1.

SCURT ISTORIC Functia de primar este o functie traditionala n administratia locala, nu numai in Europa, dar si n alte continente, cum ar fi n America, unde a patruns influenta europeana.Legislatia contemporana contine mai multe solutii cu privire la modalitatea de investiura, la atributii si la raporturile sale cu organul colegial, ori cu alte autoritati publice autonome sau,dupa caz, guvernamentale. n Elvetia, n zona germana, cel putin, primarul se alege odata cu consiliul comunal, el trebuind sa fie si membru n consiliul, cetatenii voteaza pentru persoana respectiva de doua ori, ca membru n consiliu si ca primar,existnd, fireste, mai multe candidaturi pentru functia de primar,postul ocupndul cel ce ntruneste cele mai multe voturi. n Franta, dimpotriva, consiliul este cel ce alege primarul si adjunctii acestuia, prin vot secret,cu majoritate absoluta, alegerea avnd loc n prima sedinta a consiliului.Cu toate acestea, primarul, n sistemul francez este si presedinte a consiliului municipal,asigurnd buna desfasurare a sedintelor si respectarea ordinii in cadrul consiliului. n Belgia, exista alta formula,primarul comunei este numit de Rege dintre membri consiliului comunal, la propunerea consilierilor, naintata prin guvernatorul provinciei.Legea belgiana admite, ca exceptie de la aceasta regula,numirea primarului si din rndul altor alegatori care au plinit 25 de ani, dar n acest caz este nevoie de avizul delegatiei permanente a consiliului provinciei. n Italia, att primarul, ct si presedintele consiliului provinciei sunt alesi de structurile pe care le prezinda, primarul de giunta comuala, la rndul ei aleasa de consiliul comunal, iar presedintele de consiliul provinciei.Interesant este de retinut ca alegerea,prin votdeschis si majoritate absoluta, se face pe baza unu program, la care trebuie sa subscrie 1/3 din membrii giuntei. Institutia primarului este traditionala n administratia Romniei. Ea a fost reglementata pentru prima data n timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza prin Legea comunala din 1864 si a cunoscut o evolutie continua ca un efect firesc al transformarilor prin care a trecut statul romnesc. Prin Legea comunala di 1 aprilie 1864 s-a impus solutia consiliului comunal si a primarului de locuitorii comunei rurale, pe baza votului cenzitar, fiid scutiti de cens nmai anumiti functionarisi liber profesionisti.Primaru este magistratul comunal, caruia legea i ncredinteaza ntreaga administratie a comunei, dar in acelas timp era si delegatul puterii centrale, n comunele rurale, el trebuia confirmat de prefect,n comunele urbane, nsa, primarul era numit de Domn dintre primii trei consilieri care au ntrunit cele mai multe voturi. Lege comuala din 7 mai 1887, cu modificarile din 1894 si Legea organizarii comunelor rurale si administratiunea plasilor din 1 mai 1904 (care a inlocuit Legea din 1887) au venit cu alta solutie: primarul era ales de catre consilieri dintre membri cu stiinta de carte si confirmat de prefectul judetului.Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, facnd acte deadministrare propriu-zisa si acte de politie comunala. O inovatie a Legii din 1904 a constat n faptul ca orice cetatean putea cere primarului sa intenteze actiunile ce credea ca apartin comunei, iar daca primarul refuza nentemeiat, cel interesatavea dreptul sa reclame prefectului.Legile ulterioare, pna la instaurarea dictaturii regale, s-au nscris cnd intr-o formula, cnd n alta, fireste cu anumite variatiuni date de modul n care a fost conceputa administratia judeteanade la nivelul plasei. Nu trebuie sa uitam ca la un moment dat legislatia reglementa doi prefecti, unul politic, numit de Guvern, si unul administrativ. Astfel ultima reglementare democratica, Legea administrativa din 2 martie 1936 a consacrat solutia alegerii primarului de consiliu : Consiliul odata constituit, va proceda la alegerea primarului,ajutorilor de primari, a unei comisiuni financiare, compusa din trei membri, iar la municipiii si a une delegatiuni a Consiliului (art. 57),Legea admitea si ipoteza numirii primarului, se ntelege atunci cnd din orice

cauza primarul n-a putut fi declarat ales. Legislatia atuala n vigoare a optat pentru solutionarea alegerii primarului, la fel ca si consiliul, direct de comunitatea locala, indiferent ca este vorba de mediul rural sau urban stabilind totodata, incompatibilitatea dintre functia de primar si ceea de consilier. 2. CONSIDERATII GENERALE Primarul este autoritatea executiva a administratiei publice locale care ndeplineste n acelasi timp si rolul de reprezentant al statului n relatiile cu perosane fizice si juridice din tara si din strainatate, precum si n justitie, n unitatea administartiv teritoriala n care a fost ales. Comunele, orasele si sectoarele municipiului Bucuresti au cte un primar, iar municipiul Bucuresti are un primar general. Primarii sectoarelor municipiului Bucuresti sunt n relatii de subordonare fata de primarul general al municipiului Bucuresti. Primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat de catre cetatenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritoriala n care urmeaza sa-si exercite mandatul. Potrivit Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, este declarat primar candidatul care a ntrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.