Sunteți pe pagina 1din 112
4/27 Page 1 of 112

4/27

Page 1 of 112

3. PREDICA iN VECHIUL

TESTAMENT.

CATEVA

REPERE

Page 23 of 256

Una dintre carentele predicii zilelor noastre este eli folose~te extrem de putin Vechiul Testament!, ignorand totodata pe cei care, prin ravna exemplara, pot fi numiti pe drept cuvant propovaduitori ai voii Domnului. in conditiile in care astiizi oficiul Amvonului are 0 responsabilitate crescanda, deodata cu a celorlalte slujiri, desigur, propoviiduitorii trebuie sii reconsidere cu atentie maximii toate izvoarele autentice ale demersului omiletic. in acest scop, nu trebuie ignorata nici 0 sursa care poate servi slujirii invatatore~ti, intre care Vechiul Testament ocupa, lara indoiala, un loc prioritar. Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca Biserica Ortodoxa se confrunta astiizi intr-o masurii din

ce in ce mai ingrijoriitoare cu "propovaduitori" sectari tot mai numero~i, intre care foarte multi exploateaza scrierile vetero-testamentare cu un zel cantitativ apreciabil. "Cantitativ" doar, pentru ca, a~a cum se cunoa~te, sub aspectul calitiitii ~i al corectitudinii ermineutice propoviiduirea lor este, de fapt, un act anti-omiletic. Trebuie sa recunoa~tem insa cinstit cii zelullor este real, cii citesc ~i comenteaza pasaje intregi din Legea Veche, chiar daca 0 fac fora pricepere, cum inspirat se exprima pentru astfel de cazuri Sf'antul Apostol Pavel: "Caci Ie marturisesc cii au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt rara pricepere!,,2 (Romani 10, 2). Ei bine, chiar lara aceasta pricepere ei "propovaduiesc", iar acest fapt se rasfrange dureros asupra sutelor ~i miilor de ascultatori, nefericite victime ale ignorantei ~i separarii de Biserica cea una. Concluzia este limpede: daca predicatorii autentici nu vor include in actul omiletic ~i Vechiul Testament, ~i nu vor explica ei in~i~i cele cuprinse in el, multi dintre potentialii beneficiari, ascultatori domici ai cuvantului Domnului, i~ivor pleca urechea, co~tient sau nu, catre ,,misionarii" sectari, care 0 fac cu atata zel, cum spuneam. Din aceste motive consideriim oportun sii readucem in atenpe acest subject, in care s-a mai scris, de altfel, cu multa competenta in literatura omiletica romaneasca 3 , dar care se cere actualizat iara oJi iara. Pomim la drum remarcand faptul ca insu~i Mantuitorul Iisus Hristos racea deseori referiri la inviitiiturile din Legea Veche, aprobativ falii de unele, critic fata de altele,

incepand de obicei cu expresia "Ali auzit ca s-a zis

" Era aprobativ fatii de ce1e cu

valabilitate ve~nicii, critic cu cele care nu mai corespundeau mesajului evanghelic. Spunem "critic" nu in sensul strict al dezaprobarii, ci al precizarii unei impliniri a ceea ce s-a spus ~i s-a scris a fi valabil pana la El. Sa ne amintim cii celor care-L suspectau de nerespectarea sau "stricarea" Legii, Mantuitorul le-a spus limpede ~i neinviiluit, tocmai pentru a nu ingadui cuiva ispita interpretiirii echivoce: "Sii nu socotiti ca am venit sa stric

Legea sau proorocii; n-am venit sii stric, ci sa implinesc!" (Matei 5, 17). "Sa implinesc" se refera la acele prescriptii cu valabilitate limitata, care s-au implinit in El, ~i care nu mai trebuia sa constituie 0 povarii in Legea Harului (multitudineajertfelor, ziua sambetei etc.). AItele au primit, tnsa, confirmare prin inse~i poruncile ~i pildele Sale (cele zece porunci, iubirea de Dumnezeu .Ji aproapele etc.) carora le-a imprimat un nou sens, acela

I Aftrmalia noastra se bazeaza pc un test Iacut unui numar de peste 100 de studenli de la Sectia Teologie Pastorala a Facultatii din Bucure~ti, dintre care foarte putini au putut aduce marturie ca la bisericile pe care Ie frecventeaza yreo!ii utilizeaza ~i Vechiul Testament in predici. « Fara cuno~tin!1if),in unele editii ale Sfintei Scripturi, ceca cc insearnna, practic, accla~ilucru. 3 Ciiteva repere bibliografice vor fi consernnate la srar§itul acestei prelegeri.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 2 of 112

Page 24 of 256

al desaviin~irii. Retinem, a~adar, ca Mantuitorul nu a inlaturat tezaurul vetero-testamentar,

ci a cliidit pe et, a~a cum un constructor inte1ept procedeaza la ridicarea unei case,

racandu-i mai inmi temelia. Predica cre§tina s-a ciadit, astfe1, pe stradaniile omiletice ale

predicatorilor Vechiului A~ezamftnt, iar ca 0 confinnare imediata amintim faptul ca insa§i omilia, ca termen §i ca gen at predicii, a fost preluata de la Templul iudaic. De altfel, Evangheliile sunt pline de miirturii in care ni se vorbe~te ca Mantuitorul intra adesea in

sinagogi, citea din "Scripturi" ~i tftlcuia intelesul lor (racea, adidi, 0 omi/ie), in fata ascultatorilor fascinati de intelepciunea ~i puterea cuvantului Sau. Caci ne spune Sffintul

Evanghelist Matei: "

ciirturarii lor" (7, 29), iar Sfantul Evanghe1ist loan completeaza exciama!ia de admiratie a fericitilor Sai ascultatori: "Niciodata n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta!" (7, 46). De aceea, mergand pe unne1e Mantuitorului, yom incerca in cele ce unneaza sa

redeschidem "Vechile Scripturi", dupa indemnul Sau (Cerceta!i Scripturi/e

sa ne amintim de ciitiva slujitori remarcabili ai cuvantului dumnezeiesc ~i sa evidentiem

totodatii diteva rep ere omiletice, pentru implinirea scopului marturisit deja, acela de a valorifica mai eficient tezaurul Vecruului Testament in predica actuaUi. Trebuie sa ne amintim ~i sa recunoa§tem mai intiii faptul ca inca de la inceputul istoriei neamului omenesc, cu toata caderea lui de la desavftr§irea sfinteniei, legatura intre Ziditorul ~i raptura Sa nu s-a intrerupt. Dumnezeu a vorbit oamenilor necontenit §i i-a

ajutat sa se ridice la "frumusetea cea dinmi", adevarul Lui fiind totdeauna marturisit. A existat, deci, continuu, 0 revela!ie a voii Lui, lacota con§tiintei neamului omenesc, care a fost comunicata, interpretata ~i intarita printr-o lucrare omeneasca con~tienta ~i independenta, de~i condusa in chip supranatura!. Interpretii voin!ei ~i cuvftntului lui Dumnezeu, care au explicat uneori mai limpede, alteori mai obscur, se pot numi pe buna dreptate predicatori, deoarece ei au vestit cuvftntul lui Dumnezeu, pregatind omenirea pentru intruparea Mantuitorului Iisus Hristos. Evident, ne ducem cu gandul la prooroci, dupa marturisirea Sf. Ap. Pavel: "Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe feluri §i chipuri a vorbit parintilor no§tri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe unna ne-a grait noua

prin Fiu1 "

(Evrei I, 1-2). Sa nu-i uitam, insa, pe predecesorii lor, intre care mai

insemnap sunt Noe, Moise §i Aaron, dar, alaturi de ei, ~i alti slujitori ai invataturii. Noe

nu a fost doar un patriarh "drept §i neprihiinit intre oamenii timpului sau, care merge a pe

ii invata pe ei ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau

, loan 5,39),

calea Domnului" (Facerea 6, 9), ci ~i un miirturisitor prin cuvant al drepta!ii, cum inspirat I-a numit Sf. Ap. Petru: "Caci Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie pazit spre judecata. ~i n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptap.i, cand a adus potopul peste cei rara de credinta" (II Pt. 2, 4-5; sub!. n.). Moise, care a condus un "exod" §i a eliberat pe fratii siii din robia politica a Egiptului, om de stat §i eminent organizator sub ascultarea nemijlocita a Domnului, nu s-a simtit, totu§i, in stare

sa

vesteasca adevarul dumnezeiesc

in adunari ob§te§ti "ca era zabavnic in

grai ~i incurcat

in

limba" (le§ire 4, 10), lasand aceasta slujba lui Aaron. Totu§i, chiar §i cu neiscusinta in

grai, misiunea de eliberator §i organizator presupune 0 permanenta eomunicare ~i este exclus ca tot timpul Aaron sa fi vorbit in locul sau. El este, de altfel, unanim recunoscut ca autor al Pentateuhutui, a§adar un propoviiduitor eel pulin prin seris, dupa cum consemneaza cartea Deuteronom: ,,Apoi a scris Moise legea aceasta §i a dat-o preo!ilor, fiilor levitilor, care purtau chivotul legii Domnului ~i tuturor batranilor fiilor lui Israel"

(31,9),

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 3 of 112

4/27 Page 3 of 112 Page 25 of 256 Din ~irul altor exemple ale slujirii didactice,

Page 25 of 256

Din ~irul altor exemple ale slujirii didactice, afara de cea a profetilor despre care yom vorbi in chip special, mai amintim un moment relevant. In vremea lui losafat (870­

846), care a domnit in luda dupa Roboam ~i Asa, au fost trimise "cinci dintre capeteniile sale, Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael ~i Miheia, ca sa invete poporul prin cetatile

lui Iuda. Impreuna cu ei au trimis ~i leviti

au invatat in Iuda, avand cu ei cartea Legii Domnului; ~i au cutreierat toate cetatile lui Iuda ~i au invatat poporul" (II Paral. 17, 7-9). lata, a~adar, cateva repere limpezi ale slujirii invatatore~ti in Testamentul cel Vechi, exemplificatoare, la care se pot adauga,

desigur, muIte altele. Trebuie sa precizam ca nu numai cuvantul invatatorilor (= predicatorilor) era pretuit ca atare de catre ascultatorii receptivi, ci ~i vorbirea in sine, comunicarea obi~nuita. lata ce spune in aceasta privinta Isus, fiul lui Sirah: "Sa nu lauzi

Vorba

Vorbirea

pro~tilor este groaznidi ~i rasullor izbucne~te in desratarile pacatului

Predica pro/efilor. Cu toate eli darul profetiei nu era ereditar ca al preo!iei, proorocii s-au apropiat mai mult decat preotii legii vechi de propovaduitorii predicii cre~tine, fiind invatatorii propriu-zi~i ai poporului. Vechiul Testament consemneaza chiar ~coli unde erau instruili tineri, 'intr-un regim de dibdare, saracie ~i lepadare de sine. Ei sunt denumitifiii proorocilor (IV Regi, 2, 15: 4, 38 etc.). Scoli ale profetilor se gaseau In Ghibeea, Rama, Ghilgal, Betel, lerihon ~i Munte1e Efraim. lar despre instruirea in arta muzicala ~i duhul profetic gasim mai multe mentiuni la I Regi, X, 5, 6; I Paralip. 25, 1; II Regi, 6, 5 etc. Cel mai vechi sens al cuvantului ebraic "profet" (nabi, pI. nebiim) nu este atat eel de prezicator cat de cuvantiitor, orator, interpret. lar TTpo¢1j17JS' din greaca clasica inseamna persoana care vorbe§te pentru altul, a~adar cineva care se gase~te sub influenta superioara, respectiv a lui Dumnezeu, interpretand voia Lui. Practic, prin profet vorbe~te Insu~i Dumnezeu. De~i profetii erau oameni din popor, chemarea lor la misiune 0 racea direct Dumnezeu, fapt care Ie dadea 0 autoritate suprema 'in slujirea cuvantului. Profetii spun poporului ce pacate ii pasc, rara sa se teama de cineva. Nu putine erau cazurile cand predica lor producea cainta, inclusiv izbavire, in sanul ascultatorilor. Sa ne amintim di cetatea Ninive a fost crutata in urma cain!ei datorate predicii lui lona, fapt evocat chiar de Mantuitorul (Matei 12, 41). Oameni prin excelenta ai lui Dumnezeu, ei se socoteau raspunzatori numai fata de El. De aceea mustranle lor nu-i crutau nici pe regi (cazurile cele mai cunoscute sunt mustrarea lui David de ditre Natan ~i a lui Ahab de catre Ilie). Profetul marturisea adevarul ~i credinta mai mult moral-spiritual decat dogmatic ~i cu 0 elocin!a atat de impetuoasa ~i patetica incat provocau adesea profunde zguduiri de

con~tiinte.

pe nimeni Inainte de a vorbi cu el, caci cuvantul este piatra de incercare a omului

celui cuvios este totdeauna cu intelepciune, iar eel nebun se schimba ca luna; "

lar din preo!i pe Eli~ama ~i loram.

Ace~tia

(27, 7, 9, 13).

Tematica prioritara a propovaduirii lor s-a axat pe doua coordonate: monoteismul ~i mesianismul. Monoteismul, insotit de 0 luptii acerba impotriva idolatriei, a pregatit, de fapt, omenirea pentru intruparea lui Mesia, Fiului Dumnezeului Celui Unic. Mesianismul

este,

mesianice, constituie miezul continutului omiletic vetero-testamentar. Alaturi de

de altfel, frrul ro~ual Vechiului Testament, de la un cap la altul 4 , de aceeaprofefiile

4 Semnaiilm in acest subiect excelenta carte a Pr. prof. dr. Nicoiae NEAGA, Hristos in Vechiul Testament. lnsemnari pe marginea texte/or mesianice, Seria Teoiogica, nr. 27, Sibiu, 1944, 149 de pagini, structuratli In cinci capitole: I. Profe~ii mesianice in caqile istorice; II. Profetii mesianice in cartea loy; III. ProfeVi mesianice in psaimi; IV. Profetii mesianice in caqile profetilor; V. Profetii mesianice in caqile necanonice.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 4 of 112

Page 26 of 256

propovaduirea eredintei in Dumnezeul Unie 9i demasearea degertaciunii idolilor, profetii vorbeau neeontenit de pedeapsa paeatului 9i a tuturor ratacirilor. Ei nu aduc ceva nou sau eontrariu fata de legea lui Moise, ei, pe aeeasta temelie, zidese mai departe, adiineind, deSaV8r9ind 9i spiritualizand 0 m09tenire transmisa posteritatii. Pe langa eontinutul ei religios, prediea profetilor a avut ~i mi g eatoare aeeente soeiale. Ei prevad 0 ordine soeiala superioara ee se va instaura dupa venirea lui Mesia, Pastorul eel drept, ,,Parintele pacii" (Isaia 9, 6), Care face dreptate eelor apasati, iar pe impilatori ii va bate eu toiagul gurii "

Sale. Sub stapanirea Lui "sabiile se vor preface in fiare de plug 9i laneile in eosoare (Isaia 2, 4). Prediea Veehiului Testament este 0 dovada a luptei lor neineetate pentru randuirea unei lumi superioare, fiind prediea tuturor timpurilor. De aeeea prooroeii pot fi numiti, pe drept euviint, contemporanii no~tri.

Exemplifiedri. Cu toate ea fieeare profet ar merita atenpe separata, spapul propus aeestui studiu ne obliga sa ne restrangem. Astfel, alegem trei profeti pe eare-i soeotim reprezentativi prin raportare la temele fundamentale: lsaia §i profetiile mesianice, !lie §i

lupta impotriva idolatriei 9i loan Botezatorul §i pregatirea propovaduirii Mantuitorului 5

/saia, numit pe buna dreptate

evanghelistul Vechiului Testament, roste~te eele mai

multe profetii mesianice. Parintele Nicolae Neaga, in exeeptionala luerare, Hristos in Vechiul Testament (Sibiu, 1944), rezerva profetului Isaia eel mai mare spatiu (p. 49-84), analizand 18 profetii mesianiee, multe din ele eu ajutorul taleuirilor Sfintilor Parinti. Face, totodata, analize din punet de vedere etimologie, prin expliearea termenilor ebraici originali. Textele mesianiee ale profetului Isaia sunt in general eunoseute ~i u~or de reperat (II, 2-3; II, 4; VII, 14; IX, 1,5,6 etc.). Nu Ie mai reprodueem, dar reeomandam studierea lor eu ajutorul sus-pomenitei lueran.

Cu privire fa dimensiunea oratorica a slujirii Profetului lsaia, evidentiem cinci aspecte (alese pe considerentuf actualita!ii, evident cu adaptarile de rigoare):

1. Forma de adresare (de aten!ionare, de fapt) este pe masura autoritatii lui, eonforma totodata eu starea moraHi jalniea in care eazuse poporul lui Iuda, in sanul earnia a propovaduit: ,,Aseultap euviintul Domnului, voi eonduditori ai Sodomei, luati aminte la invatatura Domnului, voi popor al Gomorei!" (I, 10);

2. Isaia este un iscusit utilizator al proverbelor. De exemplu: "Vai de eei ee zic raului bine ~i binelui rau" (V, 20); sau: "Gandurile Mele nu sunt ea giindurile "

3. Isaia este un

faeeti binele, eautati dreptatea, ajutati pe eel apasat, faeeti dreptate orfanului,

neobosit propovaduitor al dreptapi ~i pacii sociale: "Invatati sa

voastre, ~i eugetele Mele pre cum eugetele voastre, ziee Domnul

(LV, 8) etc.

aparati pe vaduva" (I, 17); "Prefaee-vor sabiile in fiare de pluguri ~i laneile lor in eosoare. Niei un nearn nu va mai ridiea sabia impotriva altuia ~i nu vor mai invata

razboiul "

eredineio~ia ea un brau pentru eoapsele Lui. Atunci lupul va loeui laolalta eu mielul ~i leopardul se va eu1ca langa eaprioara; ~i vitelul .;;i puiul de leu vor manea impreuna ~i un eopil ii va pa~te. Juniea se va duee la paseut impreuna eu ursoaiea ~i puii lor vor sala~lui la un loe, iar leul ea ~i boul va miinea paie; Pruneul de taFi

se va juea langa eu1cu9ul viperei ~i in vizuina ~arpelui otravitor eopilul abia

(II, 4) ; "Dreptatea va fi ea 0 eingatoare pentru rarunehii Lui ~i

5 Ultimele doua exemplifieari vor fi prezentate sub forma unor mici medalioane panegiriee, eu intentia de a Ie furniza studentilor no~tridoua materiale omiletice oareeum « de-a gata », spre utilizare la inceputul pastoratiei.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27 Page 5 of 112 Page 27 of 256 intarcat i~i va intinde mana. Nu

4/27

Page 5 of 112

Page 27 of 256

intarcat i~i va intinde mana. Nu va fi nici 0 nenorocire ~i nici un prapad in tot muntele Meu cel srant!" (XI, 5-9).

4. Isaia utilizeaza parabolele (pildele), in predicile sale. La capitolul al V-lea al cirtii, bunaoara, intiilnim pilda viei neroditoare, care anticipeaza profetic parabola smochinului neroditor, rostita de Mantuitorulla trecerea a peste 700 de ani (Luca XIII, 6-9), cu acel~i inteles: nerodirea poporului ales, i~eland, astfel, ~teptarile Stapanului-saditor, Dumnezeu.

5. In cadrul profetiei intalnim in special cuvantari parenetice ~i panegirice de 0 frumusete deosebita, care pot fi reproduse si acum la amvon, flira modificari esentiale. Din prima categorie am exemplifica pareneza despre post (cap. LVIII),

de 0' actualitate evidenta: "

Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti ~i sfiiramati jugul lor. Imparte painea ta cu eel flamiind, adaposte~te in casa pe cel

" (v. 6-7);

sarman, pe cel gol imbraca-l ~i nu te ascunde de cel de un neam cu tine

Nu

~titivoi postul care Imi place? zice Domnul.

Din a doua categorie, a panegiricelor (cu accente parenetice, de altfel), reproducem un fragment din profetia despre patirnile ~i jertfa Mantuitorului:

Dispretuit era ~i cel din urma dintre oameni; om al durerilor ~i cunoscator al

"

suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit ~i nebagat in seama. Dar EI a luat asupra-:;;i durerile noastre ~i cu suferintele noastre S-a impovarat Chinuit a fost, dar S-a supus ~i nu si-a deschis gura Sa; ca un rniel spre junghiere S-a adus ~i ca 0 oaie lara de glas inaintea celor ee 0 tund, a~a nu ~i-a deschis gura "

Sa

in concluzie, notam ca din toate aceste exemplificari se remarca 0 mare actualitate

a teme10r ~i modalitatilor de abordare ale mare lui profet, deodata cu posibilitatea utilizarii unor paTti insemnate din profetiile sale in predicile noastre.

(LIll, 3-12).

llie Tesviteanul, aprig luptator impotriva idolatriei ~i a slujitorilor ei, poate fi nurnit, prin actualitatea temelor predicii lui, contemporan al nostru. Exemplificarile de maijos vor fi, credem, intru-totul ilustrative:

Ahab, rege nelegiut,

1. Sf !lie, luptator impotriva idolatriei ~i a fal#lor preoli.

casatorit cu idolatra Isabela, a acceptat inchinarea la zeul pagan Baal, caruia i-a randuit

450 de preoti rnincino~i, iar pe preotii adevaratului Dumnezeu i-a omorat. Atunci me, dupa ce, cu puterea Domnului, a incuiat cerul spre a nu mai ploua 3 ani ~i 6 luni, ca

pedeapsa pentru aceasta nelegiure, i-a avertizat pe toti inehinatorii la idoli: "Pana ciind yeti ~chiopata de amandoua picioarele? Daca Domnul este Durnnezeu, urmati lui!" Iar cu

prilejul jertfei

Poate

sta de yorba cu cineva, poate doarme

ucis pe loc. Ce ar face me astazi, in mijlocul idolatriilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al "taumaturgilor" rasariti din noaptea comunismului ateu, al pretin~ilor "guru", al abaterii quasi-generale de la norme1e moralei cre~tine?Ar striga raspicat: "Pana cand yeti ~chiopata, 0, romanilor? Ziceti ca sunteti urma~ii lui Mircea cel Batran, Alexandru cel

Carmel, me

i-a flicut de ras pe preotii idolatri, care strigau in zadar pe Baal: "Strigati mai tare

iar poporul Uimurindu-se de rnincio~enia lor, i-a

de

",

pe

Muntele

Bun, :;;tefan cel Mare ~i SIant, Constantin Brancoveanul-Mucenicul, Carol I, sau Mihai I

eel Devotat? Daca da, va intreb: ee eredinta au avut? Nu eea ortodoxa? :;;i atunei, de ee

" Ce ar face

alergati dupa eredinte straine de neam ~i dupa dumnezei straini?

predieatorilor de tot felul (in fapt, preoli mincino§i)? Le-ar demasea impostura, eu

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 6 of 112

Page 28 of 256

temeiuri biblice ~i patristice rara drept de replica, in ~a fel incat poporul drept­ credincios, luminat, sa nu Ie mai cada in nici un feI victima.

2. Sf Ilie ~i via lui Nabot. Ne amintim cum rege1e Ahab, prin uneltirile Izabelei a

rapit via lui Nabot, pe care 0 mo~tenise de la parintii lui. Ce i-a spus Hie ne1egiuitului rege? "L-ai ucis pe Nabot ~i i-ai rapit via? In locul ~de au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge ~i sangele tau!" Si a~a a fost! Cum ar vorbi azi Sf. Hie tuturor uzurpatorilor de proprietati, nomenc1aturi~tilor care nu mai vor sa paraseasca proprietatile rapite de Ahabii

comuni~ti cu Izabelele lor? Cam a~a, credem: "Nu va este frica de mania Domnului? Credeti ca Yeti s:ffir~i cu bine, uzurpatorilor? Pana ~i Bisericii Ortodoxe, Biserica

Un singur exemplu va

neamului, i-ati rapit proprietati pe care nu vrep sa Ie mai cedati

dau: A~ezamintele Sf. Pantelimon, altadata manastire s:ffinta, pe care ati transformat-o in

carciurna! Grabiti-va, uzurpatorilor sa reparati nedreptatea, pana nu yeti avea soarta lui Ahab!"

3. Sf Ilie, om al rugaciunii. Sf. Ilie nu este doar un personaj aspru, justitiar

intransigent, gata sa taie ~i sa arda cu foc pe cei nelegiuti. Este ~i un om tandru, al rugaciunii smerite, al ravnei exemplare, dupa cum insu~i marturise~te: "Cu ravna am ravnit pentru Domnul Savaot!". Pe muntele Carmel, la vremea jertfei de seara, se roaga

staruitor: "Doamne Dumnezeullui Avraam, allui Isaac

Ca Tu Ie intorci inima

ca sa cunoasca astazi poporul acesta ca Tu e~ti singur Dumnezeu

la Tine!" Precurn atunci, ~i acurn se roaga pentru cei ce-l cinstesc in Sfmtele Biserici, caci el este un ales mijlocitor pentru toti care ingenuncheaza cu evlavie inaintea icoanei lui.

4. Sf Ilie lasa ucenici. In timp ce un car cu cai de foc 11 rnpea spre cer, Elisei, caruia

Hie ii lasase cojocul, semn al alegerii spre slujire, striga uimit: ,,Parinte, parinte, carullui Israel ~i calaretii lui!" Cuvinte pe care noi, preoti ~i credincio~i, urma~i ai lui Ilie in

masura in care yom urma faptelor lui, intelegem ~i marturisim: "Doarnne, Doamne, minunata-i scara care urca spre cer! Fa-ne vrednici sa pa~im pe ea spre a veni aproape de Tine, precum Hie proorocul a venit in carnl cu cai de foc!".

~i allui Israel! Auzi-ma Domne,

Slimtul loan Boteziitorul, cel din urma ~i cel mai mare dintre profeti, este 0

sinteza perfecta a slujirii educativ-morale a profetilor predecesori. Fermitatea ~i asprimea vieW lui au fost, insa, intelese gre~it de cei care citesc superficial Sfmtele Evanghelii. De aceea propunem mai jos analizarea unor calitati nesesizabile la 0 lectura mai putin atenta, calitap care anticipeaza (prole/esc, de fapt), insu~irileInvatatorului Suprem, Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Ce10r predispu~i Ia aprecieri pripite Ii se poate intampla sa creada ca evangheli~tii

fata incruntata ~i mana

vad in loan doar un personaj

ridicata amenintator asupra oricarui pacatos ce i-ar ie~i in cale. Caci, spun ace~tia, nu

.iata securea sta la

poate fi altfel cineva care striga conationalilor: "Pui de vipere" ~i "

radacina pomilor!" Sau care, in ipostaza justitiarului intransigent, cu 0 mana ridicata, tuna asupra pacatosului Irod Antipa: "Nu ti se cuvine sa tii de nevasta pe sotia fratelui tau" etc. Este gre~eala in care au cawt ~i unii regizori de filme ale vietii lui Iisus, in care Botezatorul apare doar ca un personaj pus pe strigate, tunete ~i fulgere, asupra a tot ce mi~ca-n juru-i. Desigur, Sf. loan, cel nurnit fnger in profetia lui Maleahi (III, 1) nu putea sa tolereze ipocrizia fariseilor ~i nid concubinajul din palatul regal. Si, totu~i: care

aspru, dur ~i neiertator: un sfant cu

Printed on Sam sung by Alexandru Popovici

4/27

Page 7 of 112

Page 29 of 256

este, de fapt, nota dominanta a personalitatii sale? Poate un Inger sa fie stapanit de duritate, asprime, intransigenta? Sa cercetam mai atent Noul Testament. Evangheli~tii, chiar in putinele amanunte pe care Ie surprind ne prezint~ un loan Botezatorul nebanuit la prima vedere de mai-pu!in cunoscatorii textelor sfmte. In cateva versete pe deplin graitoare, sFantul ne apare smerit, sfios, simplu, delicat, ginga$, pUn

de tandrete, afabil, indatoritor, bun $; afectuos, purtatorul unei mari ~i discrete iubiri. Sa exemplificam: smerit # sfios: Ii zice Mantuitorului inainte de Botez: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine ~i Tu vii la mine?" (Matei III, 14); simplu ~; discret in

traiul zilnic: "

.iar

hrana lui era lacuste ~i miere salbatica " (Matei III, 4); indatoritor, afabil, bun-sfetnic:

"Sf mulJimile il intrebau zicand: ce safacem? Raspunzand loan Ie zicea: eel ce are doua

haine sa dea celui ce nu are ~i cel ce are bucate asemenea; iar vame$ilor le-a zis: nu

avea imbracamintea lui din par de camiUi ~i 0 incingatoare de piele

faceti nimic mai mult peste ce va este randuit

lar

osta$ilor: sa nu asupriti pe nimeni ~i

sa fiti mu/tumiti cu solda voastral" (Luca III, 10-14); nereceptiv la intrigi, delicat $i

ginga$: "Rabi -Ii zic unii din ucenici- iata Acela (Iisus n. n

boteaza ~i tori se duc la EI"

delicatete dezannanta, in care se cuprind, deodata, ginga$ia, duio$enia # smerenia: " Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mire lui, care sta ~i asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit. Acela trebuie sa creasdi,

iar

(v. 29-30). Dupa ce am parcurs aceste marturii, ne mai apare loan Botezatorul aspru, dur ~i neiertator? Sau, dimpotriva, bun, delicat, indatoritor? Cu certitudine, oricine va vrea

sa fie obiectiv se va opri la aceste din unna insu~iri, la care se adauga ~i celelalte pomenite mai sus: smerit, discret, ginga$, a/abil, simplu ~.a. Totodata, invatam din aceasta analiza sa nu ne grabim niciodata sa catalogam pe cineva inainte de a-i privi cu

atentie insu~irile. Caci zice inteleptul Sirah: "Mai'nainte de a cerceta nu judeca; cuno~te intai ~i apoi dojene~te" (XI, 7). Incontestabilele calitati ale Sf. loan aveau sa-l impresioneze chiar ~i pe invarto~atul,

~i cu

dragoste 11 asculta" (VI, 20). Cum va fi decurs dialogul dintre marele profet ~i nefericitul

rege? Putem banui ca loan ii va fi vorbit cu asprime, pe buna dreptate, dar ~i cu mila ~i compasiune, sperand, de ce nu, in indreptarea pacatosului. Altfel, cum ar fi fost ascultat cu dragoste? Parca-l vedem pe lrod Iacand ochi mari, ca de copil ru~inat, prins in

flagrant de un invatator aspru, dar drept ~i bun, totodata. Un Irod ascultand dodl ~i fascinat A~adar, in realitate, "asprul" Botezator n-a fost decat un mie!-fnaintemergator al Mielului Hristos, pe care il vedem in cele din urmii ~ezandu-se supus in genunchi, in fata

Prevestire limpede a

supunerii ~i jertfei Mantuitorului, Care se va lasa rastignit, ca un Mie! spre junghiere,

caliiului tocmit de Irodiada, plecandu-~i tacut capul spre tiiiere

necioplitul, opacul Irod, cad ne zice Marcu Evanghelistul: "Irod 11 ocrotea

"

)

despre Care tu ai marturisit,

(loan III, 26). Cum raspunde la aceasta provocare? Cu 0

eu

sa

rna

mic~orez

cum profetise Isaia Proorocul (LIII, 7).

lar

~cum, Sf.

loan ni

se

inIati~eaza senin langa tronul Imparatului Hristos, de

cealalta parte fiind Prea Sfanta Fecioara Maria, in preafrumoasa icoana ce se cheama DElSlS (=rugaciune), stand smerit ~i sfios in straiele-i simplitatii cunoscute ~i rugandu­ se neincetat pentru noi. Pentru intregirea imaginii Botezatorului ~i Inainte-mergatorului Dornnului, la miirturiile din Evanghelii socotim potrivit sa adaugam ~i pe cea a istoricului iudeu losif Flaviu (aprox. 37-95), care, in lucrarea sa Antichita/i iudaice, noteaza urmatoarele: "loan

Printed on Samsung by A1exandru Popovici

4/27

Page 8 of 112

Page 30 of 256

a

fost

un

(XVIII, 117) .

om

bun,

care

le-a cerut

iudeilor sa practice virtutea,

sa

fie

drepti unii cu al!ii

~l pio~i fata de

Dumnezeu

"

*

Adaos. 0 data cu prezentarea acestor strManii invatatore~ti reprezentative, nu numai pentru vremea aceea ci in mare masura ~i pentru zilele noastre, semnalam in plus oportunitatea utilizarii in predica actuala a multor versete din Vechiul Testament, potrivit, desigur, cu temele ~i exigentele omiletice contemporane. In acest scop recomandam preo1i1or incepatori 0 metoda practica de selectare ~i distribuire a textelor:

notarea lor pe fi~e aranjate alfabetic, sau, mai eficient, intr-un caiet repertoar 6 Fiecare text va fi trecut la litera corespunzatoare temei principale in care se incadreaza, tema care va fi consemnata drept titlu inainte de a copia textul respectiv, iar in paranteza se vor nota

cartea, capitolul ~i versetul. De exemplu, la litera ,'p" se va scrie, bunaoara, titlul ,'pace", iar sub el versetul: "Cat de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care veste~te "

pacea

(Isaia LII, 7). Sau, alt exemplu: sub titlul "Doctor": "Cinste~te pe doctor cu

cinstea care i se cuvine, ca ~i pe ell-a facut Domnul" (Sirah, XXXVIII, 1). Pentru 0 ~i mai buna orientare a celor interesati in sensul celor propuse, notam in continuare ~i alte texte, de mare folos actual (cate unul pentru fiecare litera), texte care ne-au fost de multe ori nouii in~inede un real sprijin in anumite predici:

• Ascultare: Fii grabnic la ascultat ~i zabavnic fa dat riispunsul (Sirah, V, l3);

• Batrani (cinstirea lor): lnaintea celui batran sa te ridici; sa cinsteli fala

batranului (Levitic, XIX, 32);

Cer~it: Fiule, viala cer~etoare sa nu traie~ti; mat bine sa mori decat sa ceri!

(Sirah, XL, 31);

• De$ertaciune: De~ertaciunea de~ertaciunilor, toate sunt de~ertaciune

(Ecclesiatul, I, 2);

• Educafie: Cine cru/a toiagul sau f~i ura~te copilul, iar eel eare if iube~te fl

eearta fa vreme (Pilde, XIII, 24);

• Femeie (virtuoasa): Femeia virtuoasa este 0 cununa pentru barbatul ei, iar femeiafara cinste un cariu in oasele lui (pilde XII, 4);

semnelor ~i visele de~arte sunt ca la aceea care este

• Ghicit:

Ghicitul, falcuirea

gata sa nasca: inima ei aiureaza (Sirah, XXXIV, 5);

Hrana: Arunca spre Domnul grija ta ~i El Ie va hrani

• lubire: Sa iube~ti pe aproapele tau ca pe tine insuli (Levitic XIX, 18); Sa iube~tipe Domnul Dumnezeul tau Deuteronom VI, 5);

• intelepciune: lntelepciw::ea nu pafrunde in sujletul viclean ~i nu sala~luie~te in trupul supus pacatului (Int. lui Solomon, I, 4);

• Juruinte: Faceli juruin!e ~i Ie implini!i Domnului Dumnezeului vostru (Psalm

(Psalm LIV, 25);

LXXV, 11);

• Luceafar: Mai'nainte de luceafar Te-am nascut (Psalm CIX, 3);

Mustrare:

Mustra pe cel inlelept ~i te va iubi (Pilde IX, 8);

6 Acest procedeu seamana in mare masura cu eel utilizat de Concordanlele (sau Caliiuzele) Biblice. Pentru ea acestea sunt rare, iar eele care sunt se prezinta uneori intr-o forma complicata, chiar stufoasa, este recomandabil ca fiecare preot sa-~i alcatuiasca in timp propria lui « concordanta », notand in ea ori de dUe ori cite~te Sfiinta Scriptura ~i intalne~te versete care corespund cerintelor nu numai omiletice, ci ~i pastorale, in general.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 9 of 112

Page 31 of 256

• Nume bun: Un nume este mai de pre! dedit bogii/ia; cinstea este mai de pre! deceit aurul $i argintul (Pilde XXII, 1);

• Oehi: Ochii Tai (Doamne, n. n.) sunt prea curali ca sa vada raul (Avacum I,

13);

• Pdrinfi: Cel care cinste$te pe tata se va veseli de fii $i in ziua rugadunii sale va fi auzit (Sirah III, 5);

• Rdzbunare: A Mea este riizbunarea

(Sirah

• Simbrie: Cel ce opre~te simbria slugii este ca eel ce varsa seinge XXXIV, 24);

• Tiimliie: $i precum s-a aprins tamliie pentru parin!ii tai $i pentru ceilalli

(Deut. XXXII, 35);

regi

fa fnmormeintarea lor

(Ieremia XXXIV, 5);

• U§a: U$a aceasta va rameine incuiata

did Domnul a intrat prin ea (Iezechiel

XLIV,I-2);

• Vise: Ca eel care se prinde de umbra $i aleargii dupa veint, a$a este eel care crede viselor (Sirah XXXIV, 2).

*

A.§adar, dupa cum u~or se poate observa, texte ca cele de mai sus pot fi utilizate cu mult folos in predicile actuale, in specialla cele care au ca tema cuvintele "cheie" la care am subscris versetele respective. Iar Vechiul Testament, se cunoa~te, este pHn de astfel de texte semnificative, cu mare grad de oportunitate pentru omiletica actuala, purtand de altfel pecetea autoritatii dumnezeie~ti, intrucat fac parte din ceea ce indeob~te numim "cuvantul Domnului". Sa nu uitam ca in veacul de aur al cre~tinismului, teologii ~i parintii propovaduitori au zabovit cu mult folos pastoral asupra eartilor vetero­ testamentare. Este suficient, credem, sa pomenim de omiliile biblice ale lui Origen, ale Sfmtilor Parinti loan Gura de Aur, Vasile eel Mare, Macarie Egipteanul, Ambrozie, fer. leronim, fer. Augustin, papa Grigorie cel Mare etc., care au predicat in mod exemplar invatatura Domnului cuprinsa in Testamentul cel Vechi. Mare parte dintre aceste omilii au fost traduse ~i in limba romana, fiind astfel la indemana oricarui predicator

con~tiincios 7 .

Concluzii. Vechiul Testament nu este numai un veritabil izvor at propovaduirii, prin valorificarea continutului, ci ~i un model sub aspectul tehnicii oratorice utilizate indeosebi de profeti. R. P. Rambaud, premiat de Academia franceza pentru exceptionalul sau Tratat de predicii, remarca urmatoarele calitati oratorice ale jrofetilor: ,Jmagini grandioase, sujlu liric, modele ale elocinlei viguroase $i persuasive' . Sa ne amintim, de

7 Dam cateva exemple: Origen, Omilii /a Facere. le~ire, Numeri. losua, Cantarea Cantarilor, Cartea Proorocu/ui leremia. tracl. Pro T. BODOGAE, Pro Nicolae NEAGA ~i Zorica LATCU, Bucure~ti, 1981, vol. 6 din P.S.B;

Sf. loan Gura de Aur. Omilii la Facere (l ), trad. Pro D. FECIORU, Bucure~ti, 1987 (vol. 21 din PiJrinti ~i scriitori biserice~ti); Idem, Omilii /a Facere (II). trad. Pro D. FECIORU, Bucure~ti, 1989 (voI.22, P. S.B.); Idem, Omilia despre prediciJ, Migne, P. G., L, 653-662 (vezi ~i J. BAREILLE, Oeuvres cop/etes de Saint J.

Crysostome

, Tom. IV, Paris, 1866, p. 405-419), trad. Pro D. FECIORU, in M.A. nr. 1-311978, p. 58-66;

Sf. Vasile eel Mare, Omilii /a Hexaimeron, OmilU /a psa/mi, Omilii ~i cuvantiJri, trad. de Pro D. FECIORU, Bucure~ti, 1986 (vol. 17 - P.S.B. ); Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnice~ti, trad. Pro C. CORNITESCU, vol. 34 P.S.B., Bucure~ti, 1992.

8 Traite moderne de predication, Lyon-Paris, 1941, p. 96.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 10 of 112

Page 32 of 256

asemenea, ca dupa captivitatea babilonica, preotii ~i levitii citeau legea in sinagogi, dar nu 0 interpretau. Comentariile sau expunerile libere care urmau erau facultative ~i putea

simtea pregatit

s-o faca. A~a se explica faptul ca Mantuitorul intra in Sinagoga din Nazaret, sambiita, "dupa obiceiul Sau" ~i a explicat locul de la Isaia LXI, 1-2. La fel va proceda Sf. Apostol

Pavel in caHitoriile sale (Fapte XVI, 26; XVII, 2; XVIII, 19). Oficiul propriu-zis al predicarii in sinagogi it aveau carturarii, numiti ~i "invatatori de lege" (Luca V, 17). Din scrierile Veehiului Testament ~i-n primul rand din eele profetiee, se desprind eateva principii omiletiee, aplieabile astazi, dintre care enumeram 9 :

1. Hirotonia obliga pe eel investit eu misiunea propovaduirii sa eonsaere intreaga energie in oficiul invatatorese, treeand peste toate obstaeolele;

sa

ia

cuvantul

OrIcme

se

2. Propovaduirea sa fie sprijinita neaparat pe exemplul personal;

3. Propovaduirea

ascultatorilor. 4. Prediea sa intervina neaparat ~i in apararea eelor oprimati, pentru a fi sprijiniti moral ~i material, preeum odinioadi. procedau profetii, al earor exemplu este de-a pururi actual.

sociala ~i materiala a

sa tina

seama

de

viata externa,

~i

BIBLIOGRAFIE SELECTIV A: Arhid. prof. dr. Nicolae BALCA, ami/etica, Curs daetil., Ex. V, fase. I, BFT- Bucure9ti, cota 19351, f.a., p. 4-7; Pro prof. dr. Dumitru BELU, Curs de omiletica, BFT-Sibiu, IDS. 485, f.a, p. 80-87; Pro prof. Nieolae PETRESCU, ami/etica, Bucure9ti, 1977, p. 33-35; R. P. RAMBAUD, Traite moderne de predication, Lyon-Paris, 1941, 95-96; Pr. prof. dr. Nicolae NEAGA, Hristos In Vechiul Testament, Sibiu, 1944, 149 p.; Pro prof. dr. Dimitrie BELU, Vechiul Testament ca izvor omiletic, In "Mitropolia Ardealului", 7-8, 11-12, an. 11, 1957, p. 504-521, respeetiv 849-865.

9 Utilizam studiul Pro prof. dr. Dumitru BELU, Vechiul Testament ca izvor omi/etic, in "Mitropolia Ardealului", an. II, 1957, nr. 11-12, p. 860-864.

Printed on Samsung by AJexandru Popovici

4/27

4. PREDICA MA

NTUITORULUI

Page 11 of 112

Page 33 of 256

USUS HRISTOS

SI KERIGMA APOSTOLICA

Intentii. Prelegerea de fata i~i propune, mai intai, studierea catorva aspecte ale propovaduirii Mantuitorului, in dublu context: al vremii sec. I al erei cre~tine ~i in contemporaneitate; in al doilea rand, ne propunem a descoperi "cheia" succesului kerigmei apostolice, sub raportul continutului ~i al tehnicii omiletice, propriu-zis cateva dintre explicapile reu~itei aparent paradoxale, adica observarea mijloacelor cuceririi unei lumi pagane, cufundate in bezna atator credinle, curente ~i superstitii, de catre ni~te predicatori simpIi, pana mai ieri atat de stcingaci in a pricepe mesajul evanghelic, daramite a-I transmite ~i altora, ulterior, insa, dovedindu-se invatatori uria~i ai omenirii. Trebuie din capul locului sa facem precizarea ca ambele propuneri constituie

subiecte foarte vaste, care ar trebui tratate chiar la nivelul unor teze de doctorat l , aspect care ne obliga sa con~tientizam ca in limitele unui simplu curs noi Yom putea doar sa

creionam date Ie mai importante, ramanand obligatia celor interesati de a Ie consultarea bibliografiei aferente.

completa prin

I. Mlintuitorul lisus Hristos, inviiliitorul nostru suprem 2 Despre nici un alt

invatator nu s-a spus vreodata niciodatii n-a vorbit om ca Omul Acesta (loan VII, 46). Aceasta exprimare lapidara, surprinsa de evanghelist pe buzele unor slujba~i simpli, trimi~i de farisei sa-L prinda pe Iisus ~i sa-L aduca legat, reprezinta punctul de plecare al demersului pe cat de placut pe atat de dificil de a patrunde in taini!ele oratoriei divino­ umane a Mantuitorului. Slujba~ii s-au intors cu mainile goale tocmai pentru faptul ca au ramas fascinati de verbul unui invatator, pe care-L catalogasera initial un "agitator oarecare". Considerata din punct de vedere istoric, predica Mantuitorului este modelul prin excelenta al predicii cre~tine.El este Invatatorul unic, dupa propriile-i cuvinte: Unul este invatatorul vostru (Matei XXIII, 8), Unul nu in sens de singular ~i exclusiv, ci de revelator suprem al adevarului, cu putere dumnezeiasca de a trezi spiritele, pentru a Ie

purifica ~i face piirta~e adeviirului ~i in chipul cel mai profund 3 Mantuitorul

nu a fost

elevul ~colii teologice iudaice. Dimpotriva, EI a reprezentat opozitia fata de carturarii vremii Sale. A staruit, insa, pe talcuirea Legii ~i a Proorocilor, lege pe care n-a venit s-o

strice ci s-o plineasca (Matei V, 17), adica sa 0 desavar~easca, completand ceea ce lipsea,

de fapt, Testamentului Vechi: iubirea universalii, extinsii, pe de 0 parte de la conationali la toate neamurile, pe de alta de la cei apropia(i ~i la vrii~ma~i; totodatii, iubirea totalii, plinii la jertfa de sine. A~a se explica ~i noutatea poruncii Domnului: ,,Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voL (loan XIII, 34). A~adar,

noutatea consta in El, ca model al iubirii jertfelnice. Cu alte cuvinte cine iube.$te ca Iisus va grai ca El. Iisus este "Profetul" prin Sine, nu printr-un dar venit din alta parte. In acest fel Mantuitorul a altoit adevarul nou ~i absolut pe slova veche, circumscrisa in

I Pro lect. Constantin GRIGORA~, titular al catedrei de Omiletica de la Ia~i a elaborat ~i suspnut 0 teza de doctorat in acest subiect, kerigma apostolicii, care va fi publicata curand. Cat despre predica Miintuitorului trebuie sa recuno~tem ca, datorita complexitatii subiectului, nu poate fi studiata explicit la nivelul unei singure lucrfui, nici la nivelul unei singure discipline.

2 Formularea apartine Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, in studiul cu acest titlu, publicat in "Ortodoxia", an. XXXV, 1983, nr. 1, p. 34-60, studiu reprezentativ din p. d. v. al propovliduirii Miintuitorului sub aspect omiletico-dogmatic, pe care II recomandam in mod special pentru aprofundarea cursului de fata. 3 Ibidem, p. 34.

Printed on Samsung by A1exandru Popovici

4/27

Page 12 of 112

Page 34 of 256

limitele spatiului poporului ales. El a imbrati~at cu dragoste ~i mila nevoile ~i tristetile unei lumi instrainate de Dumnezeu ~i a evidentiat descoperirea dumnezeiasca in natura inconjuratoare, in valea Nazaretului, in seninatatea lacului Ghenizaret, de-a lungul pitore~tiivai a Iordanului, sau in tacerea muntilor pamantului ragaduintei. Forma predicii Sale a fost variata ~i a avut in vedere caracterul ~i cultura ascultatorilor. Intr-un fel a vorbit in fata carturarilor, fariseilor ~i bogatilor, altfel in fata oamenilor simpli ~i umili. Pacato~ilor, Mrbati ~i femei, cuvantul Lui le-a trezit simtul remu~carii; celor ce aveau sa sufere pentru Evanghelie, le-a vorbit de slava imparatiei cerurilor. Pe cei obiditi i-a mangaiat, pe cei bolnavi i-a vindecat, pe cei morti i-a inviat, oopn i-a binecuvantat, iar adevarurile spirituale pe care Ie rostea erau inrati~ate intr-o forma concreta ~i sugestiva, menita sa determine punerea in mi~care a gandirii ~i con~tiintei ascultatorilor. Caci Mantuitorul s-a adresat, deopotriva, mintii ~i inimii celor ce-L ascultau. A~adar: adevaruri esentiale, vitale, formulate simplu, limpede, firesc ~i insufletit, iata fondul, forma ~i foqa predicii Sale. Tema centrala a predicii Mantuitorului este Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu" sunt cuvint~ programative in Predica Domnului (Matei IV, 17, Mc. I, 15 etc.). Strans legate de tema centrala, Mantuitorul a reliefat in predici trei subiecte principale: Dumnezeu, lumea, omul. Dumnezeu - Treime a iubirii: TaHil, a Carui dragoste nemarginita, marturisita de Iisus prin cuvintele "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiM viata ve~nica" (loan, III, 16), este reliefata indeosebi prin parabola Fiului Risipitor, a carei frumusete ~i adancime este inegalabila sub acest aspect; Fiul, a Carui iubire S-a dovedit prin actul suprem al jertfei, insotit de cuvintele de pe Cruce: "Parinte, iarta-le lor ca nu ~tiu ce fac" (Luca, XXIII, 34); Duhul Scant, izvor nesecat al harului iubirii ~i adevarului (loan XIV, 26; loan XV, 26). Lumea este inrati~ata ca opera a iubirii lui Dumnezeu ~i mediul de viata al omului. Este, in acela~i timp, un dar # un sacrament, dupa expresia bine cunoscuta a parintelui Dumitru Staniloae. Omul, ca subiect el propovaduirii Domnului, este un al doilea nume al Lui Insu~i (El se nume~te pe Sine ,,Fiu al Omului"- Matei XVII, 9; XVIII, 11 etc.). Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat in lume pentru a releva chipul adevarat al omului in mijlocul creatiei.

~

Parabolele, mijloace preferate in predica Mfmtuitorului. Cu toate ca in unele

imprejurari folosea vorbirea obi~nuita, numita directa (predica de pe munte, de ex.), Mantuitorul a intrebuintat cu precadere parabola, modalitate intalnita, de altfel, frecvent la popoarele orientale. Ca termen, parabola (1TapajJo),7j) inseamna "a pune lucrurile alaturi, a spune lucrurile in alt mod". Enumeram cateva din avantajele intrebuintarii parabolei:

• pentru ascultatorii simpli, istorioarele simple, intuitive, sunt mai u~or de tinut minte;

• prin parabole se pot biciui mai u~or pacatele, lara ca cei de fata sa fie atin~i direct;

• parabola solicita gandirea mai mult decat vorbirea directa, contribuindu-se, astfel, la ascutirea mintii;

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 13 of 112

4/27 Page 13 of 112 • Page 35 of 256 parabola da posibilitatea de a feri

Page 35 of 256

parabola da posibilitatea de a feri unele adevliruri sfinte sau taine dumnezeie~ti. Sa ne amintim de cuvintele Mantuitorului: "Voua va este dat sa ~titi tainele

Pentru aceasta Ie ~i graiesc

imparatiei cerurilor, iar acelora (fariseilor, n. n

in pilde, ca vazand sa nu vada ~i auzind sa nu auda ~i sa nu inteleaga" (Matei,

), nu.

XIII, 13) .

4

'

Exegetii au numarat 33 de parabole, care se intrec in frumusete unele pe altele ~i prin care Se fac cunoscute, in mod discret, adevliruri dogmatice care depa~esc puterea obi~nuita de intelegere. Ne arnintim in acest sens ~i de principiul pedagogic enuntat de filosoful britanic Herbert Spencer (1820-1903): "Pe cele abstracte Ie facem sensibile prin cele cunoscute". A~a se explica faptul ca parabolele contin tablouri luate din toate genurile de ocupatii cunoscute atunci in Tara Smnta: agricultura, pescuit, gospodaria casnica din farnilie, relatii1e sociale comune, tabieturile casei regale etc. La frumusetea lor stilistidi ~i adancimea mesajului omiletic, se adauga valoarea actualitatii: oricare dintre ele pare a fi rostita pentru noi, cei de azi.

*

Miintuitorul Iisus Hristos este modelul suprem al predicatorului ideal, absolut 5 EI vorbea, dupa mlirturia evanghelistului, ca Unul care are putere, iar nu cum ii invii!au ciirturarii lor (Matei VII. 29), putere ce izvora, de fapt, din fiinta Sa dumnezeiasca, totodata din lipsa de pacat: "Cine din voi Ma va vadi de pacat?" (loan, VIII, 16) De aici deducem rara greutate "cheia" principala a reu~itei actului omiletic: sfmtenia vietii predicatorului. De aceea se potrivesc ~i propovaduitorilor cuvintele Domnului: "Fiti desavar~iti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavar~iteste" (Matei, V, 48). lisus Hristos, Dumnezeu ~i om desavar~it, era numit nu intamplator Rabi (invatator), El insu~i marturisind ca pentru a invata a venit in lume: "Sa mergem in ora~ele ~i satele care sunt mai aproape, ca sa vestim ~i acolo, caci pentrn aceasta am venit" (Marcu 1,38), sau: "Se cade Mie sa vestesc imparatia lui Dumnezeu ~i altor ceta!i, ciki spre aceasta sunt trimis" (Luca IV, 43). Evident, nu trebuie intelese in sens exclusivist aceste cuvinte. 0 data en misiunea invatatoreasca sau profetica, Mantuitorul le-a desI~urat ~i pe celelalte doua: pastoralii (imparateascii) ~i sfmtitoare sau arhiereasca. Vrea sa sublinieze, insa, importanta mantuitoare a predicii, exemplu ce va fi urmat indata de Sfmtii Apostoli. Aproape la fel se va exprima ~i Sf. Ap. Pavel, de pilda: "Caci Hristos nu m-a trimis sa botez, ci sa binevestesc!" (I Cor., I, 17). in conc/uzie, predica Miintuitorului are, in chip absolut, cele doua calitati necesare actului omiletic autentic: frumusete ~i putere de convingere. Ambele dovedesc cu prisosinta ca "Iisus a fost cel dintai mare educator al omenirii", cum mlirturise~te profesorul savant Simion Mehedinti6.

4 S-ar parea, la 0 analiza izolata a acestor cuvinte, ca Mdntuitorul inadins voie~te ca numai unii sa inteleaga Evident, nu poate fi yorba de vreo discriminare. Explicatia 0 avem in versetul 15: "Cad inima acestui popor s-a

invdrto~at §i cu urechile aude greu ~i ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii ~i sa auda cu urechile §i

" A§adar, este yorba de un act deliberat, nu din

cu inima sa inteleaga ~i sa se intoarca ~i Eu sa-i mantuiesc

partea Domnului, d din partea unor ascultiitori, potrivit voin1ei libere pe care EI 0 respecta intocmai.

afirma: "Hristos a fost

un vorbitor cu totul peste nivel., iar parabolele Sale, chiar in traducere, impresioneaza §i pe cel mai adanc

adversar al cre9tinismului

6 Trilogia ~colii, in vol. Scrieri despre educafie ~i inviiliimiint. Antologie, E.A., Editie ingrijitii de D. Muster, Bucure~ti, 1992, p. 216.

Vasile FLORESCU, in Retorica ~i neoretorica, Editura Academiei, Bucure~ti, 1973 (!),

", p. 91.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 14 of 112

Page 36 of 256

II. KERlGMA APOSTOL/CA. Cuvantul kerigma provine din grecescul KTJPVyy6J, care inseamna a ji crainie, vestitor, a anun!a. Sa ne imaginam cum se petreceau lucrurile intr-o comunitate in care venea pentru prima oara un Apostol: spunea cine este, in numele cui vorbe~te ~i, apoi, prezenta pe scurt invatatura evangbelica. Cu alte cuvinte, anun!a, vestea ceva, desIa~ura, adica, 0 actiune kerigmatica. Daca acea comunitate 11 accepta, urma 0 perioada, mai mare sau mai mica (de la caz la caz) de

catehizare. Dupa catehizare cei instruiti erau botezati, participau la Sfilnta Liturghie ~i, aici, ascultau apoi omilia ~i, altemativ, predica tematica. Revenind la kerigma apostolica, preciziim ca ea avea, in general, urmiitoarea schema: un mic rezumat al istoriei vetero­ testamentare, cu evidentierea unor profetii mesianice, apoi intruparea, activitatea,

moartea ~i invierea Domnului, incheindu-se cu anumite

Predica Sf. Apostoli, a~acum ne este inIati~atain Noul Testament, s-a desIa~uratin patru etape: 1. predica din Ierusalim (Fapte II-VIII); 2. predica din Samaria, Damasc ~i Antiohia (Fapte VIII-XII); 3. predica Sf. Pavel ~i Bamaba in Galatia Meridionala (Fapte XIII-XIV); 4. extinderea Evangheliei in Europa, prin predica Sf. Ap. Pavel (Fp. XV­ XVIII); Din izvoarele Traditiei putem completa aria kerigmei apostolice. Bunaoara, istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (aprox. 260-340), bazat pe cateva informalii preluate de la Origen, in a sa istorie bisericeasca are un capitol special intitulat in ce parp

ale lumii au propovaduit Apostolii, in care noteaza ~tirilece i-au parvenie. Pentru a ne edifica, pe cat este posibil, asupra structurii, continutului ~i modului de prezentare a kerigmei, trebuie sa analiziim cuvantarile cuprinse in Faptele Apostolilor 8 :

I. Cuvantari ale Sf Ap. Petru: la alegerea lui Matia (I, 16-22); in ziua Pogorarii Sf. Duh (II, 14-40); in pridvoru1 lui Solomon (Ill, 12-26; doua in fata Sinedriului (IV, 8-20 ~i V, 19-32); in fata lui Comeliu (X, 28-43); in fata ierusalimitenilor (XI, 5-17); la Sinodul Apostolic (XV, 7-11).

II. Cuvantari ale Sf Ap. Pavel: in Antiohia Pisidiei (XIII, 16-17); in Listra (XIV, 14-16); In fata Areopagului (XVII, 22-31); la Efes (XX, 18-35); la Ierusalim (XXII, 1-24); in fata Sinedriului; in fata lui Felix (XXIV, 10-31); in fata lui Festus (XXIV, 2-29).

III. Cuvantarea Sf Iacob la Sinodul I Apostolic (XV, 13-31); Cuvantarea Sf

sfaturi morale.

Stefan (VII, 2-53).

Analizand aceste cuvantiiri desprindem cateva concluzii 9 :

pentru Sfin!ii Apostoli, predica este intm de toate 0 ascultare

(Mergand,

Hristos

Vai mie daca nu voi binevesti" (I Cor. IX, 16); totodata un act de ascultare a ucenicilor

inva!aTi toate neamurile .), precum marturise~te Sf. Ap. Pavel: "Caci

a poruncii Domnului

m-a trimis

ca sa binevestesc" (I Cor. I, 17); ,,Porunca mare sta asupra mea.

7 Eusebiu de Cezareea, Scrieri. Partea i, trad. Pro prof. T. BODOGAE, Edit. Institutului Biblie ~i de Misiune al B.O.R., (Coleetia P.S.B., vol. 13), Bueure~ti, 1987, p. 99.

8 Pentru examen studentii vor eunoa!?te, In linii mari, eontinutul aeestor cuvantliri.

9 in formularea lor util~ eu preeiidere studiul Pro prof. dr. Dumitru BELU, Predica apostolic(i, in "Mitropolia Ardealului", an. XI, 1966, nr. 1-3, p. 100-108.

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 15 of 112

Page 37 of 256

Sf. Apostoli: "Propovaduie~te cuvantul, staruie~te cu timp ~i lara timp" indeamna Sf. Pavel pe Timotei (II Tim. IV, 2);

• earaeterul preponderent al kerigmei este misionar, atat de neeesar in Biseriea primara;

• loeul desfii~udirii kerigmei era diferit, dupa imprejuriiri: in easele viitorilor cre~tini, sau ale eelor eonvertiti deja, in Sinagogi, in piete etc.;

kerigma era structurata, in principal, pe frrul a doua procedee: 1. se pleca de la lectura bib1ica a unui text; 2.0 anumita tema doctrinara (ex. despre Euharistie, I Cor, XI);

• Sf. Aposto1i s-au dovedit buni cunoscatori ai psihologiei ascu1tiitori1or, ai menta1itatii ~i cu1turii lor, factori de care intelegeau sa tinii seama in activitatea predieatoria1a. Teme1e, argumentele ~i stilul fo1osit erau perfect adaptate la fondul aperceptiv ~i la posibilitiiti1e ascu1tatori1or.

predica apostolicli este strans legatii de viata harismaticii in Iisus Hristos. Cuvantului propovaduit Ii era asociatii administrarea Sf Taine. Clici mantuirea nu se poate dobandi prin simp1a ascultare a predicii, ci prin ascultarea predicii §i prin primirea Sf Taine. Dovada cea mai elocventa 0 avem 1a Cincizecime, cand, in urma ascultarii cuvantarii Sf Ap. Petru, cei de fata au fost "patrun~i 1a inimii", botezandu-se ca 1a trei mii (Fapte, II).

*

Precum se cunoa~te Sf Apostoli nu au fost ciirturari, dar Sf. Dub

Cunoscand bine adeviiruri1e

le-a descoperit ~tiinta taine10r dumnezeie~ti ~i darullimbilor.

 

divine pe care aveau sa Ie predice, fiind martori ai Domnu1ui (Fapte I, 8) ~i fiind pro fund convin~i de aceste adevaruri, Apostolii au avut putinta sa expuna in limbajul propriu aceste adevaruri. Exista 0 regula in retorica, dupa care cel care stiipane~te bine ideile, adica cel ce are notiuni1e clare in minte, Ie poate prezenta cu u~urinta ~i in cuvinte. Romanii spuneau: Res verba rapiunt (ideile rapesc, smulg, cuvintele), cugetare din care

desprindem

ca

toti

retorii

trebuie

sa-~i contureze bine imaginea adevarului pe care il au de infiiti~at, pentru a-I putea transmite

sa-~i contureze bine imaginea adevarului pe care il au de infiiti~at, pentru a-I putea transmite fiira dificultiiti. Sf Apostoli nu au invatat retorica in vreo ~coala speciala, nici nu ~i-au cultivat 0 vorbire rafmata, in stilul celui cu care se mandreau retorii greci pagani, ci cu smerenie ~i-au insu~it darurile primite de sus, pentru a spu1bera parerea unora ca lumea a fost cuceritii prin maiestria cuvintelor omene~ti ~i nu prin dumnezeirea adevarurilor cre~tine. Este exact ceea ce a exprimat Sf. Ap. Pavel: "Iar cuvantu1 meu ~i propovaduirea nu stau in dovezi1e me~te~ugite ale inte1epciunii omene~ti, ci in dovedirea Duhului lui Dumnezeu" (II Cor., II, 4).

in dovezi1e me~te~ugite ale inte1epciunii omene~ti, ci in dovedirea Duhului lui Dumnezeu" (II Cor., II, 4).

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 16 of 112

4/27 Page 16 of 112 Page 72 of 256 4. Antim Ivireanul (1650-1716) este cel mai

Page 72 of 256

4. Antim Ivireanul (1650-1716) este cel mai mare predicator de la star~itul se al -lea ~i inceputul celui de-al XVIII-lea. Didahiile sale sunt piese reprezentativ atat pent slujirea omiletica, dlt ~i pentru literatura romana in general. Propriu-zis ne-au

ramas de la el 28 de predici la diferite duminici ~i sarbatori ~i 7 cuvanHiri 0 zionale (paren e), in manuscris, tiparite intaia oara abia in 1886 de catre Ion Bianu ~i onstantin Erbicean . Pentru viata si opera distinsului mitropolit, literatura omiletica omaneascli benefici ~ ~i de 0 teza de doctorat, elaborata de preotul Gabriel Popescu 26 Didahiile au fost retip ~ . e in mai multe editii, intre care semnallim pe cele se te de Gabriel $trempel, d tre care una va fi utilizata de noi pentru suma I predicilor ~i exemplificare 7. 0 interesanta caracterizare a mitropolitului, sub as ect omiletic, ne-a lasat Nicolae I ga In a sa Istorie a Bisericii Romane~ti, redand ~i teva fragmente din didahii: "Acest cuvantari (didahiile, n.n.) de mustrare ~i de sfii ire sunt pline de 0

elocventa energi ~ ~i sigura. Dar mai ales ~i aceasta interese

vedere - ele arata otararea mitropolitului de a curati 0 Bise . ii deciizuta ca moravuri.

Pornind de Ia incre . !area lui ca "are treabli cu toti oamenii ti sunt in Tara Romaneasa, de la mic panli la m re, ~i pana la un copil de tiitli, afarli . pagani ~i care nu sant de 0 leage cu noi", di "de atuI sau spiinzura sufletele credinc' ~ilor", el tine de riiu pe boierii deprin~i a batjocori fe 'le pe care sant siliti a Ie man In posturi, "verzele, legumile", care nu sufiir apa, ci mangaie de infranarea de frupt prin "braga, beare, ~erbet, mied"; pe femeile cu "fl acuri drace~ti" pe obraz ~i inele griimada pe degetele care nu mai ~tiu munci, pe cre~tl ii care suduie, razand de 0 vitejie, "de leage, de cruce, de cuminicatura, de morti, d comandare, de luma e, de suflet, de mormant, de coliva, de prescuri, de ispovidanie, botez, de cununi ~i de toate Tainele Sfintei Biserici", pe credincio~ii cari intra prin biserici, "de-~i ace cu ochiul unul altuia mai rau ca la carciume", pe toti cei care u inchid pra aliile ~i nu se opresc a cumpara, fie de la

negustorii turci, in zilele de pr znuire ~i i umineci

din punctul nostru de

,,28.

Pentru exemplificare am ales pre lca rostita la instalarea ca mitropolit (in fapt 0 pareneza, adica 0 cuvantare 0 ion ii), pentru ca, prin continutul ~i forma ei, are un pronuntat caracter programativ. a fost rostita in ziua de 22 febr. 1708, in catedrala mitropolitana din Bucure~ti, in pr nta domnitorului Constantin Brancoveanu, de care ~i

trimita

darul Duhului stant pre cinsf ~ de Dumnezeu incununat cap al prea luminatului domnului ~i al nostru de 0 ~te 'nefiicator, Io Costandin Basarab Voevod ~i sa-l

blagosloveasca dintru inalti ea Iaca lui sau, ca pe Avraam, inmultindu-i semin!iia din

treaga sliniitate ~i cu linii pace, panii la adanci

,,29.

pomene~te smerit spre finalul c A tarii: "Iar Dumnezeul cel mare ~i inalt

p- batranete la preaina1tat sc nul marii sa

neam in neam

~i sa-I

ascii cu

sa

Textul integral e e urmiitorul: Ae asta 0 am zis eiind m-am faeut mitropolit: "Veniti dupa mine ~i voiu face re voi pascari 30 de ameni fl. Doftorii eel desaviir,yili # fnlelep{i atunci mal mult marese laud me,yte,yugului lor, nu c d eu hier # eu foe lupta patima sa 0 supue, dupa cum taste liagta rii oiu/uf, ce numai ciind eta ee patime,yte cu apipaert miingaioase # eu

26 Mitropolitul Un ovlahiei Antim Ivireanul. cdrmuitor ·sericesc.# propovaduitor al Evangheliei, in S.T. an. XX, 1969, nr. 1- ,p. 5-97 (§i extras). 27 Predici, editi critica, studiu introductiv §i giosar, Bucure§ i, 1962,322 p.

28 N. lorga,l aria Bisericii Romdne~ti,Bucure§ti, 1930, edi!

29 Predici 30 in ed. E este: "V

. 76. iceanu, ca ~i in editiile Iorga ~i P.V. Hane§: viinato '. Citatul, iuat din Evanghelia de la Matei, IV, 19, iti dupa mine §i va voiu face pe voi pescari de oamen " Biblia, ed. 1936.

II-a, vol. II, p. 57.

face pe voi pescari de oamen " Biblia, ed. 1936. II-a, vol. II, p. 57. Printed

Printed on Samsung by Alexandru Popovici

4/27

Page 17 of 112

1

,

I

1

, !, ,.

~'

58 LECT: DR. CONSTANTIN PREDA

Dubului Stant $i a plinirii ragaduinlelor eshatologice (ef. FA 2, 38: 3

19-21. 26; 5,31; 10,43; 13,38-39),

disc!irsurile adresate unui (ludiloriu pagan, eel mal amplu :;;i

elaborat este eel din Areopagul Ateuei

eel din Listra (FA 14, 1 J 7). Rezulta din schema tradillonala, atestata ~i de 1 Tes 1,

17,22-31), iar eeJ mal seun analiza lor cil $1 ele reiau 0 :) ~.u. :;;i Evr 6, 1 ~.U., II) 6,

ale carei puncte esentia!e sunt Intoarcerea de la idolatrie la adevaratui Dumnezeu $i a$teptarea intoareerii 'ntru slava a Mantuitorului Hristos, in timp ce Invierea e menlionatii numa! ea tiind presupusa de parusie, ~i nu este men~ionata deloc moartea lui lislls $1 valoarea ei mantuitoare. La fel, $i in discursul din Areopagul Atenei, intainim cele doua ele­ mente In aceea!?i ordine:

- vestirea Dumnezeului Unic, Cmator, $1 polemica anti-idola­

triea (tA 17, 22-29);

- anuntarea judeeatii universale «

Omul pe Care L-a riin­

tuturor diindu-/e proba sigudi ca L-a inviat din mor{i»

pt:in

duit,

(FA

I 7, 30-3 . ,

C'ON'flNUTUL PRO

Pencn!

avca 0 imagine

UlRHCR

Ul CLi'v'5nt::ir!lOr

misionare din Faptele Apostoliloi \fum ince:rca in cek c:e unncaza sa ne oprim a:3upra a ceea ce au in com un, asupra elementeior can:

forrneaz8 aproape 0 schema comuna, care, Cli mid vClriatii, sta la b?Zf;' tutul'or cuvanUi.rilor de aeest gen, rostite de Sfantul Petru (FA 2; :3; 4; 5; 10), fie de Stantul Pavel (FA 13; 14; 17). Este yorba de 0 schema de baza, care a fast propusa in diferite feluri 1:n istoria ccrcetarii 64 , iTIsa care pare a fj 0 configurare matura, prin studiile dedicate de eatn::

J. Dupont, iflcepfmd CD anul i 973. Din acestea ne vom inspira !?i noi, chiar eu Lmele refonnulari, in particular legate de ultimele doua

e1emente 65 .

distinge ~ase elemente constitutive ale acestor euvantari:

1. un exordiu de circumstanra, C!11e rnotiveaza cuvanta!ea; 2. 0 lrilni­ tere fa sliljirea publidi a lvicmluitoru/ui; 3. zmprejuriirile in care a

murii; 4. proclamarea sofemna a if1vierii Sale; 5. expDcarea pe b(c.u

Scripturii, a insemnlitL'ifii invierii; 6. conc!lizia ce cuprinde vestirea

tafii

oferita celor care accepta mesajul.

a) Exordiul cuvantarilor nu Indepljne~te numa: rcluJ de a

atert~ia ascuitatoruJul sau ",;u sitllatia 1n ("an;

fapte ~i sa lepatrundil ~j mai bine

ci ii pen'nite or2JUfului

sa coreieze

esle

lnsemnatatea:

san sa rGll1emon::ze

de Sf. Petru ~i ceilalti Apostoli Cil::;:

In

2, !4-21): vindecarea 0joQ:uiui de 1a

1a Cinci­

$1 mirarea ell

(FA 3.12); propov{lduirea dus la primul proces (FA 4, 9):

de Dumnezeu, dedan~ate de Iisus (FA 5, ceJe doua vedenil care t'<lI'o;·izeaza Petru ~1 Comc!iu, Si care-l fac pc Anostol sa

64

\/czi !1ial sus propunerc8 lui Dlbeiiu~"

65. cr ,!. DurONT~

NUC\'1

studi su~::li /;'nl

')

56

4/27

Page 18 of 112

60 LECT. DR. CONSTANTIN PREDA

puse de puritatea rituaia (FA 10, 34-35); rernemorarea i'ntregii istorii a

lui Israel, direia ascultatorii Ii sunt mo~tenitori direcp, ~i pe care

voie sa 0 II1!eleaga, pentru ca Dumnezeu 5i-a descoperit prin ea planul

~i scopul

au ne­

Sau mai inainte riinduit(FA 13, j 6-23); vindecarea

din Listra, care-i face pc aamenii locului sa-i eonfunde pc Barnaba ~i Pavel eu Zeus ~i Hermes (FA 14, 15a); Inmultirea cultelor idolatrice ~i caularea filosofica a adevarului In cetatea Atcna (FA 17,22-23)66. Cuvanti.'l.rile pomesc de la aceste fapte «concrete», ~i maiaJes de la stupoarea pe care ele 0 provoadi printre oarnenL Astazi discursul crqtin a pierdut aceasta fOfta provocatoare, precum ~i capacitatea de a-i surprinde ~i Incanta pe oameni ca sa palticipe Ja experienra cre~tina. Ne-am aplatizat ~i am devenit nereceptivi. b) «Istoria» lui Usus din Nazaret

Dupa aceasta introducere, capabiHi sa stimuleze interesul ~i atentia ascuIHitorilor, in general este introdusa aproape imediat referinta legata de slujirea pamanteasca a Mantuitorului, lntemeiata pe cunoa$terea directa a celor care 0 propovaduiesc. Prezentarea experientei istorice a Mantuitorului Hristos este lntalnita numai In cuvantarile mai dezvoJ­ tate; ea lipse~te ill cele din capitolele 3, 4 $i 5. In timp ce sunt InliHurate interpretarile false ~i nepotrivite, se des­ chide spatiu1 pentru a insera, ca element explicativ, ceea ce a experi­ mentat ca Om Mantuitorul Hristos, indicat, cel mai adesea, cu titlul care se rcfera la provenienta Sa geografica: «Jisus Nazaril1eanu!», De aceea, in cuvantarile mai dezvoltate, sunt mentionate, In pdmul rand, foalte pe scurt, activitatea Sa publica ~i semnele care all insotit 0 ast­ fel de slujire ~i care au celiiticat Persoana 1llsa;;;i a lui Iis.us Hristos (FA 2, 22-23); apei cadrul se amplifdi, oferindu··se precizari Cll caracter spalio-temporal, este men~iol1at faptul ca «Dumnezeu era eu EI» (FA 10, 37-39) ~i se precizeaza raportul dintre activitatea Sa $i misiunea Sfantului loan Botezatorul (FA 13,24-25)67.

66. Cf. J. DUPONT, "Nuovi studi

Atli

.''' 57-59; "ezi $i G. BETOR1"J dis­

Atti degli Apostoli. II kerygma nel contesto degli cvcnti e nella

progressivita della nar!'!lzione", 'in Servile Ecclesiae. Miscellanea in onore di P. Sea­

bini (Bologna, 1998) 87 - 99.

corsi n1!sslonari

67. Cf. G. BETOR!. "I discorsi missionari

"',93.

PROPOVADl;IREA APOSTOLICA

61

Doua lucruri merita subliniate In acesta parte a cuvantilrilol. Tn

primu! rand, faptu! ca se considera ca fiind cunoscute

gate de lisus din Nazaret: raportui

riul peregrinarilor Sale

ZeU Sf. [oan

din

moarte: {( Voi ~ti(i cllvantlll care a fost l trad. 11. eeea ce S-Q

in toaUi Iudeea

» (FA 10, 37). Chiar da

:a

cineva ar dori sa minima

lizeze aceste evenimente, Mantuitorul Esus Hristos, din pUDer de ve· dere istoric, aparpne istoriei !udake din acea perioada: contemporanii Sai auziserii vorbindu-se des pre EI, chiar daca «martori!» de tncredere erau numai eei ce «mallcasera ~i bausera» eu El, adica Apostoli!. In al doilea rand, sunt evidentiate mai ales minunile ~i exorcisrneJe siivar$ite asupra celor care erau posedati de diavoL AceasUi subliniere

um1iire$te sa arate eli era Mesia, «Unsul» Duhului stant, pe Care Dumnezeu-TaUiI L-a trimis in lllme ca sa 0 tamaduiasdl de reJele sale, ~i mai ales sa 0 izbaveasca de sub puterea lui Satan: «Precull1 vai pe lisus Nazarineanul, barbat adeverit fntre vai de Dumnezeu, prin puteri. prin minuni ~i prin semne pe care Dumnezeu le-a facut prin El in myloeul vostnm (FA 2,22). Experienta istoricii, a~adar, pe care au tr:1it-o Apostolii, se l!1te­ meia pe date de mare importanta ~i greutate, care deja, prin valoarea lor puteau sa detennine con~tiinte care sa creada ca lisus din Nazaret este «Mesia» sau ({Profetul» care trebuia sa viml In zilele din urma

~tili

FA 3,23-24).

Acestor «semne)}, cbiar daca evidente ~i cunoscute de foarte Ie lipsea ceva ~i mai ravii~itor §i maret, care sa Ie pecetluiasca in mod definitiv ca «semne puternice», pc care Dumnezeu Le-a savar~it prin Fiul Sau 68 . c) Moartea Sa pe cruce Existenta istorica a Fiului lui Dumnezeu, intrupat tDsa, a avut un scop precis: sa lndeplineasca planul mantuitor ai illi Dumnezeu, ofe­ rindu-Se in mod liber ~i gratuit ca jertfa de rascumparare pentru oamenii.

Vorbind despre rastignirea lui [isus. niaza in mod obi~nuit dOUR aspecteW in

68 Cf S. C[PRIANl. ,.Missione. "'. 179

180.

69

Cf.l. DUPONT

,>-.iUG"!

studi slII:!!i Atti

".

62-64.

4/27

64

LEer. DR. CONSTANTIN PREDA

este preaslavit $i ca subiect al invierii ~i 0.1 actu1ui de "Atribuirea alternativa a actului Invierii, dind Tatalui, ciind Fiului, arata 0 'impreuna-Jucrare a Lor, care include ~i 0 intensa impreuna-lucrare a Duhului Sffint"73, NOlttatea vic\ii la care lisus invlat a firea umana pe care ~i-a asumat-o prin intrupare se v-a mallifesta Insa evenimentul

Inaltarii intfU slava. Sf. Luca face distinctie intre Inviere $i Ini.l1tare. Invierea exprimil faptul di Dumnezeu S-a aditat in trup, eli a revelat dumnezeirea Sa In trupullui fiSHS. Iisus Hristos $i-a sfil.r~itviata Sa pamanteasca Inaltan­ du-Se eu trupulla cer (cf. Lc 24, 50-52), «de-a dreapta lui Dumnezetl», unde sta in cornuniunea Tatalui (cf. 2, 33-34; Ps. 109, 1-2), adica

In starea de slava. "in baza Invierii, va sta ca om la dreapta Tatalui,

dar poate comunica din umanitatea sa spiritualjzata, sau indumnezeita,

Duhul Sau cel Sfant ~i prin Acesta se poate sala~lui ~i El in tot care I se deschide. El poate fi acurn in toti ~i-i poate rnantui pe toti cei ee vor. $i pe cei ce I se deschid ii poate duee la ferieirea ve~nica, iar pe cei ce nu-L primc~c Ii poate l?c.:a in iadul ve~nic"74. Potrivit perspectivei .)tantului Luca, Iisus eel Inviat Ii instruie~tepe Apostoli ~i ucenici, timp de patruzeci de zile (ef. FA 1,3) in legatura eu irnparatia lui Dumnezeu. Se va Inalta apoi la cer, de unde va veni in veacul viitor, plin de slava. "AstfeI, Iisus Hristos ne-a descoperit nu nu­

mai ceca ce

ci ~i ceea ce El jnsu~i pregate~te ca realitate ultima pentru noi. Prin ur­

mare, viara cre~tinului este ata~ata nu de ni~te simple evenimente care formeaza «istoria mantuirii», sau de 0 SUl11a de invataturi care forrneaza «tradi!ia», ci de Persoana lui Hristos rnsu~i,Care ~racut posibila tre­ cerea de la moarte la viata, de pe pamant 13 cer, de la robie la iibertate, de la lumea asa cum este, la lumea e~,hatologica, a~a cum va fi"75, deci la cer (ef. FA 2, . 3, 21; 5,31), dupa cum fusese anticioat ~i de profetiile scripturistice ( cf FA 2, 34~35); prin

de profetiile scripturistice ( cf FA 2, 34~35); prin Dumnezeu a Iaeut ~i face acum pentru
de profetiile scripturistice ( cf FA 2, 34~35); prin Dumnezeu a Iaeut ~i face acum pentru

Dumnezeu a Iaeut ~i face acum pentru mantuirea omului,

Dumnezeu a Iaeut ~i face acum pentru mantuirea omului, 73. Cf. Pr. Prof D. STANILOAE, Teolagia

73. Cf. Pr. Prof D. STANILOAE, Teolagia D(iZiiW!iul Ortodoxa II

32003),173,

STANILOAE, Teolagia D(iZiiW!iul Ortodoxa II 32003),173, 74. Cf. Pc Prof. D. STA.NILOAE, at/u i Iisus Hrisros

74. Cf. Pc Prof. D. STA.NILOAE,

at/u i Iisus Hrisros {Sibiu,

1991),278.

75. Cf. Pro Prof. 1. BRIA, Credinta pe care 0 marlul'isim (Bucure$tL 1

94.

Page 19 of 112

PRopovADI)IREA APOSTOIJCA

6S

Inaltare, a fost Gonslltuit «[)omnul-f(yriosul,) ~i "Piatra din caput un­

ghiului» (ef. FA 2,

FA. 4,

I) L

~'j ManiuilOruh) (cf. FA

5,30-31), Care se manifesta ea izvor a! mantuirii 'in mijloeui cdor Ce

forrneaza Biserica

Sau in

fA

2, 39;

3,

4,

(2), prHl

Duhul Srant (cf. FA 2,21,3, l6; 4,12; 10,43), invucat spre iel1area

sunt

invita!i la pocain!a (cf. FA 2, 38, 40; 3,19,26; 5, 31) ~i la credinFi (d. FA 10,43; 13,39), prill apelul slujitorilor CuvantulLII. Inaltarea arata, inainte de orice, ca Iisus Hristos este Domnul de 0 fiinta eu Tatal (cf. ~i In 20, 17; I Ptr 3, 22). In inEd~area Sa, S-a ara­

tat pe Sine ca ({singurul Stapanitol; imparatu! imparatiior $i Domnul

domniloro (ef. I Tim 6, 15),

e) Dovada ~i marturia Scriptul'ilor Dupa ce este proclamat faptul Invierii lui lisus, atestat de (mar­ tori», trebuie pusa In evidenta interpretarea evenimentului eu ajutorul Seripturii. Profetii au vest it faptul ea Mesia va fi lnviat: din moment ee aceste profetii s-au implinit in Persoana lui Iisus, El trebuie reeunoseut ea Bind Mesia eel ragaduit. In lurnea ~i in rnentalitatea ebraidi, Sfanta Seriptura crea 0 eomu­ nieare imediata intre cine vorbea ~i eei ce ascultau. De aceea, referirea

permanenta

interpretarii unui eveniment pe baza ei, constituiau 0 metoda eficienta

a propovaduirii. Aceea~i metoda de argumentare fusese folosHa de Insu~i (cf. Lc 24, 25-27), Care interpreteaza pentru ucenicii tatea Invierii Sale, fiidind 0 incursiune exegetica, In cheie pdn Scripturile ebraice. Interpretarea hristologica a Vechiului Testament era pentm evreii care au crezut ea lisus din Nazaret estc

Scripturi, ~i unnarea sa demonstreze trei lucruri: a) eli moartea Mesia nu a fost un scandal (cf. I Cor 1 23), ci a fost necesara ~i voita de Dumnezeu-Tfltal, pentru eEl Tacea parte din planul Sal! de restaurare

a umaniHitii cazute; iudeii, condammll1du-L pc lisus

pliDi!, fara sa con~tien!izeze, fagaciuillte1e profetice raeute de Dum­

nezeH. lncepand Cll Samuel (cf.

dureroase ale vietii lui Iosif $i Moise, care au prefigurat

pacatelor

FA 2,38; 3,19; 5,31; 10,43; 13,

Toti

la Smnta Scriptura, precum ~i Intemeierea argumentarii ~i

Smnta Scriptura, precum ~i Intemeierea argumentarii ~i la fllo:me all im­ FA 3, ! 8-24), precum
Smnta Scriptura, precum ~i Intemeierea argumentarii ~i la fllo:me all im­ FA 3, ! 8-24), precum

la fllo:me

all im­

FA 3, ! 8-24), precum ~i unele aspecte

argumentarii ~i la fllo:me all im­ FA 3, ! 8-24), precum ~i unele aspecte PRopnV'\DI.;fREA Af'OS

PRopnV'\DI.;fREA Af'OS roJ.!!.

4/27

Page 20 of 112

66

LEeT. DR. CONSTANTIN PREO/\

Hristos; b) ca lnVlerea iui Hristos nu a

fjzldt (cf caZLt[ Iui

Lazar eel \'n vial a

lucfl.!lc a S

o simpla revenire la viara

pc care l-a luaHat de

a dre~1pta '-ratalL!z intru. S::lv'!i $i pe

pHi Sf. ~?tefan 7n limpu! rnaniriului sau «lard

v,;jd

8EWpW) ceruriie

deschise .'ji pe Filll Omului stand de-a dreapra [ui Dumnezeu!» (FA 7,

56)

Rascumpiir<:.>rea savar$ita de Iisus In-nat

FA 5, 3];

13, 23) a

fast prefiguraHi de viata lui losif (ef. FA 7, 10), de eea a lui Moise

FA 7, 35) ~i de cea a lui David (FA IJ, 22 ~.u.23); e) ea mantuirea In-

de

este deslinata tuturor popoarelor, iudeilor ~i pagani.

. ioate seminpile piimantului, potrll/it Gen12, 3, trebu.ie sa fie bine­

,;uvantate in unic/\ Jescendenta a lui AJraam (ef FA 3, 25 ~.u.). Aeeste trei puncte ale argumenU\'rii scriptMistice fusesera deja dicate de Mantuitorul lnviat celof doi drume~i spre Emaus: Mesia tre­

sa sufere ~i s1l. Invieze din rnorti a treia zi ~i sa se propovaciuiasca

'in numele Sau podlinta la toate popoarele (cf. Lc 24, 44-48). La fel afirma ~i Sf Pavel in apologia sa, inainrea lui Agripa al II-lea: «co

Hrisfos uvea sa pdfimeascii !it sa fie eet dinttii fnviat din morfi ~'i sa

vesteasca lumina ~'ipoporuilli (lui Israel) $i neamuriiol'}) (FA 26, 23). Din acest motiv, iudeii din Tesalonic, dornici sa descopere adevaratu! plan allui Dumnezeu, cercetau z.ilnic Scripturile, ca sa se asigure dacs propovaduirea cre~tin5. estc lntr·adevar I,;lIprinsa tn ele (cf. FA 17, 11).

Nu este grcu de observat c1:\ nici Llnut din textele VechlUlui Testa­ ment, adoptate ca rnanurii despre l11vicrea lui Hristos, nu vorbe~te In

explicit despre ea. Psalmul 15, 10 (LXX) exprima spcranta de a

nu mai Vf.:C\ed stricac:iunea. Psalmul 109, i (LXX) aminte:;;te cuvintcle

iui Dumnezeu, Cne

sa stea de-a dreapta Sa, eu fagadulllt3 de a-l supunc pe dll~manii Sai

eel pe care David II cheama

2, 7 (LXX) rccli'l cuvintele care Dllmnezeu II rrume~te pc pe care Ei L-a ni:i:.;cut$l Caruia Ii fagaduie$te

din\8 I'n fnvierea

Apostoli, Petru ~i

iui Luca 111

marturisqte propria ere·

~i de eei dOl man

Credinla

llli Hristos insa constituie

~

sau prinClpiLli

turii

J)K.()I)()VADUIK.E.4. AP(}s'ri.

'/\

pc care

II Io!ose:Fc

eil Hnstos a inviat.

Insa ~i in acest eaz, Sf. Luca

In eer ~i

nn a!t

In

rn£~n 1ft,': st~\

ehiar 0 taina a ';::,cdintCl pc care 0 marl:u j sirn ~i pc care el (}

o veste~te in opera sa:

preasiavir, dupa cum n::iese

Isaia 52,

in Care ~i prin Care lotlll s-a JesU'l£tr~il, dupa cum rezulUi. din FA 3,

::a. moara pemnl a fi

13 - 53,

12 (

care,

13-15, I 8 ~i FA 4, 24-28 ~l din FA 8,

teKte in

in

direct. De aiei reiese ca credil1~ape care d 0 marLurise~te este 0

care se a!imemeaza din Scriptura ~i de care se folose~te penlru

tarea sa, dC'oarecc credin\a Ii permit.::: sa

rie direcla despre ceea ce e! crede.

crede, 0 astIeJ de demonstra(ie nu ollmai cil pare

putea sa para ,;hiar 0 folo::;;ire arbiitarii ~;

Scriptura ca (1 l1lartu­

nu

.

evideat Jnsa ca pentflt

a

f) Dim.~llsiunea hrbtoiogid a <,

,.!li"\'eftirii

~i

a cuvaniarii concentrate in .luru!

sau

7t),

(r

. B(Jf'(!?'-i[

~,

77

('1 J. DUPUi\T, "Nuov!

Gesi! i~

PRIANI. ,.i\1isC:oJ]t'

iR6 -

188.

\S/,-L

"

adrt:­

1

80

nH!DELLL

167- Cf S,'Cf~·

4/27

68 LEeT. DR. CONSTANTIN PREDA

eX­ se perienra ~piri(ual ~j se lnlare;;te In
eX­
se
perienra
~piri(ual ~j se
lnlare;;te In

se adreseaza

Sfantului Petru eu aeeasta lr:trebare: «Ce sa facem'c>'t (cf. FA 2, 37). Aeesta este raspunsul $i atitudinea eorecta fata de mesajul ke­ rygmatie: indemnul este nu 1a atitudine pas iva, ci 1a aqiune: nu 1a ce trebuie sa ne gandim, ci la ce trebuie sa facem. Dumnezeu a$teapta din

Domnul ~i MantuitoruL In

ziua Cindzecimii,

partea omului 0 hoHirare ~i 0 vointa practica, operativa, care II orien­ teaza fie spre via~a ve$nica, fie condamnarea ve~nica. Sf

fie spre via~a ve$nica, fie condamnarea ve~nica. Sf ell cuvinte1e: «?oeiiifi-vii si sa se botezejieeare

ell cuvinte1e: «?oeiiifi-vii si sa se botezejieeare din­

J11l1nplp lui lisus Hristos, spre iertare(.l pc/cafe/or voastre, fji

(FA 2, 38). Sf. Petru Ie propune as­ cum vrea angaja­

mentul cre~tin. Sa con~tientizeze propriile lor lipsuri $i s3.-$i dea seama de necesitatea schimbarii mentale $i eomp0l1amentale. In al rand, ii invita sa demonstreze aceastii sehimbare printr-ul1 gest

lie,

botezulill numele lui Hristos, prin care sa dovedeasca

na~terea lor

din

nou, ruperea ell propriul

trecut ~i adeziunea de credinta fata

de Persoana Sa. Acest ges~ exterior, al afund~rji Tn apa, simbolizeaza

despartirea de (> Jenne veche ~i [a 0 viata depllna prin obti­

nerea iertarii pacatelor, adica a

trecLltu[ lllstrainarii fata de:

Care este izvoml liber­ ve~njce. Raspunsld faFi. de care nu este 0 ir:forrnatie abstracta. ci
Care este izvoml liber­
ve~njce. Raspunsld faFi. de
care nu este 0 ir:forrnatie abstracta. ci 0 Per­
consta 1n hotararea de schim·
1n cadrul
Sfant,
adica In Biserica DOl:1nu.lui ~i
;\cest Indemn sc
~i 111 ct:lelalte
sionare din cartca Faptcie
istorice ~i culturalc ale . Sf PaveL vorbind in
din Atena, nu are retineri In a din "profe\ii" pagani, a~a cum
Petru citeaza Psalmii_ Tema InsEt 0 cOl1stituie Persoana

Page 21 of 112

PRUf'( )VADUi!U~i\ Af'OSTOLlCA

69

Care a irnplinir a~tcp[arile u[w1cnijor, ~i a~a a (jevenit «Vestea

/i,ceasUi f(Veste bun a») sal! evanghdie are un

~i un nume lstoric concret, se nume~te Fiul llli Dum­

cea Buna't) pentru toti

nacaL de «CUI10S­ cut deei sa vii/Ie vou£1, tariJal1 tarea piicale/or ~i cil, de taale
nacaL
de
«CUI10S­
cut deei sa vii/Ie vou£1, tariJal1
tarea piicale/or
~i cil, de taale
dite
lui Moise, tnlrzl
Acesta lot eel ce
se

Luca a vrut sa trimitere 1a doctrina

paulina des pre «lnclreptarea» olTIului prin Un alt aspect care merita subliniat In aceste cuv5.ntiiri II constjPJie perspectiva eshatologica pe care 0 intalnim In ele. In Biserica nascuta

la Cincizecime este oferita posibilitatea a face experien!a mantuirii de a pregusta Inca de aici fericirea ve~nica prin invocarea «Nu­

melui» mantuitor allui Hristos,

Duhului STant. Timpul din urma a venit $[ noi traim deja In <dieJe FA 2, 17), iar «in ocesfea» (cf FA 3,24) trebuie

cIar ca, In acest text, Sf.

(cf FA 3,24) trebuie cIar ca, In acest text, Sf. bctezullii $i prilllirea daru- ceo u§urare

bctezullii $i prilllirea daru-

ceo u§urare -51 FA 3,20- 2j}, h; carc Dom­ se va arata ca
ceo
u§urare -51
FA 3,20- 2j}, h; carc Dom­
se va arata ca

vii

~'i oi eelor murti» (cf.

1 0,

~j 17, 3

Putem afim1a ca aceste

mentali-i a cLlvantarilor tele ~:\pOStol~lor78 .

l;~i e\)enta~ teo]cgIJ,

~asc element(;

schema flll1da­ Drezeme i,­

teo]cgIJ, ~asc element(; schema flll1da­ Drezeme i,­ ,c-\POS:'DJ1:C!" fidelit3te8 ·r $1 L-a ,l!_~is

,c-\POS:'DJ1:C!"

schema flll1da­ Drezeme i,­ ,c-\POS:'DJ1:C!" fidelit3te8 ·r $1 L-a ,l!_~is pc: Fiul Dumnezeu fata

fidelit3te8

·r $1 L-a ,l!_~is pc: Fiul

Dumnezeu fata de om, pe sta accepw.rcil
Dumnezeu fata de om,
pe
sta accepw.rcil

~dujrc,~ a ~1Hltllor Petru Fav:~L ".:Tt!t s~¥·! irn03rt~'scasc1i in P~l-

pr~.!p()\

~CU[nenlcj ! .,a baza ex,

!nt"S?U rnjntuito~· ::~ {:rnrru ni­

a

7~( C;. G 8ET()iU,

in P~l- pr~.!p()\ ~CU[nenlcj ! .,a baza ex, !nt"S?U rnjntuito~· ::~ {:rnrru ni­ a 7~( C;.
4/27 70 LEO. DR CONSTi\NT!h! i'l<.EDA cer niei un alt nt!!l1e, [fal It'leni nu i::sJe
4/27
70
LEO. DR CONSTi\NT!h! i'l<.EDA
cer niei un alt nt!!l1e, [fal
It'leni
nu i::sJe
riU esle
care, prin lucrarea Du··
devine tmoul lui
l:ntr-o [onna
pe care Biserica arc datoria sa 0 faca cunoscuta

lumii: in rest, toted ~ste accesoriu, c·a