Sunteți pe pagina 1din 6

DUREREA Descriind in acest referat despre utilizarea masajului transversal profund , s-a observat tot mai mult utilizarea

cuvantului durere . Dar ce este durerea ? De unde apare ea si cum apare ? Raspunsuri au fost multe pe parcursul stagiilor clinice ( ca de exemplu experienta senzoriala si emotionala dezagrabila data de o leziune tisulara veritabila sau potentiala sau de o descriere cu termeni ce se refera la o asemenea leziune ) . Complexitatea cuvantului provenea de fapt din modalitati extrem de diverse de exprimare a senzatiilor resimtite de bolnavi cu afectiuni neurologice , stomatologice , psihice , viscerale , etc. Durerea la om include indepartarea atentiei spre o multitudine de factori mecanici , biochimici , nervosi centrali , nervosi periferici , emotionali (psihiatrici) , etc. Prin urmare a intelege durerea inseamna a intelege mecanismele si formele ei . A evalua durerea inseamna a cauta sa o integrezi intr-o realitate cat mai acceptabila . Durerea reflecta o suferinta celulara care va determina reactii in lant ( suferinta celulelor din vecinatate , modificarea homeostaziei celulei lezate si a celulelor vecine cu eliberarea substantelor de alarma ce modifica prin diverse mecanisme forma normala a mesajelor informationale periferice care la randul lor declanseaza o reactie de alarma de intindere si intensitate variabila ). La orice durere se pot deosebi 2 componente : senzatia de durere , reactia la durere . 1. senzatia de durere este specifica , independent de celelalte forme de sensibilitate si ca orice senzatie se caracterizeaza prin : localizare spatiala si temporala , intensitate , calitate . 2. reactia la durere locala si generala se face prin raspuns fiziologic , psihologic (afectiv) si comportamental ( somato-

motor) , implicand tot sistemul nervos . Marimea reactiei depinde de factori diversi : senzoriali, motivationali, cognitivi, psihologici. Reactia la durere se traduce printr-un raspuns la durere care poate fi : imediat , involuntar , automat , prin reflex segmental sau suprasegmental , cu rolul de a mentine homeostazia prin contractii sau spasmele musculaturii scheletice , reactii glandulare , vasomotorii , cardiovasculare si respiratorii , raspunsuri endocrine multiple ; secundar , constient , cortical , proportional cu experienta emotionala a durerii, afectivitate , raspuns operant caracterizat prin extragerea comportamentului dureros , verbal sau non-verbal . Pragul la durere include 2 componente ce se definesc prin : pragul dureros stimul de prag ( prima senzatie dureroasa) perceptibila , provocata de un stimul minim pe care un individ poate semnaliza verbal; stimuli algogeni (durerea este produsa prin stimulari diverse ale unor structuri specializate numite receptori durerosi ce produc senzatii dureroase ) : factori de natura fizica-mecanica, termica, electrica si factori de natura chimica . Actiunea stimulilor este in majoritatea cazurilor de durere patologica (durere clinica ) , combinata si simultana ( in durerea din inflamatii intervin atat factori fizici presiune si distensie , cat si cei chimici , aparuti prin lezarea tesuturilor ). Decodificarea durerii se face atat la nivel periferic ( in tesuturi) cat si central ( in structurile de transmisie , integrarea si

modularea mesajului dureros), ea ocupand un loc particular in cadrul senzatiei dureroase . Durerea acuta este durerea post-operatorie , inteleasa intr-un context psihologic propriu ( nociceptie) , agresiune fizica a organismului , provocata de stimulari nociceptive , care este capabila sa ameninte integritatea organismului. Senzatia indusa de aceste stimulari este asimilata unei dureri acute ( ea este in acest caz alerta care va determina o atitudine de autoaparare , ca in reflexul de retragere la o intepatura ). Durerea cronica este durerea care persista de mai multe luni sau ani si care este rebela la tratamentele antalgice uzuale , necesitand o aborde atat la nivelul evaluarii cat si al tratamenului. Indiferent de tipul de durere , senzatia dureroasa este rezultatul declasarii unui mecanism care se deruleaza in mai multe etape : 1. etapa periferica receptia stimulilor algogeni de catre structuri specializate; 2. etapa de transmisie prin cai si relee sinaptice; 3. etapa centrala de integrare a informatiei nociceptive , de organizare in plan termporo-spatial , cu stari de constientizare , cu o componenta afectiv-emotionala , de participare a memoriei , concentratiei si atentiei sau involuntar , legata de reactii vegetative motorii ( retragerea mainii la intepatura) transmiterea informatiilor pe cai descendente. Receptorii algici sunt reprezentati de terminatiile nervoase libere care sunt de 10 ori mai numeroase in tegument comparativ cu restul receptorilor ( de aici si folosirea masajului

clasic , terapeutic , si a kiropracticii, masajul transversal profund). Receptorii algici sunt numiti si nociceptori ( de la nociv ). La nivelul pielii avem doua tipuri de algoreceptori : cei mecanici alcatuiti din din terminatiile nervoase libere din imediata vecinatate a membranei bazale a epidermului si sunt excitati de presiunile foarte mari si algoreceptori termici formati din terminatiile nervoase libere ce raspund la presiunea puternica cat si la variatiile de temperatura . Caracteristic e faptul ca se adapteaza foarte lent . Durerea poate fi declansata de factori endogeni si exogeni . In contextul kinetoterapeutic ne intereseaza factorii endogeni . Algoreceptorii de profunzime sunt stimulati de substantele chimice rezultate indeosebi de procesele de metabolism : aminele biogene (histamine , serotonina ,bradichinina, substanta P) prostaglandinelor (PGE si PGF ) unii ioni H+ , K+ , unii ioni metalici , hipoxia in special ischemia locala si aici prin masaj se intervine decontracturand muschiul ce poate apasa pe artera si nu numai si permitand un aport crescut de sange de realizeaza hranirea tesutului si indepartarea catabolitilor la nivelul pielii realizand hiperemia . Durerea ischemica atesta faptul ca substantele catabolice sunt incriminate in stimularea endogena a algoreceptorilor . Exemple aplicarea unui garou pe brat ce intrerupe circulatia sangelui determina in 3-4 minute aparitia senzatiei dureroase . Daca se fac contractii musculare senzatia dureroasa apare in 15-20 secunde din cauza acumularii catabilitatilor ce excita receptorii algici . Cazul durerii profunde ce intereseaza in kinetoterapie isi are originea in muschi ( mialgie) , articulatii ( altralgie), fascii , periost . Durerea profunda este difuza insotita frecvent de brahicardie si hipertensiune arteriala spre deosebire de durerea cutanata unde avem de a face cu tahicardie si hipertensiune arteriala . Durerea profunda se insoteste de contractura musculara in zona de imediata apropiere si pentru atenuarea ei se foloseste masajul decontracturant , de relaxare .

Un exemplu de durere profunda este crampa musculara sau carcelul in care se produce o compresiune a vaselor sanguine care genereaza producerea de cataboliti , ce nu pot fi inlaturati din muschi ceea ce excita algoreceptorii cum s-a explicat mai sus . O durere similara se produce in miocard in angina pectorala cuzata de insuficienta coronariana prin lipsa de O2 care sa satisfaca necesitatile metabolice ale miocardului . Crampele musculare pot aparea si in arteritele periferice datorita ingustarii arterelor , datorita irigarii insuficiente a tesuturilor invecinate. Modularea durerii Se sugereaza ideea ca durerea ar putea fi mai degraba rezultata perderii capacitatilor modulatoare si in special al celor inhibitoare de aici si importanta folosirii diferitelor tipuri de masaj . La nivelul maduvei spinarii care reprezinta prima treapta a controlului durerii . Fibrele algoconductoare ale protoneuronului ( din ganglionul spinal) de la nivelul radacinii posterioare reprezinta un fenomen de convergenta . conform cercetarilor s-a dovedit ca nervii ce ajung la cornul dorsal contin mai multe fibre decat fibule ale fascicolului spino-talamic lateral, care conduc impulsurile dureroase spre etajele superioare . Protoneuronul contacteaza mai multe sinapse cu unul sau mai multi neuroni intercalari situati in substanta gelatinoasa Rollando a cornului dorsal . Acesti neuroni interpusi intre protoneuron si al doilea neuron sunt scurti si vor face sinapsa cu un neuron mai lung ce constituie originea tractului spino-talamic lateral , iar prin o alta ramura fac sinapsa cu un neuron vegetativ din coarnele laterale ale maduvei spinarii .

La nivelul interneuronilor din substanta gelatinoasa se realizeaza interactiunea dintre diferitele grupe de fibre neuronale Aa , Ab , Ad si C . Descoperirea neuronilor intercalari demostreaza ca : neuronul spino-talamic nu este al doilea neuron ( deutoneuron) ci un neuron de ordinul III, deutoneuronii fiind de fapt neuronii intercalari ; un impuls dureros declanseaza un reflex vegetativ ( vasomotor sau sectretor ) si aici exista posibilitatea de a o accentua prin diferite tipuri de masaj si implicit grabirea disparitiei acestuia. Diferitele tipuri de masaj declanseaza in arcul dorsal fenomene inhibitorii . La nivelul grupurilor neuronale se realizeaza interactiunea dintre fibrele groase cu conducere mai rapida Aa si Ab ce conduc sensibilitatile extraceptive specifice si fibrele algoconductoare ( Ad si C ) . Din fibrele senzitive ce intra in alcatuirea fascicolului Goll si Burdach se desprind colaterale care fac sinapsa cu neuronii intercalari din substanta gelatinoasa a cornului posterior . Aceste colaterale determina o inhibitie fie directa asupra fibrel,or presinaptice fie printr-un neuron inhibitor intercalar va bloca eliberarea substantei P ( de la pein = durere ) , la nivelul sinapsei blocand transmiterea impulsurilor pe calea spinotalamica laterala .