HIDROTERAPIA

Folosirea apei n tratarea maladiilor sau a infirmitilor dateaz din vremuri strvechi. Chinezii, prin doctrina atitudinilor i micrilor (Confucius), i mai trziu grecii i romanii au pus bazele indicaiilor i aplicaiilor benefice ale exerciiului n ap (Euripide, Galenus i Aurelianus). Incepnd cu sec . al XVIII-lea, cercetrile n domeniul hidroterapiei se intensific, anglo-saxonii (Hoffman 1712, Pressnitz 1830 i, puin mai trziu Kneipp) impulsionnd preocuprile pentru folosirea apei n scopuri terapeutice. Dar Hidroterapia se va organiza ca tiin abia n sec. al XIX-lea i mai ales n sec. XX, prin tratarea sechelelor poliomielitei. Astfel, n 1924, C. Lowmann prezint o metod de tratare a paraliziilor, iar n 1931, Lausson public un tratat pe tema utilizrii hidro-gimnasticii n poliomielit. In Frana, Leroy pune bazele tehnice i terapeutice ale kinetobalneoterapiei, termen care definete toate exerciiile executate n ap. Prin hidroterapie ntelegem aplicarea extern a apei calde sau reci, simpl sau cu diferite ingrediente (plante medicinale, substane chimice), n scop igienic, de refacere, profilactic sau curativ. Este o form de terapie nespecific, reaciile avnd un caracter individual i variabil n funcie de intensitatea excitantului, respectiv de temperatura apei, durata de aplicare a stimulului, proprietile mediului fluid i reactivitatea individului. Tratamentul trebuie difereniat dup vrst, afeciune, grad de antrenament, sezon, etc. El nu trebuie abordat ca o simpl transpunere n mediul acvatic a kinetoterapiei pe uscat. Programele hidrice utilizeaz notul ca mijloc profilactic, compensator, recreativ, n scopul ameliorrii condiiei fizice i psihice. Pornind de la ideea c instabilitatea apei face dificil sarcina de stabilizare a corpului pe aceast suprafa mobil, dar asigur n timp ameliorarea funciei labirintice, considerm c HKT poate reprezenta soluia optim de tratament n tulburrile echilibrului i ale controlului postural, mai puin severe.

Hidroterapia mai este cunoscuta si sub denumirea de balneoterapie. Hidroterapia trateaza afectiuni obisnuite de tipul: Cefalee Dureri musculare si articulare Cresterea sau reducerea tonusului muscular Nevoia de intensificare a metabolismului Stimularea circulatie sanguine Influentarea tensiunii arteriale Nevoia de crestere a transpiratiei Nevoia de linistirea a sistemului nervos central Nevoia de relaxare a intregului corp Nevoia de scadere a febrei

Hidroterapia foloseste pentru tratare doua categorii de metode: Categoria A cuprinde metode pentru afectiuni obisnuite, altele decat cele ale oaselor ligamentelor si muschilor. Acestea sunt: Bai fierbinti la picioare Comprese cu aburi Frictiuni cu manusa rece Comprese reci Bai de abur Bai fierbinti Bai reci Impachetari in cerceafuri umede Frictiuni pe corp cu sare umeda Alternante de bai calde cu bai reci Bai cu parafina Masaj cu gheata Inhalatii de abur

Categoria B- cuprinde metode pentru afectiuni ale oaselor articulatiilor si muschilor, de exemplu: Pentru contuzii si entorse: - se recomanda aplicatii reci pe zona afectata si repaus Pentru intinderi musculare se recomanda comprese fierbinti apoi dupa cateva zile alternarea de comprese fierbinti cu comprese reci Pentru reumatismul muscular se recomanda comprese fierbinti si masaj Pentru poliartrita reumatoida se recomanda soare, bai alternative si masaj Pentru artroza se recomanda soare si bai alternative Pentru redoare - se recomanda repaus in decubit si miscarea membrelor afectate Pentru dureri de spate se recomanda pantofi confortabili, spatele drept in pozitia asezat, folosirea saltelelor tari in culcat , masaj, pozitionarea picioarelor mai sus decat restul corpului in culcat

Hidroterapia este considerata un tratament ajutator al hidrokinetoterapiei prin pregatirea ligamentelor si musculaturii pentru actiunea mai eficienta a exercitiilor corective.