Muzica in Antichitate.

Grecia Antica
In Grecia Antica, cultura muzicala a fost influentata de toate civilizatiile care o inconjurau, data fiind asezarea sa strategica. Culturi precum cea mesopotamica, etrusca, egipteana chiar si cele indoeuropene au influentat atat muzica cat si instrumentele muzicale. Grecii dadeau o mare importanta valorii educative si morale ale muzicii datorita acestui fapt muzica este strans relationata cu poemul epic. Apar barzii, care, acompaniati de o lira, hoinareau din cetate in cetate transmitand pe cale orala istoria Greciei si legendele sale. In acele vremuri muzica s-a relationat strans cu filosofa. Inteleptii vremii pun in valoare importanta culturala a muzicii. Pitagora o considera un medicament pentru suflet iar Aristotel o foloseste pentru a ajunge la catharsis. Ulterior apare in Atena ditirambul, poem liric dedicate zeului Dionysos acompaniat de dans, si aulosul. Apar deasemenea dramele, tragediile si comediile combinate insa fara a pierde din dans, muzica si poezie.

Muzica in grecia antica era prezenta in societate in mod universal: la festivitati, la ceremonia funerare, in teatro etc, prin intermediul muzicii populare sau a baladelor care prezentau poemele epice. Juca deci un rol important si o parte integrante in viata locuitorilor Greciei antice. Exista fragmente semnificative despre notatia muzicala utilizata de greci si referinte literare ale greciei antice. prin intermediul izvoarelor s-a putut investiga asupra modului in cares una muzica greaca, asupra rolului ei in societate, in problemele economice relationate cu aceasta arta sau de importante sociala a muzicienilor. Insasi faptul de a canta la instruente muzicale este prezent in desenele gasite pe cermica greaca. Cuvantul msica provine din denuirea muze, fiicele lui Zeus,care, dupa mitologa greaca, inspirau toate activitatile creative si intelectuale. Sunetul muzicii Greciei Antice La un moment dat, Platon a realizat un studiu critic asupra muzicii moderne a epocii sale:

Muzica noastra a fost odata impartita in mod corect () Nu era permisa schimbarea stilurilor melodice cu altele in felul acesta. Cunoastera informa judecata si pedepsea neascultarea. nu existau fluieraturi, zgomote nemuzicale, sau palme pentru aplauze. Regula era ascultarea in tacere si invatarea; copii, profesori si multimea mentineau calmul sub amenintarea batului. () Insa mai apoi, anarhia nemuzicala a fost dirijata de poeti care aveau talentul natural dar erau ignoranti in fata legilor muzicii () Prin intermediul stupizeniei se amageau gandind ca in muzica nu exista bine sau rau, ca trebua judecata in functie de placerea pe care o provoca. Cu lucrarile si teoriile lor au infectat masele cu prezumtia de a se crede adevarati judecatori. De aceea, teatrele noastre, inainte silentioase, au devenit vocale, iar aristocratia muzicala a dus la o pernicioasa putere a teatrelor ()criteriul nu era muzica, ci o reputatie a unei abilitati promiscuue si unui spirit impotriva legilor. Platon Putem presupune, plecand de la referintele sale asupra formelor stabilite si a legilor muzicale ca, cel putin o parte a formei sistemului armonic pitagoric a patruns in muzica greaca, cel putin atunci cand aceasta era cantata de muzicieni profesionisti, in public. In scrierea sa, Platon se plange de indepartarea acestor principii inspre spiritul de incalcare a legii Printre infractori ar fi cu siguranta inclus si Aristoxene, (filosof si teoretician al muzicii grecesti al sec. IV I.e.n), care sustinea ca ntele scarii nu trebuiau judecate dupa proportiile matematice, cum sustineau pitagoricii, ci dupa auzul absolut (auzul absolut se refera la abilitatea de a identifica o nota cu numele sau fara ajutorul unei note de referinta, sau, redarea unei note cerute fara ajutorul unei alte note de referinta). In esenta, Aristoxene spunea daca tot nu putem auzi muzica sferelor de ce san u cantam pur si simple sunetele bune si rezonabile pentru noi? Aceasta filosofie atat de simpla sta la baza miscarii ulterioare catre sistemul temperat si se poate compara cu diviziunea muzicii secolului XX intre muzica tonala si muzica atonala.

Prin urmare, jocul cu acest suna bine incalca utilizarea adecvata a ethosului modurilor. Adica, grecii dezvoltasera un sistema complex care relationa caracteristicile particulare cu caracter emotional si spiritual cu anumite moduri. Numele pentru diferite moduri derivau din numele triburilor sau satelor grecesti, despre care se spunea ca temperamentul si emotiile lor erau caracterizate prin sunetul unic al fiecarui mod. Prin urmare dorienii erau duri, frigienii senzuali si asa mai departe. In alte locuri, Platon pomeneste de utilizarea adecvata a diferitelor moduri: dorian, frigian, lidian,etc. este difcil pentru un auz modern sa relationeze conceptul ethos in muzica exceptie doar in cazul comparatiei cu propia noastra percepere. Astfel, o scara minora se utilizeaza pentru melancolie iar o scara majora pentru aproape tot ce ramane, de la muzica vesela pana la muzica eroica. In realitate, in ziua de azi ar fi de comparat cu sistemele scarilor utilizate in India si cunoscute sub denumirea de raga, percepute diferit unele mai potrivite pentru dimineata, altele pentru seara si asa mai departe.

Grecia antic

n Grecia antic muzica ocupa un loc de seam n mai toate formele de activitate ale societaii. Ea se nscrie printre obiectele de nvmnt cu mare pondere n formarea viitorului cetean. Far muzic nu se concepea spectacolul din perioada de mare nflorire a tragediei i comediei, iar profesionalismul muzical a culminat cu celebrele concursuri de mai trziu. Fora luntric a muzicii este conceput de vechii greci ca putnd influena i forma caracterele umane (teoria etosului).

Grecii considerau c muzica este o art imitativ care era n stare s reproduc caracteristici morale i s le transmit auditorilor.

n statul ideal al lui Platon, muzica i ndrum pe tineri spre armonie i frumusee spiritual. Aristotel dezvolt ideile lui Platon prin conceptul de catharsis. Dup el, muzica poate vindeca boli mintale prin ascultatul unor melodii exaltante care creeaz o stare de extaz care la rndul ei provoac o dezlnuire spiritual care restaureaz balansul mintal. Dar Aristotel recunoate i funcia muzicii ca pur divertisment, de exemplu pentru relaxare dup o zi grea de lucru.

Filodemus n schimb considera c muzica nu este altceva dect un lux. La fel ca i mncarea bun sau butura bun, nu poate dect s creeze o senzaie de plcere.

Teoria muzicala la vechii greci era foarte avansat, descoperirile din domeniul acusticii, matematicii i filosofiei slujind evoluia gndirii teoretice a muzicii. Totalitatea sunetelor indicate de teorie ca fiind folosibile alctuiesc o scar diatonic cobortoare de dou octave i cuprinde patru tetracorduri, denumite dupa locul pe care l ocup n scara generala: a) Hiperboleion (nalte) b) Diazeugmenon (separate) c) Meson (mijlocii) d) Hipoton (grave) e) Prosiam banomenos (sunet adaugat) Scrile, n cadrul crora era conceput melodia, purtau numele regiunilor n care erau ntlnite, dar la concursuri i n teatru muzica se practica n toate modurile (scrile) cunoscute. Scara sau modul era cobortoare i se construiau pe baza alturrii a doua tetracorduri de acelai fel.

Prin adugirea n grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea nca doua aspecte: a) hipo (prin adaugirea unui tetracord inferior b) hiper (prin adaugirea unui tetracord superior)

Ritmul nu constituia o speculaie matematic, ci se desprindea din metrica versului, i astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alctuit din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.)

Instrumentele de baz erau lira, chitara i aulosul, care dezvoltndu-se au creat o adevrat epoca a artei interpretative, cunoscut sub denumirea de chitarodie i aulodie. Chitara era un instrument de acompaniament al vocilor ale crui sunete se obineau prin ciupirea corzilor. Aulosul era un instrument de suflat cu numeroase variante: unele simple, tuburi cu guri (ca fluierele actuale) altele,avnd n locul n care se sufla, o ancie asemntoare cu cea a oboiului de astzi.