1

[1] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, op. cit., p. 180. [2] A. Boroi, Infractiuni contra vietii, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 54.

3 [3] Este interesanta si definitia omorului data de juristul englez I. Coke n sec. al XVII-lea: "cnd un om cu memoria sanatoasa si la vrsta la care raspunde pentru faptele sale ucide pe nedrept, cu premeditare sau intentionat orice fiinta rationala [...]" (Citat din "Royal Common on Capital Punishment", Report C.M.D., No. 8932 at 26/1953, n Codul penal Model American - Philadelphia P.A., The American Law Institute).

[4] A. Boroi, op. cit., p. 20. [5] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, op. cit., p. 181. [6] V. Belis, Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, p. 18.

[7] A. Filipas, Despre convertirea faptului putativ n tentativa n materia infractiunii de omor, n "Revista de Drept penal", nr. 2/1994, p. 54.
7 8 [8] A. Boroi, Drept penal. Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 123. V. Papadopol, Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate, J.N. nr. 7/1963, p. 70; V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], op. cit., p. 140; C. Bulai, Manual de drept penal, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998, p. 187; I. Oancea, Drept penal. Partea generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 342.

[9] Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1362/1983, n R3, p. 202; Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 360/1979, n RRD nr. 10/1979, p. 66; Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 467/1978, n RRD nr. 7/1978, p. 53.
9 10

[10] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, op. cit., p. 206. [11] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 506/1991, n Dreptul nr. 5/1992, p. 68.

11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

12

[12] Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, A. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V. Lazar, op. cit., p. 98. [13] O. Stoica, op. cit., p. 66. di diritto penale. Parte generale, vol. I, Torino, 1967, p. 296, citat de

13

[14] R. Pannain, Manuale V. Dobrinoiu, op. cit., p. 27.

14 15

[15] I. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, op. cit., p. 214, sect. pen., decizia nr. 156/1992, n Dreptul nr. 5/1993, p.

80. [16] Gh. Mateut, Drept penal special. Sinteza de teorie si practica judiciara, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1999, p. 65; Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 625/1987, n C.D., 1987, p. 265; opinia este unanim mpartasita n literatura noastra de specialitate, T. Vasiliu si colab., op. cit., vol. I, p. 74; O. Stoica, op. cit., p. 66, C. Bulai, op. cit., p. 100; Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologia medicolegala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, p. 33.
16 17

[17] Gh. Scripcaru, M. Terbancea, op. cit., p. 33. [18] Gh. Scripcaru, T. Ciornea, N. Ianovici, op. cit., p. 54.

18

[19] V. Dongoroz, vol. I, op. cit., p. 105; G. Bettiol, Dirrito penale, Parte generale, Ottava editione, CEDAM, Padova, 1993, p. 225; G. stefan, G. Levasseur, B. Bouloc, Droit penal gnral, trsime dition, Dalloz, Paris; 1998, p. 226; R. Maurach, Deutsches Strafrecht, Allgemeiner Teil, 3 Auflage, C.F. Muller, Karlsruhe, 1965, p. 159; H. Jescheck, Lehrbuch des Strafrechts, Allgemeiner Teil, Vierte Auflage, Duncker und Humblot, Berlin, 1988, p. 237; M. Donini, Illecito e colpevolezza nell imputazione del reato, Giuffre editore, Milano, 1991, p. 245, subliniaza ca acolo unde legiuitorul a pretins producerea unui rezultat separat de actiune nu se poate nega caracterul autonom al acestuia; se legitimeaza astfel si clasificarea infractiunilor n infractiuni de rezultat si de simpla actiune; G. Williams, Criminal Law, The General Part, second edition, Stevens and Sons Limited, London, 1961, p. 17, mentioneaza ca moartea victimei n cazul omorului nu va fi suficienta numai prin simpla actiune desfasurata n circumstantele cerute de lege, ci trebuie sa se produca si rezultatul, precum si legatura de cauzalitate ntre actiune si rezultat.
19 20

[20] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. I, op. cit., p. 140.

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

[21] V. Dongoroz, Tratat, p. 272-273; Explicatii teoretice [...], vol. I, op. cit., p. 142, 153; C. Bulai, op. cit., p. 173; H. Jescheck, p. 202, arata ca desi s-a spus ca o fapta este incriminata numai daca a produs un rezultat trebuie sa se tina seama de realitatea legislativa care arata ca unele fapte sunt incriminate fara a se cere existenta unui rezultat (de exemplu: fapta are un caracter compromitator) si pe care legea le incrimineaza chiar fara a astepta sa se produca un rezultat. n cazul acestor infractiuni nu poate fi de conceput dect tentativa imperfecta.
21 22 [22] F. Mantovani, Diritto penale. Parte generale, seconda edizione, CEDAM, Padova, 1988, p. 166; T. Padovani, Diritto penale, Giuffre editore, Milano, 1990, p. 147; acesta face deosebirea ntre rezultatul n sensul naturalist si rezultatul n sens juridic; H. Jescheck, op. cit., p. 234; autorul subliniaza ca actiunea nsasi poate fi un rezultat, deoarece este consecinta impulsurilor volitive ale agentului; sub acest aspect se poate discuta despre rezultat n sens larg si n sens restrns, acesta din urma avnd o valoare practica, deoarece numai n acest caz se pune problema legaturii cauzale. M. Donini, op. cit., p. 15, arata ca rezultatul nu poate fi privit n afara actiunii; rezultatul capata rezonanta si sensuri semnificative numai prin raportare la actiune (de exemplu, suprimarea vietii unei persoane poate fi rezultatul, n egala masura, al unei fapte intentionate, din culpa ori praeterintentionate), numai actiunea va clarifica semnificatia juridica a rezultatului. Tocmai pentru ca actiunea poarta n ea rezultatul, poate fi considerata ea nsasi rezultat.

23

[23] F. Mantovani, op. cit., p. 168; T. Padovani, op. cit., p. 147.

[24] T. Padovani, op. cit., p. 150; V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. I, op. cit., p. 117, autorul subliniaza ca prin "rezultatul faptei" se ntelege urmarea fireasca, imediat produsa printr-o modificare n lumea exterioara; C. Bulai, op. cit., p. 131.
24 25 [25] H. Blei, Strafrecht I, Allgemeiner Teil, 18 Auflage, C.H. Beck, Munchen, 1983, p. 57; F. Mantovani, op. cit., p. 170; nu trebuie sa se confunde fapta constnd ntr-o actiune cu rezultat comprimat cu fapta incriminata care se epuizeaza prin nsasi actiunea descrisa de legiuitor si a carei existenta nu este conditionata explicit sau implicit de producerea unui rezultat. n aceste din urma situatii nu este de conceput existenta legaturii cauzale. S-ar putea sustine, prin urmare, ca legatura cauzala nu este specifica oricarei incriminari, ci numai acelora n care actiunea descrisa este conditionata de producerea unui rezultat distinct de actiunea nsasi, fie ca acest rezultat apare explicit descris de legiuitor (regula generala), fie ca el rezulta implicit din verbum regens (exceptia); H. Jescheck, op. cit., p. 249, subliniaza ca actiunea si rezultatul n infractiunile de rezultat nu sunt autonome, ci legate ntre ele prin legatura de cauzalitate; G. Antoniu, op. cit., p. 98.

26 [26] V. Dongoroz, Tratat, op. cit., p. 225; G. Antoniu, op. cit., p. 109; H. Blei, op. cit., p. 134; R. Maurach, op. cit., p. 161; F. Mantovani, op. cit., p. 172; R. Merle, A. Vitu, op. cit., p. 417; G. Bettiol, Diritto penale, parte generale, ottava edizione, CEDAM, Padova, 1973, p. 251.

[27] J. Hall, General principles of Criminal Law, edition Balabs Merriel, Indianapolis, New-York, 1960, p. 247; Model Penal Code and Commentaries, Parte I/1, op. cit., p. 253, autorii americani mai noi ncearca sa se elibereze de conceptia cauzei
27

21 22 23 24 25 26 27

apropiate, adoptnd o pozitie mai realista n problema legaturii cauzale. Aceasta pozitie este consacrata n art. 2, 3 alin. (1) C. pen., model care adopta, n principiu, teoria conditiei necesare.
28 [28] n acelasi sens este si jurisprudenta romna: exista legatura de cauzalitate daca fara existenta actiunii ilicite de a lovi pe victima nu s-ar fi produs rezultatul mortal (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 98/1974, n RRD nr. 12/1974, p. 66; Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 2068/1980, n RRD nr. 7/1981, p. 61.

[29] G. Bettiol, op. cit., p. 251; R. Merle, A. Vitu, op. cit., p. 420; autorii arata ca jurisprudenta franceza foloseste frecvent criteriul vinovatiei pentru a identifica cauza dintre conditiile necesare. n realitate, legatura de cauzalitate nu poate fi conceputa dect ntre actiunea faptuitorului privita n complexitatea ei psiho-fizica si rezultat, fara a rezolva totodata si problema vinovatiei; aceasta din urma se raporteaza la un rezultat care s-a dovedit ca a fost deja cauzat de faptuitor. O data cu analiza actiunii se va verifica si daca faptuitorul a avut reprezentarea legaturii de cauzalitate dintre actiunea sa si rezultat; vezi n acest sens si C. Bulai, op. cit., p. 138. Autorii americani si propun, de asemenea, sa separe problema relatiei cauzale de cea a vinovatiei; Model Penal Code and Commentaries, I/1, op. cit., p. 255.
29

[30] R. Maurach, op. cit., p. 167; H. Jeschech, op. cit., p. 256; G. Bettiol, op. cit., p. 256; H. Blei, op. cit., p. 103; R. Merle, A. Vitu, op. cit., p. 417; F. Mantovani, op. cit., p. 173, citati de G. Antoniu, op. cit., p. 172.
30 31 [31] n acest sens s-a decis si de instantele romne: nu ntrerupe legatura de cauzalitate neaplicarea unei terapii complete de catre organele medicale daca se constata ca fara actiunea inculpatului moartea victimei nu s-ar fi produs (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1642/1974, n RRD nr. 2/1975, p. 59; tot astfel, nu are relevanta ca victima s-a internat tardiv n spital si ca vasele craniului erau foarte subtiri, daca moartea victimei s-a datorat lovirii de catre inculpat cu o caramida, ceea ce a provocat un traumatism cranio-cerebral si fractura osului frontal stng (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 4115/1975, R.1, p. 272); la fel, este irelevanta mprejurarea ca moartea victimei s-a produs datorita unor complicatii septice, din moment ce ea a survenit ca urmare a loviturii de cutit aplicate victimei n abdomen de inculpat (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 2894/1971, n RRD nr. 3/1972, p. 165).

32

[32] H. Jescheck, op. cit., p. 257. [33] Gh. Mateut, op. cit., p. 70.

33

34 [34] H. Jescheck, op. cit., p. 249; autorul arata ca relatia dintre actiune si rezultat nu trebuie sa fie ntotdeauna cauzala pentru a atrage raspunderea agentului, pe lnga faptul ca o atare relatie nu este ntotdeauna suficienta pentru atribuirea raspunderii penale, agentului. Dupa parerea sa, relatia cauza-efect nu este esentiala pentru Dreptul penal, ci numai chestiunea daca s-ar putea imputa agentului rezultatul din punctul de vedere al unei sanctionari echitabile; or, aceasta presupune o verificare a realitatii dupa criterii normative, nu cauzale. Atribuirea obiectiva a unui rezultat agentului nu trebuie sa aiba la baza ntotdeauna cauzalitatea; uneori imputabilitatea trebuie recunoscuta chiar n afara cauzalitatii; acesta nu constituie o conditie necesara imputabilitatii. Acela care mpiedica pe altul sa dea ajutor unui accidentat, lasnd sa se produca rezultatul mortal, nu reprezinta o cauza reala a

28 29 30 31 32 33 34

rezultatului, ci o cauza ipotetica, probabila. Alteori, este imputabil un rezultat chiar daca numai partial exista si o legatura cauzala ori daca rezultatul a fost provocat de agent mpreuna cu alte persoane, actiunea sa neavnd caracter necesar.
35

[35] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 130/1993, n Dreptul nr. 8, 1993, p. 66. [36] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 520/1992, n Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, p. 152. [37] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 646/1993, n RRD nr. 12/1993, p. 62. [38] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 311/1992, n Dreptul nr. 4/1993, p. 76. [39] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 332/1992, n Dreptul nr. 2/1993, p. 82. [40] Trib. Jud. Constanta, decizia pen. nr. 268/1993, n Dreptul nr. 5/1994, p. 73.

36

37

38

39

40

41 [41] V. Dongoroz, Explicatii teoretice [...], op. cit., p. 64; A. Muresan, Asemanari si deosebiri ntre infractiunea de omor si infractiunea de loviri cauzatoare de moarte, n A.U.C., 1959, p. 163; I. Dobrinescu, op. cit., p. 37.

42 [42] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 403/1992, n Dreptul nr. 10, p. 71; Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 622/1989, n RRD nr. 8/1989, p. 62.

[43] p. 72.
43 44

C.S.J.,

sect.

pen.,

decizia

nr.

223/1993,

Dreptul

nr.

15/1994,

p.

80;

Gh.

Mateut,

op.

cit.,

[44] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 329/1993 (nepublicata). [45] Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 2515/1971, n RRD nr. 4/1971, p. 167.

45

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45

[46] V. Dongoroz si colab., Explicatii op. cit., vol. I, p. 75; C. Bulai, op. cit., p. 213.
46 47

teoretice

[...],

vol.

III,

op.

cit.,

p.

185;

T.

Vasiliu

si

colab.,

[47] G. Antoniu, op. cit., p. 596.

[48] R. Maurach, op. cit., p. 239; M. Donini, op. cit., p. 462; autorul subliniaza ca att n cazul lui error in persona, ct si n cazul lui aberratio ictus, subiectul n-ar fi actionat daca nu s-ar fi gasit n eroare, ca atare ar trebui conceputa o solutie unitara pentru ambele ipoteze, citati de G. Antoniu, op. cit., p. 596.
48 49

[49] G. Antoniu, op. cit., p. 597. [50] G. Antoniu, op. cit., p. 597. [51] G. Antoniu, op. cit., p. 601.

50

51

[52] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], op. cit., p. 225; G. Bettiol, op. cit., p. 262; V. Manzini, op. cit., p. 367; R. Maurach, op. cit., p. 322; autorul arata ca aceasta era si pozitia mai veche a doctrinei germane (Liszt, Frank, WeIzel) si ca la origine ideea a fost exprimata de Farinacius (sufficit animus occidendi si non in specie saltem in genere). La aceleasi concluzii, n sensul ca exista o infractiune unica, ajunge si jurisprudenta franceza, precum si G. Stefani, G. Levasseur, B. Bouloc, op. cit., p. 268; Donnedieu de Vabres, op. cit., p. 480; sustine ca solutia jurisprudentei franceze ar trebui reevaluata dupa modelul doctrinei germane moderne, recunoscndu-se n cazul aberratio ictus, existenta unui concurs de infractiuni. Instantele romne s-au pronuntat, de asemenea, n sensul ca n ipoteza aberratio ictus eroarea asupra persoanei nu este esentiala. Nu este relevant pentru existenta infractiunii de omor faptul ca n timpul luptei dintre inculpat si fiul victimei, acesta s-a interpus ntre cei doi primind lovitura mortala destinata fiului sau (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 2121/1976, n R.2, p. 278); exista infractiunea de omor chiar daca, din eroare, lovitura mortala a fost suportata de alta persoana care s-a interpus ntre combatanti (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1304/1979 n R.2, p. 275); din moment ce inculpatul nu a avut intentia sa ucida, ci doar sa loveasca persoana asupra careia a fost ndreptata lovitura ce din eroare a fost abatuta asupra altei persoane, care a decedat, fapta sa constituie infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, iar nu aceea de omor. Alta ar fi situatia daca n raport cu persoana initial vizata, inculpatul ar fi actionat cu intentia de a ucide; n acest caz, fapta ar fi constituit infractiunea de omor (Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 468/1977, n C.D., p. 269).
52 53 [53] M. Donini, op. cit., p. 462; autorul nu numai ca sugereaza sa se admita n cazul aberratio ictus solutia concursului de infractiuni, dar propune chiar sa se extinda aceeasi solutie si la ipoteza error in persona; G. Williams, op. cit., p. 126 argumenteaza necesitatea adoptarii solutiei concursului de infractiuni n ipoteza aberratio ictus.

46 47 48 49 50 51 52 53

[54] H. Blei, op. cit., p. 122; H. Jescheck, op. cit., p. 281; autorul arata ca n ipoteza aberratio ictus este posibil ca, n raport cu victima desemnata, agentul sa se afle n legitima aparare, putnd sa fie tras la raspundere numai pentru infractiunea din culpa comisa contra victimei neaflate n reprezentarea sa; M. Donini, op. cit., p. 476, criticnd solutia contrara autorului, arata ca nici un judecator n-ar putea condamna o persoana ca si-a lovit cu intentie tatal pe baza prezentei de dol numai pentru ca tatal s-a aflat lnga persoana cu care agentul era n discutie si pe care vrnd sa-l loveasca, acesta s-a ferit, fiind lovit tatal agentului, citati de G. Antoniu, op. cit., p. 602.
54 55 [55] T. Padovani, op. cit., p. 290; F. Mantovani, op. cit., p. 364; pentru a tempera rigoarea solutiei prevazute n art. 82 C. pen., n doctrina s-a propus ca macar sa fie ntrunite elementele tentativei n raport cu victima desemnata, iar circumstantele de agravare n raport cu aceasta victima sa nu fie operante; ca atare, autorul sa raspunda pentru omor simplu, chiar daca victima desemnata era sotul (sotia); tot astfel, sa raspunda pentru omor simplu, daca, vrnd sa ucida un trecator oarecare, omoara pe sot (sotie), citati de G. Antoniu, op. cit., p. 603.

56

[56] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], op. cit., vol. III, p. 184. [57] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 340/1992, n Dreptul nr. 4/1993, p. 69. [58] Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 898/1983, n RRD nr. 8/1983, p. 60. [59] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 255/1991, n Dreptul nr. 7/1992, p. 73. [60] C.S.J., sect. pen., decizia nr. 172/2000, n Dreptul nr. 9/2001, p. 59. [61] Trib. Mun. Bucuresti, sect. pen., decizia nr. 219/1999, n Dreptul nr. 6/2000, p. 60. [62] Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1400/1988, n RRD nr. 8/1988, p. 68. [63] Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 1272/1982, n RRD nr. 3/1983, p. 61. [64] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia nr. 621/1992, n Dreptul nr. 6/1993, p. 73.

57

58

59

60

61

62

63

64

54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64

[65] Trib. Suprem, sect. pen, decizia nr. 1320/1981, n RRD nr. 4/1982, p. 68; V. Papadopol, Tentativa n reglementarea noului Cod penal, n RRD nr. 4/1969, p. 3.
65 66

[66] V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [.], vol. I, op. cit., p. 142.

65 66