Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Ritualurile familiale
Alexandra Margescu Master PEU, An II

Bucuresti 2012

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Ritualurile familiale

Ritualurile familiale ca fiind niste proceduri formale si prestabilite, rezultate in urma interactiunii familiale, cuprinzand comportamente care sunt dirijate catre un scop specific, determinand rigiditate si conformism datorita repetarii lor in timp (Bossard si Boll, 1949, apud. Monique Marvel). Orice grup familial este locul unei creatii-des mostenite- ritualurile privesc viata cotidiana sau evenimentele importante, sunt ansambluri de obiceiuri care par a fi de la sine intelese pentru fiecare membru al grupului1. Exemple pot fi: aniversarile, repausurile familiale, vacantele, practicile religioase, timpul liber petrecut impreuna, obiceiuri de trezire dimineata si culcare, cultul de inmormantare, unele reguli regizeaza infruntarile sau certurile din sanul familiei. Ritualurile familiale sunt in mod cert influentate de valorile cultural, religioase si entice, in functie de grupul de apartenenta. Intr-adevar, ele reclama participarea tuturor, fiecare are un rol de jucat si de asumat responsabilitatea de a-l manageria in mod adecvat. Frontierele dintre familie si lumea exterioara sunt de asemenea clarificate.2 Conform altor autori ritualurile exercita o functie educativa si de reglare (punere in ordine) a comportamentelor; de separare si de transmitere a credintelor si de definire a identitatii personale si familiale. Ele protejeaza membrii impotriva sentimentelor de singuratate si de insecuritate, prin participarea la grup, partajarea intimitatii si a experientei estetice pe care o procura. Ele permit predictia anumitor comportamente si astfel reduc tensiunile si inadecvarile, mai ales pentru ca ele cer respectul celorlalti si stapanirea de sine3. Ele imbogatesc viata familial, favorizand socializarea copiilor si facilitand schimbarilece privesc evolutia.4

1 2

Ruffiot (1981), apud. Monique Morval Reiss, 1981, apud. Ibidem 3 Bossard et Boll, 1949, Wolin si Bennett, 1984, apud. Ibidem. 4 Yeats, 1979, apud. Ibidem.
2

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Este nevoie de prezenta a cinci caracteristici ale unui obicei familial pentru a fi denumit ritual: regularitatea, implicarea coeziunii familiale, stereotipia, implicarea afectiva si implicarea subiectiva. Conform lui Yeats, ritualurile se clasifica in felul urmator: Ritualurile care privesc ciclurile vietii, asemenea ritualurilor de trecere, schimbarile si realitatile impartasite in toata familia (casatoria, botezul, absolvirea scolii, inmormantarile). Ei contribuie la promovarea unui nou echilibru familial, prin redefinirea rolurilor si statutelor. Ritualurile de reunire, ele imbogatesc sensul unei familii ( intrunirile pentru sarbatori, repaosul, vacantele, petrecerea timpului liber). Ele contribuie la mentinerea unui echilibru familial, la controlul impulsurilor si la intregrarea in structura sociala. O atentie deosebita trebuie acordata faptului ca in anumite cazuri, ritualurile pot fi semne ale existentei unei patologii, mai ales pentru ca le lipseste flexibilitatea si sunt urmate intr-un mod rigid. Conform lui Reiss (1981), unele familii se simt foarte implicate in practicarea ritualurilor; ele se disting prin importanta pe care o acorda semnificatiei istorice a vietii familiale si conservarii structurii de-a lungul generatiilor. Riscul este ca ritualurile sa isi piarda sensul si sa fie greu de purtat pentru unii dintre membrii familiei. Intr-un caz contrar, alte familii, mai putin implicate, orientate mai mult spre prezent, au o structura mai putin egalitara si sunt mai putin atasate de valorile grupului etnic, religios sau comunitar. In mod extrem, acestea isi pot pierde identitatea familiala.

Ritual versus mit Mitul, in ciuda importantei sale in structura familiei, prezinta un inconvenient, acela de a fi din domeniul nespusului si cu atat mai putin abordabil in cazurile unde familia este rigida. Contrar mitului, complemetarul sau <ritualul> este abordabil intr-o maniera mult mai usoara.5

R. Neuburger, 1988

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Conform lui R. Neuburger (1988): Despre un mit care este comunicat nu vom stii sa spunem nimic, dar despre ritualul care consta intr-un act putem vorbi fara dificultate Succesiunile mitului si ale ritulaului sunt puse constant in relatie si definite unul prin prisma celuilalt in maniera auto-referentiala precum fondul fata de forma si forma fata de fond. Cu toate acestea este importanta o distinctie clara. Mit (metalimbaj, digital: simbolic-abstract, semnificant, lingvistic, filiatie: legaturi de rudenie, metafora) Ritual ( paralimbaj: ton-intensitate-ritm-accent-pauze, analogic:direct, plastic, sugestiv, semnificat, teoria jocurilor: strategie, afiliere: nevoia de a adera la grup, metonimie: inversarea cauzei cu efectul). Dimensiunea ritualului, prezinta in fiecare familie, intr-un univers logic complementar, o valoare echivalenta dimensiunii mitului. Dimensiunea ritualului are meritul de a fi relativ usor de inteles chiar si in familiile cele mai rigide. Revocam cateva notiuni despre ritual: Benveniste subliniaza faptul ca acest cuvant la origine provine din lat. Ritus sau arta din indo-europeana desemneaza o functie si nu un comportament particular. Se refera mai exact la un principiu organizator: noi ne aflam la originea dreptului si nu a religiei.6 Ritualul este acela care determina ordinea intru-un grup sau il mai putem numi ca fiind o adaptare armonioasa a partilor constituente unui ansamblu (elementele intre ele) sau a ansamblelor intre ele. Acesta este motivul pentru care ritualul precede deodata regula impusa interfamilial si regula intrafamiliala: cutuma, regula, obisnuinta. (R. Neuburger, 1988). Din acest punct de vedere ritualul este diferit de alti termeni precum ceremonialul. Ceea ce este important in privinta ritualului este functia sa de a realiza si de a oferi identitate grupurilor de oameni: Fara acest ritual-principiu, spune Benveniste totul ar deveni un haos.
6

Benveniste, apud. R. Neuburger

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Ritualurile familiale in patologie <Studiu de caz7> Familia X n-a fost adusa in atentie de catre un colegiu alertat de simptomele fiului. Familia insasi nu isi dorea/nu a solicitat cu certitudine o consultatie. Chiar ei s-au aratat surprinsi de a lua contact cu centrul nostru. Familia este compusa din 3 membri, parintii au in jur de 50 de ani, iar baiatul lor are 20 de ani. Dintr-o data, au subliniat perfectiunea relatiilor lor familial si modul de viata. Domnul are o profesie libera la domiciliu, el este instalat la parterul casei unde isi petrce marea parte a timpului. Doamna ocupa celelalte etaje si ne-a spus ca este foarte prinsa de activitatiile de intretinere si cele privitoare de cresterea fiului sau. Parintii admit faptul ca ar putea exista o problema: baiatul de 20 de ani traieste

singuratic/solitar de 1 an si jumatate, dupa ce a renuntat la pregatirea pentru o scoala de renume. El iese in foarte rare ocazii si de fiecare data insotit. In present, refuza orice contact cu exterirorul cum ar fi cu prietenii de varsta sau cu alte persoane, invocand indispozitie, crize nervoase ciudate, incercand convingerea anturajului sau de natura organica a starilor. Parintii nu sunt deloc uimiti de refuzul sau la orice contact cu exteriorul, ei insusi nedovedind/ necresand ca este greu de suportat nevoia de relatii cu strainii in grupul lor. Ei sunt in fiacre zi dezamagiti de vecinii lor, profesorii fiului lor, rarii prieteni, de familia lor despre care au impresia ii judeca intr-o maniera negative. In cursul discutiei, ei precizeaza modul lor de viata si convingerile pe care le au. Familia s-a mutat foarte des, mai intai in apartamente, apoi in case individuale, cu scopul de a fi protejati de intrusi, dar aranjamentul obisnuit al pavilioanelor (casa de marime mica) din mahala le displacea. Pavilioanele se prezinta adesea sub aceeasi forma: in fata o poarta/grilaj de intrare, apoi un peron, casa si gradina din spate.
7

R. Neuburger, 1988

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Proximitatea strazii reprezenta un risc in plus, vecinii nu ezitau sa sune la usa, vazandu-i din exterior ei se prezentau in vizita ( le era dificil sa nu le raspunda). Ultima lor achizitie prezenta o aranjare diferita: gradina intre strada si casa, ceea ce lor le permite, eventual, sa nu raspunda la solicitarile din exterior. Au avut de fiecare data masini de marca, automobile americanesti, precizeaza ei ca nu pentru pozitia sociala, dar pentru ca acest gen de automobile protejeaza intr-un mod eficace eventualele socuri sau de soferii rau intentionati. Pentru a-l tine ocupat pe fiul sau, tatal a obtinut o scumpa colectie de automobile reduse la numarul considerabil de 3 mii. Fiul este insarcinat sa le claseze, sa participle la aranjarea lor ambaland una cate una. Organizarea unei zile este precisa. Relatiile intre ei sau cu privire la lumea exterioara sunt definite si determinate in mod rigid. Ai impresia ca timpul s-a oprit in ceea ce priveste contactul lor. Acest ansamblu de comportamente sustin, intaresc si mentin mitul lor familial pe care il putem enunta astfel: Lumea exterioara este periculoasa; o solidaritate restransa ne protejeaza de aceste influente nefaste. O separare de membrii familiei <plecarea fiului> este exclusa din necesitatea vitala de a mentine aceasta solidaritate. Putem vedea ca acest mit protejeaza in egala masura de coflictele interne si de asemenea, de problemele de cuplu care sunt atat de prezente, dar pe care mitul le impiedica a fi abordate. Printe elementele ritualice pe care le putem raporta, am ales unul care pare reprezentativ pentru functionarea lor: seara, intreaga familie, am putea spune clanul, se reuneste in fata televizorului la jurnalul de stiri de la ora 8 pentru a comenta impreuna lotul de catastrofe cotidiene livrate de catre jurnalisti. Ei intaresc, astfel, mitul care ii sustine. Pe durata coversatiilor si sedintelor, ansamblul familial da impresia de excludere a terapeutului. Aceasta solidaritate pune probleme, tinde sa excluda terapeutul, lasa terapeutul in afara familiei undeva la poarta, mai ales daca incearca o apropiere de pacient sau in sens contrar aceasta atitudine poate sa-l absoarba pe terapeut, daca el isi abandoneaza propria identitate de terapeut pentru a deveni un membru al sistemului.

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Experienta de grup este traita de catre membrii sai ca o entitate idealizata, distinct prin elementele care o compun. Aceasta dimensiune a apartenentei, aici exacerbata, este prezenta in intreg grupul, in particular cel familial: ritualurile familiale par a fi esentiale pentru mentinerea acestei identitati grupale, confirmand subiectii in apartenenta lor, adancind/aprofundand solidaritatea grupului. Conform lui R. Neuburger din punct de vedere al functiei exercitate, toate componentele familial pot avea ocazia/sansa de a devein ritualuri. Acest lucru nu inseamna ca toate comportamentele familiale sunt ritualuri: ceea ce caracterizeaza un ritual nu este forma sa, ci propria sa functie: aceea de a intari sentimentul de apartenenta la grup. Ritualul si interventia terapeutica In cazul familiilor rigide, revelam faptul ca solidaritatea lor este legata de existenta multiplelor ritualuri inghetate(intarite, condensate, stereotipe). Dezalienarea va trebui sa aiba o faza de deritualizare, dar este importanta evitarea unui atac direct asupra mitului. Orice critica a mitului familial, orice aluzie peiorativa, se traduce in mod inevitabil printr-o ruptura de terapeut. In sens opus, putem deschide portite terapeutice acceptandu-le si recunoscandu-le valoarea, intarind chiar ritualurile cele mai constrangatoare, cele care par sa protejeze cel mai bine unitatea grupului, identitatea sa, diferentierea sa (libertatea de a face remarcate constrangerile constituante). Acest tip de apropiere este mai mult decat indispensabila, este un instrument terapeutic: anuntand, intarind si pozitivand eforturile lor pentru a proteja familia, ce are adesea ca efect derigidizarea ritualurilor. Familia poate apoi sa se deschida, , sa accepte un ajutor pana atunci perceput ca fiind periculos. Asadar, in acest caz, este indicat sa se puna accentul pe protejarea grupului lor familial de intruziunile exterioare, pozitivarea eforturilor lor in acest sens, aratarea avantajelor, dar si a dezavantajelor determinate de respingerea contactului cu lumea exterioara.

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

O familie in criza Ne putem confrunta cu o problematica inversa, in locul acestei hiperstabilitati intalnite la unele familii, putem intalni familii care traiesc o forma de disolutie, o pierdere a valorilor lor, a ritualurilor lor, provocate de riscurile schimbarii dupa cum se va oberva in urmatorul exemplu8 duce la cresterea indepartarii copiilor de familie. Nu toate evenimentele din ciclul unei vieti provoaca in fiecare familie o criza evidenta, dar ca un oarecare eveniment, in unele familii, poate provoca probleme pe care le putem citi ca pe refuzuri ale schimbarilor care sunt totusi inevitabile. In aceste perioade in care: Trecutul este mort si viitorul nu a apucat sa se nasca (Gramsci, apud. Neuburger) apar des simptome la unul sau altul dintre membrii familiei, uneori chiar la mai multi membrii ai familiei. Asadar, pentru familia Y: motivul consultatiei era toxicomania de care sufera mezinul de 17 ani, dar am putut constata si depresia mamei care l-a obligat sa-si intrerupa serviciul, problemele psihosomatice ale tatalui si lipsa de interes scolar a fiului mai mare. O astfel de difuzie simptomatica evoca o rezistenta la constituirea unei crize familiale. Mitul acestei familii este idealul transparentei, buna comunicare, libertatea de exprimare, individualizarea. Faptul ca mezinul a ascuns pentru un timp toxicomania a fost resimtit mai dureros decat toxicomania insasi. Aceasta disimulare a constituit un atac major la mitul unificator al acestui grup familial. Procesul de alienare tine de propria lor investore si auto-intretinut de familie : cu cat fiul ataca mai mult mitul, cu atat mai mult ceilalti membrii se deprima si cu atat mai putin fiul poate sa se lase de droguri, caci nu poti sa te lasi de o familie aflata in suferinta (in sensul de abandonare); cu cat fiul poate mai putin sa renunte la familie, cu atat mai mult este tentat de droguri, se drogheaza mai mult si familia se deprima si mai mult, etc.

R. Neuburger, 1988

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Aceasta experienta arata ca, in general, , interpretarile sunt putin eficace pentru a rupe aceste cercuri vicioase si pentru a reintroduce creativitatea in sistemul familial. Problema aici este inversa celei precedente: nu se urmareste o deritualizare, ci din contra redarea structurii si coerentei familiale. Este vorba despre acele schimbari care sunt tolerate fara a declansa angoasa. In cazul acestei situatii s-a prescris un ritual. Astfel, prescrierea era indicata pentru pentru a avea continuitate in efectele sedintelor: Mama va trebui sa instaleze o pusculita, in sufragerie. De fiecare data cand un membru al grupului, fie mama, tatal sau unul din copii, va simti ca a facut ceva in sensul unei individualizari, in sensul unei prize de libertate, va trebui sa depuna banii in pusculita in functie de valoarea pe care o acorda acelei fapte. Inainte de urmatoarea sedinta, ei trebuie sa deschida pusculita si sa participle la o activitate comuna, in familie, folosind acei bani. In sedinta urmatoare mama a raportat ca a realizat tema ceruta. Cand au deschis impreuna pusculita, ea nu continea spre surprinderea lor decat 15 franci! Au urmat inca trei sedinte sustinand prescrierea aceluiasi ritual si comportamentele fiilor s-au modificat considerabil, la ca si relatiile definnitorii in interiorul familiei care au evoluat, in baza lucrului la nivelul mitic. Pusculita a fost pastrata mereu in camera de zi. In concluzie putem extrage urmatoarele idei despre ritualuri: Ritualurile pot constitui constrangeri in perioadele de hiperstabilitate, dar ele pot in acelasi timp sa faciliteze schimbarile in perioadele de tranzitie. Intr-adevar, cadrul ritualic poate contine expresii contradictorii, ca si in exemplul ritualului prescris, indicand apartenta la grupul familial si posibilitatea de indepartare. Ritualul este un instrument terapeutic care nu trebuie neglijat. Este o notiune vie de operare, un element esential pentru orice grup organizat si in particular pentru grupul familial. In societatile traditionale si in toate religiile, ritualul este prezentat ca o evocare explicita a unei ordini trancedentale. Dintr-o viziune rationalista, ritualul devine qvasiclandestin, chiar

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

rusinos si este redus la un simplu obicei sau la conventia sociala care va fi o forma intr-o modalitate desacralizata a ritualului. Terapeutul va fi atent la manifestarile ritualice in familie, la faptul ca ele sunt destul de des o expresie a unui mit familial dar si la faptul ca sunt o chemare la o oarecare ordine dincolo de dezordinea aparenta. Ritualurile sunt precum o confirmare acestei ordini implicite, ca un reper, structura. Crizele remaniaza ritualurile si creaza altele noi. (M. Monroy, 1989) O alta functie este aceea a asigurarii si garantarii unei anumite homeostazii a familiei(M. Monroy, 1989). Destul de des, ritualul confirma apartenenta la un colectiv identificator si subliniaza diferentele fata de cei care nu apartin acestui grup. Este, de asemenea, adevarat si in afara cadrului familial, in grupurile de adolescenti de exemplu; contextul terapeutic insusi induce propriile ritualuri. El semnifica o oarecare ordine a lucrurilor si face trimitere la aceasta ordine, dar poate sa serveasca ca ecran ale profundelor schimbari. Ritualul functioneaza si ca o punere intr-o forma conventionala a comunicarii, cu referiri subiacente, de o importanta extrema. Aceaste secvente prefabricate si repetitive permite structurarea regulilor, mentinerea unei ordini. Ceremonialul Ceremonialul presupune o data precisa, o reuniune a familiei restranse sau trangenerationale (chiar si a cunostintelor si prietenilor), o celebrare sau o comemorare frecventa in etapele vietii (botez, nunta, aniversare, inmormantare) sau o sarbatoare oficiala. O dimensiune religioasa poate sa intareasca importanta simbolica a intalnirii. Ceremonialul presupune, din partea fiecaruia, un demers personal de participare si imbraca destul de des caracterul unei obligatii, constrangeri. Pot participa, cum este in cazul ceremoniilor oficiale, persoane care dau ordinele sau oficianti, toti membrii familiei sunt mai mult decat spectatori, sunt participantii in tot sensul cuvantului.

10

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Ceremonialul prezinta aspect explicite (motivul intalnirii, manifestarea apartenentei la grup, face apel la importanta istoriei familial), dar prezinta de asemenea si alte aspecte importante Moroy, M. (1989): Integrarea unui nou personaj (ex. Sotul unui copil) ca membru parte si entitate a comunitatii familial. Redistribuirea rolurilor a copiilor pe ruta/firul schimbarilor, cand este nevoie de protectie, in caz de deces ( roluri de cronicar, de protector al traditiilor, de aparator al limitelor unei familii sunt importante ) Informatia reciproca necesara pentru durabilitatea familiei Perpetuarea miturilor familiale cu celebrarea cronologice pentru cresterea personajelor. valorilor, reelaborarea povestilor

11

Universitatea Bucuresti, Facultatea de psihologie si Stiintele Educatiei Master Psihodiagnoza, psihoterapie experientiala unificatoare si dezvoltare personala

Bibliografie selectiva: Mitrofan, Iolanda , Godeanu, Denisa , Godeanu, S. (2010), interventia si vindecarea istoriei familiei, Ed. SPER, Bucuresti Moroy, M. (1989), Scnes, mythes et logiques, Ed. ESF, Paris Neuburger, R. (1988), Lirrationel dans le couple et la famille, Ed. ESF, Paris Morval, Monique (1991), Comprendre la famille, tude des rituels familiaux, Actes du 1er symposium qubcois de recherche sur la famille, Les Presses de l'Universit du Qubec (http://www.erudit.org/livre/sqrsf/1992/000007co.pdf, 22.04.12) Psihogenealogie: diagnoza,

12