Sunteți pe pagina 1din 7

Imperiul colonial francez

Fran a a avut posesiuni coloniale n diferite forme, ncepnd cu secolul al XVII-lea pn n deceniul al aptelea al secolului trecut. n secolele al al XIX-lea i al XX-lea, imperiul su colonial era al doilea ca mrime dup cel britanic. n momentul de maxim dezvoltare, ntre 1919 i 1939, al doilea imperiu colonial francez se ntindea pe aproximativ 12.898.000 km. Alturi de teritoriile metropolitane, suprafaa total aflat sub suveranitatea francez atingea 13.000.000 km, adic aproximativ 8,7% din suprafaa uscatului mondial. n zilele noastre, rmiele acestui vast imperiu sunt reprezentate de sutele de insule i arhipelaguri din Atlanticul de Nord, zona Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud i de Nord ca i un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafa total de 123.150 km, adic numai 1% din teritoriul coloniilor antebelice. Toate aceste teritorii se bucur de reprezentare complet la nivel naional, ca i de diferite grade de autonomie. (Vedei i: Diviziunile teritoriale ale Franei).

Imperiul colonial medieval francez Se poate spune c existena unui imperiu colonial francez a nceput de facto cu teritoriile de peste Marea Mediteran din secolele al XII-lea i al XIII-lea, cucerite ca urmare a cruciadelor trzii, dei, n acele timpuri, aceste posesiuni nu erau considerate colonii. Prima posesiune de peste mri a Franei a fost primul Regat al Ierusalimului, cu primul rege ncoronat aici n 1100, Baudouin. Cuvntul franuzesc outremer i are originile n acest regat. Cruciada a patra a dus la mprirea Imperiului Bizantin n 1204, cu oraul Constantinopole i teritoriile nconjurtoare, att din Europa ct i din Asia, ncorporate n aa-numitul Imperiu Latin, condus de nobili originari din Burgundia, Flandra, i Courtenay. Acest imperiu a supravieuit atacurilor vecinilor pn a fost cucerit de Imperiul de la Niceea n 1261. Frana a invadat Egiptul n timpul celei de-a aptea cruciade din 1249 i a ocupat Delta Nilului pentru un an. Domnia Angevin a durat n Regatul Siciliei i n Malta din 1266 pn la nceputul secolului al XIV-lea, cnd teritoriile respective au fost cucerite de aragonezi. Familia nobil francez de Lusignan a ocupat tronul Ierusalimului pn la cucerirea oraului de mameluci n 1291, iar Regatul Ciprului pn n 1489.

Primul imperiu colonial francez

Primele expediii ale lui Giovanni da Verrazzano i Jacques Cartier de la nceputul secolului al XVIlea, ca i desele cltorii ale pescarilor francezi ctre Marile Bancuri i Newfoundland din acel secol, au fost precursorii ncercrilor de colonizare ale Americilor. Interesele Spaniei n America i izbucnirea n Frana a rzboaielor religioase la nceptul secolului al XVI-lea, au mpiedicat eforturile mai consistente de colonizare. Primele ncercri franceze de nfiinare a unor colonii n Brazilia la Rio de Janeiro (1555) i la So Lus i n America de Nord, n Florida (1562) au fost zdrnicite de spanioli i portughezi.Istoria imperiului colonial francez a nceput cu adevrat pe 24 iulie 1605, odat cu fondarea Port Royal n colonia Acadia din America de Nord, n ceea ce este azi Nova Scotia, Canada. Dup civa ani, n 1608, Samuel de Champlain a fondat Quebec, care avea s devin capitala unei colonii uriae ca suprafa, dar foarte slab locuite, Noua Fran, cunoscut i cu numele de Canada.Dei, prin aliane cu diferitele triburi amerindiene, francezii au reuit s exercite controlul asupra a unei mari ntinderi din continentul nord-american, aezrile franceze erau limitate n general la vale rului St. Laurent. Mai nainte de nfiinarea n 1663 a Consiliului Suveran, teritoriile Noii Frane s-au dezvoltat drept colonii comerciale. Numai dup sosirea intendentului Jean Talon, Frana a asigurat mijloacele necesare pentru dezvoltarea unor colonizri masive cu populaie de pe vechiul continent, aa cum fceau deja britanicii. Spre deosebire de Anglia, n Frana interesul pentru colonizare era relativ redus, fiind concentrat mai ales n direcia asupra dominaiei asupra btrnului continent. De-a lungul ntregii sale istorii, Noua Fran sau chiar Canada, s-au aflat cu mult n urma coloniilor britanice din America de Nord, att din punct de vedere al dezvoltrii populaiei ct i din punct de vedere al economiei. Acadia a fost pierdut n favoarea britanicilor prin Tratatul de la Utrecht din 1713.n 1699, preteniile teritoriale ale Franei n America de Nord au continuat s se manifeste cu vigoare odat cu fondarea Louisianei n bazinul rului Mississippi. Reeau comercial extins din toat regiunea, conectat cu cea a Canadei prin Marile Lacuri, a fost aprat de o vast reea de puncte fortificate, multe dintre ele centrate n ceea ce este azi statul Arkansas.n vreme ce imperiul colonial francez nord-american de extindea, s-a nceput constituirea unui imperiu colonial mai mic ca ntindere, dar mult mai profitabil, n India de vest. Aezrile de-a lungul coastei atlantice a Americii de Sud n ceea ce este azi Guiana Francez au nceput n 1624. O alt colonie a fost fondat pe insula Saint Kitts n 1625, insula fiind mprit cu britanicii pn n 1713, cnd a fost semnat Tratatul de la Utrecht i francezii i-au cedat partea lor englezilor. Compagnie des les de l'Amrique a fondat colonii n Guadelupa i Martinica n 1635, o alt colonie fiind fondat n 1650 pe Saint Lucia. Plantaiile agricole din aceste colonii au fost construite i exploatate cu munca sclavilor adui aici prin comerul cu sclavi africani. Rezistena triburilor indigene a dus la expulzarea caribilor din 1660.Cea mai important posesiune colonial Caraibian a fost Saint-Domingue (azi Haiti ), nfiinat n 1664 n jumtatea vestic a insulei spaniole Hispaniola. n secolul al XVII-lea, Saint-Domingue devenise cea mai bogat colonie productoare de zahr din trestie din ntreg spaiul Caraibian. Jumtatea estic a insulei Hispaniola (azi Republica Dominican) a fost i ea pentru o scurt perioad sub controlul francez dup ce a fost cedat de spanioli n 1795.Expansiunea colonial francez nu s-a limitat numai la Lumea Nou. n Africa de Vest, francezii au stabilit posturi comerciale n Senegal, de-a lungul coastei n 1624. n 1664, a fost nfiinat Compania francez a Indiilor de Est pentru a participa la comerul profitabil cu Orientul ndeprtat. Au fost nfiinate colonii n India - Chandernagor n Bengal (1673) , Pondicherry n sud-est (1674), iar mai trziu n Yanam (1723), Mahe (1725) i Karikal (1739) (Vedei i: India Francez). Au fost nfiinate colonii pe insulele din Oceanul Indian, le de Bourbon (Runion, 1664), le de France (Mauriius 1718) i Seychelles (1756).

Conflictul colonial cu Marea Britanie


Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea au izbucnit primele conflicte coloniale ntre Frana i Marea Britanie, care vor avea ca rezultat final distrugerea celei mai mari pri a primului imperiu colonial francez. Aceste conflagraii au fost rzboiul pentru succesiunea austriac (17441748), rzboiul de apte ani (17561763), rzboiul revoluionar american (17931802) i rzboaiele napoleoniene (18031815).Dei rzboiul pentru succesiunea la tronul Austriei a avut un rezultat neconcludent i n ciuda succeselor lui Joseph Franois Dupleix, Guvernatorul general francez din India, i a victoriilor de nceput ale francezilor n Minorca i America de Nord din rzboiul de apte ani, Frana a fost n cele din urm nfrnt, britanicii cucerind nu numai Noua Fran (cu excepia insulelor Saint-Pierre i Miquelon), dar i cea mai mare parte a coloniilor Caraibiene i ntreaga Indie Francez. Dup semnarea tratatului de pace, Frana a recptat avanposturile comerciale din India i insulele Caraibiene Martinica i Guadelupa, dar competiia pentru putere n India a fost ctigat de britanici, iar n cazul Americii de Nord, francezii au pierdut toate posesiunile coloniale. Toat Noua Fran a fost cucerit de Marea Britanie, cu excepia regiunii Louisiana, cedat Spaniei, (ca o compensare petru anexarea de ctre englezi a Floridei spaniole).De asemenea, Frana a mai cedat Marii Britanii insulele Grenada i Saint Lucia din Indiile Occidentale. Dei pierderea Canadei a provocat regrete generaiilor care au urmat, n momentul petrecerii evenimentului nu a prut o catastrof, colonialismul fiind perceput n societatea francez neimportant i imoral.n timpul interveniei franceze n Revoluia american s-a obinut retrocedarea insulei Sainte Lucie, dup semnarea Tratatului de la Paris din 1783, dar acest teritoriu a fost nensemnat fa de ce speraser francezii n momentul declanrii interveniei. n 1791, resturile imperiului colonial francez au fost din nou zguduite de un dezastru, cnd Saint Domingue (care cuprindea o treime din insula Hispaniola), cea mai important i mai bogat colonie francez, a fost devastat de o mare rscoal a sclavilor. Sclavii, condui de Toussaint l'Ouverture, iar dup capturarea lui (1801) de Jean-Jacques Dessalines, au reuit s reziste mult vreme trupelor franceze, spaniole i britanice, pentru ca pn la urm s obin independena a ceea ce a devenit Haiti (1804), prima republic a negrilor din lume, nfiinat cu mult timp naintea viitoarelor state africane. ntre timp, rzboiul franco-britanic reizbucnit a dus la pierderea ultimelor colonii franceze. Dei dup Pacea de la Amiens din 1802 aceste colonii au fost retrocedate, odat cu izbucnirea unui nou conflict n anul urmtor, britanicii au reuit s reocupe toate posesiunile coloniale franceze caraibiene. Frana a reuit s recapete Louisiana n 1800, dar succesul revoltei haitiene l-a convins pe Bonaparte c meninerea acestei posesiuni ar fi foarte costisitoare, ceea ce a dus la vnzarea regiunii Statelor Unite n 1803. ncercare francezilor de a nfiina o colonie n Egipt n 17981801 a fost un eec.

Al doilea imperiu colonial francez


n perioada de sfrit a rzboaielor napoleoniene, cea mai mare parte a coloniilor franceze a fost restaurat : Guadelupa i Martinica, Guiana Francez, mai multe posturi comerciale din Senegal, le Bourbon (Runion) i cele cteva mici posesiuni din India. Pn n cele din urm, Marea Britanie avea s anexeze definitiv Saint Lucia, Tobago, Insulele Seychelles i le de France (Mauriius).Adevratul nceput al celui de-al doilea imperiu colonial francez a fost ns anul 1830, cnd Frana a invadat Algeria, care a fost cucerit treptat n urmtorii 17 ani. n timpul celui celui de-al doilea Imperiu Francez condus de Napoleon al III-lea, s-a ncercat stabilirea unui protectorat de tip colonial n Mexic, dar francezii au fost nevoii s abandoneze experimentul dup ncheierea rzboiului civil american, odat cu invocarea de ctre preedintele american a Doctrinei Monroe. Intervenia francez n Mexic a durat din 1861 pn n 1867. Napoleon al III-lea a reuit s stabileasc controlul francez asupra teritoriului Cochin-China (extremitatea sudic a Vietnamului, inclusiv Saigonul), ca i protectoratul asupra Cambodgiei.Cea mai mare parte a posesiunilor coloniale franceze au fost cucerite ns dup ncheierea rzboiului franco-prusac din 18701871 i proclamarea celei de-a treia republici (18711940). Din bazele din Conchin-China, francezii au cucerit Tonkin i Annam (n Vietnamul de azi) n 1884-1885. Acestea, mpreun cu Cambodgia i Cochin-China, au format Indochina Francez, la aceasta fiind adugat Laos (1893) i Kwang-Chou-Wan n 1900. n 1849 a fost nfiinat "concesiunea francez" din Shanghai, desfiinat numai n 1946. Francezii i-au ntrit prezena i influen n

Africa de Nord prin protectoratul asupra Tunisiei (1881). Treptat, Frana a reuit s controleze aproape toat Africa nordic, central, vestic, (Mauritania, Senegal, Guinea, Mali, Cte d'Ivoire, Benin, Niger, Ciad, Republica Centrafrican, Republica Congo), dar i enclava estic Djibouti (Somalilandul Francez) pn la sfritul secolului al XIX-lea. Expediia militar Voulet-Chanoine a fost trimis n 1898 din Senegal pentru a cuceri Bazinul Ciad i s unifice toate teritoriile franceze din Africa de Vest. Aceast expediie a cooperat cu alte dou expediii (Misiunea Foureau-Lamy i Misiunea Gentil), care naintau din Algeria i cursul mijlociu al fluviului Congo. Odat cu moartea rzboinicului musulman Rabih az-Zubayr, considerat cel mai mare conductor al zonei, completat ce crearea Teritoriului Militar Ciad n 1900, Misiunea militar Voulet-Chanoine Mission i-a ndeplinit toate obiectivele. Brutalitatea aciunilor militarilor francezei a provocat un mare scandal la Paris. n 1911, Marocul a devenit protectorat francez.Frana a stabilit colonii i n Pacificul de Sud: Noua Caledonie, insulele din Polinezia Francez (Insulele Societii, Marquesas, Tuamotou), iar mpreun cu britanicii au stabilit un control bipolar asupra Noilor Hebride.Francezii au reuit ultimele lor mari cuceriri coloniale dup ncheierea primului rzboi mondial, cnd au primit mandate asupra fostelor teritorii otomane care formeaz n zilele noastre Siria i Libanul i asupra celor mai multe colonii germane, aa cum au fost Togo i Camerun. O not caracteristic proiectelor coloniale franceze de la sfrtiul secolului al XIX-lea i nceputul celui de-al XX-lea a fost aa-numita misiune civilizatoare (mission civilisatrice), prin care se afirma c este de datoria naiunilor europene dezvoltate s civilizeze popoarele napoiate. Pornind de la aceast premiz, oficialitile coloniale au dus o politic de franco-europenizare n coloniile franceze, n special n Africa Francez de Vest. Africanii care au adoptat limba i cultura francez i s-au cretinat au primit cetenia francez i dreptul la vot.

Prbuirea imperiului colonial francez


Imperiul colonial francez a nceput s se destrame n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, cnd diferite pri ale imperiului au fost ocupate de alte puteri: Indochina de Japonia, Siria, Libanul i Madagascarul de Marea Britanie, Marocul i Algeria de Statele Unite i Regatul Unit, iar Tunisia de germani. Controlul asupra posesiunilor coloniale a fost restabilit treptat de Charles de Gaulle. Uniunea Francez, prevzut n Constituia Franei din 1946, nlocuia fostul imperiu colonial.Totui, Frana a fost imediat confruntat cu declanarea procesului de decolonizare. Guvernul lui Paul Ramadier a reprimat insurecia din Madagascar din 1947. n Asia, Vietminul condus de Ho Chi Minh a proclamat independena Vietnamului, act politic care a dus la declanarea primului rzboi din Indochina. Aproape imediat dup nfrngerea i retragerea Franei din Vietnam n 1954, a izbucnit un nou rzboi mai dur n colonia cea mai veche i mai important a Parisului, Algeria. Micrile de eliberare conduse de Ferhat Abbas i Messali Hadj aprute nc din perioada interbelic, s-au radicalizat dup al doilea rzboi mondial. n 1945, masacrul de la Stif, de care era responsabil armata francez, a fost o ncercare de nbuire a micrii algeriene de eliberare. Rzboiul algerian de independen a izbucnit n 1954. Algeria era o problem special pentru Frana, datorit numrului mare de coloniti europeni (aa-numiii pieds-noirs) care se aezaser n aceast regiune n 125 de ani de control al Parisului. Venirea la putere a lui Charles de Gaulle n 1958, n plin criz, a dus n cele din urm la recunoaterea independenei Algeriei n 1962 prin Acordurile de la vian.Uniunea Francez a fost nlocuit n noua constituie francez din 1958 prin Comunitatea Francez. Numai Guineea a refuzat, dup o consultare popular, s fac parte din noua organizaie, pe care o considera tot de factur colonial. n timpul rzboiului din Algeria, Comunitatea Francez s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscut independena, dup convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales s fie n continuare parte a Franei, cptnd statutul de departemente i teritorii de peste mri. Criticii neocolonialismului au afirmat c noua Franafrique este doar o form mascat a mai vechii guvernri coloniale. Ei au afirmat c n vreme ce de Gaulle recunotea pe de-o parte independena fostelor colonii, pe de alt parte crea noi legturi care s mpiedice ndeprtarea de Paris a noilor naiuni aprute pe harta politic a lumii. Principalul colaborator al lui de Gaulle n aceast ntreprindere a fost Jacques Foccart, consilierul pe probleme africane, cel care este responsabil n special pentru secesiunea Biafrei (rzboiul civil din Nigeria) din deceniul al aptelea.

Imperiul colonial European:


Inceputa de Columb si Vasco da Gama, expansiunea europeana a atins apogeul la sfirsitul secoluluui XIX, cind marile puteri occidentale au creat imperii coloniale uriase, dominind intreaga lume. De-a lungul istoriei au existat mai multe imperii, de la asirieni la imperiul european al lui Hitler in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea acestora erau relativ compacte, create prin expansiuni teritoriale in zonele invecinate. Imperiile coloniale ale principalelor puteri europene implicau dominatia acestora asupra popoarelor indepartate, ne-europene. Imperiile cuprindeau aproape intreaga lume si se bazau pe superioritatea economica si tehnologica. Apogeul acestui proces, atins in secolul XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului. Bazele imperi 13413c215n ilor coloniale datau din secolul XV, cind Columb a ajuns in cele doua Americi, iar portughezii au descoperit o ruta maritima.spre India. La fel cum au facut cu micile colonii din Asia, europenii au inceput cucerirea si colonizarea Lumii Noi. In secolul al XVIII-lea, America Centrala si de Sud erau impartite intre Spania si Potugalia, iar Marea Britanie si Franta se luptau pentru stapinirea Americii de Nord, pina cind Marea Britanie a iesit victorioasa din Razboiul de Sapte Ani (1756-1763). "Primul Imperiu Britanic" s-a destramat atunci cind colonistii americani au respins conducerea britanica si au fondat S.U.A. Aceasta revolutie a americanilor a demonstrat faptul ca europenii stabiliti aici erau imposibil de controlat de la asa mari distante, decit daca acestia simteau ca guvernele de acasa actioneaza in favoarea propriilor lor interese; si chiar si asa , acestia aveau sa insiste sa-si cistige independenta. Acest lucru s-a intimplat la inceputul secolului XIX, cind coloniile spaniole si portugheze din America s-au revoltat si si-au dobindit independenta. Exemplul lor a fost urmat de britanici, care s-au hotarit sa acorde guvernare proprie coloniilor Australia, Noua Zeelanda, zona de sud a Africii de Sud si Canada , unde se stabilisera foarte multi europeni. In mod surprinzator, dezvoltarea acestor state era in mare parte o consecinta a conditiilor mizerabile din Marea Britanie, care au facut ca emigrarea spre coloniile americane sa fie pentru milioane de oameni mai atragatoare decat viata pe paminturile lor natale.

Apogeul Imperiului:
In 1815 britanicii posedau deja un imperiu imens de expansiune, in timp ce majoritatea rivalilor lor - spaniolii, portughezii si olandezii - pareau sa stagneze. Prin urmare in ultima faza a imperialismului european din secolul XIX, cind cea mai mare parte a Asiei si Africii a fost colonizata, Marea Britanie era in frunte. Cu toate acestea, vechea sa rivala, Franta, a devenit si ea extrem de activa si au aparut si citeva puteri coloniale noi. In Asia, presiunile Marii Britanii asupra Indiei s-au intensificat, pina cind intregul sub-continent (Pakistanul, India si Bangladeshul de azi) a fost supus direct sau indirect conducerii britanice. Pina la Rascoala Indiana din1857, India era responsabilitatea Companiei India de Est, dupa care a fost preluata de Coroana. India a fost in curind privita ca "Bijuteria Coroanei", vasta si exotica, in timp ce Armata Indiana a devenit expresia autoritatii si prestigiului britanic n Orient.

Comert si politica:
Comertul si politica au dus la o continua raspindire a influentei britanice. Singapore a fost fondat in anul 1819, insa urmatoarea miscare importanta a avut loc dupa o jumatate de secol, cind Burma si Malaya (astazi Birmania, respectiv Malaezia) au fost cucerite dupa o serie de razboaie si tratate. Franta a cucerit Indo-China (Vietnam, Cambodgia si Laos), in mod asemanator. Expansiuni si mai importante au fost inregistrate in Asia Centrala, de catre rusi, care au patruns in Persia si Afganistan. De vreme ce noile lor teritorii au fost incorporate in statul rus, formind o masa neintrerupta de teritorii, era usor de trecut cu vederea faptul ca acestea erau, la urma urmei, colonii aflate sub stapinirea rusilor, nu doar pe timpul tarilor, ci in perioada sovietica. Deoarece succesele rusilor pareau sa puna in

pericol India britanica, rivalitatea anglo-rusa a devenit foarte intensa la sfirsitul secolului XIX. Din aceasta cauza, state ca Persia, Afganistan si Tibet aveau o independenta fragila, desi cele doua mari puteri au cazut in cele din urma de acord asupra unei diviziuni in "sfere de influenta", in care fiecare dintre ele putea interveni, daca interesele ii erau amenintate. China, de asemenea, si-a pastrat o independenta nominala, desi a fost obligata sa cedeze teritorii Rusiei si sa-si deschida porturile pentru comertul cu Occidentul, trebuind sa faca concesii una dupa alta. Istoria Chinei din secolul XIX a fost presarata cu numeroase umilinte, rezultate din Razboiul Opuilui (1841-1842), cind britanicii i-au silit pe chinezi sa importe drogul, pina la infringerea sa (1894-1895) de catre Japonia, un stat asiatic, care reusise sa se adapteze mai bine la noile realitati ale lumii moderne. In Africa, ca si n Asia, s-a inregistrat o activitate coloniala redusa n prima jumatate a secolului XIX, desi francezii incepusera cucerirea Algeriei in jurul anului 1830. In acea perioada, multi britanici erau sceptici fata de valoarea coloniilor, iar un scriitor devenit politician, Benjamin Disraeli, le-a calificat drept : "pietre de moara agatate la giturile noastre". Mai, tirziu, acesta si-a schimbat parerea si, in calitate de prim-ministru, a facut din Marea Britanie cel mai mare actionar al Canalului Suez (1875) si, printr-un gest imperialistic extravagant, a proclamat-o pe Regina Victoria Imparateasa a Indiei (1877). Insa abia dupa 1880 imperialismul a inceput sa faca parte din constiinta britanica, popularizat prin povestirile si poeziile lui Rudyard Kipling si sarbatorit in stil mare in timpul celor doua jubilee ale Reginei Victoria (1887 si 1897).

De la Cape la Cairo:
Englezii inaintau spre nord, spre colonia Cape. Unul dintre cei mai inflacarati imperialisti era milionarul in diamante Cecil Rhodes, primul ministru al coloniei Cape, indemnat de o viziune despre o ruta continentala britanica intre Cape si Cairo. Rolul pe care l-a avut in expansiunea nordica a fost atit de important incit doua colonii au fost denumite dupa numele sau: Rhodesia de Nord (Zambia) si Rhodesia de Sud (astazi Zimbabwe). Teritoriul britanic a fost in cele din urma limitat la doua republici : Transvaal si Statul Liber Orange, care fusesera infiintate de descendenti ai colonistilor olandezi in Cape. In anii 1830, acesti afrikaneri, sau buri, au preferat sa se indrepte spre interiorul continentului, decit sa ramina sub conducere britanica. Neintelegerile dintre ei si englezi au inceput din nou, in special dupa ce s-a descoperit aur pe teritoriul lor, fapt ce a atras britanici si alti straini, cautatori de aur. Conflictele dintre acestia au culminat in Razboiul Bur din 1899-1902, care s-a sfirsit cu anexarea statelor de afrikaneri.

Sfirsitul colonialismului European:


Al doilea Razboi Mondial a zgduit marele imperii pina la temelii.Dupa1945,in mod intentionat putrile coloniale s-au retras lasind in urma multe state independente.In 1914 imperiile europene din Asia, Africa erau puternice ,iar administratorii imperiali erau siguri ca fac o treaba buna aducind civilizatia in rindul popoarelor ce le stapineau. In Imperiul Britanic colonialismul exercitat de 'tara mama' a fost inlocuit cu autoguvernarea proprie- o implicare mai mare sau mai mica in dirijarea propriilor afaceri - in comunitatile in care colonistii albi au in majoritate. Dintre acestea , Canada, Africa de Sud ,Australia si Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute sub numele de Bominioane,cea ce inseamna ca acestea sufera schimbari in cadrul Imperiului. Dupa Primul Razboi Mondial coloniile Armeniei,Turciei care fusese infrinte au fost impartite intre aliatiinsa nu au devenit posesiuni absolute.In schimb acestea au devenit tutele ale Ligii Natiunilor.Dupa ce le-a facut unele promisiuni arabilor in timpul razboiului ,UK a infiintat regatele Irakului si Iordanului, iar in 1932 Irakul a ignorat suveranitatea britanica si a devenit independent. De asemenea UK a promis ca va crea o 'Casa

Nationala'pentru evrei ,dar in curind a intimpinat dificultati in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si evrei.O alta consecinta si mai grava asupra Imeriului s-a produs dupa al doilea Razboi Mondial, in special in Orientul Mijlociu si Asia.Suveranitatea coloniala fusese sfidata in multe zone,iar imperiilor coloniale ,epuezate in urma razboiului ,li se parea imposibilsa o ia de la capat. Franta a abandonat Libia si Siria ,colonia libiana ai Italiei care fusese , infrunta a devenit regat independent, la fel ca si Iordanu, iar in Palestina, UK a renuntat pur si simplu la mandate, retragindu-se in 1948, lisind Natiunile Unite sa se confrunte cu problema arabilor si evreilor.In Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii europene. Un episode dramatic a fost predarea celor 60.000 de militari britanici si imperiali, care aparau inexpugnabilul Singapore. Cind in sfirsit japonezii au plecat, nationalistii au preluat Indiile de Est olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au luptat pentru a redobindi controlul fostei lor colonii pina in 1949, cind aceasta a devenit independenta sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes in Indochina; ei au recapturat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezistenta formidabila.