Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iaşi

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 3
-Tehnician Electrotehnist-

Îndrumător: Prof. Dănila Cristina

Elev: Pruteanu Bogdan-Andrei Clasa a XIII-a G

2012

1

EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE

2

....................................................1..1 GENERALITĂŢI............................2.................................................14-19 Capitolul 5: ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE....... 9-12 Capitolul 3: TIPURI DE DEFECTE ALE TRANSFORMATORULUI DE PUTERE..........8 2..........5 1................................8 2..........CUPRINS: Argument.........................................................6 Capitolul 2: ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE................................................................................2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR ...........5 1...............20-23 3 ....................................... INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR............... TRANSFORMATOARE DE PUTERE..................................................................................13 Capitolul 4: ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE TRANSFORMATORULUI ELECTRIC......................4 Capitolul 1: EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE.....................................

care este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii transformatorului reparat. el sta la baza teoriei tuturor mașinilor. reprezentand echipamente si aparate de automatizare. Le intalnim in forma monofazata sau trifazata. cunostinte dobandite in cadrul disciplinei de invatamant studiate in liceu. Lucrarea de fata realizata la sfarsitul perioadei de perfectionare profesionala in cadrul Colegiului Tehnic “Dimitrie Leonida” . intrucat masinile motoare asigura transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie direct utilizabile pentru actionarea masinilor unelte care executa operatiile de prelucrare a materialelor prime si a semifabricatelor. Operatiile de conducere nu necesita decat un efort fizic redus. procese ce presupun mai multe etape de executare. Doresc sa fac dovada gradului de pregatire in meseria de „tehnician in instalatii electrice". Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel concepute incat sa permita implementarea lor mijloacelor de automatizare. Transformatoarele electrice joacă un rol foarte important in acționarile electrice. dar necesita un efort intelectual important.ARGUMENT Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapa esentială în dezvoltarea tehnologie şi a condus la uriaşe creşteri ale productivităţii muncii. Datorită mecanizarii s-a redus considerabil efortul fizic depus de om in cazul proceselor de productie. Se constata astfel ca la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de productie devine necesar ca o parte din functiile de conducere sa fie transferate unor echipamente si aparate destinate special acestui scop. În Capitolul 2 este redată întreţinerea şi repararea transformatoarelor de putere din punct de vedere al controlului. montarea si verificarea acestora. După etapa mecanizarii. Pe de alta parte unele procese tehnice se desfasoara rapid. Transformatorul electric prezintă importanța și din punct de vedere teoretic. 4 . capabile sa intervina intr-un sens dorit asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a acestora in deplina concordanta cu cerintele optime. incat viteza de reactie a unui operator uman este insuficienta pentru a transmite o comanda necesara in timp util.IASI consider ca se incadreaza in contextul celor exprimate mai sus. Lucrarea cuprinde trei capitole conform tematicii primite. care este efectuat de către personalul de exploatare ce vizează starea tuturor elementelor componente ale transformatorului În Capitolul 3 se poate observa scopul încercărilor transformatorului după reparare. În Capitolul 1 este prezentată exploatarea transformatoarelor de putere având în vedere punerea în funcţiune a transformatoarelor. ca și mașinile electrice de curent alternative. bazandu-se. omul îndeplineste în principal funcţia de conducere a proceselor tehnologice de productie. pe legea Inducției electromagnetice. Omul ramane insa cu supravegherea generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor si solutiilor de perfectionare si automatizare.

tensiunea primară si cea secundară. montarea izolatoarelor. legăturilor la borne.  în cazul în care nu este prevăzut întreruptor în circuitul primar. citirea instrumentelor de măsură. b). montarea radiatoarelor. supravegherea periodică prin examinare vizuală se referă la starea cuvelor si a elementelor de circulaţie a uleiului. temperatura uleiului. La punerea în funcţiune a transformatoarelor se vor respecta etapele procesului de montare: montarea căruciorului. montarea conservatorului şi accesoriilor. iar dacă se cuplează în paralel două trafo se respectă condiţiile de cuplare în paralel. în exploatare. starea barelor şi cablurilor de legătură precum şi a celorlalte legături electrice aferente transformatorului.supravegherea funcţionării transformatoarelor.1 GENERALITĂŢI În activitatea de exploatare se disting două aspecte diferite: . Personalul de exploatare urmăreşte executarea în termen a tuturor probelor si verificărilor prevăzute de normative. nivelul şi culoarea uleiului. tensiuni şi curenţi. zgomotelor. iar conectarea în ordine inversă. temperaturi. etanşeitatea cuvei.Capitolul 1: EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE 1.  deconectarea trafo echipate cu întreruptoare în ambele circuite se face mai întâi pe partea sarcinii apoi pe partea alimentarii. 5 . starea silicagelului din filtrul de aer. funcţionarea releelor de protecţie. După montare se fac o serie de încercări si verificări . montarea accesoriilor de pe cuva şi capac. sarcini active si reactive. montarea circuitelor auxiliare de protecţie şi măsurare. starea izolatoarelor. În timpul funcţionării. relee de protecţie şi semnalizare. .operaţiile si manevrele ce se execută prin punerea sau scoaterea din funcţiune a transformatoarelor. legătura la priza de pământ. starea izolatoarelor. umplerea cu ulei. starea uleiului şi a nivelului. mai întâi se deconectează secundarul după care se manevrează separatorul din primar. a trafo se efectuează următoarele operaţii de supraveghere: a). La executarea manevrelor de cuplare sau decuplare trebuie respectate următoarele reguli:  scoaterea de sub tensiune a traformatorului se face prin deschiderea mai întâi a întreruptorului si apoi a separatorului iar la cuplare se face invers. La o verificare periodică se urmăreşte: curentul primar şi cel secundar. frecvenţa. supravegherea curentă care se referă la gradul de încărcare.

Daca în post sunt instalate mai multe transformatoare.7 . Y – Y0 . Funcţionarea în paralel În funcţie de puterea cerută de consumator. din contră ele se conectează. a). la creşterea sarcinii.1. gama curenţilor procentuali de mers în gol: 1. 6%.4%.. gama pierderilor la mersul în gol: 480W . gama pierderilor la mersul în scurtcircuit: 2760 .. Pentru funcţionarea lor in paralel trebuie respectate următoarele condiţii:  grupe de conexiuni cu acelaşi indice numeric. fie în mod intermitent. Transformatoarele aparţinând grupelor de conexiuni. TRANSFORMATOARE DE PUTERE Transformatoarele de putere coborâtoare din dotarea consumatorului şi pe care acesta are dreptul sa le exploateze. cu indici numerici 5 si 11 pot funcţiona in paralel în cazul când conexiunile sunt transpuse în mod corespunzător. acel regim de lucru la care pierderile active si reactive de putere si energie din transformatore sunt minime. gama de tensiuni de partea primară: 6 . Se consideră drept regim economic. ∆ . grupele de conexiuni: Y – Z0 – 5.  raportul puterilor nominale: sub 3:1. fiind diferită în perioada de vară faţă de cea de iarnă. cuplate la barele colectoare prin dispozitivele de anclanşare automate a rezervei (AAR) sau prin sistemul de reglaj automat al puterii transferate (SRAP) în funcţie de curba de sarcină a consumatorului. nu se menţin toate conectate în permanenţă.. 1600 kVA.. reglajul tensiunii fără sarcină ±5%.  tensiuni de scurtcircuit diferite cu maximum +10% faţă de valoarea medie la toate unităţile ce trebuie sa funcţioneze în paralel.. 3500W. Momentele conectării si deconectării se stabilesc pe baza regimului economic al funcţionării transformatoarelor. gama de puteri aparent nominale: S = 100 .. Regimul economic de funcţionare al transformatoarelor Puterea cerută de receptoarele racordate la postul de transformare uzinal variază în cursul a 24 de ore. prezintă următoarele caracteristici:             trifazate.  rapoarte de transformare egale. cu doua înfăşurări. 3. 20200W. 20 kV.. naturală.. 6 . b). în postul de transformare pot funcţiona în paralel mai multe transformatoare.Y0 – 12. fie în mod permanent. tensiunea pe partea de joasă tensiune: 380/220 V.. răcirea în ulei. ci la o reducere a sarcinii... instalarea în boxele de transformator din postul de transformare al consumatorului (PT). gama tensiunilor procentuale de scurtcircuit: 4 ..2. cu miez magnetic cu trei coloane.12. o parte dintre acestea se deconectează.

De aceea se prevăd încă din faza de proiectare a instalaţiei respective dispozitive de protecţie reglate sa sesizeze si sa acţioneze in acest sens.care se face cu ajutorul comutatorului cu ploturi cu care este dotat transformatorul. temperaturile agenţilor de răcire. in special cele asimetrice. valorile maxime admisibile ale înfăşurărilor. Supraîncărcarea transformatoarelor de putere In exploatare se practica metoda de supraîncărcare a transformatoarelor pe o durata limitata pentru a face fata unor vârfuri de sarcina . Capacitatea de supraîncărcare temporara a transferului depinde de: sarcina iniţiala. Menţinut pe o durata mare. 7 . sub sarcina  cele la care comutatorul se poate manevra numai cu scoaterea lui de sub tensiune. Din acest punct de vedere exista doua tipuri de transformatoare:  cele la care comutatorul se poate manevra de la distanţă in orice moment.chiar in limitele care merg pana la curentul nominal.in exploatare sunt respectata condiţiile prevăzute în catalogul constructorului.  De asemenea pentru izolaţia transformatorului prezintă un pericol mare apariţia unor unde de supratensiune in reţeaua de alimentare.  Din contră. Pentru a o păstra in limitele admisibile este necesara variaţia numărului de spire . Funcţionarea transformatorului la sarcina asimetrica nu prezintă un interes special. întrucât valoarea curentului ce parcurge înfăşurarea depăşeşte frecvent cu peste 40%valoarea curentului nominal.prin temperaturile ridicate ce apar in înfăşurare . e). scurtcircuitele. Reglajul tensiunii în reţea cu ajutorul comutatorului cu ploturi al transformatorului În ipoteza unei tensiuni constante pe barele de medie tensiune ale postului de transformare.precum si prin efectele electrodinamice asupra miezului magnetic si a bobinajelor.  d).c). el conduce la deteriorarea transformatorului. pe barele de joasa tensiune si in punctul de racord al consumatorului tensiunea variază in raport cu sarcina datorită pierderilor de tensiune din transformator şi linie. prezintă un interes practic. de la fata locului. Regimuri anormale de funcţionare  Funcţionarea îndelungata a transformatoarelor este garantata de furnizorul de echipament numai daca .

calitatea etanşărilor). in plus starea robinetelor. indicatoare de nivel ale uleiului).  starea instalaţiei de răcire. la depăşirea mărimilor electrice prescrise si care previn personalul de exploatare in vederea luării unor masuri operative. ale transformatorului respectiv.  apariţia zgomotului inadmisibil in miezul magnetic (care presupune: slăbirea presării îmbinărilor. deconectând transformatorul de pe sistemele de bare pe care funcţionează. 8 . scurgeri de ulei.fie prin trimiterea impulsurilor de comanda la bobinele de declanşare ale întrerupătoarelor. in plus integritatea membranei şi starea dopului de aer). termometrele)  starea dispozitivului de acţionarea a comutatorului (deteriorării exterioare.  starea radiatoarelor (analog cuvei.personalul de exploatare are obligaţia ca in timpul fiecărei ture sa facă un control exterior al stării tuturor elementelor componente ale transformatorului. Controlul are in vedere:  starea cuvei (daca nu exista găuri . etanşeitatea. cat si prin aparatele indicatoare (ampermetre. spargeri ale porţelanului). INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR Pe parcursul funcţionării transformatoarelor de putere .  starea capacului (analog cuvei. La apariţia unui defect in interiorul transformatorului trebuie sa acţioneze in funcţie de tipul defectului fie prin semnalizare.  starea expandorului (analog radiatorului.  starea bornelor (izolatoarelor de trecere de înalta si joasa tensiune. in plus starea buloanelor de strângere). termometre. atât vizual.Capitolul 2: ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE 2.  starea aparatelor de pe transformator (siguranţele de străpungere. in plus starea indicatorului de nivel al uleiului). străpungerea sau distrugerea garniturilor izolante la îmbinări).  starea conservatorului de ulei (analog radiatoarelor. a dopurilor).1. semnalizare si comanda).turtiri. rugină. voltmetre. măsura. pierderi de ulei pe la flanşa )  starea circuitelor secundare (de protecţie. releul de gaze.

5-buşon pentru curăţirea cuvei. 9 . 9-izolator JT. 7buşon pentru luarea probelor de ulei. precizânduse defectele observate în timpul exploatării sau indicându-se tipurile de protecţii care au acţionat la deconectarea transformatorului. Fig. 8-izolator IT. ridicarea izolării. 12-nivelă de ulei.  Pentru identificarea acestor părţi componente. reinstalarea transformatorului în boxă sau în celulă. 1. Demontarea transformatorului comportă următoarele operaţii:      evacuarea uleiului. demontarea radiatoarelor. a). Demontarea transformatorului. cuplarea la reţea prin executarea operaţiilor indicate în foaia de manevră întocmită în acest scop. desfacerea legăturilor electrice de la borne. 1-capac. Apoi se eliberează autorizaţia de lucru echipei de reparaţii. refacerea legăturilor la instalaţia electrică. Vedere de ansamblu a unui transformator de putere de 1000 kVA. în figura 1 se reprezintă un transformator în ansamblu. 11conservator. 3cărucior de transport. demontarea transformatorului. deşurubări şi desfacerea legăturilor electrice. 10termometru cu mercur. 4-bornă de punere la pământ. 6-robinet golire. 14-termometru de contacte.2. 100 kV. încercări. deplasarea transformatorului din boxă sau celula la atelierul de reparaţii. de către personalul de exploatare al staţiei sau al postului respectiv.2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR Repararea transformatoarelor se efectuează numai după retragerea lor din exploatare. demontarea subansamblelor. în baza foii de manevră. decuvarea şi demontarea părţii active. 13filtru de aer. 15-cutie de borne. 2-cuvă cu radiatoare. Procesul tehnologic al reparării cuprinde următoarele faze importante:          izolarea electrică a transformatorului de restul instalaţiei.

cu ajutorul macaralei este necesar sa se supravegheze ca nici o parte să nu se agaţe de pereţii cuvei. prin demontarea piuliţelor care strâng clemele de presare ale izolatoarelor. la intervale mici în sensul înălţimii. punându-se dedesubt o tavă din tabla de oţel pentru colectarea uleiului ce se prelinge de pe partea activă. Se recomandă ca în prealabil să se schiţeze poziţia prizelor şi a pieselor de fixare. astfel încât gheara să prindă numai înfăşurarea respectivă. acesta se scurge până la nivelul jugului de sus al miezului magnetic. se face după ce s-a desfăcut legătura de la partea inferioară.  Deşurubarea începe cu capacul cuvei. ridicându-se ţeava de pe capac. 4-nervură. În cazul evacuării parţiale. atât în partea de înaltă tensiune.  Decuvarea înseamnă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi aşezarea ei pe suporţii din traverse de cale ferată. Apoi se demontează expandorul prin desfacerea legăturii sale de la partea superioară. Se aduce cârligul macaralei la centrul înfăşurării şi se agaţă de el înfăşurarea cu ajutorul funiei legate de gheară în aşa fel încât în timpul ridicării să atârne de cârlig strict vertical. în care scop se leagă de ele etichete cu numerele corespunzătoare. Ghearele trebuie introduse exact sub coloane distanţatori. 10 . precum şi la comutatorul de prize. în care scop înfăşurare se ridică puţin cu o rangă în acel loc. se leagă cu frânghie şi se agaţă de cârligul macaralei după care se deşurubează buloanele de pe flanşa inferioară. În timpul ridicării.  Demontarea părţii active începe cu demontarea prizelor şi a comutatorului de prize. Dispozitiv pentru scoaterea şi montarea înfăşurărilor a-gheară. se scoate de pe miezul magnetic toată izolaţia inferioară. b-cruce. aşezându-se în ordinea scoaterii pe stelaj. 2. După scoaterea tuturor înfăşurărilor. 6corniere laterale de consolidare. cu ajutorul unei funii. apoi se desfac legăturile de izolatoare de trecere. 1-prezon. Pentru scoaterea înfăşurărilor se utilizează nişte gheare ca cele din figura 2. 3-placă pentru întărirea ghearei. cât si în cea de joasă tensiune şi să se numeroteze atât prizele cât şi plăcile de fixare. 5-cornierele crucii. care se aşază în cruce una faţă de alta. Fig. Între tijele ghearelor şi înfăşurare se introduc făşii de carton preşpan şi apoi se leagă toate ghearele împreună cu înfăşurarea. Evacuarea uleiului se poate face total sau parţial în funcţie de starea lui şi de caracterul volumul reparaţiei.  Demontarea subansamblurilor începe prin demontarea izolatoarelor care până la 35kV. 2-tija ghearei din cornier.

fie dopuri de lemn. Se deplasează radiatorul cu atenţie de pe prezoane. Ele se scot după scoaterea părţii active. înfăşurările transformatorului sunt supuse unei tehnologii de reparaţie care constă în:  Pentru scoaterea izolaţiei de pe conductor. folosindu-se o înfăşurare de control. Repararea miezului magnetic  Măsurarea pierderilor în gol.c. Bobinarea se execută pe şabloane sau direct pe cilindrul de pertinax. După bobinarea primului strat. Repararea înfăşurărilor Pentru remedieri.05 mm)  Rebobinarea înfăşurărilor – transformatoarele de putere aduse la reparat pot avea înfăşurări de diverse tipuri (continue. care constituie izolaţia faţă de miezul transformatorelor. peste care se trec spirele stratului următor ca în figura 5. consolidându-se spirele marginale cu hârtie.). spiralate. b). Fig. Pe flanşele radiatoarelor se montează fie flanşe oarbe. În figura 4 este reprezentată o bobină cilindrică în doua straturi cu doua conductoare în paralel. Mai întâi se închid robinetele radiatoarelor. Demontarea radiatoarelor (cele detaşabile). 3.  Măsurarea tensiunii între tolele marginale si pachetele miezului magnetic (figura 3) înfăşurarea de control fiind sub tensiune. se deşurubează cele patru piuliţe ale flanşei inferioare şi ale celei superioare. 11 . etc.  Reizolarea conductorului se face manual sau cu maşini de izolat dacă (pentru izolare se utilizează hârtie de cablu cu grosimea de 0. Schema de măsurare a tensiunii pe pachetele miezului magnetic  Măsurarea rezistenţei în c. care sa asigure magnetizarea completă a miezului aşezată pe coloanele miezului peste care în prealabil se înfăşoară foi de carton de preşpan cu grosimea de 2 mm şi se fixează cu bandă groasă de bumbac. se asază izolaţia între straturi din hârtie de cablu. bobine spiralate scurte. a izolaţiei între tolele diferitelor pachete c). acesta se trece printr’o clemă corespunzătoare secţiunii conductorului. se transportă şi se aşază pe podea. în galeti. se ridică.

aceasta se curăţă în interior minuţios. 4-hârtie de cablu pentru consolidarea spirelor marginale. conform schemei din figura 6. Înainte de închidere. sunt revizuite. 2-izolaţia dintre straturi. La locurile de reparaţie. 5. Se racordează cuva la o instalaţie de vid. termometre. bornele. conservatorul de ulei. 3-condensator vapori. d). 5-vacuummetru. robinetele. se îndepărtează rămăşiţele de ulei.Fig. capacul. iar în exterior termometre. 7-pompă de vid.  După confecţionarea înfăşurărilor urmează uscarea. presarea definitivă. garniturile de etanşare. Bobina cilindrică în două straturi Fig. etc.remontarea se face după releveul întocmit la demontarea înfăşurărilor. Remontarea transformatorului După asamblarea părţii active. 6. vid 1de de de 8-  Remontarea înfăşurărilor pe miezul magnetic . aceste operaţiise fac în cuva transformatorului. 3-conductor. 12 . expandorul. impregnarea şi coacerea. 2-înfăşurare magnetizare. reparate si pregătite pentru montare toate părţile exterioare ale transformatoarelor. radiatoarele. Fig. se instalează termocupluri sau termometre cu o rezistenţă în interior. realizând încălzirea prin metoda pierderilor prin inducţie în pereţii cuvei. comutatorul. de regulă. Schema instalaţiei de pentru uscare sub vid: transformator. Consolidarea cu hârtie a spirelor marginale la înfăşurarea cilindrică stratificată: 1-cilindru de pertinax. Înainte de coborârea înfăşurării în cuvă. adică: cuva. 6-ventil reducere. roţile. 4. instrumentele de măsură. se şterge cu o cârpă uscată care nu lasă scame.

deteriorarea tolelor funcţionează protecţiile: de deteriorarea izolaţiei între spire datorită îmbătrânirii în urma gaze. funcţionează protecţia de distrugerea capetelor de ieşire gaze din cauza arcului care apare în punctul de întrerupere funcţionează protecţia de gaze iar la transformatoarele cu neutrul legat la pământ şi protecţia diferenţială defectarea izolaţiei principale datorită îmbătrânirii sau existenţei fisurilor. diferenţială şi maximală supraîncălziri datorită curenţilor de scurtcircuit din zonă topirea suprafeţelor contractelor la comutatoarele cu ploturi defectarea izolaţiei între toluri semnalizează protecţia de deteriorarea buloanelor gaze miros specific strângere. diferenţială. gaze. Tipul defectului Modul de recunoaştere a defectului lucrează releul de gaze Cauzele posibile scurtcircuitarea locală a tolelor de oţele scurtcircuit între spire îmbătrânirea lacului izolant al tolelor. a izolaţiei între tole pătrunzător sau lipsa garniturilor la jug 13 .Capitolul 3: Defectele transformatoarelor de putere. Maximală uzurii normale sau a suprasarcinilor de durată sau a insuficienţei răcirii. scurtcircuit la borne sau la comutatorul de prize funcţionează protecţiile de defectele de montaj. umezirea uleiului întreruperea în înfăşurări străpungerea la masă scurtcircuit între înfăşurările fazelor funcţionează protecţiile: de aceleaşi cauze ca în cazul gaze. diferenţială şi maximală precedent: în plus.

bi-. Cel mai simplu dintre acestea este desigur monofazat. La transformatoarele monofazate de putere aparenta sub 500VA. avandu-se grija de a se realize o taietura dintr-o coloana. Transformatorul electric poate fi mono.35 mm. Miezul electric al tramsformatorului monofazat prezinta doua variante constructive.Capitolul 4: Elemente constructive de baza ale transformatorului electric.sau n-fazat. Miezul magnetic are doua parti principale : coloanele si jugurile. Utilizarea tolelor de otel aliat cu siliciu asigura reducerea simtitoare a pierderilor in fier. in functie de reteaua de alimentare si de cerintele consumatorului. iar sectiunea transversala a jugurilor sau a coloanelor este un patrat sau un dreptunghi. isolate intre ele cu lac. Transformatorul electric monofazat de putere (utilizat in sistemele de actionari sau instalatii energetice) are urmatoarele elemente constructive de baza:    miezul magnetic . prezentate in figura 1 a si b. infasurarile primara si respective secundara . miezul magnetic este construit din tole de otel electrotehnic aliat cu siliciu (~4%). 14 . cu o grosime a tolelor de 0. Miezul magnetic serveste ca drum de inchidere a fluxului principal al transformatorului. tri. pentru a se putea introduce infasurarile transformatorului. cuva. La transformatoarele de putere utilizate la frecventa industriala. Strangerea tolelor la asemea transformatoare se realizeaza prin nituri. tola se taie dintr-o bucata cu ajutorul unei prese. daca transformatorul este scufundat in ulei.

Infasurarile se izoleaza intre ele ( prin zone de aer sau straturi izolatoare din diferite materiale – prespan.3) in care pe inaltimea unei coloane alterneaza parti din infasurarea de joasa tensiune cu parti din infasurarea de ianlta tensiune. in 15 . Se deosebesc: . pentru a se asigura o mai buna inscriere intr-un cerc. Sectiunea transversala a coloanelor si jugurilor in acest caz poate fi mai complicate decat un patrat sau un dreptunghi.transformatoare uscate. etc. coloanele si jugurile se taie separate ( fig. infasurari alternate (fig.2)  Infasurarile transformatorului monofazat. Infasurarile constau in spire circulare realizate din conductoare isolate de cupru sau aluminiu. pentru a se realize o mai rationala utilizare a foilor de tabla din care se taie tolele necesare miezului. Dupa pozitia reciproca a celor doua infasurari ale transformatorului se deosebesc doua tipuri de infasurari:  infasurari concentrice (fig. polivinil.) si fata de coloane si juguri. Din punct de vedere al modului de racier. 2). cu racier naturala sau artificiala la care infasurarile se afla aer liber (constructie larg utilizata indeosebi pentru unitati sub 1 kVA). infasurarea de joasa tensiune fiind de diametru mediu sau mic. cele doua infasurari extinzanduse pe toata inaltimea coloanei. Cuva. in scopul micsorarii dimensiunilor transversale la o suprafata data (fig. transformatoarele se impart in mai multe categorii. iar infasurarea de ianlta tensiune inconjurand pe cea de joasa tensiune. Acest lucru usureaza si introducerea infasurarilor si realizarea miezului.2) mai exact infasurari cilindrice coaxiale. Strangerea tolelor in pachet compact se realizeaza prin butoane isolate fata de tole si saibe magnetice de presare sau prin infasurare cu chinga din bumbac.La transformatoarele monofazate de putere mai mare.

16 . care preia totodata si variatiile de volum ale uleiului datorate variatiei temperaturii de functionare. Pe capacul cuvei se fixeaza si izolatoarele de trecere a consuctoarelor care stabilesc legatura intre infasurarile transformatorului si retelele exterioare. Cuva transformatorului in ulei se realizeaza din tabla de otel (fig. cat si prin imbunatatirea racirii infasurarilor. Pentru asigurarea permanenta a umplerii cuvei cu ului. pe capacul cuvei se afla un vas umplut in parte. avand dimensiuni si forme care depend de tensiunea de functionare a infasurarii pe care o deserveste. transformatoare in ulei cu raciere naturala. De obicei. transformatoare in ulei cu racier artificiala in exterior cu aer sau cu circulatie artificiala si racier artificiala a uleiului ( constructie utilizata la foarte mari puteri). in care miezul magnetic si infasurarile sunt cufundate intr-o cuva umpluta cu ulei (constructie utilizata current in scara 1 – 1000 kVA). izolatoarele sunt realizate din portelen. de asemenea cu ulei. Uleiul din cuva joaca un rol important atat prin calitatile izolatoare mult mai bune decat ale aerului. Acest vas se numeste conservator de ului.4) Cuva are de obicei (la puteri mai mari de 100kVA) o serie o serie de nodule exterioare sau de tevi pe partile frontale. in scopul maririi suprafetei de raciere.

valoarea puterii ceruta de receptor. spirele infasurarii secundare vor fi strabatute de un flux fascicular creat de curentul primar. transformatorul schimba valoarea tensiunii u1 a retelei de alimentare in valoarea u2 care convine receptorului conectat la bornele infasurarii secundare a transformatorului.Campul magnetic de excitație și de reacție a transformatorului electric. atunci exista si o solenatie secundara instantanee w2i2 care produce un camp suplimentar. respective a si bornele de sfarsit X. ca si curentul i 1.m. Tensiunea aceasta poate fi mai mare sau mai mica . Daca w2 reprezinta numarul de spire ale infasurarii secundare si daca presupunem transformatorul in sarcina. Se presupune ca cele doua infasurari au acelasi sens de infasurare pe coloana si au bornele de inceput A. Daca w1 este numarul de spire al infasurarii primare. In consecinta. Daca la bornele AX se aplica o tensiune oarecare u1 a unei retele electrice de current alternative. induse.m. Datorita saturatiei magnetice nu se poate sti ce proportie din inductia magnetica intr-un punct oarecare al campului resultant este produsa de solenatia primara si ce proportie este produsa de solenatia secundara. Daca la bornele ax este legat un receptor de current alternative. respective x. Cele doua campuri se suprapun intr-un camp magnetic rezultant . Acest flux fascicular este variabil in timp. Asadar. In consecinta. In figura 5 este reprezentata schema principala a unui transformator monofazat. fara sa schimbe. atunci circuitul secundar este inchis. si va aparea o anumita tensiune la bornele ax ale infasurarii. infasurarea AX – denumita infasurare primara – va absorbi un current i1 de la reteaua electrica de alimentare si va produce un camp magnetic ale carui linii de camp se vor inlantui si cu cealalta infasurare – denumita infasurare secundara. si anume a inductiei mutuale intre doua circuite immobile unul fata de celalalt.e. in spirele infasurarii secundare se va induce o t. atunci cand se va face abstractie de pierderi. fiindca suprapunerea efectelor nu este posibila. 17 . Functionarea transformatorului electric se bazeaza pe legea inductiei electromagnetice. atunci w1i1 reprezinta solenatia primara instantanee care produce un camp magnetic de excitatie. si sub actiunea t.e. in functie si de numarul de spire ale infasurarii secundare. numit camp de reactie. iar la bornele receptorului tensiunea ia valoarea u2. Prin urmare. produs evident de solenatia rezultanta w1i1 + w2i2. transformatorul absoarbe prin infasurarea primara puterea u 1i1 de la reteaua de alimentare si cedeaza puterea u 2i2 pe la bornele infasurarii secundare. infasurarea secundara va fi strabatuta de un current i2.

6). parte prin miez. Acest flux se inlantuie si cu spirele infasurarii primare si cu spirele infasurarii secundare. b) linii de camp care se inched parte prin miezul magnetic. dand niste fluxuri totale. Astafel. chiar in situatia unei saturatii relative pronuntate a miezului magnetic. reluctanta portiunii din miez reprezinta cateva miimi .Totusi. cu o eroare cu totul neinsemnata. remarcam ca reluctanta lui totala este suma intre reluctanta portiunii din aer si reluctanta portiunii din miezul magnetic. Liniile campului de dispersie a infasurarii primare in raport cu infasurarea secundara se inched parte prin aer. Solenatia corespunzatoare acestei linii de camp este evident suma solenatiilor primara si secundara. pe care le vom denumi linii ale campului magnetic de dispersie a infasurarii primare in raport cu infasurarea secundara. care nu este afectata de saturatia miezului magnetic. In consecinta. observam ca liniile de camp se pot imparti in trei categorii: a) linii de camp cuprinse in intregime in miezul magnetic al transformatorului si care se inlantuie cu ambele infasurari pe care le vom denumi linii ale campului magnetic util. Insa. la reluctanta portiunii sale din aer. Daca analizam reluctanta unui tub de forta oarecare a acestui camp. c) linii de camp care se inched parte prin miezul magnetic. parte prin aer si care sunt inlantuite numai cu spirele infasurarii secundare. parte prin aer si care se inlantuie numai cu spirele infasurarii primare. Evident. urmarind spectrul liniilor unitare ale campului magnetic resultant (fig. liniile campului magnetic util sunt datorita solenatiei rezultante w1i1 + w2i2. reluctanta tubului considerat se reduca. denumite linii de camp ale campului magnetic de dispersie ale infasurarii secundare in raport cu infasurarea primara. asa cum rezulta imediat din aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii de camp util. 18 . maximum cateva sutimi din reluctanta portiunii din aer a tubului de forta considerat. putem stabili unele concluzii importante. Liniile campului magnetic util dau prin sectiunea transversala a miezului magnetic fluxul fascicular. Reluctanta portiunii cuprinse in miezul magnetic este variabila odata cu starea de saturatie a miezului.

7 a) ale caror infasurari primare sa fie conectate in stea sau in triunghi si ale caror infasurari secundare sa fie. 2 si 3 se pot reuni intr-o singura coloana. Insa in sistemul trifazat simetric. In rest. Posibilitatea utilizarii. Acest tip constructive are o mare raspandire practica. pentru toate transformatoarele trifazate. a miezurilor cu trei coloane si doua juguri se poate lamuri cu ajutorul figurii 8 a. axele coloanelor fiind plasate la 120 grade.Particularitati constructive si functionale ale transformatoarelor trifazate Pentru transformatoarele utilizate in retelele trifazate de current alternative sunt mai obisnuite doua variante constructive. transformatorul trifazat are aceleasi elemente constructive ca si cel monofazat. pe de alta parte. legate in stea sau triunghi. atunci coloanele 1. atunci obtinem o constructie si mai simpla si mai economica. folosi si constructii trifazate compacte (fig. Miezul magnetic compact cu trei coloane in acelasi plan se realizeaza din tole stantate de forma dreptunghiulara. suma fluxurilor magnetice utile a celor trei faze este nula. cu trei coloane in acelasi plan. Astfel se pot folosi trei transformatoare monofazate separate (fig. In felul acesta se ajunge la constructia compacta trifazata din figura 8 b cu trei coloane si sase juguri. Daca trei transformatoare monofazate se plaseaza unul fata de altul. Daca acum desfiintam jugurile miezului magnetic al fazei B. 19 . de aceea in coloana comuna fluxului magnetic va fi totdeauna nul si necesitatea unei asemenea coloane nu mai are. insa conduce la o nesimetrie magnetica care poate avea uneori unele consecinte negative la exploatarea transformatoarelor. Se pot.7 b si c) avand acelasi miez magnetic pentru toate fazele. de asemenea. in general justificare. asa cum este indicat in figura.

Raportul de transformare se determină cu ajutorul montajului din figura 9 şi valoarea să se obţină făcând raportul între tensiunea fazei din primar şi cea din secundar (măsurată la bornele omoloage). fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului de umiditate a înfăşurărilor . Indicaţiile megohmmetrului se citesc după 15 şi 60 de s.2 sau 0. R60/R15 se numeşte coeficient de absorbţie. Valorile măsurărilor se compară cu cele indicate de întreprinderea constructoare. se face măsurarea tensiunii între faze. Verificarea raportului de transformare Se face pe toate fazele şi toate prizele transformatorului. 9. Fig. Montaj pentru măsurarea raportului de transformare K=V1/V2 20 . Pe partea de înaltă tensiune. Fig. Încercările transformatorului trebuie să se efectueze în ordinea prezentării lor: a). Aparatele de măsurat trebuie să aibă clasa de precizie 0. Raportul de transformare nu trebuie să difere de cel indicat de întreprinderea constructoare cu mai mult de 0:5%. În timpul încercărilor trebuie luate toate măsurile de NTS. 8. Montaj pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor transformatorului. la mersul în gol al transformatorului.5. b). măsurarea rezistenţelor de izolaţie a înfăşurărilor Rezistenţa de izolaţie de măsoară între fiecare înfăşurare şi masă între înfăşurări (figura 8). unde nu se poate măsura tensiunea de fază . trecând comutatorul de prize prin toate poziţiile sale. Raportul acestor citiri.Capitolul 5: ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE Scopul acestor încercări este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii transformatorului reparat.

cât şi prin oscilarea pronunţată a acelor aparate de măsură. acesta se menţine un minut. 10). Topograma tensiunilor În figura 11 este arătată prima metodă. fiind cea mai utilizată pentru transformatoarele de putere din dotarea consumatorilor. care se manifestă atât prin zgomote caracteristice. b-C. Luându-se o anumită scară pentru tensiuni. vârful a fiind suprapus peste A. Transformatorul se consideră bun. se determină şi vârful c. c-B. c-C. Tensiunea de încercare se aplică în modul următor: se aplică brusc 50% din valoarea tensiunii de încercare. apoi treptat. În mod analog. d). dacă în timpul probelor nu se produc conturări sau străpungeri. Măsurând cu raportorul unghiul a dintre doua laturi omoloage din primar şi secundar se determină grupa de conexiuni împărţind această valoare a unghiului la 30o (fig. Verificarea rigidităţii dielectrice la izolaţiile transformatorului Această încercare are drept scop verificarea izolaţiei unei înfăşurări faţă de masă sau faţă de alte înfăşurări. 10. până se atinge valoarea tensiunii de încercare. Verificarea se face în doua feluri:  cu tensiune aplicată. apoi cu vârful compasului în C şi cu deschiderea b-C se trasează cel de-al doilea arc de cerc. Proba se execută după trecerea a cel puţin 3 ore de la umplerea cu ulei a transformatorului. Fig. 21 . Verificarea grupei de conexiuni Se scurtcircuitează bornele A-a şi se alimentează bornele de înaltă tensiune cu o tensiune de 200 … 400 V. tensiunile între bornele: b-B. intersecţia lor determină vârful b al triunghiului tensiunilor din secundar.  cu tensiune indusă. măsurându-se pe rând.c). se trasează topograma tensiunilor între faze de pe primar şi cu vârful compasului în B şi cu deschiderea b-B se trasează un arc de cerc. apoi se scade treptat până la 0.

2TC-transformatoare de curent. W 1. Montaj pentru încercarea în scurtcircuit a transformatorului: TRtransformator trifazat reglabil. 1TC. A2. Tensiunea aplicată se creşte treptat. 2TC-transformatoare de curent. TP-transformator de încercat. Fig. Încercarea de mers în gol Se face cu scopul de a determina curentul procentual de mers în gol i 0[%] şi pierderile de mers în gol P0 în W. A1A2-ampermetre. e). W 2-wattmetre. bornele de înaltă tensiune fiind în gol. Montajul este cel indicat în figura 12. până când indicaţiile ampermetrelor ating valoarea curentului nominal. W 2-wattmetre. T-transformator ridicător. Montaj pentru verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei transformatorului prin metoda tensiunii aplicate: TP-transformatorul de încercat. W 1.12. Se aplică tensiunea nominală pe partea de joasă tensiune. ATeclator. Montaj pentru încercarea în gol a transformatorului: TP-transformator de încercat.Fig. şi Montajul este cel indicat în figura 12. Fig.12. R-rezistenţă de protecţie. 1TC. A3ampermetre. f). 11. În acest moment se citesc: tensiunea de scurtcircuit Usc în V şi Psc în W (prin metoda celor doua wattmetre). 22 . A1. Încercarea de scurtcircuit Se face cu scopul de a verifica tensiunea procentuală de scurtcircuit usc% pierderile în scurtcircuit Psc.

Înainte de măsurarea raportului C2/C50. Puntea. R2-rezistenţe reglabile. B-baterie. 23 .c. Montaj pentru măsurarea rezistenţei în c. Montaj pentru determinarea tangentei unghiului la transformatorul de putere.13. a înfăşurărilor transformatorului: TP-transformatorul de încercat. Măsurarea se face cu dispozitivul pentru controlul umidităţii. Măsurarea unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei înfăşurărilor Această măsurare (figura 14) se efectuează cu puntea Scherring. K1-comutator cu doua poziţii. punţii universale Wheatstone sau prin metoda ampermetrului si voltmetrului. pe fiecare fază şi pe fiecare priză. conform instrucţiunilor de folosire a acestuia. Fig. având tensiunea de 10 kV. deoarece la valori reduse ale acesteia dispozitivul dă erori inacceptabile. Măsurarea rezistenţelor înfăşurărilor în c. Aceasta nu trebuie să depăşească cu mai mult de 30% valoarea dată de întreprinderea constructoare. R1. Tangenta unghiului de pierderi dielectrice serveşte drept criteriu pentru stabilirea gradului de umiditate a înfăşurărilor. A-ampermetru. La măsurarea prin metoda ampermetrului şi voltmetrului (figura 13) se procedează astfel: se scoate reostatul R2 şi se introduce R1. Rezistenţele înfăşurărilor diferitelor faze pe acelaşi plot nu trebuie să difere între ele sau faţă de datele prevăzute de întreprinderea constructoare cu mai mult de 2%. apoi se conectează K şi se stabileşte valoarea curentului în limitele scalei aparatului. i).14. adică C2/C50. Fig. mV-milivoltmetru. este utilizată numai pe partea de înaltă tensiune a transformatorului. Determinarea raportului C2/C50 În afară de coeficientul de absorbţie R60/R15 şi de tangenta unghiului un alt criteriu pentru aprecierea umezelii înfăşurărilor îl constituie şi raportul capacităţilor la frecvenţele de 2 şi 50 Hz. trebuie să se măsoare rezistenţa de izolaţie a înfăşurării transformatorului. h). Rezistenţa se măsoară pe fiecare înfăşurare.g). Se face cu ajutorul punţii duble Thomson.c.

Bibliografie: 1. Bucureşti. 1996. Nicolae Mire. Clasa a XI. “Instalaţii si echipamente electrice”. Editura Didactică şi Pedagogică. 24 . Constantin Neguş. XII – a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful