Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iaşi

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 3
-Tehnician Electrotehnist-

Îndrumător: Prof. Dănila Cristina

Elev: Pruteanu Bogdan-Andrei Clasa a XIII-a G

2012

1

EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE

2

.........................................CUPRINS: Argument.....................................................4 Capitolul 1: EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE....13 Capitolul 4: ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE TRANSFORMATORULUI ELECTRIC.......5 1..................................................................................................................................................................5 1....... TRANSFORMATOARE DE PUTERE........................1 GENERALITĂŢI......................... 9-12 Capitolul 3: TIPURI DE DEFECTE ALE TRANSFORMATORULUI DE PUTERE.... INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR.......................................................................................................................................8 2.................1....................20-23 3 ................2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR ...8 2.14-19 Capitolul 5: ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE.......6 Capitolul 2: ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE.....................2...........

IASI consider ca se incadreaza in contextul celor exprimate mai sus. Le intalnim in forma monofazata sau trifazata. reprezentand echipamente si aparate de automatizare. Datorită mecanizarii s-a redus considerabil efortul fizic depus de om in cazul proceselor de productie. ca și mașinile electrice de curent alternative. Doresc sa fac dovada gradului de pregatire in meseria de „tehnician in instalatii electrice". 4 . dar necesita un efort intelectual important. Se constata astfel ca la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de productie devine necesar ca o parte din functiile de conducere sa fie transferate unor echipamente si aparate destinate special acestui scop. el sta la baza teoriei tuturor mașinilor. Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel concepute incat sa permita implementarea lor mijloacelor de automatizare. cunostinte dobandite in cadrul disciplinei de invatamant studiate in liceu. În Capitolul 2 este redată întreţinerea şi repararea transformatoarelor de putere din punct de vedere al controlului. Pe de alta parte unele procese tehnice se desfasoara rapid. procese ce presupun mai multe etape de executare. Lucrarea de fata realizata la sfarsitul perioadei de perfectionare profesionala in cadrul Colegiului Tehnic “Dimitrie Leonida” .ARGUMENT Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapa esentială în dezvoltarea tehnologie şi a condus la uriaşe creşteri ale productivităţii muncii. Lucrarea cuprinde trei capitole conform tematicii primite. Transformatoarele electrice joacă un rol foarte important in acționarile electrice. capabile sa intervina intr-un sens dorit asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a acestora in deplina concordanta cu cerintele optime. După etapa mecanizarii. pe legea Inducției electromagnetice. intrucat masinile motoare asigura transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie direct utilizabile pentru actionarea masinilor unelte care executa operatiile de prelucrare a materialelor prime si a semifabricatelor. Operatiile de conducere nu necesita decat un efort fizic redus. incat viteza de reactie a unui operator uman este insuficienta pentru a transmite o comanda necesara in timp util. care este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii transformatorului reparat. În Capitolul 1 este prezentată exploatarea transformatoarelor de putere având în vedere punerea în funcţiune a transformatoarelor. omul îndeplineste în principal funcţia de conducere a proceselor tehnologice de productie. Transformatorul electric prezintă importanța și din punct de vedere teoretic. care este efectuat de către personalul de exploatare ce vizează starea tuturor elementelor componente ale transformatorului În Capitolul 3 se poate observa scopul încercărilor transformatorului după reparare. montarea si verificarea acestora. Omul ramane insa cu supravegherea generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor si solutiilor de perfectionare si automatizare. bazandu-se.

montarea accesoriilor de pe cuva şi capac.supravegherea funcţionării transformatoarelor.1 GENERALITĂŢI În activitatea de exploatare se disting două aspecte diferite: . În timpul funcţionării. legătura la priza de pământ. starea uleiului şi a nivelului. a trafo se efectuează următoarele operaţii de supraveghere: a). temperaturi.operaţiile si manevrele ce se execută prin punerea sau scoaterea din funcţiune a transformatoarelor. Personalul de exploatare urmăreşte executarea în termen a tuturor probelor si verificărilor prevăzute de normative. 5 .  în cazul în care nu este prevăzut întreruptor în circuitul primar. iar dacă se cuplează în paralel două trafo se respectă condiţiile de cuplare în paralel. nivelul şi culoarea uleiului. sarcini active si reactive. legăturilor la borne. în exploatare. montarea conservatorului şi accesoriilor. starea silicagelului din filtrul de aer. supravegherea curentă care se referă la gradul de încărcare. relee de protecţie şi semnalizare.  deconectarea trafo echipate cu întreruptoare în ambele circuite se face mai întâi pe partea sarcinii apoi pe partea alimentarii.Capitolul 1: EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE 1. b). După montare se fac o serie de încercări si verificări . montarea izolatoarelor. La punerea în funcţiune a transformatoarelor se vor respecta etapele procesului de montare: montarea căruciorului. montarea circuitelor auxiliare de protecţie şi măsurare. temperatura uleiului. La executarea manevrelor de cuplare sau decuplare trebuie respectate următoarele reguli:  scoaterea de sub tensiune a traformatorului se face prin deschiderea mai întâi a întreruptorului si apoi a separatorului iar la cuplare se face invers. starea izolatoarelor. . La o verificare periodică se urmăreşte: curentul primar şi cel secundar. montarea radiatoarelor. starea izolatoarelor. starea barelor şi cablurilor de legătură precum şi a celorlalte legături electrice aferente transformatorului. etanşeitatea cuvei. citirea instrumentelor de măsură. mai întâi se deconectează secundarul după care se manevrează separatorul din primar. umplerea cu ulei. frecvenţa. supravegherea periodică prin examinare vizuală se referă la starea cuvelor si a elementelor de circulaţie a uleiului. tensiunea primară si cea secundară. tensiuni şi curenţi. iar conectarea în ordine inversă. funcţionarea releelor de protecţie. zgomotelor.

gama de tensiuni de partea primară: 6 .. ∆ . instalarea în boxele de transformator din postul de transformare al consumatorului (PT). nu se menţin toate conectate în permanenţă.. 3500W. 20200W. o parte dintre acestea se deconectează. Funcţionarea în paralel În funcţie de puterea cerută de consumator. 6%.. la creşterea sarcinii. 20 kV. gama pierderilor la mersul în gol: 480W . prezintă următoarele caracteristici:             trifazate. din contră ele se conectează. TRANSFORMATOARE DE PUTERE Transformatoarele de putere coborâtoare din dotarea consumatorului şi pe care acesta are dreptul sa le exploateze.4%. ci la o reducere a sarcinii. cu indici numerici 5 si 11 pot funcţiona in paralel în cazul când conexiunile sunt transpuse în mod corespunzător. 1600 kVA. gama de puteri aparent nominale: S = 100 . cu miez magnetic cu trei coloane.12. tensiunea pe partea de joasă tensiune: 380/220 V.  rapoarte de transformare egale.. a). 3. Momentele conectării si deconectării se stabilesc pe baza regimului economic al funcţionării transformatoarelor.. Regimul economic de funcţionare al transformatoarelor Puterea cerută de receptoarele racordate la postul de transformare uzinal variază în cursul a 24 de ore. Se consideră drept regim economic.7 . naturală. gama pierderilor la mersul în scurtcircuit: 2760 . acel regim de lucru la care pierderile active si reactive de putere si energie din transformatore sunt minime. fie în mod intermitent.  raportul puterilor nominale: sub 3:1.. răcirea în ulei.  tensiuni de scurtcircuit diferite cu maximum +10% faţă de valoarea medie la toate unităţile ce trebuie sa funcţioneze în paralel.Y0 – 12. gama curenţilor procentuali de mers în gol: 1. fiind diferită în perioada de vară faţă de cea de iarnă. grupele de conexiuni: Y – Z0 – 5. cu doua înfăşurări..1.. b). Transformatoarele aparţinând grupelor de conexiuni. reglajul tensiunii fără sarcină ±5%.... în postul de transformare pot funcţiona în paralel mai multe transformatoare. Y – Y0 . cuplate la barele colectoare prin dispozitivele de anclanşare automate a rezervei (AAR) sau prin sistemul de reglaj automat al puterii transferate (SRAP) în funcţie de curba de sarcină a consumatorului. 6 . Daca în post sunt instalate mai multe transformatoare. gama tensiunilor procentuale de scurtcircuit: 4 .. Pentru funcţionarea lor in paralel trebuie respectate următoarele condiţii:  grupe de conexiuni cu acelaşi indice numeric.2. fie în mod permanent.

De aceea se prevăd încă din faza de proiectare a instalaţiei respective dispozitive de protecţie reglate sa sesizeze si sa acţioneze in acest sens. temperaturile agenţilor de răcire. valorile maxime admisibile ale înfăşurărilor. prezintă un interes practic.  Din contră. Pentru a o păstra in limitele admisibile este necesara variaţia numărului de spire . de la fata locului.care se face cu ajutorul comutatorului cu ploturi cu care este dotat transformatorul.  d).prin temperaturile ridicate ce apar in înfăşurare .in exploatare sunt respectata condiţiile prevăzute în catalogul constructorului. pe barele de joasa tensiune si in punctul de racord al consumatorului tensiunea variază in raport cu sarcina datorită pierderilor de tensiune din transformator şi linie. e). Regimuri anormale de funcţionare  Funcţionarea îndelungata a transformatoarelor este garantata de furnizorul de echipament numai daca . Supraîncărcarea transformatoarelor de putere In exploatare se practica metoda de supraîncărcare a transformatoarelor pe o durata limitata pentru a face fata unor vârfuri de sarcina . Capacitatea de supraîncărcare temporara a transferului depinde de: sarcina iniţiala.precum si prin efectele electrodinamice asupra miezului magnetic si a bobinajelor. Menţinut pe o durata mare.c). 7 . întrucât valoarea curentului ce parcurge înfăşurarea depăşeşte frecvent cu peste 40%valoarea curentului nominal. Din acest punct de vedere exista doua tipuri de transformatoare:  cele la care comutatorul se poate manevra de la distanţă in orice moment. el conduce la deteriorarea transformatorului. Reglajul tensiunii în reţea cu ajutorul comutatorului cu ploturi al transformatorului În ipoteza unei tensiuni constante pe barele de medie tensiune ale postului de transformare. in special cele asimetrice. Funcţionarea transformatorului la sarcina asimetrica nu prezintă un interes special.chiar in limitele care merg pana la curentul nominal.  De asemenea pentru izolaţia transformatorului prezintă un pericol mare apariţia unor unde de supratensiune in reţeaua de alimentare. sub sarcina  cele la care comutatorul se poate manevra numai cu scoaterea lui de sub tensiune. scurtcircuitele.

in plus starea robinetelor. străpungerea sau distrugerea garniturilor izolante la îmbinări). spargeri ale porţelanului).  starea conservatorului de ulei (analog radiatoarelor. La apariţia unui defect in interiorul transformatorului trebuie sa acţioneze in funcţie de tipul defectului fie prin semnalizare.  starea capacului (analog cuvei.  apariţia zgomotului inadmisibil in miezul magnetic (care presupune: slăbirea presării îmbinărilor.  starea bornelor (izolatoarelor de trecere de înalta si joasa tensiune. atât vizual. voltmetre. rugină.  starea expandorului (analog radiatorului. a dopurilor).personalul de exploatare are obligaţia ca in timpul fiecărei ture sa facă un control exterior al stării tuturor elementelor componente ale transformatorului. 8 .fie prin trimiterea impulsurilor de comanda la bobinele de declanşare ale întrerupătoarelor. in plus integritatea membranei şi starea dopului de aer). semnalizare si comanda). INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR Pe parcursul funcţionării transformatoarelor de putere . pierderi de ulei pe la flanşa )  starea circuitelor secundare (de protecţie. etanşeitatea. la depăşirea mărimilor electrice prescrise si care previn personalul de exploatare in vederea luării unor masuri operative. calitatea etanşărilor). termometrele)  starea dispozitivului de acţionarea a comutatorului (deteriorării exterioare.1.  starea radiatoarelor (analog cuvei. termometre. releul de gaze. in plus starea indicatorului de nivel al uleiului).  starea aparatelor de pe transformator (siguranţele de străpungere. deconectând transformatorul de pe sistemele de bare pe care funcţionează. indicatoare de nivel ale uleiului). cat si prin aparatele indicatoare (ampermetre. scurgeri de ulei.  starea instalaţiei de răcire.Capitolul 2: ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE 2. măsura.turtiri. Controlul are in vedere:  starea cuvei (daca nu exista găuri . ale transformatorului respectiv. in plus starea buloanelor de strângere).

1-capac. 12-nivelă de ulei. în baza foii de manevră. Demontarea transformatorului comportă următoarele operaţii:      evacuarea uleiului. Vedere de ansamblu a unui transformator de putere de 1000 kVA. 100 kV. 3cărucior de transport. refacerea legăturilor la instalaţia electrică. reinstalarea transformatorului în boxă sau în celulă. 2-cuvă cu radiatoare. 1. desfacerea legăturilor electrice de la borne. 8-izolator IT. 9-izolator JT. precizânduse defectele observate în timpul exploatării sau indicându-se tipurile de protecţii care au acţionat la deconectarea transformatorului. Demontarea transformatorului. 10termometru cu mercur. deplasarea transformatorului din boxă sau celula la atelierul de reparaţii. în figura 1 se reprezintă un transformator în ansamblu. 14-termometru de contacte. 7buşon pentru luarea probelor de ulei. Fig.  Pentru identificarea acestor părţi componente. Apoi se eliberează autorizaţia de lucru echipei de reparaţii. cuplarea la reţea prin executarea operaţiilor indicate în foaia de manevră întocmită în acest scop. demontarea transformatorului. 13filtru de aer.2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR Repararea transformatoarelor se efectuează numai după retragerea lor din exploatare. 11conservator. 5-buşon pentru curăţirea cuvei. 15-cutie de borne. decuvarea şi demontarea părţii active. a). încercări. 6-robinet golire. deşurubări şi desfacerea legăturilor electrice. de către personalul de exploatare al staţiei sau al postului respectiv. Procesul tehnologic al reparării cuprinde următoarele faze importante:          izolarea electrică a transformatorului de restul instalaţiei. 4-bornă de punere la pământ.2. demontarea radiatoarelor. 9 . ridicarea izolării. demontarea subansamblelor.

1-prezon. care se aşază în cruce una faţă de alta.  Deşurubarea începe cu capacul cuvei. Pentru scoaterea înfăşurărilor se utilizează nişte gheare ca cele din figura 2. În timpul ridicării. în care scop se leagă de ele etichete cu numerele corespunzătoare. 10 .  Decuvarea înseamnă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi aşezarea ei pe suporţii din traverse de cale ferată. în care scop înfăşurare se ridică puţin cu o rangă în acel loc. cât si în cea de joasă tensiune şi să se numeroteze atât prizele cât şi plăcile de fixare. acesta se scurge până la nivelul jugului de sus al miezului magnetic. Se recomandă ca în prealabil să se schiţeze poziţia prizelor şi a pieselor de fixare. aşezându-se în ordinea scoaterii pe stelaj. atât în partea de înaltă tensiune. apoi se desfac legăturile de izolatoare de trecere. 2. Dispozitiv pentru scoaterea şi montarea înfăşurărilor a-gheară. Fig. În cazul evacuării parţiale. Se aduce cârligul macaralei la centrul înfăşurării şi se agaţă de el înfăşurarea cu ajutorul funiei legate de gheară în aşa fel încât în timpul ridicării să atârne de cârlig strict vertical. 5-cornierele crucii. se leagă cu frânghie şi se agaţă de cârligul macaralei după care se deşurubează buloanele de pe flanşa inferioară. b-cruce. 3-placă pentru întărirea ghearei. Evacuarea uleiului se poate face total sau parţial în funcţie de starea lui şi de caracterul volumul reparaţiei.  Demontarea părţii active începe cu demontarea prizelor şi a comutatorului de prize. prin demontarea piuliţelor care strâng clemele de presare ale izolatoarelor. Ghearele trebuie introduse exact sub coloane distanţatori. la intervale mici în sensul înălţimii. Apoi se demontează expandorul prin desfacerea legăturii sale de la partea superioară. astfel încât gheara să prindă numai înfăşurarea respectivă. 6corniere laterale de consolidare. Între tijele ghearelor şi înfăşurare se introduc făşii de carton preşpan şi apoi se leagă toate ghearele împreună cu înfăşurarea. se face după ce s-a desfăcut legătura de la partea inferioară. cu ajutorul macaralei este necesar sa se supravegheze ca nici o parte să nu se agaţe de pereţii cuvei. 4-nervură.  Demontarea subansamblurilor începe prin demontarea izolatoarelor care până la 35kV. După scoaterea tuturor înfăşurărilor. cu ajutorul unei funii. precum şi la comutatorul de prize. punându-se dedesubt o tavă din tabla de oţel pentru colectarea uleiului ce se prelinge de pe partea activă. 2-tija ghearei din cornier. se scoate de pe miezul magnetic toată izolaţia inferioară. ridicându-se ţeava de pe capac.

11 . Se deplasează radiatorul cu atenţie de pe prezoane.05 mm)  Rebobinarea înfăşurărilor – transformatoarele de putere aduse la reparat pot avea înfăşurări de diverse tipuri (continue. bobine spiralate scurte.  Măsurarea tensiunii între tolele marginale si pachetele miezului magnetic (figura 3) înfăşurarea de control fiind sub tensiune. care constituie izolaţia faţă de miezul transformatorelor. care sa asigure magnetizarea completă a miezului aşezată pe coloanele miezului peste care în prealabil se înfăşoară foi de carton de preşpan cu grosimea de 2 mm şi se fixează cu bandă groasă de bumbac. După bobinarea primului strat. înfăşurările transformatorului sunt supuse unei tehnologii de reparaţie care constă în:  Pentru scoaterea izolaţiei de pe conductor. În figura 4 este reprezentată o bobină cilindrică în doua straturi cu doua conductoare în paralel.  Reizolarea conductorului se face manual sau cu maşini de izolat dacă (pentru izolare se utilizează hârtie de cablu cu grosimea de 0. etc. în galeti. se asază izolaţia între straturi din hârtie de cablu. Fig. fie dopuri de lemn.c. 3. b). Mai întâi se închid robinetele radiatoarelor. consolidându-se spirele marginale cu hârtie. Bobinarea se execută pe şabloane sau direct pe cilindrul de pertinax. Repararea miezului magnetic  Măsurarea pierderilor în gol. spiralate. Ele se scot după scoaterea părţii active.). a izolaţiei între tolele diferitelor pachete c). se ridică. acesta se trece printr’o clemă corespunzătoare secţiunii conductorului. Pe flanşele radiatoarelor se montează fie flanşe oarbe. Repararea înfăşurărilor Pentru remedieri. Demontarea radiatoarelor (cele detaşabile). se deşurubează cele patru piuliţe ale flanşei inferioare şi ale celei superioare. folosindu-se o înfăşurare de control. se transportă şi se aşază pe podea. peste care se trec spirele stratului următor ca în figura 5. Schema de măsurare a tensiunii pe pachetele miezului magnetic  Măsurarea rezistenţei în c.

6. se instalează termocupluri sau termometre cu o rezistenţă în interior. 4. etc. sunt revizuite. Fig. comutatorul. termometre. presarea definitivă. robinetele. 6-ventil reducere. Se racordează cuva la o instalaţie de vid. roţile. radiatoarele. conservatorul de ulei.remontarea se face după releveul întocmit la demontarea înfăşurărilor. 5-vacuummetru. aceasta se curăţă în interior minuţios. La locurile de reparaţie. Remontarea transformatorului După asamblarea părţii active. Înainte de închidere. garniturile de etanşare. se îndepărtează rămăşiţele de ulei. 12 . adică: cuva. expandorul.  După confecţionarea înfăşurărilor urmează uscarea. conform schemei din figura 6. 4-hârtie de cablu pentru consolidarea spirelor marginale. capacul. realizând încălzirea prin metoda pierderilor prin inducţie în pereţii cuvei. 2-izolaţia dintre straturi. Înainte de coborârea înfăşurării în cuvă. Consolidarea cu hârtie a spirelor marginale la înfăşurarea cilindrică stratificată: 1-cilindru de pertinax. aceste operaţiise fac în cuva transformatorului. Bobina cilindrică în două straturi Fig. de regulă. bornele. 3-condensator vapori. 5. impregnarea şi coacerea. 3-conductor. instrumentele de măsură. 2-înfăşurare magnetizare. se şterge cu o cârpă uscată care nu lasă scame. Schema instalaţiei de pentru uscare sub vid: transformator. iar în exterior termometre. vid 1de de de 8-  Remontarea înfăşurărilor pe miezul magnetic . d).Fig. reparate si pregătite pentru montare toate părţile exterioare ale transformatoarelor. 7-pompă de vid.

diferenţială şi maximală supraîncălziri datorită curenţilor de scurtcircuit din zonă topirea suprafeţelor contractelor la comutatoarele cu ploturi defectarea izolaţiei între toluri semnalizează protecţia de deteriorarea buloanelor gaze miros specific strângere. Maximală uzurii normale sau a suprasarcinilor de durată sau a insuficienţei răcirii. scurtcircuit la borne sau la comutatorul de prize funcţionează protecţiile de defectele de montaj. gaze. diferenţială.Capitolul 3: Defectele transformatoarelor de putere. umezirea uleiului întreruperea în înfăşurări străpungerea la masă scurtcircuit între înfăşurările fazelor funcţionează protecţiile: de aceleaşi cauze ca în cazul gaze. deteriorarea tolelor funcţionează protecţiile: de deteriorarea izolaţiei între spire datorită îmbătrânirii în urma gaze. diferenţială şi maximală precedent: în plus. a izolaţiei între tole pătrunzător sau lipsa garniturilor la jug 13 . Tipul defectului Modul de recunoaştere a defectului lucrează releul de gaze Cauzele posibile scurtcircuitarea locală a tolelor de oţele scurtcircuit între spire îmbătrânirea lacului izolant al tolelor. funcţionează protecţia de distrugerea capetelor de ieşire gaze din cauza arcului care apare în punctul de întrerupere funcţionează protecţia de gaze iar la transformatoarele cu neutrul legat la pământ şi protecţia diferenţială defectarea izolaţiei principale datorită îmbătrânirii sau existenţei fisurilor.

Miezul magnetic are doua parti principale : coloanele si jugurile. in functie de reteaua de alimentare si de cerintele consumatorului. bi-. tri.sau n-fazat. pentru a se putea introduce infasurarile transformatorului. 14 . avandu-se grija de a se realize o taietura dintr-o coloana. Cel mai simplu dintre acestea este desigur monofazat. Strangerea tolelor la asemea transformatoare se realizeaza prin nituri. tola se taie dintr-o bucata cu ajutorul unei prese. daca transformatorul este scufundat in ulei.Capitolul 4: Elemente constructive de baza ale transformatorului electric. miezul magnetic este construit din tole de otel electrotehnic aliat cu siliciu (~4%). Miezul magnetic serveste ca drum de inchidere a fluxului principal al transformatorului. La transformatoarele de putere utilizate la frecventa industriala. isolate intre ele cu lac. Transformatorul electric monofazat de putere (utilizat in sistemele de actionari sau instalatii energetice) are urmatoarele elemente constructive de baza:    miezul magnetic .35 mm. infasurarile primara si respective secundara . cuva. Transformatorul electric poate fi mono. cu o grosime a tolelor de 0. La transformatoarele monofazate de putere aparenta sub 500VA. prezentate in figura 1 a si b. iar sectiunea transversala a jugurilor sau a coloanelor este un patrat sau un dreptunghi. Utilizarea tolelor de otel aliat cu siliciu asigura reducerea simtitoare a pierderilor in fier. Miezul electric al tramsformatorului monofazat prezinta doua variante constructive.

infasurari alternate (fig. Infasurarile se izoleaza intre ele ( prin zone de aer sau straturi izolatoare din diferite materiale – prespan. etc.3) in care pe inaltimea unei coloane alterneaza parti din infasurarea de joasa tensiune cu parti din infasurarea de ianlta tensiune. Infasurarile constau in spire circulare realizate din conductoare isolate de cupru sau aluminiu. Din punct de vedere al modului de racier. Strangerea tolelor in pachet compact se realizeaza prin butoane isolate fata de tole si saibe magnetice de presare sau prin infasurare cu chinga din bumbac.2)  Infasurarile transformatorului monofazat.) si fata de coloane si juguri. Cuva. Se deosebesc: . iar infasurarea de ianlta tensiune inconjurand pe cea de joasa tensiune. in scopul micsorarii dimensiunilor transversale la o suprafata data (fig.La transformatoarele monofazate de putere mai mare.2) mai exact infasurari cilindrice coaxiale. Sectiunea transversala a coloanelor si jugurilor in acest caz poate fi mai complicate decat un patrat sau un dreptunghi. polivinil. Acest lucru usureaza si introducerea infasurarilor si realizarea miezului.transformatoare uscate. in 15 . cu racier naturala sau artificiala la care infasurarile se afla aer liber (constructie larg utilizata indeosebi pentru unitati sub 1 kVA). coloanele si jugurile se taie separate ( fig. pentru a se realize o mai rationala utilizare a foilor de tabla din care se taie tolele necesare miezului. infasurarea de joasa tensiune fiind de diametru mediu sau mic. 2). pentru a se asigura o mai buna inscriere intr-un cerc. cele doua infasurari extinzanduse pe toata inaltimea coloanei. Dupa pozitia reciproca a celor doua infasurari ale transformatorului se deosebesc doua tipuri de infasurari:  infasurari concentrice (fig. transformatoarele se impart in mai multe categorii.

Pe capacul cuvei se fixeaza si izolatoarele de trecere a consuctoarelor care stabilesc legatura intre infasurarile transformatorului si retelele exterioare. cat si prin imbunatatirea racirii infasurarilor. avand dimensiuni si forme care depend de tensiunea de functionare a infasurarii pe care o deserveste. de asemenea cu ulei. Cuva transformatorului in ulei se realizeaza din tabla de otel (fig. De obicei. pe capacul cuvei se afla un vas umplut in parte. in care miezul magnetic si infasurarile sunt cufundate intr-o cuva umpluta cu ulei (constructie utilizata current in scara 1 – 1000 kVA). Pentru asigurarea permanenta a umplerii cuvei cu ului. in scopul maririi suprafetei de raciere. izolatoarele sunt realizate din portelen. Acest vas se numeste conservator de ului. Uleiul din cuva joaca un rol important atat prin calitatile izolatoare mult mai bune decat ale aerului. transformatoare in ulei cu racier artificiala in exterior cu aer sau cu circulatie artificiala si racier artificiala a uleiului ( constructie utilizata la foarte mari puteri).4) Cuva are de obicei (la puteri mai mari de 100kVA) o serie o serie de nodule exterioare sau de tevi pe partile frontale. 16 . transformatoare in ulei cu raciere naturala. care preia totodata si variatiile de volum ale uleiului datorate variatiei temperaturii de functionare.

atunci circuitul secundar este inchis. si va aparea o anumita tensiune la bornele ax ale infasurarii. Daca w1 este numarul de spire al infasurarii primare. Daca la bornele AX se aplica o tensiune oarecare u1 a unei retele electrice de current alternative. atunci w1i1 reprezinta solenatia primara instantanee care produce un camp magnetic de excitatie. in spirele infasurarii secundare se va induce o t. atunci cand se va face abstractie de pierderi. si anume a inductiei mutuale intre doua circuite immobile unul fata de celalalt.Campul magnetic de excitație și de reacție a transformatorului electric. Prin urmare. Acest flux fascicular este variabil in timp. fiindca suprapunerea efectelor nu este posibila.m. In consecinta. infasurarea AX – denumita infasurare primara – va absorbi un current i1 de la reteaua electrica de alimentare si va produce un camp magnetic ale carui linii de camp se vor inlantui si cu cealalta infasurare – denumita infasurare secundara. Datorita saturatiei magnetice nu se poate sti ce proportie din inductia magnetica intr-un punct oarecare al campului resultant este produsa de solenatia primara si ce proportie este produsa de solenatia secundara. respective x. transformatorul absoarbe prin infasurarea primara puterea u 1i1 de la reteaua de alimentare si cedeaza puterea u 2i2 pe la bornele infasurarii secundare. iar la bornele receptorului tensiunea ia valoarea u2. Daca la bornele ax este legat un receptor de current alternative. Asadar. Functionarea transformatorului electric se bazeaza pe legea inductiei electromagnetice. 17 . Tensiunea aceasta poate fi mai mare sau mai mica . respective a si bornele de sfarsit X. spirele infasurarii secundare vor fi strabatute de un flux fascicular creat de curentul primar. fara sa schimbe. In figura 5 este reprezentata schema principala a unui transformator monofazat. infasurarea secundara va fi strabatuta de un current i2. Se presupune ca cele doua infasurari au acelasi sens de infasurare pe coloana si au bornele de inceput A. valoarea puterii ceruta de receptor.e. produs evident de solenatia rezultanta w1i1 + w2i2. In consecinta. Cele doua campuri se suprapun intr-un camp magnetic rezultant . atunci exista si o solenatie secundara instantanee w2i2 care produce un camp suplimentar.e. numit camp de reactie. si sub actiunea t. induse. transformatorul schimba valoarea tensiunii u1 a retelei de alimentare in valoarea u2 care convine receptorului conectat la bornele infasurarii secundare a transformatorului. in functie si de numarul de spire ale infasurarii secundare. Daca w2 reprezinta numarul de spire ale infasurarii secundare si daca presupunem transformatorul in sarcina. ca si curentul i 1.m.

putem stabili unele concluzii importante. Acest flux se inlantuie si cu spirele infasurarii primare si cu spirele infasurarii secundare. In consecinta. Liniile campului de dispersie a infasurarii primare in raport cu infasurarea secundara se inched parte prin aer. observam ca liniile de camp se pot imparti in trei categorii: a) linii de camp cuprinse in intregime in miezul magnetic al transformatorului si care se inlantuie cu ambele infasurari pe care le vom denumi linii ale campului magnetic util. Solenatia corespunzatoare acestei linii de camp este evident suma solenatiilor primara si secundara. Liniile campului magnetic util dau prin sectiunea transversala a miezului magnetic fluxul fascicular. reluctanta portiunii din miez reprezinta cateva miimi . Reluctanta portiunii cuprinse in miezul magnetic este variabila odata cu starea de saturatie a miezului. c) linii de camp care se inched parte prin miezul magnetic. chiar in situatia unei saturatii relative pronuntate a miezului magnetic. liniile campului magnetic util sunt datorita solenatiei rezultante w1i1 + w2i2. maximum cateva sutimi din reluctanta portiunii din aer a tubului de forta considerat. cu o eroare cu totul neinsemnata. care nu este afectata de saturatia miezului magnetic.6). pe care le vom denumi linii ale campului magnetic de dispersie a infasurarii primare in raport cu infasurarea secundara.Totusi. Insa. b) linii de camp care se inched parte prin miezul magnetic. Evident. denumite linii de camp ale campului magnetic de dispersie ale infasurarii secundare in raport cu infasurarea primara. remarcam ca reluctanta lui totala este suma intre reluctanta portiunii din aer si reluctanta portiunii din miezul magnetic. parte prin aer si care sunt inlantuite numai cu spirele infasurarii secundare. parte prin aer si care se inlantuie numai cu spirele infasurarii primare. parte prin miez. Astafel. dand niste fluxuri totale. 18 . urmarind spectrul liniilor unitare ale campului magnetic resultant (fig. Daca analizam reluctanta unui tub de forta oarecare a acestui camp. reluctanta tubului considerat se reduca. asa cum rezulta imediat din aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii de camp util. la reluctanta portiunii sale din aer.

folosi si constructii trifazate compacte (fig. a miezurilor cu trei coloane si doua juguri se poate lamuri cu ajutorul figurii 8 a. Daca trei transformatoare monofazate se plaseaza unul fata de altul. pentru toate transformatoarele trifazate. atunci obtinem o constructie si mai simpla si mai economica. legate in stea sau triunghi. suma fluxurilor magnetice utile a celor trei faze este nula. de asemenea. Se pot. In felul acesta se ajunge la constructia compacta trifazata din figura 8 b cu trei coloane si sase juguri. Astfel se pot folosi trei transformatoare monofazate separate (fig. asa cum este indicat in figura.7 b si c) avand acelasi miez magnetic pentru toate fazele. atunci coloanele 1. cu trei coloane in acelasi plan. Acest tip constructive are o mare raspandire practica. Miezul magnetic compact cu trei coloane in acelasi plan se realizeaza din tole stantate de forma dreptunghiulara. 19 . Posibilitatea utilizarii.Particularitati constructive si functionale ale transformatoarelor trifazate Pentru transformatoarele utilizate in retelele trifazate de current alternative sunt mai obisnuite doua variante constructive. de aceea in coloana comuna fluxului magnetic va fi totdeauna nul si necesitatea unei asemenea coloane nu mai are. Daca acum desfiintam jugurile miezului magnetic al fazei B. 7 a) ale caror infasurari primare sa fie conectate in stea sau in triunghi si ale caror infasurari secundare sa fie. insa conduce la o nesimetrie magnetica care poate avea uneori unele consecinte negative la exploatarea transformatoarelor. in general justificare. pe de alta parte. 2 si 3 se pot reuni intr-o singura coloana. transformatorul trifazat are aceleasi elemente constructive ca si cel monofazat. In rest. axele coloanelor fiind plasate la 120 grade. Insa in sistemul trifazat simetric.

b). fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului de umiditate a înfăşurărilor . la mersul în gol al transformatorului. Raportul de transformare nu trebuie să difere de cel indicat de întreprinderea constructoare cu mai mult de 0:5%. În timpul încercărilor trebuie luate toate măsurile de NTS. Raportul de transformare se determină cu ajutorul montajului din figura 9 şi valoarea să se obţină făcând raportul între tensiunea fazei din primar şi cea din secundar (măsurată la bornele omoloage). 9. Indicaţiile megohmmetrului se citesc după 15 şi 60 de s. 8. Valorile măsurărilor se compară cu cele indicate de întreprinderea constructoare. trecând comutatorul de prize prin toate poziţiile sale. Verificarea raportului de transformare Se face pe toate fazele şi toate prizele transformatorului. Montaj pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor transformatorului. măsurarea rezistenţelor de izolaţie a înfăşurărilor Rezistenţa de izolaţie de măsoară între fiecare înfăşurare şi masă între înfăşurări (figura 8).Capitolul 5: ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE Scopul acestor încercări este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii transformatorului reparat. Fig. Montaj pentru măsurarea raportului de transformare K=V1/V2 20 . se face măsurarea tensiunii între faze. Aparatele de măsurat trebuie să aibă clasa de precizie 0. R60/R15 se numeşte coeficient de absorbţie.5.2 sau 0. Fig. Încercările transformatorului trebuie să se efectueze în ordinea prezentării lor: a). Pe partea de înaltă tensiune. unde nu se poate măsura tensiunea de fază . Raportul acestor citiri.

apoi treptat.  cu tensiune indusă. dacă în timpul probelor nu se produc conturări sau străpungeri. c-B. până se atinge valoarea tensiunii de încercare. Măsurând cu raportorul unghiul a dintre doua laturi omoloage din primar şi secundar se determină grupa de conexiuni împărţind această valoare a unghiului la 30o (fig. se determină şi vârful c. apoi se scade treptat până la 0. fiind cea mai utilizată pentru transformatoarele de putere din dotarea consumatorilor. Transformatorul se consideră bun. tensiunile între bornele: b-B. Verificarea rigidităţii dielectrice la izolaţiile transformatorului Această încercare are drept scop verificarea izolaţiei unei înfăşurări faţă de masă sau faţă de alte înfăşurări. Tensiunea de încercare se aplică în modul următor: se aplică brusc 50% din valoarea tensiunii de încercare. b-C. Verificarea se face în doua feluri:  cu tensiune aplicată. Verificarea grupei de conexiuni Se scurtcircuitează bornele A-a şi se alimentează bornele de înaltă tensiune cu o tensiune de 200 … 400 V. 21 . se trasează topograma tensiunilor între faze de pe primar şi cu vârful compasului în B şi cu deschiderea b-B se trasează un arc de cerc. În mod analog. Topograma tensiunilor În figura 11 este arătată prima metodă. Luându-se o anumită scară pentru tensiuni. vârful a fiind suprapus peste A. d). măsurându-se pe rând. Proba se execută după trecerea a cel puţin 3 ore de la umplerea cu ulei a transformatorului. intersecţia lor determină vârful b al triunghiului tensiunilor din secundar. 10. acesta se menţine un minut. Fig. c-C. cât şi prin oscilarea pronunţată a acelor aparate de măsură.c). care se manifestă atât prin zgomote caracteristice. apoi cu vârful compasului în C şi cu deschiderea b-C se trasează cel de-al doilea arc de cerc. 10).

Montaj pentru verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei transformatorului prin metoda tensiunii aplicate: TP-transformatorul de încercat. 11. Montaj pentru încercarea în gol a transformatorului: TP-transformator de încercat. A1. Montaj pentru încercarea în scurtcircuit a transformatorului: TRtransformator trifazat reglabil. 1TC. Încercarea de mers în gol Se face cu scopul de a determina curentul procentual de mers în gol i 0[%] şi pierderile de mers în gol P0 în W.Fig. 22 . până când indicaţiile ampermetrelor ating valoarea curentului nominal. W 2-wattmetre. W 2-wattmetre.12. W 1. R-rezistenţă de protecţie. e). W 1. 2TC-transformatoare de curent. A3ampermetre. Montajul este cel indicat în figura 12. A2. TP-transformator de încercat. bornele de înaltă tensiune fiind în gol. Fig. A1A2-ampermetre. Încercarea de scurtcircuit Se face cu scopul de a verifica tensiunea procentuală de scurtcircuit usc% pierderile în scurtcircuit Psc. ATeclator. f). Fig. 2TC-transformatoare de curent. T-transformator ridicător. Se aplică tensiunea nominală pe partea de joasă tensiune. Tensiunea aplicată se creşte treptat. 1TC. şi Montajul este cel indicat în figura 12. În acest moment se citesc: tensiunea de scurtcircuit Usc în V şi Psc în W (prin metoda celor doua wattmetre).12.

apoi se conectează K şi se stabileşte valoarea curentului în limitele scalei aparatului. adică C2/C50. a înfăşurărilor transformatorului: TP-transformatorul de încercat. La măsurarea prin metoda ampermetrului şi voltmetrului (figura 13) se procedează astfel: se scoate reostatul R2 şi se introduce R1. având tensiunea de 10 kV. i). Măsurarea unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei înfăşurărilor Această măsurare (figura 14) se efectuează cu puntea Scherring. Măsurarea se face cu dispozitivul pentru controlul umidităţii.g). h). Aceasta nu trebuie să depăşească cu mai mult de 30% valoarea dată de întreprinderea constructoare.c. Montaj pentru măsurarea rezistenţei în c. K1-comutator cu doua poziţii. Înainte de măsurarea raportului C2/C50. 23 . Se face cu ajutorul punţii duble Thomson. B-baterie. Puntea.13. R1. Măsurarea rezistenţelor înfăşurărilor în c. A-ampermetru. mV-milivoltmetru. trebuie să se măsoare rezistenţa de izolaţie a înfăşurării transformatorului. Fig. pe fiecare fază şi pe fiecare priză.c. Determinarea raportului C2/C50 În afară de coeficientul de absorbţie R60/R15 şi de tangenta unghiului un alt criteriu pentru aprecierea umezelii înfăşurărilor îl constituie şi raportul capacităţilor la frecvenţele de 2 şi 50 Hz. Rezistenţa se măsoară pe fiecare înfăşurare. deoarece la valori reduse ale acesteia dispozitivul dă erori inacceptabile. Montaj pentru determinarea tangentei unghiului la transformatorul de putere.14. punţii universale Wheatstone sau prin metoda ampermetrului si voltmetrului. conform instrucţiunilor de folosire a acestuia. este utilizată numai pe partea de înaltă tensiune a transformatorului. Rezistenţele înfăşurărilor diferitelor faze pe acelaşi plot nu trebuie să difere între ele sau faţă de datele prevăzute de întreprinderea constructoare cu mai mult de 2%. R2-rezistenţe reglabile. Tangenta unghiului de pierderi dielectrice serveşte drept criteriu pentru stabilirea gradului de umiditate a înfăşurărilor. Fig.

Constantin Neguş. Bucureşti. 24 .Bibliografie: 1. 1996. Nicolae Mire. Clasa a XI. “Instalaţii si echipamente electrice”. XII – a. Editura Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful