T UDOR M ARIUS I ONUT

Planificare Teritoriala Grupa 114

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

FAUNA SI FLORA MARII NEGRE

Fauna

Originea geografica a faunei Marii Negre

Fauna din Marea Neagra s-a format pe parcursul evolutiei bazinului, incepand cu M.Sarmatica, pana in prezent. De aceea, in fauna actuala gasim relicte sarmatice, specii mediteraneene, specii atlantice, specii indo-pacifice si specii dulcicole. Din totalul de 1650 de specii de nevertebrate si vertebrate, majoritatea (1320 specii) au origine mediteraneana, 305 specii sunt dulcicole si numai 125 de specii sunt relicte. Relictele sarmatice. In vastul bazin sarmatic care se intindea din bazinul Vienei, bazinul Panonic, bazinul Getic, bazinul Euxinic, peste actuala campie a Marii Negre pana in bazinele Caspic si Aral, a existat o fauna de ape salmastre conservata bine in Marea Caspica, unde a fost ferita de alte influente marine. Aceasta fauna este prezenta in Marea Neagra sub forma relictelor sarmatice numite si ponto-caspice. Dintre nevertebrate, in aceasta categorie se incadreaza specii de la gasteropode, polichete, izopode, amfipode, miside. Dintre vertebrate, pestii sunt cei mai numerosi: majoritatea speciilor de sturioni, scrumbii si gobiide. Fauna cu origine mediteraneana a patruns in Mare Neagra in cel putin trei etape, ultima incepand cu 7200 de ani in urma. In aceasta categorie se incadreaza majoritatea speciilor de nevertebrate si vertebrate care populeaza azi apele Marii Negre. Fauna dulcicola cuprinde specii euribionte cum sunt Percaria demidoffi, Acipenser nudiventris si Acipenser guldenstadti, care rezista vine la variatii destul de mari ale salinitatii. Invadatorii recent. Pe diverse cai, dar mai ales pe carenele navelor si in apele de ballast din tancurile petroliere, in ultimii 100 de ani au fost introduse accidental 21 de specii de animale. - Din Oceanul Atlantic provin 7 specii, din care 2 sunt crustacee ciripede, 2 sunt meduze, 2 sunt moluste si o specie de ctenofor. - Din Oceanul Pacific provin gasteropodul Rapana thomasiana si bivalve Cunearca cornea. - Din Marea Nordului provin 4 specii, dintre care 2 specii de crabi. Majoritatea acestor specii invadatoare s-au acomodat bine in apele Marii Negre, concurand speciile locale si generand dezechilibre ecologice.

Specii introduse intentionat. In scopuri economice, medicale sau acvaristice au fost introduse intentionat in Marea Neagra 13 specii de crustacei, 1 specie de bivalve si 9 specii de pesti. In scopuri medicale a fost introdus, din Italia, pestele Gambusia affinis in vederea combaterii tantarilor transmitatori ai malariei, stiindu-se ca gambusia este mare consumator al larvelor de tantari. In scopuri acvaristice a fost introdus, din Japonia, pestele Oryzios latipes in Marea Neagr triesc circa 1.500 de specii de animale, n special nevertebrate, peti, delfin i chiar cteva foci n regiunea capului Caliacra. Din punct de vedere economic, cele mai importante specii de peti sunt scrumbiile, plmida, hamsiile, stavrizii i sturionii: morunul, nisetrul i pstruga. Specific stepei sunt rozatoarele: soarecele de stepa, popandaul, harciogul, orbetele si dintre pasari: dropia, prepelita, potarnichea, ca si pescarusii. Fauna acvatica a Marii Negre este foarte variata fiind reprezentata prin midii, stridii, creveti, crabi, bureti, meduze; dintre mamifere se remarca delfinii. Dintre pesti, reprezentativi sunt: scrumbiile albastre, calcanul, pisica de mare, vulpea de mare, calutul de mare, stavrizii, guvizii, hamsiile, sturionii (cega, nisetrul morunul, pastroga) si rechinii.

Pestii, pasarile si mamiferele din Marea Neagra

Pestii sunt reprezentati prin 3 specii din clasa Chondrichtyes si 164 de specii din clasa Osteichtyes. Clasa Chondrichties este reprezentata de rechin, vulpea de mare, si pisica de mare. Rechinul este mai raspandit decat se crede, populand mai ales apele de self si ale bazinului adanc, la adancimi de 20-80 m, apropiindu-se frecvent de tarm. Cele mai cunoscute, prin valoarea lor economica sunt speciile migratoare anadrome: scrumbia albastra, palamida, stavridul, lufarul, hamsia si chefalul. In larg sunt prezenti tonul si pestele de spada. Guvizii, blenidele si labridele, pestii neritici, traiesc in regiunile cu substrat pietros, iar limba de mare, cambula, calcanul, aterina, sturionii, in cele cu substrat nisipos. Sturionii sunt pesti cu scheletul cartilaginous osos, prezenti in apele costiere ale Marii Negre, de unde patrund pe fluvii in perioada reproducerii. Cele patru specii au valoare economica deosebita, atat pentru carnea gustoasa, cat si pentru icrele negre foarte cautate pe pietele de peste: morunul, pastruga, cega si nisetrul. In prezent, populatiile acestor specii sunt din ce in ce mai reduse cantitativ din cauza suprapescuitului si a degradarii biocenozelor bentale unde se hranesc. In acelasi timp in Marea Neagra exista specii care lipsesc din Marea Mediterana, de exemplu pestii cartilaginosi, multe alte specii de guvizi, scrumbii care, categoric apartin apelor marine cu salinitati scazute si nu fug de apele de rau. In afara de aceasta in Marea Neagra au luat o amploare grupuri unicate de organisme care nu exista in Marea Mediterana si nici in alte mari. Un peste care apare temporar in apele Marii Negre este anghila, care se reproduce in Marea Sargaselor din Oceanul Atlantic. Larvele si alevinii sunt transportati de Curentul
3

Golfului si Deriva Nord- Atlantica timp de 2-3 ani, ajungand in largul Str. Gibraltar. Anghilele tinere (civelele) trecm prin Str. Gibraltar, in Marea Mediterana, intrand pe raurile care se varsa in aceasta. O parte ajung, prin Marea Egee si Marea Marmara, in Marea Neagra, unde stationeaza, o perioada, in apele litorale. De aici patrund pe Dunare pana in bazinul superior, inclusiv pe raurile Romaniei, unde raman timp de 10-15 ani, pana la maturitatea sexuala, cand incearca sa reface drumul inapoi spre Marea Sargaselor penrtu a depunde icrele. Majoritatea mor in Marea Mediterana si in apele atlantice din fata Str.Gibraltar. Populatia va fi refacuta pe seama anghilelor care au migrat pe raurile americane si care revin, in conditii bune, in Marea Sargaselor. Pasarile tipic marine sunt putine si apar accidental in spatiul Marii Negre. Una dintre acestea este furtunarul, observat deasupra apelor litorale si in larg mai ales in timpul migratiilor pre sau post-nuptiale. Pasarile de tarmuri marine sunt mai numeroase, dar acestea au o arie de activitate foarte mare in apele interioare, deseori la distante mari de tarm.

Mamiferele sunt reprezentate prin trei specii de delfini: delfinul comun, afalinul i marsuinul. Desi numarul lor s-a diminuat in ultimii ani, aceste mamifere emotioneaza fiecare privitor care are ocazia sa le observe in libertate. Delfinul comun (Delphinus delphis ponticus) are un areal circum-euxinic, populand mai ales apele selfurilor continentale. Frecventa maxima se inregistreaza in apele Crimeei, Bulgariei si Turciei. Apare sporadic pe alte litoraluri. Efectivul din apele romanesti a fost evaluat la 600-800 indivizi. Are o lungime cuprinsa intre 1,5-1,8 m si o greutate de pana la 55 kg (in cazuri exceptionale, ajunge la 100 kg). Durata maxima de viata a speciei este de 22 de ani (masculi) si 20 de ani (femele). Traieste de-a lungul coastei, la adancime mica. Afalinul- delfinul cu bot gross sau delfinul cu bot de sticla (Tursiops truncatus ponticus) populeaza cea mai mare parte a apelor Marii Negre, dar in special largul coastelor Crimeei, Caucazului si Anatoliei. Este cea mai cunoscuta specie, avand o lungime cuprinsa intre 1,9 m si 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depaseste 150-200 kg (in cazuri exceptionale, delfinul cantareste 400 kg). Are o viteza de deplasare de 28-33 km/ora si poate cobori la adancimi de pana la 90-100 m. Marsuinul- focena sau porcul de mare (Phocoena phocoena relicta) populeaza apele litorale circumeuxinice, patrunzand in Marea Azov, in marile lagune si chiar pe gurile fluviilor. Este cel mai mic delfin din Marea Neagra (1,3-1,5 m), avand aproape 30 kg.
4

Durata de viata a speciei, in mediul sau natural, este de 7-8 ani (cel mult 13-15 ani). Grupuri razlete de Phocoena pot fi observate la sud de Constanta, pana la Costinesti, la adancimi reduse, in apropierea litoralului. In lunile noiembrie si decembrie, acesti delfini ajung pana la gurile Deltei Dunarii Delfinii din Marea Neagra sunt protejati, pescuitul acestora fiind interzis. Meduzele, in schimb, desi in Marea Neagra la coasta romaneasca nu exista specii periculoase pentru om, sunt un semnal al schimbarilor climatice globale. Cresterea temparturii medii anuale a apei marine favorizeaza inmultirea acestor reprezentanti ai regnului animal. Pentru moment, densitatile la care s-a ajuns in ultimele 3 cicluri anuale la coasta romaneasca, nu pun probleme deosebite procesului de regenerare a ecosistemului marin. Disparitia navelor de pescuit a ajutat refacerea stocurilor de pesti pelagici (care traiesc in masa apei, in largul marii). In schimb, o serie de specii de pesti demersali, asa cum este calcanul de exemplu, usor de explotat cu mijloace modeste de tipul unei barci pescaresti si unelte fixe, sunt intens explotate astazi. Din pacate, aceasta exploatare, in mare masura ilegala, are consecinte dintre cele mai serioase si asupra altor specii care devin captura complementara, asa cum se intampla cu delfinii. Foca mediteraneana populeaza apele litoralurilor stancoase pana la 50 m adancime. Foca mediteraneaza era frecventa pe litoralul Anatoliei si Crimeei, aparand sporadic in Bulgaria si Romania. In prezent, populatia din Marea Neagra se afla in declin si este strict protejata. Prin aceste imagini v putei da seama c Marea Neagr este un paradis acvatic natural

Flora

Vegetatia Marii Negre este formata din asociatii de plante, alge de marimi si culori diferite si iarba de mare singura planta cu flori din apele marine romanesti Pe nisipurile litorale apare vegetatia de litoral, reprezentata, alaturi de graminee si sararita, prin tufisuri de salcet si catina. Flora este formata din specii de plante care s-au adaptat la conditiile climaterice de umiditate redusa: flora mediteraneana si balcanica - tufe de paducei, migdali pitici alaturi de garofite, clopotei etc.

Iarba de mare (Zostera marina) este o planta superioara (angiosperma) cu corpul complet submers. Are tulpina foliata si frunze ingust liniare si rotunjite la varf, cu 3-9 nervuri longitudinale. Rizomul este tarator, gros, comprimat cu radacini adventive. Florile sunt dispuse in spic. Fructul este brazdat longitudinal. Este cunoscuta sub denumirea de iarba de mare. Atinge lungimea de 60-150 cm si latimea de 3-9 mm. Creste in apa marii si a lacurilor litorale, in sezonul cald, pe fund nisipos-malos, la adancimi mici in apropierea malului. La un moment dat chiar s-a considerat ca iarba de mare a disparut cu totul din Marea Neagra. Dar s-a descoperit ca aria ei de raspandire s-a redus foarte mult. Iarba de mare prefera sedimentele foarte fine si are rol in protectia tarmului impotriva eroziunii costiere. O specie de alga rosie se gasea in cantitati mari in nordul Marii Negre, la Campul lui Zernov, si a fost folosita foarte mult de catre ucrainieni pentru a fabrica gel. Talul algei este multiaxial, lamelar, ramificat, in structura caruia exista o zona mediana cu celule dispuse in siruri compacte si o zona corticala din celule mici, dispuse radial. De pe tulpinita principala scurta se desfac ramuri laterale late care au la capete mai multe lame mici, plane sau ondulate. Atinge lungimea de 20-30 cm. Se reproduce intre lunile iunie si noiembrie. Habitatul tipic este Campul lui Zernov, o arie din nord-vestul Marii Negre, la adancimea de 43-48 m, care masura odata 11000 km patrati.

Biotopul pontic
Asociatiile bentale se distribuie etajat incepand de la muchia falezelor, situate la 20-45m pana la muchia selfului situate, in conditiile Marii Negre, la adancimea de 150-180 m. Etajul a fost definit ca sectorul domeniului bentic, in care conditiile ecologice se caracterizeaza prin anumite valori constant sau afectate de varoatii regulate. Sunt acceptate, in prezent, 6 etaje: supralitoral, mediolitoral, infralitoral, circalitoral si periazoic si azoic. Etajul supralitoral

Etajul supralitoral este format din zonele de rm acoperite ori stropite de valuri n mod ocazional. Zona prezint o umiditate accentuat, inundabilitate, o cantitate n general mare ori mcar semnificativ de materii organice aduse de valuri sau de origine local. De obicei materiile organice se afl n descompunere, formnd depozite cu mirosde metan i sulfur
6

de hidrogen. Flora falezelor este saraca din cauza conditiilor vitrege. Flora este format mai ales din anumite forme de alge - rar licheni - ca mtasea broatei i altele similare, cu rezisten la variaii de mediu i hidrofile. Cu o frecven mai redus se ntlnesc i angiosperme, mai ales n partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna falezelor este formata din 32 de specii de pasari, 6 specii de reptile si 3 specii de mamifere. Fauna include numeroase crustacee, insecte i viermi, bacterii aerobe i - mai puin - anaerobe. Mare parte din aceste vieti se hrnesc din depozitele de materie organic. O parte mai mic este format din mici prdtori. La acestea trebuie adugate vietile pasagere, n special psrile de mare. Supralitoralul pietros este reprezentat prin aflorimentele calcaroase de la baza falezelor dintre Vama Veche si Capul Midia. Blocurile de piatra si stabilopozii amenajarilor portuare si a celor din statiunile turistice se incadreaza in acelasi biotope. Supralitoralul pietros este un mediu de viata caracterizat prin stropirea cvasipermanenta de catre valuri. In aceste conditii se formeaza o bioderma etajata astfel: la partea superioasa, mai rar umectata, predomina cianoficeele partea mijlocie, umectata foarte frecvent de valuri, este dominate de colonii de diatomee partea inferioara, permanent submerse, prezinta o biocenoza bogata si variata, cu colonii de Balanus, cirripede, crustacei, miside, isopode In ansamblu, supralitoralul se prezinta ca o formatiune biotica complexa, puternic influentata de mare. Vanturile si valurile sunt factorii reglatori, la o furtuna puternica putand a fi spalate majoritatea biocenozelor, ceea ce confera o dinamica pronuntata a acestora. Etajul mediolitoral

Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (ntre cca. 0 i -0,5 m altitudine). n linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Bcescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres i Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). In functie de natura substratului se diferentiaza doua tipuri: mediolitoralul nisipos si mediolitoralul pietros. In cadrul mediolitoralului nisipos sunt doua biocenoze: biocenoza nisipurilor cu granulozitate medie si a celor cu granulozitate fina. In prima domina speciile microbentale, alaturi de care apare scoica Donacilla cornea. Cea de a doua biocenoza este dominant de amfipode, mai ales Pontogammarus maeticus, care poate ajunge la densitati de 50.000-60.000 exemplare/m2. Pseudolitoralul ocup n cadrul zonelor cu substrat dur o fie lat de 2-10 m n funcie de nclinaia platformei stncoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stncoase) adpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare i care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixeaz prin firele cu bissus). Aici intr unele specii de alge i scoici. Li se adaug vieuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. n anumite condiii i n acest mediu apar depozite de materie organic, fcnd legtura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute vieuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii i stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde n special animale capabile de ngropare rapid n substrat. Biocenoza caracteristic zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulaie medie i grosier este cea a bivalvei Donacilla cornea i polichetului Ophelia
7

bicornis, crora li se mai asociaz izopodul Eurydice dollfusi i polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota i Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Bcescu. et al 1967). Fauna mediolitoralului pietros este foarte asemanatoare cu cea din etajul supralitoralul pietros. Aici formeaza colonii bine dezvoltate de Mytilaster lineatus, mai rar Mytillus galloprovincialis si Balaus improvisus. Etajul sublitoral

Etajul sublitoral (infralitoral) este aflat la adncimi de 0,5 pn la 12 (maximum 17,7) metri. Este zona cea mai favorabil vieii, n care se afl majoritatea speciilor de plante i cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde poriunea de fund marin permanent imersat, situat ntre limita inundrii permanente i adncimea care permite existena organismelor fotosintetizante. Etajul circalitoral

Etajul circalitoral se ntinde de la -12 (-18) metri pn la adncimi de 100 (rar 150, uneori ns chiar 50) metri. Din punct de vedere geomorfologic, acest etaj se dezvolta pe versantul litoral, glacisul litoral si partea cea mai neteda a selfului continental. n general solul este mlos ori (mai puin) nisipos. Principalul biotop n acest etaj este format din asociaii de scoici i viermi ce constituie hrana preferat a numeroase specii de peti (care vin aici din zona infralitoral pentru a se hrni). Etajul este mai sarac din punct de vedere faunistic, aici predominand biocenozele cu Mytilus galloprovincialis, intre 20 si 50 m adancime, si cele cu Modiolus phaseolinus, intre -50 si 100 m. Etajul perizoic

Etajul perizoic se afla ntre 100 (uneori chiar 50) i 150 (rar 200) metri adncime. Acesta face trecerea ntre zona cu ap de mare oxigenat i zona specific Mrii Negre, a sulfobacteriilor. Aici sunt prezente doua biocenoze, prima cu Modiolus phaseolinus, cea de a doua, la adancimi mai mari, cu Bugainvillia, ambele sarace in specii. n etajul perizoic se ntlnesc asociaii de tanatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile, pe care triete un restrns numr de vieti. Microbiologic zona prezint un amestec ntre bacteriile aerobe i respectiv anaerobe. Etajul azoic

Etajul azoic se gsete de la 150 (rar 200) metri pn la 2466 metri adncime. El cuprinde biotopul unic format de sulfobacterii i prezentat mai sus.

Biocenoza
Planctonul este reprezentat pana la adancimea 175 m. Planctonul este alcatuit din totalitatea organismelor care traiesc plutind pasiv in masa apei, grupate in doua categorii: fitoplanctonul si zooplanctonul. Fitoplanctonul cel mai bogat se afla intre 0-50 m adancime. Dominante sunt algele silicioase. Algele verzi (cloroficeele ) si algele albastre-verzui (cianoficeele ) sunt slab reprezentate. Fitoplanctonul este bine dezvoltat in zona litorala si mai slab dezvoltat in larg. In mare, in locurile unde se varsa apele curgatoare exista un amestec de alge dulcicole si marine. Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera. Fitoplanctonul este format in cea mai mare parte din diatomee (136 de specii, ceea ce reprezinta cca 80% din component fitoplanctonului), dupa care urmeaza dinoflagelatele (cca 17%), cyanophiceele, chlorophiceele, silicoflagelatele, in total 269 de specii de alge. Dinoflagelatele au o dezvoltare maxima in sezonul cald ( iunie-august ), iar diatomeele in sezonul rece ( decembrie-februarie ). Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si in luna noiembrie. Ea constituie un pretios material nutritiv pentru zooplancteri, dar si pentru pestii planctonofagi ( hamsie, sport ). Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul, se compune din protozoare, celenterate, viermi etc. Zooplanctonul este format din 70 de specii, majoritatea tintinide, rotifer si copepode, care presomina, precum si din cladoceri, meduze si chetognathe. Numarul de specii care formeaza zooplanctonul este suprinzator de mic in comparative cu cel din Marea Mediterana.Pe anotimpuri, zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac, vara. Mai ales, in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere continua vertiginoasa. Pe timp de primavara si vara zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre puietii de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe vertical. Nectonul este format mai ales din pesti si din mamifere. Din cele 150 de specii identificate in Marea Neagra, pentru sectorul romanesc mai importante economic sunt scrumbia albastra (Scomber scombrus), palamida (Sarda sarda), hamsia (Engroulis encrassichalus ponticus), stavridul, morunul etc. Dintre mamifere in Marea Neagra traiesc delfinii si foca. Bentosul este diversificat ca structura. Bentosul este format din 1790 de specii, majoritatea dintre polichete, nematode, moluste, crustacei, briozoare, echinoderme, tunicate, care formeaza biocenoze variate pana la adancimea de aproape 200 m. Microfitobentosul este prezent in zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format din diferite specii de diatomee. Zoobentosul este format din populatii de animale ce traiesc pana la adancimea de 180200 m. In functie de adancime se intalnesc anumite polichete, amfipode, moluste, crabi, pesti. Dupa tipul de substrat se creeaza o varietate a biocenozelor bentale. Unele specii de plante si animale traiesc pe stanci (biocenoze litofile), altele pe nisip ( biocenoze psamofile), pe mal ( biocenoze pelafile).

Sub adancimea de 200 de m nu traiesc decat bacteriile sulfuroase anoerobe. Sub 180 200m, Marea Neagra este un mediu aproape complet lipsit de viata, fara oxigen. Ca urmare, fauna pelagica e incomparabil mai dezvoltata decat cea bentala, iar in adanc exista mari rezerve de substante hranitoare ce nu pot fi folosite, datorita lipsei curentilor verticali de mare amploare. In unele zone adanci de pe fundul Marii Negre din zona cu hidrogen sulfurat in ultima perioada oamenii de stiinta au descoperit o serie de organisme vii din seria crustaceelor si din alte serii a caror prezenta in aceste conditii la prima vedere pare un paradox. Printre altele, acest fapt necesita cercetarile specialistilor in continuare. Nu este exclus ca adancurile cu hidrogen sulfurat ale Marii Negre sa ascunda inca o alta caracteristica specifica acestui bazin de apa original. In legatura cu salinitatea scazuta a apei, cu temperatura joasa a apei in vreme de iarna, cu contaminarea straturilor din adancime cu hidrogen sulfurat, conditiile de viata din Marea Neagra au fost nepotrivite pentru multi locuitori in masa, din marea invecinata, Mediterana. Astfel, in Marea Neagra nu s-au acomodat radiolari, molustele pteropode si cefalopode, hiparidele, aricii de mare si multi altii. Din 120 de specii de adancime cunoscute in Marea Mediterana, in Marea Neagra s-au adaptat numai 26 de specii, din 90 de specii echinoderme, respectiv 14 specii, din mai mult de 700 de specii de pesti doar 168 de specii. In partea centrala a platformei continentale principale din nord-vestul Marii Negre, in adancimile cuprinse intre 25 si 55 m se afla o acumulare puternica de alge rosii de genul Phyllophorei. Dupa denumirea descoperitorului ei aceasta a primit denumirea Campul de Phillophora a lui Zernov (CFZ). Suprafata acestui camp este de aproape 11mil. km2 iar intreaga biomasa de plante acvatice a atins 10 milioane de tone. In oceanul mondial nu exista o astfel de acumulare de Phillophora. Aceste plante acvatice s-au folosit pentru obtinerea industriala a agaroidului o pretioasa substanta gelificatoare.

I.

BIBLIOGRAFIE

http://enciclopediaromaniei.ro/Marea_Neagr Academia Republicii Populare Romne, Dicionar Enciclopedic Romn, Editura Politic,

Bucureti, 1962-1964 Mohan, Gheorghel, i colab., Rezervaii i monumente ale naturii din Romnia, Casa de

Editur i Comer SCAIUL, Bucureti, 1992 Emil Vespremeanu, Geografia Marii Negre, Editura Universitara, Bucuresti
10