer` recursul procurorului s-a pronun]at o pedeaps` peste limitele legale, iar pentru alt inculpat se constat`, prin extinderea recursului procurorului, existen]a unei cauze de nepedepsire (de exemplu rudenie apropiat`), pentru un inculpat se va reduce pedeapsa \n limitele legale, iar pentru cel`lalt se va \nceta procesul penal.
102

DPPps164 legal; prin excep]ie, poate fi luat` \n examinare [i situa]ia acestor p`r]i dac` s-a produs o eroare de fapt [i de drept \n defavoarea lor. Judecata \n apel se desf`[oar` la instan]a ierarhic superioar` celei care a judecat \n prim` instan]`, caracteristic` pentru c`ile de atac de reformare, form\nd un al doilea grad de jurisdic]ie; acest carcater este \nt`rit prin dreptul conferit instan]ei de apel de rejudecare a cauzei \n fond, de a completa probele administrate de prima instan]` [i de a da o nou` apreciere a acestora, f`r` a desfiin]a, \n prealabil, hot`r\rea apelat`; de asemenea, prin dreptul de a adopta o alt` solu]ie de fond a cauzei, care poate fi [i invers` fa]` de solu]ia dat` de prima instan]`; \n acest mod se reformeaz` solu]ia dat` cauzei. Dac` sub Codul de procedur` penal` din 1936 apelul era \n mod exclusiv o cale de atac de reformare, instan]a de apel fiind obligat` s` rejudece cauza \n fond [i s` adopte solu]ia corespunz`toare legii [i adev`rului, \n noua reglementare apelul, \n anumite cazuri, este [i o cale de atac de anulare, c`ci se rezum` a desfiin]a hot`r\rea apelat` cu trimitere la prima instan]` spre rejudecare \n fond, ceea ce este caracteristic c`ii de atac de anulare; dup` rejudecarea la prima instan]`, noua hot`r\re pronun]at` este supus` [i ea apelului. Cum aceste cazuri de trimitere spre rejudecare la prima instan]` s\nt limitate, substituindu-se cazurilor specifice opozi]iei (cale de atac ordinar` \nl`turat` din legisla]ia noastr` procesual` penal`), apelul este considerat \n principal ca o cale de atac de reformare. Fiind un al doilea grad de jurisdic]ie \n fond, cu prezum]ia c` actele efectuate cu \nc`lcarea regulilor de procedur` \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii \n prim` instan]` se refac prin cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile de la judecata \n apel, existen]a unei nulit`]i fie ea absolut`, fie relativ` nu atrage dec\t desfiin]area hot`r\rii primei instan]e [i rejudecarea cauzei \n fond de c`tre instan]a de apel, f`r` a se mai trimite cauza spre refacerea actelor nule, dup` caz, la organul de urm`rire penal` sau la prima instan]`, cu excep]ia unor cazuri strict determinate de lege. Aceste caracteristici ale apelului, \n reglementarea actual`, \l deosebesc de reglementarea Codului din 1936, dar [i de reglementarea recursului din Codul de procedur` penal` din 1968, \n care acesta, fiind singura cale de atac ordinar`, c`p`ta puternice caracteristici ale apelului anterior. 2. Hot`r\rile judec`tore[ti penale ce pot fi atacate cu apel 1) Apelul se poate declara \mpotriva hot`r\rilor penale pronun]ate de prima instan]` de judecat` Apelul fiind calea de atac ordinar` care promoveaz` al doilea grad de jurisdic]ie, la o instan]` superioar`, s\nt supuse acestei c`i de atac numai hot`r\rile pronun]ate de prima instan]` de judecat`. Aceast` regul` decurge din dispozi]iile art. 361, potrivit c`rora pot fi atacate cu apel sentin]ele, ori aceste hot`r\ri s\nt pronun]ate numai de prima instan]` de judecat`; de asemenea, se prevede c` \ncheierile date de prima instan]` pot fi atacate cu apel numai odat` cu fondul, ceea ce confirm` regula folosirii apelului numai \mpotriva hot`r\rilor primei instan]e. Prin sentin]` prima instan]` solu]ioneaz` cauza sau se dezinveste[te f`r` a solu]iona cauza (art. 311 al. 1). |ntruc\t sentin]ele de dezinvestire nu pot fi atacate cu apel, \nseamn` c` apelul se poate \ndrepta numai \mpotriva sentin]elor prin care se solu]ioneaz` cauza. Prin unele sentin]e penale se solu]ioneaz` fondul cauzei, prima instan]` pronun]\ndu-se asupra existen]ei faptei penale, a vinov`]iei inculpatului [i asupra pedepsei pe care trebuie s` o sufere \n caz de vinov`]ie; prin

DPPps165 alte sentin]e, prima instan]` solu]ioneaz` cauza, \n sensul c` se pronun]` asupra cererii sau c`ii de atac adresate acesteia. |n ambele situa]ii sentin]ele prin care se solu]ioneaz` fondul sau simplu cauza pot fi atacate cu apel. S\nt sentin]e prin care prima instan]` solu]ioneaz` fondul cauzei: sentin]ele de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, deoarece prin acestea se rezolv` ac]iunea penal` [i, eventual, ac]iunea civil` deduse \n fa]a primei instan]e de judecat`. |n cazul \n care ac]iunea civil` a fost disjuns` de ac]iunea penal` [i afost solu]ionat` ulterior, printr-o sentin]` penal` distinct` de sentin]a prin care a fost solu]ionat` ac]iunea penal`, pot fi atacate cu apel fiecare din cele dou` sentin]e, c`ci prin ele se rezolv` fondul cauzei ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`. S\nt supuse apelului [i sentin]ele de condamnare, achitare [i \ncetare a procesului penal date \n procedura de urgen]` privind infrac]iunile flagrante (art. 477) [i \n procedura privind cauzele cu infractori minori (art. 493). S\nt sentin]e prin care se solu]ioneaz` cauza, de[i nu se rezolv` ac]iunea penal` sau ac]iunea civil`, sentin]ele prin care prima instan]` se pronun]` asupra unei c`i de atac [i cereri pe care legea le d` \n competen]a primei instan]e de judecat`. Astfel, poate fi atacat` cu apel sentin]a prin care a fost respins` \n principiu cererea de revizuire sau prin care a fost admis` sau respins` \n fond aceast` cale de atac extraordinar` (art. 407); de asemenea, \n cazul \n care contesta]ia \n anulare a fost introdus` la prima instan]` pe temeiul autorit`]ii de lucru jduecat (art. 386 lit. d, 389 al. 2), sentin]a prin care aceast` cale de atac extraordinar` este solu]ionat` poate fi atacat` cu apel (art. 392 al.ult.). |n competen]a instan]ei de executare, care este, de regul`, prima instan]`, s\nt date [i procedurile prin care se solu]ioneaz` incidente \n executarea unei pedepse, astfel \nc\t [i sentin]ele pronun]ate cu privire la aceste cereri [i incidente s\nt supuse apelului (art. 460). De asemenea s\nt supuse apelului sentin]ele prin care se solu]ioneaz` de c`tre prima instan]` cererile de reabilitare judec`toreasc` (art. 501) sau de reconstituire a \nscrisurilor judiciare (art. 512 al.ult.). |n ce prive[te \ncheierile date de prima instan]` \n cursul judec`]ii, acestea pot fi atacate cu apel numai odat` cu fondul, adic` prin apelul declarat \mpotriva sentin]ei prin care s-a solu]ionat fondul cauzei. Explica]ia acestei reguli const` \n faptul c` prin \ncheieri se iau m`suri care servesc la rezolvarea fondului cauzei, f`c\nd parte integrant` din sentin]`; ca urmare, atac\nd sentin]a, se atac` implicit [i \ncheierile prin care s-a preg`tit solu]ionarea fondului. De aceea, \n art. 361 se prevede \n mod expres c` apelul declarat \mpotriva sentin]ei se socote[te f`cut [i \mpotriva \ncheierilor, chiar dac` acestea au fost date dup` pronun]area sentin]ei. S\nt supuse acestei reguli (de a nu fi atacate dec\t odat` cu fondul) \ncheierile prin care: s-a dispus asupra ap`r`rilor formulate de p`r]i [i asupra probelor solicitate, prin care s-au admis ori s-au respins cererile [i excep]iile formulate de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i (art. 301) sau invocate din oficiu (art. 302), dac` nu duc la dezinvestirea instan]ei; se iau m`suri pentru buna administrare a justi]iei, cum ar fi reunirea cauzelor pentru conexitate, indivizibilitate (art. 36) ori disjungerea lor (art. 38), respingerea cererii de recuzare (art. 52 al.ult.), extinderea ac]iunii penale sau a procesului penal (art. 335337), disjungerea ac]iunii civile (art. 347); se iau m`suri procesuale, ca m`surile provizorii de siguran]` (art. 162 al. 1), asigur`torii (art. 163, 169, 170);

DPPps166 \ncheierea de admitere \n principiu a revizuirii (art. 403 al. 2), precum [i \ncheierile date dup` pronun]area sentin]ei prin care s-a dispus \ndreptarea unor erori materiale sau \nl`turarea unei omisiuni v`dite (art. 195196). 2) Hot`r\rile penale ale primei instan]e care nu pot fi atacate cu apel |n art. 361 se prev`d hot`r\rile penale ale primei instan]e care nu pot fi atacate cu apel. Acestea s\nt: Unele sentin]e pronun]ate de judec`torii [i tribunalele militare \n anumite cauze penale, pentru care s-a considerat c` nu este cazul s` treac` prin dou` grade de jurisdic]ie de fond, datorit` simplit`]ii [i gradului redus de gravitate103. S\nt, astfel, neapelabile: Sentin]ele pronun]ate de judec`torii privind infrac]iunile men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a, pentru care sesizarea instan]ei se face direct prin pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate; c\nd o astfel de infrac]iune, datorit` calit`]ii pe care o are inculpatul, este de competen]a altei instan]e dec\t judec`toria sau tribunalul militar, sentin]a se pronun]` cu drept de apel. Sentin]ele pronun]ate de tribunalele militare privind infrac]iunile men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a, dac` au fost s`v\r[ite de un militar p\n` la gradul de c`pitan inclusiv, care atrag, datorit` calit`]ii inculpatului, competen]a acestei instan]e militare; de asemenea, sentin]ele privind infrac]iunile contra disciplinei [i ordinii militare sanc]ionate de lege cu pedeapsa \nchisorii de cel mult 2 ani (absen]a nejustificat`, c`lcarea de consemn, insubordonarea, lovirea sau insulta superiorului ori cea a inferiorului toate \n forma simpl`), s`v\r[ite de militari p\n` la gradul de c`pitan. Nu s\nt supuse apelului nici sentin]ele pronun]ate \n prim` instan]` de urm`toarele instan]e judec`tore[ti (deoarece instan]a ierarhic superioar` fiind Curtea Suprem` de Justi]ie, aceasta nu judec` niciodat` \n apel): sentin]ele pronun]ate de cur]ile de apel [i de Curtea Militar` de Apel, precum [i de sec]ia penal` [i militar` ale Cur]ii Supreme de Justi]ie. Sentin]ele de dezinvestire nu s\nt supuse apelului. S\nt sentin]e de dezinvestire cele prin care se declin` competen]a (art. 42 al. 4), prin care se restituie cauza la procuror pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale (art. 300, 332, 333, 335) [i cele pentru care se trimite cauza la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale (art. 285) sau completarea ei (art. 336, 337)104. Dac` sentin]ele ar`tate mai sus nu pot fi atacate cu apel, \n mod logic nu pot fi atacate cu apel nici \ncheierile date \n aceste cauze. S\nt \ncheieri ale primei instan]e care nu pot fi atacate cu apel, dar pot fi atacate separat cu recurs; aceste \ncheieri se refer` la m`surile preventive, m`surile de siguran]`, m`surile asigur`torii [i la suspendarea judec`]ii, ele urm\nd a fi examinate \n leg`tur` cu hot`r\rile supuse recursului. S\nt [i \ncheieri ce nu pot fi atacate nici cu apel [i nici cu recurs, cum s\nt cele prin care s-a respins ori s-a admis ab]inerea sau prin care s-a admis recuzarea (art. 52 al.ult.) [i cele prin care s-a hot`r\t \nlocuirea sau reconstituirea unui dosar sau \nscris disp`rut (art. 509).
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se prevedea c` nu s\nt supuse apelului hot`r\rile pronun]ate \n cauzele privitoare la unele infrac]iuni silvice. 104 |mpotriva sentin]ei de declinare de competen]` nu se poate declara nici recurs, aceasta devenind definitiv` din momentul pronun]`rii ei; \mpotriva sentin]ei de restituire sau de trimitere la procuror se paote declara recurs (art. 332 al. 3, 333337).
103

DPPps167 Se pune problema dac` hot`r\rile date cu ocazia solu]ion`rii unui conflict de competen]` pot fi atacate cu apel, deoarece \n art. 375 se prevede c` prezen]a inculpatului aflat \n stare de de]inere nu este necesar` \n cazul judec`rii apelului declarat \mpotriva hot`r\rilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urm`ririi penale sau prin care s-a solu]ionat un conflict de competen]`. De[i textul art. 375 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993, s\ntem \n fa]a unei inadverten]e evidente: pe de o parte, hot`r\rea de restituire pentru completarea urm`ririi penale este o sentin]` de dezinvestire, pentru care se interzice dreptul la apel \mpotriva ei (art. 361 lit. d); pe de alt` parte, hot`r\rea prin care se solu]ioneaz` un conflict de competen]` nu se d` \n prim` instan]`, ci de instan]a de regulator de competen]`, care este o instan]` de control, care nu pronun]` o sentin]`, ci o decizie. |n art. 2728, \n care se prev`d regulile de competen]`, se face distinc]ie \ntre judecata \n prim` instan]`, \n apel, \n recurs [i cea \n care se solu]ioneaz` conflictele de competen]`, ceea ce \nseamn` c` solu]ionarea conflictelor de competen]` nu se face \n prim` instan]` [i, ca urmare, nu se pronun]` o sentin]` supus` apelului. 3. Motivele de apel 1) Formularea motivelor de apel Ministerul Public sau partea din proces care declar` apel trebuie s` arate erorile de fapt [i de drept pe care le cuprinde hot`r\rea atacat`; criticile aduse hot`r\rii pronun]ate de prima instan]` constituie motivele de apel. Motivele de apel se formuleaz` \n scris [i se depun odat` cu declara]ia de apel sau printr-un memoriu separat, fie la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`, fie la instan]a de apel. Pentru a se putea desf`[ura judecata \n apel \n contradictoriu (ceea ce presupune cunoa[terea motivelor de apel de c`tre Ministerul Public [i de c`tre partea potrivnic` apelantului), legea cere ca acestea s` fie depuse \n scris cel mai t\rziu p\n` \n ziua judec`]ii; aceast` dispozi]ie nu are \ns` sanc]iune procesual`, deoarece \n art. 374 teza final` se prevede c` motivele de apel se pot formula [i oral \n ziua judec`]ii. Partea potrivnic` \n apel, numit` intimat, poate depune \n scris un memoriu-\nt\mpinare la motivele de apel formulate de apelant, argument\nd netemeinicia acestora. 2) Motivele de apel Criticile pe care le face apelantul prin motivele de apel trebuie s` se \ncadreze \n temeiurile pentru care instan]a de apel poate desfiin]a [i reforma hot`r\rea primei instan]e. |n materie de apel, legea nu determin`, ca \n materie de recurs, cazurile \n care poate fi desfiin]at` hot`r\rea primei instan]e, deoarece apelul devolueaz` cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept (art. 371 al. 2), chiar dac` nu au fost invocate de apelant, \n timp ce motivele de recurs trebuie s` se \ncadreze \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art. 3859. |n cadrul acestei prevederi generale reexaminarea cauzei sub toate aspectele de fapt [i de drept practica judiciar` are \n vedere anumite erori de fapt [i de drept de natur` a conduce la realizarea scopului pentru care a fost declarat apelul desfiin]area [i reformarea hot`r\rii apelate. Se pot ar`ta care s\nt temeiurile pentru care instan]a de apel desfiin]eaz` hot`r\rea primei instan]e [i, \n cadrul acestor temeiuri, se formuleaz` [i motivele de apel. Prin motivele de apel se arat` erorile concrete f`cute de prima instan]` \n hot`r\rea apelat`, \ncadrate \ntr-unul din temeiurile \n virtutea c`rora hot`r\rea primei instan]e poate fi desfiin]at` de c`tre instan]a de apel. Dac` temeiurile pentru care se poate desfiin]a o hot`r\re apelat` au un caracter general (servind at\t \n cazul \n care apelul este declarat de

DPPps168 procuror, c\t [i atunci c\nd este declarat de c`tre inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` sau parte responsabil` civilmente), motivele de apel trebuie s` se refere la situa]ia apelantului sau la persoana la care se refer` apelul declarat. Astfel, prin apelul s`u, apelantul inculpat nu poate cere reformarea hot`r\rii atacate \n favoarea sau defavoarea altui inculpat, ci numai \n leg`tur` cu dispozi]iile din hot`r\re care \l privesc; \n schimb, procurorul poate invoca motive de apel fa]` de to]i inculpa]ii judeca]i de prima instan]`. De asemenea, dac` inculpatul poate invoca motive de apel privind at\t latura penal`, c\t [i latura civil`, apelul p`r]ii civile se limiteaz` numai la solu]ia dat` \n latura civil` a cauzei. Acela[i temei de apelare a hot`r\rii primei instan]e poate fi invocat prin mai multe motive de apel diferite, chiar contrare105. Rezult` c` motivul de apel invocat de apelant poate fi ne\ntemeiat, fiind respins de c`tre instan]a de apel, \n timp ce temeiul de desfiin]are a hot`r\rii apelate exprim`, \ntotdeauna, eroarea de fapt sau de drept produs` [i care impune admiterea apelului [i desfiin]area sentin]ei atacate. Temeiurile pentru desfiin]area hot`r\rii atacate cu apel au \n vedere at\t nerespectarea legii de procedur` penal` [i a celei materiale, c\t [i erorile \n stabilirea faptelor. a) Nerespectarea, \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii \n prim` instan]`, a dispozi]iilor legale care reglementeaz` desf`[urarea procesului penal [i care asigur` aflarea adev`rului [i garanteaz` drepturile procesuale ale p`r]ilor C\nd se \ncalc` o dispozi]ie care garanteaz` aflarea adev`rului, subzist` o puternic` \ndoial` cu privire la cunoa[terea complet` [i exact` a faptelor [i \mprejur`rilor cauzei; c\nd se \ncalc` o dispozi]ie care garanteaz` drepturile p`r]ilor, exist` \ndoial` asupra corectitudinii solu]iei, deoarece p`r]ile nu [i-au putut face ap`r`rile necesare. |n determinarea cazurilor \n care \nc`lcarea unei dispozi]ii de procedur` atrage desfiin]area hot`r\rii apelate, se aplic` teoria nulit`]ilor prev`zute \n art. 197. |n cazul \nc`lc`rii \n cursul urm`ririi sau al judec`]ii \n prim` instan]` a unor dispozi]ii legale sanc]ionate cu nulitatea absolut` (art. 197 al. 2), aceast` \nc`lcare poate fi invocat` direct prin apelul declarat de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, fiind posibil` invocarea ei chiar din oficiu de c`tre instan]a de apel, v`t`marea fiind prezumat` prin voin]a legii, f`r` posibilitatea de a fi contradovedit`; prin excep]ie, \n cazurile prev`zute \n art. 300 al. 2 [i art. 332, nulitatea absolut` se acoper` [i nu poate fi invocat` la instan]a de apel. |n cazul \nc`lc`rii la judecata \n prim` instan]` a unei dispozi]ii de procedur` penal` aflate sub sanc]iunea nulit`]ii relative, aceast` nulitate nu poate fi invocat` \n apel dec\t de partea ale c`rei interese au fost v`t`mate prin \nc`lcarea legii, [i numai \n condi]iile de termen prev`zute \n art. 197 al. 4. Prin excep]ie, instan]a de apel poate invoca, din oficiu, ca temei pentru desfiin]area sentin]ei penale apelate, \nc`lcarea unei dispozi]ii sanc]ionate cu nulitatea relativ`. |n ce prive[te eficien]a invoc`rii unei nulit`]i absolute sau relative, trebuie subliniat c` la judecata \n apel se reexamineaz` cauza sub toate aspctele, astfel \nc\t, dac` judecata \n apel se desf`[oar` cu respectarea dispozi]iilor legale, se acoper`, de principiu, orice vitium in procedendo; de aceea, desfiin]\nd hot`r\rea apelat` ca lovit` de nulitate absolut` sau relativ`, instan]a de apel va solu]iona apoi cauza potrivit legii penale [i celei civile [i \n conformitate cu faptele complet [i corect re]inute. De la
De exemplu gre[ita individualizare a pedepsei poate fi invocat`, ca motiv de apel, de c`tre procuror, \n sensul aplic`rii unei pedepse prea bl\nde de c`tre prima instan]`, iar de inculpat \n sensul aplic`rii unei pedepse prea aspre.
105

DPPps169 aceast` regul` se derog` numai \n situa]iile prev`zute \n art. 379 pct. 2 lit. b, c\nd se trimite spre rejudecare la instan]a care a pronun]at hot`r\rea apelat` sau la instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. b) La judecata \n prim` instan]` nu au fost administrate toate probele necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele Apelantul se poate pl\nge c` a solicitat administrarea unor probe concludente [i utile, dar prima instan]` a respins cererea \n mod nejustificat; apelantul poate cere, pentru prima oar` \n apel, administrarea de noi probe, pe care le consider` necesare solu]ion`rii juste a cauzei; dac` probele provin din \nscrisuri, acestea pot fi depuse odat` cu declara]ia de apel sau cu memoriul de motive de apel; administrarea de probe noi poate fi cerut` [i de intimat [i de procurorul de [edin]`; dac` instan]a de apel consider` c` cererile pentru administrarea de probe noi s\nt \ntemeiate, \nainte de a desfiin]a hot`r\rea apelat`, dispune administrarea lor. Instan]a de apel poate dispune [i din oficiu administrarea de probe noi \n apel, prin care se verific` dac` prima instan]` a stabilit complet [i corect faptele cauzei. c) Aprecierea necomplet` sau gre[it` a probelor administrate Ca temei de apel se poate invoca [i omisiunea de la apreciere a unor probe esen]iale sau ar`tarea probelor care au fost gre[it apreciate, prin sus]inerea ca reflect\nd adev`rul, de[i au fost considerate mincinoase, ori dimpotriv`, c` s\nt mincinoase, de[i au fost apreciate ca veridice. |n aceste cazuri exist` erori asupra faptelor [i, ca urmare, [i o solu]ionare gre[it` a cauzei, ra]iune pentru care sentin]a apelat` trebuie desfiin]at`. |n acest scop, se d` o nou` apreciere probelor, corespunz`toare tuturor probelor administrate, ceea ce poate duce la solu]ii inverse106. d) S-au re]inut fapte f`r` s` existe probe care s` le sus]in` sau, dimpotriv`, din probe rezult` existen]a unor fapte sau \mprejur`ri pe care prima instan]` nu le-a re]inut Apelul declarat tinde s` \nl`ture aceste situa]ii necorespunz`toare unei solu]ion`ri juste a cauzei, prin re]inerea faptelor care au un suport probatoriu [i \nl`turarea acelora care nu s\nt sus]inute de probe. e) Solu]ia pronun]at` de prima instan]` nu corespunde prevederilor legii penale [i celei civile De[i prima instan]` a respectat dispozi]iile care reglementeaz` desf`[urarea procesului penal, a l`murit corect [i complet, prin probe, toate faptele [i \mprejur`rile cauzei, totu[i aplicarea gre[it` a legii materiale se poate produce prin ignorarea dispozi]iilor legale aplicabile, prin aplicarea unor dispozi]ii care nu erau incidente \n cauz`, prin interpretarea gre[it` a dispozi]iilor legale \n toate cazurile pronun]\ndu-se o solu]ie contrar` sau neconform` cu legea penal` [i civil`, care trebuie \nl`turat` [i \nlocuit` cu o solu]ie corespunz`toare. Dac` \nc`lcarea unei dispozi]ii a legii de procedur` atrage desfiin]area hot`r\rii atacate numai \n cazul \n care se produce o v`t`mare a posibilit`]ilor de solu]ionare just` a cauzei, \n cazul \nc`lc`rii legii penale sau a celei civile se pronun]` \ntotdeauna o solu]ie nelegal` care trebuie \nlocuit` cu o solu]ie conform` cu prevederile legii materiale.
Dac` din probele administrate \n fa]a primei instan]e s-a ajuns la condamnarea inculpatului, re]in\ndu-se vinov`]ia sa, instan]a de apel, d\nd o nou` apreciere probelor, poate pronun]a achitarea sa, consider\ndu-l c` nu a s`v\r[it infrac]iunea de care este inculpat.
106

DPPps170 La stabilirea pedepsei, a m`surilor educative [i a celor de siguran]`, prima instan]` nu a f`cut o individualizare corect` a sanc]iunilor, \n concordan]` cu criteriile pe care le prevede art. 72 Cod penal Instan]a de apel are obliga]ia, \n apelul procurorului, al p`r]ii v`t`mate sau a inculpatului, s` desfiin]eze sentin]a penal` apelat` [i s` stabileasc` sanc]iunile \n conformitate cu criteriile fixate de lege. f) Acestea s\nt temeiurile care pot determina instan]a de apel s` desfiin]eze sentin]a penal` apelat` [i s` dea o nou` solu]ie cauzei, fie schimb\nd solu]ia (din condamnare \n achitare sau invers), fie modific\nd solu]ia de condamnare (prin schimbarea \ncadr`rii juridice, modificarea pedepsei etc.); de asemenea, \n apel se poate modifica sau schimba solu]ia dat` cu privire la ac]iunea civil`. Apelantul care dore[te s` ob]in` o reformare a sentin]ei atacate trebuie s` invoce aceste temeiuri prin motive concrete de apel, astfel \nc\t s` se ajung` la o alt` solu]ie sau la o modificare a solu]iei date de prima instan]`. I.19. Judecata \n apel 1. Desf`[urarea judec`]ii \n apel 1) M`surile preg`titoare [edin]ei de judecat` \n apel Dup` ce a expirat termenul de declarare a apelului, prima instan]` \nainteaz` dosarul cauzei, \mpreun` cu toate declara]iile de apel, la instan]a ierarhic superioar` competent` func]ional s` judece [i s` solu]ioneze apelurile declarate. |n cazul \n care s-a declarat apel de c`tre una din p`r]i, dup` ce dosarul a fost \naintat la instan]a de apel, cererea de apel se trimite acesteia pentru a fi judecat` [i solu]ionat` \mpreun` cu celelalte declara]ii de apel. Dac` declara]ia de apel nu a fost trimis` \n termen util pentru a fi judecat` \mpreun` cu celelalte declara]ii de apel, partea care a declarat \n termen apel nu este dec`zut` din acest drept, apelul s`u fiind judecat separat, dup` pronun]area instan]ei de apel asupra celorlalte apeluri declarate, deoarece fiecare parte din proces are un drept autonom de apel ce poate fi valorificat [i trebuie s`-[i primeasc` solu]ia corespunz`toare. Dup` fixarea termenului de judecat` \n apel de c`tre pre[edintele tribunalului sau al cur]ii de apel competente, se dispune citarea p`r]ilor; judecata \n apel se desf`[oar` public, oral [i contradictoriu, \n prezen]a p`r]ilor, ceea ce implic` citarea lor. Inculpatul aflat \n stare de de]inere trebuie s` fie adus la judecata \n apel (art. 375), sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute. De[i \n art. 375 al. 4 se prev`d unele situa]ii \n care inculpatul aflat \n stare de de]inere nu este adus la judecata \n apel, dispozi]ia nu este aplicabil` deoarece hot`r\rile prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale sau prin care s-a solu]ionat un conflict de competen]` nu s\nt susceptibile de apel. |ntruc\t martorii, exper]ii au fost asculta]i la judecata \n prim` instan]`, nu se mai citeaz` la judecata \n apel, afar` de cazul c\nd instan]a de apel dispune reascultarea lor. P\n` la data c\nd are loc [edin]a de judecat`, apelantul poate depune motivele de apel [i orice \nscrisuri noi certificate de orice fel, adeverin]e, acte autentice, acte sub semn`tur` privat` emanate de la p`r]i, scrisori, chitan]e, acte de eviden]` primar` etc. Aceste \nscrisuri trebuie s` fie noi, \n sensul c` nu au fost prezentate la prima instan]` p\n` \n momentul pronun]`rii ei. |n practic` se prezint`, uneori, declara]ii scrise ale unor persoane, p`reri ale unor speciali[ti, ob]inute extrajudiciar; ele nu constituie
* * *

DPPps171 \nscrisuri propriu-zise, de[i se prezint` \n form` scris`, pe baza c`rora se poate solu]iona cauza \n apel; dac` instan]a de apel consider` c` declara]iile persoanelor care au dat declara]ii scrise sau opiniile scrise ale speciali[tilor pot contribui la solu]ionarea just` a cauzei, va dispune citarea lor ca martori sau invitarea lor ca exper]i. 2) Competen]a, compunerea [i constituirea instan]ei de apel Judecata \n apel are loc \n fa]a completului de judecat` a instan]ei competente s` judece \n apel. Astfel, tribunalul judec` apelurile declarate \mpotriva sentin]elor pronun]ate de judec`torii; tribunalul militar teritorial judec` apelurile declarate contra sentin]elor pronun]ate de tribunalele militare; curtea de apel judec` apelurile declarate \mpotriva sentin]elor pronun]ate de tribunale, iar Curtea Militar` de Apel pe cele declarate \mpotriva sentin]elor pronun]ate de tribunalul militar teritorial. Completul de judecat` \n apel la tribunale [i la cur]ile de apel este format, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, din doi judec`tori (Legea nr. 142/1997 de modificare a Legii nr. 92/1992 art. 17 al. 2). La tribunalul militar teritorial [i la Curtea Militar` de Apel completul este format din trei judec`tori militari, pre[edintele av\nd cel pu]in grad egal cu gradul inculpatului militar. Procurorul particip` \ntotdeauna la judecata \n apel, lipsa sa fiind sanc]ionat` cu nulitatea absolut`. De asemenea, la instan]ele militare, procurorul trebuie s` fie cel pu]in egal \n grad cu inculpatul militar. C\nd procurorul nu are cel pu]in grad egal cu cel judecat, va fi asistat de un alt procuror cu grad corespunz`tor, numit prin ordinul [efului parchetului militar din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. La judecata \n apel, p`r]ile f`r` a-[i pierde calitatea procesual` anterioar` cap`t` denumiri specifice c`ilor de atac; cel ce declar` apel se nume[te apelant, iar partea advers` acestuia se nume[te intimat. Procurorul poate fi [i el apelant; \ns` c\nd apelant este una din p`r]i, procurorul particip` la judecata \n apel \n vederea combaterii unui apel ne\ntemeiat sau, dimpotriv`, pentru sus]inerea unui apel \ntemeiat. Ap`r`torul particip` la judecata \n apel pentru partea care l-a ales; c\nd asisten]a juridic` este obligatorie, cauza nu poate fi judecat` \n apel, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, dac` partea nu este asistat` de un ap`r`tor ales sau din oficiu. La judecata \n apel, p`r]ile inclusiv inculpatul pot fi reprezentate; de regul`, reprezentantul p`r]ii este un avocat care, \n acela[i timp, asigur` [i ap`rarea. 3) {edin]a de judecat` \n apel Dup` deschiderea [edin]ei de judecat` \n apel de c`tre pre[edintele completului de judecat`, se procedeaz` la verificarea \ndeplinirii condi]iilor de judecare a cauzei \n apel. Verific`rile prealabile se refer` la regularitatea [edin]ei de judecat` [i a sesiz`rii instan]ei de apel. Presupun\nd c` este bine alc`tuit` [i constituit` instan]a de judecat`, se examineaz` dac` apelul este \n stare de judecat`, \n sensul c` p`r]ile au fost legal citate, c` inculpatul aflat \n stare de de]inere este prezent, iar asisten]a juridic` obligatorie este asigurat`. Dac` una din p`r]i nu a fost citat` [i nu s-a prezentat la judecat`, dac` inculpatul arestat nu a fost adus sau dac` ap`r`torul nu s-a prezentat, de[i asisten]a juridic` este obligatorie, cauza se am\n` pentru alt` dat`, c\nd vor fi \ndeplinite aceste cerin]e. |n cazul \n care procedura de citare \n apel a fost legal \ndeplinit` [i asisten]a juridic` asigurat`, se trece la verificarea regularit`]ii sesiz`rii instan]ei de apel.

DPPps172 Astfel, se verific` dac` sentin]a atacat` este, potrivit legii, supus` apelului; dac` declara]ia de apel apar]ine unei persoane care este titular al dreptului de apel; dac` apelul a fost declarat \n termen sau este un apel peste termen ori s-a cerut repunerea \n termen. |n cazul \n care apelul este inadmisbil sau tardiv, judecata nu mai are loc \ntruc\t instan]a de apel nu a fost sesizat` potrivit legii. Atunci c\nd s\nt mai multe apeluri [i numai unele din ele s\nt inadmisibile sau tardive, judecata se va desf`[ura numai cu privire la apelurile legal introduse. Se discut`, de asemenea, orice cerere f`cut` de procuror sau de p`r]i \n leg`tur` cu judecarea apelului (cum ar fi o cerere de recuzare, de am\nare a cauzei pentru preg`tirea ap`r`rii etc.). C\nd nu exist` nici un impediment \n desf`[urarea [edin]ei de judecat`, se trece la judecarea apelului. Cercetarea judec`toreasc` \n apel const` \n administrarea probelor noi care s\nt necesare pentru solu]ionarea cauzei. Dac` \n motivele de apel se critic` hot`r\rea primei instan]e pentru c` nu s-au administrat toate probele necesare, apelantul trebuie s` arate faptele [i \mprejur`rile ce trebuie dovedite, probele [i mijloacele de prob` necesare. Cu privire la admisibilitatea, concluden]a [i utilitatea probelor se d` cuv\ntul intimatului [i procurorului, care, la r\ndul lor, pot propune probe noi \n combaterea celor propuse de apelant. Instan]a de apel se pronun]`, prin \ncheiere, asupra cererii de noi probe, av\nd dreptul motivat s` le admit` sau s` le resping`. Instan]a de apel poate dispune [i din oficiu administrarea probelor necesare. |n cazul \n care s-a admis administrarea de noi probe, se procedeaz` fie la administrarea lor imediat`, dac` este posibil, fie la am\narea cauzei pentru o nou` [edin]` de judecat` c\nd, \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti, se vor administra aceste probe; cercetarea judec`toreasc` se desf`[oar` \n una sau mai multe [edin]e de judecat` p\n` la epuizarea administr`rii tuturor probelor admise, c\nd se trece la dezbaterile judiciare \n instan]a de apel. Admiterea [i administrarea probelor are loc f`r` ca, \n prealabil, s` se admit` apelul [i s` se desfiin]eze hot`r\rea apelat`. Dezbaterile judiciare au ca obiect criticile aduse modului \n care s-a desf`[urat judecata \n prim` instan]` [i a solu]iilor pronun]ate de aceasta cu privire la ac]iunea penal`, la ac]iunea civil` [i la alte dispozi]ii ale hot`r\rii apelate. |n apel examinarea cauzei se face sub toate aspectele de fapt [i de drept, \n limitele situa]iei persoanei care a declarat apel sau la care se refer` alepul declarat [i \n raport cu calitatea procesual` a apelantului; \ns` instan]a poate examina cauza prin extindere [i cu privire la p`r]ile care nu au declarat apel sau la care acestea nu se refer`. Deci se discut` \n contradictoriu nu numai motivele de apel [i combaterea lor, ci [i acele erori de fapt [i de drept pe care le-a f`cut prima instan]`, invocate din oficiu de c`tre instan]a de apel, ]in\ndu-se seama de a nu se agrava situa]ia apelantului sau a celor fa]` de care cauza a fost examinat` prin extindere. De asemenea, \n apel se poate da o nou` apreciere probelor din dosarul cauzei (art. 378 al. 2), ceea ce impune prezentarea argumentelor privind aprecierea incomplet` sau gre[it` a probelor de c`tre prima instan]a. instan]a de apel, av\nd dreptul s` reformeze hot`r\rea atacat`, schimb\nd sau modific\nd solu]iile date de prima instan]`, apelantul sus]ine \n cursul dezbaterilor admiterea apelului, indic\nd [i solu]ia pe care o propune pentru fondul cauzei; intimatul r`spunde motivelor de apel, argument\nd c` apelul nu este fondat, ra]iune pentru care cere respingerea lui. Procurorul pune concluzii cu privire la temeinicia apelului [i propune solu]ia corespunz`toare \n raport de modul cum apreciaz` temeinicia sus]inerilor apelantului sau ale intimatului.

DPPps173 Ordinea dezbaterilor este urm`toarea: se d` cuv\ntul mai \nt\i apelantului, apoi intimatului [i la urm` procurorului. Dac` \ntre apelurile declarate se afl` [i apelul procurorului, primul are cuv\ntul acesta. Procurorul [i p`r]ile au dreptul la replic` cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor, \n aceea[i ordine ar`tat` mai sus. Inculpatul are cel din urm` cuv\ntul, personal sau prin ap`r`torul s`u. Dup` \ncheierea dezbaterilor se ridic` [edin]a de judecat` \n apel, instan]a urm\nd s` delibereze [i s` se pronun]e asupra apelului sau apelurilor declarate. 4) Deliberarea [i darea hot`r\rii Instan]a de apel delibereaz` \n secret, \n prezen]a tuturor judec`torilor care au participat la dezbateri, asupra solu]iei pe care trebuie s` o pronun]e \n cauza judecat`. Obiectul deliber`rii const`, \n primul r\nd, \n examainarea [i pronun]area asupra tuturor motivelor de apel formulate de apelant [i care au fost puse \n discu]ie din oficiu. Atunci c\nd, \n cursul deliber`rii, instan]a de apel constat` erori de fapt [i de drept care nu au fost puse \n discu]ia p`r]ilor, este obligat` s` redeschid` [edin]a de judecat` pentru a avea loc dezbateri contradictorii cu privire la aceste noi aspecte. Dup` deliberare, instan]a adopt` solu]ia pe care trebuie s` o dea apelului sau apelurilor declarate; solu]ia se consemneaz` \ntr-o minut`, care constituie dispozitivul deciziei instan]ei de apel, aceasta urm\nd s` fie semnat` de to]i membrii completului care au judecat, precum [i de grefier. Minuta se pronun]` \n [edin]` public`, \n cel mult 15 zile de la data judec`rii cauzei, de c`tre pre[edintele completului de judecat`. Decizia instan]ei de apel se redacteaz` apoi \n cel mult 20 de zile de la pronun]are. 2. Solu]iile la judecata \n apel 1) Drepturile instan]ei de apel \n solu]ionarea apelului Apelul fiind o cale ordinar` de atac at\t cu privire la chestiunile de fapt, c\t [i la cele de drept, instan]a de apel este \nvestit`, \n principiu, cu dreptul de a reforma sentin]a primei instan]e \nl`tur\nd erorile de fapt [i de drept [i d\nd o solu]ie corespunz`toare. Reformarea sentin]ei apelate \nseamn` adoptarea unei alte solu]ii dec\t cea pronun]at` de prima instan]` sau modificarea acesteia. Pentru a ajunge la o alt` solu]ie, instan]a de apel poate constata c` aprecierea dat` probelor este gre[it` [i c` din aceste probe [i, eventual, din probele administrate \n apel rezult` o alt` situa]ie de fapt dec\t cea avut` \n vedere de prima instan]`; ca urmare, instan]a de apel, spre deosebire de instan]a de recurs, are dreptul de a da o nou` apreciere probelor administrate. La o alt` solu]ie se poate ajunge [i atunci c\nd, re]in\ndu-se aceea[i situa]ie de fapt ca la prima instan]`, aceasta a aplicat gre[it legea penal` (fie consider\ndu-se neprev`zut` de legea pen` o fapt` incriminat` de lege, fie consider\ndu-se infrac]iune o fapt` neprev`zut` de legea penal`); deci dac` s-a comis o eroare de drept, instan]a de apel are dreptul s` reformeze hot`r\rea atacat` pentru a aplica corect legea penal` [i legea civil`. Reformarea hot`r\rii apelate se poate dispune at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea uneia din p`r]i; situa]ia inculpatului nu se poate agrava dec\t dac` exist` apelul procurorului \n defavoarea sa sau apelul p`r]ii v`t`mate. |n apelul inculpatului condamnat, instan]a de apel poate pronun]a achitarea sau \ncetarea procesului penal, \n raport de cazurile prev`zute de art. 10, dup` cum poate men]ine condamnarea cu o \ncadrare juridic` mai u[oar` sau cu o pedeas` mai bl\nd`; \n apelul procurorului [i al p`r]ii v`t`mate se poate pronun]a condamnarea unui

DPPps174 inculpat achitat de prima instan]` sau pentru care s-a dispus \ncetarea procesului penal, ori se poate agrava condamnarea printr-o \ncadrare juridic` a faptei \ntr-o infrac]iune mai grav` sau printr-o pedeaps` mai sever`. |n celelalte cazuri agravarea situa]iei unei p`r]i se poate face \n apelul p`r]ii adverse. Apelul nu atrage \ntotdeauna reformarea hot`r\rii primei instan]e de c`tre instan]a de apel; \n unele cazuri, dup` desfiin]area hot`r\rii apelate, de c`tre instan]a de apel, aceasta dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan]`; este cazul c\nd apelul \nlocuie[te opozi]ia, judecata la prima instan]` desf`[ur\ndu-se f`r` a se asigura contradictorialitatea sau c\nd nu s-a solu]ionat fondul cauzei. 2) Solu]iile la judecata \n apel Deliber\nd asupra apelului sau apelurilor declarate [i examin\nd cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept, inclusiv prin extindere, instan]a de apel pronun]` solu]ii de baz`: respingerea apelului [i admiterea sa. A. Respingerea apelului Se poate dispune \n dou` ipostaze: a) Apelul nu \ntrune[te condi]iile legale pentru a investi instan]a de apel cu judecarea cauzei c\nd apelul este tardiv sau inadmisibil. Apelul este tardiv c\nd a fost declarat peste termenul legal de apel. | nainte de a lua hot`r\rea de a respinge apelul ca tardiv, instan]a trebuie s` verifice dac` apelul nu poate fi considerat un apel peste termen (art. 365) sau dac` nu s-a cerut repunerea \n termenul de apel (art. 364). Un apel tardiv nu are puterea de a sesiza instan]a superioar` cu reexaminarea cauzei, ra]iune pentru care legea prevede respingerea sa ca lovit de nulitate. Apelul este inadmisibil c\nd este \ndreptat \mpotriva unor hot`r\ri pe care legea nu le supune apelului sau c\nd a fost declarat de o persoan` c`reia legea nu-i acord` dreptul de a apela107. Ca [i apelul tardiv, apelul inadmisibil nu are efectul de a \nvesti instan]a de apel cu reexaminarea cauzei \n fond. b) Apelul este nefondat, hot`r\rea apelat` fiind conform` cu legea [i adev`rul. Un apel este considerat nefondat c\nd hot`r\rea atacat` cu apel este dat` potrivit dispozi]iilor legale [i corespunde adev`rului, motivele de apel nefiind \ntemeiate. Respingerea unui apel ca nefondat are loc [i atunci c\nd apelul este lipsit de obiect, deci c\nd, p\n` la judecata \n apel a disp`rut motivul pentru care fusese atacat` hot`r\rea cu apel108. Ori de c\te ori se respinge apelul, fie ca inadmisibil sau tardiv, fie ca nefondat, se men]ine hot`r\rea apelat`; \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel se poate declara recurs. B. Admiterea apelului Se dispune atunci c\nd instan]a de apel constat` existen]a unor motive de reformare a hot`r\rii apelate sau de desfiin]are a acesteia, \n

De exemplu, este inadmisibil apelul declarat \mpotriva unei sentin]e de declinare de competen]`, pentru c` aceasta nu poate fi atacat` printr-o cale de atac ordinar`; este inadmisibil, de asemenea, apelul declarat de partea v`t`mat` \ntr-o cauz` privitoare la o infrac]iune pentru care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, precum [i apelul p`r]ii civile cu privire la latura penal` a cauzei. 108 De exemplu, apelul f`cut de un inculpat \nainte de a se cunoa[te temeiurile achit`rii devine f`r` obiect dac` achitarea sa s-a pronun]at pentru inexisten]a faptei, resping\ndu-se [i ac]iunea civil`, deoarece o solu]ie mai favorabil` nu poate fi ob]inut` la instan]a de apel.

107

DPPps175 vederea rejudec`rii cauzei, de prima instan]` (dup` desfiin]area hot`r\rii apelate se trimite cauza spre a fi rejudecat` de prima instan]`). a) Dup` admiterea apelului [i desfiin]area sentin]ei primei instan]e, instan]a de apel procedeaz` la solu]ionarea cauzei \n fond Dup` ce a admis apelul [i a desfiin]at sentin]a, instan]a de apel reformeaz` solu]ia acesteia, pronun]\nd o nou` hot`r\re prin care se solu]ioneaz` fondul cauzei. |n art. 379 pct. 2 lit. a se prevede c` instan]a de apel, la solu]ionarea fondului, procedeaz` potrivit art. 345 [i urm.: dac` prima instan]` a pronun]at condamnarea inculpatului, \n apelul procurorului [i al p`r]ii v`t`mate se poate men]ine condamnarea [i agrava situa]ia inculpatului, printr-o \ncadrare juridic` mai grav`, printr-o pedeaps` mai sever`, prin aplicarea unei m`suri de siguran]` etc.; de asemenea, se poate schimba solu]ia dat` de prima instan]`, \n sensul condamn`rii inculpatului care fusese achitat sau pentru care se \ncetase procesul penal; \n apelul inculpatului condamnat de prima instan]`, precum [i al procurorului f`cut \n favoare, instan]a de apel poate men]ine condamnarea, atenu\nd \ncadrarea juridic` [i pedeapsa ori \nl`tur\nd m`surile penale aplicate gre[it, dup` cum poate pronun]a o solu]ie invers`, achit\ndu-l pe inculpat (dac` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. ae) sau \ncet\nd procesul penal (dac` exist` vreunul din cazurile prev`zute de art. 10 lit. fj ori un caz de nepedepsire); dac` hot`r\rea apelat` a fost desfiin]at` ca urmare a \nc`lc`rii dispozi]iilor de procedur` sanc]ionate cu nulitatea, instan]a de apel reface actele nule [i procedeaz` \n continuare la solu]ionarea cauzei prin pronun]area unei hot`r\ri, \n sensul celor ar`tate mai sus. |n latura civil`, instan]a de apel: poate respinge ac]iunea civil` admis` de prima instan]`; poate admite ac]iunea civil` respins` prin sentin]a apelat`, oblig\nd pe inculpat [i partea responsabil` civilmente la repara]ii civile [i cheltuieli judiciare; poate men]ine obligarea la repara]ii civile, reduc\nd sau amplific\nd obliga]ia. Deci solu]ia de baz` la judecata \n apel, dup` desfiin]area sentinei primei instan]e, este pronun]area, potrivit legii [i adev`rului, dup` caz, a condamn`rii inculpatului, achit`rii sale ori \ncet`rii procesului penal, deci a solu]iilor pe care le poate pronun]a prima instan]` asupra celor dou` ac]iuni exercitate \n cursul judec`]ii. Admiterea apelului, desfiin]area hot`r\rii apelate [i adoptarea altei solu]ii asupra fondului se dispune printr-o singur` decizie. b) Dup` admiterea apelului [i desfiin]area sentin]ei primei instan]e, instan]a de apel retrimite cauza spre rejudecare la prima instan]` Conform art. 379 pct. 2 lit. b, apelul cap`t` caracterul unei c`i de atac de anulare, deoarece solu]ionarea cauzei \n fond nu revine instan]ei de apel, ci instan]ei a c`rei hot`r\re a fost desfiin]at`, c`reia i se trimite cauza spre rejudecare \n prim` instan]`. Cazurile \n care se poate pronun]a o astfel de solu]ie s\nt: Judecata \n prim` instan]` a avut loc \n lipsa unei p`r]i nelegal citate sau care, legal citat`, a fost \n imposiiblitatea de a se prezenta la judecat` [i de a \n[tiin]a instan]a desrpe aceast`

DPPps176 \mprejurare. Prin aceast` solu]ie se asigur` o judecat` \n prim` instan]` \n contradictoriu [i cu realizarea dreptului la ap`rare, apelul \nlocuind calea de atac ordinar` a opozi]iei; altfel, prima instan]` ar putea judeca orice cauz` \n lipsa unei p`r]i ilegal citate sau care a \n[tiin]at instan]a c` nu se poate prezenta la judecat`, cu motivarea c` eventualele erori pot fi \nl`turate \n apel. Prin sentin]a apelat` nu s-a rezolvat fondul cauzei (se asigur` astfel trecerea cauzei prin dou` grade de jurisdic]ie de fond). Se consider` nerezolvare a fondului cauzei \n latura penal` c\nd prima instan]` nu s-a pronun]at asupra unei fapte penale pentru care fusese legal sesizat` prin rechizitoriu, prin pl\ngere prealabil` sau prin extinderea obiectului judec`]ii; c\nd s-a \ncetat procesul penal f`r` ca prima instan]` s` se fi pronun]at asupra existen]ei fapte, a vinov`]iei inculpatului [i a caracterului penal al faptei sau c\nd se descop er` la instan]a de apel noi acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni continuate cu privire la care s-a pronun]at prima instan]`. |n latura civil`, nu s-a rezolvat fondul cauzei c\nd prima instan]` nu s-a pronun]at asupra preten]iilor civile solicitate de una din p`r]i. C\nd prima instan]` a judecat f`r` a avea competen]a potrivit dispozi]iilor legale. Lipsa de competen]` fiind sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, rejudecarea cauzei trebuie s` aib` loc la instan]a competent`. Se evit` astfel \nc`lcarea de c`tre prima instan]` a normelor imperative de competen]`. C. Solu]ie complimentar` Instan]a de apel poate constata existen]a vreuneia din situa]iile prev`zute \n art. 333, \n sensul c` urm`rirea penal` nu a fost complet` [i c` \n fa]a instan]ei de apel nu s-ar putea face completarea acesteia dec\t cu mare \nt\rziere; \n aceast` situa]ie, instan]a de apel admite apelul, desfiin]eaz` hot`r\rea primei instan]e [i dispune restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale, urm\nd ca (dac` este cazul) procurorul s` sesizeze din nou prima instan]` cu judecarea cauzei. Aceast` solu]ie se poate dispune [i atunci c\nd, \n fa]a instan]ei de apel, se constat` existen]a vreuneia din situa]iile prev`zute \n art. 335, 336 [i 337, care implic` completarea urm`ririi penale cu privire la noile acte materiale ale aceleia[i infrac]iuni continuate, la noile fapte penale sau la alte persoane pentru care s-a extins procesul penal. 3) Limitele desfiin]`rii hot`r\rii atacate cu apel Instan]a de apel poate desfiin]a hot`r\rea atacat` \n \ntregime sau numai par]ial. Hot`r\rea este desfiin]at` \n \ntregime atunci c\nd toate dispozi]iile privind latura penal` [i latura civil` s\nt desfiin]ate, urm\nd ca ele s` fie \nlocuite cu hot`r\rea instan]ei de apel sau cu ocazia rejudec`rii cauzei de c`tre prima instan]`. Hot`r\rea primei instan]e este desfiin]at` par]ial atunci c\nd apelul se admite numai cu privire la unele fapte [i persoane, dispozi]iile privind celelelate fapte [i persoane fiind men]inute; \n acest caz, hot`r\rea apelat` este reformat` numai cu privire la faptele [i persoanele cu privire la care s-a desfiin]at hot`r\rea primei instan]e. de asemenea, hot`r\rea apelat` poate fi desfiin]at` par]ial numai \n latura penal` sau numai \n latura civil`; solu]ionarea cauzei \n fond se va face numai \n latura cu privire la care s-a desfiin]at hot`r\rea primei instan]e. Desfiin]area par]ial` a hot`r\rii apelate se dispune atunci c\nd prin aceasta nu se \mpiedic` justa solu]ionare a cauzei \n continuare; ea se poate referi la \ncadrarea juridic`, la durata pedepsei, la modalitatea de executare, la obliga]iile civile.

DPPps177 |n toate cazurile de desfiin]are a hot`r\rii apelate, instan]a de apel trebuie s` ]in` seama de limitele efectului devolutiv al apelului (art. 371) [i ale efectului s`u extensiv (art. 373), \n sensul c` reexaminarea cauzei [i solu]ionarea ei se face numai cu privire la persoana care a declarat apel [i la persoana la care se refer` apelul declarat, precum [i numai \n raport cu calitatea pe care apelantul o are \n proces, extinderea examin`rii [i la alte p`r]i fiind posibil` numai dac` acestora nu li se creaz` o situa]ie mai grea. Aplic\ndu-se [i \n apel dispozi]iile din art. 372, instan]a de apel nu poate, prin hot`r\rea sa, s` creeze o situa]ie mai grea pentru cel care a declarat apel sau fa]` de partea cu privire la care s-a declarat de c`tre procuror un apel \n favoarea acesteia. 4) Decizia instan]ei de apel Hot`r\rea prin care instan]a de apel respinge sau admite apelul se nume[te decizie. Partea introductiv` a deciziei trebuie s` cuprind` men]iunile prev`zute \n art. 335, care se refer` la structura sentin]ei penale, aplicabile corespunz`tor pentru judecata \n apel. Expunerea cuprinde temeiurile de fapt [i de drept care au dus, dup` caz, la respingerea sau admiterea apelului; \n cazul admiterii apelului, \n decizie trebuie s` se arate temeiurile care au condus la solu]ionarea direct` a cauzei de c`tre instan]a de apel [i a solu]iei date asupra fondului sau a temeiurilor care au condus la trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instan]`. Dispozitivul trebuie s` cuprind` solu]ia dat` de instan]a de apel at\t cu privire la apel, c\t [i cu privire la fondul cauzei, data pronun]`rii deciziei, men]iunea c` pronun]area s-a f`cut \n [edin]` public` [i c` decizia este supus` recursului. |n cazul \n care inculpatul s-a aflat \n stare de de]inere, \n expunere [i dispozitiv trebuie s` se arate dac` starea de de]inere se men]ine sau se revoc`, precum [i timpul care se deduce din pedeaps`. Dac` s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan]`, decizia trebuie s` indice care este ultimul act procedural r`mas valabil de la care procesul trebuie s`-[i reia cursul. C\nd s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urm`ririi penale, decizia trebuie s` cuprind` [i indica]iile ar`tate \n art. 333 al. 2, care se refer` la motivele restituirii, cu indicarea faptelor [i \mprejur`rilor ce urmeaz` a fi constatate [i prin ce mijloace de prob`. 3. Rejudecarea cauzei dup` desfiin]area \n apel a hot`r\rii primei instan]e 1) Limitele rejudec`rii cauzei de c`tre prima instan]` Spre deosebire de recurs, \n apel judecarea cauzei \n fond, cu o nou` apreciere dat` probelor, se produce \nainte de desfiin]area hot`r\rii primei instan]e, dar \n vederea reform`rii sau anul`rii acestei hot`r\ri. Rejudecarea cauzei, dup` desfiin]area hot`r\rii apelate, se face \ntotdeauna de c`tre prima instan]`, \n cazurile ar`tate mai sus. Rejudecarea cauzei de c`tre prima instan]` are loc \n limitele \n care a fost desfiin]at` hot`r\rea apelat`. |n cazul \n care desfiin]area hot`r\rii apelate a fost integral`, rejudecarea se desf`[oar` cu privire la toate faptele [i persoanele la care se refer` actul de sesizare a instan]ei. |ns` c\nd desfiin]area hot`r\rii primei instan]e este par]ial`, rejudecarea cauzei are loc numai cu privire la faptele [i persoanele cu privire la care s-a desfiin]at hot`r\rea primei instan]e, numai \n latura penal` sau numai \n latura civil` pentru care s-a dispus rejudecarea.

DPPps178 Instan]a de rejudecare poate trece peste aceste limite atunci c\nd, la rejudecare, se schimb` situa]ia de fapt pe care a avut-o \n vedere instan]a de apel la solu]ionarea apelului109. La rejudecare se aplic` principiul non reformatio in pejus \n sensul c`, dac` s-a desfiin]at hot`r\rea \n apelul uneia din p`r]i sau \n apelul procurorului declarat \n favoarea uneia din p`r]i, nu se poate agrava situa]ia acestei p`r]i. Dac` hot`r\rea a fost desfiin]at` \n apelul procurorului declarat \n defavoarea inculpatului sau \n apelul p`r]ii v`t`mate, instan]a care rejudec` poate pronun]a [i o pedeaps` mai grea. 2) Obligativitatea indica]iilor date prin decizia instan]ei de apel Conform art. 385 al. 1, instan]a de rejudecare trebuie s` se conformeze hot`r\rii instan]ei de apel, \n m`sura \n care situa]ia de fapt r`m\ne cea avut` \n vedere la solu]ionarea apelului. |n decizia instan]ei de apel se pot da indica]ii pentru rejudecare cu privire la chestiuni de drept [i la chestiuni de fapt110. Indica]iile curpinse \n decizia instan]ei de apel prin care se trimite cauza spre rejudecare la prima instan]` s\nt obligatorii p\n` \n momentul \n care situa]ia de fapt r`m\ne aceea avut` \n vedere la solu]ionarea apelului111. 3) Procedura de rejudecare a cauzei la prima instan]` Potrivit art. 384, rejudecarea cauzei la prima instan]` se desf`[oar` dup` dispozi]iile cuprinse \n partea special`, titlul II, cap. I [i II, care se aplic` corespunz`tor; dispozi]iile la care se refer` legea s\nt dispozi]iile generale ale judec`]ii [i dispozi]iile pentru judecata \n prim` instan]`. Deci rejudecarea cauzei la prima instan]` se face dup` procedura obi[nuit` a unei judec`]i \n prim` instan]`, dar \n limitele \n care s-a desfiin]at sentin]a apelat` [i \n conformitate cu indica]iile obligatorii ce trebuie respectate. Solu]ionarea cauzei \n fond are loc prin condamnarea ori achitarea inculpatului sau prin \ncetarea procesului penal, dar se ]ine seama de persoana care a declarat apel [i de calitatea procesual` pe care o are, c`ci [i la rejudecare se aplic` efectul devolutiv [i efectul de neagravare a situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac. |n caz de rejudecare se poate dispune [i restituirea cauzei la procuror, dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de art. 333. Instan]a de rejudecare se pronun]` printr-o sentin]`, care este supus` apelului, c`ci a judecat \n prim` instan]`.
Dac` s-a desfiin]at hot`r\rea \n apelul unui inculpat, care nu fusese legal citat, la rejudecare se poate extinde judecata [i cu privire la un alt inculpat pentru care nu se admisese apelul, dac` \n urma administr`rii probelor la rejudecare situa]ia acestuia trebuie avut` [i ea \n vedere la solu]ionarea cauzei, cum ar fi constatarea c` fapta la care a participat este prev`zut` de legea penal`. 110 Desfiin]\ndu-se hot`r\rea primei instan]e, deoarece una din p`r]i a fost judecat` \n lips`, f`r` a fi fost elgal citat`, prin decizia instan]ei de apel se indic` ultimul act procedural r`mas valabil de la care se reia cursul procesului; dac` s-a desfiin]at hot`r\rea pe motivul c` inculpatul a fost citat la o alt` adres` dec\t cea real`, instan]a de judecat` trebuie s`-l citeze pe inculpat la adresa indicat` \n decizia instan]ei de apel; dac` la prima instan]` nu a fost chemat` persoana v`t`mat` pentru a se constitui parte civil` sau nu a fost introdus` \n cauz` persoan responsabil` civilmente, instan]a de rejudecare trebuie s` se conformeze hot`r\rii instan]ei de apel. 111 Dac` inculpatul, printr-o cerere scris` depus` la instan]a de rejudecare, solicit` s` fie citat la o alt` adres` dec\t cea indicat` de instan]a de apel, citarea se va face la aceast` nou` adres`; dac` persoan v`t`mat`, chemat` la prima instan]`, declar` c` nu se constituie parte civil`, nu mai este obligatorie citarea ei \n aceast` calitate.
109

DPPps179

Cap. III. Recursul

I.20. Condi]iile specifice de exercitare a recursului 1. Tr`s`turile caracteristice ale recursului |n caracterizarea recursului penal prin reglementarea actual` trebuie s` fie luate \n considerare cele dou` forme ale acestuia112: de a fi a doua cale de atac ordinar`, succed\nd apelului (form` care caracterizeaz` recursul); de a fi singura cale de atac ordinar`, suplinind lipsa apelului. Cele dou` forme ale recursului \n reglementarea actual` conduc\ndu-se dup` reguli diferite, mai ales \n devolu]ia pe care o provoac`, trebuie re]inute acele caracteristici care \[i pot avea o aplicare la am\ndou` formele recursului, cu predominan]` la recursul ca a doua cale de atac; ca urmare, putem considera c` recursul este o cale de atac ordinar`, exercitabil` \n orice cauz` penal`, cu devolu]ie predominant \n drept, admisibil` \n cazurile prev`zute de lege [i preponderent de reformare. |n procesul nostru penal nu poate fi pus la \ndoial` caracterul recursului de cale de atac ordinar`, fiind reglementat \ntr-un capitol al Codului de procedur` penal` intitulat C`ile de atac ordinare113. Recursul este o cale de atac comun`, c`ci este exercitabil \n toate cauzele penale114. F`r` a exista o dispozi]ie constitu]ional` care s`-l consacre, recursul este actualmente deschis Ministerului Public [i p`r]ilor \n orice cauz` penal`; \n unele cauze, recursul constituie a doua cale de atac ordinar`, dup` apel, iar \n altele calea de atac ordinar` unic`; deci se poate declara recurs [i \mpotriva sentin]elor penale pronun]ate de Curtea Suprem` de Justi]ie. Prin acest caracter, recursul se deosebe[te de apel, care nu este deschis tuturor hot`r\rilor pronun]ate \n prim` instan]`. Recursul este o cale de atac cu devolu]ie predominant \n drept. Fa]` de sistemul cas`rii pure, sus]inut de unii teoreticieni, [i de cel exclusiv \n drept din legisla]ia unor ]`ri, at\t Codul de procedur` penal` rom#n din 1936, c\t [i reglementarea actual` din ]ara noastr` au adoptat pentru recursul ca o a doua cale de atac ordinar` o devolu]ie mai nuan]at`, prin care se las` totu[i instan]ei de recurs dreptul de a face unele constat`ri de fapt [i unele aprecieri privind denaturarea probelor, fie \n raport de probele din dosar, fie de \nscrisurile noi depuse \n recurs. Privind recursul reglementat ca singura cale de atac ordinar`, care devolueaz` cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept, se poate sus]ine c` recursul nu mai este o cale de atac exclusiv \n drept, ci predominant \n drept. Aceast` formulare este de natur` a ne ar`ta c` recursul \[i p`streaz` esen]a de a fi o cale de atac \mpotriva \nc`lc`rii legii de procedur` [i a celei substan]iale, dar nu \n mod exclusiv, l`s\ndu-se posibilitatea ca, \n cazul unor grave erori de fapt, \n care solu]ia adoptat` nu corespunde adev`rului, instan]a de
112 |n Codul de procedur` penal` din 1936, de[i erau cauze pentru care nu exista apel, ci numai recurs, recursul avea o singur` form`, fie c` era a doua cale de atac ordinar`, fie c` era singura; de aceea, tr`s`turile caracteristice ale recursului erau acelea[i pentru ambele cazuri. 113 \n alte legisla]ii, recursul este reglementat \ntre c`ile de atac extraordinare, pe considerentul c` are un cadru restr\ns \n care poate fi exercitat. 114 |n Constitu]ia Romniei din 1923 se prevedea c` recursul este de ordin constitu]ional, ceea ce \nseamn`, pe de o parte, c` \n orice cauz` penal` era deschis dreptul la recurs, iar pe de alt` parte, c` aceast` cale de atac nu putea fi suprimat` printr-o lege ordinar`.

DPPps180 recurs s` intervin` [i s` restabileasc` adev`rul, iar acolo unde nu este apel, recursul trebuie s` \nlocuiasc` lipsa c`ii de atac privitoare la situa]iile de fapt, av\nd dreptul s` restabileasc` situa]ia real` de fapt a cauzei. Inten]ia legiuitorului rom#n de a nu face din recurs o cale exclusiv \n drept rezult` [i din modificarea recent` a art. 385 al. 1 pct. 14, care admite ca un caz de casare c\nd s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege, modificare care are \n vedere, \n leg`tur` cu individualizarea pedepsei, reexaminarea \mprejur`rilor de fapt care pot determina aceast` reindividualizare. Recursul este o cale de atac admisibil` \n cazurile prev`zute de lege. Spre deosebire de apel, \n temeiul c`ruia instan]a de apel examineaz`, \n limitele devolu]iei, \ntreaga cauz`, sub toate aspectele de fapt [i de drept, nefiind limitat` la temeiurile invocate [i cererile formulate de apelant, potrivit art. 3866 al. 2 instan]a de recurs examineaz` cauza \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art. 3859. Condi]ionarea admiterii recursului de \ncadrarea criticilor aduse de recurent hot`r\rii recurate \ntr-unul din cele 22 de cazuri de casare face ca \n recurs s` nu fie luate \n considerare orice lipsuri ale hot`r\rii atacate, ci numai acelea pentru care legea \n]elege s` intervin` casarea hot`r\rii [i rejudecarea cauzei. Din acest punct de vedere, recursul cap`t` un caracter restrictiv \n eliminarea tuturor erorilor de fapt [i de drept, contrar apelului, [i se justific` prin aceea c` este a doua cale de atac ordinar` ce se exercit` \n aceea[i cauz`. Un element restrictiv const` [i \n obliga]ia recurentului de a formula motive de recurs, \ncadrate \n cazurile de casare, pe care trebuie s` le prezinte la instan]a de recurs cu cel pu]in 5 zile \naintea primului termen de judecat`, f`r` \ns` ca aceast` obliga]ie s` aib` ca urmare nulitatea recursului (sanc]iune prev`zut` sub Codul de procedur` penal` din 1936). Chiar [i atunci c\nd instan]a de recurs are dreptul s` ia \n considerare din oficiu un caz de casare, se aplic` aceste limite de casare, \ntruc\t o parte din cele 22 de cazuri de casare pot fi luate \n considerare din ini]iativa instan]ei (art. 3859 al. 2). Dimpotriv`, c\nd recursul este calea de atac ordinar` unic`, nu este limitat la cazurile de casare prev`zute \n art. 3859, instan]a de recurs av\nd dreptul s` invoce, din oficiu, orice lips` a hot`r\rii atacate, fiind obligat` s` examineze \ntreaga cauz` sub toate aspectele. Recursul este o cale de atac preponderent de reformare. |n reglementarea actual`, recursul fiind judecat de o instan]` ierarhic superioar` celei care a pronun]at hot`r\rea recurat`, \ndepline[te prima cerin]` a c`ii de reformare; \n ce prive[te cea de-a doua cerin]` de a solu]iona, dup` casare, cauza \n fond, cu sau f`r` rejudecare aceasta este \ndeplinit` deoarece cele mai multe cazuri de casare atrag [i solu]ionarea cauzei \n fond de c`tre instan]a de recurs. Cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare la prima instan]` sau la instan]a de apel, care caracterizeaz` calea de atac de anulare, au r`mas o excep]ie, fiind limitativ determinate de lege. Ca urmare, regula fiind casarea cu solu]ionarea cauzei de c`tre instan]a de recurs, direct sau dup` rejudecare, recursul poate fi caractrerizat ca o cale de atac preponderent de reformare, subliniindu-se astfel c`, \n unele cazuri, este [i o cale de atac de anulare. 2. Hot`r\rile penale supuse recursului 1) Dou` forme de reglementare a recursului penal Spre deosebire de reglement`rile recursului prev`zute de Codul de procedur` penal` din 1936 [i cel din 1968, prin noua reglementare instituit` prin Legea nr. 45/1993 [i Legea nr. 141/1996 se consacr` dou`

DPPps181 forme de exercitare a recursului, cu implica]ii \n ceea ce prive[te cazurile de casare, judecata \n recurs [i solu]iile pe care le poate adopta instan]a de recurs. Una din aceste forme, caracterizat` prin aceea c` recursul este a dou` cale de atac ordinar`, se prezint` ca forma tradi]ional` a recursului, ca o cale de atac predominant \n drept, prin care se urm`re[te realizarea unei uniforme interpret`ri [i aplic`ri a legii \n cauzele penale. Cea de-a doua form`, \n care recursul se constituie ca singura cale de atac ordinar`, include [i elemente ale apelului, c`ut\ndu-se a se asigura nu numai o aplicare uniform` a legii, ci [i o stabilire complet` [i exact` a faptelor, precum [i o individualizare corect` a sanc]iunilor aplicate; \n aceast` form` a recursului, verificarea hot`r\rii recurate se face sub toate aspectele de fapt [i de drept, ca [i la apel, cu deosebirea c` solu]iile date \n recurs difer` de cele date la judecata \n apel. Elementul care determin` aplicarea uneia sau celeilalte forme a recursului \l constituie caracterul hot`r\rii atacate cu recurs. |n cazul \n care recursul se \ndreapt` \mpotriva unei hot`r\ri date \n apel, se aplic` forma tradi]ional` a recursului de a doua cale de atac ordinar`, devolu\nd cauza preponderent \n drept; dac` recursul se \ndreapt` \mpotriva unei hot`r\ri penale date \n prim` instan]`, recursul devine cale de atac ordinar` unic`, devolu\nd cauza at\t \n fapt, c\t [i \n drept, ca [i apelul; de asemenea, la judecata \n recurs dispar condi]iile impuse tradi]ional recursului. 2) Atacarea cu recurs a deciziilor instan]elor de apel Caracteristic pentru reglementarea actual` a recursului este consacrarea sa ca a doua cale de atac ordinar`, dup` apel. Ca urmare, recursul se \ndreapt`, \n primul r\nd, \mpotriva hot`r\rilor penale pronun]ate de instan]ele de apel. Potrivit art. 27, 281 [i 282, judec` \n apel tribunalul, tribunalul militar teritorial, curtea de apel [i Curtea Militar` de Apel; deciziile date de aceste instan]e, judec\nd \n apel, s\nt susceptibile de recurs115. De[i s\nt decizii date de instan]ele de apel, nu s\nt susceptibile de recurs deciziile prin care s-a admis apelul, s-a desfiin]at hot`r\rea apelat` [i s-a dispus rejudecarea cauzei de c`tre prima instan]`, deoarece aceast` decizie, care nu solu]ioneaz` fondul cauzei, av\nd un caracter intermediar, determin` doar o reluare a ciclului procesual dintr-o etap` dep`[it` (art. 3851 lit. e teza final`). S\nt \ns` susceptibile de recurs deciziile instan]ei de apel care, constat\nd existen]a vreuneia din situa]iile ar`tate \n art. 333, dispun restituirea cauzei la procuror \n vederea complet`rii urm`ririi penale. De[i ini]ial, \n art. 332, se f`cea referire la prima instan]` de judecat`, fa]` de dispozi]ia care permite ca [i instan]a de apel s` dispun` restituirea cauzei la procuror, decizia dat` \n acest sens este o decizie de desesizare care, \n \n]elesul art. 332 al. 3, poate fi atacat` cu recurs. Excep]ia prev`zut` \n art. 3851 lit. e teza final` privind hot`r\rile intermediare prive[te numai decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instan]`, nu [i pe aceea de restituire a cauzei la procuror.
De exemplu, decizia prin care s-a admis apelu inculpatului poate fi atact` cu recurs de c`tre procuror; decizia prin care s-a admis apelul procurorului [i s-a agravat situa]ia inculpatului poate fi atacat` cu recurs de c`tre inculpat. Procurorul poate ataca cu recurs orice hot`r\re pronun]at` de instan]a de apel, cu excep]ia celor excluse de lege; procurorul poate declara recurs [i \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel prin care s-a admis apelul declarat de una din p`r]i [i s-a schimbat sau modificat hot`r\rea primei instan]e, chiar dac` nu declarase apel \n cauz`, fiind interesat \n revenirea la solu]ia pe care o acceptase prin neapelare.
115

DPPps182 |ncheierile pronun]ate \n cursul judec`]ii de c`tre instan]a de apel pot fi atacate cu recurs numai odat` cu decizia de fond; recursul declarat \mpotriva deciziei se socote[te f`cut [i \mpotriva \ncheirilor, chiar dac` acestea au fost date dup` pronun]area deciziei; o exemplificare a acestor \ncheieri, adaptat` la regulile judec`]ii \n apel, a fost dat` \n leg`tur` cu \nchierile ce pot fi atacate cu apel odat` cu fondul. Conform art. 3851 al. 2, \n cazurile prev`zute de lege pot fi atacate cu recurs separat [i unele \ncheieri date de instan]a de apel. Intr` \n aceast` categorie de \ncheieri susceptibile de un recurs separat: a) |ncheierile privind m`surile preventive luate de instan]a de apel [i care, potrivit art. 141, 159 al. 7, 1608 al. 6, pot fi atacate cu recurs separat; de[i \n aceste dispozi]ii legale nu se prevede \n mod expres c` se poate introduce un recurs separat (cum cere art. 3851 al. 2), aceast` cerin]` a legii se deduce din dispozi]ia potrivit c`reia recursul se declar` \n termen de 3 zile, deosebit de termenul de 10 zile pentru decizia de fond. Astfel, \n cursul judec`]ii \n apel se poate dispune, prin \ncheiere, luarea sau revocarea m`surii preventive ori revocarea liber`rii provizorii sub control judiciar sau pe cau]iune; aceste \ncheieri pot fi atacate cu recurs separat. b) |ncheierile prin care se confirm` m`sura intern`rii medicale (art. 162), atunci c\nd aceast` m`sur` a fost luat` \n mod provizoriu de c`tre instan]a de apel. c) |ncheierile prin care s-a dispus de c`tre instan]a de apel suspendarea judec`]ii cauzei \n conformitate cu art. 303. De[i textul prevede c` poate fi atacat` cu recurs separat \ncheierea dat` de prima instan]`, aceea[i ra]iune impune ca [i \ncheierea de suspendare a judec`]ii dat` de c`tre instan]a de apel, care \ntrerupe cursul judec`]ii, s` poat` fi atacat` cu recurs spre a se verifica corectitudinea m`surii luate. Nu s\nt supuse recursului hot`r\rile prin care se solu]ioneaz` conflictele de competen]` [i cererile de str`mutare, deoarece aceste hot`r\ri nu s\nt pronun]ate ca instan]e de apel, cum prevede art. 3851 lit. e, ci ca instan]e care solu]ioneaz` anumite cereri date \n competen]a lor (art. 27, 271, 28, 281, 29). 3) Atacarea cu recurs a hot`r\rilor pronun]ate de prima instan]` Sentin]ele pronun]ate de prima instan]` care nu s\nt supuse apelului pot fi atacate cu recurs. |n aceste cazuri, recursul este o cale de atac ordinar` unic` [i are o reglementare special`. Pot fi atacate cu recurs: a) Sentin]ele asupra fondului pronun]ate de judec`torii, \n cazul infrac]iunilor men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a, precum [i orice alte cazuri prev`zute de lege c` pot fi atacate numai cu recurs. b) Sentin]ele asupra fondului pronun]ate de tribunalele militare, \n cazul infrac]iunilor men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a [i al infrac]iunilor contra ordinii [i disciplinei militare sanc]ionate de lege cu pedeapsa \nchisorii de cel mult 2 ani. c) Sentin]ele pronun]ate de cur]ile de apel [i de Curtea Militar` de Apel. d) Sentin]ele pronun]ate de sec]ia penal` [i de sec]ia militar` a Cur]ii Supreme de Justi]ie. e) Sentin]ele de dezinvestire pronun]ate de judec`torii, tribunale, cur]i [i Curtea Suprem` de Justi]ie, c\nd au judecat \n prim` instan]`116.
De[i textul art. 3851 nu se refer` la aceste sentin]e de dezinvestire, atacarea lor cu recurs decurge din dispozi]iile art. 332337, care prev`d c` sentin]ele de restituire sau de trimitere a cauzei la procuror pot fi atacate cu recurs de c`tre procuror [i de c`tre inculpatul de]inut \n acea cauz`. Pentru
116

DPPps183 Dac` sentin]ele susceptibile de apel nu pot fi atacate cu recurs, aceea[i solu]ie se impune [i atunci c\nd o astfel de sentin]` nu a fost atacat` cu apel sau apelul declarat a fost retras (art. 3851 al.ult.). Pe de o parte, aceast` dispozi]ie \mpiedic` folosirea recursului \n locul apelului, prin nerecurgerea la apel sau prin retragerea unui apel declarat \n termen; pe de alt` parte, potrivit art. 416 pct. 1 [i 2, sentin]ele care nu au fost apelate sau pentru care apelul declarat a fost retras s\nt considerate definitive [i pot fi excutate; or, recursul fiind o cale ordinar` de atac, nu poate fi exercitat \mpotriva unei hot`r\ri definitive. Persoanele care nu au declarat apel \mpotriva sentin]ei pot declara recurs \mpotriva deciziei date \n apelul declarat de alt` persoan`, dac` s-au adus modific`ri sentin]ei. |ncheierile pronun]ate de prima instan]` \n cauzele \n care \mpotriva sentin]elor se poate declara recurs pot fi atacate [i ele cu recurs, dar numai odat` cu sentin]a; [i pentru aceste \ncheieri se prevede c` recursul declarat \mpotriva sentin]ei se socote[te f`cut [i \mpotriva \ncheierilor, chiar dac` acestea au fost date dup` pronun]area sentin]ei. De la aceast` regul` fac excep]ie \ncheierile pronun]ate de prima instan]` care pot fi atacate separat cu recurs. Intr` \n categoria \ncheierilor pronun]ate de prima instan]` care pot fi atacate cu recurs separat: a) |ncheierile date de prima instan]` \n leg`tur` cu m`surile preventive. Pentru unele \ncheieri, legea prevede \n mod expres c` pot fi atacate cu recurs separat (cele prev`zute \n art. 141, prin care se dispune luarea, revocarea, \nlocuirea sau \ncetarea de drept a unei m`suri preventive)117. b) |ncheierile date de prima instan]` \n leg`tur` cu pl\ngerile f`cute \mpotriva modului \n care s-au dispus ori s-au aplicat m`surile asigur`torii, \n condi]iile art. 168 al. 2 [i 169 al. 1, pentru care se prevede posibilitatea atac`rii lor cu recurs separat. c) |ncheierile primei instan]e de judecat` prin care s-a confirmat m`sura de siguran]` a intern`rii medicale \n condi]iile art. 162 al.ult. d) |ncheierea primei instan]e prin care s-a dispus suspendarea judec`rii cauzei, \n condi]iile art. 303 al. 3. Nu pot fi atacate cu recurs nici odat` cu fondul [i nici separat \ncheierile prin care s-a admis ori s-a respins ab]inerea, prin care s-a
aceea[i ra]iune, de[i nu se prevede \n mod expres, pot fi atacate cu recurs [i sentin]ele de dezinvestire pronun]ate \n temeiul art. 285 [i 300 al. 2, deoarece [i \n aceste caazuri se dispune trimiterea sau restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea sau completarea urm`ririi penale. 117 Potrivit practicii instan]ei supreme, nu s\nt susceptibile de recurs separat \ncheierile prin care s-a respins cererea inculpatului de revocare a m`surii preventive luate anterior [i nici \ncheierea prin care s-a respins cererea procurorului de luare a m`surilor preventive de c`tre instan]`. Pentru alte \ncheieri, prin Legea nr. 45/1993 s-a instituit posibilitatea atac`rii lor cu recurs, \nl`tur\ndu-se astfel prevederea care le considera definitive, cum s\nt: \ncheierea prin care s-a solu]ionat pl\ngerea inculpatului \mpotriva ordonan]ei de arestare preventiv` sau a aceleia de obligare de a nu p`r`si localitatea (art. 1401 al. 6); \ncheierea prin care s-a hot`r\t asupra prelungirii duratei arest`rii preventive a inculpatului (art. 159 al. 7); \ncheierea prin care s-a solu]ionat \n prim` instan]` cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cau]iune (art. 1608 al. 6) sau s-a solu]ionat pl\ngerea \mpotriva ordonan]ei procurorului prin care s-a respins cererea de liberare provizorie (art. 1609 al. 2). Cu toate c` pentru aceste \ncheieri nu se mai prevede \n mod expres c` pot fi atacate cu recurs separat, nu se poate trage concluzia c` ele pot fi atacate doar odat` cu fondul: termenul de recurs 3 zile este diferit de cel obi[nuit, iar inculpatul, de[i de]inut, poate fi judecat [i \n lips`, spre deosebire de judecarea recursului \mpotriva sentin]ei de fond.

DPPps184 admis recuzarea, precum [i \ncheierea prin care s-a ref`cut un dosar sau \nscris pierdut, \n condi]iile art. 509. 3. Cazurile \n care hot`r\rile recurate s\nt supuse cas`rii (art. 385 9, 385 6) 1) Cazuri (motive) de casare [i motive de recurs |n art. 3859 s\nt prev`zute cazurile \n care hot`r\rile s\nt supuse cas`rii, iar titulatura marginal` se refer` la cazurile \n care se poate face recurs. |n alte dispozi]ii privitoare la recurs se folose[te expresia motivele de casare (art. 3856, art. 3859 al.ult.), motivele de recurs (art. 38510, art. 38512 al. 3, art. 38514), precum [i temeiurile invocate (art. 3856 al 3). Terminologia folosit` de Cod pune semn de egalitate \ntre cazuri [i motive de casare, dar face deosebire \ntre acestea [i motivele de recurs. Pentru a consacra o terminologie unitar` [i \n spiritul legii, trebuie s` facem deosebire \ntre cazurile (temeiurile) de casare [i motivele de recurs. Cazurile de casare s\nt acele erori de procedur` [i de judecat` care pot duce la admiterea recursului [i casarea hot`r\rii recurate; ele s\nt prev`zute \n art. 3859, sub forma a 22 de \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` [i ale legii materiale, care atrag casarea hot`r\rii atacate cu recurs [i, ca urmare, reformarea acesteia sau rejudecarea cauzei. Aceste cazuri de casare au un caracter general, \n sensul c` se aplic` \n toate cauzele penale, erorile se pot referi la situa]ii care afecteaz` toate p`r]ile din proces sau numai unele din ele, \n care trebuie s` se \ncadreze situa]iile concrete de \nc`lcare a legii comise \n cauza care se judec`. Fiecare caz de casare poate cuprinde un variat num`r de situa]ii concrete de \nc`lcare a legii, [i nu atrage casarea hot`r\rii atacate dec\t \n prezen]a unei asemenea situa]ii concrete de \nc`lcare a legii118. Legea folose[te denumirea de motive de recurs atunci c\nd se refer` la acele \nc`lc`ri ale legii dintr-o cauz` concret`, de natur` a se \ncadra \ntr-unul din cazurile de casare. Motivele de recurs se formuleaz` de c`tre Ministerul Public [i de p`r]ile care au declarat recurs [i constituie criticile concrete pe care le aduc hot`r\rii pe care au recurat-o. Motivele de recurs trebuie s` \ntruneasc` dou` condi]ii cerute de lege: s` se refere la situa]ia celui ce invoc` motivul de recurs [i s` se \ncadreze \n limitele determinate de calitatea sa procesual`119. Nu toate motivele de recurs formulate de Ministerul Public sau de p`r]i s\nt \ntemeiate, \n sensul c` se \ncadreaz` \ntr-unul din cazurile de casare; \ntr-o asemenea situa]ie, motivul de recurs este nefondat [i urmeaz` a fi respins de c`tre instan]a de recurs. Numai atunci c\nd
De exemplu, unul din cazurile de casare se refer` la nerespectarea dispozi]iilor privind competen]a dup` materie sau dup` calitatea persoanei; \ntr-un asemenea caz de casare poate fi \ncadrat` judecarea cauzei de c`tre judec`torie \n loc de tribunal sau invers, de c`tre tribunal \n loc de curtea de apel, de tribunalul militar \n loc de o instan]` civil`; de asemenea, judecarea cauzei de c`tre o alt` instan]` dec\t cea competent` prin prorogare sau c`reia i s-a trimis cauza prin str`mutare etc. |n astfel de cazuri de casare pot fi \ncadrate, de regul`, \nc`lc`rile de lege care au afectat toate p`r]ile din proces, dar pe motive diferite; de exemplu, un caz de casare const` \n judecarea cauzei \n apel \n lipsa unei p`r]i nelegal citate; acest caz de casare poate curpinde variate situa]ii concrete: inculpatul nu a fost ctat la adresa unde locuie[te, partea civil` a fost citat` pentru un alt termen de judecat` dec\t cel fixat, partea responsabil` civilmente nu a fost citat` deloc. I se spune caz de casare pentru c` numai \nc`lcarea legii prev`zut` \n art. 3859 poate atrage admiterea recursului [i casarea hot`r\rii respective. 119 Inculpatul nu poate invoca un motiv de recurs care-l prive[te pe alt inculpat ce nu a declarat recurs; partea civil` nu poate pretinde schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei, critic` referitoare la latura penal` pentru care nu are drept de recurs.
118

DPPps185 situa]ia concret` invocat` prin recurs constituie un caz de casare se poate admite recursul [i casa hot`r\rea recurat`. Pentru un singur caz de casare se pot formula mai multe motive de recurs; unele din ele pot fi nefondate, iar cazul de casare nu va opera; alte motive de recurs pot fi \ntemeiate, [i atunci cazul de casare va opera120. Atunci c\nd \n cauz` exist` recursurile [i ale Ministerului Public [i ale p`r]ilor, fiecare recurent va formula motive de recurs, dintre care unele pot fi comune (incompeten]a instan]ei care a judecat cauza), iar altele diferite, dup` interesul legitim pe care-l are fiecare parte din proces, \ncadrate \ns` \n cazuri diferite de casare. Dac` fiecare motiv de recurs este \ntemeiat, casarea se va dispune pentru unul sau toate cazurile de casare invocate, dar \n interesul celui ce a invocat motivul de recurs g`sit \ntemeiat. C\nd exist` [i recursul procurorului, f`r` vreo rezerv`, temeinicia vreunui recurs al inculpatului sau al oric`rei p`r]i face ca acesta s` devin` un motiv de recurs [i pentru procuror, c`ci acesta vegheaz` la aplicarea corect` a legii, cu respectarea limitelor efectului de neagravare a situa]iei p`r]ii \n recursul procurorului declarat \n favoarea p`r]ii respective. 2) Cazurile \n care se poate face recurs (art. 385 9) |n determinarea prin lege a cazurilor de casare se poate adopta o concep]ie sintetic` sau una analitic`. Concep]ia sintetic` presupune o formulare general`, urm\nd ca jurispruden]a s` determine toate cazurile pe care le cuprinde. Concep]ia analitic`, dimpotriv`, enumer` am`nun]it cazurile de casare, oblig\nd jurispruden]a s` \ncadreze erorile de fapt [i de drept \n cazurile de casare prev`zute de lege, ceea ce implic` o enumerare limitativ` a acestora121.
|n cazul de casare prev`zut \n art. 3859 pct. 21 Cod procedur` penal` c\nd judecata \n prim` instan]` sau \n apel a avut loc f`r` citarea legal` a unei p`r]i motivul de recurs al inculpatului de a nu fi fost citat la adresa pe care o pretinde ori cel invocat de partea civil` c` a fost citat` pentru un alt termen pot fi ne\ntemeiate, deoarece se constat` c` procedura de citare s-a f`cut potrivit legii; dac` partea responsabil` civilmente nu fusese \n realitate citat`, atunci numai acest motiv de recurs face s` opereze cazul de casare indicat, motivele de recurs ale inculpatului [i ale p`r]ii civile fiind respinse ca nefondate. 121 Ini]ial, legisla]ia francez` cuprindea dou` cazuri de casare: violarea formelor de procedur` (care se completa cu reglementarea nulit`]ilor, ca sanc]iuni ale \nc`lc`rii legii de procedur`) [i violarea legii materiale (\nc`lcarea legii penale [i civile \n solu]ionarea cauzei). Ulterior s-a ajuns la reglementarea a cinci cazuri de casare, toate cazurile referindu-se la erori de drept. |n acest mod, se adoptase concep]ia sintetic`. Codul nostru de procedur` penal` din 1936 a adoptat o concep]ie analitic`, fiind formulate 8 nulit`]i de form`, 9 nulit`]i de fond [i 2 motive speciale de recurs, cele mai multe referindu-se la erori de drept. O asemenea reglementare venea \n ajutorul jurispruden]ei, deoarece procurorul [i p`r]ile puteau mai u[or s` \ncadreze lipsurile hot`r\rii recurate \ntr-unul din cazurile de casare, mai ales c` existau dou` cazuri generale (\nc`lcarea formelor procesuale [i violarea legii sau aplicarea sa gre[it`). Datorit` reglement`rii recursului ca singur` cale de atac ordinar`, Codul de procedur` penal` din 1968 a renun]at la concep]ia analitic` [i a adoptat o concep]ie sintetic`, reglement\ndu-se dou` cazuri generale de casare: nelegalitatea [i netemeinicia hot`r\rii recurate, cu subcazuri cu acela[i caracter sintetic: nerespectarea dispozi]iilor legale care garanteaz` aflarea adev`rului sau care asigur` drepturile p`r]ilor, neadministrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adev`rului, aprecierea necomplet` sau gre[it` a probelor administrate, re]inerea unor fapte \n \mprejur`ri care nu corespund probelor [i nu reprezint` adev`rul, neconformitatea solu]iei date cu prevederile legii [i lipsa de juste]e a solu]iei adoptate; unele din aceste cazuri se \ncadrau \n nelegalitatea hot`r\rii recurate, altele \n netemeinicia ei.
120

DPPps186 Reglementarea cazurilor de casare intervenit` prin Legea nr. 45/1993 a revenit la concep]ia analitic` \n formularea cazurilor de casare, prev`z\nd ini]ial (art. 3859) un num`r de 21 de cazuri de casare, f`r` a le mai \mp`r]i \n cazuri de casare de form` [i cazuri de casare de fond, f`r` a le denumi erori de fapt [i erori de drept. |ntruc\t aceste cazuri de casare s-au dovedit necuprinz`toare pentru toate erorile care ar justifica casarea unei hot`r\ri penale, prin Legea nr. 141/1996 s-a mai ad`ugat un caz de casare pct. 171 [i au fost reformulate trei cazuri de casare prin care s-a extins controlul instan]ei de recurs la noi lipsuri ale hot`r\rii recurate, care nu fuseser` avute \n vedere ini]ial. Prin noua reglementare s-a dat un caracter mai pu]in formalist recursului, admi]\ndu-se reindividualizarea pedepsei, ceea ce este o apreciere de fapt caracteristic` instan]ei de fond. Formularea analitic` a cazurilor de casare implic` un caracter limitativ, \n sensul c` nu se poate admite recursul dec\t \n temeiul unuia din cazurile de casare prev`zute de lege. La aceast` concluzie contribuie [i dispozi]ia art. 3856, care prevede c` instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 3856, ceea ce ar exclude invocarea unor lipsuri care nu s-ar \ncadra \n unul din aceste cazuri122. |n raport cu erorile de drept sau de fapt la care se refer` cele 22 de cazuri de casare prev`zute \n art. art. 3859, acestea se pot \mp`r]i \n trei grupe123: \nc`lcarea normelor legale de procedur`, de natur` a aduce atingere posibilit`]i solu]ion`rii juste a cauzei [i drepturilor procesuale ale p`r]ilor, urm\nd s` se \ncadreze \n nulit`]ile operante; \nc`lcarea normelor legii penale [i a celei civile \n solu]ionarea ac]iunii penale [i a ac]iunii civile prin hot`r\rea recurat`; au fost re]inute fapte neadev`rate sau nu s-au re]inut fapte adev`rate care constiuie o grav` eroare de fapt \n solu]ionarea cauzei. 3) Cazuri de casare rezult\nd din \nc`lcarea normelor legale de procedur` penal` Analiz\ndu-se cazurile \n care se poate face recurs, prev`zute \n art. 3859, se re]in ca rezult\nd din \nc`lcarea normelor legale de procedur` penal` cazurile \nscrise sub numerele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 19 [i 21; pentru a opera aceste cazuri de \nc`lcare a legii de procedur` penal` este necesar s` se constate dac` actul procedural efectuat \n condi]ii nelegale \ntrune[te condi]iile \n care este sanc]ionat cu nulitatea. Unele din cazurile enumerate se \ncadreaz` \n situa]iile \n
Jurispruden]a poate, printr-o interpretare extensiv` a cazurilor de casare, s` admit` recursul dac` exist` lipsuri similare cu cele avute \n vedere \n mod expres de legiuitor [i care impun casarea hot`r\rii recurate. Astfel, lipsa \ncheierii [edin]ei de judecat` \n care au avut loc dezbaterile judiciare nu este prev`zut` \n mod expres de nici unul din cazurile de casare prev`zute \n art. 3859; cu toate acestea, lipsa \ncheierii de dezbateri \mpiedic` verificarea respect`rii de c`tre prima instan]` sau de instan]a de apel a dispozi]iilor cu privire la compunerea instan]ei, participarea procurorului, publicitatea [edin]ei de judecat`, prezen]a p`r]ilor [i asisten]a juridic` obligatorie, toate form\nd cazuri de casare prev`zute \n art. art. 3859 pct. 35; ca urmare, aceast` lips` devine un caz de casre prin leg`tura str\ns` pe care o are cu nerespectarea altor dispozi]ii pentru care exist` cazuri de casare. 123 Examinarea cazurilor de casare prin gruparea lor \n aceste trei grupe, [i nu neap`rat \n ordinea prev`zut` \n art art. 3859, se explic`, pe de o parte, prin existen]a unor condi]ii care s\nt comune cazurilor din fiecare categorie [i, pe de alt` parte, se folose[te o clasificare a cazurilor de casare \n error in procedendo [i error in judicando, ultima subdiviz\ndu-se \n error in jure [i error in facto.
122

DPPps187 care opereaz` nulitatea absolut`; ca urmare, v`t`marea produs` prin \nc`lcarea legii exist` \ntotdeauna [i nu poate fi \nl`turat` \n nici un mod, ceea ce permite invocarea nulit`]ii direct la instan]a de recurs de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i; potrivit art. 3859 al. 2, cazurile rezult\nd din nulitatea absolut` se iau \n considerare \ntotdeauna [i din oficiu. |nc`lcare normelor de procedur` sanc]ionate cu nulitatea absolut` se poate produce la urm`rirea penal`, la judecata \n prim` instan]` sau la judecata \n apel; \ntruc\t la judecata \n apel nu se prevede \n afar` de incompeten]a dup` materie sau dup` calitatea persoanei c` \nc`lcarea dispozi]iilor care reglementeaz` urm`rirea penal` [i judecata \n prim` instan]` atrag desfiin]area hot`r\rii apelate cu trimiterea sau restituirea cauzei la procuror ori cu trimiterea spre rejudecare la prima instan]` pentru refacerea actelor nule, se poate trage concluzia c` nu pot fi cazuri de casare dec\t acele \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` sanc]ionate cu nulitatea absolut` care s-au produs la judecata \n apel. Atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e de judecat`, deoarece nu exist` drept de apel \mpotriva acelei hot`r\ri, cazurile de casare care privesc nulit`]ile absolute se refer` la \nc`lcarea dispozi]iilor care reglementeaz` judecata \n prim` instan]` [i, pentru unele \nc`lc`ri ale legii, [i la efectuarea urm`ririi penale. Alte cazuri din cele enumerate se \ncadreaz` \n situa]iile \n care opereaz` nulitatea relativ`; \ntruc\t v`t`marea nu este prezumat` de lege, trebuie constatat` existen]a ei, fiind permis`, totodat`, contradovada sau \nl`turarea ei prin alte modalit`]i; nulitatea relativ` nu poate fi invocat` dec\t de partea care a suferit v`t`marea [i numai dac` a fost invocat` \n termenul prev`zut de lege; de aceea, nulit`]ile relative constituie cazuri de casare numai dac` s-au produs la dezbaterile \n fond ale cauzei la prima instan]` (dac` nu este drept de apel) sau la judecata \n apel ori \n con]inutul hot`r\rii date de instan]a de apel; cazurile de casare rezult\nd din nulitatea relativ` a unui act procesual nu se iau, de regul`, \n considerare din oficiu. A. Cazuri de casare rezult\nd din nulit`]i absolute (art. 3859 pct. 17, 10, 11 Cod procedur` penal`) a) Nu au fost respectate dispozi]iile privind competen]a dup` materie sau dup` calitatea persoanei (pct. 1) Un caz tipic de nulitate absolut` \l constituie judecarea unei cauze de c`tre o alt` instan]` judec`toreasc` dec\t cea competent` potrivit normelor \n vigoare \n raport de natura [i gravitatea infrac]iunii sau de calitatea persoanei \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii124 (art. 2529). Alte cazuri de nulitate absolut` opereaz` atunci c\nd nu au fost respectate normele care determin` competen]a prin prorogare \n caz de indivizibilitate (art. 35), de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei de c`tre instan]a ierarhic superioar` sau a schimb`rii calific`rii faptei printr-o lege nou` (art. 41); de asemenea, atunci c\nd o cale de atac extraordinar` (revizuirea art. 401), o procedur` special` (reabilitarea art. 494) ori o procedur` privind executarea (art. 460) este judecat` [i solu]ionat` de o instan]` necompetent`. |n art. 3859 nu se face distinc]ie \ntre dispozi]iile privind competen]a organelor de urm`rire penal` [i cele privind competen]a instan]elor judec`tore[ti. Ca urmare, se poate trage concluzia c` va opera cazul de casare [i atunci c\nd au fost \nc`lcate dispozi]iile privind competen]a
De exemplu, va fi caz de casare dac` a judecat judec`toria \n loc de tribunal sau invers, o instan]` civil` \n loc de una militar` sau invers, deoarece [i prima instan]` [i instan]a de apel nu aveau competen]a s` judece acea cauz`.
124

DPPps188 organelor de urm`rire penal`, mai ales ale art. 209 al. 3 [i 4, care prevede c` \n anumite cauze urm`rirea se efectueaz` numai de c`tre procurorul de la parchetul de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. Efectuarea cercet`rii penale de c`tre un alt organ dec\t cel competent nu atrage nulitatea urm`ririi penale atunci c\nd este invocat` printr-un motiv de recurs deoarece, potrivit art. 332 al. 1 [i 2, lipsa de comepten]` trebuie invocat` la prima instan]` \nainte de terminarea cercet`rii judec`tore[ti. b) Instan]a nu a fost sesizat` legal (pct. 1) Nulitatea opereaz` at\t \n cazul sesiz`rii primare, c\t [i al sesiz`rilor suplimentare [i derivate. Normele de sesizare primar` s\nt \nc`lcate atunci c\nd instan]a a fost sesizat` cu rechizitoriu \n loc de pl\ngere prealabil` sau invers; c\nd rechizitoriul este emis cu nerespectarea unor dispozi]ii esen]iale (de un procuror necompetent, f`r` confirmarea procurorului ierarhic superior art. 209 al.ult.), cu dep`[irea limitelor prev`zute de lege (art. 263); c\nd pl\ngerea prealabil` a fost introdus` de o persoan` f`r` calitate, peste termenul prev`zut de lege, pentru o infrac]iune care nu se \nscrie \n dispozi]iile art. 279 al. 2 lit. a. Se \ncalc` normele de sesizare c\nd, contrar dispozi]iilor art. 317, este judecat [i condamnat inculpatul pentru o alt` fapt` dec\t cea la care se refer` rechizitoriul sau pl\ngerea prealabil`, dac` nu s-a procedat la suplimentarea sesiz`rii (o asemenea situa]ie este prev`zut` [i \n cazul de la pct. 12 teza a doua). |n cazul sesiz`rii suplimentare, nulitatea absolut` opereaz` dac` inculpatul a fost judecat [i pentru alte acte materiale apar]in\nd infrac]iunii supuse judec`]ii, f`r` a exista o extindere a ac]iunii penale, ori pentru alte fapte penale fa]` de care nu s-a dispus, potrivit legii, extinderea procesului penal [i punerea \n mi[care a ac]iunii penale, ori a fost judecat` o persoan` pentru care nu au fost f`cute formele legale de sesizare suplimentar` a instan]ei (art. 335337). Atunci c\nd legea permite o sesizare derivat` (declinare de competen]`, sesizare dup` rezolvarea unui conflict de competen]` sau a unei cereri de str`mutare, sesizare cu rejudecarea cauzei dup` desfiin]area hot`r\rii \n apel sau dup` casarea hot`r\rii \n recurs art. 42, 43, 385, 38518), \nc`lcarea normelor de sesizare atrage nulitatea absolut` [i casarea hot`r\rii recurate. c) Instan]a nu a fost compus` potrivit legii ori s-au \nc`lcat prevederile art. 292 al. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate (pct. 3) Acest caz de casare prevede trei situa]ii, toate legate de alc`tuirea completului de judecat`. Nulitatea absolut` opereaz`: c\nd instan]a este gre[it compus`; s\nt astfel de situa]ii: - c\nd judec` \n prim` instan]` doi judec`tori \n loc de unul singur, c\nd judec` \n apel un complet de trei judec`tori \n loc de doi judec`tori; - c\nd nu se respect` dispozi]ia care cere un anumit judec`tor (cum este judec`torul desemnat pentru judecarea infractorilor minori art. 483 sau care cere ca judec`torul militar care prezideaz` [edin]a de judecat` s` aib` grad cel pu]in egal cu al inculpatului militar activ art. 5 din Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instan]elor [i a parchetelor militare); - c\nd a judecat o persoan` \nainte de a fi c`p`tat calitatea de judec`tor (nu depusese jur`m\ntul) sau dup` ce pierduse aceast` calitate c\nd au deliberat [i solu]ionat cauza al]i judec`tori dec\t cei care au format completul de judecat` la dezbaterile judiciare, \nc`lc\ndu-se

DPPps189 astfel principiul unicit`]ii completului de judecat` dup` \nceperea dezbaterilor125; c\nd exist` un caz de incompatibilitate126 (art. 4648); orice caz de incompatibilitate operant la instan]a de apel atrage casarea hot`r\rii recurate ca urmare a unei nulit`]i absolute. d) {edin]a de judecat` nu a fost public`, \n afar` de cazurile c\nd legea prevede altfel (pct. 11) |ntruc\t exist` o men]iune \n formularul unei \ncheieri, sentin]e sau decizii c` [edin]a a fost public`, s\nt pu]ine cazurile \n care se constat` \nc`lcarea principiului publicit`]ii [edin]ei de judecat`. Totu[i, au fost situa]ii \n care s-a consemnat c` o cauz` a fost judecat` [i solu]ionat` \n camera de consiliu sau c` [edin]a nu a fost public`, de[i publicitatea era obligatorie; au fost [i cazuri \n care \n documentul procedural nu se consemneaz` c` [edin]a a fost public` sau secret`, caz \n care, dac` din alte acte ale dosarului nu rezult` publicitatea [edin]ei de judecat`, opereaz` cazul de casare. Nu va opera casarea atunci c\nd, de[i legea prevede c` [edin]a nu este public`, s-a desf`[urat \ns` \n prezen]a publicului, deoarece ceea ce se ocrote[te prin nulitatea absolut` este publicitatea [edin]ei de judecat`. e) Judecata a avut loc f`r` participarea procurorului sau a inculpatului, c\nd aceasta era obligatorie potrivit legii (pct. 5) Participarea procurorului la judecata unei cauze penale \n prim` instan]`, \n apel sau \n recurs este obligatorie \n toate cazurile prev`zute \n art. 315. Ca urmare, c\nd participarea procurorului este obligatorie, judecarea cauzei f`r` participarea sa este lovit` de nulitate absolut`. Prin participarea procurorului se \n]elege nu numai prezen]a sa fizic`, ci activitatea sa ca procuror, astfel \nc\t dac` instan]a nu i-a dat cuv\ntul [i procurorul nu [i-a expus punctul s`u de vedere, se poate considera c` nu a participat la judecat`. Cazurile \n care participarea inculpatului la [edin]a de judecat` este obligatorie s\nt prev`zute \n art. 314 al. 2 (inculpatul este \n stare de de]inere, chiar \n alt` cauz`) [i art. 484 (inculpatul este minor). C\nd inculpatul este \n stare de de]inere, incumb` instan]ei obliga]ia de a lua m`suri s` fie adus la judecat`, astfel \nc\t lipsa sa nu-i este imputabil`; \n cazul inculpatului minor, judecata nu poate avea loc \n lipsa sa, afar` de cazul c\nd exist` dovezi concrete c` se sustrage de la judecat`. Cazul de casare se refer` at\t la participarea fizic` a inculpatului, c\t [i la participarea sa procesual`, \n sensul c` i s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale. Participarea procurorului [i a inculpatului la judecat` implic` prezen]a [i activitatea lor la [edin]a de dezbateri judiciare c\nd s-au pus concluzii asupra fondului cauzei, dar [i la [edin]ele anterioare de judecat` dac` s-au adoptat m`suri ori s-au administrat probe. f) Urm`rirea penal` sau jduecata au avut loc \n lipsa ap`r`torului, c\nd prezen]a acestuia era obligatorie (pct. 6) Asisten]a juridic` sau prezen]a ap`r`torului \n formularea legii este obligatorie \n cazurile prev`zute \n art. 171 [i 173 al. 3, cazuri care se refer` at\t la urm`rirea penal`, c\t [i la judecat`. Ini]ial, \n 1993 s-a adoptat drept caz de casare lipsa ap`r`torului \n cazurile \n care
|n practic` s-au \nt\lnit cazuri c\nd \n \ncheierea de [edin]` se consemnau numele [i prenumele judec`torilor care au participat la dezbateri, iar minuta era dat` [i semnat` de al]i judec`tori. 126 Prin aceast` dispozi]ie se confirm` punctul de vedere al celor care considerau c` incompatibilitatea se refer` la compunerea instan]ei [i, ca atare, este garantat` prin sanc]ionarea nerespect`rii ei cu nulitatea absolut`.
125

DPPps190 prezen]a sa este obligatorie la judecat`; \ntruc\t dispozi]iile art. 197 al. 2 [i 3 au fost interpretate \n sensul c` nulitatea absolut` opereaz` [i \n cazul lipsei ap`r`torului inculpatului la urm`rirea penal`, prin Legea nr. 141/1996 s-a pus de acord acest caz de casare cu textul privind nulit`]ile absolute; ca urmare, lipsa ap`r`torului inculpatului, \n cazurile \n care prezen]a sa era obligatorie la urm`rirea penal` [i la judecat`, atrage nulitatea absolut` [i poate fi invocat` drept caz de casare. |n ce prive[te lipsa ap`r`torului \nvinuitului \n cursul urm`ririi penale, care se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii relative, poate constitui caz de casare numai dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de art. 197 al. 4, care cer, pentru invocarea din oficiu de c`tre instan]a de recurs, s` se constate c` prin lipsa ap`r`torului \nvinuitului a fost periclitat` aflarea adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei. |n practic` s-a considerat drept lips` a ap`r`torului [i situa]ia c\nd, \n locul ap`r`torului ales care, motivat, nu s-a prezentat la judecat`, a fost desemnat un ap`r`tor din oficiu, care nu era preg`tit pentru a sus]ine ap`rarea; de asemenea, \n cazul unor inculpa]i cu interese contrare, dac` au fost asista]i de acela[i avocat din oficiu, deoarece unul sau unii dintre ei nu s-au putut bucura de o asisten]` juridic` de calitate. g) Judecata s-a f`cut f`r` efectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori (pct. 7) Pornindu-se de la importan]a pe care o are ancheta social` \n solu]ionarea cauzelor cu inculpa]i minori, s-a prev`zut (art. 197 al. 2 [i 3) c` lipsa anchetei sociale este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`; ca urmare, este caz de casare a hot`r\rii de condamnare a unui inculpat minor pronun]at` f`r` a exista un act de anchet` social` cu privire la acesta. Dup` casarea hot`r\rii recurate, instan]a de recurs poate dispune efectuarea anchetei sociale [i s` rejudece cauza \n cuno[tin]` de datele care se refer` la persoana minorului, deoarece este un element probatoriu care poate fi administrat [i la instan]a de recurs, cu ocazia rejudec`rii cauzei \n fond. h) Instan]a nu s-a pronun]at asupra unei fapte re]inute \n sarcina inculpatului prin actul de sesizare (pct. 10) Instan]a de judecat` este obligat` s` judece toate faptele s`v\r[ite de inculpat cu care a fost sesizat` prin rechizitoriu sau prin pl\ngerea prealabil` adresat` de c`tre partea v`t`mat` direct instan]ei de judecat`. Este o dispozi]ie privitoare la sesizarea instan]ei a c`rei \nc`lcare atrage nulitatea absolut` asupra tuturor faptelor [i persoanelor cu care a fost sesizat` fie prin actul primar de sesizare, fie printr-un act de sesizare suplimentar` cazul de casare opereaz`. |n acest caz de casare se include [i omisiunea instan]ei de a se pronun]a asupra ac]iunii civile al`turate celei penale, decurg\nd din faptele cu care a fost sesizat` instan]a de fond. |n practic` nulitatea s-a produs [i atunci c\nd instan]a a l`sat nerezolvat` ac]iunea civil`, \ndrum\nd partea s` se adreseze instan]ei civile, de[i era obligat` s` se pronun]e asupra repara]iilor civile. i) Instan]a a admis o cale de atac neprev`zut` de lege sau introdus` tardiv Prin exercitarea unei c`i de atac se produce o sesizare a instan]ei de control judiciar; dispozi]iile referitoare la sesizarea instan]ei fiind prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, \nseamn` c` introducerea unei c`i de atac inadmisibile sau tardive este lovit` de o nulitate absolut`127.
De exemplu, admiterea de c`tre tribunal a unui apel \ndreptat \mpotriva unei sentin]e a judec`toriei prin care aceasta [i-a declinat competen]a atrage
127

DPPps191 j) Alte cazuri de casare din nulit`]i absolute Modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de judecat` se consemneaz` \ntr-o \ncheiere; lipsa \ncheierii de [edin]` (art. 305) nu este prev`zut` printre cazurile de nulitate absout`, dar \ntruc\t nu se poate [ti dac` au fost respectate dispozi]iile care se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (cum s\nt cele privitoare la compunerea instan]ei, la incompatibilitate, la participarea procurorului, inculpatului [i ap`r`torului \n cazurile \n care participarea lor este obligatorie) \n practic` s-a considerat c` opereaz` o nulitate absolut` [i, ca urmare, opereaz` [i cazul de casare corespunz`tor dispozi]iilor \nc`lcate. De asemenea, lipsa minutei, nesemnarea ei de c`tre un judec`tor face imposibil` stabilirea respect`rii principiului unicit`]ii completului de judecat`, ceea ce face s` se aplica cazul de casare corespunz`tor. B. Cazuri de casare din nulit`]i relative (art. 385 9 pct. 8, 9 10 tezele 2 [i 3 [i 21) |nc`lcarea oric`rei dispozi]ii legale referitoare la desf`[urarea procesului penal, care nu este prev`zut` \n art. 197 al. 2, se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i relative; ca urmare, cazul de casare opereaz` numai dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege pentru astfel de nulit`]i. Aceast` regul` se observ` \n reglementarea cazurilor de casare, deoarece cazurile rezult\nd din nulit`]ile relative nu s\nt luate \n considerare din oficiu. a) C\nd nu a fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 117 al. 1 [i 2 (pct.8) Expertiza psihiatric` este necesar` pentru a nu condamna penal pe un inculpat care a s`v\r[it fapta \n stare de iresponsabilitate; de aceea, legea prevede c` \n anumite cauze este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice a inculpatului. Dac` o astfel de expertiz` nu a fost efectuat`, exist\nd \ndoieli asupra st`rii psihice a inculpatului, de natur` a-i \nl`tura sau diminua discern`m\ntul, acesta poate cere casarea hot`r\rii recurate, relev\nd v`t`marea suferit`; dac` se constat` o astfel de v`t`mare, opereaz` nulitatea relativ` [i, ca urmare, [i cazul de casare. b) Hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia ori motivarea solu]iei contrazice dispozitivul hot`r\rii sau acesta nu se \n]elege (pct. 9) Statul de drept nu accept` pronun]area unor hot`r\ri discre]ionare care s` nu fie \ntemeiate pe o motivare ra]ional`, de natur` s` conving` despre legalitatea [i juste]ea solu]iei adoptate. |n acest sens s\nt dispozi]iile art. 356 [i 383, care prev`d at\t pentru sentin]`, c\t [i pentru decizia instan]ei de apel necesitatea ar`t`rii temeiurilor de fapt [i de drept ale solu]iei ce s-a pronun]at cu privire la latura penal` [i la latura civil` a cauzei. Lipsa de motivare a solu]iei face ca hot`r\rea judec`toreasc` s` nu fie conving`toare, s` lase o suspiciune asupra conformit`]ii sale cu legea [i adev`rul. Cazul de casare are \n vedere trei situa]ii: hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia, \n sensul c` hot`r\rea pronun]at` este complet nemotivat`, \mpiedic\nd astfel instan]a de recurs s` verifice legalitatea [i temeinicia solu]iei128;
admiterea recursului, fiindc` sentin]ele de declinare de competen]` nu s\nt supuse nici unei c`i de atac ordinare; aceea[i solu]ie [i c\nd apelul declarat de partea v`t`mat` se refer` la o infrac]iune pentru care punerea \n mi[care a ac]iunii penale se dispune din oficiu.

DPPps192 contrazicerea dintre motivarea solu]iei [i dispozitivul hot`r\rii129; a treia situa]ie se refer`, de exemplu, la o hot`r\re \n care inculpatul este condamnat la \nchisoare, f`r` a se stabili durata \nchisorii la care este condamnat. {i \n acest caz de casare ne afl`m \n fa]a unei \nc`lc`ri a dispozi]iilor de procedur` sanc]ionate cu nulitatea relativ`, cazul de casare nefiind invocabil din oficiu. c) Instan]a nu s-a pronun]at cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esen]iale pentru p`r]i, de natur` s` garanteze drepturile lor [i s` infleun]eze solu]ia procesului (pct. 10) Este cazul de casare cunoscut sub denumirea de omisiune esen]ial`. Trebuie s` existe, \n primul r\nd, o omisiune cu privire la examinarea de c`tre instan]a de fond a unor probe administrate sau asupra unor cereri formulate de p`r]i; \n ce prive[te omisiunea asupra unor probe administrate, legea are \n vedere dispozi]iile art. 63 al. 2, care prevede c` formarea convingerii judec`torilor se realizeaz` prin examinarea tuturor probelor administrate; dac` \n aprecierea probelor s-a omis examinarea unora dintre ele, aceast` omisiune este esen]ial`. De asemenea, omisiunea instan]ei de a se pronun]a se poate referi la o cerere esen]ial` a p`r]ii, care i-ar fi ap`rat interesele sale legitime \n solu]ionarea cauzei; cererea de a se am\na judecarea cauzei pentru a-[i putea face ap`rarea, cum ar fi angajarea unui avocat, lipsa justificat` a ap`r`torului ales, imposibilitatea de a se prezenta la judecat` etc. Pentru ca omisiunea instan]ei de a se prounn]a s` fie esen]ial` este necesar ca aceasta s` fie de natur` a garanta drepturile procesuale ale p`r]ii (de exemplu, lipsa ap`r`torului ales) sau de a influen]a solu]ia procesului (cum ar fi administrarea unor probe necesare cerute, dar omise de a fi administrate). |n acest sens, \n art. 38515 al. 2 lit. c se prevede ca un caz de casare c\nd unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare [i din aceast` cauz` nu [i-a putut face ap`rarea, iar \n art. art. 38516 se prevede c` instan]a de recurs se pronun]` [i asupra probelor ce urmeaz` a fi administrate. Cazul de casare se ia \n considerare din oficiu, deoarece nulitatea relativ` se poate lua \n considerare [i din oficiu dac` anularea actului este necesar` pentru aflarea adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei, ceea ce acord` omisiunii un caracter esen]ial. d) C\nd judecata \n prim` instan]` sau \n apel a avut loc f`r` citarea legal` a unei p`r]i sau care, legal citat`, a fost \n imposibilitate de a se prezenta [i de a \n[tiin]a despre aceast` imposibilitate (pct. 21) |n prima situa]ie se cer urm`toarele condi]ii ca s` opereze cazul de casare: partea s` fi fost lips` la [edin]a de dezbateri a cauzei \n prim` instan]` sau \n apel, c`ci pentru lipsa la un termen anterior partea avea obliga]ia s` invoce nulitatea la termenul urm`tor de judecat`; partea lips` s` nu fi fost legal citat` (fie deloc, fie printr-un mod de \nc`lcare a procedurii legale de citare); cazul de casare s` fie invocat \n instan]a de recurs de partea lips` nelegal citat`, c`ci acest caz de casare nu se poate invoca din oficiu.
De exemplu, o hot`r\re prin care se afirm` c` din dosar rezult` nevinov`]ia inculpatului nu este deloc motivat` \n sensul legii de procedur` penal`, deoarece nu se arat` care s\nt probele ce sus]in o astfel de afirma]ie. 129 cum ar fi re]inerea \n considerentele hot`r\rii c` fapta inculpatului nu este prev`zut` de legea penal` [i, totu[i, \n dispozitiv, se prevede condamnarea acestuia
128

DPPps193 |n ce prive[te a doua situa]ie, se cere s` existe cumulativ at\t condi]ia existen]ei unei \mprejur`ri care, \n func]ie de cazul concret, s` poat` fi considerat` ca neprev`zut` [i de ne\nvins printr-un efort normal130, c\t [i existen]a unei \mprejur`ri care s` fi f`cut imposibil` \n[tiin]rea instan]ei de neprezentarea la judecat`131. |mprejur`rile de \mpiedicare se apreciaz` de la caz la caz, temeinicia lor fiind determinat` de \mprejur`rile concrete ale cauzei; cazul de casare trebuie invocat de partea aflat` \n aceste \mprejur`ri. 4) Cazuri de \nc`lcare a legii materiale penale [i civile (art. 385 9 pct. 12, 13, 14, 15, 16, 17, 17 1, 19, 20) Dac` \nc`lcarea unei dispozi]ii privind desf`[urarea procesului penal atrage casarea hot`r\rii recurate numai \n condi]iile \n care opereaz` nulitatea prev`zut` \n art. 197, atunci c\nd se \ncalc` legea material` penal` sau civil` \n mod necesar trebuie s` se caseze hot`r\rea, deoarece nu este permis s` nu se respecte legea penal` fie \n favoarea, fie \n defavoarea inculpatului dup` cum nu este permis s` se \ncalce legea civil`, care poate aduce prejudicii materiale p`r]ii civile sau inculpatului [i p`r]ii responsabile civilmente. Anzaliz\ndu-se cazurile de casare ini]ial prev`zute \n art. 3859 pct. 1217, 19 [i 20, care se refer` la \nc`lcarea legii materiale, se constat` c` toate se refer` la \nc`lcarea sau aplicarea gre[it` a legii penale. Nu e posibil ca, atunci c\nd se \ncalc` sau se aplic` gre[it legea civil`, s` nu existe formulat \n legea de procedur` un caz de casare a hot`r\rii recurate, r`m\n\nd \n fiin]` dispozi]iile privind modul de solu]ionare gre[it` a ac]iunii civile. |n acest sens intervin dispozi]iile art. 38518 al. 2, care prev`d posibilitatea cas`rii hot`r\rii numai cu privire la latura civil`, ceea ce \nseamn` c` au fost \nc`lcate dispozi]iile legii civile. De aceea, s-a cerut ca \ntre cazurile de casare ar trebui introdus [i un caz mai general derivat din cele prev`zute \n art. 3859, care are corespondent \n art. 304 pct. 9 al Codului de procedur` penal`, anume c\nd hot`r\rea este f`r` temei legal ori a fost dat` cu \nc`lcarea sau aplicarea gre[it` a legii. Un astfel de text ar fi \nl`turat unele omisiuni \n redactarea cazurilor de casare care se refer` la \nc`lcarea legii materiale. Prin Legea nr. 141/1996 s-a adoptat acest punct de vedere [i s-a introdus un nou temei de casare art. 3859 pct. 17 potrivit c`ruia este caz de casare c\nd hot`r\rea este contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a f`cut o aplicare gre[it` a legii. Noul text se refer` la legea material` penal` [i civil`. |n completare s-a introdus [i un nou alineat al art. 3859 al. 2 cu urm`torul cuprins: Cazurile de casare prev`zute \n al. 1 pot fi invocate at\t cu privire la solu]ionarea laturii penale, c\t [i a laturii civile a cauzei; \n acest mod s-a creat instrumentul pentru a se casa hot`r\rea recurat` [i \n cazul \nc`lc`rii legii civile. |nc`lcarea legii materiale penale [i civile se poate produce \n trei modalit`]i principale: neaplicarea de c`tre instan]a de fond a unei prevederi legale care trebuia aplicat`; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicat`; aplicarea gre[it` a dispozi]iei legale care trebuia aplicat`. Aceste modalit`]i de \nc`lcare a legii materiale se constat`, \n primul r\nd, atunci c\nd solu]ia este invers`, \n sensul c` s-a dat o solu]ie contrar` celei legale132. F`r` a fi invers`, solu]ia poate fi gre[it` \n
un accident care-l imobilizeaz` la pat, o boal` grav`, o inunda]ie ori o \nz`pezire 131 internarea \n stare de incon[tien]`, arestarea p`r]ii \n alt` localitate etc. 132 condamnarea inculpatului \n loc de achitarea acestuia sau de \ncetare a procesului penal; achitarea inculpatului \n loc de condamnarea sa.
130

DPPps194 cazul \n care condamnarea nu este conform` cu prevederile legii penale prin gre[ita \ncadrare juridic` a faptei sau prin dep`[irea limitelor pedepsei prev`zut` de lege. Acelea[i modalit`]i opereaz` [i atunci c\nd \nc`lcarea se refer` la legea civil`. Acest caz de casare se poate folosi [i \mpreun` cu alte cazuri care au \n vedere \nc`lcarea legii133. a) C\nd nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale unei infrac]iuni sau c\nd s-a pronun]at o condamnare pentru o alt` fapt` dec\t cea pentru care condamnatul a fost trimis \n judecat`, cu excep]ia cazurilor prev`zute \n art. 334337 (pct. 12) Cazul de casare prevede dou` situa]ii diferite: prima teza const` dintr-o \nc`lcare a legii penale, prin nesocotirea dispozi]iei din art. 10 lit. d [i art. 11 pct. 2 lit. a, care prevede c` \n cazul c\nd faptei \i lipse[te un element constitutiv al infrac]iunii se pronun]` achitarea inculpatului134. Pentru a opera acest caz de casare este necesar ca instan]a de fond s` fi re]inut o situa]ie de fapt din care s` rezulte lipsa unui element constitutiv al infrac]iunii; a doua tez` se refer` la \nc`lcarea legii de procedur` penal` (art. 317, 334337), deoarece s-au dep`[it limitele actului de sesizare (fapta pe care o prevede), f`r` a fi \ndeplinite prevederile privind schimbarea \ncadr`rii juridice, extinderea ac]iunii penale pentru noi acte materiale apar]in\nd infrac]iunii judecate sau extinderea procesului penal pentru noi fapte penale. |n leg`tur` cu situa]iile la care se refer` acest caz de casare opereaz` [i cazul de casare prev`zut \n art. 3859 pct. 2 instan]a nu a fost legal sesizat`. Spre deosebire de cazurile determinate de nulit`]ile absolute, \n teza a doua de sub pct. 12 ne afl`m \n fa]a unei erori de judecat`, deoarece se refer` la o dep`[ire din partea instan]ei a limitelor \n care se putea pronun]a. b) C\nd inculpatul a fost condamnat pentru o fapt` care nu este prev`zut` de legea penal` (pct. 13) Este un caz v`dit de \nc`lcare a legii penale atunci c\nd se pronun]` o condamnare pentru o fapt` care, nefiind prev`zut` de legea penal`, constituie doar o fapt` civil`, o contraven]ie, o abatere disciplinar` sau de la moral`. Casarea se poate dispune atunci c\nd, din descrierea faptei pentru care instan]a de fond a pronun]at condamnarea, rezult` c` aceasta nu este prev`zut` de legea penal`. |n art. 3859 nu s-au trecut [i alte cazuri de condamnare pentru fapte ce nu pot atrage r`spunderea penal`, neconstituind infrac]iuni, cum ar fi fapta nu prezint` gradul de pericol social al unei infrac]iuni [i exist` una din cauzele care \nl`tur` caracterul penal al faptei. Omisiunea se explic` prin aceea c`, \n aceste dou` situa]ii, instan]a de casare trebuie s` stabileasc` \mprejur`rile din care rezult` lipsa de pericol social al faptei sau \nl`turarea caracterului penal al faptei, aprecieri care scap` instan]ei de recurs. Cu toate acestea, aplicarea gre[it` a unei cauze care \nl`tur` caracterul penal al faptei poate rezulta [i din interpretarea gre[it` a legii penale135.
cum ar fi condamnarea inculpatului, de[i fapta nu este prev`zut` de legea penal`, sau \ncadrarea juridic` gre[it` a faptei. 134 De exemplu, lipsa caracterului repetat al faptei sau lipsa de scandal public, c\nd legea penal` cere existen]a acestor \mprejur`ri. 135 De exemplu, instan]a de fond re]ine c` nu se poate aplica legitima ap`rare deoarece inculpatul avea posibilitatea s` fug` din fa]a agresorului; or, prin aceast` interpretare s-a statuat c` se \ncalc` dispozi]iile art. 44 Cod penal,
133

DPPps195 C\nd persoana condamnat` a fost \nainte judecat` \n mod definitiv pentru aceea[i fapt` sau dac` exist` o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale, pedeapsa a fost gra]iat` ori a intervenit decesul inculpatului (pct. 15) |n acest caz se \ncadreaz` existen]a vreuneia din cauzele care ar fi condus la \ncetarea procesului penal, prev`zute \n art. 10 lit. fh [i j; se omite cazul de la lit. i (\nlocuirea r`spunderii penale) deoarece este o chestiune de apreciere a r`spunderii juridice, ca [i aplicarea pedepsei, ceea ce nu cade \n atribu]iile instan]ei de recurs. F`r` \ndoial` c` \n acest caz opereaz` [i existen]a unei cauze de nepedepseire, c`ci [i acestea \nl`tur` r`spunderea penal` [i atrag \ncetarea procesului penal; este necesar, \ns`, ca \mprejurarea ce atrage nepedepsirea s` fie re]inut` de instan]a de fond sau s` fie dovedit` \n recurs prin \nscrisuri noi. |n text se face referire la situa]ia c\nd pedeapsa a fost gra]iat`; or, admiterea acestui caz de casare nu poate conduce la \ncetarea procesului penal, ci la men]inerea condamn`rii cu gra]ierea pedepsei, \n temeiul unei gra]ieri aplicabile \n cursul procesului penal la pedepse nedefinitive. d) C\nd \n mod gre[it inculpatul a fost achitat pentru motivul c` fapta s`v\r[it` de el nu este prev`zut` de legea penal` sau c\nd, \n mod gre[it, s-a dispus \ncetarea procesului penal pentru motivul c` exist` autoritate de lucru judecat sau o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale, ori c` a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gra]iat` (pct. 16) Acest caz de casare are \n vedere, \n primul r\nd, \nc`lcarea legii penale prin pronun]area unei solu]ii gre[ite de achitare pe temeiul c` fapta nu este prev`zut` de legea penal`, \n realitate exist\nd o prevedere legal` care pedepse[te fapta re]inut`136. Av\nd aceea[i ra]iune, este caz de casare [i atunci c\nd, \n mod gre[it, a fost achitat inculpatul pe temeiul c` nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale infrac]iunii sau c` exist` o cauz` care \nl`tur` caracterul penal al faptei, printr-o interpretare gre[it` a legii penale. |n acest caz se \ncadreaz` [i solu]ia gre[it` de \ncetare a procesului penal, consider\ndu-se existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. fh [i j, printr-o aplicare sau interpretare gre[it` a legii penale137. Ultima tez` din acest caz c\nd pedeapsa a fost gra]iat` are \n vedere nu o hot`r\re de achitare sau de \ncetare a procesului penal, cum prevede art. 3859 pct. 16, ci o hot`r\re de condamnare la o pedeaps` care, printr-o gre[it` aplicare a unui act de clemen]`, a fost considerat` gra]iat`. e) C\nd faptei s`v\r[ite i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic` (pct. 17) Solu]ia de condamnare pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni poate fi corect`, dar \ncadrarea juridic` a faptei s` fie gre[it`; \n acest caz, trebuie s` se caseze hot`r\rea atacat` pentru a se aplica prevederile c)
care nu prev`d o astfel de condi]ie. 136 De exemplu, s-a pronun]at achitarea pe motivul c` fapta re]inut` ar fi contraven]ie, c\nd, \n realitate, \n \mprejur`rile stabilite de instan]a de fond, fapta constituie infrac]iune. 137 De exemplu, s-a plicat \n mod gre[it amnistia, c\nd infrac]iunea pentru care a fost judecat inculpatul era exceptat` de la actul de clemen]`, ori s-a dat efect \mp`c`rii p`r]ilor \n cazul unei infrac]iuni pentru care r`spunderea penal` nu este \nl`turat` prin \mp`carea p`r]ilor.

DPPps196 corespunz`toare ale legii penale. S\nt avute \n vedere gre[eli ale aplic`rii legii penale prin condamnarea pentru o infrac]iune \n loc de alt` infrac]iune, pentru o infrac]iune consumat` \n loc de tentativ` sau invers, de infrac]iune instantanee \n loc de infrac]iune continu` sau invers, concurs de infrac]iuni \n loc de infrac]iune continuat` sau invers. |n multe legisla]ii se aplic` regula pedepsei justificate, \n sensul c` nu se poate dispune casarea dac` pedeapsa aplicat` se afl` \n limitele legale prev`zute pentru \ncadrarea juridic` corect` a faptei. Redactarea actual` nu-[i \nsu[e[te aceast` regul`, astfel \nc\t dup` casarea hot`r\rii atacte, instan]a de recurs va schimba \ncadrarea juridic` \n infrac]iunea corespunz`toare faptei s`v\r[ite, chiar dac` se men]ine pedeapsa aplicat`. Reglementarea actual` este superioar`, deoarece se d` posibilitatea aplic`rii unui act de clemen]` ulterior, care include noua \ncadrare juridic`, dar o exclude pe cea anterioar`, gre[it` din punct de vedere al legii penale. f) C\nd s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport de prevederile art. 72 Cod penal sau \n alte limite dec\t cele legale (pct. 14) Erorile care se produc \n leg`tur` cu aplicarea pedepsei de c`tre intan]a de fond pot fi de drept prin dep`[irea limitelor prev`zute de lege138 [i de fapt [i de drept atunci c\nd individualizarea pedepsei aplicate nu este corespunz`toare \mprejur`rilor la care se refer` art. 72 Cod penal (cele \n care s-a s`v\r[it fapta ori cele referitoare la persoana inculpatului). Ini]ial, prin Legea nr. 45/1993 s-a adus o restric]ie acestui caz de casare, \n sensul c` opera numai \n cazul \n care s-au aplicat pedepse \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege, constituind o eroare de drept. Jurispruden]a a l`rgit cadrul de aplicare a acestui caz de casare, prin referirea nu numai la aplicarea pedepsei sub minimul sau peste maximul prev`zut de lege, ci [i \n alte cazuri \n care pedeapsa nu a fost aplicat` conform dispozi]iilor legale139. Jurispruden]a nu a admis drept caz de casare situa]ia c\nd pedeapsa nu era just individualizat` \n raport de \mprejur`rile cauzei, consider\ndu-se c` aceasta ar cere aprecieri de fapt ce nu pot fi f`cute \n recurs. Prin Legea nr. 141/1996 s-a modificat textul art. 3859 pct. 14 [i, \n noua redactare, se d` posibilitatea instan]ei de recurs s` constate c` pedeapsa nu a fost just individualizat`, dar \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal. S-a c`utat astfel a se da cazului de reindividualizare a pedepsei [i o nuan]` de eroare de drept, nu numai de fapt, c`ci noua apreciere asupra gradului de pericol social al faptei [i persoanei celui care a s`v\r[it infrac]iunea trebuie s` se \ncadreze \n dispozi]iile Codului
minimul sau maximul general al pedepsei \nchisorii sau amenzii, minimul sau maximul special prev`zut de lege pentru infrac]iunea la care a fost condamnat inculpatul 139 Se poate considera c` s-au dep`[it limitele prev`zute de lege \n cazul concursului de infrac]iuni, c\nd prin aplicarea sporului de pedeaps` s-a dep`[it suma pedepselor aplicate ori maximul legal al pedepsei \nchisorii; \n caz de revocare a suspend`rii condi]ionate a pedepsei; dac` \n loc s` se dispun` executarea separat` a pedepselor acestea au fost contopite; c\nd s-a aplicat pedeapsa complimentar` a interzicerii unor drepturi, de[i pedeapsa principal` era sub 2 ani \nchisoare sau invers, nu s-a aplicat pedeapsa complimentar`, de[i pedeapsa era de 2 ani [i 6 luni \nchisoare; c\nd s-a computat \n mod gre[it din durata pedepsei \nchisorii durata arest`rii preventive; c\nd nu s-a dispus executarea pedepsei gra]iate dup` condamnarea pentru o infrac]iune s`v\r[it` \n termenul de \ncercare ori s-a aplicat m`sura educativ` a libert`]ii supravegheate, de[i inculpatul \mplinise v\rsta de 17 ani.
138

DPPps197 penal cu privire la criteriile ce trebuie avute \n vedere. Ca urmare, instan]a de recurs trebuie s` compare pedeapsa aplicat` de instan]a de fond cu pedeapsa care ar fi trebuit s` se aplice \n raport de criteriile stabilite prin art. 72 Cod penal [i, \n cazul unei dispropor]ii, s` procedeze la reindividualizarea corect` a pedepsei. g) C\nd hot`r\rea este contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a f`cut o gre[it` aplicare a legii (pct. 17 1) Noul caz de casare, introdus prin Legea nr. 141/1996, vine s` suplineasc` toate acele cazuri de \nc`lcare a legii penale care nu erau cuprinse \n art. 3859, dar care determinau solu]ionarea cauzei neconform` cu prevederile legii140. Cazul de casare prevede dou` ipostaze: hot`r\rea este contrar` legii solu]ia dat` de instan]` este invers` dec\t cea prev`zut` de lege (\n loc de condamnare s-a pronun]at achitarea [i \n loc de achitare s-a pronun]at condamnarea, contrar legii penale care prevedea solu]ia corect`); prin hot`r\re s-a f`cut o aplicare gre[it` a legii s-a aplicat o alt` dispozi]ie legal` \n locul celei ce trebuia s` fie aplicat` (considerarea activit`]ii infrac]ionale ca o infrac]iune continuat` \n loc de concurs de infrac]iuni sau invers; liberarea condi]ionat` a condamnatului, de[i acesta nu \ndeplinise minimul de \nchisoare efectiv` prev`zut de lege etc.). Acest caz de casare are un caracter general, \n sensul c` toate cazurile de casare prev`zute \n art. 3859 pct. 12, 13, 14, 15, 16, 17, [i 20 se pot \ncadra [i \n art. 3859 pct. 171. Necesitatea introducerii acestui caz cuprinz`tor cu privire la \nc`lcarea legii penale sejustific` prin aceea c` nu se poate admite l`sarea \n fiin]` a unei hot`r\ri care ar fi contrare legii penale sau ar face o gre[it` aplicare a ei, c`ci se pot produce grave atingeri libert`]ii unei persoane condamnate pe nedrept [i tot at\t de grave atingeri intereselor generale ale societ`]ii, ca un infractor s` nu fie tras la r`spundere penal`. Aplicarea acestui caz de casare are \n vedere dispozi]iile legale privind infrac]iunea, pedeapsa [i r`spunderea penal`. Introducerea cazului de casare de sub art. 3859 pct. 171 a \nl`turat [i o lips` a reglement`rii anterioare, care nu avea formulat nici un caz de casare referitor la modul \n care a fost solu]ionat` latura civil`141. |n noua reglementare prin Legea nr. 141/1996, ori de c\te ori se \ncalc` legea civil` cu privire la elementele r`spunderii civile, la solidaritate, la calculul desp`gubirilor civile, c\nd acesta este prev`zut \n mod expres de lege, se poate folosi cazul de casare pe temeiul c` solu]ia este contrar` legii civile sau c` s-a f`cut o gre[it` aplicare a legii civile. Acest caz de casare se ia \ntotdeauna \n considerare din oficiu. Cazul de casare poate fi folosit separat sau \mpreun` cu unul din cazurile prev`zute \n art. 3859, care se refer` la cazuri speciale de solu]ii contrare legii sau care fac o aplicare gre[it` a legii.
140 De exemplu, s-au aplicat gre[it dispozi]iile legale privitoare la o cauz` legal` de \nl`turare a caracterului penal al faptei (legitim` ap`rare, stare de necesitate etc.), \n sensul c`, de[i \n raport de \mprejur`rile de fapt re]inute de instan]a de fond nu erau \ntrunite condi]iile prev`zute de lege, totu[i instan]a de fond a dat efect acestei cauze [i a dispus achitarea inculpatului; pentru infrac]iunea inten]ionat` pentru care era judecat inculpatul legea prevedea o pedeaps` mai mare de 7 ani [i totu[i a admis cererea de liberare provizorie. 141 De exemplu, obligarea p`r]ii responsabile civilmente la repara]ii civile, contrar legii civile, \ntruc\t nu erau \ntrunite elementele r`spunderii civile pentru paguba provocat` de c`tre inculpat, nu se \ncadra \n nici un caz de casare existent \n redactarea Legii nr. 45/1993.

DPPps198 C\nd judec`torii de fond au comis un exces de putere, \n sensul c` au trecut \n domeniul altei puteri constituite \n stat (pct. 19) |n Constitu]ie se prevede \n mod implicit, iar \n art. 1 al Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judec`toreasc` \n mod expres c` Puterea judec`toreasc` este separat` de celelalte puteri ale statului; atunci c\nd o instan]` de judecat`, prin hot`r\rea sa, excede atribu]iile pe care legea i le-a \ncredin]at [i exercit` atribu]ii ale puterii legislative sau ale puterii executive, se produce un exces de putere. Cazurile de exces de putere s\nt restr\nse, dar s-ar putea ca o instan]` de judecat`, \n loc s` aplice o dispozi]ie legal` la cazul concret dat, s` aplice o regul` pe care ea \ns`[i o consider` just` [i oportun`, de[i nu este prev`zut` de lege, intr\nd astfel \n atribu]iile parlamentului; sau, printr-o hot`r\re penal`, s` se aplice pe l\ng` o pedeaps` [i o m`sur` disciplinar` dat` \n atribu]ia exclusiv` a reprezentan]ilor puterii executive. Acest caz de casare este considerat de doctrin` c` are [i un caracter procedural, de nulitate absolut`, c`ci trecerea \n domeniul altei puteri constituite \n stat \nseamn` totodat` [i o dep`[ire a competen]ei materiale [i personale a unei instan]e judec`tore[ti. i) C\nd a intervenit o lege mai favorabil` condamnatului (pct. 20) Adoptarea, dup` pronun]area instan]ei de fond [i p\n` la judecarea recursului, a unei legi penale prin care se dezincrimineaz` unele fapte sau care prevede dispozi]ii mai favorabile privind incriminarea [i pedeapsa, impun aplicarea prevederilor art. 12 [i 13 Cod penal; ca urmare, instan]a de recurs, dup` casarea hot`r\rii atacate, procedeaz` la aplicarea legii penale mai favorabile, schimb\nd sau modific\nd solu]ia pronun]at` de instan]a de fond. |n acest caz de casare se \nscrie [i intervenirea unei legi de amnistie sau de gra]iere colectiv` (art. 72 pct. 3 lit. g din Constitu]ie) dup` pronun]area instan]ei de fond [i \nainte de judecarea recursului, schimb\ndu-se solu]ia de condamnare \n \ncetarea procesului penal \n caz de amnistie sau modific\ndu-se solu]ia de condamnare prin aplicarea gra]ierii totale sau par]iale. 5) Cazuri de verificare a situa]iei de fapt re]inut` de instan]a de fond (pct. 18) |n principiu, instan]a de recurs verific` respectarea legii la judecarea cauzei de c`tre instan]a de fond, lu\nd \n considerare situa]ia de fapt pe care aceasta a re]inut-o prin propria apreciere a probelor administrate. |n reglementarea recursului nu se prevede pentru instan]a de recurs dreptul de a da o nou` apreciere probelor [i, eventual, de a administra probele necesare, a[a cum se prevede \n art. 378 al. 2 \n privin]a apelului. Pentru cazul de casare prev`zut \n art. art. 3859 pct. 10, se pot face de c`tre instan]a de recurs unele verific`ri ale situa]iei de fapt, dac` s\nt de natur` s` conduc` la l`murirea complet` [i exact` a faptelor. Astfel, dac` instan]a de fond nu s-a pronun]at asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri cu privire la administrarea unor probe despre o \mprejurare care ar putea atrage \nl`turarea caracterului penal al faptei, hot`r\rea recurat` trebuie casat` pentru omisiune esen]ial`, \n vederea stabilirii corecte a situa]iei de fapt. |n art. 3859 pct. 18 s-a mai \nscris un caz de casare privitor la situa]ia de fapt c\nd s-a comis o eroare grav` de fapt. Con]inutul acestui caz de casare se refer` deci la o eroare de fapt; aceasta trebuie s` fie grav` [i s` fi fost comis` de c`tre instan]a de fond. |n literatura de specialitate dinainte de 1948 s-a dat un sens restr\ns no]iunii de eroare grav` de fapt, ar`t\ndu-se c` trebuie s` existe o contrarietate necontestabil` \ntre actele dosarului [i faptele re]inute de h)

DPPps199 instan]a de fond, rezultat` din denaturarea v`dit` a probelor sau fiind contrar` logicii, legilor naturii sau unor adev`ruri necontestate; se evita astfel ca eroarea de fapt s` fie rezultatul unei noi aprecieri date probelor, care s-ar deosebi de o apreciere dat` de judec`torii fondului \n temeiul unui anumit ra]ionament. Dispozi]iile art. 3859 pct. 18 au fost interpretate cu mai pu]in` restric]ie \n literatura de specialitate [i jurispruden]a actual`. Men]in\ndu-se ideea de a nu confunda eroarea grav` de fapt cu gre[ita apreciere a probelor, s-a considerat c` ne afl`m \n fa]a acestui caz de casare ori de c\te ori este evident` stabilirea eronat` a faptelor \n existen]a sau inexisten]a lor, \n natura lor ori \n \mprejur`rile \n care au fost comise, fie prin neluarea \n considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea con]inutului acestora, cu condi]ia s` fi influen]at asupra solu]iei adoptate. Deci prin erori de fapt se \n[elege o gre[it` examinare a probelor administrate la instan]a de fond, \n ideea c` la dosar exist` o anumit` prob`, c\nd \n realitate aceasta nu exist` sau atunci c\nd se consider` c` o anumit` m`rturie, un anumit act, un anumit raport de expertiz` ar demonstra existen]a unei \mprejur`ri, c\nd \n realitate din aceste mijloace de prob` reiese contrariul142. |ntruc\t instan]a de recurs nu poate da o nou` apreciere probelor, nu exist` eroare grav` de fapt dac` s-ar cere instan]ei de recurs s` dea o apreciere diferit` probelor administrate la instan]a de fond143. Erorile de fapt se pot produce [i \n leg`tur` cu modul de solu]ionare a laturii civile, \n sensul c` se re]ine lipsa oric`rui prejudiciu, c\nd din probe rezult` existen]a lui sau invers. |n ce prive[te cerin]a ca eroarea de fapt s` fie grav`, trebuie s` se \n]eleag` c` nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influen]at solu]ia procesului: c\nd s-a pronun]at o solu]ie invers` fa]` de cea corect`, \n sensul re]inerii existen]ei faptei [i vinov`]iei inculpatului, c\nd \n realitate fapta nu fusese s`v\r[it` sau inculpatul nu era vinovat, ori, dimpotriv`, s-a re]inut \n mod eronat nevinov`]ia inculpatului, c\nd \n realitate el era f`ptuitorul (condamnare \n loc de achitare sau invers); c\nd s-au re]inut \n mod eronat \mprejur`ri care au agravat substan]ial r`spunderea penal` sau au atenuat-o \n mod nejustificat ori, dimpotriv`, nu s-au re]inut \mprejur`ri care ar fi agravat sau atenuat r`spunderea penal`144.
S-a statuat c` hot`r\rea instan]ei de fond s-a \ntemeiat pe declara]iile a doi martori, care ar fi confirmat \nvinuirea, c\nd \n realitate din aceste declara]ii nu reie[ea vinov`]ia inculpatului; instan]a de fond a re]inut c` starea victimei nu prezenta un prejudiciu esteatic, o \nf`]i[are dezarmonioas`, dar din actul medico-legal rezulta contrariul. S-a considerat eroare de fapt [i atunci c\nd s-a stabilit o situa]ei de fapt ce nu este confirmat` de probe, iar acestea nu au fost \n \ntregime administrate. 143 S-a considerat c` aprecierea f`cut` de instan]a de fond c` inculpatul nu a fost de rea credin]`, \n cazul infrac]iunii de abandon de familie, scap` cenzurii instan]ei de recurs; de asemenea, nu constituie eroare de fapt aprecierea f`cut` de instan]a de fond cu privire la oportunitatea liber`rii condi]ionate a celui condamnat. 144 Condamnarea unui inculpat pentru omor art. 174 Cod penal de[i doin dosar reie[ea c` victima era gravid`, constituie o eroare grav` de fapt care a condus la o gre[it` \ncadrare juridic` mai favorabil` [i la o pedeaps` corespunz`toare; de[i erau probe la dosar c` infrac]iunea s-a produs sub st`p\nirea unei puternice tulbur`ri, determinat` de provocarea din partea victimei prin ac]iuni ilicite grave, instan]a de fond nu a re]inut starea de provocare, care ar fi redus pedeapsa sub minimul legal; \n aceast` situa]ie se
142

DPPps200 |n aplicarea acestui caz de casare trebuie s` se re]in` \ntotdeauna nu numai o eroare de fapt, ci [i gravitatea acesteia prin influen]a pe care a avut-o asupra solu]ion`rii cauzei. Acest caz de casare se ia \n considerare din oficiu numai atunci c\nd a influen]at asupra hot`r\rii \n defavoarea inculpatului. 6) Extinderea verific`rilor f`cute de instan]a de recurs atunci c\nd recursul este singura cale de atac ordinar` Conform art. 3856 al. 2, recursul declarat \mpotriva unei hot`r\ri care, \n baza legii, nu poate fi atact` cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev`zute \n art. 3859, iar instan]a este obligat` ca, \n afara temeiurilor invocate [i cererilor formulate de recurent, s` examineze \ntreaga cauz` sub toate aspectele. Aceast` dispozi]ie este de natur` a asigura, \ntr-o cale de atac ordinar` unic`, verificarea at\t a modului cum s-a stabilit situa]ia de fapt [i, eventual, pedeapsa de c`tre prima instan]`, c\t [i a respect`rii legii de procedur` [i a celei substan]iale. Ca urmare, \n cauzele \n care nu exist` apel, la recurs se vor folosi, pe l\ng` cazurile de casare prev`zute \n 3859, [i cele care pot fi invocate \n apel (neadministrarea de c`tre instan]a de fond a tuturor probelor necesare pentru justa solu]ionare a cauzei; probele administrate nu au fost complet [i just apreciate de c`tre instan]a de fond; situa]ia de fapt re]inut` de instan]` nu este conform` cu realitatea \n toate \mprejur`rile sale; gre[ita individualizare a pedepsei, fie \n sensul c` este prea u[oar`, fie prea sever`, urm\nd ca instan]a de recurs s` o reindividualizeze). |n cazurile \n care se atac` cu recurs sentin]ele de dezinvestire, cazurile de casare se vor referi [i la caracterul nelegal al restituirii sau trimiterii cauzei la procuror; c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei \ncheieri, se examineaz` aspectele care ]in de ceea ce s-a hot`r\t prin \ncheiere145. 7) Formularea motivelor de recurs Motivele de apel formulate \n scris trebuie depuse la instan]a de apel cel mai t\rziu p\n` \n ziua judec`]ii, dar ele pot fi formulate [i oral \n ziua judec`]ii. |n ce prive[te formularea [i depunerea motivelor de recurs se prevede aceea[i regul` pentru cazul c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri care nu este supus` apelului (c\nd recursul este singura cale de atac ordinar`). Este firesc ca, \n aceast` situa]ie, c\nd instan]a de recurs are dreptul s` examineze cauza sub toate aspectele, s` nu existe nici o deosebire \ntre motivarea apelului [i cea a recursului.|n aceast` ipotez`, recursul poate fi motivat \n scris p\n` \n ziua judec`]ii [i poate fi motivat [i oral \n ziua judec`]ii. |n ipoteza c` recursul este a doua cale de atac ordinar`, fiind \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri date \n apel, recursul trebuie motivat \n scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instan]e de recurs cu cel pu]in 5 zile \naintea primului termen de judecat`146. Prin expresia primul termen de judecat` se \n]elege data c\nd s-a fixat cel dint\i termen de judecat` a recursului, dac` procedura de citare a fost \ndeplinit` potrivit legii [i procesul putea, ca atare, s` fie dezb`tut. |n ce prive[te sanc]iunea nerespect`rii acestui termen, reglementarea actual` este deosebit` de cea anterioar`
poate afla nere]inerea altor \mprejur`ri de fapt care constituie circumstan]e atenuante, de[i probele din dosar le indicau. 145 De exemplu nejustificarea m`surii preventive ce a fost luat`, gre[ita suspendare a judec`]ii etc. 146 S-a revenit, \n aceast` privin]`, la reglementarea anterioar` care prevedea depunerea motivelor de recurs cu cel pu]in 3 zile, respectiv 5 zile \naintea primului termen de judecat`.

DPPps201 (potrivit c`reia orice depunere ulterioar` a motivelor de recurs era considerat` tardiv`, respectiv c` atrage nulitatea recursului). |n art. 38510 nu se prevede nici o sanc]iune procedural` pentru nerespectarea termenului de depunere a motivelor de recurs, dar se poate apela la dispozi]iile art. 197, care prevede ca sanc]iune nulitatea actelor efectuate cu \nc`lcarea legii de procedur`. |n condi]iile \n care cele mai multe cazuri de casare pot fi invocate din oficiu de c`tre instan]a de recurs, chiar dac` nu au fost formulate de recurent sau nu au fost depuse \n termenul prev`zut de lege, nu se poate ajunge la nulitatea recursului pentru nemotivare \n termen. De aceea, sanc]iunea care ar putea fi aplicat` este interdic]ia pentru recurent de a dezvolta \n instan]a de recurs motivele de recurs care nu au fost formulate \n scris [i \n termen. Instan]a de recurs poate da cuv\ntul recurentului pentru a invoca acele motive de recurs care pot fi luate \n considerare [i din oficiu, mai ales c`, prin modificarea art. 38510 al. 1, se prevede c` recursul trebuie motivat fie \n scris, fie oral \n fa]a instan]ei. Deci dezvoltarea de c`tre recurent a unor motive de recurs nedepuse \n termen devine posibil` [i oral; \n nici un caz nu se poate respinge recursul ca nemotivat, dac` motivele nu au fost depuse \n scris \n termenul prev`zut de lege147. I.21. Judecata \n recurs 1. M`surile preg`titoare [edin]ei de judecat` \n recurs 1) Citarea p`r]ilor \n recurs Dup` fixarea termenului de judecat` \n recurs, se procedeaz` la citarea p`r]ilor pentru acest termen. Necesitatea cit`rii p`r]ilor decurge din dispozi]ia art. 38511 al. 1, care prevede c` judecarea recursului se face cu citarea p`r]ilor. La judecata \n recurs, cel ce a f`cut recurs (procuror, inculpat, parte v`t`mat`, parte civil`, parte responsabil` civilmente ori o alt` persoan` \ndrituit` de lege) poart` denumirea de recurent, iar partea care are interese opuse se nume[te intimat. C\nd inculpatul se afl` \n stare de de]inere, fie c` este recurent, fie c` este intimat, va fi citat cu men]iunea de a fi adus \n instan]`, deoarece prezen]a sa este obligatorie (art. 38511 al. 2). Nu va fi citat cu aceast` men]iune inculpatul de]inut atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urm`ririi penale (art. 38511 al. 3); de asemenea, dac` instan]a nu consider` necesar` prezen]a inculpatului de]inut, nu va fi citat cu men]iunea aducerii la judecat` dac` recursul este \ndreptat \mpotriva unei \ncheieri prin care s-a rezolvat pl\ngerea acestuia \mpotriva arest`rii preventive de c`tre procuror (art. 1401 al. 6), prin care s-a dispus prelungirea duratei arest`rii preventive (art. 159 al. 8), liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cau]iune (art. 1608 al. 7). C\nd legea prevede obligativitatea asisten]ei juridice a inculpatului, instan]a de recurs ia m`suri pentru asigurarea prezen]ei unui avocat, ales sau din oficiu, la judecarea recursului. 2) |ntocmirea raportului scris Pre[edintele instan]ei de recurs poate delega unul din judec`tori s` fac` un raport scris asupra recursului. La Curtea Suprem` de Justi]ie raportul poate fi \ntocmit de un judec`tor sau un magistrat asistent.
Jurispruden]a s-a fixat \n sensul c` instan]a de recurs examineaz` [i se pronun]` numai cu privire la acele motive de recurs care se \ncadreaz` \n unul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu. S-a considerat c` recursul este motivat [i atunci c\nd nu se arat` \n ce cazuri de casare se \nacdreaz` criticile aduse hot`r\rii recurate, instan]a de recurs fiind obligat` s` verifice dac` este operant unul din cazurile de casare prev`zute de lege.
147

DPPps202 Raportul trebuie s` cuprind`, pe scurt, obiectul procesului, solu]iile pronun]ate de instan]e [i faptele re]inute \n ultima instan]` de fond, \n m`sura \n care s\nt necesare solu]ion`rii recursului; de asemenea, trebuie s` cuprind` observa]ii cu privire la condi]iile de admisibilitate a recursului, precum [i expunerea motivelor de recurs, cu referiri, dac` este cazul, la jurispruden]` [i doctrin`, f`r` a se ar`ta opinia raportorului, semnal\nd [i cazurile de casare care se pot invoca din oficiu. Magistratul raportor face parte \n mod obligatoriu din compunerea instan]ei de judecat`, iar \n caz de imposibilitate se nume[te un nou raportor cu cel pu]in 48 ore \nainte de judecat`. |ntocmirea unui raport scris despre cauza aflat` \n recurs se justific`, \n cazurile mai importante [i complexe, prin studierea \n prealabil a dosarului de c`tre unul din membrii completului de judecat` [i prezentarea obiectiv` a cauzei \n [edin]a de judecat`, lu\nd cuno[tin]` despre principalele aspecte ale procesului ceilal]i membri ai completului de judecat` [i publicul din sala de [edin]`. |ntocmirea raportului este, ini]ial, facultativ`, deoarece pre[edintele instan]ei de recurs poate aprecia dac` este sau nu cazul s` numeasc` un raportor, \ns` dac` a numit un raportor, atunci \ntocmirea raportului este obligatorie, eventual de un alt judec`tor dac` cel desemnat ini]ial nu poate participa la judecat`. Dispozi]ia potrivit c`reia raportorul trebuie s` fac` parte din completul de judecat` \n recurs se refer` la compunerea instan]ei de judecat` [i, ca atare, \n conformitate cu art. 197 al. 2 [i 3, se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute. 2. {edin]a de judecat` \n recurs 1) Rezolvarea unor chestiuni prealabile Instan]a de recurs, compus` din trei judec`tori, cu excep]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie care poate judeca \n complet de 9 judec`tori, verific` prezen]a p`r]ilor, \ndeplinirea procedurii de citare pentru p`r]ile lips`, prezen]a inculpatului aflat \n stare de de]inere, participarea ap`r`torului ales sau din oficiu c\nd asisten]a juridic` este obligatorie. Dac` lipse[te vreuna din p`r]i [i procedura de citare a acesteia nu este \ndeplinit` potrivit legii, judecata \n recurs se am\n` pentru o alt` dat`, repet\ndu-se procedura de citare cu p`r]ile lips`; am\narea se dispune [i atunci c\nd asisten]a juridic` a inculpatului este obligatorie [i acesta nu are ap`r`tor ales sau din oficiu. |n partea ini]ial` a [edin]ei de judecat`, Ministerul Public [i p`r]ile din proces pot invoca unele excep]ii de procedur` sau unele chestiuni prealabile dezbaterii recursului, cum ar fi: lipsa din completul de judecat` a magistratului raportor; recuzarea unui judec`tor, a procurorului, a grefierului, dac` se afl` \n vreun caz de incompatibilitate; am\narea judec`]ii recursului \n vederea depunerii unor \nscrisuri noi sau pentru preg`tirea ap`r`rii; inadmisibilitatea sau tardivitatea recursului declarat etc. Instan]a de recurs trebuie s` rezolve, \n prealabil, toate aceste chestiuni, deoarece rezolvarea legal` a recursului poate s` depind` de solu]iile care se dau acestor chestiuni148. C\nd cauza se am\n`, rezolvarea acestor chestiuni se dispune printr-o \ncheiere a instan]ei de recurs; respingerea recursului tardiv sau inadmisibil se dispune printr-o decizie. 2) Dezbaterea recursului Dup` citirea raportului, c\nd s-a dispus \ntocmirea acestuia, pre[edintele completului de judecat` d` cuv\ntul recurentului, care
De exemplu, schimbarea completului de judecat`, am\narea cuzei pentru o alt` dat`, neluarea \n discu]ie a unui recurs inadmisibil sau tardiv au prioritate dezbaterii recursului.
148

DPPps203 expune oral motivele de recurs scrise [i depuse \n termenul prev`zut de lege. C\nd recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e, \n expunerea sa oral` recurentul poate formula orice motive de recurs, chiar dac` nu a depus un memoriu scris separat. Recurentul trebuie s` indice, pe r\nd, cazul de casare la care se refer`, motivul concret de \nc`lcare a legii comis` \n cadrul acestui caz, date din dosare care s` permit` judec`torilor s` verifice exactitatea celor afirmate, solu]ia de casare pe care o solicit` de la instan]a de recurs. Dup` expunerea f`cut` de recurent, se d` cuv\ntul intimatului, dac` exist` parte oponent` a recurentului. Initimatul are interesul ca hot`r\rea atacat` s` fie men]inut`, c`ci dac` ar fi fost nemul]umit de solu]ia adoptat`, ar fi declarat recurs; de aceea, intimatul combate, de regul`, sus]inerile recurentului, argument\nd de ce motivele de recurs invocate nu s\nt fondate [i pentru care ra]iune cere respingerea recursului. |n fa]a unor motive de recurs \ntemeiate, intimatul poate recunoa[te aceast` situa]ie, fiind de acord cu solu]ia de casare a hot`r\rii [i de rejudecare a cauzei \n fond. Procurorul ia cuv\ntul dup` intimat, al`tur\ndu-se sus]inerilor fie ale recurentului, fie ale intimatului, dup` cum le consider` \ntemeiate sau nu; procurorul poate avea [i un punct de vedere propriu cu privire la solu]ia ce trebuie dat` recursului. |n cazul c\nd \ntre recursurile declarate se afl` [i recursul procurorului, primul cuv\nt dintre recuren]i \l are procurorul; el va avea cuv\ntul [i ulterior, pentru a-[i preciza punctul de vedere cu privire la celelalte recursuri declarate [i sus]inute \n [edin]`. Inculpatul are cel din urm` cuv\ntul (art. 38513 al. 3). |ntruc\t dispozi]ia din textul citat se deosebe[te de cea din art. 341 al. 1, unde se precizeaz` c` ultimul cuv\nt se d`, la jduecata \n prim` instan]`, inculpatului personal, se poate trage concluzia c` cerin]a legii este \ndeplinit` dac` utlimul cuv\nt \l are inculpatul personal sau prin ap`r`torul s`u. Inculpatul poate fi reprezentat \n recurs de c`tre avocatul s`u, astfel c`, \n absen]a sa, nu ar putea avea ultimul cuv\nt personal. La dezbaterea recursului asupra fondului cauzei, atunci c\nd inculpatul este prezent, ultimul cuv\nt trebuie acordat acestuia personal, instan]a de recurs lu\nd astfel cuno[tin]` despre pozi]ia acestuia fa]` de cauza \n care este inculpat. 3) Consemnarea \n documente procedurale a dezbaterilor recursului |n cazul \n care pronun]area asupra recursului se am\n` pentru o alt` dat`, despre dezbaterile desf`[urate \n [edin]a de judecat` \n recurs se \ntocme[te o \ncheiere care, pe l\ng` men]iunile prev`zute \n art. 305, trebuie s` consemneze motivele de recurs formulate oral \n [edin]`, sus]inerile intimatului [i ale procurorului de [edin]`. |ncheierea se semneaz` de c`tre pre[edintele completului [i de c`tre grefier. Dac` pronun]area asupra recursului are loc \n aceea[i zi c\nd s-a judecat recursul, rezumatul dezbaterilor se consemneaz` \n prima parte a deciziei. 3. Deliberarea [i pronun]area deciziei asupra recursului 1) Deliberarea instan]ei de recurs Deliberarea se desf`[oar` \n condi]iile prev`zute \n art. 307308 [i const` \n verificarea hot`r\rii atacate pe baza lucr`rilor [i materialelor din dosarul cauzei [i a oric`ror \nscrisuri noi prezentate la instan]a de recurs. |n ce prive[te \n]elesul de \nscrisuri noi, spre deosebire de judecata \n apel, ele trebuie s` se refere la motivele de recurs formulate, iar acestea numai la cazurile de casare prev`zute \n art art. 3859. Potrivit art. 3856, instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n

DPPps204 limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 3859, depuse \n termenul prev`zut de lege, sau care pot fi invocate din oficiu. Prin aceast` dispozi]ie se face o net` deosebire \ntre judecata \n apel, unde se reexamineaz` cauza \n fond, [i judecata \n recurs, unde se reexamineaz` doar hot`r\rea atacat` \n raport de cazurile de casare prev`zute de lege. Instan]a de recurs examineaz` pe r\nd motivele de recurs formulate de procuror [i p`r]ile din proces; \n m`sura \n care unul din motivele formulate este \ntemeiat [i atrage casarea \n \ntregime a hot`r\rii atacate, cu rejudecarea cauzei, nu mai apare necesitatea examin`rii [i a celorlalte motive de recurs; \ns` c\nd se constat` c` un motiv de recurs este \ntemeiat, dar se refer` numai la o dispozi]ie a hot`r\rii (cu privire la o singur` fapt` sau la o singur` persoan`, numai la latura civil`), trebuie examinate toate motivele de recurs invocate de procuror [i p`r]i, instan]a de recurs fiind obligat` s` se pronun]e asupra tuturor (art. 38514 al. 2). Dac` motivele de recurs invocate de p`r]i nu s\nt \ntemeiate, instan]a de recurs este obligat` s` examineze dac` nu exist` vreun motiv de recurs care poate fi luat \n considerare din oficiu, \n care caz trebuie s`-l pun` \n discu]ia p`r]ilor, ceea ce \nseamn` repunerea cauzei pe rolul instan]ei de recurs [i reluarea dezbaterilor judiciare cu privire la acest motiv de recurs. 2) Luarea hot`r\rii [i pronun]area ei C\nd s-a realizat acordul \ntre membrii completului de judecat`, se d` solu]ia asupra recursului \n cauza judecat`. Se \ntocme[te o minut`, care constituie dispozitivul deciziei date asupra recursului, semnat` de to]i membrii completului care a judecat cauza, atunci c\nd exist` unanimitate de p`reri, sau de membrii care au format majoritatea, urm\nd ca cel care a f`cut opinie separat` s` semneze solu]ia la care s-a oprit. La data anun]at` pentru pronun]area \n cauza judecat` \n recurs, pre[edintele completului de judecat`, asistat de grefier, pronun]`, \n [edin]` public`, solu]ia dat` recursului judecat. 4. Solu]iile la judecata \n recurs 1) Limitele \n care instan]a poate solu]iona recursul Instan]a de recurs poate fi sesizat` numai cu recursul procurorului ori cu recursul numai al uneia din p`r]i; \n aceste cazuri, solu]ionarea recursului se face cu privire la persoana care a declarat recurs sau la care se refer` recursul declarat [i numai \n limitele calit`]ii procesuale pe care o are; procurorul, declar\nd recurs numai inculpatului, f`r` nici o rezerv`, solu]ia pronun]at` de instan]a de recurs se va referi la situa]ia inculpatului at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`; dac` recursul a fost declarat de partea responsabil` civilmente, solu]ia instan]ei de recurs se va referi numai la latura civil` a cauzei. C\nd este cazul pentru extinderea efectelor recursului [i la alte persoane, solu]ia instan]ei de recurs va privi [i aceste persoane, f`r` \ns` a le putea agrava situa]ia stabilit` prin hot`r\rea atacat`. Exercitarea recursului, ca o a doua cale de atac ordinar`, limiteaz` instan]a de recurs la solu]ii corespunz`toare cazurilor de casare prev`zute \n art. 3859; potrivit art. 3856 al. 2, instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art art. 3859; dimpotriv`, exercitarea recursului ca singura cale de atac ordinar` \ng`duie instan]ei de recurs s` examineze cauza nu numai \n limitele cazurilor prev`zute \n art. 3859, ci sub toate aspectele cauzei, astfel c` solu]iile pot fi [i \n leg`tur` cu situa]ia de fapt. C\nd instan]a de recurs a fost sesizat` cu mai multe recursuri penale, va trebui s` solu]ioneze fiecare recurs \n parte, \n raport de

DPPps205 motivele de recurs formulate [i motivele ce pot fi invocate din oficiu. |n aceast` situa]ie se pot adopta [i solu]ii diferite pentru fiecare recurs (admiterea unui recurs [i respingerea altuia). De regul`, dac` este [i recursul procurorului, odat` cu admiterea recursului unei p`r]i se poate admite [i recursul procurorului, deoarece acest recurs poate fi formulat [i \n favoarea p`r]ii, [i \n defavoarea sa; numai atunci c\nd recursul procurorului este limitat la un anumit caz de casare \n defavoare [i se admite recursul inculpatului pentru un motiv care se ia \n considerare [i din oficiu dac` este \n favoarea sa, recursul procurorului poate fi respins, de[i recursul inculpatului este admis. Spre deosebire de apel, unde instan]a de apel trebuie mai \nt\i s` administreze probele necesare [i apoi s` pronun]e solu]ia corespunz`toare, \n materie de recurs at\t atunci c\nd este a doua cale de atac ordinar`, c\t [i atunci c\nd este singura cale de atac ordinar` rejudecarea cauzei \n fond se face dup` ce s-a casat hot`r\rea recurat`. 2) Solu]ia de respingere a recursului [i men]inerea hot`r\rii recurate Ca [i la apel, respingerea recursului se dispune atunci c\nd este neregulat introdus sau c\nd este nefondat. Recursul este neregulat introdus, \mpiedic\nd producerea efectului devolutiv, dac` este inadmisibil sau tardiv. Recursul este inadmisibil atunci c\nd legea nu prevede c` o hot`r\re poate fi atact` cu recurs sau c\nd o persoan` nu are dreptul de a declara recurs149. Recursul este tardiv atunci c\nd nu a fost declarat \n termenul prev`zut de lege [i nu poate fi considerat ca recurs peste termen sau nu s\nt \ndeplinite condi]iile pentru repunerea \n termen. |n toate aceste situa]ii, recursul a fost exercitat f`r` a exista dreptul de recurs sau acest drept a fost pierdut prin dec`dere. Recursul este respins ca nefondat atunci c\nd motivele de recurs formulate \n termenul legal nu s\nt \ntemeiate, fie datorit` inexisten]ei erorii invocate, fie datorit` ne\ndeplinirii condi]iilor \n care poate opera nulitatea, ori unei interpret`ri gre[ite a legii \n criticarea hot`r\rii atacate, iar alte motive de casare, invocabile din oficiu, nu au fost constatate. Respingerea recursului ca nefondat semnific` lipsa oric`rei erori de fapt [i de drept care ar putea afecta hot`r\rea recurat`. Dac` solu]ia este corect`, dar motivarea solu]iei gre[it`, instan]a de recurs respinge recursul ca nefondat, corect\nd motivarea. |n cazul respingerii recursului, instan]a de recurs men]ine hot`r\rea recurat` \n toate dispozi]iile sale; dac` inculpatul s-a aflat \n stare de de]inere, adaug` la durata care este computat` din pedeaps` timpul de arestare scurs p\n` la pronun]area deciziei de recurs; de asemenea, stabile[te cheltuielile judiciare efectuate cu judecata \n recurs, stabilind cine suport` cheltuielile avansate de c`tre stat sau de c`tre p`r]i. 3) Solu]ia de admitere a recursului [i de casare a hot`r\rii recurate |ndeplinirea cerin]elor prev`zute de lege pentru \ncadrarea motivelor de recurs \n unul din cazurile de casare \nscrise \n art. 3859 \nseamn` existen]a unor grave erori \n solu]ionarea cauzei [i, drept consecin]`, casarea150 hot`r\rii recurate.
Un recurs \ndreptat \mpotriva unei sentin]e de declinare de competen]`, \mpotriva unei sentin]e apelabile, dar care nu a fost atacat` \n termen cu apel, devenind definitiv`, este inadmisibil; la fel recursul declarat de c`tre partea v`t`mat` \ntr-o cauz` pentru care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, de c`tre partea civil` prin care s-ar cere schimbarea sau modificarea solu]iei \n latura penal` a cauzei.
149

DPPps206 Casarea hot`r\rii recurate \nseamn` desfiin]area ei, aceasta nemaproduc\nd efecte juridice. Casarea poate fi total` c\nd se desfiin]eaz` toate dispozi]iile penale [i civile ale hot`r\rii recurate [i par]ial` c\nd numai unele din aceste dispozi]ii s\nt desfiin]ate, celelalte fiind men]inute. Este par]ial` casarea unei hot`r\ri atunci c\nd este casat` numai solu]ia privind unele fapte sau unele persoane, pentru celelalte fapte [i persoane hot`r\rea fiind men]inut`, r`m\n\nd astfel cu caracter definitiv; este par]ial` casarea [i atunci c\nd hot`r\rea este casat` numai \n ce prive[te latura penal` sau latura civil`. Casarea par]ial` a unei hot`r\ri este admisibil` \n cazul \n care acest mod de casare nu \mpiedic` justa solu]ionare a \ntregii cauze (art. 38517 al. 2 [i 382 al. 1 [i 2). Dup` ce hot`r\rea recurat` a fost casat`, \n temeiul unuia din cazurile prev`zute \n art. 3859, instan]a de recurs poate finaliza judecata prin trei modalit`]i: s` \nlocuiasc` direct solu]ia casat`; s` rejudece din nou cauza \n fond pentru a pronun]a o solu]ie definitiv`; s` o trimit` spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. Ca urmare, solu]ia de casare a hot`r\rii recurate trebuie s` fie \nso]it` de una din modalit`]ile de mai sus. Solu]iile de casare pot fi astfel de trei feluri: casare cu solu]ionarea concomitent` a fondului cauzei; casare cu trimiterea spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`; casare cu re]inere spre rejudecare de c`tre instan]a de recurs. Trebuie f`cut` distinc]ie \ntre recursul declarat \mpotriva hot`r\rilor neapelabile [i recursul \mpotriva hot`r\rilor date \n apel. |n prima situa]ie, solu]ia de rejudecare a cauzei de c`tre instan]a de recurs este mai larg`, c`ci se poate dispune [i administrarea de noi probe chiar de c`tre instan]a de recurs, precum [i o reindividualizare a pedepsei, \n timp ce \n cazul cas`rii hot`r\rilor date de instan]a de apel la rejudecarea cauzei de c`tre instan]a de recurs exist` limite determinate de cazurile de casare. 4) Casarea hot`r\rii recurate [i solu]ionarea concomitent` a cauzei Aceast` solu]ie intervine \n situa]iile prev`zute \n art. 38515 pct. 2 lit. a [i b. a) C\nd apelul a fost gre[it admis, se caseaz` hot`r\rea instan]ei de apel [i se men]ine hot`r\rea primei instan]e Apelul a fost gre[it admis atunci c\nd, fiind tardiv sau inadmisibil, trebuia pronun]at` decizia de respingere a sa151. Dar apelul poate fi gre[it admis, [i atunci c\nd este nefondat152.
Denumirea de casare vine de la verbul casser (fr.) = a sf`r\ma, a anula, a desfiin]a. Casarea unei hot`r\ri judec`tore[ti a devenit solu]ia caracteristic` pentru recurs, ceea ce a determinat [i denumirea de recurs \n casare, Curtea de Casa]ie etc. Codul de procedur` penal` rom#n [i-a \nsu[it aceast` denumire, deoarece pentru apel [i contesta]ia \n anulare se folose[te term,enul de desfiin]are a hot`r\rii atacate, pentru revizuire de anulare, \n timp ce pentru recurs [i pentru recursul \n anulare folose[te termenul de casare. 151 Un apel tardiv sau inadmisibil nu investe[te instan]a de apel cu reexaminarea cauzei, cu at\t mai mult cu admiterea sa 152 De exemplu, instan]a de apel a admis apelul [i a aplicat amnistia, c\nd \n realitate infrac]iunea s`v\r[it` era exclus` de la actul de clemen]`; s-a admis apelul pentru c` fapta nu este prev`zut` de legea penal`, a[a cum \n mod corect se pronun]ase prima instan]`.
150

DPPps207 Cas\nd hot`r\rea instan]ei de apel, instan]a de recurs solu]ioneaz` concomitent [i fondul cauzei prin men]inerea solu]iei date prin sentin]a penal` a primei instan]e. b) C\nd inculpatul a fost condamnat sau a r`mas condamnat la instan]a de apel, de[i \n cauz` trebuia s` se pronun]e achitarea sau \ncetarea procesului penal, potrivit dispozi]iilor art. 11 De[i \n cauz` exista unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. aj, totu[i instan]a de apel nu a solu]ionat cauza prin achitarea inculpatului, respectiv prin \ncetarea procesului penal; constat\nd existen]a unui astfel de caz, instan]a de recurs \nlocuie[te hot`r\rea gre[it` a instan]ei de apel cu propria sa hot`r\re, prin care adopt` solu]ia corespunz`toare de achitare sau de \ncetare a procesului penal. Aceast` solu]ie nu poate fi dec\t \n favoarea inculpatului pentru care, \n loc de solu]ia de condamnare, se pronun]` solu]ia de achitare sau \ncetarea procesului penal. Dac` recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel, se poate pronun]a achitarea sau, dup` caz, \ncetarea procesului penal numai atunci c\nd s-a \nc`lcat legea penal` (situa]iile prev`zute \n art. 10 lit. b, d, e, f, g, h, j), fiindc` aplicarea legii penale se face la situa]ia de fapt stabilit` \n hot`r\rea atacat`. Atunci c\nd recursul este declarat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e, examinarea cauzei de c`tre instan]a de recurs se face sub toate aspectele, astfel \nc\t se poate pronun]a [i achitarea pentru inexisten]a faptei (art. 10 lit. a), nevinov`]ia inculpatului (art. 10 lit. c), lipsa de pericol social a faptei (art. 10 lit. b1), iar \ncetarea procesului penal pentru \nlocuirea r`spunderii penale (art. 10 lit. i), ceea ce implic` o nou` apreciere dat` probelor administrate [i o schimbare a situa]iei de fapt re]inut` de prima instan]`. 5) Casarea hot`r\rii recurate cu trimitere spre rejudecarea la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat` O asemenea solu]ie caracterizeraz` recursul ca o cale de anulare, deoarece instan]a de recurs se m`rgine[te a casa (anula) hot`r\rea recurat`, urm\nd ca o alt` instan]` s` se pronun]e asupra fondului cauzei. |n leg`tur` cu aceast` solu]ie a instan]ei de recurs se pun dou` probleme: \n ce cazuri se poate pronun]a casarea cu trimitere spre rejudecare la alt` instan]`? care este instan]a la care se va desf`[ura rejudecarea cauzei? |n art. 38515 pct. 2 lit. c se prev`d trei cazuri \n care poate fi adoptat` solu]ia de casare cu trimitere spre rejudecare: a) c\nd casarea s-a produs pentru vreunul din cazurile de nulitate prev`zute \n art. 197 al. 2 (nulit`]ile absolute), \n sensul c` s-au \nc`lcat dispozi]iile relative la competen]a dup` materie [i dup` calitatea persoanei, la sesizarea instan]ei [i la compunerea acesteia, la publicitatea [edin]ei de judecat`, la participarea procurorului, prezen]a inculpatului [i asistarea acestuia de c`tre ap`r`tor, c\nd s\nt obligatorii potrivit legii, precum [i la efectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori153.
Legiuitorul ar fi putut face trimitere, \n loc de art. 197 al. 2, la art. 385 9 pct. 17, care au reprodus dispozi]iile art. 197 al. 2; \n realitate, cazurile de nulitate prev`zute \n art. 197 al. 2 se \nt\lnesc [i \n alte cazuri prev`zute \n art. 3859, cum ar fi pct. 10 (instan]a nu s-a pronun]at asupra unei fapte re]inute \n sarcina inculpatului prin actul de sesizare), pct. 11 (instan]a a admis o cale de atac neprev`zut` de lege sau introdus` tardiv), pct. 12 (nd a fost condamnat
153

DPPps208 b) c\nd casarea a avut loc ca urmare a unor nulit`]i relative nominalizate de lege: judecata s-a desf`[urat \n lipsa unei p`r]i nelegal citate sau care, legal citat`, a fost \n imposiblitate de a se prezenta la judecat` [i de a \n[tiin]a instan]a despre aceast` imposibilitate154; unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare [i din aceast` cauz` nu a putut s`-[i fac` ap`rarea155; c) prin hot`r\rea atacat` nu s-a rezolvat fondul cauzei. |ntr-o asemenea situa]ie s-a produs o nulitate absolut`, deoarece instan]a, de[i legal sesizat` cu judecarea unei ac]iuni penale [i a unei ac]iuni civile, fie a omis s` le solu]ioneze, fie le-a l`sat nesolu]ionate156. Dup` casare, cauza este trimis` spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. Dac` a fost casat` numai hot`r\rea instan]ei de apel, cauza va fi trimis` spre rejudecare la aceast` instan]`; \n cazul \n care a fost casat` at\t hot`r\rea primei instan]e, c\t [i a instan]ei de apel, dup` casare cauza se trimite spre rejudecare la prima instan]`. Deci \n aceste cazuri rejudecarea se efectueaz` de acele instan]e care au judecat \n prim` instan]` sau \n apel [i a c`ror hot`r\ri au fost casate. Dac` hot`r\rea recurat` a fost casat` pe temei de necompeten]`, rejudecarea se va face de c`tre instan]a competent`. Pentru Curtea Suprem` de Justi]ie se prevede [i un alt caz de casare cu trimitere spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`; dac` Curtea Suprem` de Justi]ie a admis recursul pe motiv c` nu au fost administrate toate probele necesare [i a dispus administrarea de noi
inculpatul pentru o alt` fapt` dec\t cea pentru care fusese trimis \n judecat`), toate dispozi]iile relative la sesizarea instan]ei. Aceast` solu]ie porne[te de la teza c` actul lovit de nulitate absolut` trebuie ref`cut de instan]ele care au \nc`lcat legea, pentru a se realiza scopul preventiv al nulit`]ii. 154 Se cere ca judecata \n lips` s` se fi produs la prima instan]` sau la instan]a de apel; dac` s-a produs la prima instan]` trebuie s` fi fost invocat` \n apel, altfel nulitatea relativ` se acoper`; c\nd recursul este declarat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e, lipsa p`r]ii trebuie s` fi avut loc la aceast` instan]`. Atunci c\nd partea a fost \n imposibilitate s` se prezinte la judecat` [i s` \n[tiin]eze instan]a despre aceast` imposibilitate, trebuie \ndeplinite ambele condi]ii, care constau din \mprejur`ri concrete, raportate la fiecare caz \n parte, de natur` a avea un caracter neprev`zut [i de ne\nvins printr-un efort normal. 155 Pentru a opera acest caz se cer trei condi]ii: s-a prezentat o cerere de c`tre una din p`]ri pentru am\narea cauzei la instan]aa c`rei hot`r\re este recurat`; cererea a fost respins` \n mod nejustificat de c`tre instan]a de judecat`, de[i exista o \mprejurare pe care legea o consider` temei de am\nare, fie \n leg`tur` cu imposibilitatea p`r]ii de a se prezenta la judecat` personal sau a ap`r`torului s`u, fie pentru a-[i preg`ti ap`rarea; din cazua respingerii cererii, partea care nu si-a putut preg`ti sau face ap`rarea (lipsa ap`r`torului, timpul redus \n care trebuia s` pun` concluzii \n leg`tur` cu schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei etc.). 156 Este caz de nerezolvare a fodului cauzei c\nd instan]a de fond nu s-a pronun]at asupr aunei fapte penale pentru care fusese legal sesizat`, c\nd nu au fost solu]ionate preten]iile civile solicitate de partea civil`, de[i nu exista vreun caz n care ac]iunea civil` s` fie l`sat` nesolu]ionat` (art. 346 al. 4); de asemenea, trebuie considerat` nesolu]ionare a fondului cauzei solu]ia de \ncetare a procesului penal pentru lipsa pl\ngerii prealabile, a sesiz`rii sau autoriz`rii organului competent, a aplic`rii amnistiei, prescrip]iei sau \mp`c`rii, f`r` ca instan]a s` se pronun]e asupra existen]ei faptei [i a vinov`]iei inculpatului. |n procesul penal rom#n trebuie s` se asigure dou` grade de jurisdic]ie \n fond, \n cauzele \n care se poate face apel, [i un grad de jurisdic]ie \n fond c\nd nu exist` dec\t drept de recurs.

DPPps209 probe, casarea se face cu trimitere spre rejudecare de c`tre instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`, ca instan]` de fond, pentru a se evita administrarea de probe \n fa]a instan]ei supreme. C\nd interesele justi]iei o cer, Curtea Suprem` de Justi]ie dispune rejudecarea de c`tre o alt` instan]`, egal` \n grad cu cea care a pronun]at hot`r\rea casat`; aceast` dispozi]ie este similar` cu cea care reglementeaz` str`mutarea cauzei, dar pentru motive mai largi [i numai ca urmare a constat`rii, cu ocazia admiterii recursului [i a cas`rii hot`r\rii recurate, c` rejudecarea cauzei la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat` nu se poate desf`[ura \n cele mai bune condi]ii. 6) Casarea hot`r\rii recurate cu re]inere spre rejudecare de c`tre instan]a de recurs Aceast` solu]ie, subsidiar`, se pronun]` \n toate celelalte cazuri c\nd nu este operant` una din solu]iile examinate anterior. Printre cazurile de aplicare a acestei solu]ii, atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri date \n apel, s\nt [i urm`toarele: nu a fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului, \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 117 al. 1 [i 2; hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia ori motivarea solu]iei contrazice dispozitivul hot`r\rii sau aceasta nu se \n]elege; c\nd s-au aplicat pedepse \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege ori s-au aplicat predepse gre[it individualizate; \n mod gre[it inculpatul a fost achitat sau s-a \ncetat procesul penal printr-o interpretare eronat` a legii penale; faptei i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic`; a intervenit o lege mai favorabil` inculpatului. De[i este subsidiar`, intervenind numai dac` nu se aplic` una din celelalte solu]ii, casarea cu re]inere spre rejudecare la instan]a de recurs devine solu]ia de baz`, aplicabil` \n toate cazurile afar` de cele \n care legea prevede o alt` solu]ie. Atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri date \n prim` instan]`, casarea cu re]inere spre rejudecare se dispune [i \n alte cazuri de casare, cum ar fi necesitatea administr`rii de noi probe. Dac` s-a admis recursul pentru motivul c` nu au fost administrate toate probele necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele, instan]a de recurs trebuie s` se pronun]e [i asupra probelor ce urmeaz` a fi administrate, fix\ndu-se \n acest scop termen pentru rejudecarea cauzei \n fond. 7) Solu]ionarea altor chestiuni referitoare la recurs |n solu]ionarea recursului se poate adopta, ca excep]ie, [i solu]ia de casare cu restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale, \n condi]iile art. 333; pentru a se admite o astfel de solu]ie este necesar ca instan]a de recurs s` constate c` probele necesare pentru l`murirea unor \mprejur`ri esen]iale ale cauzei nu pot fi administrate \n fa]a instan]ei dec\t cu mare \nt\rziere; \ntr-o asemenea situa]ie, instan]a de recurs va indica faptele [i \mprejur`rile ce urmeaz` a fi constatate [i prin ce anume mjloace de prob`. |n solu]ionarea cauzei dup` casare, instan]a de recurs face aplicarea dispozi]iilor privitoare la repararea pagubei, la m`surile asigur`torii, la cheltuielile judiciare, la computarea de]inerii preventive [i adaug`, dac` este cazul, timpul de arestare scurs dup` pronun]area hot`r\rii atacate cu recurs. Instan]a hot`r`[te asupra oric`rei alte probleme de care depinde solu]ionarea complet` a recursului. 8) Solu]ii \n cazul atac`rii cu recurs a sentin]elor de dezinvestire sau a unor \ncheieri Atacarea cu recurs a unei sentin]e de restituire sau de trimitere a cauzei la procuror pune problema corectitudinii m`surii luate de prima instan]` \n a respinge sau dispune desesizarea ei. Ca urmare, dac` desesizarea a fost respins`, \n recurs se poate casa sentin]a recurat` [i

DPPps210 dispune restituirea sau trimiterea cauzei la procuror, dac` s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute \n art. 333; dac` desesizarea a fost admis`, \n recurs se poate casa hot`r\rea [i respinge desesizarea, trimi]\ndu-se cauza pentru continuarea judec`]ii la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. |n mod corespunz`tor se solu]ioneaz` [i recursurile \mpotriva unor \ncheieri privind m`surile preventive, asigur`torii, de siguran]`, suspendarea judec`]ii; admi]\ndu-se recursul, se schimb` solu]ia prin respingerea m`surii (dac` nu este \ntemeiat`) sau prin admiterea ei (dac` era necesar`), dup` care se trimite cauza pentru continuarea judec`]ii la instan]a care s-a pronun]at asupra acelei m`suri. 9) Decizia instan]ei de recurs Instan]a de recurs solu]ioneaz` recursul sau recursurile judecate printr-o decizie, care trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile prev`zute de lege pentru orice hot`r\re judec`toreasc`, solu]iile adoptate [i temeiurile pentru care s-a optat \n adoptarea lor. Astfel, \n cazul respingerii recursului, \n considerente trebuie s` se arate temeiurile care au condus la constatarea c` recursul este tardiv sau inadmisibil ori c` motivele de recurs invocate de recurent nu s\nt \ntemeiate; de asemenea, c` nu s\nt motive de casare care s` fie luate \n considerare din oficiu. Dac` recursul a fost admis [i hot`r\rea atacat` a fost casat`, pe l\ng` temeiurile care justific` aceast` m`sur`, trebuie s` se motiveze de ce casarea s-a dispus cu solu]ionarea concomitent` a cauzei, cu trimiterea spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. |n caz de casare cu trimitere spre rejudecare, se indic` ultimul act de judecat` r`mas valabil de la care se face rejudecarea, probele ce trebuie administrate, \ncadrarea juridic` ce trebuie dat` faptei etc., astfel \nc\t rejudecarea cauzei s` se desf`[oare \n baza \ndrum`rilor ce decurg din hot`r\rea de casare. Dispozitivul deciziei cuprinde solu]ia ce s-a dat recursului sau, dup` caz, solu]iile ce s-au dat recursurilor judecate. Decizia instan]ei de recurs prin care s-a respins recursul [i prin care s-a solu]ionat cauza \n fond, f`r` rejudecare, este definitiv`. |n cazul celorlalte decizii, judecata va continua la instan]a de trimitere sau, dac` s-a dispus re]inerea spre rejudecare, la instan]a de recurs. 5. Rejudecarea cauzei \n fond dup` admiterea recursului [i casarea hot`r\rii recurate 1) Instan]a competent` s` judece cauza dup` casare Spre deosebire de apel, unde rejudecarea cauzei poate avea loc numai la prima instan]`, dup` casarea hot`r\rii \n recurs rejudecarea cauzei poate avea loc la prima instan]`, la instan]a de apel sau la instan]a de recurs. |n cazul cas`rii, se poate trimite cauza spre rejudecare la prima instan]`, dac` [i hot`r\rea acesteia a fost casat`, la instan]a de apel, dac` numai hot`r\rea acesteia a fost casat`, iar rejudecarea are loc la instan]a de recurs atunci c\nd s-a dispus casarea cu re]inere srpe rejudecare. C\nd casarea s-a dispus cu trimitere spre rejudecare la prima instan]` sau la instan]a de apel, rejudecarea are loc la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`; atunci c\nd aceast` solu]ie a fost dat` de Curtea Suprem` de Justi]ie, dac` interesele justi]iei o cer, se poate trimite cauza spre rejudecare la o alt` instan]`, egal` \n grad cu instan]a care a judecat. Rejudecarea are loc, \ns`, la instan]a competent` s` judece cauza \n cazul \n care casarea s-a dispus pe temeiul necompeten]ei instan]ei care a judecat ini]ial cauza \n fond. Completul care judec` \n fond cauza se formeaz` potrivit regulilor de compunere a instan]ei, \ns` cu excluderea judec`torilor care au dat anterior solu]ia ce a fost casat` (art. 47 al. 1). La instan]a de recurs

DPPps211 rejudecarea are loc \n fa]a aceluia[i complet de judecat` care a judecat \n \n recurs, deoarece nu exist` incompatibilitate \ntre judec`torii care au judecat recursul [i judec`torii care rejudec` \n fond, dup` casarea cu re]inere sau rejudecare. Rejudecarea cauzei se desf`[oar` potrivit dispozi]iilor generale care reglementeaz` judecata [i a celor care reglementeaz`, dup` caz, judecata \n prim` instan]`, \n apel sau \n recurs. Unele dispozi]ii de procedur` privind rejudecarea cauzei s\nt comune, dar exist` [i unele deosebiri; elementele comune se refer` la limitele \n care se rejudec` o cauz` dup` casare, iar elementele speciale privesc procedura de rejudecare [i hot`r\rea care se pronun]`. 2) Limitele \n care se desf`[oar` rejudecarea cauzei dup` casare Rejudecarea cauzei se face \n limitele pe care le prevede hot`r\rea instan]ei de recurs prin care s-a dispus casarea. Casarea \n \ntregime a hot`r\rii recurate conduce la rejudecarea tuturor faptelor [i persoanelor la care se refer` aceast` hot`r\re, at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`. C\nd hot`r\rea a fost casat` numai cu privire la unele fapte [i persoane, instan]a de rejudecare se limiteaz` la faptele [i persoanele pentru care s-a dispus rejudecarea; c\nd hot`r\rea recurat` a fost casat` numai \n ce prive[te latura penal` sau numai cea civil`, instan]a rejudec` numai latura penal` sau numai latura civil` a cauzei pentru care s-a dispus rejudecarea. Aceste limite s\nt determinate de efectul devolutiv al recursului, care limiteaz` casarea cu privire la situa]ia celui ce a declarat recurs sau la care recursul declarat se refer`. Dac` s-a dat curs efectului extensiv, atunci rejudecarea poate avea loc [i cu privire la persoanele care nu au declarat recurs sau la care nu se refer` recursul declarat. Este posibil ca rejudecarea de c`tre instan]a de recurs s` fie limitat` [i de dispozi]ia din hot`r\rea casat` care se refer` numai la una sau unele din lipsurile pe care aceasta le-a avut. Dac` s-a dispus rejudecarea numai pentru motivul c` s-au aplicat pedepsele \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege sau numai pentru c` \ntre timp a intervenit o lege de gra]iere, rejudecarea are loc numai cu privire la aplicarea pedepsei \n limitele legale sau numai pentru aplicarea gra]ierii la pedeapsa stabilit` de instan]a de fond. C\nd recursul este \ntemeiat pe gre[ita individualizare a pedepsei, atunci rejudecarea poate fi limitat` numai \n leg`tur` cu reindividualizarea pedepsei, considerate de instan]a de recurs ca necorespunz`toare. 3) Obligativitatea indica]iilor date prin decizia de casare Potrivit art. 38518, instan]a de rejudecare trebuie s` se conformeze instan]ei de recurs, \n m`sura \n care situa]ia de fapt r`m\ne cea avut` \n vedere la solu]ionarea recursului. Indica]iile instan]ei de recurs se pot referi la chestiuni de drept [i la chestiuni de fapt. |n ce prive[te chestiunile de drept, dac` s-a casat hot`r\rea pentru necompeten]a instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, indic\ndu-se instan]a competent`, aceasta nu poate refuza rejudecarea cauzei, sesizarea sa fiind obligatorie; numai dac`, \n urma cercet`rii judec`tore[ti, s-ar constata date care ar atrage o alt` \ncadrare juridic` a faptei, instan]a c`reia i s-a trimis cauza prin decizia de casare \[i poate declina competen]a. Atunci c\nd prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a dispus refacerea unor acte procesuale sau procedurale, anulate de instan]a de recurs, devine obligatorie refacerea acestor acte157.
De exemplu, dac` s-a casat hot`r\rea recurat` pentru gre[ita citare a inculpatului la o anumit` adres`, acesta lipsind de la judecata \n apel, indica]ia
157

DPPps212 |n cazul \n care recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri nesusceptibile de apel, devin obligatorii [i indica]iile cu privire la chestiunile de de fapt: ce \mprejur`ri trebuie l`murite sau ce probe trebuie administrate. |n leg`tur` cu indica]iile pentru administrarea de probe noi, instan]a de rejudecare este obligat` s` procedeze la administrarea acelor probe care se refer` la faptele [i persoanele pentru care s-a dispus casarea sau la latura pentru care s-a dispus rejudecarea, adic` \n limitele \n care hot`r\rea a fost casat` (art. 38518 al. 2). Cu ocazia administr`rii probelor indicate de instan]a de recurs sau admise la cererea procurorului sau a unei p`r]i, se poate ajunge la o schimbare a situa]iei de fapt pe care a avut-o \n vedere instan]a de recurs atunci c\nd a pronun]at o casare par]ial`; \n acest caz, rejudecarea va avea \n vedere noua situa]ie de fapt reie[it` din probele administrate, ceea ce va putea conduce la o extindere a rejudec`rii cauzei [i la alte chestiuni dec\t cele pentru care s-a dispus casarea. 4) Limite cu privire la agravarea situa]iei p`r]ii \n propriul s`u recurs Dac` a fost admis recursul procurorului declarat \n defavoarea inculpatului sau recursul p`r]ii v`t`mate, la rejudecarea cauzei se poate da o solu]ie mai grav` pentru inculpat \n latura penal` fa]` de cea prev`zut` \n hot`r\rea casat`; casarea \n recursul p`r]ii civile sau al procurorului poate atrage o solu]ie mai grav` \n latura civil` pentru inculpat [i partea responsabil` civilmente. Atunci c\nd casarea s-a dispus \n recursul inculpatului, regula non reformatio in pejus se aplic` [i la rejudecarea cauzei, nefiind posibil` agravarea situa]iei sale cu privire la solu]ia dat`, la \ncadrarea juridic`, la pedeaps`, la condamnarea civil`. Aceast` regul` se aplic` [i atunci c\nd, cu ocazia rejudec`rii, s-ar amplifica \nvinuirea cu noi acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, noi fapte penale s`v\r[ite de inculpat, starea de recidiv` etc.; pentru tragerea la r`spundere penal` a inculpatului \n astfel de situa]ii agravnte, legea prevede alte proceduri prin care se asigur` o condamnare agravat` (art. 4491). Acelea[i limite la rejudecarea cauzei dup` casare se aplic` [i \n situa]ia \n care a fost admis recursul procurorului declarat \n favoarea inculpatului. Nu se poate agrava nici situa]ia celorlalte p`r]i, dac` rejudecarea s-a dispus numai \n baza recursului lor sau a recursului procurorului declarat \n favoarea lor. 5) Procedura de rejudecare Potrivit art. 38519, rejudecarea cauzei dup` casarea hot`r\rii recurate se desf`[oar` dup` regulile generale de judecat` [i cele ale judec`]ii \n prim` instan]`, dar \n limitele \n care s-a dispus casarea. C\nd rejudecarea are loc la prim` instan]`, iar hot`r\rea atact` a fost casat` \n \ntregime ca urmare a unei nulit`]i absolute ce a afectat \ntreaga judecat`158, judecata se reia de la primul act de judecat` prev`zut de lege; c\nd instan]a de recurs a indicat care este ultimul act de procedur` r`mas valabil dup` casare, procesul penal \[i reia cursul de la acest act; \n fine, c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie a casat cu
dat` de instan]a de recurs cu privire la adresa unde trebuie citat inculpatul devine obligatorie. Tot obligatorie este [i indica]ia dat` \n ce prive[te \ncadrarea juridic` a faptei, dac` situa]ia de fapt r`m\ne neschimbat` la rejudecare, condamnarea pentru forma continuat` a infrac]iunii \n loc de concurs de infrac]iuni sau invers, neaplicarea unei cauze de agravare sau de atenuare a r`spunderii penale care a antrenat o pedeaps` peste sau sub limitele prev`zute de lege. 158 Compunerea gre[it` a instan]ei; lipsa procurorului, a inculpatului sau a ap`r`torului, dac` prezen]a lor era obligatorie.

DPPps213 trimitere spre rejudecare la prima instan]` pentru a se administra probe, r`m\n valabile actele de cercetare judec`toreasc` efectuate anterior [i cauza se reia prin administrarea probelor indicate de instan]a de recurs. |ntotdeauna trebuie s` se desf`[oare dezbateri judiciare, deoarece cauza este rejudecat` de un alt complet de judecat`, \n fa]a c`ruia trebuie s` se pun` concluzii de c`tre procuror [i p`r]ile din proces. La rejudecare prima instan]` pronun]` o sentin]` penal` care, dup` caz, este supus` apelului sau recursului. |n cazul \n care casarea s-a dispus cu rejudecare la instan]a de apel, se procedeaz` potrivit regulilor de la judecata \n apel; pot fi administrate probele necesare, dup` care, \n cadrul dezbaterilor judiciare se examineaz` cauza \n limitele \n care s-a produs casarea. Instan]a de apel solu]ioneaz` cauza, la rejudecare, printr-o decizie penal` care poate fi supus` din nou recursului. C\nd rejudecarea cauzei are loc la instan]a de recurs, aceasta judec` \n ultim` instan]`, pronun]\nd o decizie penal` prin care se solu]ioneaz` cauza \n fond, \n limitele \n care s-a dispus casarea [i s-a desf`[urat rejudecarea. La rejudecare, instan]a de recurs cu excep]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie administreaz` probele pe care le-a g`sit necesare [i pentru a c`ror administrare a dispus casarea. La instan]a de recurs, rejudecarea are loc \n limitele cas`rii, dup` regulile de la judecata \n prim` instan]`. Decizia dat` de instan]a de recurs la rejudecare este definitiv` [i nu mai poate fi atacat` printr-o cale de atac ordinar`. Cu ocazia rejudec`rii cauzei, atunci c\nd s\nt \ntrunite cerin]ele art. 333, se poate dispune de instan]a de rejudecare restituirea cauzei procurorului; \ntr-o asemenea situa]ie, procesul penal se reia din faza de urm`rire penal` [i parcurge, dac` este cazul, judecata \n prim` instan]`, judecata \n apel [i apoi din nou \n recurs. Hot`r\rea de restituire a cauzei la procuror dat` de prima instan]` [i cea de apel este supus` recursului declarat de c`tre procuror [i de c`tre p`r]ile interesate. I.22. Autoritatea de lucru judecat 1) Efectele r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale Hot`r\rea penal` poate r`m\ne definitiv` la prima instan]`, la instan]a de apel sau la instan]a de recurs. Sentin]a penal` a primei instan]e de judecat` r`m\ne definitiv` dac` nu este supus` apelului sau recursului (sentin]a de declinare de competen]`), dac` a expirat termenul de apel (c\nd hot`r\rea este supus` apelului) sau termenul de recurs (dac` este supus` numai recursului) [i nu s-a declarat apel sau recurs ori apelul sau recursul declarat a fost retras sau respins. Decizia penal` a instan]ei de apel r`m\ne definitiv` dac` nu s-a declarat recurs \n termen, dac` recursul declarat a fost retras sau respins. |n ce prive[te decizia instan]ei de recurs, aceasta devine definitiv` atunci c\nd solu]ioneaz` cauza \n fond f`r` rejudecare ori dup` rejudecarea ei. Din momentul c\nd a devenit definitiv`, hot`r\rea de condamnare penal` sau civil` este executorie \n toate dispozi]iile sale, autorit`]ile competente fiind obligate s` le aduc` la \ndeplinire. Hot`r\rea penal` definitiv` are autoritate de lucru judecat. Aceast` autoritate decurge din caracterul irevocabil al hot`r\rii penale definitive, care nu poate fi desfiin]at` dec\t \n cazul \n care s-ar admite o cale de atac extraordinar`. Hot`r\rea penal` care a c`p`tat autoritate de lucru judecat este considerat` c` stabile[te adev`rul despre fapta [i persoana judecate (res judicata pro veritate habetur), ceea ce d` \ncredere \n capacitatea profesional` a judec`torilor de a rezolva corect conflictele de drept; de asemenea, este considerat` c` a aplicat corect legea penal` [i cea

DPPps214 civil`, d\nd solu]iei pronun]ate puterea pe care o are \ns`[i legea. Autoritatea de lucru judecat \nseamn` totodat` [i o interdic]ie pentru urm`rirea [i judecarea aceleia[i persoane pentru aceea[i fapt` (non bis in idem), consider\ndu-se c` prin hot`r\rea definitiv` se curm` conflictul de drept [i un alt proces nu mai poate fi \nceput [i desf`[urat dac` are acela[i obiect. Aceste dou` efecte pe care legea le instituie pentru autoritatea de lucru judecat s\nt de natur` s` produc` cet`]enilor \ncrederea \n activitatea instan]elor de judecat`, s` le creeze prestigiul unor autorit`]i independente [i supuse numai legii, a unei adev`rate puteri \n stat. Magistra]ii au datoria s` confirme corectitudinea dispozi]iilor legale privitoare la autoritatea de lucru judecat, prin pronun]area legal` [i conform` cu adev`rul a tuturor hot`r\rilor penale. Spre deosebire de hot`r\rea definitiv` pronun]at` \n cauzele civile, care are efecte numai \ntre p`r]ile din proces (inter partes), hot`r\rea penal` definitiv` are efecte fa]` de toat` lumea (erga omnes), impun\ndu-se, prin dispozitivul s`u, nu numai p`r]ilor din proces, ci [i persoanelor care nu au luat parte la judecat`, dar care fie pe cale penal`, fie pe cale civil` \ncearc` s` repun` \n discu]ia instan]elor judec`tore[ti chestiunile rezolvate definitiv prin hot`r\rea penal`; de asemenea, ea se impune fa]` de orice organ de urm`rire penal` sau instan]` de judecat` care ar avea de solu]ionat o chestiune legat` de existen]a faptei, de persoana care a s`v\r[it-o [i de vinov`]ia acesteia, precum [i fa]` de orice organ care este chemat s` execute dispozi]iile penale [i civile pe care le cuprinde hot`r\rea penal` definitiv`. Fundamentul teoretic al acestei puteri a hot`r\rii penale \l constituie caracterul de ordine public` al rezolv`rii ac]iunii penale. 2) Autoritatea de lucru judecat cauz` de \mpiedicare a punerii \n mi[care [i de exercitare a ac]iunii penale (regula non bis in idem) Solu]ion\nd ac]iunea penal` exercitat` \mpotriva inculpatului pentru o anumit` fapt` penal`, hot`r\rea penal` definitiv` stinge, pe cale procesual`, aceast` ac]iune. Stingerea ac]iunii penale este o consecin]` fireasc` a regulii potrivit c`reia din s`v\r[irea unei infrac]iuni rezult` numai o singur` ac]iune penal` \mpotriva infractorului, care, o dat` solu]ionat` definitiv de c`tre instan]a de judecat`, nu mai poate fi din nou exercitat` \mpotriva aceleia[i persoane pentru aceea[i fapt`. Sting\nd ac]iunea penal`, ca [i alte cauze care \nl`tur` r`spunderea penal`, autoritatea de lucru judecat devine un caz de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale (art. 10 lit. j), ceea ce se exprim` prin regula non bis in idem. Pentru a opera autoritatea de lucru judecat \n sensul ar`tat, se cere existen]a a trei condi]ii: o hot`r\re definitiv` cu privire la ac]iunea penal`, identitate de persoan` [i identitate de obiect. a) Pentru a solu]iona ac]iunea penal`, hot`r\rea definitiv` pronun]at` de instan]a penal` trebuie s` fie de condamnare, de achitare sau de \ncetare a procesului penal. De la ceast` regul` face excep]ie hot`r\rea de \ncetare a procesului penal pe temeiul art. 10 lit. f, care nu solu]ioneaz` \n fond ac]iunea penal`, ci doar constat` existen]a unui impediment \n exercitarea ei; dac`, dup` \ncetarea procesului penal pentru un asemenea temei, intervine apoi pl\ngerea prealabil`, autorizarea sau sesizarea organului competent ori este \ndeplinit` cerin]a legii, ac]iunea penal` poate fi pus` \n mi[care \mpotriva aceleia[i persoane pentru aceea[i fapt` (art. 10 al.ult.). Hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv` \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 416, 4161 [i 417, av\nd autoritate de lucru judecat at\ta timp c\t este \n fiin]`; \n momentul desfiin]`rii ei printr-o cale de atac extraordinar` pierde [i autoritatea de lucru judecat.

DPPps215 b) Identitatea de persoan` exprim` cerin]a ca \ntre persoana fa]` de care s-a pronun]at o hot`r\re penal` definitiv` [i persoana care ar urma s` fie urm`rit` sau judecat` pentru aceea[i fapt` s` fie identitate. Identitatea trebuie s` se refere la persoana fizic`, chiar dac` \ntre timp [i-a schimbat numele [i \nf`]i[area, precum [i calitatea de inculpat; \n cazul \n care o persoan` a fost judecat` definitiv \n calitate de parte responsabil` civilmente, nu exist` impediment a fi urm`rit` [i judecat` \n calitate de inculpat159. c) Identitatea de obiect se refer` la aceea[i fapt` pentru care s-a pronun]at o hot`r\re penal` definitiv` [i fapta care ar urma s` fie din nou imputat` aceleia[i persoane. Identitatea se refer` la fapt` [i nu la infrac]iune ceea ce \nseamn` c` atunci c\nd fapta este aceea[i, exist` identitatea chiar dac` s-ar \ncadra \ntr-o alt` infrac]iune160 (art. 10 lit. j). |n leg`tur` cu identitatea de obiect, s-a pus problema autorit`]ii de lucru judecat \n cazul infrac]iunilor continuate, complexe, din obi[nuin]`, atunci c\nd unele acte materiale sau fapte penale intr\nd \n componen]a acestora s-ar descoperi dup` ce a r`mas definitiv` hot`r\rea penal` referitoare la o parte din infrac]iune. |n practic` s-a statuat iar doctrina a confirmat c` \n asemenea situa]ie autoritatea de lucru judecat opereaz` numai pentru ceea ce s-a judecat [i s-a hot`r\t, pentru noile acte materiale [i fapte penale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni continuate sau complexe fiind posibil` judecarea lor; printr-o procedur` special` se asigur`, apoi, reunirea cauzelor spre a se da o nou` hot`r\re pentru \ntreaga activitate infrac]ional` a inculpatului (art. 335, 449 lit. c), vechea hot`r\re desfiin]\ndu-se; s-a statuat, \ns`, c` la solu]ionarea cauzei \n \ntregul ei trebuie respectate dispozi]iile din hot`r\rea definitiv` anterioar` cu privire la existen]a faptei [i s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, care au autoritate de lucru judecat. |n cazul c\nd s-a s`v\r[it o infrac]iune progresiv`, al c`rei rezultat s-a amplificat ulterior, se consider` c` exist` autoritate de lucru judecat dac`, dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` \n leg`tur` cu un anumit rezultat (v`t`mare grav`) ar fi urm`rit` aceea[i persoan` pentru aceea[i fapt`, dar cu un rezultat amplificat (moartea victimei), deoarece infrac]iunea consider\ndu-se s`v\r[it` \n momentul comiterii faptei (ac]iunea), aceast` dat` are aplicare \n ce prive[te amnistia, prescrip]ia [i autoritatea de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat produce [i efectul de a \mpiedica revenirea asupra unor dispozi]ii cuprinse \ntr-o hot`r\re penal`

Hot`r\rea penal` definitiv` cu privire la un inculpat, condamnat ca autor al infrac]iunii, nu \mpiedic` urm`rirea adev`ratului f`ptuitor al faptei, dac` din probe rezult` aceast` situa]ie, deoarece urm`rirea se refer` la alt` persoan` fizic`; contradic]ia dintre hot`r\ri se va \nl`tura printr-o cale de atac extraordinar`. Condamnarea sau achitarea definitiv` a unui inculpat ca autor al infrac]iunii nu \mpiedic` urm`rirea sau judecarea altei persoane ca instigator sau complice; aceea[i persoan` achitat`, \ns`, ca autor, nu mai poate fi urm`rit` [i judecat` ca instigator sau complice, situa]ia sa penal` fiind hot`r\t` anterior sub toate formele de participa]ie. 160 Condamnarea definitiv` a unei persoane pentru v`t`marea integrit`]ii corporale \mpiedic` o nou` urm`rire pentru aceea[i fapt`, dar sub \ncadrarea juridic` de tentativ` de omor, \ntruc\t se consider` c`, la data judec`rii cauzei, au fost avute \n vedere toate posibilit`]ile de \ncadrare juridic` a faptei, din care a fost re]inut` o \ncadrare juridic` r`mas` definitiv`.

159

DPPps216 definitiv`, cu excep]ia cazurilor \n care legea prevede altfel161 (art. 447 [i urm.) Are autoritate de lucru judecat numai dispozitivul hot`r\rii penale definitive (solu]ia adoptat`); c\nd dispozitivul nu este clar, se pot lua \n considerare [i considerentele hot`r\rii, care fac preciz`rile necesare. 3) Autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale definitive \n fa]a instan]ei civile sesizat` cu judecarea ac]iunii civile |n procesul penal ac]iunea civil` fiind accesorie ac]iunii penale, solu]ionarea ei trebuie s` fie \n concordan]` cu solu]ia dat` \n ac]iunea penal` cu privire la existen]a faptei, la s`v\r[irea ei de c`tre inculpat [i la vinov`]ia acestuia, altfel se produce o contradic]ie \n modul de solu]ionare a celor dou` ac]iuni. Aceea[i regul` trebuie s` se aplice [i atunci c\nd ac]iunea civil` care are ca obiect pagubele produse prin infrac]iunea s`v\r[it` de inculpat se exercit` \n fa]a instan]ei civile, \n sensul c` instan]a civil` este obligat` s` accepte ceea ce a hot`r\t \n mod definitiv instan]a penal` cu privire la existen]a faptei, s`v\r[irea ei de c`tre inculpat [i vinov`]ia acestuia162. Spre deosebire de regula non bis in idem, care \mpiedic` o nou` urm`rire penal` [i judecat` cu privire la aceea[i fapt` [i persoan`, autoritatea hot`r\rii penale definitive \n fa]a instan]ei civile se \ntemeiaz` pe adev`rul care este cuprins \n aceast` hot`r\re [i care trebuie s` fie acela[i [i \n leg`tur` cu solu]ionarea ac]iunii civile (res judicata pro veritate habetur), precum [i pe prioritatea pe care trebuie s` aib` penalul asupra civilului. S-a pus problema dac` hot`r\rea penal` prin care inculpatul este condamnat pentru o infrac]iune de rezultat, stabilindu-se [i valoarea pagubei produse, se impune instan]ei civile [i cu privire la valoarea pagubei, deoarece legea nu se refer` [i la aceast` dispozi]ie c` ar avea putere de lucru judecat. |n practica de aplicare a Codului de procedur` penal` din 1936, care avea dispozi]ii similare, s-a statuat c` stabilirea pagubei de c`tre instan]a penal` are autoritate de lucru judecat asupra instan]ei civile numai atunci c\nd existen]a [i cuantumul pagubei constituie un element constitutiv al infrac]iunii sau al unei forme agravate a infrac]iunii; \ntruc\t valoarea pagubei se calculeaz` pentru condamnarea penal` \n raport de momentul infrac]iunii, iar pentru desp`gubirile civile \n raport de momentul pronun]`rii hot`r\rii instan]ei civile, respect\ndu-se valoarea pagubei stabilit` de instan]a penal`, se pot m`ri aceste desp`gubiri dac` \ntre timp au crescut (art. 20). De asemenea, dac` insatan]a penal` s-a pronun]at in rem, \n sensul c` la s`v\r[irea faptei a fost \n culp` [i victima infrac]iunii, insta]a civil` trebuie s` accepte aceast` chestiune \n solu]ionarea ac]iunii civile, diminu\nd repara]iile civile.
Dac` s-a dispus suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei \nchisorii, dup` s`v\r[irea unei noi infrac]iuni \n cursul perioadei de \ncercare, nu se poate aplica modalitatea execut`rii prin munc` a pedepsei \n loc de a se ridica complet suspendarea cu obligarea de a executa pedeapsa cu privare de libertate, c`ci ar \nsemna s` se modifice pedeapsa pronun]at` printr-o hot`r\re definitiv`. De asemenea, odat` aplicat un spor de pedeaps` pentru un concurs de infrac]iuni, nu este permis s` fie \nl`turat sau mic[orat atunci c\nd se face o nou` contopire cu alte infrac]iuni concurente, iar atunci c\nd s-a solu]ionat o cerere printr-o hot`r\re definitiv` nu se mai poate reveni asupra celor hot`r\te. 162 Dac` instan]a penal` l-a condamnat pe inculpat \n ac]iunea penal`, instan]a civil` nu poate s` pronun]e o hot`r\re \n sensul c` fapta nu exist`, c` nu a fost s`v\r[it` de inculpat cu vinov`]ie; de asemenea, dac` instan]a penal` a pronun]at o hot`r\re definitiv` de achitare a inculpatului pe temeiul c` fapta nu exist`, c` nu a fost s`v\r[it` de inculpat cu vinov`]ie, instan]a civil` nu poate admite ac]iunea civil` re]in\nd c` fapta exist` [i c` a fost s`v\r[it` de c`tre inculpat.
161

DPPps217 C\nd instan]a penal` nu s-a pronun]at asupra unor chestiuni de fapt, instan]a civil` care judec` ac]iunea civil` decurg\nd din fapta penal` este abilitat` s` le examineze [i s` le solu]ioneze163. Hot`r\rea definitiv` a instan]ei penale are autoritate de lucru judecat cu privire la existen]a faptei, a s`v\r[irii ei de c`tre inculpat cu vinov`]ie [i \n fa]a organului jurisdic]ional contraven]ional sau disciplinar care ar

Titlul IV C~ILE EXTRAORDINARE DE ATAC Cap. I. Sistemul rom#n al c`ilor de atac extraordinare
rejudeca fapta ca o contraven]ie sau abatere disciplinar`. I.23. Caracteristicile c`ilor de atac extraordinare 1) Necesitatea instituirii c`ilor de atac extraordinare De principiu, activitatea desf`[urat` \n civlul ordinar al procesului penal, dac` a fost legal` [i temeinic`, trebuie s` se finalizeze cu pronun]area unei hot`r\ri penale definitive \n care faptele re]inute exprim` adev`rul, iar legea penal` [i legea civil` au fost aplicate corect. Practica \nvedereaz`, \ns`, [i cazuri de hot`r\ri definitive, av\nd autoritate de lucru judecat, care au solu]ionat cauza penal` cu grave erori de fapt [i de drept. Acelea[i cauze care determin` lipsurile \n activitatea primei instan]e [i a celei de apel pot exista [i \n activitatea instan]ei de recurs, ceea ce \mpiedic` \nl`turarea de c`tre aceast` instan]` a erorilor produse. Cu at\t mai mult pot exista hot`r\ri penale cu grave erori de fapt [i de drept dac` nu au fost folosite c`ile de atac ordinare. Legiuitorul a avut \n vedere o asemenea ipotez`, ra]iune pentru care a instituit c`ile de atac extraordinare, ca mijloc procesual de desfiin]are a hot`r\rilor cu autoritate de lucru judecat, dar care nu corespund legii [i adev`rului. Instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorit`]ii de lucru judecat, deci stabilit`]ii hot`r\rilor judec`tore[ti definitive, menit` a da \ncredere \n activitatea justi]iei, de a asigura executarea pedepselor de c`tre cei condamna]i, prevenind astfel s`v\r[irea de noi infrac]iuni. De aceea, legiuitorul a intervenit cu grij` \n reglementarea c`ilor de atac extraordinare, care aduc atingere autorit`]ii de lucru judecat. S-a avut \n vedere, ini]ial, situa]ia unui condamnat, considerat vinovat \n temeiul probelor administrate p\n` \n momentul condamn`rii, dar a c`rui nevinov`]ie este relevat` de faptele [i \mprejur`rile descoperite ulterior; ar fi fost inuman` men]inerea unei astfel de condamn`ri, numai pentru a respecta autoritatea de lucru judecat. De
163 Dac` instan]a penal` nu a statuat asupra existen]ei sau inexisten]ei culpei victimei la producerea pagubei, instan]a civil` este \n drept s` se pronun]e asupra cestei \mprejur`ri produc`toare de efecte juridice; dac` instan]a penal` a pronun]at achitarea pe temeiul lipse unui element esen]ial al infrac]iunii sau \ncetarea procesului penal pe un temei personal (gradul de rudenie cu inculpatul), insta]a civil` se va pronun]a asupra repara]iilor civile, c`ci, \n primul caz, fapta r`m\ne un delict civil produc`tor de r`spundere civil`, iar, \n al doilea caz, ap`rarea de pedeaps` nu \nl`tur` r`spunderea civil`. Instan]a civil` este suveran` s` se pronun]e asupra r`spunderii civle, a existen]ei[i a \ntinderii pagubei, asupra modalit`]ilor de reparare a acesteia, afar` de cazurile ar`tate mai sus.

DPPps218 aceea, prima cale de atac extraordinar` a fost revizuirea, instituit` numai \n favoarea celui condamnat164. O hot`r\re definitiv` poate fi contrar` legii [i adev`rului [i ca urmare a unei erori de judecat`, prin neaplicarea legii penale, de[i trebuia aplicat`, sau prin aplicarea ei gre[it`. Din acest motiv s-a atenuat din nou autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale definitive prin instituirea unei noi c`i de atac recursul extraordinar cu aplicare de excep]ie, dar prin care se puteau \nl`tura erorile de judecat` produse \n ciclul ordinar al procesului penal. S-a considerat c` hot`r\rea penal` definitiv` trebuie s` aib` autoritatea necesar`, dar nu \n detrimentul afl`rii adev`rului [i respect`rii legii. Legiuirile moderne de procedur` penal` caut` s` stabileasc` un echilibru corespunz`tor \ntre necesitatea respect`rii autorit`]ii de lucru judecat [i necesitatea ca hot`r\rea penal` definitiv` s` fie conform` cu legea [i adev`rul; admi]\nd necesitatea unor c`i de atac extraordinare, legiuitorul a procedat la reglementarea lor restrictiv` \n raport de c`ile de atac ordinare, \n sensul stabilirii unor cazuri stricte \n care pot fi exercitate, precum [i a unei proceduri mai complicate care s` nu afecteze autoritatea de lucru judecat dec\t \n acele situa]ii \n care legea [i adev`rul o impun165. Ca directiv` teoretic` [i practic`, reglementarea c`ilor de atac extraordinare nu trebuie s` le transforme \ntr-o prelungire a procesului penal, prin crearea unui nou grad de jurisdic]ie, dar totodat` trebuie s` fac` posibil` folosirea lor \n cazurile \n care hot`r\rile penale definitive cuprind grave erori de fapt [i de drept ce trebuie imperios \nl`turate. 2) Caracteristicile c`ilor de atac extraordinare Spre deosebire de c`ile de atac ordinare, care se exercit` numai \mpotriva hot`r\rilor penale nedefinitive, pronun]ate de prima instan]` sau de instan]a de apel, c`ile de atac extraordinare se exercit` numai \mpotriva hot`r\rilor care au r`mas definitive. Ca regul`, c\t timp o hot`r\re nu este definitiv` [i poate fi atacat` cu o cale de atac ordinar`, nu se poate interveni cu o cale de atac extraordinar`. Deci aptitudinea de a folosi o cale de atac ordinar` exclude aptitudinea de a se recurge la o cale de atac extraordinar`. Av\nd aptitudinea de a provoca un control judec`toresc cu privire la hot`r\rile penale, at\t c`ile de atac ordinare, c\t [i cele extraordinare au acela[i scop de a se \nl`tura erorile grave de fapt [i de drept pe care le cuprind dar au comune [i unele cazuri de exercitare, reguli de procedur`, solu]ii. |ns`, constituind o derogare de la autoritatea
O astfel de reglementare, introdus` [i \n Codul de procedur` penal` din 1864, este prev`zut` [i ast`zi \n legisla]ia francez`. Alte legisla]ii, printre care [i Codul de procedur` penal` din 1936 [i cel din 1968, au admis revizuirea [i \mpotriva hot`r\rilor de achitare [i de \ncetare a procesului penal, consider\ndu-se justificat` revizuirea [i a hot`r\rilor definitive pentru care s-a dat un verdict de nevinov`]ie, dar care s-a dovedit gre[it \n urma descoperirii ulterioare a unor fapte [i \mprejur`ri care confirmau f`r` nici un dubiu vinov`]ia celui achitat. 165 Unele legisla]ii s\nt mai restrictive \n ce prive[te c`ile de atac extraordinare, ca excep]ie de la ciclul procesual ordinar, dar altele s\nt mai pu]in rigide, \n sensul c` prev`d mai multe c`i de atac extraordinare, cu mari posiblit`]i de \nl`turare a erorilor judiciare din hot`r\rile penale definitive. De exemplu, dac` \n Romnia ast`zi s\nt 4 c`i de atac extraordinare (contesta]ia \n anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii), \n legisla]ia francez` se prev`d numai revizuirea [i recursul extraordinar; dac` \n legisla]ia noastr` recursul \n anulare poate conduce la desfiin]area unei hot`r\ri penale definitive cu efecte asupra situa]iei p`r]ilor din proces, recursul extraordinat in legisla]ia francez` produce efecte fa]` de condamnat pentru erori de drept, dar nu produce nici un efect fa]` de partea civil`.
164

DPPps219 hot`r\rilor penale definitive, c`ile de atac extraordinare au unele caracteristici care le deosebesc de c`ile de atac ordinare, at\t fa]` de apel, c\t [i fa]` de recurs. a) Dac` apelul promoveaz` verificarea hot`r\rii atacate sub toate aspectele de fapt [i de drept, iar recursul o verificare, de regul` cu privire la toate erorile de drept [i, \n anumite limite, cu privire la erorile de fapt, c`ile de atac extraordinare nu se pot introduce dec\t \n anumite cazuri, strict prev`zute de lege166. b) C`ile de atac extraordinare au un regim deosebit \n ce prive[te titularii exerci]iului lor [i termenele \n care pot fi exercitate167. c) Exercitarea unei c`i de atac extraordinare investe[te instan]a de apel sau de recurs cu judecarea imediat` a acestor c`i de atac; \n cazul revizuirii [i contesta]iei \n anulare, a c`ror exercitare revine p`r]ilor din proces, reexaminarea cauzei se face numai dup` ce s-a desf`[urat o procedur` de admitere \n principiu, prin care se cenzureaz` \ndeplinirea condi]iilor prev`zute de lege pentru luarea \n considera]ie a c`ilor de atac extraordinare. Prin recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii nu s-a prev`zut o astfel de procedur` prealabil` datorit` \ncredin]`rii lor unei autorit`]i publice la nivel superior (procurorul general de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, dup` o prealabil` constatare a existen]ei unui caz de admisibilitate). d) Introducerea apelului [i a recursului atrage suspendarea de drept a execut`rii hot`r\rii atacate, deoarece aceasta nu este \nc` definitiv`. C`ile de atac extraordinare, fiind \ndreptate \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive, nu suspend`, prin exercitarea lor, executarea dispozi]iilor cuprinse \n hot`r\rea atacat`, mai ales atunci c\nd se are \n vedere agravarea situa]iei celui condamnat; instan]a sesizat` cu judecarea c`ii de atac extraordinare poate, \ns`, suspenda executarea p\n` la solu]ionarea c`ii de atac exercitate; dac` se are \n vedere o rezolvare favorabil` p`r]ii care suport` executarea, continuarea acesteia apare ca d`un`toare. e) Judecarea apelului [i a recursului cade \n competen]a instan]ei ierarhic superioare celei care a pronun]at hot`r\rea atacat` (reformare). C`ile de atac extraordinare au un regim special \n ce prive[te instan]a competent` s` le judece: contesta]ia \n anulare [i revizuirea s\nt date \n competen]a instan]ei care le-a pronun]at (retractare), iar recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii s\nt de competen]a exclusiv` a Cur]ii Supreme de Justi]ie.

Pentru contesta]ia \n anulare se prev`d doar 4 cazuri, iar pentru revizuire doar 5 cazuri; pentru recursul \n anulare cazurile s\nt mai numeroase, restr\nse \n ce prive[te situa]ia tuturor p`r]ilor [i extinse atunci c\nd s\nt favorabile celor condamna]i; recursul \n interesul legii nu produce efecte asupra situa]iei p`r]ilor din proces. 167 Recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii au ca titular pe procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, ac]ion\nd din oficiu sau la cererea ministrului justi]iei. Revizuirea [i contesta]ia \n anulare s\nt \ncredin]ate p`r]ilor din proces [i procurorului competent. Dac` apelul [i recursul trebuie exercitate \n termene scurte (10 zile), c`ile de atac extraordinare \n favoarea inculpatului pot fi exercitate \n termene mai lungi (un an de la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii sau de la descoperirea \mprejur`rilor noi ce stau la baza revizuirii). Contesta]ia \n anulare are termene mai scurte, determinate [i de cazurile \n care se poate ac]iona.

166

DPPps220 I.24. Sistemul rom#n de c`i de atac extraordinare 1) Sistemul de c`i de atac extraordinare prev`zut \n Codul de procedur` penal` din 1936 [i 1968 Sub Codul de procedur` penal` din 1936, \n redactarea sa ini]ial`, ca [i \n Codul din 1864, erau reglementate drept c`i de atac extraordinare doare recursul extraordinar [i revizuirea; \n literatura de specialitate mai era considerat` ca o cale de atac [i o form` a contesta]iei la executare, a[a-numita contesta]ie contra hot`r\rii prin care se ob]inea desfiin]area unei hot`r\ri definitive \n anumite cazuri de \nc`lcare a legii de procedur` penal`; ulterior, prin modificarea Codului, s-a desp`r]it contesta]ia contra hot`r\rii de contesta]ia la executare, devenind a treia cale de atac extraordinar`. Recursul extraordinar era reglementat sub dou` forme: recursul \n interesul legii [i recursul ministrului justi]iei. Restructurat dup` 1949, recursul extraordinar s-a transformat \ntr-o cale de atac extraordinar` eficient`, mai \nt\i sub denumirea de cerere de \ndreptare, apoi sub aceea de recurs \n supraveghere. Codul de procedur` penal` din 1968 a men]inut cele trei c`i de atac extraordinare, \ntr-o alt` reglementare [i cu denumirile de contesta]ie \n anulare, revizuire [i recurs extraordinar. Prin Legea nr. 45/1993 de modificare [i completare a Codului de procedur` penal` s-au adus schimb`ri [i \n reglementarea c`ilor de atac extraordinare, mai ales \n ce prive[te recursul extraordinar care, sub denumirea de recurs \n anulare, a prev`zut numai anumite cazuri \n care poate fi exercitat; de asemenea, a fost reinstituit recursul \n interesul legii \n vederea interpret`rii [i aplic`rii unitare a legilor penale [i de procedur` penal`. 2) Sistemul actual al c`ilor de atac extraordinare Ini]ial, \n Codul de procedur` penal` din 1968, ast`zi \n vigoare, toate c`ile de atac ordinare [i extraordinare erau reglementate \ntr-un singur capitol, denumit C`ile de atac. Prin Legea nr. 45/1993 s-a \nfiin]at un nou capitol intitulat C`ile de atac extraordinare [i, prin sec]iuni diferite, au fost reglementate contesta]ia \n anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii. Contesta]ia \n anulare a luat locul contesta]iei contra hot`r\rii, \ndeplinind, pentru primele dou` cazuri, rolul opozi]iei, de a se asigura judecata \n recurs \n prezen]a p`r]ilor; \n celelalte cazuri contesta]ia \n anulare corecteaz` o eroare de judecat` a instan]ei de recurs, omi]\nd a lua \n considerare o cauz` de \ncetare a procesului penal, precum [i neaplicarea regulii non bis in idem, prin existen]a a dou` hot`r\ri definitive cu privire la aceea[i fapt` [i persoan`. Ca urmare, contesta]ia \n anulare are caracterul unei c`i de atac de anulare, c`ci se m`rgine[te a anula hot`r\rea penal` definitiv` atacat`, pe considerente procedurale, dar [i caracterul de cale de atac de retractare, instan]a competent` s` o judece revenind asupra propriei sale hot`r\ri. Revizuirea este instituit`, ca regul`, pentru \nl`turarea erorilor de fapt s`v\r[ite de instan]ele de judecat` ca urmare a necunoa[terii, \n momentul solu]ion`rii cauzei, a unor \mprejur`ri esen]iale, \n raport de care hot`r\rea definitiv` nu mai corespunde adev`rului; de asemenea, atunci c\nd se descoper` c` s-au s`v\r[it infrac]iuni care au influen]at solu]ionarea cauzei. Deci instan]a de revizuire revine asupra solu]iei pronun]ate printr-o hot`r\re definitiv` [i rejudec` \ntreaga cauz` \n baza noilor fapte [i \mprejur`ri constatate, pronun]\nd o nou` hot`r\re; revizuirea este astfel o cale de atac tipic` de retractare a propriei solu]ii, \nlocuind-o cu o solu]ie corespunz`toare noilor \mprejur`ri constatate. Recursul \n anulare \nlocuie[te recursul extraordinar reglementat \n 1968 [i se apropie de recursul \n anulare al ministrului justi]iei

DPPps221 consacrat de Codul de procedur` penal` din 1936. Recursul \n anulare decurge din sarcina Cur]ii Supreme de Justi]ie de a urm`ri aplicarea corect` [i unitar` a legilor de c`tre toate instan]ele (art. 1 din Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie), precum [i din atribu]ia ce-i revine procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie de a asigura respectarea legii, inclusiv prin exercitarea c`ilor de atac \mpotriva hot`r\rilor judec`tore[ti care nu s\nt conforme cu legea [i adev`rul (art. 26 [i 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judec`toreasc`). Recursul \n anulare are \n vedere atacarea acelor hot`r\ri care au fost pronun]ate cu grave \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` [i cuprind erori \n aplicarea legii penale [i civile, sau o eroare grav` de fapt; cazurile \n care poate fi introdus se aseam`n` cu cele ale recursului ordinar, cu unele restric]ii \n ce prive[te situa]ia inculpatului, atunci c\nd este \n defavoarea sa. Fiind de competen]a Cur]ii Supreme de Justi]ie, cu dreptul acesteia de a schimba solu]ia atacat`, recursul \n anulare este o cale de atac de reformare; cum rezult` [i din denumirea sa, are [i caracterul de cale de atac de anulare, atunci c\nd, datorit` unor \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal`, se anuleaz` hot`r\rea atacat` cu trimitere spre rejudecare la instan]a de fond. Recursul \n interesul legii \nlocuie[te, \ntr-o anumit` m`sur`, deciziile de \ndrumare ale fostului Tribunal Suprem, revenindu-se la reglementarea c`ii de atac cu aceea[i denumire prev`zut` \n Codul de procedur` penal` din 1936. Exerci]iul acestei c`i de atac extraordinare este \ncredin]at numai procurorului general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, din proprie ini]iativ` sau la solicitarea ministrului justi]iei, \n vederea asigur`rii interpret`rii [i aplic`rii unitare a legilor penale [i de procedur` penal` pe \ntreg teritoriul ]`rii, iar decizia pronun]at` de Curtea Suprem` de Justi]ie, \n Sec]ii Unite, prin care se solu]ioneaz` recursul \n interesul legii, nu are efect asupra hot`r\rilor judec`tore[ti atacate cu privire la situa]ia p`r]ilor, dar ele s\nt de natur` a \ndruma insta]ele judec`tore[ti la o corect` aplicare a legii. C`ile de atac extraordinare au domenii diferite de aplicare, astfel \nc\t, \n raport de eroarea de fapt sau de drept produs`, se poate folosi, ca regul`, numai calea de atac corespunz`toare; ele nu se suprapun, aplic\ndu-se mai multe c`i de atac extraordinare pentru aceea[i eroare de fapt sau de drept, dup` cum nu se exclud, \n aceea[i cauz` fiind posibil` folosirea mai multor c`i de atac extraordinare, \n raport de erorile s`v\r[ite168. O dat` exercitat`, calea de atac extraordinar` promoveaz` o etap` procesual` distinct` a judec`]ii, care prime[te denumirea c`ii de atac exercitate: judecat` \n contesta]ie \n anulare, judecat` \n revizuire [i judecat` \n recurs \n anulare. Aceste etape de judecat` s\nt \ns` \n afara ciclului procesual ordinar al procesului penal; \ns`, \n cazul admiterii lor, ele produc efectul de a se readuce cauza \n ciclul ordinar (cum ar fi judecata \n prim` instan]`, \n apel sau \n recurs), \n care etap` urmeaz` a se pronun]a o nou` hot`r\re asupra fondului cauzei. 3) Atacarea hot`r\rilor pronun]ate \n c`ile de atac extraordinare Hot`r\rile pronun]ate \n c`ile de atac extraordinare \nl`tur`, de regul`, erorile de fapt [i de drept care au f`cut obiectul atac`rii lor pe cale extraordinar`. Dar [i hot`r\rile pronun]ate \ntr-o cale de atac extraordinar` pot curpinde erori judiciare, de aceea [i ele pot fi supuse
|n aceea[i cauz` se poate exericta contesta]ia \n anulare \mpotriva deciziei instan]ei de recurs pentru vicii ale procedurii de citare, apoi, fa]` de solu]ia adoptat` se poate folosi revizuirea, dac` au intrervenit noi \mprejur`ri de fapt [i, \mpotriva solu]iei de revizuire se poate folosi un recurs \n anulare dac` s-a aplicat \n mod gre[it legea.
168

DPPps222 unei c`i de atac ordinare, dac` nu s\nt definitive, sau unei c`i de atac extraordinare \n cazul \n care au r`mas definitive169. S\nt \ns` [i cazuri \n care hot`r\rea dat` \ntr-o cale de atac extraordinar` este supus` apelului [i recursului, deci unei c`i de atac ordinare170. Se poate formula regula potrivit c`reia ori de c\te ori o cale de atac extraordinar` este de competen]a primei instan]e de judecat`, hot`r\rea pronun]at` de aceasta este supus` apelului [i recursului, deci controlat` prin c`ile de atac ordinare. |n cazul admiterii recursului \n anulare [i casarea hot`r\rii atacate cu trimitere spre rejudecare la prima instan]` sau la instan]a de apel, cauza se reia \n cadrul ciclului ordinar al procesului penal, ceea ce permite intervenirea unei c`i de atac ordinare171. Se poate formula a dou` regul`, potrivit c`reia la rejudecarea cauzei, dup` casarea hot`r\rii definitive cu trimitere spre rejudecare \n urma unui recurs \n anulare, relu\ndu- se ciclul procesual ordinar, se reintr` \n dreptul de a fi folosite c`ile de atac ale apelului [i recursului, cu excep]ia cazurilor \n care trimiterea s- a f`cut la instan]a de recurs, a c`rei hot`r\re devine

Cap. II. Constesta]ia \n anulare

definitiv` la data pronun]`rii ei. I.25. Cazurile de contesta]ie \n anulare 1) Caracterizare Spre deosebire de reglementarea contesta]iei contra hot`r\rii din codul anterior, care prevedea trei cazuri \n care putea fi exercitat`, toate referindu-se la error in procedendo, caracteristic contesta]iei contra unei hot`r\ri lovite de nulitate, reglementarea actual` a mai \nscris un caz de contesta]ie \n anulare pentru o error in judicando, caracteristic unei c`i de atac \n retractare, de natur` a schimba solu]ia din hot`r\rea atacat`. |n primele dou` cazuri prev`zute \n art. 386 lit. a [i b, contesta]ia \n anulare supline[te lipsa opozi]iei \mpotriva deciziei date de instan]a de recurs cu \nc`lcarea principiului contradictorialit`]ii [i al dreptului la ap`rare, o parte din proces find judecat` \n recurs f`r` ca procedura de citare s` fi fost \ndeplinit` potrivit legii sau care s-a aflat \n imposibilitate de a se prezenta la [edin]a de judecat` \n recurs [i de a \ncuno[tin]a instan]a despre aceast` imposibilitate. |nscrierea acestor cazuri se explic` prim modul \n care este reglementat` judecata \n recurs, cu citarea p`r]ilor [i cu dreptul acestora de a participa la [edin]a de judecat` \n recurs, contradictorialitatea [i dreptul la ap`rare nefiind realizate din \mprejur`ri independente de voin]a p`r]ii absente172. Aceste dou` cazuri ale contesta]iei \n anulare provoac` anularea
Decizia dat` \ntr-un recurs \n anulare, \n lipsa unei p`r]i nelegal citate, poate fi atacat` cu contesta]ie \n anulare, \n vederea rejudec`rii recursului \n anulare; decizia dat` \n contesta]ie \n anulare, dac` legea de procedur` penal` a fost grav \nc`lcat`, poate fi atacat` cu un recurs \n anulare; hot`r\rea dat` \n revizuire poate fi atacat` cu recurs \n anulare, dac` s-au \nc`lcat grav regulile dup` care se judec` [i solu]ioneaz` revizuirea. 170 Revizuirea fiind de competen]a instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, sentin]a dat` de aceasta \n revizuire este supus` apelului, afar` de cazurile \n care legea prevede c` este supus` numai recursului; decizia dat` \n apel poate fi atacat` cu recurs. |n aceea[i situa]ie se afl` [i contesta]ia \n anulare \ntemeiat` pe ultimul caz, c\nd este de competen]a primei instan]e de judecat`. 171 Apelul, \n cazul \n care s-a pronun]at o sentin]` de c`tre prima instan]`; recursul, \n cazul \n care a rejudecat cauza instan]a de apel.
169

DPPps223 deciziei date de instan]a de recurs \n lipsa p`r]ii necitate sau \n imposibilitate de a se prezenta, pentru a se relua judecata \n recurs, \n contradictoriu cu aceast` parte. |n aceste dou` cazuri contesta]ia este o cale de atac de anulare, dar \ndreptat` la aceea[i instan]` care a pronun]at hot`r\rea atacat`. {i cel de-al patrulea caz de contesta]ie, care se refer` la existen]a a dou` hot`r\ri definitive cu privire la aceea[i fapt` [i persoan`, are un caracter de anulare, c`ci se urm`re[te anularea ultimei hot`r\ri care a fost pronun]at` cu \nc`lcarea autorit`]ii de lucru judecat. Codul de procedur` penal` din 1968 a introdus [i un nou caz de contesta]ie \n anulare \n art. 386 lit. c (c\nd instan]a de recurs nu a re]inut existen]a unei cauze de \nl`turare a r`spunderii penale, de[i erau probe \n dosar); nu este de natura unei contesta]ii \n anulare \ntemeiat` pe \nc`lcarea unei reguli de procedur`, deoarece are \n vedere o eroare de judecat`, urm`rindu-se schimbarea solu]iei date \n ac]iunea penal`. Explica]ia adopt`rii acestui caz de contesta]ie \n anulare const` \n dorin]a legiuitorului de a da posibilitatea celui condamnat s` atace direct o decizie evident nelegal` [i s` ob]in` aplicarea corect` a legii penale care, \n acest caz, consider` \nl`turat` r`spunderea penal`173. |n acest caz de contesta]ie \n anulare se ajunge la retragerea hot`r\rii definitive de c`tre instan]a de recurs [i la \nlocuirea solu]iei de condamnare cu cea de \ncetare a procesului penal, ceea ce caracterizeaz` o cale de atac de retractare. |nscrierea celor patru cazuri de contesta]ie \n anulare este limitativ`, \n sensul c` nu se poate introduce aceast` cale de atac [i pentru alte cazuri de \nc`lcare a legii de procedur` penal`, iar cele admise nu opereaz` dec\t dac` s\nt \ndeplinite condi]iile legii. 2) C\nd procedura de citare a p`r]ii pentru termenul la care s-a judecat cauza de c`tre instan]a de recurs nu a fost \ndeplinit` conform legii (art. 386 lit. a) Pentru ca o parte din proces s` beneficieze de contesta]ie \n anulare pentru acest caz, trebuie \ndeplinite urm`toarele condi]ii: a) Pentru termenul la care s-a judecat cauza de c`tre instan]a de recurs, procedura de citare fa]` de aceast` parte nu a fost \ndeplinit` potrivit legii, \n sensul c` opera]iile de emitere a cita]iei, de \nm\nare a cesteia, c\t [i dovada modului de \ndeplinire a procedurii de citare nu au fost efectuate deloc sau au fost efectuate \n condi]ii ce nu asigur` cunoa[terea de c`tre o parte a datei de desf`[urare a [edin]ei de judecat` la instan]a de recurs. Se au \n vedere toate cazurile \nt\lnite \n practic` privitor la viciile procedurii de citare. b) Partea nu a fost prezent` la judecarea cauzei de c`tre instan]a de recurs, aduc\ndu-se atingere dreptului s`u de a participa la judecat` [i de a pune concluzii174.
172 |n unele legisla]ii, potrivit c`rora judecata \n recurs se face f`r` citarea p`r]ilor, data judec`]ii fiind afi[at` la afi[erul instan]ei, nu exist` nici opozi]ie la decizia dat` de instan]a de recurs [i nici contesta]ie \n anulare. 173 Sub Codul anterior, \n cazul unor asemenea grave erori de judecat` \n recurs, trebuia s` se ob]in` de la procurorul general introducerea unui recurs extraordinar, expun\ndu-se, p\n` la introducerea lui, execut`rii condamn`rii penale. 174 Dac` partea a fost prezent` la judecata \n recurs, de[i procedura de citare nu fusese \ndeplinit` potrivit legii, nulitatea a fost acoperit` prin prezen]a p`r]ii, iar aceasta nu mai poate invoca acest caz de contesta]ie \n anulare, chiar dac` a cerut am\narea \n vederea preg`tirii ap`r`rii. Nu poate invoca acest caz nici partea care a fost reprezentat` la judecata \n recurs

DPPps224 c) Lipsa p`r]ii s` se fi produs \n fa]a instan]ei de recurs, c\nd au avut loc dezbaterile judiciare, fie \n stadiul judec`rii recursului, fie la rejudecarea cauzei, dup` casare, de c`tre instan]a de recurs175. 3) C\nd partea dovede[te c` la termenul la care s-a judecat cauza de c`tre instan]a de recurs a fost \n imposibilitate de a se prezenta [i de a \ncuno[tin]a despre aceast` \mpiedicare (art. 386 lit. b) Spre deosebire de primul caz, partea a fost legal citat`, dar nu este prezent` la judecata \n recurs datorit` unei \mprejur`ri care a f`cut imposibil` prezentarea sa. Pentru a se putea folosi acest caz de contesta]ie \n anulare se cer a fi \ntrunite cumulativ urm`toarele condi]ii: a) Partea s` nu fi fost prezent` la termenul c\nd a avut loc [edin]a de judecat` de dezbateri asupra recursului sau la rejudecarea cauzei dup` casare, de c`tre instan]a de recurs. Procedura de citare a p`r]ii la judecata \n recurs s` fi fost \ndeplinit` potrivit legii, c`ci altfel se folose[te primul caz de contesta]ie \n anulare. b) Partea s` fi fost \n imposiblitate de a se prezenta la termenul de judecat` sau la rejudecarea cauzei dup` casare. Imposibilitatea de prezentare a p`r]ii s` fie datorit` unor \mprejur`ri care, \n func]ie de realitatea concret` raportat` la fiecare caz \n parte, pot fi apreciate ca av\nd un caracter excep]ional, de ne\nvins, s` nu fi fost prev`zute \n mod normal de parte176. c) Partea a fost [i \n imposibilitate de a \n[tiin]a instan]a de recurs despre \mpiedicarea de a se prezenta la judecat`. Aceast` imposibilitate are \n vedere o \mprejurare care a \mpiedicat partea s` comunice \n scris, prin telegram`, prin comunicare telefonic` adresat` instan]ei despre imposibilitatea de a se prezenta la judecat`177. Condi]iile privind imposibilitatea de a se prezenta [i de a \ncuno[tin]a instan]a s\nt cumulative. Dac` partea a \n[tiin]at instan]a de recurs, iar aceasta nu a luat \n considerare solicitarea de a se am\na cauza, contesta]ia \n anulare este admisibil` numai \n baza dovezilor de imposibilitate de a se prezenta la judecat` \n fa]a instan]ei de recurs. 4) C\nd instan]a de recurs nu s-a pronun]at asupra unei cauze de \ncetare a procesului penal din cele prev`zute \n art. 10 lit. fi cu privire la care existau probe \n dosar (art. 386 lit. c) Acest caz de contesta]ie \n anulare implic` urm`toarele condi]ii: a) Instan]a de recurs s` nu se fi pronun]at asupra unei cauze de \ncetare a procesului penal prev`zute \n art. 10 lit. fi. Este \ndeplinit` aceast` condi]ie atunci c\nd s-a formulat de parte un motiv de casare privind aplicarea cauzei de \ncetare a procesului penal rezultat` din probele administrate sau s-a cerut, \n cadrul
printr-un avocat, care a pus concluzii \n numele s`u, deoarece este considerat` prezent` prin reprezentare. 175 Lipsa p`r]ii nelegal citate la prima instan]` se poate invoca doar \n apel, iar lips ap`r]ii nelegal citate la judecata \n apel se invoc` prin recurs. 176 De exemplu: aflarea inculpatului \n stare de de]inere, de internare \ntr-un spital \n stare grav`; o epidemie ce a necesitat m`suri de carantin`; \ntreruperea circula]iei ca urmare a unei \nz`peziri, inunda]ii; \ncorporarea, concentrarea unei persoane etc. Nu poate fi cauz` de imposiblitate de a se prezenta la judecat` \mprejurarea c` trenul a \nt\rziat sau a fost prea glomerat, c` se afl` \n tratament medical ori c` s-a deplasat \n interes de serviciu. 177 De exemplu: starea de incon[tien]` \n care s-a flat; \ntreruperea comunica]iilor \ntre localitatea \n care se afla [i localitatea de re[edin]` a instan]ei de recurs et.

DPPps225 dezbaterilor judiciare, s` se dea eficien]` unei asemenea cauze, iar instan]a de recurs nu s-a pronun]at asupra motivului de recurs sau asupra cererii formulate; \n cazul \n care instan]a de recurs s-a pronun]at asupra motivului de recurs \n sensul c` acesta nu este \ntemeiat sau c` o astfel de cauz` nu exist`, contesta]ia \n anulare nu poate fi admis`, eventuala gre[eal` a instan]ei de recurs urm\nd a fi \nl`turat` printr-un recurs \n anulare. Acest caz opereaz` [i atunci c\nd instan]a, examin\nd recursul sub toate aspectele cazurilor de casare care pot fi luate \n considerare [i din oficiu, nu a re]inut existen]a ei, fiind o omisiune esen]ial` a instan]ei. De[i legea are \n vedere doar cauzele de \ncetare a procesului penal prev`zute \n art. 10 lit. fi, conform practicii judiciare trebuie incluse [i a[a-numitele cauze de nepedepsire, \nscrise at\t \n partea general` a Codului penal, c\t [i \n partea sa special`, deoarece au acela[i efect de \nl`turare a r`spunderii penale [i de \ncetare a procesului penal. b) La dosar exist` probe din care rezult` existen]a unei cauze de \ncetare a procesului penal, omise de instan]a de recurs \n solu]ionarea recursului178. Dovada existen]ei cauzei de \ncetare a procesului penal trebuie s` fie la dosar p\n` la momentul pronun]`rii instan]ei de recurs, depunerea ulterioar`, dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii, fiind ineficient`. Acest caz de contesta]ie \n anulare prive[te fondul procesului penal, aplicarea corect` a legii penale, ra]iune pentru care, dup` admiterea contesta]iei, instan]a, \n solu]ionarea recursului, dispune \ncetarea procesului penal. 5) C\nd \mpotriva unei persoane s-au pronun]at hot`r\ri definitive pentru aceea[i fapt` (art. 386 lit. d) Existent [i sub Codul anterior, acest caz de contesta]ie \n anulare se \ntemeiaz` pe autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale definitive (art. 10 lit. j), regul` potrivit c`reia nimeni nu poate fi judecat de dou` ori pentru aceea[i fapt` (non bis in idem). Deci dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` fa]` de un inculpat, acesta este judecat din nou pentru aceea[i fapt`, chiar sub alt` \ncadrare juridic`, pronun]\ndu-se o nou` hot`r\re definitiv`. Evident, cea de-a doua hot`r\re definitiv` este dat` cu \nc`lcarea autorit`]ii de lucru judecat, care conform art. 10 lit. j constituie o cauz` de \mpiedicare a punerii \n mi[care sau a exercit`rii ac]iunii penale; cea de-a doua hot`r\re definitiv` trebuie desfiin]at`, fiind contrar` legii179. I.26. Procedura de exercitare a contesta]iei \n anulare 1. Condi]ii de fond 1) Hot`r\rile penale susceptibile de contesta]ie \n anulare Find o cale de atac extraordinar`, contesta]ia \n anulare nu poate fi exercitat` dec\t \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive; modalit`]ile de definitivare a hot`r\rii [i data la care r`m\ne definitiv` s\nt prev`zute \n art. 416, 4161 [i 417. Nu toate hot`r\rile penale definitive s\nt susceptibile de contesta]ie \n anulare; \n art 339 s\nt precizate
Nu exist` pl\ngerea prealbil` sau alt mod de sesizare, ori exist` dovada c` inculpatul a decedat, o declara]ie de \mp`care a inculpatului cu persoana v`t`mat` sau declara]ia acesteia c` \[i retrage pl\ngerea prealabil`. 179 Condi]iile autorit`]ii de lucru judecat (identitatea de obiect [i de persoan`) s\nt cele prezentate la Efectele hot`r\rii penale definitive.
178

DPPps226 hot`r\rile penale ce pot fi atacate cu contesta]ie \n anulare, \n raport de cazurile care s\nt invocate. a) Pentru primele trei cazuri (art. 386 lit. a, b [i c) poate fi atacat` cu contesta]ie \n anulare numai hot`r\rea penal` pronun]at` de instan]a de recurs, care este o decizie. Cum judecata \n recurs poate s` includ` dou` decizii penale (una prin care se solu]ioneaz` recursul [i alta prin care se solu]ioneaz` cauza la rejudecare, dup` casare), s\nt susceptibile de a fi atacate cu contesta]ie \n anulare at\t decizia penal` prin care a fost respins recursul sau a fost admis recursul numai \n parte, men]in\ndu-se unele dispozi]ii ale hot`r\rii atacate, precum [i decizia prin care, dup` casare, s-a rejudecat cauza de c`tre instan]a de recurs [i s-a pronun]at o nou` decizie asupra fondului. Jurispruden]a [i literatura de specialitate au admis c` pentru primele trei cazuri se poate introduce contesta]ie \n anulare [i \mpotriva deciziei penale prin care s-a judecat [i solu]ionat un recurs \n anulare, pe considerentul c` aceast` cale de atac extraordinar` se judec` potrivit dispozi]iilor privind recursul (art. 4141); or, la judecarea recursului \n anulare \n defavoarea condamnatului, a celui achitat sau fa]` de care s-a \ncetat procesul penal p`r]ile se citeaz`, \nc\t devine posibil` lipsa unei p`r]i datorit` necit`rii sale sau imposibilit`]ii de a se prezenta; de asemenea, este posibil` omisiunea de a se da eficien]` unei cauze de \ncetare a procesului penal, de[i existau probe care o confirmau. b) Pentru ultimul caz de contesta]ie \n anulare (art. 386 lit. d) se poate exercita contesta]ia \n anulare \mpotriva ultimei hot`r\ri penale r`mase definitive, care poate fi, potrivit art. 416417, o sentin]` a primei instan]e, o decizie a instan]ei de apel sau o decizie a instan]ei de recurs. Se cere ca hot`r\rile judec`tore[ti s` fi fost pronun]ate de instan]e penale, excluz\ndu-se situa]ia c\nd pentru aceea[i fapt` [i persoan` s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` de c`tre o instan]` civil`. 2) Titularii exerci]iului contesta]iei \n anulare Legea recunoa[te dreptul de a face contesta]ie \n anulare \n primul r\nd p`r]ilor din proces (inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` [i parte responsabil` civilmente). Se au \n vedere at\t partea care a declarat recurs [i a c`p`tat calitatea de recurent, c\t [i partea cu privire la care s-a declarat recursul, av\nd calitatea de intimat. Dac` a fost recurent, poate declara contesta]ie \n anulare [i martorul, expertul, interpretul, ap`r`torul, precum [i persoana v`t`mat` \n interesele sale legitime de hot`r\rea atacat`. C\nd o parte nu a declarat recurs [i recursul declarat nu se refer` la aceast` parte, nefiind nici recurent, nici intimat, nu este \ndrept`]it` a uza de contesta]ia \n anulare. |ntre p`r]ile din proces se pot face unele distinc]ii. Pentru primele dou` cazuri nu poate face contesta]ie dec\t partea care nu a fost legal citat` [i a lipsit de la judecata \n recurs sau partea care a fost \n imposibilitate de a se prezenta [i de a \n[tiin]a instan]a de \mpiedicarea pe care a avut- o; nici o alt` parte din proces nu poate folosi contesta]ia \n anulare proprie numai p`r]ii care a lipsit la judecata \n recurs, chiar dac` se afl` pe aceea[i pozi]ie procesual` (inculpat cu alt inculpat sau cu partea responsabil` civilmente). Pentru al treilea caz (art. 386 lit. c) are interesul s` exercite contesta]ia \n anulare numai inculpatul condamnat, c`ci el beneficiaz` de \ncetarea procesului penal. De asemenea, inculpatul condamnat printr-o hot`r\re care nu a aplicat autoritatea de lucru

DPPps227 judecat este singurul titular care are interesul de a ob]ine desfiin]area utlimei hot`r\ri r`mase definitive. |ntruc\t cazurile prev`zute \n art. 386 lit. c [i d se refer` la aplicarea corect` a legii penale, se acord` dreptul de a introduce contesta]ie \n anulare [i procurorului, interesat de a da eficien]` cauzei de \nl`turare a r`spunderii penale [i a autorit`]ii de lucru judecat. 3) Termenul de exercitare a contesta]iei \n anulare (art. 388) Deciziile susceptibile de a fi atacate cu contesta]ie \n anulare fiind definitive, pentru a nu \mpiedica punerea lor imediat` \n executare legea a prev`zut termene de exercitare relativ scurte, spre deosebire de cele fixate pentru revizuire [i recursul \n anulare. Termenele se diferen]iaz` dup` cazul de contesta]ie \n anulare invocat [i dup` titularul s`u. Pentru primele trei cazuri (art. 386 lit. a, b [i c): Dac` titularul este o persoan` \mpotriva c`reia se face executarea ca urmare a deciziei instan]ei de recurs, termenul de exercitare a contesta]iei \n anulare este de 10 zile de la \nceperea execut`rii, dar nimic nu \mpiedic` aceste persoane s` exercite contesta]ia \n anulare chiar \nainte de \nceperea execut`rii. Prin persoane \mpotriva c`rora se face executarea se \n]eleg: inculpatul, \mpotriva c`ruia se pune \n executare pedeapsa, dar [i repara]iile civile [i cheltuielile judiciare; de asemenea, partea responsabil` civilmente, fa]` de care se execut` repara]iile civile [i cheltuielile judiciare; nu este exclus` nici partea civil` dac`, fiind lips` la judecat`, a fost obligat` la cheltuieli judiciare. Aceast` dispozi]ie se explic` prin caracterul ei de aten]ionare a acestor persoane c` a r`mas definitiv` decizia instan]ei de recurs [i, ca urmare, este executorie, dar se poate ac]iona pe calea contesta]iei \n anulare; \n consecin]`, termenul de contesta]ie \n anulare de 10 zile \ncepe s` curg` nu de la data c\nd s-au \ntocmit actele de executare (ceea ce ar fi punerea \n executare), ci de la data c\nd a \nceput efectiv executarea180. Pentru celelalte p`r]i (fa]` de care nu se face executarea), termenul de contesta]ie \n anulare este de 30 de zile de la data pronun]`rii hot`r\rii a c`rei anulare se cere, deci a deciziei instan]ei de recurs. De[i nu se face nici o precizare \n lege pentru procuror (face parte din celelalte p`r]i), termenul este tot de 30 de zile de la data pronun]`rii deciziei instan]ei de recurs. Pentru al patrulea caz (art. 386 lit. d existen]a a dou` hot`r\ri penale definitive cu privire la aceea[i fapt` [i persoan`), exercitarea contesta]iei \n anulare de c`tre condamnat [i procuror se poate face oric\nd, deoarece la orice dat` este justificat` desfiin]area ultimei hot`r\ri r`mase definitive. 2. Condi]ii de form` 1) Cererea de contesta]ie \n anulare (art. 387) Contesta]ia \n anulare se exercit` printr-o cerere scris` formulat` de partea interesat` sau, \n cazurile prev`zute de lege, printr-o adres` a parchetului corespunz`tor. |n cerere trebuie s` fie ar`tate, \n primele trei cazuri, toate motivele pentru care este atacat` decizia instan]ei de recurs; \n cazul ne\ndeplinirii procedurii de citare trebuie ar`tate toate dispozi]iile legale care au fost \nc`lcate; pentru cazul neaplic`rii unei
De exemplu, punerea \n executare se face prin emiterea mandatului de executare a pedepsei \nchisorii, \n timp ce \nceperea execut`rii se situeaz` la data c\nd cel condamnat a fost arestat [i depus la locul de de]inere.
180

DPPps228 cauze de \nl`turare a r`spunderii penale trebuie ar`tate toate cauzele dovedite [i care nu au fost luate \n considerare. Aceast` cerin]` \mpiedic` partea de a face cereri succesive, \ntemeiate pe alte \nc`lc`ri ale legii de procedur` neindicate anterior. Cererea trebuie motivat` [i \n fapt, \n sensul indic`rii \mprejur`rii care a \mpiedicat partea s` fie prezent` la judecata \n recurs, al`tur\ndu-se totodat` [i \nscrisurile ce o confrim` sau invocarea probelor care o pot sus]ine; pentru al treilea caz de contesta]ie \n anulare trebuie ar`tat` cauza de \nl`turare a r`spunderii penale care a operat [i probele din dosar care stabilesc existen]a ei [i care nu au fost avute \n vedere de c`tre instan]a de recurs. Cererea va fi considerat` contesta]ie \n anulare, dac` se \ntemeiaz` pe unul din cazurile prev`zute \n art. 386, chiar atunci c\nd i s-ar acorda o alt` denumire (recurs, apel etc.). 2) Instan]a competent` s` judece contesta]ia \n anulare Competen]a de judecare a contesta]iei \n anulare se rezolv` astfel: a) Pentru primele trei cazuri, cererea se depune la instan]a care a judecat \n recurs sau \n recurs \n anulare [i a c`rei decizie este atacat`. Aceast` instan]` poate fi, dup` caz, tribunalul sau curtea de apel, tribunalul militar teritorial sau Curtea Militar` de Apel ori Curtea Suprem` de Justi]ie. b) |n cazul prev`zut \n art. 386 lit. d, contesta]ia \n anulare se introduce la instan]a la care a r`mas definitiv` ultima hot`r\re. Dac` aceast` hot`r\re a r`mas definitiv` la prima instan]`, cererea se va adresa acesteia; dac` a r`mas definitiv` \n apel sau \n recurs, contesta]ia se adreseaz` tribunalului sau cur]ii care a pronun]at-o. I.27. Procedura de judecat` a contesta]iei \n anulare 1. Examinarea \n principiu 1) Suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate Hot`r\rea penal` definitiv` este executorie, introducerea contesta]iei \n anulare neav\nd efect suspensiv, ca orice cale de atac extraordinar`. Executarea poate fi \ns` suspendat` de c`tre instan]a sesizat` cu judecarea contesta]iei \n anulare, care poate aprecia, \n raport de cazul invocat, c` nu se justific` executarea condamn`rii \nainte de solu]ionarea contesta]iei. La cererea contestatorului sau chiar din oficiu, lu\nd [i concluziile scrise ale procurorului sau chiar cele orale f`cute de acesta \n camera de consiliu, instan]a se pronun]` asupra cererii, resping\nd- o, dac` nu este justificat`, sau admi]\nd- o, \n care caz suspend` executarea hot`r\rii atacate p\n` la solu]ionarea \n fond a contesta]iei \n anulare. Solu]ionarea cererii de suspendare a execut`rii hot`r\rii atacate se face \n camera de consiliu, f`r` citarea p`r]ilor. Legea nu cere prezen]a procurorului, dar aceasta nu este interzis`; suspendarea execut`rii hot`r\rii contestate se dispune prin \ncheiere motivat`. Suspendarea dureaz` p\n` la solu]ionarea contesta]iei, dar poate fi revocat` \n cursul judec`rii ei. 2) Examinarea \n principiu a cererii Judecarea contesta]iei \n anulare pentru primele trei cazuri se \ncepe cu o procedur` prealabil`, denumit` examinare \n principiu, necesar` datorit` caracterului definitiv al hot`r\rii atacate, care nu poate fi afectat de o cerere de contesta]ie \n anulare care nu \ndepline[te condi]iile de fond [i de form` prev`zute de lege. Abia dup` ce se constat` \ndeplinirea acestor condi]ii, contesta]ia \n anulare

DPPps229 devine admisibil` \n principiu [i se deschide procedura de judecare [i solu]ionare a temeiniciei ei \n raport cu legea [i cu dosarul cauzei. Instan]a verific` \ndeplinirea urm`toarelor condi]ii: dac` cererea a fost f`cut` \n termenul prev`zut de lege; dac` se \ntemeiaz` pe un caz din cele prev`zute \n art. 386 lit. ac [i s\nt dovezile necesare sau s\nt invocate dovezile care confirm` acest caz. R`spunsul negativ la aceste examin`ri atrage respingerea \n principiu a contesta]iei \n anulare, \mpiedic\nd judecarea ei \n fond. Respingerea \n principiu se dispune prin decizie, fiind un act definitiv al instan]ei. Dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege, se admite \n principiu contesta]ia \n anulare, f`r` a se intra \n examinarea temeiniciei ei, deoarece p`r]ile nu au fost citate; fiind un act care precede judecarea \n fond a contesta]iei \n anulare, admiterea \n principiu se dispune printr-o \ncheiere. Prin admiterea \n principiu se deschide procedura de judecare \n fond a contesta]iei \n anulare. C\nd contesta]ia \n anulare se \ntemeiaz` pe ultimul s`u caz (art. 386 lit. d), nu se desf`[oar` procedura examin`rii \n principiu, trec\ndu-se direct la judecarea contesta]iei, \n care scop se citeaz` p`r]ile interesate. 2. Judecarea [i solu]ionarea contesta]iei \n anulare 1) Desf`[urarea judec`]ii \n contesta]ie \n anulare Dup` admiterea \n principiu se trece la judecarea temeiniciei cazului invocat \n contesta]ia \n anulare. Fiind o cale de atac extraordinar`, contesta]ia \n anulare pune \n fa]a instan]ei care o judec` doar unul sau mai multe din cazurile prev`zute \n art. 386, f`r` a se intra \n examinarea fondului cauzei (existen]a faptei, s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, vinov`]ia acestuia, \ncadrarea juridic`, pedeapsa aplicat`). Pentru toate cazurile, la judecarea contesta]iei \n anulare, dup` fixarea termenului de judecat` se dispune citarea p`r]ilor interesate, ceea ce implic` necitarea acelor p`r]i care nu s\nt legate de contesta]ie. Pentru primele trei cazuri se citeaz` p`r]ile care au luat parte la judecata la instan]a de recurs, a c`rei hot`r\re a fost contestat`; \n al patrulea caz, se citeaz` p`r]ile care au luat parte la judecata a c`rei hot`r\re a r`mas ultima definitiv`. C\nd contestatorul se afl` \n stare de de]inere, judecarea contesta]iei are loc [i f`r` a fi adus la judecat` regula \n locul s`u prezent\ndu-se ap`r`torul ales sau cel desemnat din oficiu (art. 392 al. 2, 375 al. 3). Procurorul particip` \ntotdeauna la judecarea contesta]iei \n anulare. Dezbaterea se face \n [edin]` public`, oral`, nemijlocit` [i contradictorie. De regul`, judecarea const` din dezbateri judiciare, pun\ndu-se concluzii de c`tre contestator, celelalte p`r]i [i de c`tre procuror; c\nd este necesar s` se dovedeasc` \mprejurarea care constituie temeiul contesta]iei, se administreaz` probele necesare, prin depunerea actelor doveditoare sau prin cererea de rela]ii de la autorit`]ile \n drept. Contestatorul argumenteaz` temeinicia contesta]iei f`cute, \ncadrarea \n unul din cazurile prev`zute \n art. 386, ar`t\nd [i probele care o sus]in. Celelalte p`r]i pot combate argumentarea contestatorului sau o pot sus]ine; procurorul pune concluzii \n raport de convingerea pe care [i-o face cu privire la legalitatea [i temeinicia contesta]iei. 2) Solu]ionarea contesta]iei \n anulare Instan]a \n compunerea prev`zut` pentru judecata \n recurs, \n primele trei cazuri, respectiv pentru judecata \n prim` instan]`, \n apel sau \n recurs, dup` cum a r`mas definitiv` ultima hot`r\re, \n al patrulea caz delibereaz` \n secret [i se pronun]` asupra cererii cu care a fost sesizat`. Solu]ion\nd contesta]ia, instan]a poate dispune respingerea sau admiterea ei; \n primele trei cazuri se pronun]` o decizie,

DPPps230 corespunz`toare hot`r\rilor pronun]ate de instan]a de recurs; \n ultimul caz de contesta]ie se poate pronun]a o sentin]`, dac` judec` prima instan]`, sau o decizie \n cazul \n care judec` instan]a de apel sau cea de recurs. Respingerea contesta]iei se dispune fie pentru c` exercitarea contesta]iei este inadmisibil` sau tardiv`, fie pentru c` nu este \ntemeiat`. Contesta]ia se respinge ca inadmisibil` c\nd se atac` o hot`r\re ce nu este susceptibil` de contesta]ie \n anulare, pe un motiv neprev`zut de lege, de c`tre o persoan` neadmis` de lege sau prin care se repet` o contesta]ie respins` anterior prin hot`r\re definitiv`; ca tardiv`, se respinge contesta]ia introdus` dup` ce a expirat termenul prev`zut de lege. Contesta]ia \n anulare se respinge ca nefondat` c\nd nu s\nt \ndeplinite condi]iile pe care legea le prevede pentru cazul invocat. Prin respingerea contesta]iei \n anulare, hot`r\rea atacat` \[i men]ine puterea executorie [i \[i produce \n continuare efectele, ca orice hot`r\re penal` definitiv`; dac` anterior a fost suspendat` executarea hot`r\rii, aceasta \nceteaz` de drept [i se dispune, dup` caz, \nceperea sau continuarea execut`rii. Admiterea contesta]iei \n anulare are ca efect desfiin]area (anularea) hot`r\rii atacate. |n primele trei cazuri se anuleaz` hot`r\rea instan]ei de recurs, de regul` \n \ntregime, urm\nd a se rejudeca recursul sau fondul dup` casare; s\nt [i cazuri \n care anularea este numai par]ial`, c\nd contesta]ia a fost introdus` numai cu privire la o parte din faptele judecate. Fiind anulat` hot`r\rea instan]ei de recurs, cauza este repus` \n stadiul de judecat` imediat anterior pronun]`rii hot`r\rii instan]ei de recurs atacate; dac` s-a respins sau s-a admis recursul, cauza este repus` \n stadiul de dezbatere a recursului; dac` s-a solu]ionat fondul dup` casare, se repune cauza \n stadiul \n care se afla \nainte de pronun]area hot`r\rii care a fost anulat`. Recursul sau rejudecarea cauzei \n fond se poate desf`[ura \n aceea[i [edin]`, dac` s\nt \ndeplinite condi]iile cerute de lege, sau la un alt termen de judecat` fixat \n acest scop. Rejudec\nd recursul, instan]a de recurs poate pronun]a oricare din solu]iile prev`zute de lege, fie men]in\nd solu]ia dat` prin hot`r\rea atacat`, fie adopt\nd o alt` solu]ie. Posibilitatea de a se pronun]a o alt` solu]ie se justific` prin aceea c` la noua judecat` se prezint` [i partea care a fost lips` la judecata anterioar`, cu care ocazie poate aduce probe sau argumente care conduc la schimbarea solu]iei; \n cazul prev`zut \n art. 386 lit. c, \n mod necesar se ajunge la o alt` solu]ie, c`ci se ia \n considerare o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale neavut` \n vedere anterior. La rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei \n fond dup` casare, \n urma admiterii contesta]iei \n anulare, trebuie schimbat completul de judecat`, deoarece acesta s-a pronun]at asupra solu]iei ce trebuie dat` prin hot`r\rea anulat` (art. 47 al. 2). De[i nu este prev`zut \n mod expres de lege, se admite c` [i \n calea de atac a contesta]iei \n anulare se aplic` regula non reformatio in pejus, \n sensul c` la rejudecarea pe care o face instan]a, dup` admiterea contesta]iei \n anulare, nu i se poate agrava situa]ia celui care a introdus cererea de contesta]ie \n anulare. |n cazul prev`zut \n art. 386 lit. d, admiterea contesta]iei atrage anularea ultimei hot`r\ri r`mase definitive, r`m\n\nd \n vigoare prima hot`r\re, care se execut`. Desfiin]area ultimei hot`r\ri r`mase definitive se poate face \n \ntregime, dac` se refer` la o singur` fapt`, dar [i par]ial, atunci c\nd, referindu-se la mai multe fapte [i persoane, numai pentru unele din ele exist` autoritate de lucru judecat.

DPPps231 3) C`i de atac O hot`r\re dat` \ntr-o cale de atac extraordinar` poate fi atacat` printr-o cale de atac ordinar` numai dac` [i hot`r\rea supus` contesta]iei era susceptibil` de o asemenea cale de atac. Cum contesta]ia \n anulare pentru primele trei cazuri se \ndreapt` \mpotriva deciziei pronun]ate de instan]a de recurs, aceasta nefiind susceptibil` de un alt recurs, nici decizia dat` \n contesta]ie \n anulare nu poate fi atact` cu recurs. |n cazul prev`zut de art. 386 lit. d, dac` hot`r\rea atacat` a fost pronun]at` de prima instan]`, ea poate fi atacat` cu apel, iar dac` nu este susceptibil` de apel poate fi atacat` cu recurs; dac` a r`mas definitiv` la instan]a de apel, poate fi atacat` cu recurs. C\nd hot`r\rea atacat` a fost pronun]at` de instan]a de recurs, nu mai este susceptibil` de nici o cale de atac ordinar`. Ca orice hot`r\re penal` definitiv`, hot`r\rea dat` \n contesta]ie \n

Cap. III. Revizuirea

anulare, dac` este contrar` legii, poate fi atacat` cu recurs \n anulare. I.28. Cazurile de revizuire 1) Caracterizare Spre deosebire de contesta]ia \n anulare, prin care se pot \n l`tura ca regul` erorile de procedur` \n desf`[urarea judec`]ii \n recurs, revizuirea este calea de atac extraordinar` prin care se \ndreapt` erorile de judecat` cu privire la faptele cauzei, datorate necunoa[terii de c`tre instan]ele care au pronun]at hot`r\rea definitiv` a unor fapte [i \mprejur`ri \n raport de care aceasta nu corespunde adev`rului [i, ca urmare, nici legii. Revizuirea a fost prima cale de atac extraordinar` admis` \n dreptul procesual penal modern \n favoarea celui condamnat din eroare, devenit` evident` fa]` de elementele noi produse dup` pronun]area hot`r\rii penale definitive sau, anterioare fiind, au fost descoperite dup` aceast` dat`. Printre primele cazuri de revizuire se includea [i descoperirea, dup` condamnarea unui inculpat pentru omor, c` victima se afla \n via]`, ceea ce nu putea s` satisfac` opinia public` despre juste]ea hot`r\rii judec`tore[ti, de[i aceasta avea autoritate de lucru judecat. Pun\ndu-se pe primul plan necesitatea unei stabilit`]i a hot`r\rilor judec`tore[ti definitive, s-a acceptat ini]ial s` se admit` revizuirea numai \n cauzele cele mai grave [i, \ntotdeauna, \n favoarea celui condamnat, apreciindu-se ca inadmisibil` supunerea la ani grei de temni]` a unui nevinovat. Unele legiuiri moderne, printre care [i Codurile noastre din 1936 [i 1968, au dep`[it aceast` concep]ie [i au admis [i revizuirea \n defavoarea celui achitat, repun\nd \n egalitate de tratament erorile judiciare \n defavoarea inculpatului cu cele \n favoarea sa. |n evolu]ia legisla]iei procesual-penale s-au cristalizat, cu timpul, c\teva cazuri clasice de revizuire pe care le \nt\lnim \n mai toate legisla]iile moderne, sub mai multe variante. |n cadrul reglement`rii actuale \n procesul penal rom#n, elementele noi, necunoscute instan]elor care au solu]ionat cauza, pot proveni din mai multe cauze: existen]a unor \mprejur`ri care, \n momentul judec`]ii, luate \n ansamblu, d`deau convingerea de vinov`]ie sau nevinov`]ie, dar care, \n raport de noi \mprejur`ri ajunse la cuno[tin]a instan]ei ulterior, s\nt de natur` a stabili c` ceea ce s-a crezut adev`r era \n realitate o cunoa[tere inexact` a faptelor; noile elemente care

DPPps232 promoveaz` o revizuire a solu]iei date apar din alte fapte [i \mprejur`ri, stabilite prin probe, devenite cunoscute dup` ce hot`r\rea penal` a r`mas definitiv`; elementele noi se datoreaz` constat`rii c` mijloacele de prob` care au stat la baza convingerii judec`torilor s\nt false (martori [i exper]i mincino[i, \nscrisuri false), determin\nd o solu]ie gre[it` prin \ncrederea care li s-a acordat ini]ial; situa]ia \n care un magistrat care a instrumentat sau a judecat \ntr-o cauz` penal` a s`v\r[it o infrac]iune \n leg`tur` cu acea cauz`, de natur` s` infirme impar]ialitatea pe care trebuie s` o aib` [i, ca urmare, pune la \ndoial` corectitudinea solu]iei adoptate; o eroare juridic` poate proveni din existen]a a dou` hot`r\ri definitive date \n cauze diferite, care stabilesc fapte ce se contrazic (de exemplu una recunosc\nd existen]a unei fapte, iar alta inexisten]a ei); pentru prestigiul justi]iei asemenea elemente inconciliabile nu pot fi admise \n hot`r\ri judec`tore[ti cu autoritatea de lucru judecat. Unele din cazurile de revizuire au un caracter mai general [i s\nt mai frecvente \n practic`; de exemplu, revizuirea pentru \mprejur`ri care nu au fost cunoscute de instan]` la pronun]area hot`r\rii definitive are \n vedere variate [i nelimitate situa]ii de fapt, aplicabile \n orice cauz` penal`; de aceea, pentru acest caz se cere ca noile fapte [i \mprejur`ri s` conduc` la o solu]ie invers` celei adoptate. Alte cazuri au o sfer` de aplicare mai restr\ns`, cum este inconciliabilitatea dintre dou` hot`r\ri penale definitive. Pentru a st`vili introducerea de cereri de revizuire pentru erori de fapt minore, legea reglementeaz` \n am`nunt fiecare caz \n parte, instituind condi]ii de fond [i de form` ce se cer a fi \ndeplinite, de natur` s` conving` despre necesitatea \nl`tur`rii erorilor judiciare. De asemenea, legea condi]ioneaz` dovedirea cazurilor de revizuire de folosirea anumitor mijloace de prob`. Codul de procedur` penal` din 1968 prevede cinci cazuri de revizuire, at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea p`r]ilor din proces; acelea[i cazuri pot fi folosite pentru revizuirea laturii penale, c\t [i a laturii civile (art. 408). 2) Primul caz: c\nd s-au descoperit fapte sau \mprejur`ri ce nu au fost cunoscute de instan]` la solu]ionarea cauzei, dac` s\nt de natur` s` dovedeasc` netemeinicia hot`r\rii de achitare, de \ncetare a procesului penal ori de condamnare (art. 394 lit. a) Analiza dispozi]iilor care reglementeaz` acest caz de revizuire stabile[te urm`toarele condi]ii: a) S- au descoperit fapte sau \mprejur`ri noi. Legiuitorul se refer` la fapte sau \mprejur`ri, ca f`c\nd parte din obiectul proba]iunii, \n sensul c` pot contribui la solu]ionarea corect` a cauzei (fapte probatorii181).
Constituie o fapt` sau \mprejurare nou` descoperirea c`, dup` condamnarea pentru omor, victima este \n via]`; c`, dup` condamnarea pentru distrugerea unui bun sau a unui \nscris autentic, se constat` c` bunul nu a suferit nici o degradre, iar \nscrisul se afl` \ntr-un depozit legal; c`, dup` condamnarea pentru delapidare, prin \nsu[irea unor bunuri de c`tre gestionar, exist` forme autentice de justificare legal` a tuturor acestor bunuri. |n practic` s-a considerat o situa]ie nou` anularea ca formal` a c`s`toriei intervenit` \ntre victim` [i autorul violului, nemaijustific\ndu-se cauza de nepedepsire aplicat`; \mp`carea p`r]ilor intervenit` \nainte de a r`m\ne definitiv` hot`r\rea de condamnare, dar neajuns` la cuno[tin]a instan]ei.
181

DPPps233 De[i probele s\nt fapte [i \mprejur`ri care servesc la aflarea adev`rului, cazul de revizuire nu se refer` la descoperirea de probe noi, c`ci \n acest mod revizuirea s-ar transforma \ntr-un grad nou de jurisdic]ie \n care s-ar putea continua proba]iunea. Noile fapte [i \mprejur`ri urmeaz` a fi confirmate prin probe noi, dar nu probele noi formeaz` temeiul revizuirii, ci faptele [i \mprejur`rile pe care le dovedesc182. Deci ceea ce se cere a fi nou` este fapta probatorie, [i nu noi mijloace de prob` care ar dovedi o fapt` probatorie pe care instan]a de fond a considerat-o inexistent`. b) Faptele [i \mprejur`rile invocate \n revizuire trebuie s` fie noi pentru instan]a de judecat`, \n sensul s` nu fi fost cunoscute de instan]a care a pronun]at hot`r\rea definitiv`. Aceast` condi]ie exprim` cerin]a ca elementul de noutate s` fie pentru instan]a de judecat`, nu [i pentru p`r]ile din proces. Dac` fapta de natur` s` duc` la o alt` solu]ie a fost cunoscut` de vreuna din p`r]i, dar pe care aceasta nu a invocat-o \n fa]a instan]ei judec`tore[ti, este considerat` ca element nou ce poate sta la baza unei revizuiri pentru cazul analizat. |n ce prive[te \n]elesul formulei nu au fost cunoscute de instan]` la solu]ionarea cauzei, pot exista mai multe ipostaze: noile fapte [i \mprejur`ri s\nt aduse la cuno[tin]a instan]ei pentru prima dat` \n cererea de revizuire; faptele invocate \n revizuire au fost anterior invocate \n instan]`, dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirma]ii asupra c`rora instan]a de judecat` nu s-a pronun]at dac` s\nt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibil` din lipsa mijloacelor de prob` corespunz`toare, ra]iune pentru care instan]a nu le-a luat \n deliberare [i pronun]are; \ns` dac` instan]a de judecat` nu s-a pronun]at asupra faptelor invocate ca noi \n sensul c` a negat existen]a lor sau a considerat c` nu atrag o alt` solu]ie \n cauza dat`, nu se poate trage concluzia c` erau necunoscute pentru instan]`. c) Faptele [i \mprejur`rile noi dovedesc netemeinicia hot`r\rii de achitare, de \ncetare a procesului penal ori de condamnare. De[i textul art. 394 al. 2 nu este suficient de precis, c`ci prin netemeinicia unei hot`r\ri de condamnare se poate \n]elege [i o solu]ie mai grav` sau mai pu]in grav` \n stabilirea faptelor, \n doctrin` [i \n practica judiciar` s-a format opinia c` \n acest caz revizuirea este total`, \n sensul c` trebuie schimbat` [i nu modificat` solu]ia atacat` (\n caz de condamnare trebuie s` se ajung` la achitarea inculpatului sau \ncetarea procesului penal, iar \n caz de achitare, faptele noi trebuie s` atrag` condamnarea inculpatului). |n latura civil`, noile \mprejur`ri trebuie s` duc` la concluzia fie c` s-au dat desp`gubiri, de[i acestea nu erau justificate, fie c` nu s-au acordat desp`gubiri, de[i acestea trebuiau acordate. Ca urmare a concep]iei despre acest caz, care ar atrage numai o revizuire total`, \n jurispruden]` au fost respinse cererile de revizuire prin care se invoca o pagub` mult mai mic`, ce ar fi atras men]inerea condamn`rii pentru delapidare, de la modalitatea agravat` la cea simpl`, cu reducerea pedepsei; de asemenea, c` inculpatul condamnat pentru omor ar fi comis infrac]iunea \n stare de provocare, care ar fi men]inut condamnarea, dar ar fi redus pedeapsa sub minimul legal;
De exemplu, pentru fapta invocat` \n ap`rare la instan]a de fond, dar pentru care martorii aculta]i nu au reu[it s` confirme existen]a ei, nu se poate cere, \n revizuire, ascultarea ltor martori care ar confirma ap`rarea invocat` anterior.
182

DPPps234 c` \n mod gre[it s-au calculat desp`gubirile civile, deoarece prejudiciul produs ar fi fost mai mic, men]in\ndu-se astfel obligarea la desp`gubiri civile. Dat` fiind inechitatea care poate rezulta din admiterea numai total` a revizuirii \ntemeiate pe art. 394 lit. a, \n literatura de specialitate s-a propus ca [i pentru acest caz, dup` modelul de reglementare a celorlalte cazuri, s` se admit` o revizuire total`, dar [i o revizuire par]ial`, pentru a nu se men]ine o hot`r\re cu grave erori de fapt, care au determinat o condamnare cu mult mai sever` dec\t cea corespunz`toare noilor fapte [i \mprejur`ri aduse la cuno[tin]a instan]ei prin cererea de revizuire. 3) Al doilea caz: c\nd un martor, expert, interpret a s`v\r[it infrac]iunea de m`rturie mincinoas` \n cauza a c`rei revizuire se cere, ceea ce a dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice (art. 394 lit. b) Este justificat` atacarea cu revizuire a unei hot`r\ri penale definitive care s-a \ntemeiat pe declara]iile unor martori, exper]i sau interpre]i corup]i, ale c`ror declara]ii, rapoarte de expertiz` [i traduceri au stat la baza form`rii convingerii judec`torilor despre faptele cauzei. S`v\r[irea de c`tre martori, exper]i sau interpre]i a infrac]iunii de m`rturie mincinoas` atac` \ns`[i bazele hot`r\rii a c`rei revizuire se cere, \ntemeiat` pe o fraud` procesual`. Legea prevede urm`toarele condi]ii: a) Un martor, expert sau interpret a s`v\r[it infrac]iunea de m`rturie mincinoas`. |n art. 260 Cod penal se face referire la martori, exper]i [i interpre]i, referire care se repet` \n art. 394 lit. b; \ntruc\t Codul de procedur` penal` prevede ca mijloace de prob` [i constat`rile tehnico-[tiin]ifice sau cele medico-legale, se pune problema dac` tehnicianul sau specialistul care a efectuat constatarea tehnico[tiin]ific` sau medico-legal` realizeaz` con]inutul infrac]iunii de m`rturie mincinoas`, de[i \n lege nu se face referire la ace[ti speciali[ti. Se poate trage concluzia c` specialistul [i tehnicianul care a efectuat o constatare tehnico-[tiin]ific` sau medico-legal` este asimilat cu expertul \n ceea ce prive[te mijlocul de prob` pe care-l produce, fiind nejustificat` \nl`turarea de la revizuire a situa]iei de fapt rezultat` dintr-un mijloc de prob` fraudulos. Cazul de revizuire se refer` la s`v\r[irea infrac]iunii de m`rturie mincinoas`, ceea ce presupune condamnarea martorului, expertului, interpretului pentru aceast` infrac]iune; \n practic` s-a constatat \ns` c` exist` uneori piedici legale la condamnarea unui martor, expert sau interpret, datorit` unor cauze care \nl`tur` caracterul penal al faptei (iresponsabilitatea, constr\ngerea moral` sau fizic`), cauze \n raport de care fapta de m`rturie mincinoas` nu este infrac]iune. |ntruc\t legea are \n vedere, \n art. 395 al. 2, [i posibilitatea s` nu se ajung` la condamnare, dar s` se fi examinat fondul cauzei, [i \n caz de achitare pentru lipsa de vinov`]ie, dar cu re]inerea caracterului mincinos al declara]iei, al raportului de expertiz` sau al traducerii, cazul de revizuire opereaz`183. b) M`rturia mincinoas` s`v\r[it` de martor, expert sau interpret s` fi avut loc \n cauza a c`rei revizuire se cere. Pe de o parte, se cere s` fi fost o cauz` penal`, c`ci numai o hot`r\re penal` definitiv` poate fi revizuit` \n temeiul regulilor de procedur` penal`, iar pe de alt` parte, c` m`rturia mincinoas` s` fi avut loc \n cauza care se cere a fi
Ar fi fost preferabil` o redactare a acestrui caz \n sensul c` martorul, expertul sau interpretul au s`v\r[it fapta prev`zut` \n art. 260 Cod penal, ceea ce ar fi cuprins [i situa]ia c\nd m`rturia mincinoas` nu este infrac]iune datorit` lipsei de vinov`]ie.
183

DPPps235 revizuit`, c`ci eroarea de judecat` a fost determinat` de aceast` fraud` procesual`. c) Fapta de ascundere sau denaturare a adev`rului s` fi dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice. Pentru a opera acest caz se cere ca alterarea adev`rului s` fi avut o influen]` hot`r\toare asupra solu]iei adoptate prin hot`r\rea atacat`, at\t \n ce prive[te situa]ia de fapt, c\t [i aplicarea corect` a legii penale [i a celei civile. Eroarea cuprins` \n hot`r\rea atacat` cu revizuire a putut fi determinat` numai de m`rturia mincinoas` dat` \n acea cauz`, dar [i de alte probe, legal efectuate, care \ns` au fost apreciate gre[it datorit` celor rezultate din m`rturia mincinoas`. Dac` cele declarate de martorul mincinos, concluziile expertului corupt sau traducerile necorecte ale traduc`torului nu au fost luate \n considerare de c`tre instan]` la solu]ionarea cauzei, aceasta \ntemeindu-se corect pe alte probe, cazul de revizuire nu opereaz`, c`ci nu au dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice. Spre deosebire de primul caz, \n care revizuirea era total`, acest caz atrage o revizuire at\t total`, c\t [i par]ial`184. M`rturia mincinoas` poate afecta [i legalitatea, [i temeinicia hot`r\rii atacate cu revizuire. 4) Al treilea caz: c\nd un \nscris care a servit ca temei al hot`r\rii a c`rei revizuire se cere a fost declarat fals (art. 394 lit. c) |n raport de acest caz de revizuire, eroarea care s-a produs se datoreaz` lu`rii \n considerare la solu]ionarea cauzei a celor cuprinse \ntr-un \nscris, care a fost ulterior declarat fals. Se cer urm`toarele condi]ii: a) Un \nscris folosit ca mijloc de prob` a fost declarat fals, dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii pentru care se cere revizuirea. | n]elesul no]iunii de \nscris \l ofer` art. 89, \n sensul c` \nscrisul s` cuprind` \n con]inutul s`u fapte sau \mpreujur`ri de natur` s` serveasc` la aflarea adev`rului. Este necesar ca un astfel de \nscris s` fi fost declarat fals \n cadrul unui proces penal, prin condamnarea penal` a celui care l-a falsificat sau chiar prin achitarea lui sau \ncetarea procesului penal dac` exist` vreo cauz` care a \nl`turat caracterul penal al faptei sau care a \nl`turat r`spunderea penal`. Nu intereseaz` dac` a fost un fals intelectual sau un fals material, dac` era \nscris oficial sau sub semn`tur` privat`, important fiind s` se fi constatat c` \nscrisul cuprinde fapte [i \mprejur`ri neadev`rate produse prin falsificarea sa. b) |nscrisul declarat fals s` fi dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice. Ceea ce a contribuit la o solu]ionare eronat` a cauzei trebuie s` fie fapte [i \mprejur`ri cuprinse \n \nscris, care nu corespund adev`rului datorit` falsific`rii \nscrisului folosit ca mijloc de prob`. Falsificarea adev`rului \n \nscrisul folosit trebuie s` fi contribuit la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice, fie ca prob` singular`, fie \mpreun` cu alte probe pe care le-a confirmat, \n acelea[i condi]ii examinate la cazul de revizuire pentru m`rturie mincinoas`185.
M`rturia care a atras neluarea \n considerare a provoc`rii, a unui cuantum mai redus al valorii pagubei, determin\nd prin aceasta neaplicarea unor dispozi]ii legale, cum ar fi acordarea obligatorie de circumstan]e atenuante sau schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o form` simpl` \n locul celei agravate; sau, dimpotriv`, c\nd revizuirea este \n defavoarea condamnatului, c` situa]ia de fapt eronat` a condus \n mod nejustificat la aplicarea circumstan]elor atenuante sau la o \ncadrare juridic` mai pu]in sever`.
184

DPPps236 5) Al patrulea caz: c\nd un membru al completului de judecat`, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penal` a comis o infrac]iune \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se cere, dac` a dus la darea unei hot`r\ri nelegale [i netemeinice (art. 394 lit. d) {i acest caz se bazeaz` pe o fraud` procesual`, fiind s`v\r[it` o infrac]iune \n leg`tur` cu cauza de c`tre unul din participan]ii oficiali la urm`rirea [i judecarea ei. a) Un membru al completului de judecat`, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penal` \n cauza \n care s- a pronun]at hot`r\rea atacat` cu revizuire s` fi comis o infrac]iune, care s` fi privit corectitudinea urm`ririi sau a judec`]ii. Intr` \n r\ndul acestor infrac]iuni: cele prev`zute de Codul penal ca specifice activit`]ii \n justi]ie (sustragerea unor \nscrisuri din dosar art. 242; cercetarea abuziv` art. 266; abuzul \n serviciu contra intereselor persoanelor art. 245; instigarea la m`rturie mincinoas` art. 260 combinat cu art. 25; favorizarea infractorului art. 264; represiunea nedreapt` art. 268) cele prev`zute de Codul penal pentru orice domeniu de activitate, dar comise \n leg`tur` cu cauza urm`rit` sau judecat` (luarea de mit` art. 254; falsul intelectual art. 288; falsul material art. 289 etc.). Cazul de revizuire opereaz` [i atunci c\nd fapta prev`zut` de legea penal` nu constituie infrac]iune datorit` existen]ei unei cauze care \nl`tur` caracterul penal, cum ar fi iresponsabilitatea sau constr\ngerea fizic` sau moral`. b) Aceast` infrac]iune s` fi fost s`v\r[it` \n leg`tur` cu cauza a c`rei hot`r\re definitiv` a fost atacat` cu revizuire. Leg`tura la care se refer` legea are \n vedere solu]ionarea eronat` a cauzei, fie sub aspectul afl`rii adev`rului, fie sub aspectul respect`rii legii, deoarece se cere s` fi dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice; [i pentru acest caz se cere o revizuire total` sau par]ial`, \n sensul c` hot`r\rea de condamnare poate fi schimbat` sau modificat` \n ce prive[te \ncadrarea juridic` sau individualizarea pedepsei. 6) Dispozi]ii comune privind dovedirea cazurilor de revizuire \ntemeiate pe fraud` procesual` Cazurile de revizuire prev`zute \n art. 394 lit. b, c [i d se dovedesc, \n primul r\nd, printr-o hot`r\re judec`toreasc` definitiv` prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, \n sensul c` s-a re]inut fapta de m`rturie mincinoas`, cea de fals ori fapta penal` comis` de judec`tor, procuror sau persoana care a efectuat cercetarea penal`. Hot`r\rea de condamnare constituie o dovad` peremptorie c` s-a s`v\r[it o fraud` \n cursul procesului penal. {i o hot`r\re definitiv` de achitare poate dovedi frauda, dac` s-a re]inut existen]a faptei comise, dar nu poate fi condamnat autorul ei ca urmare a unei cauze de \nl`turare a caracterului penal al faptei. |n final, se poate dovedi frauda [i printr-o hot`r\re definitiv` de \ncetare a procesului penal (pentru amnistie, prescrip]ie etc.), dac` s-a re]inut ca s`v\r[it` frauda ce a dus la solu]ionarea nelegal` sau netemeinic` a cauzei. |n cazul \n care \n procesul de m`rturie mincinoas`, fals sau privind infrac]iunea s`v\r[it` de judec`tor, procuror nu se poate ajunge la
De exemplu un certificat de na[tere, falsificat pentru dovedirea st`rii de minoritate, dac` a condus la aplicarea eronat` a regimului penal al minorilor unui major, atrage nelegalitatea hot`r\rii de condamnare [i revizuirea cauzei pentru judecarea inculpatului ca major.
185

DPPps237 trimiterea \n judecat`, deoarece s-a aplicat amnistia, prescrip]ia, decesul f`ptuitorului sau o alt` cauz` de \ncetare a urm`ririi penale, cazurile de revizuire prev`zute \n art. 394 lit. b, c [i d pot fi dovedite [i prin ordonan]a procurorului, dac` prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, deci asupra existen]ei fraudei procesuale. Aceast` ordonan]` poate fi de scoatere de sub urm`rire, dac` exist` o cauz` care \nl`tur` caracterul penal al faptei, sau de \ncetare a urm`ririi penale, dac` exist` o cauz` care \nl`tur` r`spunderea penal` sau o cauz` de nepedepsire. |n fine, dac` nici instan]a de judecat`, nici procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, dovada se poate face [i \n cursul procedurii de revizuire, f`r` a mai fi tras la r`spundere penal` autorul infrac]iunii, deoarece exist` o cauz` de \mpiedicare a punerii \n mi[care [i a exercit`rii ac]iunii penale. Expresiile nu pot [i nu au putut se refer`, \n primul caz, la situa]ia c\nd procesul penal nu mai poate fi pornit, exist\nd o \mpiedicare legal`, iar \n al doilea caz la situa]ia c\nd, de[i procesul penal fusese pornit anterior \mpotriva autorului fraudei procesuale, s-a dat o solu]ie prin care nu s-a examinat [i fondul cauzei, deci f`r` a se examina existen]a faptei [i s`v\r[irea ei de c`tre una din persoanele pe care le-a avut \n vedere art. 394. Aceast` ultim` ipotez` de dovedire a unuia din cazurile de revizuire la care ne referim are acela[i regim ca [i \n cazurile de sub art 394 lit. a, c\nd \n cursul procedurii prealabile sau al judec`]ii \n fond a revizuirii se administreaz` probele necesare prin procedeele cunoscute. 7) Al cincilea caz: c\nd dou` hot`r\ri judec`tore[ti definitive nu se pot concilia (art. 394 lit. e) Acest caz de revizuire are \n vedere existen]a a dou` hot`r\ri judec`tore[ti penale, ceea ce exclude inconciliabilitatea \ntre o hot`r\re penal` [i una civil`; opereaz` acest caz [i atunci c\nd exist` o hot`r\re penal` care, prin stingerea ac]iunii penale, se pronun]` numai asupra ac]iunii civile, c`ci am\ndou` hot`r\rile s\nt date de instan]e penale. Nu exist` caz de revizuire dac` hot`r\rea civil` se refer` la o chestiune prealabil`, iar cea penal` la aceea[i chestiune prealabil`, c`ci dac` a r`mas mai \nt\i definitiv` hot`r\rea civil` se impune instan]ei penale cu autoritate de lucru judecat (art. 44 al. 3), iar dac` a r`mas definitiv` mai \nt\i hot`r\rea penal` cu privire la chestiunea prealabil` de care a depins solu]ionarea ac]iunii penale, se impune cu autoritate de lucru judecat instan]ei civile (art. 22); \n aceast` situa]ie numai printr-un recurs \n anulare se poate desfiin]a hot`r\rea care nu a luat \n considerare autoritatea de lucru judecat. Cauzele \n care s-au pronun]at cele dou` hot`r\ri trebuie s` fie autonome, \n sensul c` acestea nu s-au pronun]at \n aceea[i cauz`, \n condi]iile unei disjungeri sau ca urmare a unor solu]ii contrare date \n c`ile de atac186. Datorit` acestei cerin]e a autonomiei cauzelor \n stare de inconciliabilitate, acest caz de revizuire se \nt\lne[te rar \n practic`.
186 Nu este caz de revizuire dac`, atac\ndu-se cu apel hot`r\rea primei instan]e numai de c`tre unul din inculpa]i, s-a dat o hot`r\re definitiv` pentru inculpatul apelant f`r` a se extinde [i la inculpatul care nu a declarat apel, ceea ce poate determina o situa]ie contrar` \ntre solu]iile date fa]` de participan]ii la aceea[i infrac]iune, dar inconciliabilitatea este \ntre dou` hot`r\ri date \n aceea[i cauz`, una \n prim` instan]` [i alta \n apel; asemenea situa]ie se rezolv` pe calea unui recurs \n anulare, pe temeiul c` nu s-a respectat efectul extensiv al apelului; de asemenea, dac` s-a disjuns cauza pentru unul din inculpa]i, la reluarea judec`]ii fa]` de acesta, \n baz unor probe noi, se poate da o hot`r\re contrar` celei pronun]ate pentru primul inculpat judecat, caz \n care mijlocul de \nl`turare a contradic]iei este doar recursul \mn anulare.

DPPps238 Se cer urm`toarele condi]ii: a) Hot`r\rile definitive ale instan]elor penale s` solu]ioneze fondul cauzei, \n sensul s` se pronun]e diferit asupra existen]ei faptei, a s`v\r[irii ei de c`tre inculpat [i a vinov`]iei acestuia; deci inconciliabilitatea trebuie s` se refere la fapte, la \mprejur`ri esen]iale ale cauzei care au atras [i solu]ii de neconciliat187. Aplicarea unor dispozi]ii legale contrare nu se \ncadreaz` \n acest caz de revizuire, eroarea de drept fiind \ndreptat` printr-un recurs \n anulare \mpotriva hot`r\rii care a aplicat gre[it legea. b) Hot`r\rile definitive s` fie inconciliabile, ceea ce \nseamn` c` se exclud una pe alta; dac` una din hot`r\ri stabile[te faptele corect, \nseamn` c` cealalt` le stabile[te gre[it188. Uneori inconciliabilitatea rezult` implicit din modul \n care se re]in faptele189. Inconciliabilitatea poate rezulta [i \n cazul unui singur inculpat, dar cu privire la fapte diferite190. C\nd hot`r\rea penal` definitiv` se refer` la aceea[i persoan` [i la aceea[i fapt`, chiar sub o \ncadrare diferit`, nu este caz de revizuire, ci de contesta]ie \n anulare (art. 386 lit. d). c) Inconciliabilitatea trebuie s` rezulte din ceea ce s- a dispus prin hot`r\rea definitiv`, deci din dispozitiv; atunci c\nd dispozitivul nu este determinant \n l`murirea solu]iilor ce nu se pot concilia, se poate apela [i la considerentele care-l precizeaz`. I.29. Procedura revizuirii penale 1. Condi]iile pentru introducerea cererii de revizuire 1) Hot`r\rile penale ce pot fi atacate cu o cerere de revizuire Fiind o cale de atac extraordinar`, revizuirea poate fi \ndreptat` numai \mpotriva unor hot`r\ri judec`tore[ti penale definitive. Aceste hot`r\ri trebuie date \n solu]ionarea fondului cauzei, deci hot`r\ri de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, dac` pentru acestea din urm` s-a examinat [i fondul cauzei; ele pot fi sentin]e, confirmate de instan]a de apel [i de recurs, dar pot fi [i decizii, c\nd fondul cauzei a fost solu]ionat de c`tre instan]a de apel sau de recurs, dup` rejudecare. |n practic` s-au considerat inadmisibile cererile de revizuire \ndreptate \mpotriva unor hot`r\ri de dezinvestire, de respingere a unei cereri de \ntrerupere a pedepsei \nchisorii sau \n proceduri adiacente privind m`surile preventive, m`surile asigur`torii, incidentele la executare etc. Se poate ataca hot`r\rea penal` [i cu privire la solu]ia dat` \n latura penal` [i la aceea dat` \n latura civil`, sau numai cu privire la una din
Pentru latura civil` a cauzei poate fi de neconciliat existen]a prejudiciului \ntr-o hot`r\re [i inexisten]a sa \n alt` hot`r\re. 188 Inconciliabilitatea trebuie conceput` \n sensul c` \ntr-o hot`r\re se afirm` existen]a unei fapte, iar prin alt` hot`r\re se neag` expres sau tacit existen]a acesteia; aceea[i fapt` cu inculpa]i diferi]i; printr-o hot`r\re este condamnat un inculpat, consider\ndu-se c` fapta exist`, iar \ntr-o alt` cauz`, fiind judecat un complice la aceea[i fapt`,se neag` existen]a ei; este condamnat un inculpat pentru t`inuire, ceea ce \nseamn` existen]a unei infrac]iuni prin care s-a dob\ndit bunul t`inuit, iar la judecarea cauzei privind acea infrac]iune se stabile[te cu caracter definitiv inexisten]a faptei t`inuite. 189 \ntr-o cauz` este condamnat ca unic autor al faptei un inculpat, iar \n alt` cauz` este condamnat tot ca unic autor un inculpat pentru aceea[i fapt`. 190 De exemplu condamnarea unui inculpat pentru o fapt` s`v\r[it` \ntr-o anumit` zi [i la o anumit` or` face inconciliabil` condamnarea sa pentru o alt` fapt` s`v\r[it` \ntr-o alt` localitate, \n aceea[i zi [i or`, nefiind acceptabil` prezen]a aceleia[i persoane \n acela[i moment \n localit`]i aflate la distan]e apreciabile.
187

DPPps239 aceste laturi. C\nd hot`r\rea penal` se refer` la mai multe infrac]iuni [i la mai multe persoane, se poate cere revizuirea pentru toate faptele [i persoanele judecate sau numai pentru una sau unele infrac]iuni sau persoane (art. 393 al. 2). 2) Persoanele care pot cere revizuirea (art. 386) S\nt titulari ai c`ii de atac a revizuirii p`r]ile din proces [i procurorul. P`r]ile pot cere revizuirea numai \n limitele calit`]ii lor procesuale: inculpatul pentru solu]iile date \n ambele laturi ale procesului, partea v`t`mat` pentru latura penal`, partea civil` [i partea responsabil` civilmente pentru latura civil`. Procurorul poate ini]ia procedura de revizuire din oficiu, at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n favoarea sau defavoarea uneia din p`r]i. |n cazul inconciliabilit`]ii dintre hot`r\ri, poate cere revizuirea oricare din p`r]ile la care se refer` hot`r\rile atacate. Ca substitui]i procesuali pot cere revizuirea so]ul [i rudele apropiate ale condamnatului, prev`zute \n art. 149 Cod penal, dac` s\nt interesate \n cauz` \n leg`tur` cu situa]ia acestuia, dar manifest\nd [i un interes propriu. De aceea, prin derogare de la regula potrivit c`reia decesul inculpatului stinge ac]iunea penal`, so]ul [i rudele apropiate ale inculpatului pot cere revizuirea [i dup` moartea acestuia, judecata \n revizuire desf`[ur\ndu-se cu un condamnat decedat, dar pentru care se poate ob]ine \n revizuire o solu]ie favorabil` achitarea sau \ncetarea procesului penal. Pentru ca procurorul s` cunoasc` \mprejur`rile care pot motiva o revizuire, \n art. 386 al.ult. se prevede c` organele de conducere ale unit`]ilor la care se refer` art. 145 Cod penal, care au vreo cuno[tin]` despre vreo fapt` sau \mprejurare care ar motiva revizuirea, s\nt obligate s` sesizeze pe procuror. Asemenea informa]ii pot proveni de bun` voie de la orice persoan` fizic` sau juridic`, iar \n cazul prev`zut de art. 265 Cod penal este obligatorie, sub sanc]iune penal`, aducerea la cuno[tin]a organelor judiciare a \mprejur`rilor care, dac` ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinov`]iei celui condamnat pe nedrept. 3) Termenul de introducere a cererii de revizuire (art. 398) Cererea de revizuire \n favoarea condamnatului se poate face oric\nd, deoarece men]inerea unei condamn`ri nedrepte aduce atingere at\t intereselor individuale, c\t [i celor ale societ`]ii. O cerere de revizuire \n favoarea celui condamnat se poate face [i dup` moartea acestuia, pentru reabilitarea memoriei sale. Pentru ca revizuirea \n defavoarea celui condamnat, a celui achitat sau pentru care s-a \ncetat procesul penal s` nu afecteze starea de stabilitate a solu]iei date, ca s` nu existe pe o perioad` \ndelungat` de timp pericolul de a se schimba solu]ia \n condamnare sau \ntr-o condamnare mai grav`, se prevede un termen limit` de un an pentru introducerea unei cereri de revizuire. Termenul curge, potrivit art. 398 al. 2, de la urm`toarele date: pentru cazurile de la art. 394 lit. b, c [i d de la data c\nd a cunoscut c` s-a pronun]at hot`r\rea definitiv` cu privire la m`rturia mincinoas`, fals saau pentru o alt` infrac]iune s`v\r[it` de c`tre judec`torul, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare \n cauz`; dac` nu s-a dat o hot`r\re definitiv` cu privire la frauda procesual` comis` de la data c\nd revizuentul a aflat despre m`rturie mincinoas`, fals sau alt` infrac]iune comis`; pentru cazul de la art. 394 lit. a de la data c\nd faptele sau \mprejur`rile au fost cunoscute de persoana care face cererea;

DPPps240 pentru cazul de inconciliabilitate \ntre hot`r\ri de la data c\nd a fost cunoscut` existen]a ultimei hot`r\ri ce nu se poate concilia cu alta anterioar`. Acelea[i termene se aplic` [i atunci c\nd procurorul se sesizeaz` din oficiu \ntr-o revizuire \mpotriva inculpatului. Dac` \n termenul de un an indicat a intervenit o cauz` care \mpiedic` punerea \n mi[care sau exercitarea ac]iunii penale (amnistia, prescrip]ia r`spunderii penale, dezincriminarea etc.), revizuirea nu poate fi introdus`, chiar dac` se afl` \n termenul de un an, deoarece nu s-ar mai putea ajunge la condamnarea inculpatului, ac]iunea penal` fiind stins`. 4) Cererea de revizuire (art. 397) C\nd revizuirea se cere de una din p`r]ile din proces sau de substituitul s`u procesual, este necesar s` se introduc` la organul competent o cerere scris` \n care, pe l\ng` men]iunile care identific` pe autor, indicarea hot`r\rii penale care se cere revizuit` [i a dosarului corespunz`tor, este necesar s` se arate cazul de revizuire pe care se \ntemeiaz`, probele care-l confirm` [i mijloacele de prob` prin care pot fi administrate. Dac` revizuirea se \ntemeiaz` pe o hot`r\re definitiv` sau pe o ordonan]` a procurorului prin care s-a pronun]at condamnarea martorului, expertului sau a interpretului mincinos, a celui ce a s`v\r[it un fals sau a judec`torului, procurorului sau poli]istului care a s`v\r[it o infrac]iune \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se cere, se depun copii legalizate dup` aceste hot`r\ri. |n cazul \n care cererea scris` nu \ndepline[te condi]iile prev`zute de lege, va fi chemat` persoana care a f`cut cererea \n vederea complet`rii. C\nd revizuirea este ini]iat` de c`tre procuror, ca urmare a propriilor investiga]ii sau la informarea f`cut` de una din unit`]ile prev`zute \n art. 145 Cod penal, sesizarea se face din oficiu, nefiind necesar` o astfel de cerere. Introducerea cererii de revizuire se poate face \nainte de \nceperea execut`rii condamn`rii penale sau a celei civile, \n cursul execut`rii ei sau chiar dup` executare, dac` este \nc` \n termen. Find o cale de atac extraordinar`, nu are efect suspensiv de executare, dar \n cursul procedurii de revizuire se poate cere [i ob]ine suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate. |n ce prive[te efectul devolutiv, acesta se limiteaz` la situa]ia p`r]ii care a f`cut sau pentru care s-a f`cut cererea [i \n limitele calit`]ii sale procesuale; se poate da curs [i efectului extensiv (art. 406 al. 2), \n sensul c` va fi examinat` prin extindere [i situa]ia p`r]ilor care nu au cerut revizuirea sau la care cererea de revizuire nu se refer`, f`r` a se schimba sau modifica hot`r\rea definitiv` \n detrimentul lor, ci numai \n favoarea lor. Cererea de revizuire limiteaz` procedura de revizuire numai cu privire la cazul de revizuire invocat, nefiind admisibil` revizuirea pentru un alt caz la care aceasta nu s-a referit. 2. Structura procedurii de revizuire 1) Necesitatea unei proceduri \n mai multe etape a revizuirii penale Atac\nd o hot`r\re definitiv` cu autoritate de lucru judecat, procedura revizuirii nu se poate asem`na cu procedura judec`]ii \ntr-o cale de atac ordinar`, pentru c` trebuie ap`rat` stabilitatea hot`r\rilor definitive; altfel, revizuirea ar deveni un nou grad de jurisdic]ie pus la dispozi]ia p`r]ilor din proces. |n fa]a unei hot`r\ri definitive de condamnare, inculpatul ar fi oric\nd dispus s` introduc` o cerere de revizuire, chiar ne\ntemeiat`, \n scopul de a \nt\rzia data punerii \n executare a hotr`r\rii; judecarea direct` \n fond a cererii de revizuire ar

DPPps241 ocupa, astfel, rolul instan]elor judec`tore[ti cu numeroase cereri de revizuire ne\ntemeiate, care ar afecta judecarea altor cauze penale. De aceea, cele mai multe legisla]ii au \mp`r]it procedura revizuirii \ntr-o prim` etap`, denumit` examinarea \n principiu (judicium rescindens), [i o judecare \n fond a revizuirii (judicium rescissorium). Prima etap` trebuie s` verifice \ndeplinirea condi]iilor de fond [i de form` ale cererii de revizuire, ceea ce atrage, \n caz de \ndeplinire, admiterea sa \n principiu, deschiz\ndu-se astfel procedura de rejudecare a cauzei \n fond, iar a doua etap` atrage rejudecarea cauzei \n fond prin confruntarea noilor situa]ii invocate cu probele care au stat la baza hot`r\rii a c`rei revizuire se cere, cu dreptul instan]ei de revizuire de a da o nou` solu]ionare cauzei191. 2) Structura procedurii de revizuire \n reglementarea rom#n` actual` Procedura revizuirii p`streaz`, \n principiu, structura avut` \nainte de adoptarea Codului de procedur` penal` din 1968, ceea ce \nseamn` c` se desf`[oar` \ntr-o procedur` prealabil` \n fa]a procurorului [i \ntr-o procedur` \n fa]a instan]ei de judecat`, \n dou` etape examinarea \n principiu [i judecarea \n fond a cererii de revizuire. Procedura prealabil` \n fa]a procurorului este destinat` verific`rii temeiniciei cazului de revizuire prin administrarea probelor propuse de revizuent; spre deosebire de reglementarea anterioar`, \ns`, procurorul nu mai poate \mpiedica aducerea cererii de revizuire \n fa]a instan]ei, ci este obligat, chiar \n cazul \n care nu este de acord cu cererea, s` o aduc` \n fa]a instan]ei de judecat`. Dac` \nainte de 1968 procedura prealabil` \n fa]a procurorului putea constitui un filtru al cererilor de revizuire ne\ntemeiate, sub noua reglementare este o procedur` care prelunge[te dezbaterea \n fond, deoarece \n fa]a instan]ei se administreaz` din nou probele str\nse de c`tre procuror. Procedura revizuirii p`streaz` cele dou` etape \n fa]a instan]ei examinarea \n principiu [i judecarea \n fond a revizuirii dar, spre deosebire de alte legisla]ii, am\ndou` aceste etape se desf`[oar` \n fa]a instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, ceea ce \i confer` caracterul de cale de atac de retractare, instan]a revenind asupra propriei sale hot`r\ri. Admiterea \n principiu a cererii de revizuire \nseamn` c` noile fapte [i \mprejur`ri invocate s\nt de natur` s` pun` la \ndoial` faptele re]inute prin hot`r\rea definitiv`, se recunoa[te deci posibilitatea unei erori
|ntruc\t admiterea \n principiu deschide calea revizuirii unei hot`r\ri definitive, s\nt legisla]ii care prev`d c` aceast` etap` trebuie s` se desf`[oare la o instan]` superioar` \n grad, chiar de c`tre instan]a suprem` (Fran]a), caracteriz\nd astfel revizuirea ca o cale de anulare; alte legisla]ii au \ncredin]at examinarea \n principiu a revizuirii aceleia[i instan]e care a judecat \n fond cauza, d\ndu-i astfel caracterul unei c`i de atac de retractare. |n unele legisla]ii, pe l\ng` cele dou` etape care se desf`[oar` \n fa]a instan]ei de judecat`, se adaug` o etap` prealabil` ce se desf`[oar` \n fa]a Ministerului Public, cu scopul de a se verifica temeinicia cazului de revizuire invocat, cu motivarea c` Ministerul Public are la dispozi]ie mijloace eficiente de investiga]ie, ceea ce ar \mpiedica ajungerea la instan]` a cererilor de revizuire ne\ntemeiate. |n legisla]ia francez`, pentru cazul de revizuire \ntemeiat pe fapte [i \mprejur`ri noi, cererea de revizuire este verificat` de Ministerul Justi]iei, sub a c`rui autoritate se afl` Ministerul Public, [i numai acesta poat sesiza Curtea de Casa]ie cu revizuirea unei hot`r\ri definitive. |n legisla]ia Rom#niei, \ntre 19581968, cererea de revizuire se \nainta procurorului care, dup` ce verifica prin probe temeinicia cazului de revizuire, sesiza instan]a cu concluzii de revizuire; dac` socotea c` nu este \ntemeiat` cererea, d`dea o ordonan]` de \ncetare a procedurii prealabile, \mpiedic\nd judecarea cererii de revizuire de c`tre instan]a de judecat`.
191

DPPps242 judiciare [i, ca urmare, deschide procedura de rejudecare a cauzei \n fond. Cea de-a doua etap`, pornind de la posibilitatea existen]ei unei erori judiciare, urm`re[te verificarea existen]ei acestei erori \n raport de ansamblul probelor administrate at\t anterior, c\t [i \n cursul revizuirii, [i adoptarea unei solu]ii corecte \n acea cauz`, de regul` prin schimbarea acesteia, dar \n unele cazuri [i prin modificarea ei; exist` [i posibilitatea respingerii \n fond a revizuirii, de[i a fost admis` \n principiu, dac` analiza tuturor probelor, \n ansamblul lor, nu confirm` existen]a unei erori judiciare. |ntruc\t judecarea revizuirii este de competen]a instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, procedura de judecat` a revizuirii poate parcurge cele trei grade de jurisdic]ie prev`zute pentru ciclul ordinar al procesului penal prim` instan]`, apel [i recurs. 3. Procedura prealabil` a revizuirii desf`[urate \n fa]a procurorului 1) Procurorul competent s` efectueze procedura prealabil` a revizuirii Cererea de revizuire se adreseaz` procurorului din parchetul de pe l\ng` instan]a care a judecat cauza \n prim` instan]`. Aceast` competen]` se men]ine chiar \n ipoteza c` solu]ionarea \n fond a cauzei s-a produs la instan]a de apel sau la instan]a de recurs, prin rejudecare dup` casare, deoarece prevederea legii este clar`. |n practic` s-a considerat c` atunci c\nd o lege nou` schimb` competen]a de judecat` \n prim` instan]`, competent` s` judece revizuirea este instan]a care judec` \n prim` instan]` potrivit noii legi, ceea ce schimb` sensul dispozi]iilor art. 397, care se refer` clar la instan]a care a judecat cauza \n prim` instan]`. Solu]ia adoptat` este pragmatic`, \n sensul c`, admi]\ndu-se revizuirea, rejudecarea \n fond a cauzei se face de c`tre instan]a competent` s` judece fondul cauzei \n momentul judec`rii revizuirii. |n cazul \n care revizuirea se \ntemeiaz` pe cazul prev`zut \n art. 394 lit. e, fiind mai multe hot`r\ri inconciliabile, judecate \n prim` instan]` eventual de instan]e diferite, se aplic` regulile de stabilire a competen]ei \n caz de conexitate; ca urmare, cererea de revizuire se adreseaz` procurorului din parchetul de pe l\ng` instan]a mai \nt\i sesizat`, dac` s\nt egale \n grad, celei ierarhic superioare dac` difer` \n grad, celei militare sau celei militare egale \n grad cu cea civil`. C\nd procedura este ini]iat` de procuror, competen]a urmeaz` acelea[i reguli. 2) Efectuarea actelor de cercetare (art. 399400) Primind cererea de revizuire, procurorul verific` dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege privind titularul, termenul, cazul de revizuire invocat [i mijloacele de prob` propuse; \n lip[sa unora din men]iunile prev`zute de lege, procurorul cheam` pe revizuent [i \i cere s` completeze sau s` precizeze datele necesare. |n cazul \n care cererea nu este f`cut` de c`tre persoana prev`zut` de lege sau este tardiv`, procurorul \nainteaz` cererea instan]ei competente cu concluziile sale privind ne\ndeplinirea condi]iilor legale. Dac` aceste condi]ii s\nt \ntrunite, atunci procurorul examineaz` cererea de revizuire cu privire la cazul invocat [i la mijloacele de prob` propuse. Este posibil ca cererea de revizuire s` se \ntemeieze pe o hot`r\re definitiv` de condamnare a martorului, expertului sau interpretului, a celui care a s`v\r[it un fals, a judec`torului, procurorului, poli]istului care a comis vreo infrac]iune, al`tur\ndu-se o copie legalizat` dup` aceast` hot`r\re; dup` ce a cerut dosarul [i a verificat veridicitatea cazului de revizuire, procurorul \nainteaz` dosarul instan]ei de judecat`, \mpreun` cu concluziile sale. |n celelalte cazuri dispune, prin ordonan]`,

DPPps243 administrarea probelor pe care le mai consider` necesare. Administrarea probelor se poate face de c`tre procuror personal sau prin intermediul organului de cercetare penal` aflat \n supravegherea sa. Efectuarea actelor de cercetare este limitat`, prin lege, la dou` luni, \ns` f`r` a opera vreo sanc]iune procesual` \n caz de nerespectare a acestui termen. |n art. 400 se prevede c` \n tot timpul efectu`rii actelor de cercetare, la propunerea procurorului care a primit cererea de revizuire, se poate suspenda executarea hot`r\rii definitive atacate cu revizuire de c`tre procurorul ierarhic superior; suspendarea ar fi posibil` [i \nainte, [i dup` punerea \n executare a hot`r\rii. Curtea Constitu]ional` a statuat c` nici Ministerul Public, nici procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie nu poate suspenda executarea hot`r\rii definitive pentru c` s-ar \nc`lca principiul separa]iei puterilor \n stat; Ministerul Public face parte din autoritatea judec`toreasc`, potrivit Constitu]iei, dar nu este un organ jurisdic]ional care s` poat` suspenda executarea unei hot`r\ri definitive, acest drept revenind numai instan]elor de judecat`. De[i hot`r\rea Cur]ii Constitu]ionale se refer` la recursul \n anulare \n materie civil`, are aplicare [i la revizuirea penal`, atunci c\nd se pune problema suspend`rii execut`rii hot`r\rii atacate cu revizuire de c`tre procurorul ierarhic superior. 3) Obliga]iile procurorului la terminarea efectu`rii actelor de cercetare (art. 399) Dup` ce a administrat probele invocate \n cererea de revizuire, procurorul trage concluzii cu privire la temeinicia [i legalitatea acestei cereri; dac` revizuirea este \ntemeiat`, concluziile sale vor fi de admitere a cererii de revizuire [i de solu]ionare a cauzei potrivit noilor probe; dac` revizuirea nu este \ntemeiat`, transmite instan]ei concluziile sale de respingere a revizuirii. Procurorul are [i obliga]ia de a \nainta instan]ei competente dosarul \ntocmit [i cererea de revizuire, f`r` deosebire dac` concluziile sale s\nt de admitere sau de respingere a cererii de revizuire. Aceste concluzii nu s\nt obligatorii pentru instan]a de judecat`, aceasta form\ndu-[i propria sa convingere \n urma cercet`rii judec`tore[ti pe care o efectueaz`. Dac` procurorul nu a examinat sub toate aspectele cererea de revizuire [i a sesizat instan]a numai cu unele aspecte, instan]a trebuie s` ia \n considerare toate cererile formulate de revizuent; dac` \n cerere se solicit` revizuirea at\t a laturii penale, c\t [i a laturii civile, instan]a va fi sesizat` cu revizuirea ambelor laturi, chiar dac` procurorul s-a referit \n concluziile sale numai la o singur` latur`. Deci instan]a de revizuire este sesizat` \n fond cu cererea de revizuire, deoarece \n limitele acesteia se va putea face rejudecarea cauzei \n fond, cu privire la o latur` sau alta, la o anumit` infrac]iune, la persoana celui care a f`cut cererea. 4. Procedura de judecare a revizuirii 1) Instan]a competent` s` judece revizuirea (art. 401) Codul de procedur` penal` actual a men]inut procedura revizuirii \n fa]a instan]ei de judecat` \n dou` etape: examinarea \n principiu [i rejudecarea cauzei \n fond, prev`z\nd c` aceste dou` etape se desf`[oar` \n fa]a aceleia[i instan]e de judecat`. S-a ales ca instan]` competent` instan]a care a judecat cauza \n prim` instan]`, chiar dac` fondul cauzei a fost solu]ionat de c`tre instan]a de apel sau de recurs, deoarece s-a dorit ca hot`r\rea dat` \n revizuire s` poat` fi supus` c`ilor de atac ordinare. |n cazul c\nd se cere la prima instan]` revizuirea hot`r\rii date \n fond de c`tre o instan]` superioar` (de apel sau de recurs), justificarea situa]iei c` o instan]` inferioar` anuleaz` hot`r\rea unei instan]e superioare const` \n elementul nou care s-a produs, ce

DPPps244 demonstreaz` c` eroarea nu s-a produs din culpa instan]ei superioare, ci din necunoa[terea unor \mprejur`ri care s-au descoperit ulterior; deci nu este un control judiciar al unei instan]e inferioare cu privire la o eroare judiciar`, ci reexaminarea cauzei pe baza unor elemente noi. S\nt competente de a judeca revizuirea oricare din instan]ele judec`tore[ti dac` au judecat cauza \n prim` instan]`, inclusiv Curtea Suprem` de Justi]ie. |n ce prive[te compunerea instan]ei care examineaz` cauza \n principiu sau o rejudec` \n fond, aceasta urmeaz` regulile L.O.J. cu privire la formarea completului de judecat` la prima instan]` (un judec`tor la judec`torii, tribunale [i cur]i de apel; doi judec`tori la tribunalele militare, tribunalul militar teritorial [i Curtea Militar` de Apel; trei judec`tori la Curtea Suprem` de Justi]ie). Jurispruden]a a statuat c` nu este incompatibil de a face parte din completul de judecat` a cererii de revizuire judec`torul care a solu]ionat cauza \n fond [i a c`rui hot`r\re se cere revizuit`; s-a argumentat c` rejudecarea cauzei are \n vedere elemente noi, necunoscute de prima instan]`, astfel c` impar]ialitatea poate fi asigurat`. 2) Examinarea \n principiu a cererii de revizuire Spre deosebire de contesta]ia \n anulare, la care examinarea \n principiu se desf`[oar` f`r` prezen]a p`r]ilor, care nici nu s\nt citate, examinarea \n principiu a cererii de revizuirese face cu citarea p`r]ilor [i \n prezen]a lor. Ca urmare, dup` fixarea termenului de examinare \n principiu, se dispune citarea p`r]ilor interesate cele care ar putea fi afectate \n interesele lor legitime de revizuirea cauzei. Dac` persoana \n favoarea sau defavoarea c`reia s-a cerut revizuirea se afl` \n stare de de]inere, chiar \ntr-o alt` cauz`, este \ncuno[tin]at` despre termen, dar nu este adus` la judecat` dec\t atunci c\nd instan]a consider` necesar; pentru a i se asigura dreptul la ap`rare, pre[edintele instan]ei ia m`suri pentru desemnarea unui ap`r`tor din oficiu care s` reprezinte interesele acestei p`r]i \n procedura de examinare \n principiu a cererii de revizuire. La termenul fixat pentru examinarea \n principiu, dac` p`r]ile s\nt prezente, se pun concluzii de c`tre revizuent, celelalte p`r]i [i procuror cu privire la admisibilitatea \n principiu a cererii de revizuire. La cerere sau din oficiu, instan]a poate verifica, prin acte de cercetare judec`toreasc`, oricare din probele pe care se \ntemeiaz` cererea sau poate, c\nd este necesar, s` administreze probe noi. |n cadrul actelor de cercetare nu este permis` ascultarea ca martori a persoaneor care au fost condamnate pentru m`rturie mincinoas` sau pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se cere (art. 394 lit. b [i d). Obiectul examin`rii \n principiu a cererii de revizuire const` \n verificarea \ndeplinirii condi]iilor cerute de lege pentru admiterea \n principiu a cererii de revizuire: dac` cererea de revizuire a fost f`cut` de o persoan` admis` de lege, \n termenul legal, dac` a fost introdus` la procurorul competent [i a ajuns la instan]a competent`, dac` se \ntemeiaz` pe vreunul din cazurile prev`zute \n art. 394 [i s-au adus probe \n dovedirea acestui caz; dac` este \ntemeiat cazul de revizuire invocat [i este dovedit cu mijloacele de prob` prev`zute de lege: pentru cazul din art. 394 lit. a, se verific` dac` noile fapte [i \mprejur`ri s\nt de natur` s` duc` la schimbarea solu]iei, din condamnare \n achitare sau invers, c`ci dac` ar atrage men]inerea solu]iei [i doar modificarea ei, cazul de revizuire nu este \ntemeiat;

DPPps245 se verific` dac` m`rturia mincinoas`, actul fals folosit este de natur` s` atrag` nelegalitatea sau netemeinicia hot`r\rii atacate. Se face o confruntare \ntre cazul de revizuire invocat [i solu]ia dat` \n cauz`, \n ce m`sur` elementele noi ar putea atrage o alt` solu]ie. Numai \n cazul c\nd s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute de lege se poate deschide procedura de rejudecare a cauzei \n fond. De aceea, se spune c` examinarea \n principiu este o procedur` premerg`toare [i eliminatorie, av\nd ca finalitate \nl`turarea de la rejudecarea \n fond a acelor cereri de revizuire inadmisibile, tardive [i ne\ntemeiate. Instan]a care examineaz` \n principiu cererea de revizuire poate dispune, prin sentin]` motivat`, respingerea cererii de revizuire, chiar dac` procurorul a pus concluzii de admitere; respingerea se dispune prin sentin]` pentru ca procurorul sau cel ce a f`cut cererea s` poat` ataca solu]ia cu apel sau cu recurs. Instan]a poate admite \n principiu cererea de revizuire, caz \n care dispune rejudecarea cauzei \n fond. Deci admiterea \n principiu constituie actul procesual care deschide procedura de rejudecare, prin care se poate schimba sau modifica solu]ia atacat` cu revizuire, f`r` a atrage [i anularea hot`r\rii atacte. Admiterea \n principiu se dispune prin \ncheiere motivat`, \ncheierea fiind o hot`r\re care preg`te[te judecarea [i solu]ionarea cauzelor penale. Potrivit legii, \ncheierea de admitere \n principiu nu poate fi atacat` cu apel sau cu recurs dec\t odat` cu fondul cauzei, cu sentin]a dat` dup` rejudecare (art. 361 [i 3851). Odat` cu admiterea \n principiu a cererii de revizuire, instan]a poate lua m`surile procesuale necesare \n vederea asigur`rii \n bune condi]ii a rejudec`rii \n fond a cauzei. Admiterea \n principiu poate justifica suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate, \mpiedic\nd executarea dac` aceasta nu a \nceput sau \ntrerup\nd executarea condamn`rii \ncepute anterior. Suspendarea execut`rii se poate dispune \n total sau \n parte, \n raport de limitele cererii de revizuire. |n cazul \n care revizuirea este \n defavoarea celui achitat sau pentru care s-a \ncetat procesul penal, odat` cu admiterea \n principiu se poate lua orice m`sur` preventiv`, dac` s\nt \ntrunite condi]iile legale. C\nd admiterea \n principiu se refer` la dou` sau mai multe hot`r\ri ce nu se pot concilia, se dispune reunirea cauzelor \n care aceste hot`r\ri s-au pronun]at, urm\nd ca rejudecarea \n fond s` priveasc` toate aceste cauze. 3) Procedura de rejudecare a cauzei, dup` admiterea \n principiu a cererii de revizuire Rejudecarea are ca obiect \nl`turarea erorii judiciare pe care o cuprinde hot`r\rea atacat` cu revizuire [i darea unei noi solu]ii \n baza aprecierii tuturor probelor administrate, at\t a celor administrate \n cursul primei judec`]i, c\t [i a celor noi, administrate \n cursul procedurii de revizuire. Dac` examinarea \n principiu se limita la constatarea temeiniciei cazului de revizuire invocat, la reudecarea \n fond se examineaz` \nvinuirea adus` inculpatului, \n sensul temeiniciei ei. Ca finalitate, rejudecarea cauzei \n fond urm`re[te darea unei noi solu]ii cu privire la \nvinuirea ini]ial`. Procedura de rejudecare a cauzei poate avea o form` restr\ns` [i o form` mai dezvoltat`: Forma restr\ns` are loc atunci c\nd eroarea judiciar` este evident` [i dovedit` \nc` de la examinarea \n principiu a cererii de revizuire. |n acest caz, dup` concluziile procurorului, instan]a procedeaz`, \n aceea[i [edin]` de judecat`, mai \nt\i la admiterea \n principiu [i apoi la solu]ionarea cauzei \n fond printr-o nou` hot`r\re, anul\ndu-se

DPPps246 hot`r\rea definitiv` atacat` cu revizuire. |n acest caz, se pronun]` o singur` sentin]` prin care se admite \n principiu revizuirea [i se d` o nou` solu]ie de fond a cauzei. C\nd la rejudecarea cauzei \n fond este necesar` verificarea unor probe administrate anterior sau administrarea unor probe noi, dup` ce s-a admis \n principiu cererea de revizuire printr-o \ncheiere, se fixeaz` un nou termen de judecat` la care se vor administra probele necesare [i se va dezbate cauza \n fond. |n acest caz se urmeaz` regulile de la judecata \n prim` instan]`, procedura de revizuire trec\nd prin cercetarea judec`toreasc`, prin dezbaterile judiciare [i apoi deliberarea completului de judecat` [i solu]ionarea cauzei. Dac` la termenul de judecat` nu s-au epuizat probele dispuse a fi administrate, cauza se poate am\na pentru noi termene de judecat`, p\n` ce va fi epuizat` cercetarea judec`toreasc`. Dezbaterile judiciare se vor axa pe existen]a erorii judiciare [i pe necesitatea \nl`tur`rii ei, solu]ion\ndu-se cauza potrivit legii [i adev`rului. Rejudecarea cauzei \n fond are loc, prin derogare de la art. 10 lit. g, [i atunci c\nd condamnatul a decedat anterior cererii de revizuire sau \n cursul procedurii de revizuire, \n vederea \nl`tur`rii erorii judiciare. 4) Solu]iile dup` rejudecarea \n fond a revizuirii |n raport de concluziile la care a ajuns instan]a de revizuire [i \n raport de cazul de revizuire invocat, instan]a poate pronun]a urm`toarele solu]ii: a) Respingerea \n fond a cererii de revizuire, men]in\nd hot`r\rea definitiv` atacat`. |n cazul \n care a fost suspendat` executarea hot`r\rii, se dispune continuarea execut`rii hot`r\rii men]inute \n vigoare. Respingerea \n fond se dispune, printr-o sentin]` motivat`, dac` se constat` c` revizuirea este inadmisibil`, este tardiv` sau ne\ntemeiat cazul de revizuire invocat. b) Admiterea revizuirii [i anularea hot`r\rii definitive atacate \n m`sura \n care a fost admis` revizuirea (numai \n latura penal` sau numai \n latura civil`, numai pentru unele fapte [i persoane) [i pronun]area unei noi hot`r\ri potrivit dispozi]iilor de la judecata \n prim` instan]` (art. 345353), care se aplic` corespunz`tor. Deci \n cazul prev`zut de art. 394 lit. a, revizuirea fiind total`, se pronun]` achitarea sau \ncetarea procesului penal \n locul condamn`rii ori condamnarea inculpatului \n locul achit`iri sau \ncet`rii procesului penal. Pentru cazurile prev`zute de art. 394 lit. bd, dup` anularea hot`r\rii atacate se pronun]` acelea[i sentin]e indicate mai sus, dac` revizuirea este total`, dar se poate men]ine solu]ia de condamnare, cu modificarea \ncadr`rii juridice sau a pedepsei, dac` revizuirea este numai par]ial`. |n cazul prev`zut de art. 394 lit. e se dispune anularea tuturor hot`r\rilor definitive ce nu se pot concilia [i se va solu]iona cauza reunit` \n raport de situa]ia real` de fapt stabilit`, ca [i \n cazurile de mai sus. |n mod corespunz`tor se solu]ioneaz` [i latura civil`, c\nd revizuirea se refer` la aceasta, resping\ndu-se preten]iile civile dac` fuseser` admise prin hot`r\rea atacat` ori admi]\ndu-se aceste preten]ii dac` anterior fuseser` respinse. Pentru cazurile de sub art. 394 lit. bd, \ntruc\t revizuirea este [i par]ial`, se va rezolva ac]iunea civil` prin \nl`turarea erorii judiciare, corespunz`tor probelor administrate \n revizuire. |n cazul \n care cererea de revizuire prive[te un condamnat decedat, instan]a dispune, \n raport de probele administrate, achitarea acestuia sau \ncetarea procesului penal; dac` nu se poate ajunge la aceast` solu]ie, se d` efect decesului celui condamnat, dispun\ndu-se \ncetarea procesului penal (art. 13 al. 2 [i 3).

DPPps247 Admi]\nd revizuirea, instan]a nu poate agrava situa]ia celui care a f`cut cererea de revizuire sau \n favoarea c`ruia s-a declan[at o procedur` de revizuire. De asemenea, instan]a de revizuire extinde judecata [i la solu]ionarea cauzei cu privire la persoanele din acela[i grup procesual care nu au cerut revizuirea sau fa]` de care nu s-a ini]iat procedura de revizuire, pronun]\nd o nou` solu]ie [i fa]` de acestea, f`r` \ns` a li se agrava situa]ia (art. 373 combinat cu art. 406 al. 2). C\nd se constat` nevinov`]ia inculpatului condamnat, acesta are dreptul la o repunere imediat` \n toate drepturile pierdute; ca urmare, instan]a dispune restituirea amenzii pl`tite [i a averii confiscate192, precum [i cheltuielile judiciare pe care le-a pl`tit, de[i nu era ]inut s` le suporte; pentru cei condamna]i la pedeapsa \nchisorii cu executare la locul de munc`, se dispune restituirea cotei p`r]i f`cut` venit la bugetul statului [i la calcularea ca vechime [i continuitate \n munc` a duratei pedepsei executate. De asemenea, dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute \n art. 504 al. 1, se pot cere de la stat, pe cale civil`, desp`gubiri pentru prejudiciul material [i moral pe care l-a suferit printr-o condamnare nedreapt`. 5) C`i de atac Sentin]ele date cu privire la respingerea \n principiu a cererii de revizuire sau cu privire la solu]ia de fond admiterea sau respingerea revizuirii s\nt supuse acelora[i c`i de atac ca [i hot`r\rile \mpotriva c`rora s-a f`cut revizuirea. Deci dac` sentin]a de fond atacat` cu revizuire era susceptibil` de apel, se poate declara apel [i \mpotriva sentin]ei date \n revizuire; dac` sentin]a atacat` cu revizuire nu este supus` apelului, ci numai recursului, se recurge la aceast` ultim` cale de atac. Decizia dat` \n apel este supus` recursului. |n condi]iile legii, hot`r\rea definitiv` dat` \n revizuire este supus` c`ilor de atac extraordinare, inclusiv a uni noi revizuiri care s-ar \ntemeia pe un alt caz de revizuire sau pe elemente noi descoperite

Cap. IV. Recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii

dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii date \n revizuire. I.30. Recursul \n anulare 1. Caracterizare [i evolu]ie legislativ` 1) Caracterizare Recursul \n anulare este o cale de atac extraordinar`, intr\nd \n atribu]ia celor mai \nalte autorit`]i judiciare, cu o devolu]ie privind erorile de drept, dar [i unele erori de fapt, cu efecte at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea p`r]ilor [i cu posibilitatea de a se schimba sau modifica solu]ia adoptat` (de reformare), c\t [i de a se casa hot`r\rea atacat` cu trimitere spre rejudecare altei instan]e (de anulare). Spre deosebire de contesta]ia \n anulare [i de revizuire, prin care se pot ataca numai unele hot`r\ri definitive (ale instan]ei de recurs, \n primul caz; cele care au solu]ionat fondul, \n al doilea caz), recursul \n anulare este o cale de atac extraordinar` prin care pot fi atacate orice hot`r\ri penale definitive, date asupra fondului, dar [i cu privire la chestiuni adiacente (cum ar fi m`surile preventive, m`surile de siguran]` provizorii, procedurile de executare etc.). Dac` contesta]ia \n anulare [i revizuirea pot fi exercitate [i de c`tre p`r]ile din proces sau de c`tre procurorul competent (corespunz`tor
Numai pentru cazurile judecate definitiv \nainte de 1991, prin Constitu]ie abolindu-se pedeapsa confisc`rii averii ca m`sur` complimentar`.
192

DPPps248 instan]ei competente s` judece aceste c`i de atac extraordinare), exercitarea recursului \n anulare cade \n atribu]ia exclusiv` a procurorului general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, iar judecarea sa numai \n atribu]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie, deci a autorit`]ilor judiciare de v\rf. Fiind exercitat [i judecat \n aceste condi]ii, se produce o atent` triere a cazurilor \n care autoritatea de lucru judecat este sacrificat` \n favoarea \nl`tur`rii erorilor judiciare cuprinse \n hot`r\ri penale definitive. Recursul \n anulare poate fi exercitat \n cazurile prev`zute de lege. Aceste cazuri, \n raport de num`rul lor, se refer` mai ales la erorile de drept de procedur` [i de judecat` dar [i \n cazul unor grave erori de fapt [i de individualizare a pedepsei. Pentru a se da stabilitate solu]iilor pronun]ate fa]` de inculpa]i, numai o parte din cazurile de casare s\nt prev`zute at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea acestuia, celelate cazuri de casare fiind prev`zute numai pentru o solu]ie favorabil` inculpatului. |n fine, exercitarea recursului \n anulare poate atrage din partea Cur]ii Supreme de Justi]ie nu numai casarea cu trimitere spre rejudecarea fondului la instan]ele ale c`ror hot`r\ri au fost casate, ci [i solu]ionarea cauzei \n fond, dac` aceasta este posibil` f`r` administrarea de probe noi; \n primul caz, recursul \n anulare este o cale de atac extraordinar` de anulare (a[a cum este [i denumirea), \n a doua ipotez` recursul \n anulare devine o cale de atac de reformare. 2) Evolu]ia legisla]iei rom#ne cu privire la recursul \n anulare |n Codul de procedur` penal` din 1936 era reglementat, printre c`ile de atac extraordinare, [i recursul extraordinar, prin dou` forme: recursul \n interesul legii [i recursul ministrului justi]iei. Recursul \n interesul legii era reglementat, de asemenea, sub dou` forme: un recurs \n interesul legii \n cazurile \n care nu se introdusese recurs extraordinar, cu posibilitatea de a se schimba situa]ia, dar numai \n favoarea inculpatului, [i unul \n care se cerea asigurarea unei uniforme interpret`ri [i aplic`ri a legii, f`r` efecte asupra situa]iei p`r]ilor \n proces. Actuala reglementare a re]inut ca recurs \n interesul legii numai cea de-a doua form` a recursului extraordinar, iar ca recurs \n anulare o form` a recursului ministrului justi]iei. Recursul ministrului justi]iei se putea \ndrepta \mpotriva oric`rei hot`r\ri penale r`mase definitive la oricare dintre instan]ele judec`tore[ti, dar numai \n trei cazuri: c\nd erau contrare legii, prin care judec`torii ar fi comis un exces de putere constitu]ional ori ar fi comis infrac]iuni cu ocazia \ndeplinirii func]iei lor; acest recurs al ministrului justi]iei avea efecte \n favoarea inculpatului condamnat, f`r` \ns` s` se aduc` atingere drepturilor p`r]ii civile. Dup` 1947 s-au produs modific`ri multiple reglement`rii recursului extraordinar. |n 1947 s-a introdus o nou` form` a recursului extraordinar, denumit recurs pentru anularea unei hot`r\ri v`dit nedrepte, care coexista cu celelalte forme consacrate anterior. |n 1949 a fost introdus` o cale de atac extraordinar` nou`, denumit` cerere de \ndreptare, dat` \n atribu]ia pre[edintelui Cur]ii Supreme [i a procurorului general, prin care puteau fi atacate hot`r\rile penale definitive contrare legii [i v`dit nedrepte, ceea ce d`dea posibilitatea desfiin]`rii hot`r\rilor judec`tore[ti definitive [i pentru erori de fapt, nu numai de drept. Odat` cu introducerea cererii de \ndreptare au fost desfiin]ate formele recursului extraordinar \n interesul legii [i pentru anularea unei hot`r\ri v`dit nedrepte, r`m\n\nd \n vigoare numai recursul extraordinar al ministrului justi]iei. |n 1956 denumirea de cerere de \ndreptare a fost \nlocuit` cu aceea de recurs \n supraveghere, reglementarea acestei c`i de atac extraordinare r`m\n\nd neschimbat`. A fost \ns` modificat`

DPPps249 reglementarea din 1958, c\nd s-a \nl`turat dreptul pre[edintelui Tribunalului Suprem de a introduce recurs \n spraveghere, acest drept r`m\n\nd \n exclusivitate procurorului general. Codul de procedur` penal` din 1968 a revenit la denumirea de recurs extraordinar, \ncredin]\nd \n exclusivitate acest drept procurorului general. Recursul extraordinar putea fi introdus \mpotriva unei hot`r\ri definitive prin care s-a adus o \nc`lcare esen]ial` a legii sau care era v`dit netemeinic`. Prin Legea nr. 45/1993 s-a revenit la denumirea de recurs \n anulare [i la precizarea cazurilor \n care acesta poate fi introdus, detaliindu-se la 18 cazuri de anulare, dup` care, \n 1996, la 20 de cazuri de anulare. Prin aceast` detaliere a cazurilor de recurs \n anulare s-a voit ca introducerea acestei c`i de atac extraordinare s` se fac` strict \n limitele cazurilor prev`zute de lege, restr\ng\nd dreptul procurorului general de a aprecia c\nd o \nc`lcare a legii este esen]ial` [i c\nd o netemeinicie este v`dit`. 2. Condi]iile de exercitare a recursului \n anulare 1) Hot`r\rile care pot fi atacate cu recurs \n anulare Fiind o cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare se exercit` \mpotriva oric`rei hot`r\ri definitive (art. 409). Pot r`m\ne definitive sentin]ele penale, deciziile penale [i unele \ncheieri de sine st`t`toare. | n cazul sentin]ei, aceasta poate r`m\ne definitiv` la oricare dintre instan]ele judec`tore[ti, inclusiv la Curtea Suprem` de Justi]ie. Modalit`]ile \n care poate r`m\ne definitiv` sentin]a penal` s\nt prev`zute \n art. 416. Pot r`m\ne definitive [i deciziile date \n apel, \n modalit`]ile prev`zute \n art. 4161, precum [i cele date \n recurs, \n modalit`]ile consacrate \n art. 417. Deci pot fi atacate cu recurs \n anulare hot`r\rile r`mase definitive la oricare instan]` judec`toreasc`, fie sentin]e, decizii, \ncheieri, dac` se afl` \n vreunul din cazurile prev`zute de lege. Fac excep]ie de la aceast` regul` hot`r\ri pentru care legea prevede c` nu s\nt supuse nici unei c`i de atac193. De asemenea, deciziile date \n apel sau \n recurs cu trimitere spre rejudecare la instan]a inferioar`, care s\nt hot`r\ri intermediare, nu pot fi atacate cu recurs \n anulare, nefiind definitive \n sensul prev`zut de art. 4161 [i 417. |ntre hot`r\rile definitive ce pot fi atacate cu recurs \n anulare se face o distinc]ie \n art. 410: hot`r\rile definitive de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs \n anulare \n cazurile prev`zute de art. 410, iar toate celelalte hot`r\ri definitive numai \n cazul c\nd s\nt contrare legii. 2) Titularul dreptului de a exercita recursul \n anulare |n evolu]ia legisla]iei noastre privind recursul extraordinar, cererea de \ndreptare [i recursul \n supraveghere au fost titulari califica]i ai recursului \n anulare ministrul justi]iei, pre[edintele instan]ei supreme [i procurorul general; \n reglementarea actual` exist` un singur titular al exerci]iului recursului \n anulare procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. Procurorul general poate introduce recursul \n anulare din oficiu \n baza investiga]iilor f`cute \n cadrul Ministerului Public dar o face [i atunci c\nd este solicitat, printr-o cerere expres`, de c`tre ministrul justi]iei194.
|ncheierile prin care s-a admis sau s-a respins ab]inerea [i cele prin care s-a admis recuzarea (art. 52 al.ult.), precum [i \ncheierile prin care s-a dispus \nlocuirea sau reconstituirea dosarului sau a \nscrisului disp`rut (art. 509). 194 Pe l\ng` explica]ia ce se poate da acestui drept ca urmare a pozi]iei Ministerului Public de a fi sub autoritatea ministrului justi]iei, trebuie re]inut` [i
193

DPPps250 Procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie este singurul titular al exerci]iului recursului \n anulare, \n sensul c` numai el poate sesiza Curtea Suprem` de Justi]ie cu un recurs \n anulare. Folosirea recursului \n anulare constituie un drept al procurorului general, deoarece \n art. 409 se prevede c` poate ataca cu recurs \n anulare orice hot`r\re definitiv`. Acest drept trebuie \n]eles, pe de o parte, ca o obliga]ie de a interveni atunci c\nd constat` c` o hot`r\re penal` definitiv` con]ine grave erori de fapt [i de drept, deoarece numai \n acest mod s\nt satisf`cute dispozi]iile art. 130 al. 1 din Constitu]ie, care prev`d c` Ministerul Public reprezint`, \n activitatea judiciar`, interesele generale ale societ`]ii [i ap`r` ordinea de drept, precum [i drepturile [i libert`]ile cet`]enilor; pe de alt` parte, procurorul general nu este \ns` obligat s` exercite recursul \n anulare chiar atunci c\nd este solicitat printr-o sesizare de c`tre vreo parte din proces c`ci pentru introducerea unui recurs \n anulare procurorul general trebuie s` se conving` de existen]a unei erori de procedur` sau de judecat` ce se \ncadreaz` \n cazurile prev`zute \n art. 410, ceea ce \nseamn` [i posibilitatea de a respinge o cerere \n acest sens. Curtea Suprem` de Justi]ie a statuat c` nu exist` o obliga]ie pentru procurorul general s` introduc` recurs \n anulare la sesizarea unei p`r]i, fiind astfel exclus` [i posibilitatea atac`rii de c`tre partea interesat` a acestui refuz, potrivit dispozi]iilor Legii contenciosului administrativ. 3) Termenul de exercitare a recursului \n anulare Desfiin]area unei hot`r\ri penale definitive prin care s-a produs o eroare judiciar` \n defavoarea celui condamnat sau pentru care s-a dispus \ncetarea procesului penal nu trebuie s` fie \ngr`dit` de nici un termen; de aceea, \n art. 411 se prevede c` recursul \n anulare \n favoarea celui condamnat poate fi declarat oric\nd, chiar [i dup` moartea acestuia, cu privire la latrura penal`, iar cu privire la latura civil` numai dac` solu]ionarea acesteia se r`sfr\nge asupra laturii penale. Se asimileaz` [i situa]ia \n care s-a \ncetat procesul penal pentru inculpat, deoarece exist` [i hot`r\rea de achitare, care este mai favorabil` pentru inculpat. A fi \n favoarea inculpatului condamnat \n latura penal` \nseamn` c` prin recursul \n anulare se cere schimbarea solu]iei (din condamnare \n achitare sau \ncetarea procesului penal) ori men]inerea condamn`rii, dar pentru o infrac]iune mai u[oar` sau la o pedeaps` mai pu]in sever`. |n celelalte cazuri, recursul \n anulare poate fi declarat numai \n termen de un an de la data c\nd a r`mas definitiv` hot`r\rea avut` \n vedere a fi atacat`. Intr` \n aceast` prevedere un recurs \n anulare declarat \n defavoarea inculpatului \n latura penal` [i \n toate cazurile c\nd eroarea s-a produs \n latura civil`, cu excep]ia cazului c\nd solu]ionarea laturii civile s-ar r`sfr\nge asupra laturii penale. Data de la care \ncepe s` curg` termenul de un an este data r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacate, \n condi]iile art. 416, 4161 [i 417. |n practic` s-a statuat c` atacarea solu]iei \n latura penal` este legat` de data c\nd a r`mas definitiv` latura penal` a cauzei, chiar dac` procesul a continuat \ntr-o cale de atac numai \n latura civil`. Termenul de recurs \n anulare expir` \n luna [i ziua corespunz`toare a anului urm`tor; dac` aceasta este nelucr`toare, termenul se prorog` p\n` \n prima zi lucr`toare ce urmeaz`.

posibilitatea pe care o are ministrul justi]iei de a fi informat, de c`tre pre[edin]ii instan]elor judec`tore[ti [i de c`tre inspectorii judec`tore[ti, despre pronun]area unor hot`r\ri definitive cu grave erori de drept [i de fapt.

DPPps251 3. Cazurile \n care se poate exercita recurs \n anulare 1) Caracterizare Fiind o cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare poate fi exercitat numai \n cazurile prev`zute de lege. Legea nr. 45/1993 a renun]at la formula general` cuprins` \n art. 410 anterior (care se referea la o \nc`lcare esen]ial` a legii [i la o v`dit` netemeinicie), \nscriind un num`r de 18 cazuri \n care se poate declara recurs \n anulare \mpotriva unei hot`r\ri de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, [i un singur caz cu caracter general dac` se atac` orice alt` hot`r\re definitiv`. Prin Legea nr. 141/1996 s-au ad`ugat, pentru prima categorie de hot`r\ri, \nc` dou` cazuri, cerute de literatura de specialitate [i de practica judiciar`. Cazurile de recurs \n anulare \mpotriva hot`r\rilor de condamnare, de achitare sau de \ncetare a procesului penal se \mpart \n dou` categorii: unele prin care recursul \n anulare are efect cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces ceea ce \nseamn` c` se poate schimba sau modifica solu]ia din hot`r\rea definitiv` atacat` at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea oric`rei p`r]i, deci [i a inculpatului; aceasta este posibil datorit` titularului recursului \n anulare, care este procurorul general, reprezentantul intereselor generale ale societ`]ii, care cere solu]ionarea unei cauze penale conform cu legea [i adev`rul, fie c` solu]ia este dat` \n mod eronat \n favoarea unei p`r]i, fie c` este dat` eronat \n defavoarea sa; altele se refer` numai la acele erori grave de drept [i de fapt care s- au produs \n defavoarea condamnatului, fiind justificat` exercitarea recursului \n anulare pentru ca solu]ia atacat` s` fie schimbat` sau modificat` \n favoarea acestuia. |n favoarea condamnatului opereaz` [i cazurile din prima categorie, dac` recursul \n anulare este declarat \n favoarea acestuia. Ca urmare, toate cazurile din a doua categorie justific` introducerea oric\nd a recursului \n anulare, \n timp ce cazurile din prima categorie impun introducerea recursului \n anulare \n termen de un an de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacte, dac` s\nt \n defavoarea inculpatului. Cazurile din prima categorie pot fi clasificate \n cazuri favorabile condamnatului, cazuri \n defavoarea sa [i cazuri at\t \n favoare, c\t [i \n defavoare. 2) Cazurile de recurs \n anulare care au efect cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces (art. 410 partea I pct. 19) A. Cazuri \n favoarea condamnatului a) C\nd nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale unei infrac]iuni sau c\nd instan]a a pronun]at o hot`r\re de condamnare pentru o alt` fapt` dec\t cea pentru care inculpatul a fost trimis \n judecat`, cu excep]ia cazurilor prev`zute \n art. 334337 (pct. 2) b) C\nd inculpatul a fost condamnat pentru o fapt` care nu este prev`zut` de legea penal` (pct. 3) c) C\nd persoana condamnat` a fost mai \nainte judecat` \n mod definitiv pentru aceea[i fapt` sau dac` exist` o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale, pedeapsa a fost gra]iat` ori a intervenit decesul inculpatului (pct. 5) B. Cazuri \n defavoarea inculpatului a) Instan]a nu s-a pronun]at asupra unei fapte re]inute \n sarcina inculpatului prin actul de sesizare (pct. 1) b) C\nd \n mod gre[it inculpatul a fost achitat pentru motivul c` fapta s`v\r[it` de el nu este prev`zut` de legea penal` sau c\nd \n mod

DPPps252 gre[it s-a dispus \ncetarea procesului penal pentru motivul c` exist` autoritate de lucru judecat sau o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale ori c` a intervenit decesul inculpatului (pct. 6) C. Cazuri at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea inculpatului a) C\nd s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege (pct. 4) b) C\nd faptei s`v\r[ite i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic` (pct. 7) c) C\nd hot`r\rea este contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a f`cut o gre[it` aplicare a legii de natur` s` influen]eze solu]ia procesului (pct. 71) d) C\nd s-a comis o eroare grav` de fapt (pct. 8) e) C\nd judec`torii de fond au comis un exces de putere, \n sensul c` au trecut \n domeniul altei puteri constituite \n stat (pct. 9) 3) Cazurile de recurs \n anulare care poate fi declarat numai \n favoarea condamnatului (art. 410 partea a II-a pct. 19) a) Nu au fost respectate dispozi]iile privind competen]a dup` materie sau dup` calitatea persoanei b) Instan]a nu a fost sesizat` legal c) Instan]a nu a fost comups` potrivit legii ori s-au \nc`lcat prevederile art. 292 al. 2 (nu s-a p`strat componen]a completului de judecat`) sau a existat un caz de incompatibilitate d) {edin]a de judecat` nu a fost public`, \n afar` de cazurile c\nd legea prevede altfel e) Judecata a avut loc f`r` participarea procurorului sau a inculpatului, c\nd aceasta era obligatorie, potrivit legii f) Judecata a avut loc f`r` citarea legal` a p`r]ilor sau cu procedura de citare ne\ndeplinit` g) Judecata a avut loc \n lipsa ap`r`torului, c\nd prezen]a acestuia era obligatorie h) Judecata s-a f`cut f`r` efectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori i) C\nd nu a fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului \n cazurile [i cond]iile art. 117 al. 1 [i 2 j) Instan]a a admis o cale de atac neprev`zut` de lege sau introdus` tardiv 4. Exercitarea recursului \n anulare [i efectele sale 1) Exercitarea recursului \n anulare |n cadrul Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie se organizeaz` verificarea hot`r\rilor definitive care cuprind erori de fapt [i de drept, spre a se constata dac` acestea se \ncadreaz` \n cazurile prev`zute \n art. 410. Se pot face propuneri de exercitare a recursului \n anulare din partea procurorilor generali ai parchetelor din subordine, din partea inspectorilor din Ministerul de Justi]ie, de c`tre p`r]ile din proces. Instan]ele judec`tore[ti s\nt obligate ca \n termen de 10 zile de la primirea cererii parchetului s` trimit` spre examinare dosarele \n care s\nt hot`r\rile definitive ce se cer verificate sau, dup` caz, s` comunice \n acela[i termen situa]ia judiciar` a acestora. Procurorii specializa]i \n verificarea dosarelor definitive, dup` verific`rile necesare, propun procurorului general introducerea recursului \n anulare sau \nchiderea procedurii de verificare. |n ultimul caz se trimite p`r]ii care a f`cut sesizarea solu]ia de neintroducere a recursului \n anulare. Aceast` solu]ie nu mai poate fi atacat` pe nici o cale, dar se poate interveni printr-un nou memoriu adresat procurorului general.

DPPps253 |n cazul \n care se justific` introducerea recursului \n anulare, se \ntocme[te de c`tre procurorul general o cerere scris` de recurs \n anulare, \n care trebuie precizate hot`r\rea sau hot`r\rile definitive care se atac` [i instan]ele care le-au pronun]at, p`r]ile din proces, iar motivarea const` \n precizarea [i dezvoltarea cazului prev`zut \n art. 410 \n care se \ncadreaz` eroarea de drept sau de fapt, precum [i solu]ia solicitat`. C\nd cazul de recurs \n anulare poate fi [i \n favoare, [i \n defavoare, trebuie s` se fac` precizarea necesar`, \n vederea determin`rii termenului \n care a fost exercitat, dac` p`r]ile se citeaz` sau nu [i aplicarea regulii non reformatio in pejus la rejudecarea cauzei. |n art. 412 se prevede dreptul procurorului general de a dispune suspendarea execut`rii hot`r\rii definitive atacabile \nainte de introducerea recursului \n anulare. Aceast` dispozi]ie a fost considerat` neconstitu]ional` de c`tre Curtea Constitu]ional` pe considerentul c`, de[i procurorul face parte din autoritatea judec`toreasc`, nu este \ns` o autoritate jurisdic]ional` [i, ca urmare, ar fi o \nc`lcare a separa]iei puterilor \n stat dac` o alt` autoritate dec\t instan]a judec`toreasc` ar suspenda o hot`r\re judec`toreasc` definitiv`. Procurorul general atunci c\nd consider` necesar, dar motivat poate retrage recursul \n anulare, ceea ce \mpiedic` examinarea sa de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie. 2) Efectele exercit`rii recursului \n anulare Prin introducerea recursului \n anulare se devolueaz` judecarea cauzei \n fa]a Cur]ii Supreme de Justi]ie. Devolu]ia se produce \n raport de hot`r\rea definitiv` atacat`, de cazul de recurs \n anulare invocat [i de partea \n favoarea sau defavoarea c`reia s-a ac]ionat. Eroarea de fapt sau de drept la care se refer` recursul \n anulare trebuie s` fie cuprins` \n hot`r\rea sau hot`r\rile atacate, mai ales dac` recursul \n anulare este \n defavoarea inculpatului, deoarece trebuie declarat \ntr-un termen de un an de la data r`m\nerii definitive a ultimei hot`r\ri atacate. Pot fi atacate at\t solu]iile date \n latura penal`, c\t [i cele date \n latura civil`. Devolu]ia se refer` [i la cazurile de casare pe care se \ntemeiaz` recursul \n anulare, \n sensul c` instan]a suprem` este investit` cu examinarea hot`r\rilor atacate \n raport de aceste cazuri. Prin Legea nr. 141/1996 a fost introdus un alineat nou la art 410, potrivit c`ruia recursul \n anulare investe[te Curtea Suprem` de Justi]ie cu verificarea hot`r\rilor atacate sub aspectul tuturor cazurilor de casare prev`zute \n acest articol, pun\ndu-le \n discu]ia p`r]ilor. Astfel, sub aspectul cazurilor de casare, devolu]ia este integral`, prin toate cazurile prev`zute pentru recursul \n anulare, nu numai a celor invocate de procurorul general, cu condi]ia de a nu se solu]iona cauza \n defavoarea p`r]ii dac` recursul \n anulare a fost declarat \n favoarea acesteia. Recursul \n anulare nu are ca efect regula non reformatio in pejus, deoarece este exercitat de c`tre procurorul general [i poate atrage, atunci c\nd este precizat \n acest sens, o solu]ie \n defavoarea oric`rei p`r]i din proces. Cu toate acestea, atunci c\nd este exercitate \n favoarea p`r]ii, nu se poate agrava situa]ia acesteia. |ns` c\nd este introdus \n defavoare, poate oric\nd fi solu]ionat [i \n favoarea p`r]ii \mpotriva c`reia s-a introdus. Efectul extensiv este prev`zut [i pentru recursul \n anulare; potrivit art. 4121, introdus prin Legea nr. 141/1996, recursul \n anulare investe[te instan]a cu examinarea cauzei prin extindere cu privire la p`r]ile la care acesta nu se refer`, put\ndu-se hot`r\ [i \n privin]a lor, f`r` a crea acestor p`r]i o situa]ie mai grea.

DPPps254 Ca orice cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare nu are efect suspensiv de executare, dar suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate se poate dispune de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie. 5. Judecarea recursului \n anulare 1) Instan]a competent` Judecarea recursului \n anulare este de competen]a Cur]ii Supreme de Justi]ie, dup` urm`toarele criterii: sec]ia penal` [i sec]ia militar` judec`, dup` caz, recursurile \n anulare \mpotriva hot`r\rilor r`mase definitive la celelalte instan]e dec\t instan]a suprem`, at\t civile, c\t [i militare; completul de 9 judec`tori judec` recursurile \n anulare \n cauzele \n care sec]ia penal` [i sec]ia militar` au pronun]at sentin]e definitive prin nerecurare ori decizii \n solu]ionarea recursurilor ordinare; sec]iile unite judec` recursurile \n anulare \n cauzele \n care completul de 9 judec`tori a pronun]at decizii \n recurs ordinar. Se asigur` astfel ca recursul \n anulare s` fie judecat de c`tre o instan]` superioar` \n grad sau de un complet superior celui care a pronun]at hot`r\rea definitiv` atacat`. 2) Judecarea recursului \n anulare La judecarea recursului \n anulare declarat \n defavoarea condamnatului, a celui achitat sau fa]` de care s-a \ncetat procesul penal, p`r]ile se citeaz` \n mod obligatoriu, potrivit procedurii de citare. Este justificat` aceast` m`sur` pentru a da posibilitatea p`r]ii, fa]` de care se poate agrava situa]ia, de a participa la judecat` [i a-[i formula ap`r`rile; obliga]ia cit`rii p`r]ilor exist` [i atunci c\nd, de[i f`cut \n favoarea condamnatului, s-ar putea modifica desp`gubirile civile. C\nd recursul \n anulare este \n favoarea inculpatului, p`r]ile se citeaz` \n cazul c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie consider` necesar. Dup` sesizare, la cererea procurorului general sau a condamnatului, Curtea Suprem` de Justi]ie poate dispune suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate, chiar [i atunci c\nd condamnatul a \nceput executarea pedepsei; m`sura este necesar` pentru a nu se \ncepe sau continua o condamnare a c`rei temeinicie [i legalitate este pus` la \ndoial` prin declararea unui recurs \n anulare. C\nd recursul \n anulare este \n defavoarea inculpatului, nu se poate justifica suspendarea execut`rii pedepsei, care poate fi agravat`. La [edin]a de judecat` a Cur]ii Supreme de Justi]ie se prezint` raportul din partea judec`torului delegat ca raportor [i se desf`[oar` dezbaterile judiciare. Se d` cuv\ntul procurorului general sau reprezentantului s`u la Curtea Suprem` de Justi]ie, apoi p`r]ilor prezente, astfel ca cel \n defavoarea c`ruia a fost introdus recursul \n anulare s` aib` ultimul cuv\nt. P`r]ile prezente au cuv\ntul chiar dac` nu au fost citate. Dezbaterile au loc cu privire la cazul sau cazurile de casare cuprinse \n recursul \n anulare exercitat. Dac` instan]a suprem` consider` c` ar putea fi invocate [i alte cazuri de casare, le pune \n discu]ia procurorului general [i a p`r]ilor, dup` care va delibera [i se va pronun]a asupra lor. 3) Solu]ionarea recursului \n anulare (art. 414 1) Solu]ionarea recursului \n anulare se face potrivit dispozi]iilor care reglementeaz` solu]ionarea recursului ordinar. Ca urmare, se pot pronun]a solu]ii de baz`: respingerea recursului \n anulare [i admiterea sa, \n care caz se caseaz` hot`r\rea definitiv` atacat`. a) Respingerea recursului \n anulare se dispune atunci c\nd acesta este: inadmisibil \n cazul \n care se atac` o hot`r\re nedefinitiv` ori o hot`r\re dat` \ntr-un alt recurs \n anulare;

DPPps255 tardiv c\nd, \n cazurile prev`zute de lege, a fost dep`[it termenul de un an de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacate; nefondat dac` se constat` c` nu este \ntemeiat cazul de casare invocat [i nu exist` un caz de casare care s` poat` fi luat \n considerare din oficiu. Dac` \n cazul inadmisibilit`]ii [i tardivit`]ii nu se intr` \n discutarea erorii de drept sau de fapt cuprinse \n hot`r\rea atacat`, respingerea ca nefondat a recursului \n anulare presupune c` s-a examinat hot`r\rea atacat` [i, fiind legal` [i temeinic`, este mn]inut`. |n toate situa]iile de respingere a recursului \n anulare, hot`r\rea atacat` se men]ine \n vigoare, revoc\ndu-se totodat` suspendarea execut`rii acordate anterior. b) Admiterea recursului \n anulare [i casarea hot`r\rii sau hot`r\rilor atacate dup` care, nemaiexist\nd o hot`r\re asupra fondului cauzei, este necesar s` se reia procesul \ntr-o etap` anterioar` (la prima instan]`, la instan]a de apel sau de recurs) ori s` fie solu]ionat` cauza direct de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie, f`r` rejudecarea ei, potrivit art. 38515. Ca urmare, se pot adopta urm`toarele solu]ii: 1. Dac` hot`r\rea primei instan]e era corect`, dar instan]a de apel sau de recurs a gre[it, se desfiin]eaz` deciziile date \n apel sau \n recurs [i se men]ine solu]ia dat` de prima instan]`; dac` hot`r\rea dat` \n apel este corect`, iar cea dat` \n recurs este gre[it`, se caseaz` hot`r\rea dat` \n recurs [i se men]ine decizia dat` \n apel. 2. Se adopt` solu]ia de achitare sau de \ncetare a procesului penal, atunci c\nd inculpatul a fost condamnat, de[i exista un caz de achitare sau de \ncetare a procesului penal prev`zut \n art. 10 [i 11 pct. 2 lit. a [i b. (Solu]ionarea direct` a cauzei de c`trei instan]a suprem` se explic` prin solu]iile de achitare [i de \ncetare a procesului penal, care s\nt favoarabile inculpatului.) 3. Se dispune trimiterea spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`, dac` exist` vreuna din urm`toarele situa]ii: a operat nulitatea absolut`, cu excep]ia incompeten]ei, c\nd trimiterea se face la instan]a competent`; judecata a avut loc \n lipsa unei p`r]i care nu a fost legal citat` sau care, legal citat`, a fost \n imposibilitate de a se prezenta la judecat` [i de a \n[tiin]a instan]a despre aceast` imposibilitate; unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare a judec`]ii [i din aceast` cauz` nu a putut s`-[i fac` ap`rarea; prin hot`r\rea atacat` nu s-a rezolvat fondul cauzei. 4. Se dispune rejudecarea de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie \n celelalte cazuri care se pot ivi. |ntruc\t la Curtea Suprem` de Justi]ie nu se administreaz` probe, dac` este necesar` administrarea de noi probe la rejudecarea cauze se dispune trimiterea spre rejudecare fie la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`, fie atunci c\nd interesele justi]iei o cer la o alt` instan]` de grad egal. 5. {i pentru recursul \n anulare se men]ine solu]ia restituirii cauzei la procuror, pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale, atunci c\nd s\nt \ndeplinite condi]iile legale. C\nd condamnatul se afl` \n curs de executare a pedepsei, Curtea Suprem` de Justi]ie, admi]\nd recursul \n anulare [i pronun]\nd casare

DPPps256 cu trimitere, dispune asupra st`rii de libertate a acestuia, care se transform` din executare de pedeaps` \n m`sur` preventiv`, revoc\nd-o sau men]in\nd-o (c\nd recursul \n anulare este \n defavoarea condamnatului). |ntruc\t recursul \n anulare se poate exercita [i atunci c\nd condamnatul a decedat, se pune problema dac` decesul nu trebuia s` \mpiedice continuarea procesului penal (art. 10 al. 1 lit. g); dac` s-ar proceda astfel, recursul \n anulare nu ar avea nici o relevan]`, c`ci Curtea Suprem` de Justi]ie nu s-ar putea pronun]a asupra fondului cauzei; de aceea, prin prevedere expres`, se face trimitere la art. 13 al. 2 [i 3, ceea ce \nseamn` c` judecarea cauzei \n fond continu` dup` admiterea recursului \n anulare, put\ndu-se pronun]a achitarea inculpatului dac` este nevinovat; dac` nu se ajunge la o astfel de solu]ie, se va da eficien]` decesului inculpatului ca un fapt juridic ce atrage \ncetarea procesului penal. Aceea[i situa]ie c\nd inculpatul a decedat ulterior introducerii recursului \n anulare. 4) Limitele rejudec`rii cauzei dup` casare \n recursul \n anulare Atunci c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie caseaz` hot`r\rea atacat` cu recurs \n anulare, cu trimitere spre rejudecare la o alt` instan]` sau re]ine cauza spre rejudecare, se aplic` acelea[i limite ale rejudec`rii ca [i \n cazul recursului ordinar. Dac` s-a dispus casarea total`, rejudecarea are loc cu privire la toate faptele [i persoanele pentru care s-a f`cut sesizarea primei instan]e; c\nd casarea este par]ial` (\n latura penal` sau \n latura civil`, numai cu privire la unele fapte [i la unele persoane), rejudecarea se va face numai \n limitele cas`rii. Indica]iile date pentru rejudecare de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie s\nt obligatorii pentru instan]a de rejudecare, afar` de cazul \n care, prin noi probatorii, s-a schimbat situa]ia de fapt (art. 34 din Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie). Rejudecarea are loc dup` regulile etapei de judecat` reluate; dac` rejudecarea se face la prima instan]`, se aplic` regulile [i procedura de la judecata \n prim` instan]`; dac` rejudecarea are loc la instan]a de apel sau de recurs, aceasta se conduce dup` regulile corespunz`toare. Hot`r\rea pronun]at` la rejudecare poate fi atacat` cu apel sau cu recurs, dup` cum hot`r\rea ini]ial` era susceptibil` de apel sau de recurs. Rejudec\nd cauza, Curtea Suprem` de Justi]ie d` o decizie definitiv`, care nu mai poate fi atacat` din nou cu un alt recurs \n anulare. Nu poate fi atact` din nou cu recurs \n anulare nici hot`r\rea care fusese atacat` anterior cu recurs \n anulare, dar respins de c`tre instan]a suprem`. I.31. Recursul \n interesul legii (art. 414 2 ) 1) Caracterizare [i evolu]ie legislativ` Recursul \n interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situa]iei p`r]ilor din proces, ci pentru a asigura interpretarea [i aplicarea unitar` a legilor penale [i de procedur` penal` pe \ntreg teritoriul ]`rii. Dac` toate recursurile s-ar judeca de Curtea Suprem` de Justi]ie, aceast` instan]`, unic` \n ]ar`, ar putea realiza interpretarea [i aplicarea unitar` a legilor; cum recursurile pot fi judecate [i de c`tre tribunale [i cur]i de apel, num`rul acestor a [i implicit num`rul judec`torilor care judec` creaz` posibilitatea unor interpret`ri [i aplic`ri gre[ite a legilor, ceea ce nu este de natur` a asigura voin]a legiuitorului exprimat` \n spiritul [i litera legii. Ca urmare, \n Codul de procedur` penal` din 1936, printre formele recursului extraordinar se \ncadra [i recursul \n interesul legii, care trebuia s` asigure o uniform`

DPPps257 interpretare [i aplicare a legilor penale [i de procedur` penal`, formulare aproape identic` celei actuale. Desfiin]\ndu-se \n 1949 prevederile care reglementau recursul \n interesul legii, \n locul s`u a fost folosit` cererea de \ndreptare, transformat` apoi \n recurs \n supraveghere, \ns` care avea efecte [i asupra situa]iei p`r]ilor din proces. |n baza art. 28 al. 1 lit. b din Legea nr. 5/1952 pentru organizarea judec`toreasc`, plenul Tribunalului Suprem a fost investit cu dreptul de a adopta decizii de \ndrumare, \n vederea aplic`rii unitare a legilor \n activitatea de judecat`195. Rolul pe care-l avea \nainte recursul \n interesul legii l-au preluat din 1952 deciziile de \ndrumare ale plenului Tribunalului Suprem. Prin Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie s-a dat \n atribu]ia acesteia de a judeca [i solu]iona recursurile \n interesul legii, iar prin Legea nr. 45/1993 s-a introdus \n Codul de procedur` penal` art. 4142, care instituie recursul \n interesul legii ca o cale extraordinar` de atac, dreptul de a emite decizii de \ndrumare fiind \nl`turat. Fa]` de deciziile de \ndrumare, care se emiteau din ini]iativa plenului Tribunalului Suprem, recursul \n interesul legii se deosebe[te prin exercitarea lui de c`tre procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, direct, sau de c`tre ministrul justi]iei prin procurorul general, justific\ndu-se astfel sesizarea instan]ei supreme de c`tre o autoritate din afara sistemului de instan]e judec`tore[ti. Ca [i deciziile de \ndrumare, \ns`, recursul \n interesul legii este destinat a asigura o unitar` interpretare [i aplicare a legilor, f`r` a avea efect asupra hot`r\rilor judec`tore[ti examinate [i nici cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces. Pentru a se asigura unitatea de interpretare [i aplicare a legii, decizia prin care se solu]ioneaz` recursul \n interesul legii se aduce la cuno[tin]a instan]elor judec`tore[ti de c`tre ministrul justi]iei. Provoc\nd o \ndrumare \n interpretarea [i aplicarea unitar` a legii, recursul \n interesul legii a fost \ncredin]at celor mai \nalte autorit`]i judiciare; se introduce de c`tre procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie [i se solu]ioneaz` de c`tre Sec]iile Unite ale instan]ei supreme. 2) Procedura recursului \n interesul legii Fiind reprezentant al intereselor generale ale societ`]ii [i ap`r\nd ordinea de drept, precum [i drepturile [i libert`]ile cet`]enilor, Ministerul Public este interesat ca legea penal` [i de procedur` penal` s` fie interpretat` [i aplicat` unitar pe \ntreg teritoriul ]`rii. De aceea, \n cadrul Ministerului Public se organizeaz` activitatea de depistare a acelor dispozi]ii legale care au fost interpretate [i aplicate diferit \n cauzele penale de c`tre instan]ele de recurs, de analizare a consecin]elor ce decurg din contrarietatea de solu]ii date cu privire la aceea[i dispozi]ie legal`, f`c\ndu-se propunerea de a se adopta o singur` solu]ie \n interpretarea legii. Procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, atunci c\nd constat` c` exist` hot`r\ri ale instan]elor de recurs deci definitive cu solu]ii diferite asupra aceleia[i chestiuni de drept, introduce recurs \n interesul legii [i solicit` Cur]ii Supreme de Justi]ie Sec]ii Unite s` pronun]e solu]ia corect`. {edin]a Sec]iilor Unite ale Cur]ii Supreme de Justi]ie este prezidat` de pre[edintele acestei instan]e, lu\nd parte cel pu]in 3/4 din judec`torii \n func]ie; procurorul general particip` la dezbateri. Judec`torul delegat prezint` raportul cu privire la recursul \n interesul legii, dup` care se d`
Prevedere \nscris` [i \n Constitu]ia din 1965 (art. 104 al. 2) [i apoi \n Legea nr. 58/1968 pentru organizarea judec`toreasc` (art. 35 pct.2).
195

DPPps258 cuv\ntul procurorului general care \[i sus]ine propunerea, cer\nd Cur]ii Supreme de Justi]ie s` se pronun]e asupra solu]iei corecte \n chestiunea de drept adus` \n fa]a sa. Dup` deliberare, Curtea Suprem` de Justi]ie Sec]ii Unite se pronun]` cu majoritatea voturilor judec`torilor prezen]i. Se poate adopta punctul de vedere exprimat de procurorul general, cuprins \n recursul \n interesul legii, dup` cum se poate da [i o solu]ie nuan]at`, corespunz`tor solu]iei exprimate de majoritatea judec`torilor prezen]i. Decizia Cur]ii Supreme de Justi]ie se aduce la cuno[tin]a celorlalte instan]e judec`tore[ti prin grija ministrului justi]iei. Interpretarea [i aplicarea unitar` a chestiunilor de drept se pronun]` numai \n interesul legii, nu are efect asupra hot`r\rilor judec`tore[ti care s-au pronun]at diferit \n chestiunea dezlegat` [i nici cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces. |n baza interpret`rii corecte a legii a[a cum a fost dat` de instan]a suprem`, procurorul general va putea introduce recurs \n anulare \mpotriva acelor hot`r\ri definitive care s-au pronun]at diferit, dac` nu a trecut termenul de un an, \n vederea cas`rii ei, cu schimbarea situa]iei p`r]ilor din proces. Se pune problema dac` dezlegarea problemelor de drept de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie devine obligatorie pentru judec`torii de la celelalte instan]e judec`tore[ti, deoarece \n Codul de procedur` civil` (art. 329 al. 3) exist` o astfel de prevedere care nu este reprodus` [i \n Codul de procedur` penal`. F`r` a exista obliga]ie expres`, aceasta rezult` din modul de organizare a Cur]ii Supreme de Justi]ie [i a posibilit`]ii exercit`rii recursului \n anulare. Conform art. 34 din Legea Cur]ii Supreme de Justi]ie, \n caz de casare cu trimitere, solu]iile pronun]ate \n drept de Curte s\nt obligatorii, dac` \n urma rejudec`rii nu se schimb` situa]ia de fapt. De asemenea, dac` un judec`tor ar interpreta sau aplica legea altfel dec\t s-au pronun]at Sec]iile Unite ale Cur]ii Supreme de Justi]ie, procurorul general poate ataca hot`r\rea cu recurs \n anulare [i, prin trimiterea spre rejudecare, se va na[te obliga]ia de a se respecta solu]ia adoptat` de cel mai \nalt for

Titlul V PROCEDURA EXECUT~RII HOT~R|RILOR PENALE DEFINITIVE Cap. I. Executarea hot`r\rilor penale definitive
judec`toresc. I.32. Punerea \n executare a hot`r\rilor penale definitive ca ultim` faz` a procesului penal 1) Structura [i limitele fazei de executare a hot`r\rilor penale definitive Ca faz` a procesului penal, judecata se termin` cu pronun]area unei hot`r\ri definitive, care a c`p`tat putere de lucru judecat. Combaterea fenomenului infrac]ional nu se poate realiza, \ns`, numai printr-o form` declarativ` condamnarea inculpatului pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni, ci aceast` hot`r\re, prin care se aplic` legea penal` unui caz concret de comitere a unei infrac]iuni, trebuie adus` la \ndeplinire, \n sensul c` cel condamnat s` sufere efectiv constr\ngerea pedepsei, s` fie pus` \n executare pedeapsa aplicat`. Ca urmare, judecata este urmat` de o ultim` faz` procesual` executarea hot`r\rii penale definitive. Acest` ultim` faz` procesual` cuprinde:

DPPps259 reglementarea modalit`]ilor de punere \n executare a dispozi]iilor luate prin hot`r\rea penal` definitiv`, deci \ndeplinirea formalit`]ilor legale potrivit c`rora \ncepe privarea de libertate, se \ncaseaz` amenda penal`, se pun \n aplicare m`surile de siguran]` [i alte m`suri procesuale; rezolvarea incidentelor care se pot ivi cu ocazia punerii \n executare sau a execut`rii dispozi]iilor din hot`r\rea penal` definitiv`, care ar putea \mpiedica executarea pedepsei, schimba sau modifica pedeapsa pus` \n executare \n raport de evenimente de fapt sau de factori juridici ce au intervenit \n cursul execut`rii; de asemenea, se pun la dispozi]ia autorit`]ilor judiciare, precum [i a celor fa]` de care se execut` hot`r\rea penal`, mijloacele procesuale care asigur` respectarea [i aplicarea \ntocmai a legii penale [i de procedur` penal`. |n consecin]`, faza de executare a hot`r\rii penale definitive poate cuprinde acte simple de punere \n executare a pedepsei, care nu se efectueaz` de completul de judecat`, dar s\nt acte procedurale, de competen]a judec`torului \ns`rcinat cu executarea hot`r\rilor penale, dar [i adev`ratele activit`]i jurisdic]ionale, desf`[urate \n fa]a instan]ei judec`tore[ti, \n [edin]` public`, oral` [i contradictorial`. Procedurile jurisdic]ionale de executare, promovate pentru aplicarea corect` a legii \n executarea pedepselor, au un caracter eventual, \n sensul c` intervin numai \n acele cauze \n care s\nt necesare schimb`ri sau modific`ri de pedepse, \mpiedic`ri la \nceperea sau continuarea execut`rii ori alte situa]ii prev`zute de legea penal` ce se impun a fi aplicate cauzelor \n care se face executarea. De aceea, \n numeroase cauze penale, procedura execut`rii hot`r\rilor penale definitive se reduce numai la activitatea de punere \n executare a pedepselor [i a altor m`suri penale, iar procedurile jurisdic]ionale de executare intervin numai \n cazuri restr\nse, c\nd se produce vreun incident la executare. Activitatea propriu-zis` de executare a pedepselor [i a altor m`suri penale se situeaz` \n afara procesului penal. Astfel, modalit`]ile prin care se execut` efectiv pedeapsa deten]iunii pe via]` sau a \nchisorii, pedeapsa amenzii penale, m`surile de siguran]` nu fac parte din procesul penal [i nu s\nt reglementate de normele de drept procesual penal; \n activitatea de executare propriu-zis` a pedepselor se aplic` normele dreptului penal execu]ional; \n activitatea de executare a amenzilor penale [i a celor judiciare se aplic` normele dreptului financiar; \n aplicarea unor m`suri de siguran]` s\nt operante normele dreptului administrativ etc. De aceea, procedura execut`rii hot`r\rii penale definitive, ca ultim` faz` a procesului penal, se limiteaz` numai la normele care reglementeaz` modalit`]ile de punere \n executare a dispozi]iilor din hot`r\rile penale definitive [i procedurile jurisdic]ionale promovate \n vederea realiz`rii execut`rii hot`r\rii penale definitive \n conformitate cu legea. 2) Elementele definitorii ale fazei de executare a hot`r\rii penale definitive De[i \n art. 2 al. 1, a[a cum este formulat textul, s-ar p`rea c` legalitatea, ca regul` de baz` procesului penal, s-ar aplica numai \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii, nu exist` nici o ra]iune ca respectarea [i aplicarea \ntocmai a legii de procedur` s` nu constituie o obliga]ie pentru to]i cei care iau parte la faza de executare a hot`r\rilor penale definitive. |n acest sens, trebuie subliniat` \nscrierea de mijloace care s` asigure \nl`turarea oric`ror erori sau abuzuri de drept, cum s\nt procedurile jurisdic]ionale promovate pentru schimb`ri sau modific`ri prev`zute de lege \n executarea unor hot`r\ri, ori contesta]ia la executare pentru orice incident ivit \n cursul execut`rii. De asemenea,

DPPps260 art. 266 Cod penal sanc]ioneaz` fapta de a supune o persoan` la executarea unei pedepse sau m`suri de siguran]` \n alt mod dec\t cel prev`zut prin dispozi]iile legale. Regula de baz` a oficialit`]ii este operant` [i \n faza de executare a hot`r\rilor penale definitive (art. 2 al. 2), deoarece actele necesare pentru punerea \n executare a dispozi]iilor penale cu caracter definitiv se \ndeplinesc din oficiu, afar` de cazul c\nd exist` vreo \mpiedicare legal`. Nu se poate concepe ca, dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re de condamnare a inculpatului, punerea \n executare a pedepselor aplicate s` depind` de voin]a p`r]ii v`t`mate sau a inculpatului. Dac` pentru judecarea unei cauze penale instan]a trebuie s` fie sesizat` de c`tre procuror sau persoana v`t`mat`, \n cazul procedurilor jurisdic]ionale de executare instan]a se poate sesiza din oficiu, ceea ce impune o aplicare mai larg` \n aceast` faz` a principiului oficialit`]ii. Art. 264 Cod penal sanc]ioneaz` ajutorul dat unui condamnat de a z`d`rnici executarea pedepsei, ceea ce include [i omiterea cu bun` [tiin]` a aducerii la \ndeplinire a procedurii de punere \n executare a dispozi]iilor definitive. Spre deosebire de Codul de procedur` penal` din 1936, care \ncredin]a competen]a de punere \n executare a pedepselor Ministerului Public, actuala reglementare acord` aceast` competen]` instan]ei de executare, ceea ce implic` o procedur` jurisdic]ional`. Dac` unele acte de punere \n executare a hot`r\rii penale definitive s\nt \ndeplinite de un judec`tor, delegat cu executarea hot`r\rilor penale, care procedeaz` f`r` prezen]a p`r]ilor [i a procurorului, din moment ce se ivesc nel`muriri [i \mpiedic`ri privind executarea, acestea se rezolv` de instan]a de executare dup` regulile judec`]ii. Se asigur` astfel exrecitarea de c`tre cel interesat a dreptului de acces liber la justi]ie, prev`zut \n art. 21 al. 1 din Constitu]ie. Raportul de drept penal execu]ional se stabile[te din momentul \n care s-a pus \n executare pedeapsa sau m`sura penal` aplicat`, p\n` la \ncetarea ei prin ajungerea la termenul fixat prin hot`r\rea judec`toreasc`. Legea penal` prevede dispozi]ii care permit, \n cursul execut`rii, s` se schimbe sau modifice pedeapsa \nchisorii ori s` \nceteze definitiv executarea pedepsei. De asemenea, Codul de procedur` penal` prevede cazuri de \mpiedicare temporar` a \nceperii execut`rii; \n toate aceste cazuri durata raportului de drept penal execu]ional poate fi scurtat` sau \nsu[i raportul s` fie stins prin cauze legale. Instan]a de executare, pe cale jurisdic]ional`, este chemat` s` scurteze durata raportului de drept execu]ional sau s` decid` stingerea sa. Ca urmare, durata fazei de executare a dispozi]iilor penale [i civile poate dura p\n` la intervenirea unui incident legat de schimbarea, modificarea sau \ntreruperea execut`rii sau se poate prelungi p\n` la executarea \n \ntregime a pedepsei aplicate. De aceea durata fazei de executare a hot`r\rii penale definitive poate dura poten]ial p\n` la executarea integral` a pedepsei; \ns` dac` survin incidente ce trebuie solu]ionate pe cale jurisdic]ional`, \n mod efectiv ea dureaz` obligatoriu p\n` ce au fost solu]ionate aceste incidente. 3) Autoritatea implicat` \n executarea hot`r\rilor penale definitive Unele legisla]ii \ncredin]eaz` dreptul de a pune \n executare hot`r\rile penale definitive Ministerului Public, \n ideea unei mai bune coordon`ri a for]elor de poli]ie [i a altor organe de stat. Practica a dovedit c` un asemenea sistem nu prezint` operativitatea necesar`, procurorul intercal\ndu-se \ntre instan]a care a pronun]at hot`r\rea definitiv` [i organele for]ei publice chemate s` aresteze pe condamnat [i s`-l conduc` la locul de executare a pedepsei. Alte legisla]ii dau \n comopeten]a instan]ei de judecat` puterea de a dispune punerea \n

DPPps261 executare a pedepselor; aceasr` formul` este \n concordan]` [i cu conceptul de jurisdic]ie, care, pe l\ng` puterea de a solu]iona un caz de \nc`lcare a legii penale, are [i puterea de a impune executarea a ceea ce s-a hot`r\t imperium. Legiuitorul nostru, dup` ce \n 1936 a adoptat primul sistem, actualmente a dat \n c`derea instan]ei judec`tore[ti puterea de a pune \n executare condamnarea penal`, aceast` instan]` c`p`t\nd denumirea de instan]` de executare. De principiu, ar trebui s` fie instan]` de executare acea instan]` \n fa]a c`reia a r`mas definitiv` hot`r\rea penal`, devenit` executorie. O astfel de reglementare nu asigur` \ns` o eviden]` clar` asupra execut`rilor penale, deoarece unele hot`r\ri r`m\n definitive la prima instan]`, altele \n apel [i altele \n recurs; este astfel posibil s` nu se poat` controla punerea \n executare a tuturor hot`r\rilor penale definitive. Codul nostru de procedur` penal` a consacrat sistemul cel mai potrivit pentru o strict` eviden]` a execut`rilor penale, \ncredin]\nd competen]a punerii \n executare a hot`r\rilor penale instan]ei judec`tore[ti care a judecat cauza \n prim` instan]`, etap` procesual` prin care trec toate cauzele penale \n care s-a pronun]at condamnarea. |n acest mod eviden]a execut`rilor penale este clar`, c`ci se verific` la fiecare dosar format la prima instan]` dac` s-a pronun]at o hot`r\re de condamnare [i dac` aceasta a fost pus` \n executare. Deci \n reglementarea noastr` actual`, instan]a de executare este instan]a care a judecat \n prim` instan]`, chiar dac` hot`r\rea penal` a r`mas definitiv` la instan]a de apel sau la cea de recurs (art. 418). Pentru a nu se \nt\rzia punerea \n executare a hot`r\rilor penale definitive sa prev`zut c` atunci c\nd hot`r\rea r`m\ne definitiv` \n fa]a instan]ei ierarhic superioare, aceast trimite de \ndat` un extras din acea hot`r\re, cu datele necesare punerii \n executare. Astfel, dac` prim` instan]` a fost judec`toria, iar hot`r\rea a r`mas definitiv` la curtea de apel, ca instan]` de recurs, curtea de apel va trimite judec`toriei un extras de pe hot`r\re pentru ca judec`toria, ca prim` instan]` [i deci instan]` de executare, s` pun` \n executare condamnarea pronun]at`. De la aceast` regul` se face excep]ie pentru Curtea Suprem` de Justi]ie care a judecat o cauz` \n prim` instan]`, deoarece aceasta nu \ndepline[te niciodat` atribu]ia de instan]` de executare. S-a prev`zut astfel (art. 418 al. 2) c` hot`r\rile pronun]ate \n prim` instan]` de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie [i r`mase definitive se pun \n executare, dup` caz, de Tribunalul Municipiului Bucure[ti, pentru hot`r\rile pronun]ate \n prim` instan]` de sec]ia penal`, respectiv de Tribunalul militar teritorial cu sediul \n Bucure[ti, pentru hot`r\ri pronun]ate \n prim` instan]` de sec]ia militar`. Dac` hot`r\rile sec]iei penale [i ale sec]iei militare au fost recurate sau atacate cu recurs \n anulare la completul de 9 judec`tori sau la Sec]iile Unite, unde au r`mas definitive, se aplic` acelea[i reguli de executare, dup` caz, de Tribunalul Municipiului Bucure[ti sau de Tribunalul militar teritorial cu sediul \n Bucure[ti. Actele de punere \n executare a hot`r\rii penale definitive nu s\nt aduse la \ndeplinire de un complet de judecat` al instan]ei de executare, ci de un judec`tor delegat cu executarea. Acest judec`tor, care face parte din corpul de judec`tori al instan]ei de executare, prime[te o delega]ie special` de a efectua punerea \n executare, \ntocmind [i emi]\nd actele procedurale necesare punerii \n executare a dispozi]iilor penale [i civile. Judec`torul delegat cu executarea ac]ioneaz` \n numele instan]ei de executare. |ntruc\t incidentele \n leg`tur` cu executarea trebuie solu]ionate de instan]a de executare,

DPPps262 dac` cu prilejul punerii \n executare a hot`r\rii sau \n cursul execut`rii se ive[te vreo nel`murire sau \mpiedicare, judec`torul delegat poate sesiza instan]a de executare, care va proceda la \nl`turarea nel`muririi sau \mpiedic`rii (art. 419 al. 2). Unele din procedurile jurisdic]ionale de executare pot fi promovate \n perioada c\nd condamnatul este de]inut \n penitenciar, aflat \n alt` localitate dec\t cea a instan]ei de executare; pentru mai mult` operativitate [i pentru a nu se mai produce transferarea condamnatului dintr-un penitenciar \n altul, \n art. 460 se prevede c` unele din aceste proceduri se judec` [i se rezolv` de instan]a corespunz`toare \n grad celei de executare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde cel condamnat execut` pedeapsa. Instan]a de executare, care ]ine eviden]a execut`rilor penale, urmeaz` s` fie \n[tiin]at` de solu]ia adoptat`. Dac` judec`toria este instan]a de executare (a pronun]at hot`r\rea \n prim` instan]`), iar condamnatul este de]inut, va fi competent` judec`toria de la locul unde se afl` locul de de]inere a condamnatului. |ns` dac` instan]a de executare este o instan]` militar`, iar condamnatul se afl` \ntr-un penitenciar \n raza teritorial` a unor instan]e civile, competen]a revine, dup` caz, judec`toriei, tribunalului sau cur]ii de apel, corespunz`toare \n grad tribunalului militar, tribunalului militar teritorial sau Cur]ii Militare de Apel. S\nt [i cazuri \n care legea trimite direct la tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar` \n care-[i execut` pedeapsa militarul \n termen condamnat (art. 450 al. 1). Competen]a nu este alternativ` (ori la instan]a de executare, ori la instan]a corespunz`toare de la locul de de]inere), ci determinat` de starea de libertate sau de de]inere a celui condamnat ori de executarea la locul de munc`. |n unele cazuri (liberare condi]ionat`) legea face trimitere direct` la judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau de executare a pedepsei la locul de munc`. |ncredin]area competen]ei \n materie de executare a hot`r\rilor penale definitive instan]ei de executare, care este prima instan]` de judecat`, permite condamnatului nemul]umit de solu]ia dat` ori procurorului atacarea hot`r\rii pronun]ate, dup` caz, cu apel sau cu recurs. 4) Supravegherea exercitat` de c`tre Ministerul Public privind respectarea legii \n activitatea de punere \n executare a hot`r\rilor penale definitive Ministerul Public, reprezent\nd interesele generale ale societ`]ii, are atribu]ii cu privire la respectarea legii [i \n activitatea de punere \n executare a hot`r\rilor penale definitive, precum [i \n respectarea legii la locurile de de]inere preventiv`, de executare a pedepselor, a m`surilor educative [i de siguran]` (art. 27 lit. g [i h L.O.J.). |n leg`tur` cu prima atribu]ie, periodic procurorul delegat \n acest scop verific` documentele de punere \n executare a hot`r\rilor definitive la sediul instan]ei de executare, aflate \n r`spunderea judec`torului delegat. |n cazul \n care constat` nereguli ce trebuie remediate imediat, sesizeaz` pre[edintele instan]ei de executare pentru a se lua m`suri de \nl`turare a lor. Procurorul poate sesiza [i instan]a de executare pentru a solu]iona incidentele ap`rute \n cursul execut`rii, folosind calea contesta]iei la executare sau promov\nd procedura jurisdic]ional` corespunz`toare. Supravegherea exercitat` de c`tre procuror196 nu are nimic comun cu supravegherea exercitat` de c`tre procuror asupra activit`]ii organelor de cercetare penal`, care se realizeaz` de pe pozi]ia de conducere [i de control a acestei activit`]i.
196

a[a o denume[te legea

DPPps263 Dac` procurorul constat` s`v\r[irea de infrac]iuni \n leg`tur` cu executarea hot`r\rilor penale definitive, se sesizeaz` din oficiu [i \ncepe urm`rirea penal` \n condi]iile legii. Participarea procurorului este obligatorie \n toate procedurile privind executarea hot`r\rilor penale, cu dreptul de a pune concluzii [i de a ataca solu]ia pronun]at` prin c`ile de atac prev`zute de lege. Procurorul delegat are atribu]ii [i \n ce prive[te verificarea respect`rii legii la locurile de executare a pedepselor, m`surilor educative [i de siguran]`; aceast` verificare se face asupra unor organe apar]in\nd autorit`]ii executive, care se realizeaz`, \n caz de \nc`lc`ri ale legii, prin sesizarea comandantului locului de executare a pedepselor [i luarea de m`suri imediate pentru \nl`turarea oric`ror abuzuri, inclusiv prin promovarea ac]iunii penale \mpotriva celor ce au s`v\r[it infrac]iuni \n leg`tur` cu executarea pedepselor [i a celorlalte m`suri penale. I.33. Condi]iile [i modalit`]ile de punere \n executare a hot`r\rilor penale definitive 1. Caracterul executoriu al hot`r\rii penale definitive 1) Momentul \n care hot`r\rea penal` devine executorie De principiu, hot`r\rea penal` devine executorie din momentul \n care a r`mas definitiv`. Hot`r\rea penal` pronun]at` de prima instan]` poate cuprinde dispozi]ii care s` fie puse \n executare odat` cu pronun]area ei, f`r` a se mai a[tepta r`m\nerea ei definitiv`; dispozi]iile executorii ale hot`r\rii nedefinitive se refer` la luarea, revocarea, \ncetarea de drept a unei m`suri preventive, la solu]ionarea unei pl\ngeri cu privire la m`surile asigur`torii, la confirmarea intern`rii medicale [i la suspendarea judec`]ii. Dispozi]iile privind condamnarea inculpatului la o pedeaps` nu pot fi puse \n executare dec\t dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii penale. Hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv` \n fa]a primei instan]e, \n fa]a instan]ei de apel sau \n fa]a instan]ei de recurs. Legea stabile[te [i momentul \n care r`m\ne definitiv` hot`r\rea penal`, \n diverse variante (art. 416, 4161 [i 417), stabilind astfel [i data c\nd ea poate fi pus` \n executare. A. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii primei instan]e a) Sentin]a penal` devine definitiv` la data pronun]`rii ei, c\nd hot`r\rea nu este supus` apelului [i nici recursului. Actualmente nu s\nt apelabile sau recurabile sentin]ele de declinare de competen]` (art. 42 al.ult.). Nefiind apelabile sau recurabile, \ncheierile primei instan]e prin care s-a admis sau s-a respins ab]inerea [i prin care s-a admis recuzarea devin definitive, de asemenea, la data pronun]`rii lor. b) Sentin]ele susceptibile de apel devin definitive: la data expir`rii termenului de apel c\nd: nu s-a declarat apel \n termen; apelul declarat a fost retras \nl`untrul termenului de apel. La data expir`rii termenului de introducere a unei c`i de atac ordinare, hot`r\rea pronun]at` devine definitiv` [i executorie; de asemenea, retragerea unei c`i de atac declarate este operant` la data declara]iei, ceea ce determin`, \n cazul \n care retragerea s-a produs \nainte de expirarea termenului, s` fie considerat` inexistent` calea de atac, deci hot`r\rea s` r`m\n` definitiv` la data expir`rii termenului \n care poate fi atacat`. la data retragerii apelului, dac` aceasta s-a produs dup` expirarea termenului de apel, fie c` retragerea a avut loc la

DPPps264 prima instan]`, fie la instan]a de apel (art. 369); c\nd retragerea apelului este par]ial` (numai \n latura penal` sau numai \n latura civil`) devine definitiv` hot`r\rea \n latura \n care apelul a fost retras; la data expir`rii termenului de recurs, pentru hot`r\rile atacate cu apel, dac` acesta a fost respins de c`tre instan]a de apel; la data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel prin care s-a respins apelul introdus contra hot`r\rii primei instan]e. c) Pentru hot`r\rile nesusceptibile de apel [i atacabile doar cu recurs, hot`r\rea primei instan]e r`m\ne definitiv`: la data expir`rii termenului de recurs, dac` nu s-a declarat recurs \n termen sau dac` recursul declarat a fost retras \nl`untrul termenului; la data retragerii recursului, fie c` acesta a fost retras la prima instan]` sau la instan]a de recurs, dac` retragerea s-a produs dup` expirarea termenului; se aplic` acelea[i reguli de la apel dac` recursul a fost retras numai cu privire la una din laturi; la data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e. |ntruc\t \ncheierile s\nt hot`r\ri ale primei instan]e, atunci c\nd pot fi atacate numai odat` cu fondul, deci odat` cu sentin]a, se aplic` regulile indicate mai sus. C\nd \ncheierea primei instan]e poate fi atacat` cu un recurs separat, se aplic` reguliel de la pct. c, \ntruc\t ele nu s\nt apelabile. B. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii instan]ei de apel a) La data expir`rii termenului de recurs: c\nd apelul a fost admis f`r` trimitere spre rejudecare [i nu s-a declarat recurs \n termen; c\nd recursul declarat \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel a fost retras \nl`untrul termenului de recurs. b) La data retragerii recursului declarat \mpotriva hot`r\rii prin care s-a admis apelul f`r` trimitere spre rejudecare, dac` aceasta s-a produs dup` expirarea termenului de recurs. c) La data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva hot`r\rii la care s-a f`cut referire la lit. b. Acelea[i reguli se aplic` [i \n cazul \ncheierilor atacabile separat cu recurs, cum ar fi \ncheierile privind luarea, revocarea sau \ncetarea de drept a m`surilor preventive, cele privind suspendarea judec`]ii [i confirmarea intern`rii medicale, ca m`sur` de siguran]` provizorie (art. 141, 162, 303). C. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii instan]ei de recurs Se produce la data pronun]`rii acesteia, c\nd: recursul a fost admis [i procesul a luat sf\r[it \n fa]a instan]ei de recurs, f`r` rejudecare; cauza a fost rejudecat` de c`tre instan]a de recurs, dup` admiterea recursului; cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, \n cazul respingerii recursului. Momentul r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale a primei instan]e, a instan]ei de apel sau a instan]ei de recurs este determinant nu numai \n privin]a punerii \n executare a acesteia, dar [i pentru aplicarea unor institu]ii ale dreptului penal [i civil:
* * *

DPPps265 s`v\r[irea unei infrac]iuni de c`tre cel condamnat dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii atrage, dac` s\nt \ntrunite [i celelalte condi]ii, starea de recidiv` postcondamnatorie, \n timp ce dac` noua infrac]iune s-a s`v\r[it \nainte de acest moment exist` concurs de infrac]iuni; dob\nzile stabilite ca desp`gubiri \ncep s` curg` de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii privind latura civil`; termenul pentru introducerea contesta]iei \n anulare pentru unele p`r]i (art. 388) [i a recursului \n anulare \n defavoarea celui condamnat, achitat sau pentru care s-a \ncetat procesul penal curge de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale (art. 411). 2) Existen]a unor dispozi]ii ale hot`r\rii penale susceptibile de punere \n executare Hot`r\rea trebuie s` solu]ioneze definitiv ac]iunea sau ac]iunile penale [i ac]iunea sau ac]iunile civile exercitate, deci s` solu]ioneze fondul cauzei. |ncheierile premerg`toare fondului pot fi executate, dar numai \n chestiuni adiacente (privind starea de libertate, sechestrul, amenzile judiciare). O hot`r\re de achitare sau de \ncetare a procesului penal, prin care se solu]ioneaz` fondul cauzei, dar care nu cuprinde nici o dispozi]ie de constr\ngere penal`, civil` sau de cheltuieli judiciare nu este susceptibil` de executare. De aceea, o hot`r\re penal` definitiv` este executorie numai atunci c\nd cuprinde dispozi]ii susceptibile de a fi executate, fie din latura penal` a hot`r\rii, fie din latura sa civil` sau cu privire la chestiuni adiacente. Hot`r\rea de condamnare cuprinde, de regul`, \n latura sa penal`, dispozi]ii care s\nt susceptibile de executare. Pot fi puse \n executare: pedepsele aplicate, fie c` s\nt principale, fie complementare; m`surile educative sau de siguran]`; amenzile judiciare [i cheltuielile judiciare avansate de c`tre stat. |n latura civil`, s\nt susceptibile de executare dispozi]iile care oblig` la desp`gubiri civile, la restituirea lucrurilor, la restabilirea situa]iei anterioare sau a altor presta]ii civile, precum [i sumele acordate drept cheltuieli judiciare f`cute de c`tre p`r]i. |n cazul \n care s-a pronun]at suspendarea condi]ionat` sau sub supraveghere a execut`rii pedepsei \nchisorii, \n latura penal` hot`r\rea nu are nimic de executat. Hot`r\rile de achitare sau de \ncetare a procesului penal pot cuprinde dispozi]ii susceptibile de a fi executate. |n caz de achitare pentru lipsa de pericol social a faptei se aplic` o sanc]iune administrativ` ce urmeaz` a fi executat` (art. 181 Cod penal); \n caz de \ncetare a procesului penal, prin \nlocuirea r`spunderii penale, se aplic`, de asemenea, sanc]iuni administrative ce trebuie puse \n executare (art. 91 Cod penal). Potrivit art. 111 Cod penal, unele m`suri de siguran]` susceptibile de a fi executate se pot lua chiar dac` f`ptuitorului nu i se aplic` o pedeaps`, deci [i \n caz de achitare sau de \ncetare a procesului penal. |n latura civil`, hot`r\rile de achitare sau de \ncetare a procesului penal pot cuprinde, \n cazurile prev`zute de lege, dispozi]ii privind repararea prejudiciului [i obligarea la cheltuieli judiciare ce s\nt susceptibile de executare. Deci punerea \n executare a hot`r\rilor penale definitive este condi]ionat` de existen]a unor dispozi]ii cu privire la latura penal` [i la cea civil` ce pot fi executate. Dac` hot`r\rile cuprinz\nd o condamnare penal` se pun \n executare din oficiu, cele privind latura civil` se pun \n executare la cererea p`r]ii civile, potrivit legii civile. Cu toate acestea, restituirea lucrurilor [i valorificarea celor ridicate, precum [i dispozi]ia prin care un \nscris este declarat fals se pun \n executare din oficiu de c`tre judec`torul delegat cu executarea.

DPPps266 Modalit`]i de punere \n executare a hot`r\rilor penale definitive 1) Punerea \n executare a pedepselor principale S\nt trei feluri de pedepse principale: deten]iunea pe via]`, \nchisoarea [i amenda penal`. Primele dou` pedepse au regim asem`n`tor de punere \n executare, deosebindu-se doar regimul de executare a amenzilor penale. A. Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` (art. 420422, 423) Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` se efectueaz` prin emiterea de c`tre judec`torul delegat cu executarea a mandatului de executare a pedepsei \nchisorii sau a pedepsei deten]iunii pe via]`. Mandatul de executare se emite \n trei exemplare [i cuprinde: denumirea instan]ei care l-a emis, data emiterii, datele pentru identificarea condamnatului, num`rul [i data hot`r\rii care se execut` [i denumirea instan]ei care a pronun]at-o (dac` este diferit` de instan]a de executare), pedeapsa [i dispozi]ia din legea penal` aplicate, timpul re]inerii [i arest`rii preventive, men]iunea dac` cel condamnat a fost recidivist, ordinul de arestare [i de de]inere, semn`tura pre[edintelui, precum [i [tampila instan]ei. Pentru aducerea la \ndeplinire a mandatului de executare se trimit dou` exemplare, dup` caz, organului de poli]ie, comandantului locului de de]inere c\nd condamnatul este de]inut sau comandantului unit`]i militare unde face serviciul militar cel condamnat. Un exemplar de pe mandatul de executare r`m\ne la dosarul cauzei. Pe baza mandatului de executare, organul de poli]ie procedeaz` la arestarea condamnatului, dac` este \n stare de libertate; celui arestat i se \nm\neaz` un exemplar de pe mandatul de executare, pentru a lua cuno[tin]` de condamnarea suferit`, fiind apoi condus la locul de de]inere cel mai apropiat, c`ruia i se pred`, pentru justificarea de]inerii, cel de-al doilea exemplar de pe mandatul de executare. |n caz de nevoie, odat` cu arestarea, se iau m`surile de ocrotire prev`zute \n art. 161 fa]` de cei afla]i \n grija condamnatului. Dac` cel condamnat este de]inut, comandantul locului de de]inere \i \nm\neaz` un exemplar de pe mandatul de executare [i-i anun]` data c\nd expir` durata pedepsei. Comandantul locului de de]inere consemneaz` \ntr-un proces-verbal data de la care condamnatul a \nceput executarea pedepsei, iar o copie de pe acest proces-verbal se trimite instan]ei de executare, care ia act de \nceperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]`. Dac` persoana \mpotriva c`reia s-a emis mandatul de executare nu este g`sit`, organul de poli]ie constat` aceasta \ntr-un proces-verbal [i ia m`suri pentru darea \n urm`rire; un exemplar de pe procesul-verbal se trimite instan]ei de executare. C\nd cel condamnat efectueaz` serviciul militar, comandantul unit`]ii militare \nm\neaz` un exemplar condamnatului [i ia m`suri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei. |n cazul \n care persoana fa]` de care se efectueaz` executarea mandatului ridic` obiec]ii \n ce prive[te identitatea, este condus` \n fa]a procurorului locului unde a fost g`sit, care solu]ioneaz` obiec]iile, lu\nd rela]ii de la instan]a de executare; dac` obiec]iile s\nt \ntemeiate, persoana arestat` este pus` \n libertate; \n caz contrar, se dispune executarea mandatului. B. Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii cu executare la locul de munc` (art. 422 1422 2) Pentru executarea pedepsei \nchisorii la locul de munc` (art. 867 11 86 Cod penal) se emite un mandat de executare, \n patru exemplare, care cuprinde, pe l\ng` men]iunile ar`tate anterior, denumirea [i sediul 2.

DPPps267 unit`]ii unde se execut` pedeapsa, dispozi]ia adresat` conducerii unit`]ii privind executarea pedepsei [i de re]inere [i v`rsare la bugetul statului a cotei prev`zute de lege din veniturile condamnatului. C\te un exemplar din mandat se trimite unit`]ii unde se va executa pedeapsa, organului de poli]ie [i condamnatului. O copie de pe dispozitivul hot`r\rii se trimite consiliului local \n a c`rui raz` teritorial` \[i are domiciliul condamnatul. C. Punerea \n executare a amenzilor penale (art. 425) Ca regul`, plata amenzii penale se face benevol de condamnat la administra]ia financiar`, care o face venit la buget. Legea prevede dou` modalit`]i: se acord` mai \nt\i un termen de trei luni de la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii pentru plata \n \ntregime a amenzii, condamnatul depun\nd recipisa corespunz`toare; la cererea condamnatului, aflat \n imposibilitate de a achita amenda \n acest termen, instan]a de executare poate dispune e[alonarea pl`]ii amenzii \n rate lunare, \n cel mult doi ani, cu obliga]ia de a prezenta periodic recipisa de plat`. |n cazul ne\ndeplinirii obliga]iei de plat` \n \ntregime \n termenul de 3 luni sau de neplata unei rate, instan]a de executare dispune punerea \n executare a amenzii penale astfel: dac` cel condamnat este salariat, membru cooperator sau realizeaz` alte venituri din munc` ori este pensionar, instan]a de executare comunic` unit`]ii care face plata salariatului sau a oric`rui venit din munc` ori organului care dispune plata pensiei, cuantumul amenzii de executat, precum [i dispozi]ia de a efectua re]inerile \n contul amenzii [i a le v`rsa la bugetul statului; dac` cel condamnat nu se afl` \n nici una din situa]iile ar`tate, instan]a de executare comunic` organului financiar al consiliului local al localit`]ii unde domiciliaz` condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitivul hot`r\rii care prive[te plata amenzii; executarea amenzii se face prin mijloace financiare asupra oric`ror bunuri ale condamnatului ce pot fi urm`rite. 2) Punerea \n executare a pedepselor complimentare (art. 426427) S\nt pedepse complimentare interzicerea unor drepturi (art. 5466 Cod penal) [i degradarea militar` (art. 67 Cod penal). a) Pedeapsa interzicerii unor drepturi se pune \n executare prin trimiterea de c`tre instan]a de executare a unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii consiliului local \n a c`rui raz` teritorial` \[i are domiciliul condamnatul [i organului care supravegheaz` executarea acestor drepturi. Consiliul local ia m`surile necesare ca drepturile al c`ror exerci]iu este interzis s` nu poat` fi exercitate. b) Pedeapsa degrad`rii militare se pune \n executare prin trimiterea de c`tre instan]a de executare a unei copii de pe hot`r\re, dup` caz, comandantului unit`]ii din care a f`cut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar \n raza c`ruia domiciliaz` condamnatul. Executarea pedepsei degrad`rii militare se efectueaz` potrivit regulamentelor militare. 3) Punerea \n executare a m`surilor de siguran]` (art. 429433) A. M`surile de siguran]` de obligare la tratament medical [i de internare medical` Aceste m`suri, luate printr-o hot`r\re penal` r`mas` definitiv`, se pun \n executare prin comunicarea copiei de pe dispozitivul hot`r\rii [i a copiei de pe raportul medico-legal direc]iei sanitare din jude]ul pe teritoriul c`ruia locuie[te persoana fa]` de care s-a luat aceast` m`sur`.

DPPps268 |n cazul oblig`rii la tratament medical, instan]a de executare comunic` [i persoanei fa]` de care s-a luat aceast` m`sur` c` este obligat` s` se prezinte de \ndat` la unitatea sanitar` unde urmeaz` a i se face tratamentul, atr`g\ndu-i-se aten]ia c` \n caz de nerespectare se va dispune internarea medical`. Dac` aceast` persoan` se afl` \ntr-un loc de de]inere, comunicarea se face administra]iei locului de de]inere. Unitatea sanitar` la care a fost repartizat cel obligat s` fac` tratament medical este obligat` s` comunice instan]ei dac` s-a prezentat sau s-a sustras de la tratament, dac` m`sura nu mai este necesar`, dac` este indicat un alt tratament sau internarea medical`. |n aceste din urm` situa]ii, instan]a de executare, dup` ascultarea concluziilor procurorului [i, dac` este necesar, [i a celui interesat, dispune \nlocuirea tratamentului sau internarea medical`. Hot`r\rea pronun]at` este supus` apelului [i recursului. |n cazul intern`rii medicale, direc]ia sanitar` este obligat` s` efectueze internarea [i s` dispun` aplicarea tratamentului medical corespunz`tor; atunci c\nd internarea medical` nu mai este necesar`, unitatea sanitar` la care s-a f`cut internarea are obliga]ia s` \ncuno[tin]eze judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea sanitar`; ascult\nd concluziile procurorului, ale ap`r`torului [i, dac` g`se[te necesar, [i ale persoanei internate, judec`toria dispune \ncetarea intern`rii medicale ori \nlocuirea acesteia cu obligarea la tratament medical. |ncetarea m`surii intern`rii medicale sau \nlocuirea ei cu obligarea la tratament medical poate fi cerut` [i de c`tre persoana internat`, \n care caz instan]a cere avizul unit`]ii sanitare unde se afl` cel internat. Dac` aceasta nu are avocat, i se asigur` prezen]a unui avocat din oficiu. Judec`toria competent` s` judece cererea comunic` instan]ei de executare hot`r\rea de \ncetare sau de \nlocuire a intern`rii medicale. B. Punerea \n executare a altor m`suri de siguran]` (art. 436) Interzicerea exercit`rii unei func]ii sau profesii [i cea de interzicere de a se afla \n anumite localit`]i se pun \n executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii organelor \n drept s` aduc` la \ndeplinire aceste m`suri [i s` spravegheze respectarea lor, cum este colegiul medicilor, baroul de avoca]i, unitatea la care a func]ionat condamnatul, poli]ia etc. Aceste organe iau m`surile corespunz`toare pentru aplicarea interzicerii [i au obliga]ia de a comunica organului de urm`rire sustragerea de la aceste m`suri, pentru a se proceda \n consecin]`. M`surile de siguran]` examinate mai sus pot fi revocate c\nd temeiurile care au impus luarea lor \nceteaz`. Revocarea se poate cere de persoana fa]` de care s-a luat m`sura sau de procuror, \n cadrul unei proceduri jurisdic]ionale desf`[urate \n fa]a instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` locuie[te cel interesat, cu citarea persoanei fa]` de care s-a luat m`sura, ascult\ndu-se concluziile ap`r`torului [i ale procurorului. Dac` cel interesat nu are ap`r`tor, i se asigur` un avocat din oficiu. Hot`r\rea este spus` apelului [i recursului. C. Punerea \n executare a expulz`rii C\nd cel expulzat se afl` \n executarea pedepsei, instan]a de executare men]ioneaz` luarea m`surii expulz`rii \n mandatul de executare [i, la data liber`rii, condamnatul va fi predat poli]iei pentru executarea expulz`rii. C\nd cel expulzat se afl` \n stare de libertate, comunicarea expulz`rii se face organului de poli]ie, care va proceda la expulzare.

DPPps269 Punerea \n executare a confisc`rii speciale (art. 439) Dac` m`sura de siguran]` a confisc`rii speciale a fost luat` provizoriu de c`tre organul de urm`rire penal` sau de instan]`, instan]a de executare va hot`r\ dac` bunurile ridicate se valorific` sau se confisc`. Lucrurile confiscate provizoriu, care pot fi valorificate, se predau de c`tre instan]a de executare organelor \n drept a le prelua sau valorifica potrivit legii. Dac` s-a dispus distrugerea bunurilor confiscate provizoriu, aceasta se pune \n executare \n prezen]a judec`torului delegat, \ntocmindu-se proces-verbal, care se depune la dosar. 4) Punerea \n executare a sanc]iunilor administrative aplicate potrivit art. 91 Cod penal |n cazul \n care s-a dispus achitarea pe temeiul art. 10 lit. b1 lipsa gradului de pericol social al faptei (art. 181 Cod penal) ori s-a \ncetat procesul penal [i s-a dispus \nlocuirea r`spunderii penale \n temeiul art 10 lit. i, prin hot`r\re se aplic` una din sanc]iunile administrative prev`zute \n art. 91 Cod penal: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei. |n cazul \n care s-a dispus sanc]iunea mustr`rii sau a mustr`rii cu avertisment, aceasta se execut` de \ndat`, \n [edin]a \n care s-a pronun]at hot`r\rea. C\nd cel sanc]ionat nu este prezent la [edin]`, pronun]area se am\n` [i se dispune aducerea acestuia la un alt termen, c\nd se execut` sanc]iunea. Dac` s-a aplicat amenda, aceasta se pune \n executare ca [i amenzile judiciare (art. 442443). 5) Punerea \n executare a amenzilor judiciare [i a cheltuielilor judiciare avansate de stat Amenda judiciar` se pune \n executare de c`tre organul judiciar care a aplicat-o, care trimite un extras de pe acea parte din dispozitiv care prive[te aplicarea amenzii, organului care, potrivit legii, execut` amenda penal` (unit`]ii la care se afl` salariat, organului de pensie etc. dac` cel obligat este salariat, pensionar, membru cooperator sau organului financiar al consiliului local al localit`]ii unde domiciliaz` celo obligat \n celelalte cazuri). Dispozi]ia din hot`r\rea penal` definitiv` privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune \n executare, ca [i dispozi]ia de executare a amenzii judiciare, prin trimiterea unui extras de pe dispozitiv, care se refer` la obligarea la cheltuieli judiciare, organului care execut` amenda penal`, dup` distinc]iile de mai sus. 6) Punerea \n executare a dispozi]iilor civile din hot`r\re (art. 444446) Hot`r\rea penal` definitiv` poate cuprinde, \n solu]ionarea laturii civile, obliga]ia de a se restitui lucrurile p`r]ii civile, de a se restabili situa]ia de fapt anterioar`, de a fi desfiin]at (total sau par]ial) un \nscris [i de a pl`ti desp`gubiri civile [i cheltuieli judiciare p`r]ii care le-a efectuat. C\nd lucrurile care trebuie restituite se afl` \n p`strarea sau la dispozi]ia instan]ei de executare, restituirea se face de judec`torul delegat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor \n drept. |n acest scop s\nt \ncuno[tin]ate aceste persoane pentru a se prezenta s`-[i ridice lucrurile. Dac` \n termen de 6 luni de la primirea \ncuno[tin]`rii persoanele chemate a le primi nu se prezint`, lucrurile trec \n patrimoniul statului; instan]a constat` aceast` situa]ie prin \ncheiere [i dispune predarea lucrurilor organelor \n drept a le prelua sau valorifica, \n conformitate cu dispozi]iile legii. Dac` nu se cunosc persoanele c`rora trebuie s` li se restituie lucrurile, dup` 6 luni de la D.

DPPps270 r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii se procedeaz`, \n acela[i mod, la predarea lucrurilor organelor \n drept de a le prelua sau valorifica. Dispozi]ia care declar` un \nscris ca fiind fals, \n total sau \n parte, se execut` sau se pune \n executare de c`tre judec`torul delegat. Dac` \nscrisul a fost declarat fals \n totalitatea lui, se face men]iune despre aceasta pe fiecare pagin`, iar \n caz de anulare par]ial` numai pe paginile care con]in falsul. |nscrisul declarat fals r`m\ne la dosarul cauzei, de pe care se pot totu[i elibera copii, cu men]iunile f`cute, celor ce au un interes legitim; dac` exist` un astfel de interes, \nscrisul par]ial falsificat, cu men]iunile f`cute, poate fi restituit persoanelor interesate. Dac` este necesar s` se fac` men]iuni \n scriptele unei unit`]i la care se refer` art. 145 Cod penal, i se trimite acesteia o copie de pe hot`r\re. Restabilirea situa]iei anterioare s`v\r[irii infrac]iunii se pune \n executare prin executorul judec`toresc, potrivit procedurii civile. Potrivit legii civile, se pun \n executare [i dispozi]iile din hot`r\rea penal` privitoare la desp`gubirile civile [i la cheltuielile judiciare cuvenite p`r]ilor. La cererea p`r]ii interesate, executarea se face prin executorul judec`toresc sau prin executorii proprii ai unit`]ilor p`gubite, potrivit normelor de procedur` civil`. I.34. Am\narea [i \ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii [i a deten]iunii pe via]` 1) Am\narea execut`rii pedepsei \nchisorii [i a deten]iunii pe via]` (art. 453454) De[i hot`r\rea definitiv` de condamnare la pedeapsa \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` este executorie, s\nt situa]ii de natur` a pune \n pericol via]a, s`n`tatea sau interese majore ale condamnatului, dac` ar fi privat imediat de libertate. |n asemenea situa]ii legiuitorul a considerat \n]elept a se am\na punerea imediat` \n executare a pedepselor men]ionate p\n` \n momentul \n care pericolul ar fi \nl`tuat sau diminuat. Am\narea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` constituie un obstacol temporar \n executarea unei hot`r\ri de \ndat` ce a devenit definitiv`. |n art. 453 se prev`d trei cazuri \n care poate fi am\nat` executarea pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]`. Aceste cazuri s\nt operante [i \n cazul celui condamnat la executarea \nchisorii la locul de munc`. a) C\nd se constat` c` cel condamnat sufer` de o boal` care-l pune \n imposibilitatea de a executa pedeapsa. Constatarea bolii trebuie f`cut` printr-o expertiz` medico-legal`, care s` conchid` c` nu este posibil` tratarea bolii \n cadrul re]elei sanitare a Direc]iei Generale a Penitenciarelor; cererea de am\nare nu este admisibil` f`r` efectuarea expertizei medico-legale [i f`r` concluzia cu privire la imposibilitatea de a fi tratat` boala la locul de executare a pedepsei. Am\narea execut`rii pedepsei trebuie acordat` pe un termen stabilit de instan]`, \n raport [i de concluziile expertizei medico-legale, nefiind legal` o am\nare f`r` s` fie stabilit un termen sau cu indicarea general` c` dureaz` p\n` c\nd condamnatul se va afla \n situa]ia de a putea executa pedeapsa; \n acest mod se poate verifica, la expirarea termenului, care este starea condamnatului; \n cazul \n care a \ncetat boala de care a suferit, se va dispune \nceperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau deten]iunii pe via]`; \n caz contrar se va stabili un nou termen p\n` c\nd este am\nat` executarea pedepsei privative de libertate. b) C\nd o condamnat` este gravid` sau are un copil mai mic de un an. Graviditatea trebuie stabilit` printr-un act medico-legal, iar v\rsta

DPPps271 copilului prin certificatul de na[tere. Am\narea se acord`, \n acest caz, pentru orice infrac]iune, oric\t de grav` ar fi. Durata am\n`rii variaz`; \n cazul condamnatei gravide p\n` la data calculat` a na[terii, dup` care se am\n` \n continuare pentru copil mai mic de un an, dac` acesta tr`ie[te, sau \nceteaz` am\narea c\nd copilul nu supravie]uie[te ori este abandonat de condamnat`, c`ci am\narea se d` \n cazul \ngrijirii copilului. O situa]ie special` are condamnata la executarea pedepsei la locul de munc`, atunci c\nd este gravid`, am\narea acord\ndu-se numai pe perioada stabilit` prin normele legale cu privire la concediul ce se acord` salariatelor \nainte [i dup` na[tere, f`r` a mai beneficia de am\narea pentru copil mai mic de un an. |n acest mod se aplic` un regim egal condamnatei care nu este privat` de libnertate cu celelalte salariate care au un copil mai mic de un an. c) C\nd, din cauza unor \mprejur`ri speciale, executarea imediat` a pedepsei ar avea consecin]e grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaz`. L`murirea sintagmelor de \mprejur`ri speciale [i consecin]e grave a fost l`sat` la aprecierea instan]elor judec`tore[ti care, de la caz la caz, apreciaz` \ndeplinirea condi]iilor prev`zute de lege197. |n acest caz am\narea se poate acorda pe termen de cel mult 3 luni [i numai o singur` dat`. Aceast` dispozi]ie este de natur` a obliga condamnatul sau unitatea unde lucreaz` s` ia toate m`surile \nl`tur`rii consecin]elor priv`rii de libertate. Procedura de am\nare a execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` este de competen]a instan]ei de executare. Cererea poate fi f`cut` de condamnat, \nainte de punerea \n executare a pedepsei sau dup` aceasta, dar \nainte de arestarea de c`tre poli]ie. Cererea mai poate fi introdus` de reprezentantul legal, de c`tre ap`r`tor [i de c`tre so]ul condamnatului, iar \n cazul ultim de am\nare [i de conducerea unit`]ii unde lucreaz` condamnatul. Sesizarea instan]ei se poate face [i de c`tre procuror, atunci c\nd acesta cunoa[te existen]a unui caz de am\nare. Procedura de am\nare se desf`[oar` \n [edin]` public`, cu citarea condamnatului. Solicitantul am\n`rii sus]ine temeiurile cererii, aduc\nd dovezile necesare; c\nd se cere am\narea pe motiv de boal`, la cerere sau din oficiu se dispune efectuarea expertizei medico-legale; procurorul are cuv\ntul cu privire la temeinicia [i legalitatea cererii de am\nare a execut`rii pedepsei. Instan]a se pronun]` printr-o sentin]`, supus`, dup` caz, apelului sau recursului, admi]\nd sau resping\nd cererea. Dup` ce s-a acordat am\narea execut`rii pedepsei, instan]a de executare ]ine eviden]a termenului stabilit [i, la data expir`rii acestuia, verific` dac` temeiul pentru care a fost acordat` am\narea subzist`,
S-a considerat astfel, \n leg`tur` cu cel condamnat sau familia sa, c` poate avea consecin]e grave punerea imediat` \n executare a pedepsei \nchisroii atunci c\nd acesta este singurul sus]in`tor al unei familii cu copii, care ar r`m\ne lipsit` de posibilit`]i de \ntre]inere dac` executarea s-ar face imediat; de asemenea, c\nd un ]`ran cu o familie numeroas` ar trebui s` fie \ncarcerat chiar \n toiul muncilor agricole de recoltare; nu s-a considerat c` s\nt \ndeplinite cerin]ele legii atunci c\nd s-a cerut am\narea execut`rii pentru a se prezenta la un examen sau a termina un curs [colar sau de perfec]ionare.| n leg`tur` cu consecin]ele grave care s-ar produce pentru unitatea unde lucreaz` condamnatul, s-a re]inut ca \ntemeiat` cererea unit`]ii de a se am\na executarea pentru un inginer care conducea o lucrare cu termen de executare, pentru un tractorist \n cursul campaniei agriicole, pentru u manevrant de vagoane p\n` la g`sirea unui \nlocuitor; nu s-a admis cererea unit`]ii atunci c\nd salariatul ei avea atribu]ii simple de serviciu sau era muncitor necalificat, fiind posibil` oric\nd \nlocuirea.
197

DPPps272 altfel dispun\nd punerea \n executare a pedepsei. Condamnatul poate sesiza instan]a pentru a dovedi c` nu a \ncetat temeiul pentru care s-a dat am\narea, fiind posibil, cu excep]ia celui de-al treilea caz, s` se acorde o nou` am\nare a execut`rii pedepsei, dac` aceasta este justificat`. 2) |ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` (art. 455457) Dac` am\narea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` presupune c` nu s-a \nceput executarea, \ntreruperea execut`rii acelora[i pedepse implic` o executare \n curs a pedepsei, dar care, \n cazul unui temei prev`zut de lege, este \ntrerupt` pe o anumit` perioad` de timp, dup` care este reluat` executarea. Ca urmare, \ntreruperea execut`rii pedepsei necesit` un temei serios, care s` justifice eliberarea temporar` din penitenciar. Cazurile de \ntrerupere a execut`rii pedepsei s\nt acelea[i ca [i pentru am\narea execut`rii, \n condi]iile prev`zute de lege198. | ntreruperea execut`rii pedepsei se dispune pe o durat` determinat`, c`ci altfel ar apare ca o cauz` de \nl`turare a execut`rii pedepsei, neprev`zut` de lege. Cererea de \ntrerupere a execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` se poate face de persoanele ar`tate [i pentru cererea de am\nare a execut`rii, ar`t\ndu-se cazul de \ntrerupere [i dovezile care-l confirm`. Dac` cererea a fost f`cut` de o persoan` neprev`zut` de lege, condamnatul [i-o poate \nsu[i \n cursul judec`]ii. Instan]a competent` este instan]a de executare, dac` locul de de]inere \n care se afl` condamnatul este \n raza sa teritorial`. C\nd condamnatul se afl` \ntr-un loc de de]inere dintr-o alt` localitate, cererea se adreseaz` instan]ei corespunz`toare \n grad instan]ei de executare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere; dac` pedeapsa se execut` la un loc de munc`, competent` este instan]a \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea la care se execut` munca. S-a avut \n vedere acordarea unei c\t mai largi posibilit`]i [i urgen]ei necesare pentru discutarea [i solu]ionarea cererii de \ntrerupere. Procedura de judecare [i solu]ionare a cererii de \ntrerupere a execut`rii pedepsei se desf`[oar` cu citarea condamnatului, aducerea sa fiind dispus` numai dac` instan]a consider` necesar (art. 460). Hot`r\rea instan]ei poate dispune \ntreruperea execut`rii pedepsei, stabilindu-se totodat` durata \ntreruperii, sau respingerea cererii, executarea continu\nd p\n` la \mplinirea termenului de pedeaps`. Hot`r\rea este supus` apelului sau recursului. Instan]a care a acordat \ntreruperea execut`rii pedepsei comunic` de \ndat` aceast` m`sur` locului de de]inere sau, dup` caz, unit`]ii unde condamnatul execut` pedeapsa prin munc`, precum [i organului de poli]ie. C\nd \ntreruperea execut`rii a fost acordat` de instan]a \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea, aceasta comunic` m`sura luat` [i instan]ei de executare, care ]ine eviden]a execut`rilor. Pe l\ng` instan]a de executare, eviden]a \ntreruperii execut`rii pedepsei se ]ine [i de administra]ia locului de de]inere sau unitatea unde condamnatul \[i execut` pedeapsa. Dac` la expirarea termenului de \ntrerupere cel condamnat la pedeapsa \nchisorii nu se prezint` la
S-a statuat \n jurispruden]` c` cel de-al treilea caz poate fi operant, \n situa]ia c` se invoc` \mprejur`ri speciale pentru familia condamnatului, ca eliberarea acestuia s` fie de natur` a \nl`tura sau \mbun`t`]i imediat sau \n cel mult trei luni consecin]ele grave care au survenit pentru familie prin privarea de libertate a condamnatului, \ntreruperea nefiind admisibil` dac` ar fi necesar un timp mai \ndelungat.
198

DPPps273 locul de de]inere, administra]ia acestui loc trimite de \ndat` o copie de pe mandatul de executare organului de poli]ie, \n vederea execut`rii lui; pe aceast` copie se men]ioneaz` c\t a mai r`mas de executat din durata pedepsei; dac` cel condamnat la executare prin munc` nu se prezint` la unitate la data expir`rii termenului de \ntrerupere a execut`rii pedepsei, aceasta \n[tiin]eaz` instan]a de executare despre neprezentarea condamnatului. C\nd condamnatul a re\nceput executarea, administra]ia locului de de]inere sau unitatea unde se presteaz` munca \n[tiin]eaz` despre aceasta instan]a de executare. Timpul c\t executarea a fost \ntrerupt` nu se socote[te \n executarea

Cap. II. Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite \n cursul execut`rii hot`r\rilor penale definitive
pedepsei. I.35. Cadrul procedural \n care se rezolv` incidentele la executare 1) Incidente posibile la executarea hot`r\rilor penale definitive Dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii penale, dar \nainte sau \n cursul execut`rii pedepselor aplicate condamnatului, pot interveni \mprejur`ri pe care legea penal` le consider` ca modalit`]i de schimbare a execut`rii dispozi]iilor penale definitive. |n acest caz, \n aplicarea corect` a legii penale, este necesar a se promova o procedur` jurisdic]ional` care s` aduc` schimb`rile sau modific`rile corespunz`toare asupra pedepselor ce trebuie executate. Astfel, \n cazul \n care s-a dispus suspendarea condi]ionat` sau sub supraveghere a pedepsei \nchisorii, dac` nu a fost respectat` condi]ia prev`zut` de legea penal` de a nu mai s`v\r[i vreo infrac]iune \n perioada de \ncercare, trebuie revocat` suspendarea [i dispus` executarea pedepsei prin privare de libertate; dac` s-a descoperit c` inculpatul condamnat definitiv a fost \n realitate \n stare de recidiv`, nere]inut` prin hot`r\rea de condamnare pus` \n executare, este necesar s` se intervin` spre a se da efect dispozi]iei din legea penal` care prevede modificarea pedepsei prin aplicarea st`rii de recidiv`; legea penal` prevede cauzele de \nlocuire a pedepsei deten]iunii pe via]` cu pedeapsa \nchisorii, a pedepsei amenzii cu \nchisoarea, a \nlocuirii pedepsei \nchisorii pentru militari cu executarea \ntr-o \nchisoare militar`; \n toate aceste cazuri este necesar s` se aduc` schimb`ri \n dispozi]iile hot`r\rii penale puse \n executare. |ntruc\t ceea ce a hot`r\t o instan]` judec`toreasc` nu poate fi schimbat sau modificat dec\t tot de c`tre o instan]` judec`toreasc`, Codul de procedur` penal` reglementeaz` procedura care trebuie urmat` \n acest scop. Rezolvarea acestor situ]ii nu poate fi \ncredin]at` judec`torului delegat cu executarea, ci numai instan]ei judec`tore[ti, de regul` instan]ei de executare sau instan]ei corespunz`toare \n grad cu aceasta care, \n urma unei proceduri jurisdic]ionale, poate rezolva incidentele ivite. 2) Natura juridic` a procedurilor privind executarea Fiind o procedur` de schimbare, de modificare sau de \ncetare a execut`rii pedepselor prev`zute printr-o hot`r\re penal` defintiv`, s-ar putea considera aceste proceduri ca un fel de c`i de atac extraordinare. |ntr-adev`r, prin aceste proceduri se schimb`, se modific` sau \nceteaz` dispozi]iile privind pedeapsa dintr-o hot`r\re penal` definitiv`; or,

DPPps274 pedeapsa face parte din dispozitivul hot`r\rii penale definitive, care nu poate fi schimbat, ca regul`, dec\t printr-o cale de atac extraordinar`. Astfel, potrivit art. 410 pct. 4, se poate exercita recursul \n anulare \n cazul \n care s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal, prin care se cere a se ]ine seama la aplicarea pedepsei de starea de recidiv`, de concursul de infrac]iuni, de anularea sau revocarea suspend`rii condi]ionate sau sub supraveghere a pedepsei etc. |n unele legisla]ii ob]inerea acestor schimb`ri este trecut` printre c`ile de atac extraordinare. Legiuitorul nostru a considerat c` ne afl`m \n fa]a unei proceduri care se refer` la executarea unor pedepse, [i nu la fondul cauzei, de aceea le-a reglementat \n cadrul fazei de executare a hot`r\rii penale definitive, [i nu la capitolul privitor la c`ile de atac extraordinare. S-a avut \n vedere c` aceste proceduri se refer` la aplicarea unor dispozi]ii din Codul penal privind pedeapsa, a c`ror aplicare nu a fost posibil` deoarece instan]a care a pronun]at condamnarea nu a avut cuno[tin]` de ele. |n toate cazurile avute \n vedere de Codul de procedur` penal` privind schimb`ri sau modific`ri ale unor pedepse, ele s\nt determinate de descoperirea unor \mprejur`ri care nu au fost cunoscute de instan]` la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii, ap`r\nd \n cursul execut`rii. |n aplicarea corect` a legii penale fiind necesar a se ]ine seama de aceste \mprejur`ri ivite ulterior, s-a ales calea cea mai u[oar` de interven]ie pentru asigurarea legalit`]ii pedepsei, d\ndu-se posibilitatea condamnatului s` ac]ioneze imediat \n favoarea sa la instan]a cea mai apropiat`; totodat`, s-a dat posibilitatea de a folosi acelea[i mijloace procesuale [i procurorului, dac` legea impune schimb`ri \n defavoarea condamnatului. De asemenea competen]a \n solu]ionarea acestor proceduri apar]in\nd instan]ei de executare (deci instan]ei care a judecat \n prim` instan]`) sau instan]ei corespunz`toare de la locul de de]inere sau a unit`]ii unde se presteaz` munca, hot`r\rea acesteia cu privire la schimbarea sau modificarea pedepsei se pronun]` cu drept de apel sau de recurs, ceea ce constituie o garan]ie pentru aplicarea corect` a legii penale. I.36. Cazuri de schimb`ri sau de modific`ri \n executarea unor pedepse 1. Cazuri de schimb`ri \n executarea unor pedepse 1) Revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei Potrivit art. 83, 94 Cod penal, suspedarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei, pronun]at` printr-o hot`r\re definitiv`, poate fi revocat` \n cazul s`v\r[irii unei infrac]iuni \n perioada de \ncercare sau neexecut`rii obliga]iilor civile; suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate fi revocat`, \n afar` de cazurile de mai sus, [i atunci c\nd condamnatul nu respect` m`surile de supraveghere prev`zute de lege ori obliga]iile prev`zute de instan]`. Anularea suspend`rii condi]ionate sau sub supraveghere a pedepsei poate fi dispus` atunci c\nd se descoper` c` cel condamnat mai s`v\r[ise o infrac]iune \nainte de pronun]area hot`r\rii prin care s-a dispus suspendarea sau p\n` la r`m\nerea definitiv` a acesteia (art. 85, 865 Cod penal). Pentru a se dispune revocarea su anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, instan]a care judec` ori a judecat \n prim` instan]` infrac]iunea ce putea atrage revocarea sau anularea, sesizat` de procuror sau sesiz\ndu-se din oficiu, constat` dac` s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute de lege [i dispune, dup` caz, revocarea sau

DPPps275 anularea suspend`rii execut`rii pedepsei pronun]ate printr-o hot`r\re definitiv`. Dac` p\n` la expirarea termenului de \ncercare nu au fost respectate obliga]iile civile prev`zute \n art. 84 [i 864 al. 1 Cod penal, partea interesat` sau procurorul sesizeaz` instan]a care a pronun]at \n prim` instan]` suspendarea, \n vederea revoc`rii suspend`rii execut`rii pedepsei. 2) Revocarea sau anularea execut`rii pedepsei la locul de munc` (art. 447 1) Condi]iile prev`zute pentru revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii se aplic` [i \n cazul condamn`rii la pedeapsa \nchisorii la locul de munc` (art. 869, 8610 Cod penal). |n ce prive[te competen]a de judecare a sesiz`rii procurorului sau a sesiz`rii din oficiu pentru revocarea sau anularea execut`rii prin munc`, revine instan]ei de executare sau instan]ei corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea unde se execut` pedeapsa ori instan]ei care judec` sau a judecat \n prim` instan]` infrac]iunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Aceast` competen]` diferit` este determinat` de cele dou` \mprejur`ri care pot atrage revocarea: sustragerea de la \ndeplinirea obliga]iilor care revin condamnatului \n cursul execut`rii pedepsei la locul de munc` [i s`v\r[irea unei noi infrac]iuni. |n primul caz, competen]a revine instan]ei de executare, dac` condamnatul nu s-a prezentat la locul de munc`, [i instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea unde se presteaz` munca, dac` cel condamnat a \nceput executarea pedepsei. |n cazul \n care revocarea este determinat` de s`v\r[irea unei infrac]iuni \n termenul de pedeaps`, competent` este instan]a de executare, dac` locul de munc` se afl` \n raza sa teritorial`, sau instan]a corespunz`toare \n grad instan]ei de executare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de prestare a muncii. 3) |nlocuirea pedepsei deten]iunii pe via]` (art. 448) Potrivit art. 55 al. 2 Cod penal, \n cazul \n care cel condamnat la pedeapsa deten]iunii pe via]` a \mplinit v\rsta de 60 de ani \n timpul execut`rii pedepsei, deten]iunea pe via]` se \nlocuie[te cu \nchisoare pe timp de 25 de ani. |n acest scop, la cererea condamnatului, a procurorului sau sesiz\ndu-se din oficiu, instan]a de executare, iar dac` cel condamnat se afl` \n stare de de]inere instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere, dispune \nlocuirea pedepsei deten]iunii pe via]` cu pedeapsa \nchisorii pe timp de 25 de ani. Urmare a unei astfel de \nlocuiri a pedepsei, se procedeaz` la emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 25 ani \nchisoare, care \nlocuie[te mandatul anterior pentru pedeapsa deten]iunii pe via]`. 4) |nlocuirea pedepsei amenzii (art. 449 1) C\nd cel condamnat se sustrage cu rea credin]` de la executarea amenzii, se poate \nlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa \nchisorii, \n limitele prev`zute pentru infrac]iunea s`v\r[it`, ]in\ndu-se seama de amenda achitat` (art. 631 Cod penal). La sesizarea organului care, potrivit legii, execut` amenda sau sesiz\ndu-se din oficiu, instan]a de executare dispune \nlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa \nchisorii, \n condi]iile legii. 5) |nlocuirea pedepsei pentru militari (art. 451) |n cazurile prev`zute de lege, executarea pedepsei \nchisorii care nu dep`[e[te 2 ani de c`tre militarii \n termen se face \ntr-o \nchisoare militar`. Aceast` dispozi]ie se aplic` [i \n cazul condamna]ilor care au devenit militari \n termen \n cursul judec`]ii la o instan]` civil`, precum [i pentru cei care au devenit militari \n termen dup` r`m\nerea

DPPps276 definitiv` a hot`r\rii de condamnare. |n vederea \nlocuirii pedepsei \nchisorii cu executarea \ntr-o \nchisoare militar`, comandantul militarului \n termen sesizeaz` tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se g`se[te unitatea militar` din care face parte cel condamnat, care dispune \nlocuirea. Tot la sesizarea comandantului unut`]ii militare din care face parte cel condamnat sau din oficiu, tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se g`se[te unitatea militar` a condamnatului trecut \n rezerv` \nainte de \nceperea execut`rii pedepsei dispune \nlocuirea execut`rii pedepsei \ntr-o \nchisoare militar` cu executarea \ntr-un loc de de]inere. 2. Cazuri de modific`ri ale unor pedepse 1) Contopirea pedepselor \n caz de concurs de infrac]iuni (art. 449) |n cazul \n care se constat`, la punerea \n executare a hot`r\rii sau \n cursul execut`rii pedepsei, c` exist` [i o alt` hot`r\re definitiv` privind o infrac]iune care este \n concurs real sau ideal cu infrac]iunea pentru care s-a dispus executarea, trebuie s` se procedeze, potrivit art. 36 Cod penal, la contopirea pedepselor, aplic\ndu-se regulile prev`zute \n art. 34, 35 Cod penal. Instan]a competent` s` contopeasc` pedepsele este instan]a de executare a ultimei hot`r\ri sau, \n cazul \n care condamnatul se afl` \n stare de de]inere ori \n executarea pedepsei la locul de munc`, instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau, dup` caz, unitatea unde se execut` pedeapsa. Aceasta poate fi sesizat` de condamnat, de procuror sau se poate sesiza din oficiu. |n caz de contopire se scade din durata pedepsei durata de]inerii preventive pentru toate infrac]iunile aflate \n concurs, inclusiv cele pentru care anterior sesiz`rii a beneficiat de amnistie. 2) Modificarea pedepsei \n caz de descoperire a recidivei (art. 449) Conform art. 39 al. 6 Cod penal, dac` dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare [i mai \nainte ca pedeapsa s` fi fost executat` sau considerat` ca executat` (prin liberarea condi]ionat`), se descoper` c` cel condamnat este \n stare de recidiv`, instan]a aplic` dispozi]iile legale, dup` cum recidiva este postcondamnatorie sau postexecutorie; aceste dispozi]ii se aplic` [i \n cazul \n care condamnarea la pedeapsa deten]iunii pe via]` a fost comutat` sau \nlocuit` cu pedeapsa \nchisorii. |n cazul de mai sus, la cererea procurorului sau sesiz\ndu-se din oficiu, instan]a procedeaz` la modificarea pedepsei prin aplicarea st`rii de recidiv`. Este competent` instan]a de executare a ultimei hot`r\ri care nu a luat \n calcul recidiva sau, \n cazul \n care cel condamnat se afl` \n stare de de]inere ori \n executarea pedepsei la locul de munc`, instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau, dup` caz, unitatea unde se execut` pedeapsa prin munc`. 3) Modificarea pedepsei \n caz de descoperire de noi acte materiale care intr` \n con]inutul infrac]iunii a c`rei pedeaps` se execut` (art. 449) La punerea \n executare a pedepsei sau \n cursul execut`rii ei se poate constata c` exist` o hot`r\re definitiv` cu privire la alte acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni; \n acest caz, la cererea procurorului sau din oficiu, instan]a reune[te cele dou` cauze penale, pronun]` o nou` hot`r\re cu privire la toate actele materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni [i desfiin]eaz` hot`r\rile anterioare (art. 335 al. 2). Este competent` s` modifice pedeapsa, pentru infrac]iunea re]inut` \n integralitatea ei, instan]a de executare a ultimei hot`r\ri r`mase definitive sau, \n cazul \n care cel condamnat se afl` \n stare de de]inere ori \n executarea pedepsei la locul de munc`, instan]a

DPPps277 corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau, dup` caz, unitatea unde se presteaz` munca. 4) Reducerea pedepsei pentru militari (art. 452) Dac` militarul condamnat a executat jum`tate din durata pedepsei [i a dat dovezi temeinice de \ndreptare, parte din durata pedepsei ce a mai r`mas de executat se reduce cu o treime, iar dac` s-a eviden]iat \n mod deosebit, reducerea poate dep`[i o treime, put\nd cuprinde chiar tot restul pedepsei (art. 62 al. 2 Cod penal). La sesizarea comandantului \nchisorii militare unde se execut` pedeapsa, tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar` procedeaz` la reducerea pedepsei \n condi]iile legii. 3. Alte cazuri de \nl`turare sau de modificare a pedepsei 1) Intervenirea unei legi penale noi C\nd dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac]iune fapta pentru care s-a pronun]at condamnarea, ori o lege care prevede o pedeaps` mai u[oar` dec\t cea care se execut` ori urmeaz` a se executa, la sesizarea procurorului, a condamnatului sau din oficiu, instan]a ia m`suri pentru aducerea la \ndeplinire, dup` caz, a dispozi]iilor art. 12, 14 [i 15 Cod penal. Conform art. 12, consecin]ele penale ale hot`r\rii judec`tore[ti privitoare la faptele care nu mai s\nt incriminate de legea penal` nou` \nceteaz`, iar dac` legea nou` este mai bl\nd`, aceasta se aplic` fie \n mod obligatoriu, dac` pedeapsa aplicat` dep`[e[te maximul special al \nchisorii pentru acea infrac]iune (art. 14), fie facultativ atunci c\nd pedeapsa aplicat` este mai mic` dec\t maximul special prev`zut prin legea nou` (art. 15). Competen]a revine instan]ei de executare, iar dac` cel condamnat se afl` \n executarea pedepsei, de c`tre instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde condamnatul execut` pedeapsa la locul de munc`. 2) Aplicarea amnistiei [i gra]ierii (art. 459) Aplicarea amnistiei care intervine dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare, precum [i aplicarea gre]ierii se fac de c`tre un judec`tor de la instan]a de executare, iar dac` cel condamnat se afl` \n executarea pedepsei de c`tre un judec`tor de la instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde se execut` pedeapsa prin munc`. Aplicarea amnistiei [i gra]ierii se face din oficiu. Dac` judec`torul de executare consider` c` nu este cazul de a se aplica amnistia sau gra]ierea, condamnatul poate sesiza instan]a din care face parte judec`torul de executare, pentru a solu]iona cererea de aplicare a gra]ierii. 4. Liberarea condi]ionat` [i \ncetarea execut`rii pedepsei la locul de munc` 1) Liberarea condi]ionat` (art. 450) |n temeiul art. 59 [i urm. Cod penal, condamnatul la \nchisoare care a executat o parte din pedeaps` prin privare de libertate, dac` este st`ruitor \n munc`, disciplinat [i d` dovezi temeinice de \ndreptare, poate fi liberat condi]ionat \nainte de executarea \n \ntregime a pedepsei; pentru condamna]ii bolnavi, \n v\rst` sau minori s\nt prev`zute condi]ii de liberare mai favorabile. Procedura liber`rii condi]ionate are caracter jurisdic]ional, deoarece se dispune de instan]a de judecat` dup` o [edin]` public` [i contradictorie. S\nt dou` c`i de a sesiza instan]a de judecat`:

DPPps278 propunerea f`cut` de comisia ce func]ioneaz` la locul de de]inere, cu participarea procurorului, care se \nainteaz` instan]ei de judecat` \n vederea acord`rii liber`rii condi]ionate; cererea celui condamnat, ce se introduce de \ndat` ce s\nt \ndeplinite condi]iile de durat` a priv`rii de libertate. La propunere sau la cerere se anexeaz` procesul-verbal al comisiei de propuneri, cu aprecierea acesteia. Instan]a competent` este judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere. Pentru militarul condamnat devenit inapt serviciului, competent este tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar`. Constat\nd c` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege, instan]a dispune, prin sentin]`, liberarea condi]ionat` a condamnatului care, \n stare de libertate, se consider` c` execut` pedeapsa p\n` la \mplinirea termenului de pedeaps`. C\nd nu s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege, judec`toria respinge propunerea sau cererea de liberare condi]ionat` [i fixeaz` un nou termen de cel mult un an pentru re\nnoirea cererii sau propunerii. La termenul fixat se face o nou` propunere sau o nou` cerere de liberare condi]ionat`, asupra c`reia se va pronun]a judec`toria competent`. Sentin]a judec`toriei este supus`, dup` caz, apelului sau recursului, dar termenul de apel [i de recurs este redus la 3 zile, fiind \n discu]ie starea de libertate a unei persoane. |n cazul \n care s-a admis propunerea sau cererea [i condamnatul a fost liberat condi]ionat, apelul [i recursul procurorului este suspensiv de executare, \n sensul c` cel condamnat nu este pus \n libertate p\n` ce nu se solu]ioneaz` calea de atac. S`v\r[irea unei infrac]iuni dup` liberarea condi]ionat`, dar \n perioada c\t pedeapsa este considerat` \n executare (p\n` la expirarea termenului de pedeaps`) atrage revocarea liber`rii condi]ionate. Instan]a care judec` noua infrac]iune, \n caz de condamnare, va putea dispune fie men]inerea liber`rii condi]ionate, fie revocarea ei, \n care caz pedepsele se contopesc, cu aplicarea unui spor; \n cazurile prev`zute de lege revocarea este obligatorie. Dac` instan]a care a judecat noua infrac]iune nu s-a pronun]at asupra revoc`rii liber`rii condi]ionate, judec`toria [i, dup` caz, tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau \nchisoarea militar` se vor pronun]a, prin sentin]`, asupra liber`rii condi]ionate. Ca [i la liberarea condi]ionat`, sentin]a poate fi atacat` cu apel sau recurs, \n termen de 3 zile. Instan]a \n fa]a c`reia hot`r\rea r`m\ne definitiv` este obligat` s` comunice locului de de]inere copia de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liber`rii condi]ionate. 2) |ncetarea execut`rii pedepsei la locul de munc` (art. 450 1) |n cazul \n care condamnatul a executat o parte din durata pedepsei cu executare la locul de munc` [i a dat dovezi temeinice de \ndreptare, a avut o conduit` bun`, a fost disciplinat [i st`ruitor \n munc`, la cererea sa ori a conducerii unit`]ii unde condamnatul \[i desf`[oar` activitatea, instan]a poate dispune \ncetarea execut`rii pedepsei. Dispozi]iile care reglementeaz` solu]iile pe care le poate pronun]a judec`toria cu privire la liberarea condi]ionat`, cele care se refer` la fixarea unui termen pentru re\nnoirea cererii, la revocarea \ncet`rii [i la c`ile de atac se aplic` corespunz`tor [i \ncet`rii execut`rii pedepsei la locul de munc`. O copie de pe dispozitivul hot`r\rii se comunic`, de c`tre instan]a unde aceasta a r`mas definitiv`, unit`]ii unde se execut` pedeapsa, precum [i organului de poli]ie din localitatea unde \[i are sediul unitatea.

DPPps279 I.37. Procedura la instan]a de executare 1) M`suri premerg`toare [edin]ei de judecat` Cazurile de schimb`ri [i modific`ri de pedepse, de am\nare [i de \ntrerupere a execut`rii pedepsei \nchisorii, de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc` au o procedur` comun` de judecare [i de solu]ionare. Dup` caz, ele s\nt de competen]a instan]ei de executare, a instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde cel condamnat execut` pedeapsa la locul de munc`. Sesizarea instan]ei se face, dup` caz, din oficiu, de c`tra procuror sau de c`tre condamnat. Competen]a de executare este determinat` prin lege, \n sensul c` instan]a de executare este competent` atunci c\nd condamnatul se afl` \n stare de libertate, iar instan]a de la locul de de]inere sau al unit`]ii unde se presteaz` munca este competent` \n cazul \n care condamnatul este de]inut sau execut` pedeapsa la locul de munc`. Compunerea instan]ei este cea prev`zut` pentru judecata \n prim` instan]`, care, prin modificarea L.O.J. intervenit` prin Legea nr. 142/1997, este de un singur judec`tor la instan]ele civile [i de doi judec`tori la cele militare. Procedura de judecat` are loc cu citarea p`r]ilor interesate, ceea ce \nseamn` condamnatul [i partea v`t`mat`. Condamnatul arestat este adus la judecat` numai \n cazul \n care i s-ar putea agrava situa]ia sau c\nd instan]a consider` necesar` aducerea sa. S\nt cazuri \n care \n mod evident se ajunge la agravarea situa]iei condamnatului (ca: revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, aplicarea recidivei, constatarea de acte materiale apr]in\nd aceleia[i infrac]iuni), ra]iune pentru care aducerea condamnatului arestat este obligatorie; \n celelalte cazuri (contopirea de pedepse, am\narea sau \ntreruperea execut`rii pedepsei, liberarea condi]ionat`) condamnatul este adus la judecat` numai c\nd instan]a consider` necesar spre a ob]ine unele date, spre a verifica starea sa fizic` [i psihic` etc. Aducerea condamnatului \n aceste cazuri fiind doar o recomandare, nu poate opera o nulitate dac` instan]a nu a dispus aducerea. |n cazul \n care condamnatul se afl` \n stare de de]inere sau \ntr-un institut medical-educativ, militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei unit`]i militare de \nv`]`m\nt sau internat \ntr-un centru de reeducare, trebuie s` fie asistat de un avocat; pentru aceasta se apeleaz` la baroul de avoca]i pentru a se desemna un ap`r`tor din oficiu, a c`rei \mputernicire \nceteaz` la prezentarea unui avocat ales. Participarea procurorului este obligatorie. 2) Procedura de judecat` (art. 460) Judecarea sesiz`rii sau a cererii privind executarea are loc \n [edin]` public`, oral`, nemijlocit` [i contradictorie. C\nd cererea sau sesizarea se \ntemeiaz` pe anumite dovezi, acestea trebuie produse \n cursul [edin]ei de judecat`, cum ar fi \mprejurarea care atrage revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, existen]a unei hot`r\ri privind alte acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, \mprejurarea care motiveaz` cererea de am\nare sau \ntrerupere a execut`rii pedepsei. Dup` ce s-au administrat probele necesare, se d` cuv\ntul procurorului, dac` acesta a f`cut sesizarea sau instan]a s-a sesizat din oficiu, care argumenteaz` temeinicia ei [i dispozi]ia legal` care o face aplicabil`, cer\nd totodat` rezolvarea \n sensul solicitat. Partea v`t`mat`, dac` este prezent`, se poate al`tura la concluziile procurorului sau poate sus]ine c` sesizarea nu este \ntemeiat`. Condamnqtul are cuv\ntul, personal sau prin ap`r`torul s`u, pentru a argumenta c` solicitarea procurorului, dac` este \mpotriva sa, nu este \ntemeiat`, ori, dimpotriv`, c` este de acord cu aceasta dac` \i este

DPPps280 profitabil`. C\nd cererea apar]ine condamnatului, primul cuv\nt \l are acesta, pentru a-[i sus]ine cererea, apoi are cuv\ntul partea v`t`mat` [i \n final procurorul, care pune concluzii cu privire la legalitatea [i temeinicia solicit`rii condamnatului. Rezolvarea sesiz`rii sau a cererii privind executarea se dispune prin sentin]` motivat`. Procurorul [i condamnatul pot declara apel sau recurs \mpotriva hot`r\rii pronun]ate. |n afar` de cazurile de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc`, pentru care termenul de apel [i de recurs este de 3 zile, \n toate celelalte cazuri termenul este de 10 zile. La judecarea [i solu]ionarea cererii s\nt aplicabile dispozi]iile generale privind judecata \n prim` instan]`, care nu s\nt contrare dispozi]iilor speciale care reglementeaz` aceste cazuri date spre rezolvare instan]ei de executare sau celei corespunz`toare de la locul de de]inere a condamnatului. Solu]ia definitiv` dat` \n aceste proceduri privind executarea se comunic` instan]ei de executare, spre a se \nscrie \n registrul de execut`ri penale [i \n dosarul corespunz`tor. I.38. Contesta]ia la executare 1. Cazurile de contesta]ie la executare 1) Natura juridic` a contesta]iei la executare |n Codul de procedur` penal` din 1936 contesta]ia la executarea hot`r\rilor de condamnare era inclus` \ntre c`ile de atac extraordinare, cuprinz\nd at\t cazurile care se reg`sesc actualmente la contesta]ia \n anulare, c\t [i cele care se includ \n contesta]ia la executare. Titulatura de contesta]ie la executare nu era conform` cu reglementarea c`ilor de atac extraordinare, care puteau atrage desfiin]area hot`r\rilor penale definitive de condamnare, [i nu executarea lor. Pentru a corecta titulatura, \n 1960 s-a modificat titulatura Cap. III [i \n loc de contesta]ia la executarea hot`r\rilor de condamnare s-a adoptat denumirea de contesta]ia, justific\ndu-se astfel \ncadrarea ei \ntre c`ile de atac extraordinare. |n acela[i timp, au fost reglementate dou` forme ale contesta]iei: contra hot`r\rii [i contra execut`rii; prin cazurile la care se referea, contesta]ia contra hot`r\rii se \ncadra printre c`ile de atac extraordinare, dar contesta]ia contra execut`rii dep`[ea acest cadru. Codul de procedur` penal` din 1968 a dat o reglementare corect` contesta]iei; cazurile de contesta]ie contra hot`r\rii au fost preluate de contesta]ia \n anulare, care este o cale de atac extraordinar`, iar cazurile de contesta]ie contra execut`rii au fost trecute printre cazurile contesta]iei la executare, care a fost scoas` dintre c`ile de atac extraordinare [i trecut` \n Titlul III privitor la Executarea hot`r\rilor penale. Reglementarea actual` curm` orice discu]ie potrivit c`reia contesta]ia la executare ar constitui o cale de atac extraordinar`, ceea ce duce la concluzia cu caracter general c` prin contesta]ie la executare nu se poate schimba sau modifica solu]ia care a c`p`tat autoritate de lucru jduecat. Deci contesta]ia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdic]ional, care poate fi folosit \nainte de punerea \n executare a hot`r\rii penale definitive, dac` s-a ivit un incident prev`zut de lege p\n` \n acest moment, \n cursul execut`rii pedepsei, dac` incidentul s-a ivit \n perioada execut`rii ei [i chiar dup` ce s-a executat pedeapsa, dar \n leg`tur` cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea \n executare [i executarea propriu-zis` a hot`r\rii penale definitive \n conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispozi]ii de drept penal [i de drept procesual penal care se refer` la executarea unei condamn`ri penale. Datorit` acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigur` aplicarea

DPPps281 legii \n executarea condamn`rii, dar exclude posibilitatea ca pe aceast` cale s` fie afectat` autoritatea de lucru judecat. 2) Cazurile de contesta]ie la executare |n art. 461 se prev`d patru cazuri de contesta]ie la executare; ultimul caz av\nd \n vedere [i orice alt incident \n cursul execut`rii, se las` posibilitatea ca jurispruden]a s` admit` contesta]ia la executare [i pentru incidente care nu s\nt nominalizate de lege, dar care \ndeplinesc cerin]ele legii. a) C\nd s-a pus \n executare o hot`r\re care nu era definitiv` S-au ar`tat cazurile \n care hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv`, printre care [i situa]iile \n care nu s-a f`cut apel sau recurs \n termenul prev`zut de lege. Atunci c\nd termenul de apel sau de recurs curge de la comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii de condamnare, este posibil ca judec`torul delegat s` re]in` c` \n termenul legal, dar pe care l-a calculat \n mod gre[it c` \ncepe s` curg` de la pronun]are, nu s-a declarat apel sau recurs, astfel \nc\t, socotind c` hot`r\rea a r`mas definitiv`, a procedat la punerea ei \n executare. Partea pentru care termenul de apel sau de recurs curge de la comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii, poate face contesta]ie contra execut`rii hot`r\rii [i, dovedind c` aceasta nu a r`mas definitiv`, fiindc` termenul de apel sau de recurs, \n lipsa comunic`rii, nu a \nceput` s` curg`, s` cear` anularea execut`rii. Dup` admiterea contesta]iei [i anularea execut`rii, instan]a de executare dispune comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii p`r]ii \n drept, pentru a \ncepe s` curg` termenul de apel sau de recurs. Se pot \nt\lni [i alte situa]ii c\nd se pun \n executare dispozi]ii ale unei hot`r\ri care nu este definitiv` [i care s\nt supuse contesta]iei la executare. b) C\nd executarea este \ndreptat` \mpotriva altei persoane dec\t cea prev`zut` \n hot`r\rea de condamnare Acest caz, destul de rar \nt\lnit \n practic`, presupune c` executarea nu s-a \ndreptat \mpotriva persoanei condamnate, ci a unei alte persoane, cu acela[i nume [i prenume, dar cu alte date de identitate. Prin contesta]ia la executare aceast` persoan` poate s` dovedeasc` c` nu este persoana condamnat` [i s` cear` \ncetarea execut`rii \mpotriva sa, urm\nd a fi pus` \n executare condamnarea \mpotriva persoanei real condamnate. Prin contesta]ia la executare, condamnatul nu poate cere instan]ei s` stabileasc` nevinov`]ia sa, aceasta put\ndu-se ob]ine numai printr-o cale de atac extraordinar`, ci doar constatarea c` nu exist` identitate \ntre persoana sa [i persoana condamnat`. c) C\nd se ive[te vreo nel`murire cu privire la hot`r\rea care se execut` sau vreo \mpiedicare la executare Poate exista nel`murire la o hot`r\re penal` de condamnare cu executare la locul de munc` dac` s-a omis a se trece care este unitatea unde va presta munca cel condamnat sau se dispune computarea deten]iei preventive, f`r` a se indica durata de timp computat`; \n aceste cazuri, prin contesta]ie la executare se poate da l`murirea necesar`, indic\ndu-se unitatea unde se va presta munca sau durata care se comput` din pedeaps`. Exist` \mpiedicare la executare c\nd, de[i executarea hot`r\rii definitive a fost suspendat` \ntr-o cale de atac extraordinar`, persoana condamnat` este privat` de libertate \n executarea pedepsei \ntre timp suspendate; prin contesta]ie la executare se pot anula formele de executare a pedepsei, ca urmare a suspend`rii execut`rii dispus` de instan]a competent`.

DPPps282 C\nd se invoc` amnistia, gra]ierea sau orice alt` cauz` de stingere sau de mic[orare a pedepsei, precum [i orice alt incident ivit \n cursul execut`rii Amnistia poate constitui un caz de contesta]ie la executare numai atunci c\nd a intervenit dup` ce hot`r\rea de condamnare a r`mas definitiv`, iar \nl`turarea execut`rii pedepsei nu s-a f`cut din oficiu de c`tre judec`torul delegat, sau acesta a respins cererea de aplicare a amnstiei sub motiva]ia c` cel condamnat este exceptat de lege; prin contesta]ie la executare se poate ob]ine de la instan]a de executare aplicarea amnstiei omise sau refuzate de a fi aplicat`. |n cazul \n care amnistia a intervenit \n cursul judec`]ii, iar instan]a a considerat c` nu se aplic` inculpatului, solu]ia dat` nu poate fi atacat` prin contesta]ie la executare, ci numai prin recurs \n anulare. Dac` instan]a de recurs a omis s` aplice amnistia intervenit` \n cursul judec`]ii, de[i era operant` \n cauz`, se poate cere, pe calea contesta]iei \n anulare, \ntemeiat` pe art. 386 lit. c, s` fie luat` \n considerare [i, dup` admiterea contesta]iei \n anulare, s` se dispun` \ncetarea procesului penal. Jurispruden]a a considerat, \ns`, admisibil` aplicarea amnistiei prin intermediul contesta]iei la executare atunci c\nd s-a avut \n vedere constatarea c` cel condamnat nu mai este \n stare de recidiv` datorit` interven]iei amnistiei199. Prin contesta]ie la executare se poate invoca prescrip]ia execut`rii pedepsei (art. 125 Cod penal), nu [i a r`spunderii penale, c`ci aceasta trebuie s` fie aplicat` prin hot`r\rea pus` \n executare. Gra]ierea pedepsei, intervenit` \n cursul execut`rii hot`r\rii, se aplic` de c`tre judec`torul delegat cu executarea; \ns` c\nd acesta consider` c` gra]ierea condi]ionat` nu opereaz` \n cazul unui anumit condamnat, acesta poate introduce contesta]ie la executare ca, prin procedur` jurisdic]ional`, s` se stabileasc` dac` i se aplic` sau nu gra]ierea. Legea se refer` la orice alt` cauz` de stingere sau de mic[orare a pedepsei. |n caz de adulter, so]ul inocent poate cere, dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii, \ncetarea execut`rii pedepsei (art. 304 al. 3 Cod penal); c\nd dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac]iune fapta pentru care s-a pronun]at condamnarea, poate fi folosit` contesta]ia la executare pentru \ncetarea execut`rii pedepsei, a m`surilor de siguran]` [i a m`surilor educative pronun]ate \n baza legii vechi (art. 12 Cod penal); de asemenea, se poate cere reducerea obligatorie ori facultativ` a pedepsei ce mai este de executat (art. 14 [i 15 Cod penal); contesta]ia la executare este admisibil` numai dac` legea nou` a intervenit \n cursul execut`rii pedepsei, nu [i dup` executarea ei \n \ntregime. |n fine, acest caz se refer` la orice alt incident ivit \n cursul execut`rii pedepsei200. d)
199 Dac` un inculpat a fost condamnat definitiv pentru o infrac]iune, cu re]inerea st`rii de recidiv`, iar ulterior intervine un act de gra]iere, inaplicabil recidivi[tilor, poate cere, prin contesta]ie la executare, s` se constate c` \ntre timp infrac]iunea pentru care fusese condamnat \n stare de recidiv` a fost amnistiat`; fiind \nl`turat primul termen al recidivei, condamnatul nu mai este recidivist, fiindu-i aplicabil actul de gra]iere. Contesta]ia la executare poate avea, \ns`, ca obiect numai constatarea c` cel condamnat nu mai este recidivist pentru a i se aplica actul de gra]iere; toate celelalte dispozi]ii ale hot`r\rii definitive r`m\n \n vigoare, inclusiv pedeapsa aplicat` ini]ial. 200 |n practic` s-au considerat ca incidente ce pot fi \nl`turate prin contesta]ie la executare: c\nd nu s-a dedus, prin hot`r\rea definitiv`, din durata pedepsei durata re]inerii [i arest`rii preventive; c\nd s-a cerut schimbarea

DPPps283 Pentru ca un incident s` poat` forma caz de contesta]ie la executare se cer \ndeplinite dou` condi]ii: incidentul s` se iveasc` \n cursul execut`rii pedepsei deci o \mprejurare ce nu putea fi avut` \n vedere la pronun]area hot`r\rii de condamnare, deoarece altfel neaplicarea sa de c`tre instan]` este o eroare de judecat` ce nu poate fi \nl`turat` dec\t printr-o cale de atac extraordinar`201; incidentul s` se refere la executarea hot`r\rii, f`r` s` atrag` schimb`ri \n dispozitivul hot`r\rii definitive de condamnare, s` respecte deci autoritatea de lucru judecat202. 2. Procedura contesta]iei la executare 1) Rezolvarea contesta]iei la executare Instan]a competent` s` rezolve contesta]ia la executare este instan]a de executare; dac` cel condamnat este de]inut sau execut` pedeapsa la locul de munc`, contesta]ia se introduce la instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde cel condamnat presteaz` munca. Competen]a nu este alternativ`, \n sensul c` se poate introduce contesta]ia la oricare dintre cele dou` instan]e, ci determinat` \n raport cu situa]ia celui condamnat, dac` se afl` sau nu de]inut \n cursul execut`rii pedepsei sau la locul de munc`. De la aceast` regul` se face o excep]ie pentru situa]ia \n care contesta]ia se \ntemeiaz` pe cazul de sub art. 461 lit. c c\nd se ive[te vreo nel`murire cu privire la hot`r\rea care se execut` sau vreo \mpiedicare de la executare competen]a revenind instan]ei care a pronun]at hot`r\rea ce se execut`, c`ci aceasta poate da l`muririle necesare. |n cazul \n care contesta]ia este \ndreptat` \mpotriva actelor de executare privind confiscarea averii dispus` \nainte de 1991, competent` de a solu]iona este instan]a civil`, potrivit legii civile. Compunerea instan]ei este cea prev`zut` de lege pentru judecata \n prim` instan]` (cu un singur judec`tor la instan]ele civile [i doi judec`tori la cele militare). Procedura de judecat` a contesta]iei la executare este cea prev`zut` pentru celelalte proceduri de executare (examinat` anterior). |n cursul judec`rii contesta]iei se administreaz` probele necesare pentru dovedirea cauzelor de stingere sau de mic[orare a pedepsei sau incidentul la executare invocat de condamnatul contestator.
locului de munc` pe motiv de boal` a condamnatului sau reducerea activit`]ii unit`]ii, reevaluarea m`surii educative aplicate unui inculpat minor pentru mai multe infrac]iuni, din care numai unele au fost gra]iate. 201 Practica judiciar` a statuat c` nu poate forma obiectul contesta]iei la executare aplicarea st`rii de revidiv` care nu fusese re]inut` prin hot`r\rea de condamnare sau fusese gre[it re]inut`. 202 S-au considerat inadmisibile contesta]iile la executare prin care se solicita schimbarea \ncadr`rii juridice [i reducerea pedepsei, \n raport de o reevaluare a pagubei sau ca urmare a declar`rii par]ial neconstitu]ionale de c`tre Curtea Constitu]ional` a unor dspozi]ii privind infrac]iunile contra avutului ob[tesc, deoarece efectele deciziei Cur]ii Constitu]ionale nu constituie un incident la executare; de asemenea, reexaminarea pedepsei pentru care s-a aplicat \n mod gre[it un act de gra]iere prin hot`r\rea de condamnare ori reexaminarea cuantumului pagubei stabilit` printr-o hot`r\re definitiv` sau calculul gre[it de c`tre instan]a de fond a unui rest de pedeaps` neexecutat. Nu este admisibil` contesta]ia la executare [i atunci c\nd s\nt prev`zute proceduri speciale la executare, cum ar fi liberarea condi]ionat` sau \ntreruperea execut`rii pedepsei pe caz de boal`; \n fine, pe calea contesta]iei la executare nu se poate reveni asupra unor m`suri de siguran]` deja executate, cum ar fi restituirea unor lucruri confiscate [i trecute \n patrimoniul statului.

DPPps284 Rezolvarea contesta]iei la executare difer` dup` cazul invocat: \n primul caz, c\nd hot`r\rea nu este definitiv`, se anuleaz` formele de executare [i se dispune \ndeplinirea formalit`]ilor de comunicare a copiei de pe dispozitiv celui \n drept; \n cazul c\nd o alt` persoan` dec\t condamnatul este arestat` \n executarea pedepsei, aceasta este pus` \n libertate, iar executarea continu` \mpotriva persoanei condamnate; dac` exist` vreo nel`murire, aceasta este l`murit` [i executarea poate avea loc \n sensul l`muririi ob]inute; \n cazul prev`zut \n art. 461 lit. d, rezolvarea trebuie s` corespund` obiectului contesta]iei, prin \ncetarea execut`rii \n caz de amnistie, gra]iere, prescrip]ie, computarea duratei arest`rii preventive, dac` aceasta nu s-a dispus prin hot`r\rea de condamnare, mic[orarea pedepsei \n cazul intervenirii unei legi noi etc. 2) Contesta]ia privitoare la desp`gubirile civile [i amenzile judiciare (art. 463) |n cazul \n care contesta]ia se refer` la modul \n care se execut` dispozi]iile civile ale hot`r\rii sau cheltuielile judiciare acordate p`r]ilor, este competent` instan]a de executare, \n primele dou` cazuri de contesta]ie, iar \n cel de-al treilea (lit. c) instan]a care a pronun]at hot`r\rea ce se execut`. Al patrulea caz se refer` numai la latura penal`. Procedura de rezolvare este aceea[i ca [i la contesta]ia \n executare a dispozi]iilor penale, aplic\ndu-se regulile de procedur` penal`. Contesta]ia contra actelor de executare privind confiscarea averii se solu]ioneaz` de instan]a civil`, potrivit legii civile. Contesta]ia privitoare la amenzile judiciare (art. 464) este de competen]a instan]ei care le-a pus \n executare, iar rezolvarea se face

Titlul VI PROCEDURILE SPECIALE Cap. I. Procedurile speciale de urm`rire [i de judecare a unor infrac]iuni
dup` acelea[i reguli exaaminate anterior. I.39. Procedurile speciale de urm`rire [i de judecat` \n actuala reglementare procesual penal` 1) Conceptul de proceduri speciale de urm`rire [i de judecat` Normele de drept cuprise \n partea general` a Codului de procedur` penal` [i normele de drept care reglementeaz` urm`rirea penal`, judecata [i executarea hot`r\rilor penale cuprinse \n partea special` a Codului s\nt prev`zute a fi aplicate \n toate cauzele penale, f`r` deosebire de tipul [i gravitatea infrac]iunilor s`v\r[ite, de v\rsta, profesia [i statutul juridic al celor care le-au s`v\r[it. |n concep]ia legiuitorului, aceste norme juridice, aplicabile oric`ror cauze penale, sub denumirea de procedura de drept comun sau procedura obi[nuit`, s\nt de natur` s` asigure cel mai bine aflarea adev`rului \n fiecare cauz` penal` [i solu]ionarea acestora potrivit legii. Ca urmare, procedura obi[nuit` sau de drept comun reprezint` cadrul normal al desf`[ur`rii procesului penal. Practica legislativ` din cele mai multe ]`ri a cunoscut [i a[a-numitele proceduri speciale de urm`rire [i de judecat` \n acele cazuri \n care

DPPps285 exist` factori care s` justifice urgentarea desf`[ur`rii procesului penal, garan]ii speciale \n vederea ocrotirii unor categorii de infractori, solemnitatea corespunz`toare inculpa]ilor cu func]ii de r`spundere \n stat etc. Ca urmare, a ap`rut practica legifer`rii unor proceduri speciale, cu elemente derogatorii de la procedura obi[nuit`. A[a s-a procedat cu regulile de competen]` privind pe demnitari, militari, magistra]i; cu regulile privind asisten]a juridic` obligatorie a militarilor \n termen sau cu termen redus, a celor de]inu]i sau interna]i medical, a celor ce nu-[i pot face singuri ap`rarea. |ns` c\nd se au \n vedere un complex de derog`ri de la procedura obi[nuit`, legiuitorul procedeaz` la reglementarea unor proceduri speciale, \nscrise \n partea special` a Codului de procedur` penal` sau \n legi speciale, cuprinz\nd norme de procedur` penal` derogatorii de la procedura obi[nuit`. Se poate defini procedura special` ca un complex de norme de drept procesual penal care instituie, pentru anumite cauze penale, o desf`[urare a procesului penal par]ial diferit` de procedura obi[nuit`. Procedura special`, cuprinz\nd norme speciale fa]` de normele generale ale procedurii obi[nuite, are fa]` de aceasta pozi]ia normelor speciale fa]` de normele generale. Normele speciale nu se aplic` dec\t \n cauzele \n care exist` o derogare expres` de la procedura obi[nuit`; procedura special` se realizeaz` [i prin normele procedurii obi[nuite pentru toate chestiunile pentru care nu se face nici o derogare \n reglementarea procedurii speciale; o norm` privind procedura special` derog` \ntotdeauna de la procedura obi[nuit`, \n timp ce o norm` general` posterioar` uneia speciale nu abrog` norma special` derogatorie dec\t \n cazul \n care se prevede \n mod expres. Ca urmare a acestor rela]ii \ntre procedura obi[nuit` [i procedura special`, \n reglementarea unei astfel de proceduri legiuitorul trebuie s` aib` \n vedere urm`toarele \ndatoriri: s` stabileasc` cu precizie cauzele \n care se aplic` procedura special`, normele derogatorii fiind de strict` interpretare; s` prevad` normele derogatorii de la procedura obi[nuit` astfel \nc\t s` dea form` unei proceduri speciale, [i nu numai unor elemente de derogare; s` precizeze c` acolo unde nu se derog` se aplic` normele procedurii obi[nuite. 2) Criterii de reglementare a procedurilor speciale de urm`rire [i de judecat` a unor cauze penale Un criteriu de reglemntare a unor proceduri speciale \l constituie anumite st`ri [i calit`]i ale persoanei trase la r`spundere penal`. Starea de minoritate a infractorului impune un mod speical de urm`rire [i de judecat`, care s` \nt`reasc` protec]ia sa procesual`, av\nd \n vedere lipsa de maturitate a minorilor203. Calitatea de militar a inculpatului determin`, \n unele legisla]ii, o procedur` special` de urm`rire [i de judecat`, \n fa]a unor instan]e speciale204. Calitatea de magistrat sau de demnitar poate determina o procedur` special` de urm`rire [i de judecat`205. |n raport de calitatea persoanei urm`rite sau judecate,
|n multe legisla]ii, printre care [i \n Codul de procedur` penal` din 1968, judecarea minorilor infractori este \ncredin]at` unor tribunale speciale, \n compunerea c`rora intr` magistra]i cu o preg`tire adecvat`. 204 \nainte de 1952, Codul Justi]eii Militare cuprindea at\t diszpoi]ii penale, c\t [i de procedur` penal`, constituind astfel o procedur` special` reglementat` de o alt` lege dec\t Codul de procedur` penal`; \n Fran]a [i ast`zi procedura de judecat` a militarilor este reglementat` de Codul Justi]iei Militare din 1965. 205 Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea o procedur` special` de urm`rire [i de judecat` a magistra]ilor [i a \nal]ilor demnitari; \n Fran]a exist` proceduri speciale de judecat` a demnitarilor \n fa]a |naltei Cur]i de Justi]ie [i
203

DPPps286 actualul Cod de procedur` penal` rom#n a men]inut numai procedura special` de urm`rire [i de judecat` a infractorilor minori. Un alt criteriu pentru instituirea unei proceduri speciale de urm`rire sau de judecat` \l poate constitui infrac]iunea s`v\r[it` [i condi]iile \n care a fost descoperit`. Acest criteriu poate determina instituirea unei proceduri care s` asigure o mai ferm` [i rapid` ap`rare a valorilor avute \n vedere de legea penal`, prin simplificarea [i urgentarea procedurii de urm`rire [i de judecat` sau prin m`suri de ap`rare a patrimoniului statului sau a siguran]ei na]ionale206. Reglementarea actual` a men]inut numai procedura urgent` de urm`rire [i de judecat` a infrac]iunilor flagrante; o procedur` special` pentru infrac]iunile de corup]ie care nu s\nt flagrante a fost instituit` prin Legea nr. 83/1992207. I.40. Procedura special` de urm`rire [i de judecare a unor infrac]iuni flagrante 1. No]iunea de infrac]iune flagrant` 1) Justificarea unei proceduri speciale pentru unele infrac]iuni flagrante Practica autorit`]ilor judiciare a \nvederat c` \n anumite cazuri, c\nd vinov`]ia inculpatului poate fi stabilit` cu certitudine din primele momente ale s`v\r[irii infrac]iunii, devine necesar` simplificarea procedurii de cercetare [i de judecat`, pentru a se putea pronun]a c\t mai repede condamnarea penal` a infractorilor. O astfel de procedur` simplificat` [i rapid` s-a adoptat \n special \n cazul infrac]iunilor flagrante; pe de o parte, prinderea infractorului \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii sau imediat dup` aceasta \nl`tur` o proba]iune de durat`, prinderea \n flagrant fiind considerat` o dovad` suficient` de vinov`]ie; pe de alt` parte; modul \n care a fost prins f`ptuitorul asupra faptei st\rne[te indignarea popula]iei [i, ca urmare, necesit` o ripost` imediat` din partea justi]iei, ceea ce implic` urgen]` \n urn`rire [i \n judecat`. Se asigur` totodat` [i contribu]ia cet`]enilor la combaterea infrac]iunilor, prin dreptul acordat acestora de a prinde pe f`ptuitor \n cazul infrac]iunilor flagrante [i de a-l preda poli]iei. Se pune astfel accentul pe prevenirea s`v\r[irii de infrac]iuni, dat` fiind riposta ferm` [i imediat` desf`[urat` de autoritatea judiciar`. |n dezvoltarea legisla]iei noastre de procedur` penal` s-au prev`zut fie dispozi]ii speciale pentru urm`rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante, fie chiar proceduri speciale determinate de aceste infrac]iuni208.
la Curtea de Siguran]` a Statului. 206 Codul de procedur` penal` din 1936, \n modific`rile aduse \n 1957, a instituit o procedur` pentru urm`rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante, simplificat` fa]` de procedura obi[nuit`, cu luarea obligatorie a m`surilor preventive [i cu reducerea duratei de urm`rire [i de judecat`; imediat dup` aceasta, \n scopul ap`r`rii or\nduirii socialiste, a fost introdus` o procedur` special` de urm`rire [i de judecat` a infrac]iunilor contra avtului ob[tesc [i a infrac]iunilor pentru care legea penal` prevedea executarea pedepsei \nchisorii \ntr-o colonie de munc`, cu unele dispozi]ii aplicabile [i infrac]iunilor contra securit`]ii statuluii; de asemenea, Codul anterior prevedea o procedur` special` \n materie de fals, pentru infrac]iunile de pres` [i infrac]iunile de audien]`. 207 De re]inut c` la Congresul al XIV-lea al Asocia]iei Interna]ionale de Drept Penal, rezolu]ia sec]iunii a III-a cu tema de procedur` penal` a dat recomandarea, pentru perioad actual` de cre[tere a infrac]ionalit`]ii sub forme diferite, c` se justific` proceduri speciale pentru combaterea criminalit`]ii organizate [i a celei economice, a criminalit`]ii interna]ionale, dar [i a[anumitei mica delicven]`.

DPPps287 2) No]iunea de infrac]iune flagrant` |n art. 465 se d` defini]ia infrac]iunii flagrante, \n sesnul c` este infrac]iunea descoperit` \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire. Aceast` defini]ie se refer` la infrac]iunea tipic` flagrant`, c`ci legea prevede [i o infrac]iune denumit` cvasiflagrant`. Descoperirea presupune c` a fost constatat` fapta \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire; legea referindu-se la s`v\r[irea infrac]iunii, se aplic` dispozi]iile art. 144 Cod penal, care \n]elege prin aceast` sintagm` s`v\r[irea oric`reia din faptele pe care legea le pedepse[te ca infrac]iune consumat` sau ca tentativ`, precum [i participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. |n Codul de procedur` penal` anterior se prevedea c` infrac]iunea continu` se consider` flagrant` p\n` la \ncetarea ac]iunii delictuoase; f`r` a exista vreo dispozi]ie special` \n Codul actual pentru infrac]iunea continu`, se poate considera c` aceasta este flagrant` dac` se descoper` \nainte de \ncetarea ac]iunii infrac]ionale. |n ce prive[te infrac]iunea continuat`, dac` a fost descoperit \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire unul din actele materiale care o compun, nu pot fi considerate \n flagran]` [i celelalte acte s`v\r[ite anterior, c`ci acestea trebuie dovedite printr-o procedur` obi[nuit` de proba]iune. Infrac]iunea complex` este flagrant` dac` toate ac]iunile infrac]ionale care o compun au fost descoperite \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[irea lor. Descoperirea infrac]iunii trebuie f`cut` \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire; dac` momentul s`v\r[irii este determinabil de descoperirea infrac]iunii \n cursul efectu`rii ac]iunii prev`zute de lege [i a producerii rezultatului, pentru determinarea perioadei de imediat dup` s`v\r[ire, legea nu are nici o precizare, d\nd un sens general de aproape \n timp de momentul s`v\r[irii infrac]iunii; aceasta poate \nsemna un timp calculat \n minute, dar, dac` \mprejur`rile s`v\r[irii infrac]iunii o cer, chiar o perioad` mai \ndelungat`, cum ar fi urm`rirea de c`tre poli]ei a infractorului care a fugit de la locul unde a s`v\r[it infrac]iunea [i a fost prins prin aceast` urm`rire. Caracterul tipic al infrac]iuni flagrante implic` [i prinderea f`ptuitorului \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii sau imediat dup` s`v\r[irea ei. Aceast` condi]ie, de[i nu este expres prev`zut` de lege, se sub\n]elege \n raport de justificarea procedurii urgente a infrac]iunilor flagrante; dac` nu se [tie cine este f`ptuitorul, nu exist` dovada evident` a vinov`]iei sale, deci nu se justific` folosirea unei proceduri urgente [i simplificate; de asemenea, legea prevede c` orice persoan` are dreptul s` prind` pe f`ptuitor, iar organul de urm`rire penal` \ntocme[te un proces-verbal \n care consemneaz` declara]iile \nvinuitului [i dispune re]inerea sa, ceea ce implic` cunoa[terea f`ptuitorului din primul moment al descoperirii faptei sau imediat dup` s`v\r[irea ei.
208 Sub Codul de procedur` penal` din 1864, care d`dea o defini]ie infrac]iunilor flagrante, s-a adoptat Legea din 1913 a micului parchet, prin care se simplifica trimiterea \n judecat` [i judecata unor infrac]iuni s`v\r[ite \n stare de flagran]`. Con]inutul general al acestei legi a fost inclus \n Codul de procedur` penal` din 1936 care, f`r` a carcteriza urm`rirea [i judecata infrac]iunilor flagrante ca o procedur` special`, cuprindea dispozi]ii speciale at\t pentru cercetarea acestor infrac]iuni, c\t [i pentru judecata lor. Prin Decretul nr. 324/1957 s-au introdus \n Codul anterior, \ntre procedurile speciale, [i Procedura urgent` de urm`rire sau judecat` pentru anumite pricini, care se referea \n principal la infrac]iunile flagrante. O astfel de procedur` a fost reglementat` [i de Codul de procedur` penal` din 1968 (art. 465479).

DPPps288 Potrivit art. 465 al. 2, este, de asemenea, considerat` flagrant` [i infrac]iunea al c`rei f`ptuitor, imediat dup` s`v\r[ire: este urm`rit de persoana v`t`mat`, de martorii oculari sau de strig`tul public; este surprins aproape de locul comiterii infrac]iunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natur` a-l presupune participant la infrac]iune. |n aceste cazuri infrac]iunea este denumit` cvasiflagrant` pentru c`, de[i nu \ndepline[te cerin]ele flagran]ei (descoperirea ei \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire) se afl` \n condi]iile \n care f`ptuitorul a fost v`zut [i urm`rit dup` descoperirea infrac]iunii sau a fost g`sit \n circumstan]e (la locul infrac]iunii, cu arme, instrumente sau obiecte) care conduc la concluzia c` a participat la s`v\r[irea infrac]iunii. Urm`rirea f`ptuitorului de persoana v`t`mat` care-l acuz` de comiterea infrac]iunii, de martorii oculari care l-au v`zut s`v\r[ind infrac]iunea sau de strig`tul public (reac]ia cet`]enilor imediat dup` s`v\r[irea infrac]iunii) constituie suficiente dovezi care s` confirme \nvinuirea ce i se aduce. Nu poate fi \ns` cvasiflagran]` atunci c\nd, dup` un anumit timp, f`ptuitorul este recunoscut \nt\mpl`tor de persoana v`t`mat`, de martori, ca fiind acela care ar fi comis infrac]iunea, sau care ar fi g`sit \nt\mpl`tor, la o verificare de rutin`, cu arme, instrumente sau alte obiecte care ar fi putut fi folosite la comiterea infrac]iunii; legea cere pentru flagran]` ca f`ptuitorul s` fie urm`rit sau surprins, ceea ce presupune o ac]iune care s` fie situat` \n timp aproape de momentul comiterii infrac]iunii [i s` duc` la presupunerea c` el este persoana care s-a implicat \n s`v\r[irea infrac]iunii. Deci procedura urgent` a unor infrac]iuni flagrante solicit`, \n primul r\nd, condi]ia ca infrac]iunea s` \ndeplineasc` cerin]ele flagran]ei propriu-zise sau ale cvasiflagran]ei, constatate de un organ de urm`rire penal`, sesizat cu s`v\r[irea infrac]iunii, \ntr-un proces-verbal de infrac]iune flagrant`. Acest proces-verbal nu numai c` este mijlocul de prob` prin care se stabile[te s`v\r[irea infrac]iunii, dar este [i actul prin care se constat` flagran]a; f`r` o astfel de constatare nu se poate deschide procedura special` urgent` de urm`rire [i de judecat` a unor infrac]iuni flagrante. Codul de procedur` penal` prevede, \ns`, pentru deschiderea procedurii penale, \n afar` de constatarea flagran]ei, [i alte condi]ii care se refer` la gravitatea infrac]iunii, exprimat` prin pedeapsa prev`zut` de lege pentru acea infrac]iune, precum [i s`v\r[irea ei \n anumite locuri stabilite de lege. Dac` astfel de condi]ii nu s\nt \ndeplinite, nu se poate desf`[ura aceast` procedur` urgent`. Codul de procedur` penal` are unele dispozi]ii speciale care se aplic` tuturor infrac]iunilor flagrante sau cvasiflagrante, chiar dac` nu se poate recurge la procedura urgent`; dintre acestea: \n cazul infrac]iunilor flagrante poli]istul poate efectua perchezi]ii domiciliare f`r` autorizarea prealabil` a procurorului (art. 101 al. 3); organele de constatare prev`zute \n art. 214 [i 215 au obliga]ia s` prind` [i s` \nainteze de \ndat` pe f`ptuitor procurorului, \mpreun` cu lucr`rile efectuate [i cu mijloacele de prob`; se poate dispune re]inerea sau arestarea f`ptuitorului \n condi]iile \n care pedeapsa pentru infrac]iunea flagrant` este mai mare de 3 luni (fa]` de celelalte infrac]iuni pentru care se cere s` fie mai mare de 1 an sau 2 ani art. 148 lit. b); organul de urm`rire penal` este obligat s` constate s`v\r[irea infrac]iunii flagrante chiar \n lipsa pl\ngerii prealabile, dac` legea cere o astfel de pl\ngere (art. 280 al. 1).

DPPps289 Aceste dispozi]ii se aplic`, \n m`sura \n care s\nt compatibile cu derog`rile prev`zute de procedura special`, [i infrac]iunilor care \ndeplinesc condi]iile de a putea fi urm`rite [i judecate dup` procedura special` urgent`. 2. Condi]iile ce trebuie \ndeplinite ca infrac]iunea flagrant` s` deschid` procedura special` 1) Infrac]iunea flagrant` s` fie pedepsit` prin lege cu \nchisoare mai mare de 3 luni [i cel mult 5 ani, precum [i formele agravate ale acestei infrac]iuni (art. 466) Impun\nd aceast` condi]ie, legiuitorul a \n]eles s` nu admit` aplicarea procedurii urgente \n cazul unor infrac]iuni de minim` importan]` (pedepsite cu amenda sau cu \nchisoare p\n` la 3 luni), dar nici de prea mare gravitate (stabilindu-se limita la cel mult 5 ani \nchisoare), deoarece pentru infrac]iunile lipsite de gravitate nu se justific` aceast` procedur`, iar pentru cele mai grave trebuie s` existe garan]iile procedurii obi[nuite. S-au purtat discu]ii asupra \n]elesului no]iunii de forme agravate ale infrac]iunii pedepsite de lege cu cel mult 5 ani \nchisoare; s-a ajuns la concluzia c` legea nu se refer` la s`v\r[irea infrac]iunii \n circumstan]ele agravante prev`zute \n art. 75 Cod penal, cum au sus]inut unii autori, ci la s`v\r[irea ei \n condi]iile ce determin` \ncadrarea \ntr-o infrac]iune calificat` sau \ntr-o form` agravat`, conform prevederilor din partea special` a Codului penal sau a altor legi speciale, chiar dac` acestea atrag pedepse ce dep`[esc 5 ani \nchisoare209. Agravarea pedepselor pentru numeroase infrac]iuni, prin Legea nr. 140/1990, a determinat o reducere a sferei de aplicare a procedurii urgente210. 2) Infrac]iunea flagrant` trebuie s` fie s`v\r[it` fie \n anumite localit`]i, fie \n anumite locuri \n afara acestor localit`]i, prev`zute de lege (art. 466) Legea se refer` la: s`v\r[irea infrac]iunii flagrante \n municipii [i ora[e, ]in\ndu-se seama de aglomera]ia care se poate produce [i de frecven]a infrac]iunilor comise \n aceste unit`]i teritoriale; locuri situate \n afara municipiilor [i ora[elor, dar care presupun o anumit` aglomera]ie, cum s\nt mijloacele de transport \n comun, b\lciuri, t\rguri, porturi, aeroporturi, g`ri [i la orice loc aglomerat, permanent sau temporar, din afara situa]iilor ar`tate (de exemplu \ntrunire, competi]ie sportiv`, ceremonie religioas` desf`[urat` \n afara ora[elor). Condi]ia de loc a s`v\r[irii infrac]iunii are \n vedere \n special posibilitatea constat`rii infrac]iunii \n stare flagrant`, aglomera]ia d\nd posibilitatea existen]ei unor martori oculari, a urm`ririi [i prinderii f`ptuitorului imediat dup` s`v\r[irea infrac]iunii, a intervenirii de \ndat` a organelor de urm`rire penal`.

Ultrajul fiind pedepsit cu \nchisoare \ntre 3 luni [i 4 ani, \ncadr\ndu-se \n limitele de cel mult 5 ani, va putea fi aplicat` procedura urgent` \n cazul ultrajului cu violen]`, pedepsit cu \nchisoare de la 6 luni la 7 ani, fiind forma agravat` a primei infrac]iuni. 210 Infrac]iunilor contra patrimoniului, c`rora \nainte de 1996 li se putea aplica procedura urgent`, ast`zi fiind pedepsite chiar \n forma lor simpl` cu pedepse care dep`[esc 5 ani \nchisoare, nu li se mai poate aplica aceast` procedur`,d e[i s\nt de multe ori descoperite \n stare de flagran]`.

209

DPPps290 3) Introducerea pl\ngerii prealabile \n termen de 24 de ore, c\nd infrac]iunea flagrant` este supus` pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate ce se adreseaz` organelor de urm`rire penal` {i infrac]iunile supuse pl\ngerii prealabile pot fi descoperite \n condi]ii de flagran]`; cum \nceperea urm`ririi penale implic` introducerea pl\ngerii prealabile, iar procedura este de natur` urgent`, ca o condi]ie pentru aplicarea procedurii urgente s-a prev`zut un termen scurt de interven]ie, de 24 de ore; pe de o parte, infrac]iunea flagrant` s` fie dintre acele infrac]iuni pentru care pl\ngerea prealabil` se introduce la organele de urm`rire penal`, (deci cu excluderea infrac]iunilor prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a), iar pe de alt` parte, ca pl\ngerea prealabil` s` fie introdus` \n termen de cel mult 24 de ore de la s`v\r[irea infrac]iunii flagrante. |n cazul acestor infrac]iuni, organul de urm`rire penal` este obligat s` constate, prin proces-verbal, s`v\r[irea infrac]iunii flagrante [i s` cheme persoana v`t`mat` pentru a o \ntreba dac` \n]elege s` fac` pl\ngere prealabil` \n termenul de 24 de ore. Introduc\nd pl\ngerea prealabil` \n acest termen, persoana v`t`mat` deschide posibilitatea aplic`rii procedurii urgente [i a acestor infrac]iuni. 4) Cazuri de neaplicare a procedurii urgente de urm`rire [i de judecare a infrac]iunilor flagrante (art. 479) O infrac]iune flagrant`, de[i \ndepline[te condi]iile prev`zute \n art. 466, nu provoac` aplicarea procedurii urgente \n urm`toarele situa]ii: a) Dac` este s`v\r[it` de un minor. Legea a stabilit o procedur` special` de urm`rire [i de judecare a infractorilor minori, cu garan]iile necesare de protec]ie a acestei categorii de infractori, astfel \nc\t nu se poate \nlocui cu aceast` procedur` urgent`, care presupune mai pu]ine garan]ii procesual penale. b) Dac` infrac]iunea face parte dintre infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a. {i pentru aceste infrac]iuni este reglementat` o procedur` atipic`, deoarece pl\ngerea se adreseaz` instan]ei de judecat`, f`r` a se mai efectua urm`rirea penal`. De aceea organul de urm`rire penal` este obligat s` constate prin proces-verbal s`v\r[irea vreuneia dintre infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, urm\nd s` trimit` dac` persoana v`t`mat` o cere constat`rile f`cute instan]ei sesizate prin pl\ngerea prealabil`. |n aceste cazuri pl\ngerea prealabil` urmeaz` regimul s`u firesc, \n sensul c` se introduce \n termen de dou` luni de la cunoa[terea f`ptuitorului. c) Infrac]iunile prev`zute \n art. 2 [i 3 din Decretul nr. 304/1974 pentru \nfiin]area [i organizarea de sec]ii maritime [i fluviale la unele instan]e judec`tore[ti [i unit`]i de procuratur`, c`rora nu li se aplic` procedura urgent` chiar dac` s\nt flagrante. 5) Infrac]iuni concurente, indivizibile sau conexe (art. 476) Exist` posibilitatea ca infrac]iunea flagrant`, \ndeplinind condi]iile de gravitate [i de loc, s` se afle \n concurs, \n stare de indivizibilitate sau conexitate cu infrac]iuni care nu s\nt flagrante sau nu \ndeplinesc condi]iile cerute de lege pentru aplicarea procedurii urgente. Starea de indivizibilitate, de conexitate [i de concurs de infrac]iuni implic` leg`turi care cer urm`rirea [i judecarea \mpreun` a tuturor infrac]iunilor. Legea rezolv` aceast` situa]ie \n raport de posibilitatea de a se urm`ri [i judeca separat infrac]iunea flagrant`. |n caz de concurs de infrac]iuni, c\nd exist` \ntotdeauna posibilitatea disjungerii, infrac]iunea flagrant` va urma procedura urgent`, iar infrac]iunile neflagrante \n concurs vor urma procedura obi[nuit`.

DPPps291 |n caz de indivizibilitate [i conexitate \ntre infrac]iuni flagrante, \ndeplinind condi]iile prev`zute de lege pentru aplicarea procedurii urgente, [i infrac]iuni care nu \ndeplinesc aceste condi]ii, se pot \ntrevedea dou` posibilit`]i: dac` infrac]iunea flagrant` poate fi disjuns` de celelalte infrac]iuni, se vor urma dou` proceduri diferite: pentru infrac]iunea flagrant` se va aplica procedura urgent`, iar pentru celelalte infrac]iuni indivizibile [i conexe procedura obi[nuit`; dac` disjungerea nu este posibil`, urm`rirea [i judecarea se va face pentru toate infrac]iunile dup` procedura obi[nuit`. |n acest mod, procedura urgent` nu se aplic` infrac]iunilor neflagrante sau care nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege, chiar dac` s\nt indivizibile sau conexe cu infrac]iuni c`rora li se aplic` aceast` procedur`. 3. Procedura urgent` de urm`rire [i de judecare a infrac]iunilor flagrante 1) Caracterizare Procedura de urm`rire [i judecare a infrac]iunilor flagrante se caracterizeaz` prin urgen]` [i simplificarea formelor procesuale, precum [i prin m`surile preventive obligatorii luate \mpotriva \nvinui]ilor [i inculpa]ilor. Urgen]a este justificat` prin aceea c` fapta [i \mprejur`rile \n care a fost s`v\r[it`, precum [i indentitatea persoanei care a s`v\r[it-o s\nt stabilite cu certitudine, prin descoperirea infrac]iunii \n momentul s`v\r[irii [i prin prinderea f`ptuitorului asupra faptei sau imediat dup` comiterea ei; nu mai subzist` astfel necesitatea administr`rii probelor, care poate impune o perioad` mai \ndelungat` de timp. De asemenea, urgen]a este justificat` de producerea unei reac]ii ferme [i rapide a societ`]ii, \n condi]iile \n care prinderea infractorului asupra faptei scandalizeaz` opinia public`, care cere o imediat` condamnare a celui vinovat. Urgen]a se manifest` prin termenele scurte \n care trebuie s` se desf`[oare urm`rirea [i judecata. Urgen]a procedurii atrage, \n mod necesar, simplificarea formalit`]ilor procesuale [i procedurale. |n afar` de reducerea la minimum a probatoriului, s\nt eliminate actele de \ncepere a urm`ririi penale, de prezentare a materialului de urm`rire penal` \nvinuitului [i \ntocmirea referatului de terminare a urm`ririi penale. |n fine, termenele scurte \n care trebuie s` se efectueze urm`rirea [i judecata impun prezen]a \nvinuitului [i a inculpatului \n fa]a organelor de urm`rire penal` [i a instan]ei de judecat`, ceea ce determin` luarea obligatorie a m`surilor de privare de libertate a \nvinuitului [i a inculpatului pe tot parcursul procedurii urgente, fiind asigurat` astfel prezen]a sa la desf`[urarea procesului. Procedura urgent` se justific` numai \n m`sura \n care aflarea adev`rului este realizat` cu certitudine; de aceea, dac` acest obiectiv nu poate fi realizat \n termenele scurte prev`zute de lege, datorit` unor \mprejur`ri referitoare la modul \n care a fost constatat` infrac]iunea sau la situa]ia personal` a \nvinuitului sau inculpatului, cauza se desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite, at\t \n cadrul urm`ririi penale, c\t [i al judec`]ii. 2) Procedura special` de urm`rire penal` (art. 467470) Procedura de urm`rire penal` \ncepe cu \ntocmirea procesuluiverbal \n care se consemneaz` cele constatate cu privire la fapta s`v\r[it` [i la persoana celui care a s`v\r[it-o. Competen]a de a \ntocmi procesul-verbal revine organului de urm`rire penal` organele de cercetare penal` [i procurorii. |ntruc\t legea nu fixeaz` o regul` de competen]` \ntre organele de urm`rire

DPPps292 penal` pentru \ntocmirea procesului-verbal [i nici pentru efectuarea cercet`rii penale, competen]a revine organului de urm`rire penal` determinat de regulile generale de competen]`. Pentru a se da posibilitatea intervenirii la timp \n constatarea infrac]iunii flagrante, au aplicare dispozi]iile art. 213, potrivit c`rora organul de cercetare penal` este obligat s` efectueze actele de cercetare ce nu sufer` am\nare, chiar dac` acestea privesc o cauz` care nu este de competen]a sa. Organul de cercetare penal` care se afl` \n pozi]ia cea mai accesibil` pentru constatarea unei infrac]iuni flagrante este chemat s` procedeze la \ntocmirea procesului-verbal, chiar dac` infrac]iunea cade \n competen]a obligatorie a procurorului, potrivit art. 209 al. 3. Nu s\nt competente s` \ntocmeasc` procesul-verbal de constatare a unei infrac]iuni flagrante organele de constatare prev`zute \n art. 214, 215. Cercetarea penal` este simplificat`. Organul de urm`rire penal` \ntocme[te procesul-verbal de constatare a infrac]iunii flagrante, care, chiar dac` nu cuprinde dispozi]ia de \ncepere a urm`ririi penale, \ndepline[te sarcinile acesteia, c`ci organul de urm`rire se investe[te cu efectuarea urm`ririi penale, iar persoana urm`rit` devine \nvinuit. |n procesul-verbal de constatare trebuie descris` fapta [i \mprejur`rile \n care a fost s`v\r[it`, din care s` rezulte c` a fost descoperit` \n stare de flagran]`, precum [i datele din care rezult` vinov`]ia \nvinuitului. |n acest proces-verbal se consemneaz` [i declara]iile \nvinuitului [i ale celorlalte persoane ascultate (persoana v`t`mat`, martorii oculari, persoanele care l-au prins pe f`ptuitor). Procesul-verbal se cite[te \nvinuitului, precum [i persoanelor care au fost ascultate, c`rora li se atrage aten]ia c` pot completa declara]iile sau pot face obiec]ii cu privire la acesta. Obiec]iile se pot referi [i la modul \n care a fost descris` fapta [i caracterul ei flagrant. Procesul-verbal se semneaz` de organul de urm`rire penal` care l-a \ncheiat, de \nvinuit [i de persoanele ascultate. Dac` nu s\nt luate \n considerare obiec]iile f`cute, persoanele ascultate pot refuza semnarea procesului-verbal, despre aceasta f`c\ndu-se men]iune \n procesul-verbal. De principiu, administrarea probelor \n cursul urm`ririi penale se poate reduce numai la cele consemnate \n procesul-verbal. Organul de urm`rire penal` poate \ns` lua declara]ii separate celor asculta]i, insist\nd asupra unor am`nunte, sau poate str\nge [i alte probe prin obiecte materiale, \nscrisuri, constat`ri medico-legale. Re]inerea \nvinuitului pe timp de 24 de ore este obligatorie. La sesizarea organului de cercetare penal` sau din oficiu, procurorul emite mandat de arestare preventiv` a \nvinuitului pe timp de cel mult 5 zile; m`sura arest`rii preventive a \nvinuitului se ia atunci c\nd cercetarea penal` nu a fost terminat` \n cele 24 de ore c\t dureaz` re]inerea. S\nt aplicabile dispozi]iile art. 23 al. 5 din Constitu]ie, potrivit c`rora celui re]inut sau arestat i se aduc la cuno[tin]`, \n limba pe care o \n]elege, motivele re]inerii sau ale arest`rii, iar \nvinuirea \n cel mai scurt timp; \nvinuirea se aduce la cuno[tin]a \nvinuitului numai \n prezen]a unui avocat ales sau din oficiu. Aceste prevederi s\nt implicit realizate prin citirea procesului-verbal de constatare a infrac]iunii flagrante, ceea ce implic` \n acest moment prezen]a avocatului ales sau din oficiu. Consider\nd c` cercetarea a fost terminat`, f`r` a mai prezenta materialul de urm`rire penal` \nvinuitului, deoarece acestuia i se citise procesul-verbal de constatare, organul de cercetare penal` \naintaz` dosarul procurorului, care procedeaz` de \ndat` la verificarea sa. |n urma verific`rii, dac` procurorul apreciaz` c` s\nt suficiente dovezi pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale, d` rechizitor prin care pune \n mi[care ac]iunea penal` [i dispune trimiterea \n judecat` a

DPPps293 inculpatului, emi]\nd totodat` mandat de arestare ca inculpat. Potrivit legii, \nainte de emiterea mandatului de arestare ca inculpat, procurorul trebuie s`-l asculte pe inculpat. |n acest mod este sesizat` instan]a de judecat`. C\nd procurorul constat` c` nu este terminat` cercetarea \n cele 24 de ore de re]inere, dispune arestarea \nvinuitului pe cel mult 5 zile [i restituie cauza organului de cercetare penal` pentru a o continua, d\nd termen 3 zile pentru terminarea ei. Pentru a se continua procesul \n procedura de urgen]`, terminarea cercet`rii trebuie s` se \nscrie \n cele 3 zile acordate de procuror. Dac` acest obiectiv nu poate fi \ndeplinit \n termenul de 3 zile, cercetarea se continu` potrivit procedurii obi[nuite. Primind dosarul cu cercetarea terminat`, \n termenul acordat, procurorul trebuie s` verifice lucr`rile de cercetare penal` [i s` se pronun]e asupra lor \n cel mult 2 zile. Procurorul poate lua una din urm`toarele m`suri: c\nd constat` c` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, dispune, dup` caz, scoaterea de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi penale; c\nd constat` c` fapta a fost s`v\r[it` \n stare de flagran]`, \ndepline[te celelate condi]ii prev`zute \n art. 466, iar \nvinuitul se face vinovat de s`v\r[irea faptei, dispune, prin rechizitor, punerea \n mi[care a ac]iunii penale, trimiterea \n judecat` [i arestarea preventiv` a inculpatului, \naint\nd dosarul instan]ei competente s` judece cauza; c\nd constat` c` cercetarea nu este complet` sau nu a fost efectuat` \n condi]ii legale, dispune restituirea cauzei organului de cercetare penal` pentru completarea sau refacerea urm`ririi penale. |n acest caz, urm`rirea se efectueaz` potrivit procedurii obi[nuite; \n cadrul procedurii obi[nuite nefiind obligatorie luarea m`surii arest`rii, procurorul se pronun]` cu privire la m`sura arest`rii preventive, la m`sura provizorie de siguran]` sau la cele asigur`torii luate anterior. Pentru a se continua procedura urgent` a infrac]iunilor flagrante, este necesar ca urm`rirea s` fie efectuat` \n cele 5 zile afectate de lege urm`ririi penale \n condi]ii de urgen]`. |n mod firesc, emiterea rechizitoriului trebuie s` apar]in` procurorului din parchetul corespunz`tor instan]ei competente s` judece cauza \n prim` instan]`. 3) Procedura special` de judecat` a infrac]iunilor flagrante (art. 471477) Cauzele privitoare la infrac]iunile flagrante se judec` de instan]a competent` s` judece infrac]iunea s`v\r[it` potrivit regulilor obi[nuite de competen]`. Se face excep]ie numai pentru judec`toriile din Bucure[ti, pentru care legea prevede c` ministrul justi]iei poate desemna una sau mai multe judec`torii s` judece aceste cauze, cu excluderea celorlalte judec`torii. Judecata are loc dup` regulile procedurii obi[nuite, cu excep]ia unor dispozi]ii speciale care se aplic` numai \n cauzele privitoare la infrac]iunile flagrante, care \ndeplinesc condi]iile de aplicare a procedurii speciale. |n ce prive[te m`surile preg`titoare pentru judecarea \n prim` instan]`, se aplic` urm`toarele prevederi speciale: termenul de judecat` se fixeaz` de urgen]`, astfel \nc\t s` nu dep`[easc` 5 zile de la data primirii dosarului; p`r]ile nu se citeaz`, dar inculpatul este adus \n mod obligatoriu la judecat`, altfel aceasta nu poate avea loc; \n acest scop, inculpatul, care este de]inut, este citat de urgen]` cu indicarea de a fi adus la termenul de judecat`;

DPPps294 martorilor nu li se trimit cita]ii, dar se emit mandate de aducere, pe care le execut` organul de poli]ie; inculpatul fiind arestat, trebuie asigurat` asisten]a juridic`; dac` nu are avocat ales, se iau m`suri pentru numirea unui avocat din oficiu. {edin]a de judecat` este public`, oral`, contradictorial` [i nemijlocit`; potrivit modific`rilor recente aduse legii de organizare judec`toreasc`, cauza \n prim` instan]` la judec`torii, tribunale [i cur]i de apel se judec` de un singur judec`tor. Participarea procurorului la judecat` este obligatorie. Printre verific`rile prealabile din [edin]a de judecat` se num`r`: verificarea constituirii instan]ei cu judec`tor care nu se afl` \ntr-un caz de incompatibilitate; prezen]a procurorului [i a inculpatului arestat, asistat de c`tre avocat ales sau din oficiu; prezen]a p`r]ii civile sau a p`r]ii v`t`mate care, f`r` a fi citate, pot lua parte la judecat`. |n cazul \n care verific`rile nu au dus la am\narea cuzei, se trece la verificarea dac` \n cauz` s\nt \ntrunite condi]iile de flagran]`, constatat` prin proces-verbal de c`tre organul de urm`rire penal`, precum [i cele privind pedeapsa [i locul unde a fost s`v\r[it` infrac]iunea; de asemenea, s` nu fie o infrac]iune exclus` de la aplicarea procedurii urgente. Dac` aceste condi]ii nu s\nt \ndeplinite, judecata se face potrivit procedurii obi[nuite. |n cazul \n care se constat` \ndeplinirea condi]iilor de aplicare a procedurii urgente, judecata se continu` cu cercetarea judec`toreasc`. Cercetarea judec`toreasc` este simplificat`. Instan]a ascult` pe inculpat, persoana v`t`mat` dac` este de fa]` [i martorii prezen]i. De regul`, judecata se m`rgine[te la aceste probatorii, care s\nt coroborate cu lucr`rile din dosar, \n special procesul-verbal de constatare. Dac` este necesar, la cererea inculpatului, a procurorului sau a p`r]ii civile, eventual din oficiu, se poate dispune administrarea altor probe (producerea unor \nscrisuri, mijloace materiale de prob`, ascultarea unor martori). Pentru a nu se pierde caracterul urgent al judec`]ii, instan]a ia m`surile necesare, direct sau prin organele de poli]ie, ca aceste probe s` fie administrate imediat sau la termenul acordat \n acest scop. Legea prevede c` termenele acordate \n vederea administr`rii de probe nu pot dep`[i, \n total, 10 zile. Dezbaterile judiciare au loc potrivit procedurii obi[nuite, av\nd cuv\ntul \n ordine: procurorul, parta v`t`mat`, partea civil` [i inculpatul, care \[i formuleaz` concluziile [i propun solu]iile corespunz`toare intereselor pe care le ap`r`. |n leg`tur` cu ac]iunea civil`, pentru a nu fi st\njenit` urgen]a de judecat`, se prevede c` se admite constituirea de parte civil` dac` preten]iile acesteia pot fi solu]ionate f`r` am\narea judec`]ii; c\nd persoana v`t`mat` este o unitate din cele la care se refer` art. 145 Cod penal ori o persoan` lipsit` de capacitate de exerci]iu ori cu aceast` capacitate restr\ns`, instan]a examineaz` ac]iunea civil` chiar \n lipsa acestora [i chiar dac` nu s-au constituit parte civil`, f`c\nd aplicarea principiului oficialit`]ii \n ce prive[te ac]iunea civil` \n cazurile ar`tate. Dac` rezolvarea ac]iunii civile nu este posibil` \n termenele fixate pentru latura penal`, instan]a rezerv` solu]ionarea ac]iunii civile pe calea unei ac]iuni separate la instan]a civil`; \n acest caz, pentru a veni \n sprijinul p`r]i civile, ac]iunea este scutit` de taxa de timbru. Pronun]area hot`r\rii are loc \n aceea[i zi \n care s-au \ncheiat dezbaterile sau cel mai t\rziu \n urm`toarele dou` zile. Inculpatul de]inut este adus la pronun]are pentru a curge termenul de apel de la data pronun]`rii. Hot`r\rea trebuie motivat` \n cel mult 24 de ore, fa]` de 20 de zile la procedura obi[nuit`.

DPPps295 Instan]a se pronun]` [i asupra m`surii preventive ce trebuie men]inut` sau revocat` \n raport de solu]ia dat`; astfel, dac` inculpatul fusese pus \n libertate, cauza suferind am\n`ri, se poate dispune arestarea preventiv` \n caz de condamnare; dimpotriv`, dac` se dispune achitarea sau \ncetarea procesului penal ori condamnarea cu suspendarea execut`rii pedepsei sau la amend`, inculpatul arestat preventiv va fi pus \n libertate, m`sura preventiv` \ncet\nd de drept. Hot`r\rea pronun]at` este supus` apelului, termenul de apel fiind \ns` redus la 3 zile de la pronun]are, dac` inculpatul a fost adus la pronun]are; altfel termenul va curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Recursul \mpotriva hot`r\rii date \n apel este tot de 3 zile [i curge, de asemenea, de la pronun]are, afar` de cazul \n care, din motive justificate, inculpatul arestat nu a fost adus la pronun]are. Judecarea cauzei \n apel [i recurs se face de urgen]`. Legea nu mai fixeaz` durata termenelor de judecat`, dar se are \n vedere fixarea unor termene scurte. Judecarea \n apel [i \n recurs se desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite. 4) Infrac]iuni care s\nt urm`rite [i judecate potrivit procedurii urgente, chiar dac` nu s\nt flagrante |n primii ani dup` 1989 s-a procedat la incriminarea unor fapte care puneau \n pericol ordinea nou` instaurat`, care infrac]iuni, nefiind flagrante, se urm`resc [i se judec` potrivit procedurii urgente de urm`rire [i de judecare a infrac]iunilor flagrante (dac` s\nt flagrante, nu este necesar s` se \ndeplineasc` [i celelalte condi]ii pentru aplicarea procedurii urgente). Unele din actele normative care au introdus procedura urgent` [i altor infrac]iuni dec\t cele flagrante au fost abrogate \ntre timp211, dar altele au r`mas \n vigoare. Astfel, se urm`resc [i se judec` potrivit procedurii urgente privind infrac]iunile flagrante [i infrac]iunile prev`zute \n urm`toarele acte normative, chiar dac` nu s\nt flagrante [i nu \ndeplinesc condi]iile de gravitate [i de loc prev`zute \n art. 466: Decretullege nr. 15/1990 privind urm`rirea, judecarea [i pedepsirea unor infrac]iuni de specul`; Legea nr. 12/1990 privind protejarea popula]iei \mpotriva unor activit`]i comerciale ilicite; Decretullege nr. 41/1990 privind asigurarea unui climat de ordine [i legalitate; Decretullege nr. 24/1990 privind sanc]ionarea ocup`rii abuzive a locuin]elor din fondul locativ de stat; Legea nr. 88/1990 privind unele m`suri de ocrotire a organelor de stat, a institu]iilor publice, a sediilor partidelor [i forma]iunilor politice, a lini[tii cet`]enilor [i a ordinii de drept. Extinderea urm`ririi [i judec`rii infrac]iunilor flagrante [i asupra unor infrac]iuni care nu s\nt flagrante sau nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege pentru a atrage procedura special` se explic` prin necesitatea unei ferme ap`r`ri a ordinii [i lini[tii publice \n perioada de tranzi]ie imediat dup` decembrie 1989; aceast` extindere a fost \ntre timp restr\ns`, deoarece legile speciale care o consacr`, adoptate \ntr-o perioad` de tranzi]ie, s\nt destinate a fi abrogate \n cadrul statului de drept. I.41. Procedura urgent` pentru urm`rirea [i judecarea unor infrac]iuni de corup]ie 1) Cauzele la cre se refer` aceast` procedur` urgent` Lupta \mpotriva corup]iei a determinat adoptarea, pe l\ng` modific`ri ale legii penale privind infrac]iunile, [i instituirea unei
211

De exemplu Decretullege nr. 5/1989, Decretullege nr. 7/1990.

DPPps296 proceduri speciale urgente de urm`rire [i de judecare a acestor infrac]iuni. |n acest scop a fost adoptat` Legea nr. 83/1992 privind procedura de urgen]` de urm`rire [i de judecare pentru unele infrac]iuni de corup]ie; de[i se face trimitere [i la procedura special` prev`zut` pentru infrac]iunile flagrante, s-au adoptat totu[i [i dispozi]ii care derog` de la aceast` procedur`, ceea ce \nseamn` c` s-a instituit o nou` procedur` special`, care nu este \ns` prev`zut` \n Codul de procedur` penal`, ci \ntr-o lege special` din domeniul dreptului procesual penal. O prim` dispozi]ie a acestei legi face aplicabil` procedura urgent` de urm`rire penal` [i judecare a infrac]iunilor flagrante [i \n cazul unor infrac]iuni de corup]ie, chiar dac` nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute \n art. 466 (de a nu fi pedepsite cu mai mult de 5 ani \nchisoare [i s` fie s`v\r[ite \n anumite localit`]i sau locuri aglomerate). Aceste infrac]iuni s\nt: luarea de mit`, darea de mit`, primirea de foloase necuvenite [i traficul de influen]`212 (art. 254, 255, 256, 257 Cod penal). Noua procedur` stabilit` prin Legea nr. 83/1992 se aplic` infrac]iunilor de corup]ie ar`tate anterior atunci c\nd acestea nu s\nt flagrante. Necesitatea administr`rii mai \ndelungate a probelor \n \nvinuire [i \n ap`rare \n cazul c\nd infrac]iunile de corup]ie nu s\nt flagrante a determinat legiuitorul s` fixeze termene de judecat` mai mari dec\t cele pentru procedura special` a infrac]iunilor flagrante. Spre deosebire de procedura urgent` a infrac]iunilor flagrante, care poate fi \nlocuit`, c\nd este necesar, cu procedura obi[nuit`, pentru infrac]iunile de corup]ie neflagrante o asemenea posibilitate nu este prev`zut` de lege, astfel \nc\t se aceasta este obligatorie. Acest caracter se justific` prin termenele mai \ndelungate at\t la urm`rire, c\t [i la judecat`, ceea ce, chiar dac` exprim` o urgen]`, acord` timp suficient pentru a se administra toate probele necesare. 2) Urm`rirea penal` a infrac]iunilor de corup]ie neflagrante |n lipsa unor dispozi]ii derogatorii, pentru infrac]iunile de luare [i dare de mit`, de trafic de influen]` neflagrante, urm`rirea se efectueaz` de c`tre procurorul de la parchetul de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]` (art. 209 al. 3). Numai pentru infrac]iunea de primire de foloase necuvenite urm`rirea poate fi efectuat` de c`tre organul de cercetare penal`. Dac` infrac]iunile de corup]ie nu s\nt flagrante, organul de urm`rire penal` trebuie s` str\ng` probe pentru confirmarea \nvinuirii. Ca urmare, nu se mai aplic` dispozi]iile care cereau ca urm`rirea s` fie efectuat` de organul de cercetare \n 24 de ore, iar dup` restituire \n cel mult 3 zile, ci se aplic` dispozi]iile art. 2 al Legii nr. 83/1992, potrivit c`rora organul de urm`rire are termen de cel mult 10 zile de la data sesiz`rii s` termine urm`rirea penal`. |n cazul \n care, datorit` complexit`]ii cauzei, urm`rirea penal` nu poate fi terminat` \n termenul de 10 zile, se poate prelungi durata urm`ririi penale de cel mult dou` ori, fiecare prelungire neput\nd dep`[i 15 zile. Prelungirea duratei urm`ririi este pus` sub control, deoarece aprobarea se poate dispune doar de prim procurorul de la parchetul de pe l\ng` tribunal ori
Dac` la data adopt`rii Legii nr. 83/1992 numai luarea de mit` era pedepsit` de lege cu mai mult de 5 ani \nchisoare, \n urma modific`rii Codului penal prin Legea nr. 140/1996 se prevede o pedeaps` mai mare de 5 ani [i pentru traficul de influen]`. Deci \n cazul lu`rii de mit` [i a traficului de influen]` descoperite \n starea de flagran]` se aplic` procedura special` pentru infrac]iunile flagrante, chiar dac` pedeapsa prev`zut` de lege dep`[e[te 5 ani \nchisoare, f`r` a se ]ine seama [i de condi]ia de a fi comis` \n locurile prev`zute \n art. 466.
212

DPPps297 procurorul ierarhic superior c\nd urm`rirea se efectueaz` de un procuror din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. C\nd urm`rirea infrac]iunii neflagrante de primire de foloase necuvenite se efectueaz` de organul de cercetare penal`, procurorul poate cere acestuia s` finalizeze urm`rirea \n termenele prev`zute de lege, iar restituirea pentru completarea sau refacerea urm`ririi se poate dispune cu respectarea termenelor [i aprob`rilor ar`tate anterior. Organul de cercetare penal` are obliga]ia s` \nainteze dosarul procurorului cu cel pu]in 2 zile \nainte de expirarea termenelor ar`tate, pentru ca procurorul s` aib` timpul necesar s` emit` rechizitoriul \n aceste termene. Deci \n loc de cel mult 5 zile c\t prevede legea pentru procedura infrac]iunilor flagrante, pentru infrac]iunile de corup]ie neflagrante urm`rirea penal` trebuie terminat` \n cel mult 40 zile de la sesizare, dac` se ob]in prelungirile de la procurorul competent, timp suficient pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele. De aceea, nu se poate aplica dispozi]ia potrivit c`reia, dac` nu se poate termina urm`rirea \n termenele fixate, se trece la urm`rirea obi[nuit`, deoarece procedura urgent` pentru unele infrac]iuni de corup]ie este obligatorie, conform` cu politica de combatere a acestor infrac]iuni. Legea nu se refer` la obliga]ia lu`rii m`surilor preventive, astfel \nc\t, dup` caz, se poate lua m`sura arest`rii preventive sau poate fi l`sat \nvinuitul sau inculpatul \n stare de libertate. Celelalte dispozi]ii privind urm`rirea penal` dup` procedura obi[nuit` s\nt aplicabile. |n termenul prev`zut de lege trebuie pus` \n mi[care ac]iunea penal`, prezentat materialul de urm`rire penal` inculpatului, adoptat` solu]ia corespunz`toare trimiterea \n judecat`, scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea procesului penal. Instan]a este sesizat` prin rechizitoriul procurorului competent. |n cursul urm`ririi penale asisten]a juridic` a \nvinuitului [i a inculpatului este obligatorie, \n condi]iile art. 171 [i 172, astfel \nc\t dac` nu are ap`r`tor ales este obligatoriu s` fie desemnat un ap`r`tor din oficiu. 3) Judecata infrac]iunilor de corup]ie Legea trimite la dispozi]iile art. 471479, care reglementeaz` judecata infrac]iunilor flagrante, stabilind [i dou` dispozi]ii derogatorii importante: pentru administrarea probelor se pot acorda termene care \n total nu pot dep`[i 15 zile; asisten]a juridic` a inculpatului este obligatorie, chiar dac` nu este arestat; dac` acesta nu [i-a ales ap`r`tor, se iau m`suri pentru desemnarea unui ap`r`tor din oficiu. Competen]a de judecat` este cea obi[nuit`: tribunalul pentru infrac]iunile de luare de mit`, dare de mit` [i trafic de influen]`, iar judec`toria pentru infrac]iunile de primire de foloase necuvenite. S\nt aplicabile dispozi]iile de la procedura privind infrac]iunile flagrante, compatibile cu derog`rile prev`zute \n Legea nr. 83/1992, care se refer` la m`surile preg`titoare, la cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile judiciare, la hot`r\rea instan]ei, la ac]iunea civil` [i la cazurile c\nd nu se aplic` procedura special`213.
Se aplic` numai \n m`sura \n care s\tn compatibile cu procedura infrac]iunilor de corup]ie deoarece, de exemplu, nu se pot aplica dispozi]iile art. 472 al. 4 [i 55, fiindc` pentru aceast` procedur` nu se cer condi]iile prev`zute \n art. 466 [i, ca urmare, nu se face o astfel de verificare [i nu se poate trece la procedura obi[nuit` pentru c` aceste condi]ii nu ar fi \ndeplinite; de asemenea, dispozi]iile art. 479 al. 2 nu s\nt aplicabile deoarece pentru nici una din infrac]iunile de corup]ie legea penal` nu condi]ioneaz` punerea \n
213

DPPps298 I.42. Procedura \n cauzele cu infractori minori 1) Caracterizare |n leg`tur` cu infratorii minori, legisla]iile moderne au adoptat un regim penal special, format numai din m`suri educative, a[a cum a fost instituit \n Romnia prin Decretul nr. 218/1977 (abrogat prin Legea nr. 104/1992), sau un regim mixt inclusiv pedepse, dar \n care predominant` trebuie s` fie aplicarea de m`suri educative. Odat` cu regimul penal special, legisla]iile au instituit [i un regim procesual penal special, fie \ncredin]area urm`ririi [i judec`rii minorilor unor organe [i instan]e speciale, fie prin instituirea unei proceduri speciale, de natur` s` ocroteasc` drepturile [i interesele acestei categorii de infractori, care nu au ajuns la maturitatea unui adult214. Deci protec]ia procesual` ce se acord` minorilor infractori se manifest` pe dou` planuri: se instituie o jurisdic]ie special` pentru minori, format` din judec`tori [i asesori nemagistra]i, care au capacitatea de a \n]elege mai bine pe minori [i comportarea lor, posibilit`]ile de \ndreptare; s\nt adoptate dispozi]ii de procedur` penal` care s` apere interesele legitime ale minorilor \n cursul urm`ririi [i al judec`]ii. Codul de procedur` penal` actual prevede o procedur` special` \n cauzele cu infractori minori (art. 480493). Pe l\ng` dispozi]iile aplicabile urm`rii penale [i judec`]ii, Codul a \nscris [i dispozi]ii speciale \n leg`tur` cu executarea m`surilor educative ce se pot aplica minorilor, deci care nu s\nt aplicabile \n procedura obi[nuit`. Procedura special` \n cauzele cu infractori minori se aplic` tuturor minorilor care r`spund din punct de vedere penal (1418 ani). Cu toate acestea, \ntruc\t exist` o prezum]ie legal` relativ` de lips` de discern`m\nt pentru minorii \ntre 1416 ani, unele dispozi]ii speciale de protec]ie s\nt prev`zute numai pentru aceast` categorie de minori. |n mod firesc, procedura special` ocrote[te pe infractor c\t este minor, consider\ndu-se c` singur nu [i-ar putea face ap`rarea \n bune condi]ii; ar fi justificat` astfel trecerea la procedura obi[nuit` \n momentul \n care a dep`[it v\rsta de 18 ani. Ca o prelungire a protec]iei procesuale, legea prevede (art. 483) c` procedura special` se aplic` \n cursul judec`]ii atunci c\nd, la data sesiz`rii instan]ei inculpatul era minor, chiar dac` \ntre timp a \mplinit 18 ani. Procedura special` \n cauzele cu infractori minori este obligatorie, \n sensul c` un minor nu poate fi urm`rit [i judecat potrivit procedurii obi[nuite, \ntruc\t aceasta nu ofer` protec]ia deosebit` pe care o acord` procedura special`215.
mi[care a ac]iunii penale de pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate. 214 Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea c` instruc]ia prealabil` [i judecata minorilor sub 15 ani se desf`[ura \n fa]a instan]ei pentru minori, potrivit unei proceduri speciale, iar pentru minorii \ntre 1518 ani se desf`[ura \n fa] instan]ei de drept comun, pe baza unor dispozi]ii de ocrotire. | ntre 19771992, \n cazul \n care urma s` se aplice unui infractor minor cea mai u[oar` m`sur` educativ`, judecata se desf`[ura, potrivit Decretului nr. 218/1977, \n fa]a comisiei de judecat` de la locul de munc` sau de \nv`]`tur` al minorului, sub pre[edin]ia unui judec`tor, dar compus` din educatori, muncitori, ]`rani. |n Fran]a, judec`torul pentru minori efectueaz` instruc]ia prealabil`, dup` care \l poate [i judeca, pronun]\nd m`suri educative sau pedepse, ori poate s` sesizeze tribunalul pentru minori, compus dintr-un judec`tor [i doi asesori magistra]i; \n caz de crim`, judecata se desf`[oar` \n fa]a unei cur]i cu jura]i pentru minori. 215 Plenul fostului Tribunal Suprem a statuat c` s\nt lovite de nulitate absolut` sau relativ`, dup` caz, hot`r\rile care au fost pronun]ate cu \nc`lcarea normelor speciale prev`zute pentru urm`rirea [i judecarea infractorilor minori.

DPPps299 2) Procedura de urm`rire a infractorilor minori Dispozi]iile speciale prev`zute pentru urm`rirea infractorilor minori s\nt de dou` feluri: unele se aplic` numai minorilor sub 16 ani, iar altele se aplic` tuturor minorilor \ntre 1418 ani. Dac` minorul a \mplinit v\rsta de 18 ani la data sesiz`rii organului de urm`rire penal` sau \n cursul urm`ririi, procedura special` \nceteaz` [i se aplic` procedura obi[nuit`, \n afar` de efectuarea anchetei sociale, necesar` pentru aplicarea regimului penal special. A. Normele care se aplic` numai minorilor \ntre 14 16 ani a) La orice ascultare sau confruntare a minorului, dac` organul de urm`rire penal` consider` necesar, citeaz` delegatul autorit`]ii tutelare, precum [i pe p`rin]i, iar c\nd este cazul pe tutore, curator, persoana \n \ngrijirea c`reia se afl` minorul216. Citarea acestor persoane este facultativ`, deoarece legea se refer` la situa]ia c\nd organul de urm`rire ar aprecia c` este necesar. De aceea, necitarea acestor persoane nu poate atrage nulitatea actelor de ascultare [i de confruntare. b) La prezentarea materialului de urm`rire penal`, deci c\nd trebuie formulate ap`r`rile \n leg`tur` cu probele \n \nvinuire, organul de urm`rire penal` are obliga]ia de a cita persoanele indicate la lit. a. Nerespectarea acestei dispozi]ii atrage nulitatea actului numai dac` s-a produs vreo v`t`mare care nu poate fi \nl`turat` dec\t prin anularea actului de prezentare a materialului de urm`rire penal`. Nulitatea este relativ`, deoarece nu este prev`zut` \n art. 197 al. 2. |n ambele cazuri, neprezentarea persoanelor legal citate nu \mpiedic` efectuarea ascult`rii, confrunt`rii sau a prezent`rii actelor de urm`rire penal`. B. Norme speciale care se aplic` oric`rui infractor minor \ntre 1418 ani a) Pentru \nvinuitul sau inculpatul minor, asisten]a juridic` din partea unui avocat este obligatorie \n tot cursul urm`ririi penale, \n condi]iile legii. Avocatul poate participa la orice act de urm`rire penal`, dar prezen]a sa este obligatorie la prezentarea \nvinuirii, la ascultarea inculpatului minor [i la prezentarea materialului de urm`rire penal`. Neasistarea \nvinuitului sau inculpatului minor de c`tre avocat atrage o nulitate relativ`, dar neasistarea inculpatului minor de c`tre avocat atrage nulitatea absolut` a actului de urm`rire penal` efectuat \n lipsa avocatului (art. 197 al. 2 [i 3). b) Organul de urm`rire penal` este obligat s` dispun` efectuarea anchetei sociale atunci c\nd urm`rirea penal` se refer` la un minor. Ancheta social` const` \n str\ngerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are \n mod obi[nuit, la starea fizic` [i mintal` a acestuia, la antecedentele sale, la condi]iile \n care a fost crescut [i a tr`it, la modul \n care p`rin]ii, tutorele sau persoana \n \ngrijirea c`reia se afl` minorul \[i \ndeplinesc \ndatoririle fa]` de acesta [i, \n general, cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei m`suri educative sau la aplicarea unei pedepse. Ancheta social` se efectueaz` de c`tre persoana desemnat` de c`tre autoritatea tutelar` a consiliului local \n a c`rui raz` teritorial` domiciliaz` minorul. Ancheta social` trebuie efectuat` [i pentru \nvinuitul sau inculpatul major, care \ns` era minor la data s`v\r[irii faptei, pentru c` acestuia urmeaz` a i se aplica regimul penal al minorilor, ancheta social` servind la individualizarea sanc]iunii.
Aceast` m`sur` este de natur` a crea intimitatea necesar` pentru ca minorul de v\rst` fraged` s` nu se simt` izolat, s` capete curajul [i \ncrederea de a face declara]ii corespunz`toare adev`rului.
216

DPPps300 |n ce prive[te modul de efectuare a anchetei sociale, s-a statuat c` aceasta nu poate fi \nlocuit` cu un referat aflat \ntr-o alt` cauz` [i datat cu mult \nainte, deoarece minorul a putut \ntre timp s`-[i \ndrepte atitudinea sau, dimpotriv`, s` aib` purt`ri mai rele dec\t anterior. Efectuarea anchetei sociale subzist` [i atunci c\nd urm`rirea penal` se efectueaz` pentru un concurs de infrac]iuni, dintre care unele au fost comise \n perioada c\t era minor, iar altele ca major. Lipsa anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori atrage nulitatea absolut` a urm`ririi penale, \n conformitate cu art. 197 al. 2 [i 3 (\n interpretarea dat` de plenul fostului Tribunal Suprem). |n afar` de dispozi]iile speciale de la lit. A [i B, urm`rirea penal` a infractorilor minori se desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite. 3) Procedura de judecat` a infractorilor minori (art. 483486) Pentru judecarea inculpa]ilor minori s\nt dispozi]ii speciale cu privire la compunerea instan]ei de judecat` [i la regulile de desf`[urare a judec`]ii. a) |n ce prive[te comepten]a de judecat`, se aplic` regulile comune de competen]` dup` materie [i dup` calitatea persoanei, precum [i cele privind competen]a teritorial`. Compunerea instan]ei de judecat` este derogatorie, deoarece judec`torii trebuie s` fie desemna]i, pentru a judeca pe inculpa]ii minori, de c`tre pre[edintele instan]ei de judecat`217. Desemnarea se face dintre acei judec`tori care au familie [i copii, \nzestra]i cu aptitudinea de a \n]elege mai bine pe cei de o v\rst` mai fraged`, care pot aprecia corect posibilit`]ile minorilor de \ndreptare. Judec`torii care judec` \n apel sau \n recurs trebuie s` fie desemna]i \n acela[i mod. Desemnarea judec`torilor nu trebuie f`cut` \n fiecare cauz` \n parte, ci pentru toate cauzele cu minori care vor fi judecate \ntr-o perioad` de timp (de exemplu un an). Instan]a compus` potrivit dispozi]iilor de mai sus r`m\ne competent` s` judece chiar dac` \ntre timp inculpatul a \mplinit v\rsta de 18 ani, dac` la data sesiz`rii instan]ei era minor. Nerespectarea dispozi]iilor privind compunerea instan]ei de judecat` este prev`zut` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (art. 197 al. 2 [i 3), ceea ce atrage \n cazul \n care un infractor minor inculpat a fost judecat de judec`tori care nu fuseser` desemna]i s` judece pe minori desfiin]area \n apel sau casarea \n recurs a hot`r\rii pronun]ate. b) Participarea procurorului este obligatorie. De regul`, participarea procurorului la judecata \n prim` instan]` este obligatorie, dar la judec`torie, unde \n unele cauze participarea procurorului nu este obligatorie, aceast` participare devine obligatorie dac` inculpatul este minor. Prin participarea sa, procurorul r`spunde atribu]iei \ncredin]ate Ministerului Public de a veghea la ap`rarea drepturilor [i intereselor minorilor. c) M`surile preg`titoare cu caracter special ale [edin]ei de judecat` se refer` la persoanele chemate la judecat`. |n afar` de p`r]i se citeaz` autoritatea tutelar` [i p`rin]ii, iar dac` este cazul tutorele, curatorul sau persoana \n \ngrijirea c`reia se afl` minorul; de asemenea, se citeaz` [i alte persoane a c`ror prezen]` este apreciat` ca necesar`
Aceast` dispozi]ie derogatorie, prev`zut` \n Legea nr. 142/1997, o \nlocuie[te pe cea \n vigoare p\n` la 25 august 1997, care cerea ca judec`torii s` fie desemna]i de un organ al administra]iei de stat ministrul justi]iei; \n acest mod judec`torii nu s\tn desemna]i de la centru, ci de acel magistrat care cunoa[te cel mai bine pe judec`torii din unitatea pe care o conduce..
217

d)

e)

f)

g)

DPPps301 de c`tre instan]` (dirigintele clasei, medicul familiei etc.). Prezen]a acestor persoane nu este formal`, c`ci potrivit art. 484 ele au dreptul [i \ndatorirea s` dea l`muriri, s` formuleze cereri [i s` prezinte propuneri \n privin]a m`surilor ce ar urma s` fie luate. Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu \mpiedic` judecarea cauzei. Judecata inculpatului minor trebuie s` se desf`[oare \n prezen]a acestuia, afar` de cazul \n care se sustrage de la judecat` (art. 484 al. 1). Prezen]a inculpatului minor la judecat` este necesar` pentru a se produce un contact direct \ntre judec`tori [i minor, contact prin care judec`torii ar putea cunoa[te mai bine pe minor prin comportarea sa \n instan]`, prin r`spunsurile pe care le-ar da \ntreb`rilor puse. Fiind un caz de prezen]` obligatorie a inculpatului la judecat`, desf`[urarea judec`]ii \n lipsa minorului atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate. Prezen]a inculpatului minor trebuie asigurat` la fiecare termen de judecat` \n care s-au luat m`suri de care depinde solu]ia cauzei. |ntruc\t legea face excep]ie pentru cazul c\nd inculpatul se sustrage de la judecat`, instan]a va putea proceda la judecarea cauzei \n lipsa inculpatului minor numai atunci c\nd s\nt date concrete c` \ntr-adev`r se sustrage de la judecat`218. |n cazul judec`]ii asisten]a juridic` pentru inculpatul minor este obligatorie, prin avocat ales sau numit din oficiu. Lipsa ap`r`torului la judecata inculpatului minor, chiar la un singur termen c\nd s-au luat m`suri care prefigureaz` fondul cauzei, atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate \mpotriva sa. Asisten]a juridic` este obligatorie numai dac` la data sesiz`rii instan]ei inculpatul nu devenise major. {edin]a \n care are loc judecarea inculpatului minor de desf`[oar` separat de celelalte [edin]e [i nu este public`. Lipsa de publicitate, ca derogare de la principiul publicit`]ii [edin]ei de judecat`, se explic` prin necesitatea ca minorul s` nu fie expus unei traume psihice, afl\ndu-se judecat \n fa]a publicului din sal`. Totu[i, la [edin]a de judecat` s\nt admise persoanele care s\nt citate spre a ocroti pe minor, ap`r`torii p`r]ilor, precum [i alte persoane cu \ncuviin]area instan]ei. S-a statut c` judecarea minorului \n [edin]` public` nu atrage nulitatea dec\t dac` acestuia i s-a adus vreo v`t`mare a intereselor sale sau dac`, din aceast` cauz`, nu s-a putut afla adev`rul [i ob]ine solu]ionarea just` a cauzei. C\nd inculpatul este minor sub 16 ani, instan]a, dup` ce-l ascult`, poate dispune \ndep`rtarea sa din [edin]a de judecat`, dac` apreciaz` c` cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile judiciare ar putea avea o influen]` negativ` asupra minorului. Obligativitatea anchetei sociale subzist` [i la judecat`. Dac` nu s-a efectuat ancheta social` \n cursul urm`ririi penale, prima instan]` trebuie s` restituie dosarul procurorului pentru a se dispune efectuarea ei. Dac` o anchet` social` a fost efectuat` la urm`rirea penal`, dar aceasta este necomplet`, \ntregirea acesteia se poate face [i de c`tre instan]`. |ntruc\t ancheta social` este un mijloc de proba]iune cu privire la persoana inculpatului minor, instan]a poate dispune ea \ns`[i efectuarea anchetei sociale, \n cursul judec`]ii \n prim` instan]`; a[a cum se poate admite administrarea de probe noi \n cursul judec`]ii, se poate admite [i ob]inerea datelor necesare
218

Nu s\nt astfel de date simpla \mprejurare c` inculpatul minor nu s-a prezentat la judecat`, de[i fusese legal citat sau avusese termenul \n cuno[tin]`, f`r` o cercetare temeinic` din care s` rezulte c` inculpatul minor a fugit de acas`, c` se ascunde, c` a declarat c` nu se va prezenta la judecat`.

DPPps302 despre inculpatul minor printr-o anchet` social` dispus` [i efectuat` \n cursul judec`]ii. h) C\nd \n aceea[i cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori, cauzele se disjung [i \ntr-o cauz` se desf`[oar` procedura special` pentru minori, iar \n cealalt` procedura obi[nuit`. Dac` disjungerea nu este posibil`, se poate desf`[ura judecata \ntregii cauze, cu \ndeplinirea urm`toarelor cerin]e: instan]a se va compune cu judec`torii desemna]i de pre[edintele instan]ei pentru to]i inculpa]ii; pentru inculpa]ii minori se respect` dispozi]iile speciale (persoane citate, prezen]` obligatorie a inculpatului minor, asisten]` juridic` obligatorie, anchet` social`), iar pentru inculpa]ii majori se aplic` procedura obi[nuit`. |n acest caz [edin]a de judecat` este public`, deoarece aceasta este o garan]ie pentru inculpatul major. i) Judecata \n apel [i \n recurs \n cauzele cu infractori minori se desf`[oar` dup` procedura special`, aplic\ndu-se dispozi]iile derogatorii pentru minori. Aceste dispozi]ii s\nt aplicabile dac`, la data sesiz`rii instan]ei de apel sau de recurs, inculpatul era \nc` minor, chiar dac` \n cursul judec`]ii \n apel sau \n recurs devenise major. Celelalte dispozi]ii privind judecata \n apel sau \n recurs se aplic` potrivit procedurii obi[nuite. 4) Executarea hot`r\rilor privind pe infractorii minori Unele din m`surile educative se pun \n executare chiar dac` hot`r\rea nu este definitiv`, iar aceste m`suri s\nt proprii numai cauzelor cu infractori minori; de aceea, aceste reguli s\nt examinate \n cadrul procedurii speciale privind infractorii minori. a) Executarea mustr`rii (art. 487). |n cazul \n care s-a luat fa]` de minor m`sura educativ` a mustr`rii, aceasta se execut` de \ndat`, \n [edin]a \n care s-a pronun]at hot`r\rea. Deci mustrarea se execut` de c`tre prima instan]` imediat, la pronun]are, chiar dac` hot`r\rea prin care s-a luat m`sura mustr`rii nu este \nc` definitiv`; numai astfel \[i poate produce efectele m`sura mustr`rii, ca m`sura educativ` cea mai u[oar`. M`sura mustr`rii se poate lua [i fa]` de inculpatul care a devenit major la data pronun]`rii hot`r\rii. C\nd din orice \mprejurare m`sura mustr`rii nu poate fi executat` de \ndat` dup` pronun]are, nefiind prezent inculpatul, se fixeaz` un termen de pronun]are, pentru care este adus inculpatul, cit\ndu-se p`rin]ii ori, dac` este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana \n \ngrijirea sau supravegherea c`reia se afl` minorul. S-a considerat c` atunci c\nd m`sura mustr`rii s-a pronun]at \n lipsa inculpatului minor, \n calea de atac exercitat` se va dispune executarea m`surii potrivit legii, \n prezen]a sa. b) Punerea \n executare a libert`]ii supravegheate (art. 488). {i aceast` m`sur` educativ` se pune \n executare de \ndat` dup` pronun]are, \n prezen]a inculpatului minor [i a persoanei sau reprezentantului institu]iei sau unit`]ii c`reia i s-a \ncredin]at supravegherea. Se ob]ine astfel \ncuno[tin]area \n acela[i timp a minorului [i a celui ce supravegheaz` libertatea sa, asigur\ndu-se astfel asumarea obliga]iilor corespunz`toare. C\nd punerea \n executare nu se poate face \n aceea[i [edin]` se fixeaz` un termen pentru c\nd se dispune aducerea minorului [i chemarea persoanelor c`rora li s-a \ncredin]at supravegherea libert`]ii lui. Aceast` m`sur` educativ` nu se poate lua fa]` de inculpatul care a dep`[it v\rsta de 17 ani. Libertatea supravegheat` se revoc` de instan]a care a pronun]at aceast` m`sur`, \nlocuind-o cu m`sura intern`rii \ntr-un centru de

c)

d)

e)

f)

DPPps303 reeducare, dac` minorul se sustrage de la surpavegherea ce se exercit` asupra sa ori s`v\r[e[te o fapt` prev`zut` de legea penal`. Dac` fapta s`v\r[it` \n timpul libert`]ii supravegheate constituie infrac]iune, revocarea acestei m`suri [i \nlocuirea ei cu internarea \ntr-un centru de reeducare sau cu o pedeaps` se dispune de instan]a care judec` aceast` infrac]iune. Internarea minorului \ntr- un centrul de reeducare (art. 490) se poate dispune cu executare de \ndat`, \n care caz se trimite o copie de pe dispozitivul hot`r\rii organului de poli]ie, care ia m`suri pentru internarea minorului. Centrul de reeducare execut` internarea pe baza copiei de pe dispozitivul hot`r\rii [i comunic` instan]ei care a pronun]at hot`r\rea efectuarea intern`rii. Potrivit legii penale, se poate dispune liberarea minorului dintr-un centru de reeducare \nainte de a deveni major, precum [i revocarea acestei liber`ri, dac` minorul are o purtare necorespunz`toare; aceste m`suri se dispun din oficiu sau la sesizare de judec`toria sau tribunalul care a judecat \n prim` instan]` pe minor. Aceea[i instan]` judec` [i cererile de ridicare a intern`rii sau de prelungire a acestei m`suri. Internarea \ntr- un institut medical-educativ se poate dispune de c`tre instan]a care-l judec` pe inculpatul minor, pe baza expertizei medico-legale care recomand` tratament medical [i un regim de educa]ie. M`sura se pune \n executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii [i a unei copii de pe raportul medico-legal direc]iei sanitare din jude]ul pe teritoriul c`ruia locuie[te persoana fa]` de care s-a luat m`sura. Revocarea m`surilor luate fa]` de minor (art. 492). C\nd minorul a s`v\r[it din nou o infrac]iune, revocarea sau men]inerea m`surii educative, precum [i a m`surii liber`rii minorului dintr-un centru de reeducare \nainte de a deveni major sau dintr-un institut medicaleducativ se dispune, \n condi]iile prev`zute de Codul penal, de instan]a competent` s` judece acea infrac]iune. Instan]a poate men]ine m`sura educativ`, dac` aplic` aceea[i m`sur` educativ` pentru noua infrac]iune s`v\r[it` de minor, sau o poate revoca [i \nlocui cu o m`sur` educativ` mai grav` sau cu o pedeaps`. Am\narea sau \ntreruperea execut`rii m`surii educative a intern`rii \ntr-un centru de reeducare se poate dispune \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 453 [i 455. Aceast` posibilitate a fost acordat` prin Legea nr. 45/1993 [i devenise necesar`, deoarece nu exista vreo justificare ca executarea pedepselor aplicate minorilor s` poat` fi am\nat` [i \ntrerupt`, dar privarea de libertate \n cadrul intern`rii \ntr-un centru de reeducare s` nu poat` fi am\nat` sau \ntrerupt`219. Am\narea execut`rii intern`rii \ntr-un centru de reeducare se acord` de c`tre instan]a de executare, iar \ntreruperea execut`rii acestei m`suri de instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei raz` teritorial` se afl` centrul de reeducare.

|n cazul unei minore condamnate la internare \ntr-un centru de reeducare, anterior Legii nr. 45/1993, nu era prev`zut` de lege am\narea execut`rii intern`rii, dac` era gravid` ori avea copil mai mic de un an, \n timp ce o major` condamnat` la \nchisoare putea beneficia de am\narea sau \ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii.

219

DPPps304

Cap. II. Alte proceduri speciale

I.43. Reabilitarea judec`toreasc` (art. 494503) 1) Condi]ii pentru deschiderea procedurii speciale a reabilit`rii judec`tore[ti Potrivit art. 133 Cod penal, reabilitarea face s` \nceteze dec`derile [i interdic]iile, precum [i incapacit`]ile care rezult` din condamnare. Reabilitarea are loc de drept \n cazul condamn`rii la amend` sau la pedeapsa \nchisorii care nu dep`[e[te un an, dac` \n decurs de 3 ani condamnatul nu a s`v\r[it nici o alt` infrac]iune. C\nd condamnarea este mai grav`, reabilitarea se poate ob]ine pe cale judec`toreasc`, dac` s\nt \ntrunite condi]iile privind termenul care trebuie s` treac` de la data c\nd a luat sf\r[it executarea pedepsei (art. 135136 Cod penal), precum [i cele privind comportarea condamnatului \n perioada de la executarea pedepsei la depunerea cererii de reabilitare [i dac` are posibilit`]i materiale de via]` (art. 135 Cod penal). |n cazul reabilit`rii de drept nu este necesar s` se intervin` pe cale judec`toreasc`, deoarece reabilitarea opereaz` de drept la \mplinirea termenului prev`zut de lege [i a condi]iei de a nu fi s`v\r[it o alt` infrac]iune. Cu toate acestea, c\nd o persoan` are interesul legitim de a i se recunoa[te de c`tre instan]a judec`toreasc` c` a operat reabilitarea de drept, cererea sa este admisibil`, dar hot`r\rea dat` de instan]` nu are caracter constitutiv de drepturi [i nu schimb` natura juridic` a reabilit`rii de drept. |n acest caz se urmeaz` procedura reabilit`rii judec`tore[ti, dar reabilitarea nu este acordat` de c`tre instan]`, ci aceasta doar constat` intervenirea de drept a reabilit`rii. Reabilitarea judec`toreasc` se poate ob]ine \n urma unei cereri adresate instan]ei judec`tore[ti, prin care se deschide o procedur` jurisdic]ional`. Cererea pentru reabilitarea judec`toreasc` se face de c`tre cel condamnat, dup` expirarea termenelor prev`zute de lege [i cu \ndeplinirea celorlalte condi]ii impuse de Codul penal. |n cazul \n care cel condamnat a decedat dup` ce condi]iile de termen prev`zute de art. 135136 Cod penal au fost \ndeplinite, cererea poate fi introdus` [i de c`tre so] sau de rudele apropiate interesate; aceste persoane pot continua procedura pornit` anterior de condamnat, dac` acesta a decedat \n cursul procedurii de reabilitare. Cererea de reabilitare judec`toreasc` trebuie s` cuprind` urm`toarele men]iuni: adresa condamnatului, iar c\nd cererea este f`cut` de alt` persoan`, adresa acesteia, \n vederea cit`rii pentru [edin]a de solu]ionare a cererii de reabilitare; condamnarea pentru care se cere reabilitarea [i fapta pentru care a fost pronun]at` aceasta; \n cazul mai multor condamn`ri, trebuie men]ionate \n cerere toate condamn`rile, pentru c` termenul de reabilitare curge de la data execut`rii ultimei hot`r\ri de condamnare; de asemenea, este necesar pentru determinarea competen]ei instan]ei care urmeaz` s` solu]ioneze cererea de reabilitare \n raport de regulile de la conexitate; localitatea unde condamnatul a locuit [i locurile de munc` pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei [i p\n` la introducerea cererii, iar \n cazul \n care executarea pedepsei a fost prescris`, de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii [i p\n` la introducerea cererii. | n raport de aceste date se poate stabili dac` s\nt \ntrunite condi]iile de bun` purtare [i de asigurare onest` a mijloacelor materiale de trai;

DPPps305 temeiurile cererii de reabilitare, care justific` admiterea cererii; indica]iile necesare pentru indetificarea dosarului \n care s-a pronun]at hot`r\rea de condamnare, precum [i orice alte date care pot contribui la solu]ionarea cererii. La cerere se anexeaz` actele din care reiese c` s\nt \ndeplinite condi]iile cerute de Codul penal pentru acordarea reabilit`rii; totodat` se invoc` [i alte probe prin care s-ar putea confirma datele care justific` cererea de reabilitare. 2) Instan]a competent` s` se pronun]e asupra reabilit`rii Solu]ionarea cererii de reabilitare este de competen]a instan]ei care a judecat \n prim` instan]` cauza \n care s-a pronun]at condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dac` cel condamnat locuie[te \n raza teritorial` a acestei instan]e. |n cazul \n care cel condamnat domiciliaz` \n alt` localitate, competent` este instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` domiciliaz` condamnatul220. Legea referindu-se la instan]a unde domiciliaz` condamnatul, nu poate fi competent` instan]a unde acesta \[i are o re[edin]` temporar` ori [i-ar avea domiciliul so]ul sau o rud` apropiat` care a introdus cererea de reabilitare. C\nd cererea de reabilitare se refer` la condamn`ri pronun]ate \n prim` instan]` de instan]e de grad diferit, competen]a se stabile[te potrivit art. 35, \n sensul c` revine instan]ei superioare \n grad. Instan]a de reabilitare este compus` dup` regulile de la judecata \n prim` instan]`. Procurorul particip` la [edin]a de solu]ionare a cererii de reabilitare. 3) Procedura reabilit`rii judec`tore[ti (art. 496503) |n vederea solu]ion`rii cererii de reabilitare judec`toreasc`, dup` fixarea termenului pentru [edin]a de judecat` se dispune citarea peti]ionarului [i a persoanelor a c`ror ascultare se consider` necesar`; totodat`, se iau m`suri pentru aducerea dosarului \n care se afl` hot`r\rea de condamnare [i se cere o copie de pe fi[a de antecedente penale a condamnatului. Instan]a sesizat` cu solu]ionarea cererii de reabilitare face o verificare prealabil` cu privire la \ndeplinirea condi]iilor de form` ale cererii de reabilitare. |n cazul ne\ndeplinirii unor din condi]iile de form`, cererea se respinge; aceast` solu]ie se adopt` \n urm`toarele situa]ii: c\nd a fost introdus` \nainte de termenul legal; c\nd lipse[te men]iunea cu privire la adresa condamnatului sau a persoanei care a f`cut cererea \n locul condamnatului decedat [i peti]ionarul nu s-a prezentat la termenul de \nf`]i[are; c\nd lipsesc celelalte men]iuni cerute pentru cererea de reabilitare, iar peti]ionarul nu a completat cererea la prima \nf`]i[are [i nici la termenul ce i s-a acordat \n vederea complet`rii. Dup` respingerea cererii de reabilitare se poate introduce o nou` cerere; dac` cererea a fost respins` pentru c` nu se \mplinise termenul legal de reabilitare, poate fi repetat` numai dup` \mplinirea acestui
Dac` a judecat \n prim` instan]` judec`toria, competen]a revine acestei instan]e, care \[i men]ine competen]a [i \n cazul \n care solu]ia de condamnare apar]ine instan]ei de apel sau de recurs, care a schimbat solu]ia de achitare a primei instan]e \n condamnare; de asemenea, dac` \ntre timp s-a schimbat competen]a de judecat` \n fond a cauzei, competent` a se pronun]a asupra reabilit`rii este instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]` la data introducerii cererii. Dac` judecata \n prim` instan]` a fost de competen]a unei instan]e militare, prin instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` domiciliaz` condamnatul se \n]elege instan]a civil` corespunz`toare \n grad.
220

DPPps306 termen; \n cazul lipsei celorlalte men]iuni, cererea de reabilitare poate fi repetat` oric\nd, \ndep`rt\ndu-se lipsurile anterioare. |n cazul \n care cererea este complet` [i f`cut` \n termen, se trece la solu]ionarea ei. Peti]ionarul poate cere completarea dovezilor prezentate, ascult\nd martorii propu[i sau depun\nd \nscrisurile necesare. Dup` concluziile puse de peti]ionar [i de c`tre procuror, instan]a examineaz` cererea de reabilitare \n fondul ei, \n sensul dac` s\nt \ndeplinite condi]iile de fond ale reabilit`rii cerute de Codul penal. Constat\nd c` aceste condi]ii s\nt \ndeplinite de cel condamnat, instan]a admite cererea [i dispune reabilitarea judec`toreasc` a condamnatului; dac` aceste condi]ii nu s\nt \ntrunite, cererea de reabilitare este respins`. Spre deosebire de Codul anterior, care d`dea dreptul de a aprecia asupra oportunit`]ii reabilit`rii, Codul actual nu mai prevede o astfel de apreciere, instan]a fiind obligat` s` dispun` reabilitarea c\nd s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute \n art. 135137 Cod penal. Reabilitarea poate fi admis` [i atunci c\nd infrac]iunea pentru care s-a pronun]at condamnarea a fost \ntre timp amnistiat`, socotindu-se c` \n anumite privin]e efectele reabilit`rii s\nt mai favorabile condamnatului dec\t amnistia. Dup` respingerea \n fond a cererii de reabilitare nu se poate re\nnoi cererea dec\t \n condi]iile art. 138 Cod penal, anume dup` trecerea unor anumite termene [i cu \ndeplinirea condi]iilor de comportare \n intervalul dintre cele dou` cereri. Una din condi]iile de fond ale reabilit`rii const` \n plata \n \ntregime a desp`gubirilor civile la care a fost obligat condamnatul, afar` de cazul c\nd persoana v`t`mat` a renun]at la desp`gubiri sau c\nd instan]a constat` c` cel condamnat [i-a \ndeplinit \n mod regulat obliga]iile privitoare la dispozi]iile civile din hot`r\rea de condamnare; se poate dispune reabilitarea [i \n cazul \n care se constat` c` neplata desp`gubirilor civile nu se datoreaz` relei voin]e a condamnatului (art. 137 Cod penal). Ca urmare, c\nd condamnatul dovede[te c` nu a avut posibilitatea s` p`lteasc` desp`gubirile \n \ntregime, instan]a poate s` acorde un termen, de cel mult 6 luni, pentru a achita \n \ntregime sau \n parte suma datorat`. |n raport de \mprejur`ri, instan]a poate admite reabilitarea [i \n cazul \n care nu s-au pl`tit desp`gubirile civile, f`r` a se aduce atingere prin aceasta drepturilor p`r]ii civile. Examinarea cererii de reabilitare judec`toreasc` este suspendat` atunci c\nd a fost pus` \n mi[care ac]iunea penal` pentru o nou` infrac]iune s`v\r[it` de condamnat, suspendare care dureaz` p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei privitoare la noua infrac]iune. Hot`r\rea prin care instan]a rezolv` cererea de reabilitare este supus` apelului, iar hot`r\rea pronun]at` de instan]a de apel este supus` recursului, instan]ele de control urm\nd a se pronun]a asupra constat`rii corecte a \ndeplinirii sau ne\ndeplinirii condi]iilor prev`zute de lege pentru reabilitarea judec`toreasc`. Dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii prin care s-a dispus reabilitarea, instan]a dispune a se face men]iune despre aceasta pe hot`r\rea prin care s-a pronun]at condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea. Potrivit art. 139 Cod penal, reabilitarea judec`toreasc` este anulat` dac`, dup` acordarea ei, s-a descoperit c` cel reabilitat suferise o alt` condamnare care, dac` ar fi fost cunoscut`, ducea la respingerea cererii de reabilitare. |n acest caz, procurorul poate cere instan]ei care a solu]ionat cererea de reabilitare de a dispune, dup` aceea[i procedur`, anularea reabilit`rii; men]iunea de pe hot`r\rea de condamnare va fi [i ea \nl`turat`.

DPPps307 I.44. Repararea pagubei \n cazul condamn`rii sau al lu`rii m`surii preventive pe nedrept (art. 504 507) 1) Caracterizare Codul de procedur` penal` admite c` \n activitatea autorit`]ilor judiciare se pot produce erori judiciare; de aceea s-a prev`zut solu]ia de achitare, care repune pe inculpat \n situa]ia de dinainte de \nvinuire. Activitatea judiciar` eronat` poate produce prejudicii materiale [i morale celui ce a fost condamnat pe nedrept sau a fost supus priv`rii de libertate pe nedrept. Ca urmare, legisla]iile de procedur` penal` prev`d proceduri speciale prin care se pot ob]ine desp`gubiri civile pentru prejudiciile produse printr-o condamnare sau arestare preventiv` pe nedrept. Pactul interna]ional cu privire la drepturile civile [i politice, adoptat de Adunarea General` a ONU \n 1966, prevede: C\nd o condamnare penal` definitiv` este anulat` sau se acord` gra]ierea, deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovede[te c` s-a produs o eroare judiciar`, persoana care a suferit o pedeaps` \n urma acestei condamn`ri va primi o indemniza]ie \n conformitate cu legea, afar` de cazul c\nd s-a dovedit c` nedescoperirea \n timp util a faptului necunoscut \i este imputabil`, \n \ntregime sau \n parte (art. 14 pct. 6). |n Romnia, Codul de procedur` penal` din 1936 [i cel din 1968 au prev`zut proceduri speciale de reparare a pagubelor produse \n caz de condamnare sau de]inere pe nedrept. Constitu]ia din 1991, pentru a da caracter constitu]ional dreptului de a ob]ine desp`gubiri pentru pagubele produse prin condamnare sau de]inere pe nedrept, a prev`zut c` statul r`spunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare s`v\r[ite \n procesele penale (art. 48 al. 3). Aceast` dispozi]ie constitu]ional` \mpiedic` legiuitorul ordinar de a interzice o astfel de r`spundere a statului [i, totodat`, d` legii ordinare competen]a de a reglementa condi]iile, limitele [i procedura de reparare de c`tre stat a prejudiciilor produse prin erorile judiciare. |n art. 48 al. 3 din Constitu]ie se prevede c` r`spunderea statului este patrimonial`, ceea ce duce la concluzia c` repararea prejudiciului poate fi ob]inut` printr-o ac]iune civil`; aceast` concluzie este \nt`rit` prin dispozi]ia art. 506, care se refer` la chemarea \n judecat` civil` a statului, deci ac]iunea civil` trebuie \ndreptat` la instan]a civil` [i desf`[urat` potrivit normelor de drept procesual civil. Condi]iile r`spunderii civile a statului s\nt reglementate de Codul de procedur` penal` (art. 504507). 2) Cazuri care dau dreptul la repara]ii (art. 504) Eroarea judiciar` se poate referi la o persoan` care a fost condamnat` pe nedrept sau la o persoan` \mpotriva c`reia s-a luat o m`sur` preventiv`, dup` care s-a constatat c` \n mod gre[it s-a procedat la privarea sa de libertate. Codul se refer` la dou` categorii de persoane: a) Persoanele care au fost condamnate definitiv, dac` \n urma rejudec`rii cauzei \n baza exercit`rii unei c`i de atac extraordinare s-a stabilit, prin hot`r\re definitiv`, c` nu a s`v\r[it fapta imputat` ori c` acea fapt` nu exist`. |n termenii legii, la rejudecare trebuie s` se pronun]e achitarea pe temeiul art. 10 lit. a sau c. |n raport de textul art. 48 al. 3 din Constitu]ie, dispozi]ia din art. 504 este, \n mare m`sur`, restrictiv`, c`ci s\nt exceptate acele persoane care au fost achitate pe considerentul c` fapta nu este prev`zut` de legea penal`, c` nu are gradul de pericol social al unei infrac]iuni, c` lipse[te un element constitutiv al infrac]iunii sau c` exist` o cauz` care \nl`tur`

DPPps308 caracterul penal al faptei (art. 10 lit. b, b1, d [i e), care, sub aspect juridic, s\nt tot erori judiciare221. b) Persoanele \mpotriva c`rora s-a luat o m`sur` preventiv` (de regul` arestarea), iar ulterior a fost scoas` de sub urm`rire sau a fost achitat` pe acelea[i temeiuri de sub art. 10 lit. a sau c. |ntruc\t nu se d` nici o explica]ie cu privire la m`sura preventiv` care a fost luat`, trebuie s` \n]elegem c` poate fi o m`sur` privativ` de libertate, dar [i una limitativ` de drepturi, dac` a produs \n mod efectiv prejudicii materiale [i morale. De la dreptul la repararea de c`tre stat a pagubei suferite s\nt exceptate acele persoane care, \n cursul urm`ririi penale sau al judec`]ii, cu inten]ie sau din culp` grav`, au st\njenit sau au \ncercat s` st\njeneasc` aflarea adev`rului222. Aceast` exceptare este \nscris` [i \n Pactul Interna]ional privind drepturile civile [i politice din 1966. 3) Procedura special` de reparare a prejudiciului pentru cei condamna]i sau aresta]i pe nedrept Ac]iunea pentru repararea prejudiciului apar]ine persoanei \ndrept`]ite potrivit art. 504, deci fie persoanei \mpotriva c`reia s-a luat o m`sur` preventiv`, dar pentru care ulterior s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` de achitare sau s-a dat o ordonan]` de scoatere de sub urm`rire \n temeiul cazurilor prev`zute \n art. 10 lit. a sau c. Dup` moartea persoanei \ndrept`]ite, ac]iunea poate fi continuat` sau pornit` de persoanele care se aflau \n \ntre]inerea sa. Se poate trage concluzia c` nu pot continua sau porni ac]iunea civil` \n repararea pagubei acele persoane care, de[i rude apropiate, nu se aflau \n \ntre]inerea persoanei \ndrept`]ite la repara]ii civile. Instan]a civil` competent` este tribunalul \n a c`rui raz` teritorial` domiciliaz` persoana \ndrept`]it` la repara]ii. Ac]iunea civil` se \ndreapt` \mpotriva statului, care este citat prin Ministerul Finan]elor. Judecarea ac]iunii \n repara]ii se face potrivit normelor de drept procesual civil. Reclamantul trebuie s` dovedeasc` prejudiciul material [i moral pe care l-a suferit, iar instan]a, dac` ac]iunea este \ntemeiat`, o admite [i oblig` statul, prin Ministerul Finan]elor, s` pl`teasc` desp`gubirile civile corespunz`toare prejudiciului suferit de reclamant. Dac` se constat` c` achitarea sau scoaterea de sub urm`rire penal` s-a \ntemeiat pe un caz neprev`zut de art. 504 sau c` reclamantul este exceptat de la repararea pagubei, ac]iunea civil` va fi respins`.
Prejudiciile au fost aduse [i persoanelor achitate pe aceste temeiuri, c`ci acestea au executat pedepse privative de libertate, aplicabile numai \n cazul s`v\r[irii de infrac]iuni, [i care au fost aplicate pe nedrept unor fapte considerate gre[it de c`tre instan]a de judecat` ca fiind infrac]iuni. Nu poate fi justificat` exceptarea de la repara]ii civile a celui achitat pentru c` fapta nu este prev`zut` de legea penal` sau nu prezint` gradul de pericol social al unei infrac]iuni. Este adev`rat c` [i \n art. 657 al Codului de procedur` penal` din 1936 exista o prevedere asem`n`toare, dar \n condi]iile dispozi]iei constitu]ionale actuale, care se refer` la erori judiciare, nu se poate \ngusta aceast` sintagm` numai la erorile judiciare de fapt, c`ci Constitu]ia nu face nici un fel de distinc]ie \ntre erorile de fapt [i cele de drept. |ntruc\t \n textul constitu]ional se prevede c` statul r`spunde patrimonial, potrivit legii, iar legea interpreteaz` restrict\v conceptul de erori judiciare, p\n` la modificarea legii r`spunderea statului este limitat` la cazurile pe care le prevede art. 504. 222 O persoan` care, \n scopul de a-l ajuta pe infractor s` nu fie tras la r`spundere penal`, \n mod voit recunoa[te s`v\r[irea infrac]iunii, induc\nd \n eroare organul de urm`rire penal`, [tiind c` poate oric\nd dovedi ulterior nevinov`]ia sa, nu poate beneficia de repara]ii civile de la stat, c\t timp cu inten]ie a provocat eroarea judiciar`.
221

DPPps309 |n afar` de desp`gubirile civile pentru prejudiciul suferit, persoana condamnat` sau de]inut` pe nedrept, dac` era \ncadrat` \n munc` \nainte de arestare, are dreptul s` i se calculeze la vechimea \n munc` [i timpul c\t a fost arestat`, iar pentru cei condamna]i la \nchisoare cu executarea prin munc` [i timpul c\t au executat aceast` pedeaps`. Dac` a fost obligat la repara]ii civile \n condi]iile ar`tate, statul are ac]iune \n regres \mpotriva aceluia care, cu rea credin]` sau din grav` neglijen]`, a provocat situa]ia generatoare de daune. I.45. Procedura \n caz de dispari]ie a \nscrisurilor judiciare 1) Constatarea dispari]iei unui \nscris judiciar Neglijen]a \n p`strarea dosarelor penale, erorile \n repartizarea coresponden]ei la dosarele la care se refer`, sustragerea [i distrugerea unora dintre \nscrisurile judiciare esen]iale ale unei cauze penale sau chiar a unui dosar \ntreg pot atrage, \n caz de interes justificat, necesitatea \nlocuirii sau reconstituirii acestor \nscrisuri. C\nd dispari]ia se refer` la un dosar \n curs de urm`rire [i de judecat`, \n momentul constat`rii dispari]iei se procedeaz` potrivit procedurii obi[nuite de a se depune la dosar \nscrisurile oficiale aflate asupra p`r]ilor [i la organele judiciare sau copii legalizate de pe acestea. Aceea[i procedur` obi[nuit` se folose[te [i atunci c\nd a disp`rut un \ntreg dosar, care fiind pe rolul organului de urm`rire penal` sau al instan]ei de judecat`, trebuie ref`cut \n vederea rezolv`rii lui. |n cazul c\nd \nlocuirea sau reconstituirea nu este posibil` prin procedura obi[nuit`, se folose[te procedura special`. Aceast` procedur` se folose[te [i \n cazul \nscrisurilor sau dosarelor definitiv solu]ionate223. Procedura special` \ncepe prin \ntocmirea actului de constatare a dispari]iei dosarului sau \nscrisului judiciar. Pentru constatarea dispari]iei organul de urm`rire sau pre[edintele instan]ei de judecat` la care se g`sea \n conservare dosarul sau \nscrisul \ntocme[te un procesverbal prin care constat` dispari]ia [i se arat` m`surile care s-au luat pentru g`sirea acestuia. Procesul-verbal de constatare constituie documentul procedural care st` la baza procedurii de \nlocuire sau reconstituire a \nscrisului judiciar disp`rut. Procedura special` nu se declan[eaz` dec\t dup` ce se constat` \ndeplinirea a dou` condi]ii: o condi]ie negativ` imposibilitatea \nlocuirii sau reconstituirii pe calea procedurii obi[nuite \n cursul urm`ririi sau judec`rii cauzei; o condi]ie pozitiv` existen]a unui interes justificat determinat de necesitatea aducerii \nscrisului sau dosarului disp`rut \ntr-un cadru procedural legal, folosindu-se o cale de atac extraordinar` sau o procedur` special`. 2) Procedura special` de \nlocuire sau reconstituire a unui \nscris judiciar disp`rut C\nd \nlocuirea sau reconstituirea unui \nscris judiciar disp`rut nu este posibil` prin procedura obi[nuit`, procurorul \n fa]a c`ruia se afl` urm`rirea penal` emite o ordonan]`, iar pre[edintele instan]ei la care este pendinte cauza o \ncheiere, prin care dispun, dup` caz, \nlocuirea sau reconstituirea dosarului sau \nscrisului judiciar disp`rut. |ncheierea instan]ei se d` f`r` citarea p`r]ilor, afar` de cazul c\nd se consider`
De exemplu, pentru o reabilitare, c\nd se cere depunerea unei copii de pe hot`r\rea definitiv` de condamnare, pentru introducerea unui recurs \n anulare sau a unei revizuiri \n favoarea celui condamnat, pentru ob]inerea unui \nscris depus \n original \ntr-un dosar penale sau a unei copii legalizate de pe acesta.
223

DPPps310 necesar` chemarea acestora pentru a da l`muriri. |ncheierea nu este supus` nici unei c`i de atac. Competen]a de efectuare a \nlocuirii sau reconstituirii unui document sau \nscris judiciar apar]ine organului de urm`rire penal` ori instan]ei de judecat` \naintea c`reia cauza este pendinte, iar \n cauzele definitiv solu]ionate instan]ei la care dosarul se afl` \n conservare. C\nd constatarea dispari]iei s-a f`cut de un organ de urm`rire sau de o instan]` de judecat`, altele dec\t cele care pot efectua \nlocuirea sau reconstituirea, organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` care au constatat dispari]ia trimite organului de urm`rire penal` sau instan]ei de judecat` competente toate materialele necesare efectu`rii \nlocuirii sau reconstituirii \nscrisului disp`rut. |nlocuirea \nscrisului disp`rut are loc atunci c\nd exist` copii oficiale de pe acel \nscris, organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` lu\nd m`suri pentru ob]inerea copiei oficiale. Copia ob]inut` ]ine locul \nscrisului original p\n` la g`sirea acestuia224. Persoanei care a predat copia oficial` i se elibereaz` o copie certificat`. Reconstituirea \nscrisului judiciar disp`rut se efectueaz` atunci c\nd nu exist` o copie oficial` de pe acesta. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea \nscrisurilor pe care le con]inea. |n acest scop se pot folosi orice mijloace de prob`. Rezultatul reconstituirii se constat`, dup` caz, prin ordonan]a organului de urm`rire confirmat` de c`tre procuror sau prin hot`r\rea instan]ei; p`r]ile s\nt chemate la constatarea rezultatelor reconstituirii. Hot`r\rea de reconstituire este supus` apelului, iar hot`r\rea dat` \n apel este supus` recursului. I.46. Asisten]a judiciar` interna]ional` 1) Cazurile de asisten]` judiciar` interna]ional` [i modalit`]ile de reglementare a acestei proceduri |n condi]iile s`v\r[irii unor infrac]iuni pe teritoriul unui stat de c`tre persoane apar]in\nd altui stat sau \n cazul organiza]iilor criminale interna]ionale care implic` s`v\r[irea de infrac]iuni pe teritoriul mai multor state, s\nt necesare ac]iuni [i reglement`ri de colaborare interna]ional` pe plan judiciar. Aceast` colaborare se ob]ine prin \ncheierea de tratate de asisten]` juridic` [i judiciar` \ntre state, pe baza unor recomand`ri ale conven]iilor interna]ionale \n acest domeniu. |n cazul \n care se pune problema unei asisten]e judiciare \ntre statul nostru [i alt stat, regulile convenite \n Tratatul de asisten]` judiciar` \[i au deplin` aplicare. Fiind posibil`, \ns`, o colaborare \ntre statul nostru [i un stat cu care nu avem tratat de asisten]` judiciar`, \n practic` se pot folosi reguli stabilite \ntre state pe baz` de reciprocitate. |n cazul \n care nici astfel de reguli nu s\nt stabilite, Codul nostru de procedur` penal` a adoptat, \n art. 513522, norme dup` care s` se conduc` asisten]a judiciar` interna]ional`. Astfel de norme pot fi stabilite [i prin legi speciale225. |n ce prive[te prioritatea normei care trebuie aplicat` \n caz de asisten]` judiciar` interan]ional`, \n art. 513 se stabile[te prioritatea normelor stabilite prin conven]ii ori, \n lipsa acestora, pe baz` de reciprocitate. Deci normele din legile rom#ne privind asisten]a judiciar` interna]ional` s\nt subsidiare, aplic\ndu-se numai dac` nu s-a stabilit altfel prin conven]ii sau, \n lipsa acestora, pe baz` de reciprocitate. Dac` Codul anterior cuprindea norme de asisten]` judiciar` interna]ional` cu privire la extr`dare, Codul de procedur` penal` din
De exemplu, dac` \nscrisul disp`rut este un act autentificat la un notariat, se poate ob]ine o copie oficial` de pe acest \nscris. 225 De exemplu Legea nr. 4/1971 privind extr`darea.
224

DPPps311 1968 cuprinde norme privind comisiile rogatorii interna]ionale [i recunoa[terea unor hot`r\ri penale str`ine226. |n cadrul procedurii speciale privind asisten]a judiciar` interna]ional` intereseaz` trei chestiuni: comisiile rogatorii interna]ionale, recunoa[terea hot`r\rilor penale str`ine [i extr`darea. 2) Comisiile rogatorii interna]ionale (art. 514518) Codul de procedur` penal` din 1968 reglementeaz` comisiile rogatorii interne \n art. 132134. Comisia rogatorie const` \n cererea unei autorit`]i judiciare, care urm`re[te sau judec` o cauz` penal`, adresat` unei alte autorit`]i judiciare de acela[i grad, de a efectua un act procedural pe care ea \ns`[i nu-l poate efectua. Se poate cere prin comisie rogatorie ascultarea unui martor, efectuarea unei cercet`ri la fa]a locului, ridicarea unor obiecte sau orice alt act procedural; nu se poate cere efectuarea de acte procesuale penale, cum s\nt punerea \n mi[care a ac]iunii penale, luarea m`surilor preventive, \ncuviin]area unor probatorii sau efectuarea oric`ror acte procesuale sau luarea unor m`suri procesuale. C\nd efectuarea unor acte procedurale ca cele ar`tate anterior trebuie s` aib` loc pe teritoriul altor state, comisia rogatorie se adreseaz` autorit`]ilor judiciare din aceste state, fiind o comisie rogatorie interna]ional` activ`. Dar [i autorit`]ile judiciare din alte ]`ri pot solicita o comisie rogatorie interna]ional` pasiv`. Codul de procedur` penal` denume[te comisia rogatorie activ` ca o comisie rogatorie \n str`in`tate, iar ep cea pasiv` ca o comisie rogatorie din str`in`tate. Comisia rogatorie \n str`in`tate (art. 514516) const` \n cererea adresat` de un organ de urm`rire penal` din Romnia, respectiv de o instan]` judec`toreasc` rom#n`, unui organ de urm`rire penal`, respectiv unei instan]e judec`tore[ti din str`in`tate, de a efectua unul din actele procedurale la care se refer` art. 132: ascultarea unui martor, o cercetare la fa]a locului, o ridicare de obiecte, o perchezi]ie sau un alt act procedural, care trebuie efectuat pe teritoriul statului str`in a c`rui autoritate judiciar` a fost solicitat`. Comisia rogatorie se \nainteaz`, dup` caz, procurorului general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei care, la r\ndul lor, intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea comisiei rogatorii. Cererea pentru efectuarea comisiei rogatorii interna]ionale adresat` unei autorit`]i str`ine, precum [i \nscrisurile care o \nso]esc trebuie s` fie traduse [i legalizate potrivit regulilor privind \nscrisurile oficiale ce urmeaz` a fi prezentate unor autorit`]i din str`in`tate. P`r]ile pot formula \ntreb`ri pentru martorii care ar urma s` fie cita]i pentru a asista la efectuarea actului. Dup` efectuarea actului procedural de c`tre autoritatea judiciar` a statului str`in, acesta \napoiaz` actul procedural \ndeplinit, pe aceea[i cale, autorit`]ilor judiciare rom#ne care l-au solicitat. Prin derogare de la principiul teritorialit`]ii normelor de procedur` penal`, actul procedural \ndeplinit \n ]ara str`in`, potrivit legii acelei ]`ri, este valabil \naintea autorit`]ilor rom#ne. Comisia rogatorie din str`in`tate se efectueaz` de c`tre autorit`]ile judiciare rom#ne la solicitarea unei autorit`]i judiciare str`ine. Ministerul Afacerilor Externe, care prime[te cererea din partea statului str`in, sesizeaz`, dup` caz, procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrul justi]iei, care sesizeaz` organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` competent`. Actul efectuat \n ]ara noastr`, potrivit legii rom#ne, este valabil \naintea
Normele prividn extr`darea au fost cuprinse \n Legea nr. 4/1971 privind extr`darea.
226

DPPps312 autorit`]ii judiciare str`ine. {i la comisia rogatorie din str`in`tate se aplic` dispozi]iile art. 134 privind drepturile p`r]ilor la efectuarea comisiei rogatorii. Rezultatul comisiei rogatorii se trimite procurorului general de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei, dup` care, prin Ministerul Afacerilor Externe, ajunge la autoritatea str`in` solicitant`. 3) Recunoa[terea hot`r\rilor penale sau a altor \nscrisuri judiciare str`ine (art. 519522) O hot`r\re penal` str`in` [i alte \nscrisuri judiciare str`ine, \n baza principiului teritorialit`]ii legii de procedur` penal`, nu pot avea aplicare pe teritoriul statului nostru, dac` nu s\nt recunoscute de o autoritate judiciar` rom#n`, \n condi]iile legii. Ca urmare, a fost reglementat` procedura recunoa[terii acestor acte judiciare str`ine. Pentru a avea loc recunoa[terea unei hot`r\ri penale definitive pronun]ate de o instan]` de judecat` din str`in`tate ori a actelor efectuate de aceste autorit`]i, este necesar s` se constate c` s\nt de natur` s` produc`, potrivit legii rom#ne, efecte judiciare penale. Astfel, potrivit art. 37 al.ult. Cod penal, pentru stabilirea st`rii de recidiv` se poate ]ine seama [i de hot`r\rea de condamnare pronun]at` \n str`in`tate, pentru o fapt` prev`zut` [i de legea rom#n`, dac` hot`r\rea de condamnare a fost recunoscut` potrivit dispozi]iilor legii; \n cazul infrac]iunilor s`v\r[ite \n condi]iile art. 4, 5 [i 6 Cod penal, partea din pedeaps`, precum [i re]inerea sau de]inerea preventiv` executat` \n afara teritoriului ]`rii se scad din durata pedepsei aplicate pentru acea infrac]iune de instan]ele rom#ne. Dac` nu s\nt susceptibile s` produc` efecte juridice penale pe teritoriul ]`rii noastre, recunoa[terea unei hot`r\ri penale str`ine nu este justificat`; astfel, dac` s-ar cere recunoa[terea numai a dispozi]iilor civile din hot`r\rea penal`, cererea nu poate fi admis` pentru c`, \n ceea ce prive[te repara]iile civile, recunoa[terea nu produce efecte juridice. Recunoa[terea unei hot`r\ri penale sau a unui act judiciar str`in se poate dispune numai dac` s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute \n art. 520: hot`r\rea a fost pronun]at` de o instan]` competent` sau actul eman` de la un organ judiciar competent; \ndeplinirea acestei condi]ii se constat` pe baza certific`rii autorit`]ii competente a statului str`in; hot`r\rea sau actul nu contravine ordinii publice din ]ara noastr`, exprimat` \n normele juridice [i morale. Recunoa[terea se poate face pe cale incidental` sau principal`. |n cazul judec`rii unei cauze penale, se poate invoca existen]a unei hot`r\ri penale str`ine care produce efecte \n leg`tur` cu cauza care se judec`; pentru a produce aceste efecte hot`r\rea penal` str`in` trebuie recunoscut` de c`tre instan]a rom#n`. Ridicat` ca un incident \n cauza aflat` pe rolul instan]ei de judecat`, pe baza concluziilor procurorului [i ale p`r]ilor, instan]a va putea recunoa[te hot`r\rea str`in` [i folosi efectele pe care le produce pentru rezolvarea cauzei ce se judec`. Aceast` cale incidental` poate fi folosit` [i de procuror \n cursul urm`ririi penale, dac` hot`r\rea penal` str`in`, prin efectele juridice pe care le produce, contribuie la solu]ionarea legal` a cauzei \n curs de urm`rire penal`. Procedura recunoa[terii pe cale principal` a unei hot`r\ri penale definitive pronun]ate de o instan]` str`in` este mai complicat`. Procurorul care constat` necesitatea recunoa[terii unei hot`r\ri penale definitive sau a unui act judiciar str`in sesizeaz` judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` condamnatul, instan]a solu]ion\nd sesizarea fie \n sensul recunoa[terii hot`r\rii sau actului judiciar str`in la care se refer`

DPPps313 sesizarea, dac` s\nt \ntrunite condi]iile legale, fie respinge sesizarea, dac` aceste condi]ii nu s\nt \ndeplinite. C\nd pedeapsa pronun]at` prin acea hot`r\re nu a fost executat` sau a fost executat` numai \n parte, instan]a substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeaps` o pedeaps` corespunz`toare potrivit legii penale rom#ne, aplic\nd totodat` actele de clemen]` intervenite fie \n str`in`tate, fie \n ]ara noastr`227. Dispozi]iile civile dintr-o hot`r\re penal` definitiv` str`in`, recunoscute de instan]a rom#n`, se execut` potrivit regulilor prev`zute pentru executarea hot`r\rilor civile str`ine. 4) Extr`darea (Legea nr. 4/18.03.1971) De[i nu este inclus` \n capitolul dn Codul de procedur` penal` privind asisten]a judiciar` interna]ional`, extr`darea constituie o institu]ie de drept penal [i de drept procesual penal care contribuie la colaborarea \ntre state \n vederea combaterii infrac]ionalit`]ii. Prin reglementara extr`d`rii \n art. 9 Cod penal, care se refer` la aplicarea legii penale \n spa]iu, aceast` institu]ie face parte din dreptul penal; prin procedur`, care se desf`[oar` \n fa]a autorit`]ii judiciare, extr`darea este [i o institu]ie a dreptului procesual penal, legat` de asisten]a judiciar` interna]ional`. Procedura extr`d`rii urmeaz` regulile stabilite prin conven]ii interna]ionale \ntre statul nostru [i alte state. |n lipsa unor astfel de conven]ii [i a unor reguli bazate pe reciprocitate, se aplic` dispozi]iile \nscrise \n Legea nr. 4/1971 privind extr`darea, dispozi]ii care au astfel un caracter subsidiar. Extr`darea const` \n predarea unei persoanei de c`tre statul pe teritoriul c`ruia se afl` c`tre alt stat, la cererea acestuia, \n vederea urm`ririi sau judec`rii \ntr-o cauz` penal` ori pentru executarea unei pedepse ce i s-a aplicat \n acel stat. Statul care cere extr`darea este statul solicitant, iar statul pe teritoriul c`ruia se afl` persoana a c`rei extr`dare se cere devine statul solicitat. Pentru a fi extr`dat` o persoan` care se afl` pe teritoriul ]`rii noastre se cere \ndeplinirea mai multor condi]ii: condi]ii pozitive: fapta pentru care se cere extr`darea s` fie prev`zut` ca infrac]iune [i de legea penal` rom#n` [i s` fie sanc]ionabil` cu pedeapsa \nchisorii mai mare de 2 ani; dac` se cere extr`darea \n vederea execut`rii pedepsei, aceasta s` fie mai mare de 1 an \nchisoare228; condi]ia negativ`: determinarea persoanelor care nu pot fi extr`date: cet`]enii rom#ni; persoanele f`r` cet`]enie domiciliate \n Romnia; persoanele care nu au ob]inut drept de azil politic \n Romnia. Potrivit art. 19 din Constitu]ie, cet`]enii str`ini [i apatrizii pot fi extr`da]i numai \n baza unei conven]ii interna]ionale \ntre statul nostru [i alte state sau \n condi]ii de reciprocitate.
Av\nd de recunoscut o hot`r\re de condamnare a unui rom#n pentru un omor [i o t\lh`rie s`v\r[it` \n Italia, pentru care a fost condamnat la 30 ani \nchisoare, instan]a rom#n` a substituit pedepsei aplicate \n Italia pentru omor maximum de pedeaps` pentru omor prev`zut de legea penal` rom#n` 20 de ani [i a f`cut aplicarea Decretului nr. 11/1988 de amnistie [i de gra]iere, reduc\nd pedeapsa la jum`tate. 228 Rezult` ideea de a fi extr`date numai persoanele care au s`v\r[it fapte de o anumit` gravitate.
227

DPPps314 |n art. 5 al Legii nr. 4/1971 se prev`d [i cazurile \n care extr`darea nu poate fi admis` \n raport de locul unde a fost s`v\r[it` infrac]iunea, condi]iile de punere \n mi[care a ac]iunii penale sau de stingere a ac]iunii, care trebuie s` fie prev`zute at\t \n legea str`in`, c\t [i \n legea noastr`, existen]a unei hot`r\ri penale rom#ne cu privire la aceea[i fapt`. Legea nr. 4/1971 prevede o procedur` mixt` de extr`dare, cu caracter judiciar [i cu caracter politic. Autoritatea judiciar`, dup` desf`[urarea procedurii prev`zute de lege, constat` \ndeplinirea sau nu a condi]iilor de extr`dare; aceast` hot`r\re a instan]ei de judecat` are un caracter de aviz, deoarece Guvernul hot`r`[te asupra admiterii sau respingerii cererii de extr`dare (art. 23 al. 2), ceea ce \nseamn` c` guvernul poate trece peste avizul autorit`]ii judiciare. Fa]` de art. 19 al. 3 din Constitu]ie, care prevede c` Expulzarea sau extr`darea se hot`r`[te de justi]ie, \n temeiul art. 150 al. 1 din Constitu]ie, procedura extr`d`rii a devenit o procedur` judiciar`, iar hot`r\rea trebuie s` fie pronun]at` de justi]ie, deci de o instan]` de judecat`, [i nu mai are caracterul de aviz, ci de hot`r\re executorie. Cererea de extr`dare se transmite [i se prime[te pe cale diplomatic`. C\nd statul rom#n solicit` unui stat str`in extr`darea unei persoane aflate pe teritoriul acestuia, procurorul (\n faza de urm`rire) sau instan]a (\n faza de judecat` sau de punere \n executare a hot`r\rii definitive) propune s` se cear` extr`darea unei persoane aflate pe teritoriul altei ]`ri. Propunerea autorit`]ii judiciare trebuie motivat` [i \nso]it` de actele care s` justifice propunerea, indic\ndu-se [i dispozi]iile legale aplicabile [i datele necesare pentru identificarea persoanei \n cauz`; totodat` se emite [i un mandat de arestare preventiv` sau de executare a pedepsei \nchisorii, care se anexeaz` la propunerea de extr`dare. Ordonan]a procurorului sau hot`r\rea instan]ei prin care se propune extr`darea se \nainteaz`, dup` caz, procurorului general al parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei care, dac` s\nt de acord cu propunerea, \ntocmesc cererea de extr`dare [i intervin prin Ministerul Afacerilor Externe pentru ob]inerea acesteia. Primirea persoanei extr`date se face prin organele Ministerului de Interne. |n cazul \n care statul rom#n este stat solicitat al unei extr`d`ri, cererea se trimite de Ministerul Afacerilor Externe Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, care o trimite prim-procurorului parchetului de pe l\ng` tribunalul \n a c`rui raz` teritorial` \[i are domiciliul persoana a c`rei extr`dare se cere sau, c\nd nu are domiciliu cunoscut, prim-procurorului parchetului de pe l\ng` Tribunalul Municipiului Bucure[ti. Procurorul str\nge datele necesare pentru a stabili dac` s\nt \ntrunite condi]iile extr`d`rii; procurorul procedeaz` la arestarea celui a c`rei extr`dare se cere, la ascultarea sa, la administrarea probelor existente pe teritoriul ]`rii noastre. C\nd a constatat c` s\nt \ndeplinite condi]iile de fond ale extr`d`rii, procurorul emite o ordonan]` motivat`, prin care declar` cercetarea terminat`, dup` care \nainteaz` lucr`rile tribunalului competent. Tribunalul, \n [edin]` secret`, ascult` persoana pentru care s-a cerut extr`darea, concluziile procurorului [i ale ap`r`torului, dup` care hot`r`[ete extr`darea, dac` s\nt \ntrunite condi]iile extr`d`rii, sau respingerea cererii de extr`dare \n caz contrar. Potrivit art. 121 al Legii nr. 4/1971, hot`r\rea instan]ei nu este supus` recursului, ceea ce este contrar dispozi]iilor constitu]ionale (art. 128) [i \n contradic]ie cu modific`rile Codului de procedur` penal` prin care toate hot`r\rile care privesc libertatea unei persoane s\nt supuse controlului instan]ei de recurs.

DPPps315 Dac` extr`darea a devenit de competen]a instan]ei judec`tore[ti, potrivit art. 19 din Constitu]ie, hot`r\rea definitiv` a instan]ei se trimite organelor Ministerului de Interne pentru a fi executat`, prin predarea persoanei extradate reprezentantului statului solicitant. C\nd s\nt mai multe state solicitante pentru extr`darea aceleia[i persoane, dac` nu exist` criterii speciale de preferin]`, Legea nr. 4/1971 prevede urm`toarea ordine: statul pe teritoriul c`ruia s-a s`v\r[it infrac]iunea; statul \mpotriva intereselor c`ruia a fost \ndreptat` infrac]iunea; statul al c`rui cet`]ean este infractorul. |n cazul \n care cererea se \ntemeiaz` pe acela[i criteriu229, preferin]a o are statul care a solicitat mai \nt\i extr`darea.

229

De exemplu locul unde s-a s`v\r[i infrac]iunea.