1.

Delimitari terminologice
2. Clasificarea si descrierea drogurilor 3. Efectele si consecintele consumului de droguri 4. Elemente etiologice ale toxicomaniei 5. Principii terapeutice 6. Corelatia dintre dependenta de drog si trasaturile de personalitate, mediul de provenienta si educatie

1. Delimitari terminologice
In sensul larg al cuvantului, prin drog se intelege orice substanta utilizata in terapeutica, datorita unor proprietati curative, dar al carei efect este uneori incert si nociv pentru organismul uman. Totodata, vorbirea curenta desemneaza prin droguri produsele si substantele stupefiante sau toxice, definite ca atare si prohibite de legislatiile nationale si internationale. In sens strict farmaceutic, drogul este materia prima de origine vegetala, animala sau minerala, ce serveste la prepararea anumitor medicamente. Tot in sens farmaceutic, stupefiantele sunt definite ca substane care inhiba centrii nervosi, producand o stare de inertie fizica si psihica. La randul ei, OMS include in categoria drogurilor, orice substanta chimica absorbita de organism, care genereaza schimbari in starea emotionala, in comportamentul si functionarea acestuia. Observam insa ca in definitia data de OMS sunt incluse o multitudine de substane, nu toate dintre acestea putand fi considerate stupefiante, in adevaratul sens al cuvantului. Pornind de la considerentele aratate, termenul de drog trebuie inteles in sensul de stupefiant, produse sau substane stupefiante sau toxice, substane psihotrope. Farmacologia foloseste frecvent notiunea de droguri de abuz sau abuz de droguri pentru a desemna acele substante care, folosite sau nu in terapeutica, prin utilizarea lor abuziva pot conduce la dependenta fizica, psihica sau la grave tulburari ale activitatii mentale, perceptiei sau comportamentului, in raport cu doza administrata, acestea actionand mai intai ca stupefiante si apoi ca halucinogene. Exista substante naturale sau sintetice, unele folosite de catre om pentru actiuni generatoare de efecte pozitiv pragmatice, altele niciodata folosite in scop pozitiv pragmatic, substante care modifica trairea plenitudinii corporale, care influenteaza emotiile, gandurile, somnul, apetitul, functiile sexuale si, prin toate acestea, relatiile sociale ale individului. Prin toate aceste beneficii paleative si artificiale, ele fac obiectul unei fixari comportamentale, numita comportament toxicoman. Dependenta reprezinta un ansamblu de fenomene comportamentale, cognitive, psihologice, ce se dezvolta dupa administrarea repetata a unei substante pentru obtinerea unor efecte psihice sau pentru a inlatura o stare dezagreabila, incluzand: - dorinta de repetare a administrarii pulsiune; - dificultati in controlul consumului; - persistenta consumului; - acordarea prioritatii administrarii drogului, in defavoarea altor activitati sau obligatii; - toleranta progresiva ( toleranta farmacocinetica: organismul mareste viteza de metabolizare a substantei; toleranta farmacodinamica:scaderea sensibilitatii celulare la substanta; toleranta comportamentala : implicarea si altor arii corticale in scopul obtinerii efectelor; toleranta reversa : o data cu afectarea organelor, creste sensibilitatea organismului la drog; toleranta acuta: organismul se adapteaza aproape instantaneu la drog; V selectiva: apare doar pentru unele efecte ale substantei; toleranta inversa: dupa ce efectul drogului se manifesta la intensitati minime, brusc apare o hiperresponsivitate la acesta);

- si uneori, sindrom de abstinenta (cand drogul este suprimat sau neutralizat). Dependenta de o substanta are doua nivele, primul fiind cel psihic. Dependenta psihica este acea fixare comportamentala in care, dupa un consum regulat, apare dorinta, greu de franat, de a continua consumul, in ciuda dificultatilor care apar in functionarea familiala, sociala si ocupationala. Stoparea consumului genereaza simptome psihice: anxietate, iritabilitate, insomnii, neliniste, depresie. In functie de substanta, aceste simptome dispar in cateva zile pana la saptamani de abstinenta, dar dorinta de drog poate rabufni si dupa ani de zile. S a format in cadrul fixarii comportamentale un fel de automatism autonom, aparent decuplat de vointa, afectivitate si constiinta, in genul focarului epileptic. Desigur, aici este vorba de structuri difuze, de ampla extindere. Comparand aceste evidente cu ceea ce se stie despre formarea reflexelor, se poate spune ca pot fi castigati algoritmi comportamentali complecsi, care sa functioneze dupa un patern reflex, in genul instinctelor. Aceste fixari algoritmice autonome si automate au o importanta majora in structurarea comportamentelor toxicomane si a celor perverse. Ele par a fi parainstincte , care sunt o dezvoltare artificiala a unor structuri, in slujba unor necesitati nenaturale. Aceste comportamente parainstinctive toxicomane sunt dezvoltari artificiale prin antrenamentul unor placeri sau a unor efecte chimice, desi ele nu raspund unor necesitati naturale si nu au o finalitate justificativ naturala. Si cancerul are o inmultire celulara, dar fara o justificare fiziologica. Cancerul are un efect distructiv organic, parainstinctele toxicomane au un efect distructiv personologic, chiar daca psihismul are resurse de compensare. Parainstinctele pot paraliza handicapant sau in extremis pot canceriza orice aspect al vietii instinctive : anorexia mentala si bulimia instinctul alimentar, potomania instinctul setei, parainstinctele sexuale etc. Acestea sunt cai de descarcare anormala, printr o invatare care a ocolit calea naturala, a unei tensiuni instinctuale normale. In cauzl toxicomaniilor, efectul comportamental este coplesitor surclasat de catre efectele chimiopatologice ale substantelor uzitate. Al doilea nivel este cel de dependenta fizica. Aceasta este definita ca acea stare in care nu numai ca stoparea consumului nu este posibila prin vointa, dar stoparea lui fortata genereaza aparitia unor simptome vegetative caracteristice, dominate de transpiratii si tahicardie, o veritabila stare de boala. Dependenta fizica este insotita si de prabusirea functionarii familiale, sociale si profesionale.

Toleranta desemneaza fie o sensibilitate redusa, fie absenta sensibilitatii unei persoane la anumite actiuni ale unor substante medicamentoase. Pierderea sensibilitatii la administrarea unui drog sau a unei grupe de droguri conduce la marirea dozei, numai in acest fel, consumatorul putand obtine efectul de intensitate initiala. Toleranta incrucisata desemneaza capacitatea unui invidivid, care, dupa ce a consumat o anumita perioada de timp un drog anume, poate suporta cantitati mari dintr-un alt drog, neutilizat anterior. Un astfel de fenomen este intalnit in cazul substantelor inrudite din punct de vedere chimic sau farmacologic. Toleranta dobandita se caracterizeaza prin: - reversibilitate: revenirea sensibilitatii initiale dupa un interval de timp de la incetarea administrarii; - specificitate: in general, se dezvolta pentru substanta administrata timp indelungat, dar poate sa fie si incrucisata pentru substantele inrudite chimic; - selectivitate: toleranta nu se instaleaza simultan pentru toate efectele substantei, ci numai pentru unele si in mod progresiv. Sevrajul reprezinta simptomele fizice si psihice care apar in situatia in care un individ este privat de drogul care l-a adus in starea de dependenta. Abuzul de droguri desemneaza administrarea in mod repetat a unui drog, in scopuri nemedicale. Este un pattern de comportament maladaptativ, care conduce la o afectare clinica semnificativa. Intoxicatia cu substante psihoactive are drept elemente esetiale comportamentul dezadaptativ in timpul starii vigile si un sindrom specific, care se datoreaza ingestiei recente a unei substante

psihoactive. Clinic, este ilustrata prin tulburari psihice si comportamentale variabile, simptomatologie polimorfa, eteroclita, perturbare relationala, profesionala, sociala.