TIINE COMPORTAMENTALE

CURSUL II SISTEMUL PSIHIC UMAN 1. Conceptul de sistem psihic uman Abordarea sistemic a psihicului uman a fost pregtit de teoria sistemului functional din fiziologie (P.K.Anohin,1970), structuralismul psihologic (gestaltism: R.Mucchielli, J.Piaget), cibernetic (N.Wiener, 1948) si ndeosebi de teoria general a sistemelor (L.von Bertalanffy). Sistemul psihic uman este un subsistem, iar ca obiect de investigare psihologic este un sistem alctuit din subsisteme rezultate din interactiunea elementelor, acestea din urm fiind: procese, functii, stri, nsusiri psihice. De exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea, gndirea, formeaz sistemul de personalitate. Elementul este semnificativ n dou ipostaze: fie n relatie cu alte elemente, fie l considerm sistem, rezultat din alte interactiuni, de alt nivel. Psihicul reprezint un ansamblu de elemente altfel spus, procese, stri, produse corelate n baza principiilor de organizare si integrare specifice, efectul interactiunii fiind unitatea emergent a sistemului, efect ireductibil la suma nsusirilor elementelor care l compun. Evolutia sistemului psihic uman trebuie s aib n vedere principalele coordonate functionale: memoria, imaginatia intercorelate formeaz subsistemul cognitiv iar acesta corelat cu subsistemele afectiv, volitiv

1) este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale cu mediul, sau

din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational; Evolutia se face n baza unei cauzalitti de tip circular, adic de la cauz la efect si de la efect la cauz. Pe aceast baz se elaboreaz constante crora le datorm programele pentru receptarea, decodificarea, elaborarea comportamentelor.

2) este un sistem nchis privind reglarea si echilibrul sistemului.

Pe msura constituirii sale are tendinta de nchidere, dobndind mai mult libertate, mai mult autonomie fat de mediu datorit posibilittilor constructive si transformatoare exercitate fat de influentele externe (ex. ntelegerea, creativitatea n gndire, etc.) Modificrile evolutive reclam un control continuu pentru a nu deveni fenomene entropice, dezorganiznd echilibru si totodat pentru a sprijini trecerea de la o organizare la alta nou. Caracterul sistemului hipercomplex, autoreglabil rezult din relatiile comunicationale, fie ntre componentele interne ale acestuia, fie dintre sistem si mediul extern.

Sistemul psihic uman reprezint un ansamblu hipercomplex, relativ stabil, autoreglabil, de stri i procese psihice, care funcioneaz pe baza principiilor semnalizrii, reflectrii i simbolizrii, coechilibrate cu ajutorul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaio-temporar, generalizare.

2. Principalele aspecte ale activittii psihice a) Aspectul genetic Din perspectiv cibernetic, geneza psihicului uman reclam o dubl comunicatie:

a) marea comunicare a individului cu lumea extern, al crei rezultat este modelul informational
al realittii externe n diferitele sale forme de organizare si concretizare;

b) mica comunicarie a individului cu sine nsusi al crei rezultat este modelul informational al
propriului eu. n baza comunicarii, de la miscrile reflexe de explorare si pn la comportamentele superioare, de autorealizare, dezvoltarea se face dup o traiectorie de faz a sistemului n ansamblul su; activittile psihice evolueaz de la o stare sincretic n care perceptia, gndirea, motivatia, atentia, etc. sunt doar o unitate global, la diferentieri, delimitri pentru fiecare dintre ele. Principiul interactionist, relational n privinta determinismului si dezvoltrii vietii psihice sustine rolul multidiconditionrii n care se coreleaz influentele externe cu structura intern a subiectului; conditiile interne si externe aflndu-se ntr-un raport dinamic.

a) Conditiile interne sunt reprezentate de:

structura morfo-functional a sistemului nervos (neuroni, retele neuronale, segmente sau organe de la mduva spinrii, trunchi, bulb, protuberanta care leag bulbul de mezencefal, mezencefal, cele 11 perechi de nervi cranieni, senzitivi, motori si micsti, cerebelul, diencefalul constituit din talamus si hipotalamus, ganglionii sau nucleii bazali care leag talamusul de emisferele cerebrale si emisferele cerebrale; viata psihic elementar dobndit n embriogenez prin preluarea de ctre ft, de la mam a unor informatii din mediul extern, care-i vor influenta evolutia; structuri preoperationale reprezentate de scheme de actiune, care s-au fixat n forma unor algoritmi la indivizi ai cror predecesori de-a lungul mai multor generatii au practicat acelasi tip de activitate; predispozitiile-dominante n raport cu viata psihic a ftului si cu algoritmii preoperationali. Acestea sunt reprezentate de tipul de sistem nervos, din punct de vedere al fortei, echilibrului si mobilittii, al proceselor nervoase fundamentale-excitatia si inhibitia. De asemenea, ele sunt

date de structura morfofunctional a analizatorilor (vizual, auditiv, olfactiv etc) care influenteaz gradul de receptare a stimulilor si forta de reactie. Predispozitiile sunt premise de ordin formal cu caracter plastic, polivalent, n conditionarea aptitudinilor, talentelor, a performantelor n activitate. Aceeasi predispozitie n functie de solicitri, nvtri, exersri poate fi valorificat n aptitudini diferite.

b) Conditiile externe sunt reprezentate de ansamblul stimulilor realittii obiective

capabili s actioneze asupra organelor de simt si s declanseze o reactie. b) Aspectul ontologic grecescul ontos = fiin, ontologia este o parte a filosofiei care studiaz existena ca existen... Forma sau modul de existent al activittii psihice este subiectiv, activ, trit n plan mental, deci intern. Activitatea psihic mbrac dou forme de existent: 1) a imaginilor concret senzoriale ca produse primare; 2) a constructelor general-abstractizate sub form de simboluri, formule, legi. Imaginea este forma primar de interiorizare si pstrare a informatiilor cu valoare de mesaj, obtinute prin relatia direct, nemijlocit a subiectului cu obiectele si fenomenele externe. Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare (superioare Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare) ale informatiei n baza relatiilor indirecte, nemijlocite. Din punct de vedere al continutului si imaginea primar si constructele simboliceabstracte au o not comun, dat de faptul c sunt purttoare de informatii. c) Aspectul instrumental pragmatic Viata psihic evolueaz si prin activarea unor acte, operatii care servesc drept mijloace pentru dezvoltarea unei actiuni si obtinerea unor efecte. Folosirea instrumentelor psihologice amplific si extinde enorm posibilittile comportamentului. Cuvntul, de exemplu are valoare de instrument psihic. Pentru Vgotski, cuvintele sunt instrumente spirituale ce se ncarc n procesul actiunilor comunicative cu continut determinat.

3. Nivelurile activittii psihice Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese psihice senzoriale, cognitive si reglatorii ce se afl n interactiune, activeaz simultan si sunt dispuse la 3 niveluri: constient, subconstient si inconstient. a) Nivelul contient Nivelul constient apare ca suport fiziologic, activitatea scoartei cerebrale, a neocortexului, formatiunea cea mai nou si fragil a sistemului nervos. Se realizeaz n starea de veghe pentru c activismul cerebral are nevoie de o perioad destul de mare pentru a se reface energetic. Nivelul contient reprezint forma suprem de organizare psihic prin care se realizeaz integrarea subiectiv-activ a tuturor fenomenelor psihice si care face posibil raportarea continu a individului la medie. 3

b) Nivelul subcontient Se situeaz sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de cunostinte acumulate dar care au scpat controlului constient. La acest nivel particip: memoria potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care cndva au fost constiente, dar care n prezent se desfsoar n afara controlului constient. Subcontientul este i sediul expresiilor emotionale de tip neurovegetativ: paloarea, nrosirea fetei, tremuratul vocii, etc. c) Nivelul incontient Se afl la polul opus nivelului constient, n zonele de profunzime ale SPU 1. n timp ce constiinta se orienteaz predominant asupra realittii obiective, inconstientul se concentreaz asupra propriei fiinte, pe care o exprim direct n ceea ce are ca porniri instinctuale, pulsiuni, trebuinte, stri afective, gnduri ascunse, fantasme profunde, abisale sau refulate. Psihologia contemporan defineste inconstientul ca fiind o formatiune psihic ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalittii. Suportul acesteia este activitatea nervoas, la nivelul subcortical, n special al mduvei spinrii. Nu este lipsit de organizare, numai c aceasta difer de tip constient, este una foarte personal, ce ncearc s impun propria subiectivitate. Activitatea inconstient se realizeaz prin: activitti automatizate, algoritmice, prezentate de toti indivizii umani; activitti haotice, impulsive care scap controlului. Desi se manifest spontan, impulsiv, incontientul are structuri bine delimitate. Psihologul francez H. Ey consider c acestea sunt: 1) sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale respiratie, circulatie, digestie; 2) automatismele psihologice sau inconstientul subliminal exprimat de organizarea normal a cmpului constiintei; 3) baza inconstient a persoanei care contine stadii arhaice. Incontientul ndeplinete urmtoarele roluri: rol de energizare si dinamizare a ntregii vieti psihice a individului; rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare si recombinare de tip spontan (cerebratia latent din procesele creative n care inconstientul preia si mplineste cutri constiente); rol de asigurare a unittii Eului, prin aceea c este principalul depozitar al unor categorii de informatii si al tensiunilor motivationale care, prin organizare specific particip la evolutia constiintei sau cum ar fi spus Mihai Ralea, inconstientul d constiintei seva de viat de care are nevoie, acordndu-I momente de repaus si reorganizare. BIBLIOGRAFIE

1. Ey H., Contiina, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983. 2. Golu M., Dicu A., Introducere n psihologie, Editura tiintific, Bucureti, 1972. 3. Popescu-Neveanu, P., Curs de psihologie, Universitatea Bucureti, 1976. 4. Zlate M., Introducere n psihologie, Editura ansa, Bucureti, 1997.
1

SPU Sistem Psihic Uman