Sunteți pe pagina 1din 2

Poezie trista...

... "Spunei-mi, n-ai vzut cumva o ar ? Am fost plecat vreo 9 a...ni pe-afar; ... Azi am venit i-o caut cu ardoare, Dar n-o gsesc i-n suflet ru m doare. O caut peste tot, am fost i-n sate, Ogoare plng n buruieni lsate, nspre pduri, potecile uitate M-au rtcit ntr-un pustiu de cioate. Acas poarta nu e zvort, Cci mama tot mai iese i se uit; Atta dor i-a mai rmas pe lume, Feciorii s-i mai strige iar pe nume. Moneagul iese-n cale i-o ntreab: "Vine? La anul, cred! Acu-i la treab, La noi n ar-i mult srcie. tiu ei - c de-or veni, la ce s vie?!" Spunei-mi, n-ai vzut cumva o ar Cntat de poei odinioar, Cu ochi de cer i plin de verdea? Am fost i-am cutat-o i la pia. Acolo nu era, de bun seam, C prea o njurau romni de mam; Harbuzul, ptrunjelul, biata prun, Erau culese parc de pe Lun! Chiar, voi nu ai vzut pe jos o ar, Clcat n picioare i murdar?

Ce-avei cu ea? Nimica nu v cere, Eu o declar singura mea avere!"