ncrengatura Nemertini (Nemetina, Nemertinea, Nemertea) Cuvier, 1817 genul Nemertes.

. Nemertienii sunt viermi liberi, marini, mai putini dulcicoli sau terestri. Prin caracterele lor, nemertienii amintesc de platelmintii acelomati, ct si de anelidele celomate. Morfologia externa Corpul se remarca prin faptul ca este foarte lung si subtire, nesegmentat, n forma de snur. Au dimensiuni variate, de la 5 mm, la ctiva cm sau metri (pna la 30 m; specimene de chiar 50-60 m). Capul nu este distinct fata de corp. Majoritatea speciilor au n jur de 20 cm lungime. La o lungime de 30 m, corpul are o grosime de 6-7 mm, iar la o lungime de 70 cm 1mm grosime. Culori vii, variate. Un caracter propriu al nemertienilor este prezenta unei trompe protractile si retractile, cu care prind prada. Trompa nu are legatura cu tubul digestiv. Organizatia interna Tegumentul. Este un epiteliu ciliat, format din celule nalte, pigmentate, si bogat n celule glandulare. Musculatura. Cuprinde muschi circulari si muschi longitudinali. Musculatura plus tegumentul formeaza un sac musculo-cutaneu. Cavitatea corpului. Este plina cu parenchim, ca la platelminti. Desi, n general, sunt considerati acelomati, cavitatea care contine trompa reprezinta un celom adevarat. Studii recente de biologie moleculara tind sa confirma apartenenta nemertienilor la celomate, plasnd nemertienii printre celomatele trochozoare, precum anelidele si molustele Trompa, organ caracteristic nemertienilor, dezvoltat din ectoderm, este foarte lunga, tubulara, mobila. Ea sta retrasa n interiorul corpului ntr-o cavitate situata deasupra tubului digestiv numita teaca trompei sau rincocel. Extremitatea trompei este narmata, la o parte dintre nemertieni, cu un stilet puternic, aflat n legatura cu o glanda veninoasa. Trompa poate fi proiectata la exterior prin contractia puternica a muschilor din teaca trompei si iese afara printr-un orificiu tubular numit rincodeu (o invaginatie a tegumentului). Retragerea ei n corp se realizeaza prin contractia unui muschi retractor al trompei. Aparatul digestiv. Tubul digestiv este drept, captusit la interior cu epiteliu ciliat. Gura este situata subterminal, pe fata ventrala a extremitatii cefalice. Orificiul anal se deschide la extremitatea posterioara a corpului. Intestinul anterior este reprezentat de esofag si stomac. Ambele produc cecumuri. Intestinul mijlociu este larg si emite pe ambele laturi numeroase diverticule cu dispozitie regulata, pseudo-metamerica. Rectul (intestinul posterior) este scurt. Orificiul anal terminal. Aparatul respirator lipseste. Respiratia este tegumentara, prin difuziune. Aparatul circulator. La nemertieni apare pentru prima data n seria metazoarelor un aparat circulator. Acesta este format dintr-un sistem nchis de vase: 2 vase laterale longitudinale, legate la cele doua extremitati prin lacune circulare, cu pereti subtiri. Alte grupe au, n plus un vas medio-dorsal, situat ntre rincocel si intestin. Vasele longitudinale sunt reunite prin vase transversale n regiunea anala. Peretii vaselor sunt contractili (nu exista inima). Sngele se

misca ntr-un sens definit, spre partea anterioara n vasul medio-dorsal si spre partea posterioara n vasele laterale. Sngele este n general incolor, dar contine uneori pigmenti rosii, portocalii sau verzi n corpusculi sanguini nucleati. Aparatul excretor. Este de tip protonefridian si consta, n mod primitiv dintr-o pereche de protonefridii. Organele terminale ale protonefridiilor au o strnsa legatura cu peretii vaselor de snge, de care stau lipite sau chiar nfundate, venind n contact cu sngele. Fiecare protonefridie formeaza cte un nefridioduct, care se deschide, lateral, n treimea anterioara a corpului, n dreptul intestinului anterior. La multe specii, protonefridia initiala este scindata n numerosi tubuli separati, fiecare cu propriul por (n mod extrem exista 35000 de nefridiopori pe fiecare latura a corpului). La multe specii, organele terminale se modifica, lund nfatisarea unor plnii marginite de cili, ca la metanefridii (acest fapt ar putea demonstra modul n care s-au format metanefridiile). Sistemul nervos. Sistemul nervos este format din creier si mai multe cordoane nervoase. Creierul consta n 4 ganglioni legati ntr-un inel n jurul partii anterioare a trompei (rincodeul). De la ganglionii cerebroizi pornesc nervi spre organele de simt cefalice, la trompa si 2 nervi laterali principali situati n peretele corpului (de regula exista si un nerv mediodorsal). Nervii longitudinali sunt legati ntre ei prin numeroase ramuri transversale dispuse regulat, pseudo-metameric. La formele primitive, sistemul nervos mai pastreaza nca legatura cu tegumentul dovada a originii sale ectodermice, n timp ce la majoritatea ele sunt situate mai adnc, n straturile musculare. Organele de simt. Caracteristice nemertienilor sunt organele cerebrale si organele frontale. Organele cerebrale sunt doua organe chemoreceptoare situate, cte unul, de o parte si de alta a capului. Acestea sunt fosete ciliate adnci, bogate n celule senzitive si glandulare. Organele frontale sunt 1-3 fosete ciliate situate naintea orificiului trompei. Alte organe de simt: - peri tactili pe suprafata corpului; - oceli inversi (2-200, mai frecvent 2-6), de tipul celor de la turbelariate, totdeauna afundati n tegument; - statocisti, mai rar, 2 perechi, situati deasupra ganglionilor cerebroizi. Regenerarea. Cnd sunt iritati, nemertienii de talie mare se fragmenteaza. Reproducerea. Este sexuata (n rare cazuri asexuata). Sexele sunt, n general, separate. Reprezentantii speciilor de apa dulce sau terestre sunt hermafroditi. Fecundarea este de obicei externa, desi unele specii batipelagice prezinta o fecundare interna (nu exista nsa aparat copulator). Putine specii sunt vivipare. Gametii sunt eliminati din corp prin actiune musculara prin pori temporari formati n fiecare gonada. Aparatul genital este constituit numai din gonade; gonoductele lipsesc. Gonadele sunt numeroase si situate de o parte si de alta a corpului, regulat ntre diverticulele intestinale. Produsele genitale sunt eliminate la exterior prin conducte temporare simple, care apar la

maturitatea sexuala, separat pentru fiecare gonada. Fecundatia externa (nu exista organe de acuplare). Dezvoltarea embrionara. Ouale sunt oligolecite. Segmentatia totala si subegala, de tip spiral formeaza o celoblastula (prin embolie). Dezvoltarea postembrionara este directa sau, cel mai adesea, cu metamorfoza. Apare o larva ciliata numita pilidium (asemanatoare cu un coif roman). Larva prezinta doi lobi laterali iar apical o placa ectodermica cu un smoc de cili (organ de simt). ntre cei doi lobi se afla orificiul bucal. Reproducerea asexuata: prin fragmentare si apoi regenerare. Mod de viata. Majoritatea speciilor de nemertieni sunt marine, bentonice, mai ales n marile temperate. n general, nemertienii sunt carnivori, pradatori; prind prada cu trompa. Majoritatea se hranesc cu nevertebrate precum crustacee si anelide, dar unii se hranesc cu ouale altor nevertebrate. Ataca viermi tubicoli n tuburile lor sau patrund n atriu la tunicate. Unele sunt ectoparazite sau comensale, n cavitatea branhiala la crabi, cavitatea paliala la moluste, unde se hranesc cu microorganismele filtrate de gazda. Nemertienii se deplaseaza prin miscari serpentiforme, formele mici cu ajutorul cililor ventrali (ca planariile). Aceste forme mici se misca ntr-un tub mucos pe care glandele tegumentare l secreta pe masura ce corpul nainteaza. Rareori sunt vazuti notnd. Evita lumina, fiind activi numai noaptea.

Clasificare. Se cunosc circa 650 de specii de nemertieni, cuprinse n 2 clase: 1. Anopla si 2. Enopla. 1. Clasa Anopla - cuprinde specii marine. - trompa nu este prevazuta cu stileti veninosi; - aparatul circulator este partial lacunar. - ganglionii cerebroizi sunt lipiti de ectoderm (caracter de inferioritate). - gura este situata posterior fata de ganglionii cerebroizi. Exemple: - Lineus longissimus. 30 m lungime. Marea Nordului. - Cerebratulus marginatus, puternisc turtit dorso-ventral; 25 cm lungime n extensie, 4 mm n contractie. 2. Clasa Enopla - specii marine, dulcicole, tericole sau ectoparazite. - trompa cu stilet veninos. - ganglionii cerebroizi separati de tegument si situati n profunzime. - gura este situata anterior fata de ganglionii cerebroizi. - aparatul circulator complet nchis. - forme relativ mici. Exemple: - Amphiporus pulcher. 20 cm. Marea Mediterana. - Prostoma graecense. Dulcicol. Europa, America de Nord. - Geonemertes agricola. Tericol. 7 cm. traieste n frunzar de padure, n lemn putred sau n pamnt ca rmele. Australia, insulele Seychelles (Oc. Indian).

- Malacobdella grossa. 5 cm. Seamana cu o lipitoare. Intra n cavitatea paliala la unele scoici marine (Mya), unde se hraneste cu planctonul adus de scoica. Trompa a disparut. Prezinta o ventuza posterioara. Raporturi filogenetice. Nemertienii se apropie de turbelariate prin: - tegumentul ciliat, bogat n glande; rhabdite n celulele peretelui trompei la unele specii. - sacul musculo-cutaneu - cavitatea corpului plina cu parenchim - protonefridii - constitutia sistemului nervos - structura organelor senzoriale, ochii inversi, fosetele chemoreceptoare, prezenta statocistilor. - asemanarea dintre larva pilidium si larva lui Mller. - pseudometamerie - modul de viata. Nemertienii se deosebesc de turbelariate prin: constitutia aparatului genital (foarte complicat la turbelariate); sexe separate (turbelariatele sunt hermafrodite). Caractere progresive, care i apropie pe nemertieni de anelide (celomate): - aparitia aparatului circulator (nchis ca la anelide). - Aspectul de metanefridie al protonefridiilor - Cavitatea trompei si a vaselor de snge este posibil sa fie de origine celomica. Nemertienii au evoluat, probabil, din turbelariate.

ncrengatura Mollusca - Molustele sunt celomate protostomiene cu corpul moale, protejat , n general, total sau partial de o cochilie calcaroasa. - Simetrie bilaterala sau secundar asimetrice (gastropodele). - corpul este format din 3 regiuni: cap, picior si masa viscerala. - masa viscerala este acoperita de o foita epidermica numita manta (=pallium), care se extinde dincolo de sacul visceral, delimitnd un spatiu, ntre manta si corp, numit cavitate paliala (camera mantalei). n cavitatea paliala se gasesc branhiile, osfradiile (organe chemoreceptoare) si tot aici se deschid orificiile organelor interne: anal, excretoare, geniatele. - Rolul mantalei: 1. secreta cochilia, 2. poate servi la respiratie, 3. protector. Cochilia. Este o secretie cuticulara dorsala a mantalei, mineralizata prin depunerea de carbonat de calciu (CaCO3). Are forme diferite si uneori se reduce pna la disparitia ei totala. Structura cochiliei. Are 3 straturi: 1. periostracum, extern, subtire, format dintr-o substanta organica (o scleroproteina) numita conchiolina, divers pigmentata. 2. ostracum, stratul principal format din prisme de carbonat de calciu, dispuse perpendicular pe suprafata cochiliei, nvelite fiecare ntr-o matrice de conchiolina. 3. hipostracum, stratul intern, format din lame calcaroase ce alterneaza cu lame de conchiolina, orientate paralele cu suprafata cochiliei. Alternanta celor doua feluri de lamele produce difractia luminii, ceea ce da un aspect sidefat partii interne a cochiliei.

Organizatia interna Tegumentul. Este alcatuit dintr-o epiderma formata, de obicei, dintr-un singur strat de celule cuboidale sau columnare, care sunt ciliate pe o mare parte a corpului. La exterior, numeroase celule epidermice secreta o cuticula compusa dintr-o scleroproteina (conchiolina). Alte celule epidermice sunt transformate n glande secretorii: unele secreta mucus, foarte abundent pe partea ventrala, altele, situate pe peretele dorsal al corpului sau pe manta secreta cochilia. Anumite celule epidermice formeaza papile senzoriale epidermice sau alti receptori. Musculatura. Musculatura, formata din fibre netede, mpreuna cu tegumentul formeaza peretele corpului. Exista muschi circulari (externi), muschi diagonali si muschi longitudinali (interni). Teaca musculo-cutanee se constituie ventral ntr-un picior, primitiv cu aspect de talpa pentru trre, care s-a specializat n cursul evolutiei la diferite moduri de viata. Prezenta cochiliei determina diferentierea muschilor retractori ai piciorului, fixati pe cochilie, de columela (axul cochiliei). Ei servesc la retragerea piciorului si a capului n interiorul cochiliei. Cavitatea corpului. Cavitatea corpului este un celom redus la cavitatea pericardica si perigonadica; restul cavitatii corpului este cavitatea primara plina cu parenchim (tesut conjunctiv, tesut muscular) si organe viscerale. Sistemul nervos. La formele primitive (poliplacofore, aplacofore), sistemul nervos are aspect scalariform, ca la turbelariate: o pereche de ganglioni cerebroizi legati ntre ei printr-un inel nervos perifaringian, de la care pornesc doua perechi de cordoane longitudinale: - o pereche de cordoane pedale, dispuse ventral si medial si - o pereche de cordoane viscerale, dispuse lateral si deasupra celor pedale. Ambele perechi de cordoane nervoase sunt legate prin comisuri transversale. La formele mai evoluate, cordoanele nervoase, prin condensare, formeaza mai multe perechi de ganglioni, dintre care trei sunt mai importanti: ganglionii cerebroizi, pediosi si viscerali legati ntre ei de prin conective cerebro-viscerale. Organele de simt. Sunt variate: - organe chemoreceptoare: 1. osfradii suprafete de epiteliu senzorial localizate pe/ sau n apropierea branhiilor, sau pe peretele mantalei. Acestea analizeaza calitatea apei care intra n cavitatea paliala. Osfradiile lipsesc la gastropodele care au pierdut branhiile; sunt bine dezvoltate la pradatorii si necrofagii bentonici. 2. rinofore tentacule chemoreceptoare, o pereche, situate anterior si dorsal la opistobranhiate. - organul subradular (gustativ), situat n cavitatea bucala la poliplacofore. - organe tactile: 1-2 perechi de tentacule cefalice (unele cu oceli), la gastropode; tentacule epipodiale situate pe marginea mantalei la unele prosobranhiate. - Organe fotoreceptoare: 1. ochi, situati pe tentacule, pe marginea mantalei, n regiunea cefalica. 2. estete sistem specializat de fotoreceptori unic la poliplcafore; sunt celule senzoriale situate n porii placilor cochiliei, cu rol n perceptia luminii.

Aparatul digestiv. Este complet. La nivelul faringelui se gaseste un aparat razuitor specific molustelor radula. Radula este o limba musculoasa care contine o formatiune cartilaginoasa

numita odontofor. Pe suprafata odontoforului se gaseste o patura cornoasa ce formeaza numerosi dinti recurbati dispusi n siruri longitudinale si transversale. Odontoforul este prins de muschi protractori si muschi retractori, care misca radula nainte si napoi. Placa cu dinti este secretata de epiteliul suprafetei ventrale a sacului radular, situat napoia radulei, care contine odontoblaste. Radula are o crestere continua, dintii anteriori tocindu-se prin frecare. n peretele dorsal si anterior al cavitatii bucale se deschid glandele salivare, care secreta un mucus pentru ungerea radulei. La melc, pe plafonul faringelui se afla o falca cornoasa de forma semilunara care se freaca de radula, maruntind astfel hrana. Intestinul are o glanda anexa hepatopancreasul, care secreta enzime digestive. Aparatul respirator. n mod primitiv, moluste prezinta o pereche de branhii numite si ctenidii, situate n cavitatea paliala. Ctenidia consta ntr-un ax pe care se insera, de o parte si de alta, lame branhiale subtiri ctenidia bipectinata. Numarul branhiilor este variabil la diferitele specii. Aparatul circulator. Este de tip deschis, fiind constituit din: - inima (1 ventricul + 2 auricule, n mod primar); - vase de snge: - lacune. La cefalopode, ntre sistemul arterial si cel venos se formeaza, la nivelul unor organe, capilare, sistemul fiind deci partial nchis. Pigmentul respirator este hemocianina (mai rar hemoglobina), ce contine cupru, situata n plasma, niciodata n globule. Hemoglobina, prezenta mai rar, se poate gasi n globule (la Arca) sau n plasma (la Planorbis). Hemolimfa are rol si n extensia unor organe (picior, organ copulator). Aparatul excretor. Consta n mod primar din doua metanefridii modificate. Ele comunica cu cavitatea pericardica (rest de celom) printr-un orificiu reno-pericardic, si cu exteriorul prin orificiul excretor. Numarul de metanefridii este corelat cu numarul de auricule ale inimii. Reproducerea. Este numai sexuata. Majoritatea au sexe separate dar multe sunt hermafrodite. Aparatul genital este compus din gonade, gonoducte si glande anexe. Fecundatia poate fi externa (poliplacofore, monoplacofore, aplacofore, bivalve, prosobranhiate) sau interna (unele gastropode, cefalopode). Segmentatia oului: de tip spiral. Dezvoltarea se poate realiza prin metamorfoza sau direct. n cazul metamorfozei, la gastropodele si bivalvele marine, apare larva trocofora (ca la anelide). Trocofora se transforma n larva veligera, caracteristica acestor moluste, ce prezinta una sau mai multe perechi de lobi ciliati (lobi velari) ce servesc la not. Larva mai prezinta o cochilie, picior, inima si nefridii larvare. La cefalopode si la speciile de gastropode terestre si dulcicole, dezvoltarea este directa, n interiorul oului, din care iese un individ mic, asemanator adultului. Mod de viata. Variat: marin, dulcicol, terestru.

Clasificare. Molustele actuale (circa 100000 de specii) sunt clasificate n 7 clase: Polyplacophora, Monoplacophora, Aplacophora, Gastropoda, Scaphopoda, Bivalvia si Cephalopoda.

1. Clasa Polyplacophora Cuprinde moluste primitive, marine, cu simetrie bilaterala (600 specii actuale, 350 specii fosile). Morfologie externa. Au corpul oval, turtit dorso-ventral, cu dimensiuni cuprinde ntre 1- 33 cm. cochilia consta din 8 placi dispuse pe partea dorsala n sir longitudinal si articulate ntre ele. Suprafata mantalei care depaseste marginea placilor cochiliei se numeste perinotum. Piciorul este n forma de talpa; ventral, ntre marginea piciorului si manta se delimiteaza un sant palial (cavitatea paliala), n care sunt situate branhiile si se deschid orificiile genitale si cele excretoare. Organizatia interna Tegumentul. Este acoperit cu o cuticula. Pe perinotum se pot forma diferite formatiuni calcaroase sau cuticulare (solzi, peri, spiculi). Sistemul nervos. Cuprinde. - un inel nervos periesofagian; - 4 cordoane nervoase longitudinale unite prin comisuri transversale.

Organele de simt. Sunt reduse: - peri si spini senzoriali pe perinotum, - organul suradular (gustativ); - celule tactile si fotoreceptoare, pe perinotum; - estete (organe fotoreceptoare) muguri senzitivi situati pe suprafata dorsala a corpului, sensibili la lumina; se deschid pe placile cochiliei.

Aparatul digestiv. Cuprinde: cavitatea bucala, captusita cu cuticula, faringe (cu radula), intestinul lung (sunt fitofage). Aparatul respirator. 3- 80 perechi de branhii bipectinate situate n santul palial. Aparatul circulator. Cuprinde: inima tricamerala (1 ventricul + 2 auricule), vase, lacune. Circulatia: ventricul . sinusuri n jurul organelor (aici are loc schimbul de gaze) . nefridii . vase branhiale aferente . branhii (schimb de gaze, oxigenare) . vase branhiale eferente . auricule. Aparatul excretor. 2 nefridii saciforme, ce emit diverticule ramificate care comunica cu cavitatea pericardica prin orificiul reno-pericardic, si cu exteriorul prin orificiul excretor. Aparatul genital. Sexe separate. Exista o singura gonada cu doua gonoducte care se deschid n santul palial.

Fecundatia - externa. Dezvoltare. n timpul dezvoltarii apare larva trocofora, notatoare. Dupa un timp aceasta se ataseaza de substrat si se transforma n poliplacoforul adult. Mod de viata: - marine, la toate adncimile (mai ales litorale); traiesc fixate de stnci. Se hranesc cu alge de pe roci. Exemple: Lepidochiton marginatus, 2 cm Marea Neagra. Acanthochites fascicularis, 1,5 cm, Marea Mediterana.

2. Clasa Monoplacophora Cuprinde moluste primitive, marine, de talie mica (sub 4 cm). Morfologie externa Corpul, turtit dorso-ventral, este acoperit de o cochilie univalva, conica, cu apexul orientat anterior. Piciorul este n forma de talpa, cu contur circular, marginit de un sant palial. Anterior, n fata piciorului se deschide orificiul bucal. n jurul orificiului bucal se gasesc doi lobi laterali ciliati, care formeaza un velum ciliat. Posterior fata de gura se gasesc doua tufe de tentacule, cu rol senzitiv si n hranire. n santul palial, lateral, se mai gasesc branhiile, 5-6 perechi, iar posterior si terminal se deschide orificiul anal. Organizatie interna Tegumentul este glandular si ciliat. Musculatura este reprezentata prin 8 perechi de muschi retractori ai piciorului. Sistemul nervos este de tip scalariform, ca la poliplacofore, prezentnd: - un inel nervos periesofagian, - 2 perechi de cordoane nervoase longitudinale unite posterior, formnd arcuri. - 10 perechi de comisuri transversale. Organele de simt. Sunt reprezentate de. - celule senzitive pe suprafata corpului; - 2 tufe de tentacule senzitive, n apropierea gurii, putin napoia ei; - un organ subradular, gustativ; - 2 statocisti (situati ntre tufele de tentacule si picior). Aparatul digestiv ncepe cu gura, situata ventral, sub-terminal si se continua cu faringele, alungit, ce prezinta radula (bine dezvoltata); n faringe se deschide o pereche de glande salivare; urmeaza esofagul, stomacul, n care se deschide o pereche de glande hepatice, intestinul mediu, lung, ncolacit n sase ture de spira, rectul si anusul, la extremitatea posterioara a corpului. Aparatul respirator consta n 5-6 perechi de branhii bipectinate, situate n santul palial, pe laturile piciorului.

Aparatul circulator consta ntr-o inima cu 2 ventricule si 2 perechi de auricule, vase si sinusuri sanguine. Cavitatea corpului este reprezentata de 3 perechi de vezicule celomice. 1. pericardul, 2. celomul corpului, dorsal, naintea pericardului, 3. celomul genital, ventral. Aparatul excretor: 6 perechi de metanefridii, asezate lateral n corp; ele comunica cu celomul si se deschid prin cte un nefridiopor n santul palial. Aparatul genital. Sexele sunt separate. Prezinta 2 perechi de gonade, n pozitie medioventrala, 2 perechi de gonoducte, ce se deschid n nefridiile 3 si 4, produsele genitale fiind eliminate prin nefridiopori. Fecundatia este externa. n fauna actuala mai exista 6 specii. Prima specie, Neopilina galatheae, o fosila vie, a fost descoperita n 1952 n Oc. Pacific, la vest de Costa Rica, la 3570 m adncime, pna atunci monoplacoforele fiind cunoscute numai n stare fosila. Importanta filogenetica. n organizatia interna se observa o dispozitie metamerica a unor organe (muschii retractori, sistemul nervos, branhii, nefridii), ceea ce denota o originea acestor moluste din stramosi segmentati de tipul anelidelor.

3. Clasa Aplacophora Sunt moluste primitive marine, cu simetrie bilaterala. Morfologie externa Corpul are aspect vermiform, de 0,5-30 cm lungime, si este lipsit de cochilie. Capul este redus. Pe partea mediana a corpului se afla un sant palial, care reprezinta cavitatea paliala. Posterior si terminal, santul palial se largeste, formnd o cloaca branhiala cavitate n care se gasesc branhiile, orificiile excretoare si orificiul anal. Piciorul, redus la un pliu sau creasta, sta ascuns pe mijlocul santului palial. Organizatie interna Tegumentul produce o cuticula groasa, n care sunt nglobate spicule calcaroase produse de celulele epidermice. Musculatura corpului este bine dezvoltata. Sistemul nervos este de tip scalariform. Organele de simt sunt reduse: papile senzitive dorsale si ciri senzitivi bucali. Aparatul digestiv consta ntr-un tub digestiv relativ scurt. Radula este prezenta la nivelul faringelui. Aparatul respirator este compus dintr-o pereche de ctenidii bipectinate. La respiratie mai pot servi o serie de pliuri sau cute tegumentare situate n cloaca branhiala sau tegumentul, n ansamblu.

Aparatul circulator cuprinde o inima bicamerala, vase si lacune. Aparatul excretor: 2 nefridii (cu rol si de gonoducte). Aparatul genital. Aplacoforele sunt, n general, hermafrodite. Unele au sexe separate (Chaetoderma). Gonadele sunt perechi sau unite (la Chaetoderma). Fecundatia este externa. Dezvoltarea. n timpul dezvoltarii apare larva trocofora. Larva formeaza la nceput mai multe placi calcaroase (7) care, apoi, dispar. Adultul nu prezinta dect spicule calcaroase n cuticula. Mod de viata. Monoplacoforele sunt moluste marine, de adncimi mari (pot ajunge la peste 4000 m adncime). Sunt microfage dar unele sunt carnivore, hranindu-se cu polipi de hidrozoare. Se misca putin. Sapa galerii n ml. Exemple: - Proneomenia, din Oc. nghetat de Nord; - Chaetoderma , Oc. nghetat de Nord.

Clasa Gastropoda Cuprinde moluste marine, dulcicole si terestre cu corpul n mod secundar asimetric, acoperit cu o cochilie univalva, n general spiralizata. Asimetria s-a realizat filogenetic prin torsiunea cu 180, de la dreapta la stnga din vedere dorsala, a masei viscerale, precum si printr-un proces de spiralizare care s-a realizat n ambele sensuri (stnga dreapta si invers). Morfologie externa Corpul la gastropode este alcatuit din cap, masa viscerala si picior. Capul. Este relativ bine diferentiat si poarta tentacule avnd ochi n vrful sau la baza lor. Masa viscerala este bine dezvoltata si are aspectul unui con rasucit n spirala (la majoritatea formelor), nvelit de manta. Piciorul este dezvoltat, n forma de talpa. Cochilia este univalva, spiralizata la majoritatea formelor; ea poate fi dextra (spiralizata de la stnga la dreapta) sau senestra (spiralizata de la dreapta la stnga). Dupa modul cum se dispun turele de spira, cochilia poate fi evoluta, cnd toate spirele sunt vizibile la exterior (la majoritatea formelor) sau involuta, cnd ultima tura de spira acopera complet toate celelalte spire (la Cypraea, de exemplu). Peristomul (marginea aperturii) poate fi holostom (margine ntreaga) sau sifonostom (margine taiata de un jgheab anterior si unul posterior, care adapostesc sifoanele formate de manta). La prosobranchiate (acvatice), cochilia se nchide cu un opercul permanent situat pe partea posterioara a piciorului. La pulmonatele terestre, cochilia se poate nchide n perioada de hibernare cu un capacel membranos, secretat de glandele brului mantalei, numit epifragm. Organizatia interna Tegumentul mpreuna cu musculatura formeaza peretele corpului. Musculatura este diferentiata si dezvoltata: - muschiul columelar, prins de columela (axul cochiliei) realizeaza retragerea animalului n interiorul cochiliei;

- muschii pediosi, din picior, servesc la deplasare.

Sistemul nervos este ganglionar. Mai importante sunt trei perechi de ganglioni: cerebroizi, pediosi si viscerali. Organele de simt. Sunt reprezentate de: - ochi - tentacule cefalice tactile (1-2 perechi) - organe chemoreceptoare: osfradii (la formele marine); rinofore (tentacule olfactive la opistobranhiate); placi olfactive pe tentacule la pulmonatele terestre. Aparatul digestiv (vezi lucrari practice - Helix). Este compus din: cavitatea bucala, faringe (cu radula), esofag (mult alungit la Helix), stomac, intestin, orificiul anal. Glandele anexe ale tubului digestiv: - glandele salivare (ce se deschid n faringe); - hepatopancreasul (se deschide n stomac); acesta secreta enzima celulaza la Helix, ce permite digestia celulozei. Aparatul respirator. Este reprezentat de: - branhii (ctenidii bipectinate), la formele acvatice: 2 branhii la diotocarde, 1 branhie la monotocarde si opistobranhiate. - branhii secundare (de origine tegumentara) la nudibranhiate. - plamni plafonul vascularizat al cavitatii paliale, la pulmonate. Aparatul circulator. Cuprinde inima, vase de snge si lacune. Inima este initial tricamerala (la diotocarde), devine bicamerala la majoritatea gastropodelor. Pigmentul respirator este hemocianina. Aparatul excretor. Metanefridii modificate (=organele lui Bojanus), doua sau una, situate sub pericard. Aparatul genital. Sexe separate la Prosobranchia si hermafrodite la Opisthobranchia si Pulmonata. Alcatuirea aparatului genital (vezi lucrari practice Helix: glanda genitala hermafrodita, ovospermiductul, spermiductul, penisul si flagelul penisului, oviductul, vaginul, glandele multifide, punga sagetii, atriul genital, receptaculul seminal, orificiul genital). Reproducerea si dezvoltarea. Indivizii se acupleaza (fecundatie interna). Ouale sunt depuse n gramezi ntr-o gropita sapata n sol (la formele terestre) sau sunt depuse n siraguri nchise n capsule (la cele acvatice).

Segmentatia: totala, inegala si spirala. n timpul dezvoltarii formelor acvatice marine apare larva veligera. La formele terestre dezvoltarea se face sub nvelisul oului (dezvoltare directa). Mod de viata. Acvatice (marine bentonice sau pelagice, sau dulcicole) si terestre (de la cmpie la munte). Clasificare (vezi lucrari practice). Cele circa 90000 de specii de gastropode se clasifica n 3 subclase: Prsobranchia, Opisthobranchia si Pulmonata. 1. Subclasa Prsobranchia 1.1. Ordinul Diotocardia: Patella, Haliotis 1.2.Ordinul Monotocardia: Murex, Rapana, Buccinum, Conus, Cypraea, Hinia, Cyclope, Viviparus. 1.3. Ordinul Heteropoda. Pterotechea 2. Subclasa Opisthobranchia 2.1. Ordinul Tectibranchia: Plerobranchus 2.2. Ordinul Nudibranchia: Dendronotus 2.3. Ordinul Pteropoda: Clione 3. Subclasa Pulmonata 3.1. Ordinul Basommatophora: Lymnaea, Planorbis 3.2. Ordinul Stylommatophora: Helix, Cepaea, Helicella, Clausilia, Limax, Arion.

Clasa Bivalvia Cuprinde moluste exclusiv acvatice, cu simetrie bilaterala, acefale, lipsite de faringe si radula, prevazute cu o cochilie bivalva. Piciorul este musculos, de regula n forma de lama de topor, sau redus la unele specii. n acest din urma caz, adultul prezinta o glanda bisogena dezvoltata, care secreta o substanta vscoasa, care n contact cu apa, ia forma unor filamente adezive cu care animalul se poate fixa de substratul pietros. Masa viscerala este situata deasupra piciorului si patrunde, partial si n picior. Mantaua este formata din doi lobi laterali. Ea acopera corpul n ntregime. Posterior, marginile mantalei formeaza doua sifoane: un sifon branhial (ventral), prin care apa patrunde n cavitatea paliala, si un sifon cloacal, dorsal, prin care apa iese din cavitatea paliala. Sifoanele pot fi scurte (ex. Anodonta) sau lungi (ex Mya). Sifoanele rezulta din simpla alipire a lobilor mantalei sau pot concreste lund aspect tubular. Cavitatea paliala este larga si cuprinde piciorul, branhiile si palpii labiali din dreptul gurii.

Cochilia este compusa din 2 valve simetrice, la majoritatea speciilor. Valvele se leaga una de alta la partea dorsala printr-un ligament (extern sau intern) si/sau prin intermediul dentitiei. Dintii sunt niste proeminente dezvoltate pe marginea dorsala interna a valvei (=platou cardinal), care patrund n niste fosete corespunzatoare pe valva opusa. Valvele se nchid prin contractia muschilor adductori (2 anterior si posterior) sau unul (posterior) si se deschi prin relaxarea acestor muschi si destinderea spontana a ligamentului, care detensionat, revine la starea initiala. Morfologia externa a valvei si tipuri de dentitie (vezi lucrari practice). Organizatia interna Tegumentul. Epiteliul intern al mantalei este ciliat si capabil de fagocitoza. Cnd n grosimea mantalei sau ntre ea si cochilie patrunde un corp strain, la locul de iritatie celulele epiteliale prolifereaza si se dispun n jurul acestuia ntr-u singur strat, formnd un sac perlier. Acesta ncepe sa secrete straturi concentrice de conchiolina (sidef) n jurul corpului strain, formnd o perla. Sistemul nervos este ganglionar: - o pereche de ganglioni cerebro-pleurali (la baza palpilor bucali); - o pereche de ganglioni pediosi (n grosimea piciorului); - o pereche de ganglioni viscerali (la nivelul masei viscerale, sub muschiul adductor posterior). Aceste perechi de ganglioni sunt legate prin conective cerebro-pedioase si cerebro-viscerale. Organele de simt. Sunt slab dezvoltate: - celule tactile si chemoreceptoare pe palpii labiali; - doi statocisti n musculatura piciorului; - ochi, pe marginea mantalei (Pecten) sau pe tentaculele sifoanelor. - Unele bivalve (Pholas dactylus, Barnea candida, Rocellaria grandis) sunt capabile de bioluminiscenta, produsa de celule glandulare, sun control nervos. Aparatul digestiv (vezi l.p. Anodonta cygnaea). Orificiul bucal este situat ntre muschiul adductor anterior si picior, fiind marginit de doua perechi de palpi labial, cu epiteliul ciliat. Faringele si radula au disparut. Esofagul este scurt, stomacul larg se continua cu intestinul, lung. Intestinul formeaza mai mulate anse n picior si se ndreapta spre partea dorsala, paralele cu marginea corpului, strabate pericardul si ventriculul, trece peste muschiul adductor posterior si se deschide prin orificiul anal n cavitatea cloacala. n prima ansa intestinala exista un sant adnc, numit tiflosolis, n care se gaseste un bastonas de consistenta gelatinoasa (= stilet cristalin), care contine fermenti digestivi. Stiletul are crestere continua; capatul lui liber patrunde n stomac unde se dizolva treptat. Hepatopancreasul este bine dezvoltat si nconjoara stomacul. El secreta fermenti si serveste la depozitarea substantelor de rezerva (glicogen). Modul de nutritie este microfag. Hrana consta n microplancton si substante organice n descopunere. Particulele alimentare sunt nglobate sub forma de glomerule nconjurate de o pelicula de mucus produs de celulele glandulare din epiteliul branhial.

Aparatul respirator. Consta n doua branhii situate n cavitatea paliala, de o parte si de alta a piciorului. La protobranhiate (ordinul Protobranchia), branhiile sunt de tipul ctenidiilor bipectinate, fixate de baza masei viscerale printr-un ax. Pe ax se afla doua rnduri de lame late triunghiulare, vascularizate. La filibranhiate (ordinul Filibranchia) axul branhial poarta doua siruri de filamente, unul extern, altul intern, curbate n forma de V, formnd un segment descendent si altul ascendent. Filamentele branhiale provin, evolutiv, prin alungirea lamelor ctenidiei bipectinate. n cazul cel mai simplu, filamentele se dispun liber unele fasa de altele; de cele mai multe ori filamentele unui sir sunt unite ntre ele prin cili, de fiecare parte a axului branhial, rezultnd doua foite branhiale. La eulamelibranhiate (ordinul Eulamellibranchia), filamentele nvecinate nu se mai leaga ntre ele prin cili, ci prin punti de tesut, rezultnd de fiecare parte a axului branhial doua lame branhiale, fiecare fiind compusa dintr-o lamela branhiala externa si o lamela branhiala interna. Acestea sunt branhiile cu structura lamelara, ce asigura o mare suprafata de schimb gazos. Marginile lamelor branhiale interne ale celor doua branhii se unesc ntre ele n partea posterioara a piciorului si formeaza un sept orizontal care separa cavitatea paliala n doua compartimente: cavitatea cloacala, deasupra septului, si cavitatea branhiala, dedesubt. La septibranhiate (ordinul Septibranchia), branhiile au regresat ntr-o pereche de septe musculare perforate, care separa cele doua compartimente ale cavitatii paliale. Mantaua preia rolul respirator. Aparatul circulator. Inima este tricamerala (1 ventricul si 2 auricule) si se afla n cavitatea pericardica (rest de celom), situata dorsal. Intestinul trece prin ventricul, uneori deasupra sau dedesubtul lui. Aceasta situatie provine din faptul ca cei doi saci celomici pericardiali, ai caror pereti dau musculatura inimii, se contopesc ntre ei la nivelul rectului. Circulatia: ventricul . artere . lacune (schimb de gaze la nivel tisular) . sinusul mare venos din jurul nefridiilor . nefridii . vase branhiale aferente . branhii (oxigenare) . vase branhiale eferente . auricule . ventricul. Aparatul excretor. Este reprezentat de doua nefridii n forma de U culcat (= organele lui Bojanus), asezate simetric, sub pericard. Ele comunica cu cavitatea pericardica prin orificiul reno-pericardic iar orificiul excretor se deschide n canalul branhial intern, ce comunica cu cavitatea paliala. Rol excretor au si glandele pericardiale (= organele lui Kebers), de culoare neagra, bruna, roscata sau portocalie. Aparatul genital. Consta n doua glande genitale situate printre ansele intestinale, n masa piciorului. Orificiile genitale se deschid lnga cele excretoare, n canalul branhial intern. Sexele sunt separate unele sunt hermafrodite, cu ovare dorsale si testicule ventrale. Reproducere si dezvoltare. Gametii sunt eliminati n apa. Fecundatia este externa. Segmentarea este totala, inegala si spirala. Apare larva trocofora. La Protobranchiate, larva trocofora are mai multe siruri de cili si se numeste larva politroca.

La Unionidae, scoici de apa dulce, ovulele ajung n spatiile interlamelare ale lamei branhiale externe. Aici sunt fecundate de spermatozoizii adusi de curentul de apa, ce patrunde n cavitatea branhiala. n spatiile interlamelare ale branhiilor are loc segmentarea oului si formarea larvei trocofore. Din larva trocofora, care este un stadiu redus, se dezvolta larva glochidium (gr. glochis - ascutit). Larva glochidium are doua valve prevazute cu cte un crlig ascutit, doi lobi paliali, un muschi adductor care apropie valvele si un filament larvar lipicios secretat de glanda bisogena. Larva glochidium duce o viata parazitara: se agata de branhiile pestilor si pe notatoare si se hraneste cu epiteliul tegumentar, formnd chisturi (hrana este digerata si asimilata cu ajutorul epiteliului mantalei, intestinul fiind foarte redus). Dupa 3-4 saptamni de viata parazitara, larvele glochidium se transforma n mici scoici (5-8 mm), care se elibereaza din chisturi, cad n apa si, dupa 4-5 ani, ajung scoici mature. Clasificare (vezi lucrari practice). Cele peste 20000 de specii de bivalve actuale sunt cuprinse n 4 ordine: Protobranchia, Filibranchia, Eulamellibranchia si Septibranchia. 1. Ordinul Protobranchia:

- sunt cele mai primitive bivalve; - branhii cu structura de ctenidie; - piciorul latit ca o talpa (asemanator cu cel de la gastropode); - nefridiile servesc ca gonoducte; - dentitie primitiva taxodonta. - muschiul adductor anterior poate lipsi. Exemple: Nucula tenuis M. Mediterana, Oc. Atlantic. 2. Ordinul Filibranchia: - branhii formate din filamente; - muschiul adductor anterior poate fi redus sau absent; - dentitie taxodonta, izodonta sau disodonta. Exemple: Arca noae, Glycymeris glycymeris, Mytilus galloprovincialis, Lithophaga lithophaga, Ostrea sp., Pecten sp., Pteria margaritifera (scoica de perle marina Oc. Pacific, Oc. Indian) 3. Ordinul Eulamellibranchia: - branhii lamelare; - dimiare; - integripaliate sau sinuapliate. Exemple: Anodonta cygnaea, Unio pictorum, Unio crassus, Dreissena polymorpha, Solen marginatus, Margaritana margaritifera (scoica de perle de ru, Asia), Cardium edule, Venus gallina, Donax julianae, Telina exigua (=Angulus exiguus), Pholas dactylus, Petricola lithophaga, Teredo navalis, Mya arenaria, Pinna nobilis, Tridacna gigas (cea mai mare scoica 2 m, 250 kg, Oc. Pacific, Oc. Indian). 4. Ordinul Septibranchia. Specii oceanice de adncime mare. Branhiile sunt reduse la un sept branhial perforat, asezat orizontal, prin care cavitatea paliala este mpartita n doua compartimente: suprabranhial (exhalant) si infrabranhial (inhalant). Exemplu: Cuspidaria cuspidata, M. Mediterana.

Clasa Scaphopoda Este un grup restrns de moluste marine (350 de specii), cu corpul alungit, aproape cilindric, acoperit de o cochilie tubulara, conica, usor arcuita, deschisa la ambele capete. Dimensiuni relativ mici: 4 mm 15 cm lungime. Capul este redus la un lob cefalic, pe care se insera numeroase filamente dilatate la capete, numite captacule. Ele servesc la hranire si ca organe senzitive. Piciorul este musculos, alungit n forma de tarus (gr. scaphos - tarus) si serveste la fixarea n nisip. Masa viscerala are o forma conic-alungita si este n ntregime acoperita de manta. Mantaua este dintr-o singura bucata. Cavitatea paliala este deschisa la ambele capete, orificiul posterior avnd valoarea de sifon inhalant. Cochilia este univalva, conica, la exterior cu striuri de crestere si coaste ornamentale, de culoare roz, verde galbena. n ceea ce priveste organizatia interna este de remarcat: - reducerea organelor de simt (ochii au disparut); - nutritia este microfaga desi se pastreaza radula; - branhiile lipsesc (respiratia se face prin manta); - inima este tubulara, redusa, fara legatura cu nefridiile; - prezinta doua nefridii; - sexele separate; glanda genitala unica (orificiul genital se deschide n nefridia dreapta); - fecundatie externa, n apa; - dezvoltarea: apare larva trocofora care se transforma n larva veligera. ntr-un stadiu mai avansat de dezvoltare apar doi lobi paliali (ca la bivalve) si o cochilie bivalva. Ulterior, mantaua bilobata se sudeaza si se secreta o cochilie univalva, deschisa la ambele capate. Exemplu: Dentaliun dentalis, 5 cm. M. Mediterana. Afinitati filogenetice. Scafopodele prezinta o serie de caractere intermediare ntre gastropode si bivalve, fapt care arata originea lor din stramosi comuni. Afinitati cu gastropodele: - prezinta o regiune cefalica; - pastreaza radula; - regimul de hrana (se hranesc cu foraminifere pe care le culeg cu captaculele), - cochilia adulta univalva. Afinitati cu bivalvele: - mantaua larvara bilobata; - cochilia larvara bivalva; - simetrie bilaterala, - reducerea capului; - mod de viata sapator (picior pentru fixare).

Clasa Cephalopoda Sunt cele mai evoluate moluste, reprezentate prin circa 650 de specii actuale si peste 8000 fosile. Au simetrie bilaterala iar piciorul s-a modificat ntr-o coroana de brate situate la nivelul capului, n jurul gurii, de unde si denumirea grupului (gr. kephali cap, podos picior). Cavitatea paliala este situata ventral (n mod secundar, n mod primitiv fiind situata posterior) si serveste ca organ propulsor. Apa iese din cavitatea paliala printr-un organ musculos numit plnie, derivat din picior, situat pe partea ventrala, sub cap. Cochilia are diferite grade de dezvoltare. Toate cefalopodele sunt moluste marine, stenohaline. Morfologie externa Morfologia externa a cefalopodelor este variata. Se pot deosebi doua tipuri morfologice: 1. formele primitive, de tip Nautilus, cu cochilie externa, exogastrica (cu partea ventrala a corpului orientata spre exterior, spre curbura mare a cochiliei), bine dezvoltata, n care se poate retrage corpul integral si 2. formele moderne, foarte mobile, de tip Sepia, cu cochilie rudimentara interna sau fara cochilie, cu corpul diferentiat n doua regiuni: cap si trunchi (masa viscerala). Cochilia. O trasatura distinctiva a cochiliei cefalopodelor fata de restul molustelor este compartimentarea la interior a cochiliei prin septe, n mai multe camere sau loji. n evolutie, cochilia se va modifica: cochilia primitiva mare, externa, compartimentata va deveni redusa, interna sau chiar va disparea. Aceste modificari sunt legate de cresterea mobilitatii corpului. Organizatia interna Tegumentul. Este format dintr-un epiteliu unistratificat (epiderma) ce secreta la exterior o cuticula. Sub epiderma se afla derma, n care se gasesc numeroase celule pigmentare, poligonale, numite cromatofori. Cromatoforii contin n citoplasma pigment si fibrile contractile, cu ajutorul carora si modifica dimensiunea si, odata cu aceasta se modifica si culoarea corpului animalului. Mai profund se afla iridocite, celule elipsoidale cu cristale de urati, capabile sa dea jocuri de interferenta si refractie a luminii. Cromatoforii sunt de diferite culori si reglati nervos si hormonal: prin contractia fibrilelor musculare, cromatoforii se turtesc si animalul si schimba culoarea; cnd intra n actiune un singur tip de cromatofori, culoarea este uniforma, iar atunci cnd intervin mai multi, animalul devine pestrit, vargat etc. Modificarea culorii se face pe baza unor comenzi primite de la sistemul nervos. Musculatura. Este foarte dezvoltata (muschii bratelor, muschii paliali), n legatura cu viata de pradator pe care o duc cefalopodele. Insertia muschilor se face pe cochilie si pe cartilaje (cartilajul cefalic). Printre principalii muschi se pot mentiona retractorii capului, ai plniei, adductorul plniei. Musculatura bratelor este formata din fibre circulare si longitudinale. Sistemul nervos. Este foarte bine dezvoltat si condensat. Ganglionii cerebroizi, pediosi si viscerali s-au contopit ntr-o masa nervoasa (creier) situata n capsula cefalica. n apropierea gurii se afla doi ganglioni bucali (superior si inferior) si doi ganglioni brahiali. La decapode, din fiecare ganglion brahial pornesc spre brate cte 5 nervi brahiali (n total 10), iar la octopode cte 4 nervi brahiali (total 8). Nervii brahiali ajung ntr-un ganglion tentacular, situat la baza fiecarui brat. Alti ganglioni nervosi mai importanti sunt: 3. ganglionii optici (pe traiectul nervilor optici);

4. ganglionii stelati, n manta, inerveaza notatoarele; 5. ganglionul gastric, legat de ganglionul bucal inferior prin nervul simpatic; inerveaza tubul digestiv. Toti ganglionii raspnditi n corp sunt legati prin nervi de masa ganglionara cefalica, care ndeplineste functia de centru nervos. Cel mai condensat sistem nervos l au octopodele. Organele de simt sunt foarte dezvoltate si reprezentate prin: ochi, statocisti, organe tactile, olfactive, gustative. Ochii sunt situati n orbite, pe partile laterale ale capsulei cefalice. La Dibranhiate (sepie, calmar), ochii au o structura foarte complexa, fiind chiar asemanatori cu cei de la vertebrate. Acestia sunt alcatuiti din doua parti: o parte dioptrica si o parte fotosensibila. Partea dioptrica cuprinde urmatoarele elemente: cornee, camera anterioara, cristalin (sustinut du un corp ciliar), camera posterioara. n fata cristalinului se gaseste irisul (un pliu circular), care delimiteaza pupila. La exterior, corneea este protejata de doua pleoape. Partea fotosensibila sau retina, este de tip convers, asemanatoare cu retina altor grupe de nevertebrate. Celulele vizuale nu sunt separate ntre ele prin celule pigmentare. Pe retina (la sepie) se formeaza imagini clare. La nautili (Nautiloidea) ochii sunt mult mai simpli; ei au aspectul unei vezicule, lipsita de cristalin, prevazute cu un orificiu prin care intra apa de mare. Alte organe de simt: - Statocistii, n numar de doi, sunt situati pe partea laterala a cartilajului cefalic. - Osfradiile, n numar de doua, se gasesc numai la Nautilus, la baza branhiilor. Au rol chemoreceptor. - Organul subradular, cu rol gustativ. - Celule senzitive tactile sunt raspndite n epiteliul tegumentar, mai ales pe brate. Unele cefalopode, cele de adncime mare, prezinta si organe luminoase. Acestea sunt formate dintr-un epiteliu glandular, care secreta o substanta luminoasa. Unele au si o lentila ce concentreaza lumina si o oglinda reflectoare. Organele luminoase sunt raspndite pe diferite regiuni ale corpului, mai ales pe brate si n regiunea capului. Aparatul digestiv. Tubul digestiv are o desfasurare n forma de U. Orificiul bucal este nconjurat de o buza circulara externa si o buza circulara interna. n faringe (bulbul faringian) se gasesc doua falci cornoase puternice, una dorsala si alta ventrala, arcuite si ascutite, formnd mpreuna un cioc. Falca ventrala este mai lunga dect cea superioara, dorsala, de unde si asemanarea cu un cioc de papagal. Radula este foarte bine dezvoltata. n faringe se deschi si orificiile al doua perechi de glande salivare, anterioare si posterioare. Esofagul este lung, drept si ngust. El se continua cu stomacul, larg, saciform, prevazut cu pereti foarte musculosi; stomacul este situat n partea posterioara a corpului. De la stomac porneste intestinul care se ntoarce spre partea anterioara a corpului. Intestinul prezinta n partea sa initiala o dilatatie laterala numita cec (sac piloric), n care se deschide canalul hepatopancreasului. Digestia ncepe n stomac si se definitiveaza n cec unde sunt eliberate, periodic, enzimele digestive. Peretele anterior al cecului contine o serie de pliuri ciliate dispuse spiral

care separa particulele nedigerabile de continutul cecal si le ndreapta napoi spre stomac, de unde trec n intestin. Absorbtia elementelor nutritive poate avea loc la nivelul peretelui cecal (la Loligo) sau la nivelul glandei hepatice (la Sepia si Octopus). Intestinul, scurt, face o singura circumvolutie si se deschide prin orificiul anal n cavitatea paliala. n portiunea terminala a intestinului se deschide canalul glandei cu cerneala (care lipseste la nautil).

Aparatul respirator. Este reprezentat prin doua (la Dibranchia) sau patru (la Nautiloidea) branhii, de tipul ctenidiilor bipectinate, dar neciliate. Branhiile sunt situate pe peretele sacului visceral, cu vrful ndreptat nainte, una la dreapta alta la stnga. Foitele branhiale sunt foarte pliate (pna la diviziuni de ordinul trei), fiecare foita avnd aspectul unei branhii bipectinate, ceea ce asigura o mare suprafata de schimb gazos. Miscarile respiratorii, ritmice, sunt realizate de mantaua musculoasa. Aparatul circulator este deschis, dar apare si o retea de capilare la nivelul unor organe (foite branhiale, muschi), care fac legatura ntre sistemul arterial si cel venos (sistem circulator partial nchis). Inima este nconjurata de pericard si este situata n partea posterioara a corpului, aproape de baza branhiilor. Inima este tricamerala (un ventricul si doua auricule). Circulatia: de la ventricul, sngele pleaca spre corp prin cele doua artere aorte, cefalica (anterioara) si abdominala (posterioara). Apoi trece n vase tot mai mici, de unde trece n sistemul lacunar al corpului. Sngele neoxigenat se aduna n sinusul venos inelar din jurul faringelui, de unde trece n marea vena cefalica. Marea vena cefalica se bifurca n doua vene cave, care formeaza, le nivelul rinichilor, numeroase diverticule renale. Cele doua vene cave spre ndreapta, fiecare spre cte o branhie. naintea branhiilor, venele cave se dilata, formnd asa numitele inimi branhiale, care pompeaza suplimentar sngele spre branhii. Sngele intra n branhie prin vasul branhial aferent, situat spre baza axului branhial. De aici trece n foitele branhiale unde are loc oxigenarea si eliberarea dioxidului de carbon. Prin capilare, sngele oxigenat trece apoi n vasul branhial eferent, situat spre partea distala a axului branhial, si de aici ajunge n auriculele inimii. Aparatul excretor. Consta n 4 nefridii la nautil si 2 la dibranhiate. Ele comunica cu pericardul prin orificiul reno-pericardic si cu cavitatea paliala prin orificiul excretor. Aparatul genital si reproducerea. Sexele sunt separate, cu un usor dimorfism sexual. Masculul introduce spermatoforii n cavitatea paliala cu ajutorul unui brat modificat, mai lung, numit hectocotil, care joaca rol de organ copulator. Glandele genitale sunt situate n partea posterioara a corpului. Masculul prezinta un singur testicul iar femela un singur ovar. Ambele gonade au aspect saciform. Oviductele sunt impare (decapode) sau perechi (octopode); canalul deferent este impar. Exista si glande anexe: la femela glandele albuminipare care secreta albumina n jurul fiecarui ou si glandele nidamentare ce secreta coaja oualor. La mascul exista o glanda prostata si o glanda mucoasa, care secreta nvelisul spermatoforilor n care sunt mpachetati spermatozoizii. Ovulele au la suprafata un filament cu ajutorul caruia sunt fixate de substrat sub forma de ciorchine. Femelele depun multe oua: 50000 la calmar (Loligo) si 100000 la caracatita (Octopus). Femela acopera ponta cu corpul sau si o aeriseste periodic cu mantaua, iar cu bratele aranjeaza ouale. La majoritatea speciilor ouale sunt telolecite, iar segmentarea discoidala. Dezvoltarea este directa, fara stadii larvare.

Mod de viata. Cefalopodele sunt animale exclusiv marine, de mari cu salinitate constanta si ridicata. Pot ajunge la adncimi de 5000 m. Toate sunt animale rapitoare, foarte mobile, nzestrate cu arme de atac (ventuze, falci puternice, glande veninoase) si de aparare (schimba culoarea, punga cu cerneala).

Clasificare (vezi lucrari practice). Formele actuale sunt clasificate n 2 subclase: Nautiloidea si Dibranchia. 1. Subclasa Nautiloidea. Numite si tetrabranhiate, nautiloideele actuale sunt reprezentate de un singur gen Nautilus, cu 6 specii. Sunt forme vechi, cu cochilie externa, compartimentata n numeroase camere pline cu gaz (n special azot). Corpul moale al animalului sta n ultima camera, cea mai mare, numita si camera de locuit. Au 4 branhii, 4 auricule si 4 rinichi. Plnia este formata din doi lobi, a caror margine se apropie formnd un tub. Prezinta numeroase brate lipicioase (90), fara ventuze. Nu au cromatofori si nici punga cu cerneala. Ex. Nautilus, Oc. Indian si Pacific, cu 6 specii. 2. Subclasa Dibranchia. Cuprinde tipurile moderne, mobile, ce reprezinta practic toate formele actuale cu exceptia nautilului. Cochilia este redusa, interna, acoperita de manta sau a disparut. Au 2 branhii, 2 auricule, 2 rinichi. Sistemul nervos, ochii sunt foarte dezvoltate. Prezinta 8 sau 10 brate cu ventuze, poseda, de asemenea, cromatofori si punga cu cerneala. Plnia este formata dintr-un singur lob. 2.1. Ordinul Decapoda: 10 brate bucale (opt bucale neretractile plus doua tentacule retractile), trunchi alungit, cu notatoare laterala. Ex. Sepia officinalis (sepia); Loligo vulgaris (calmarul). 2.2. Ordinul Octopoda: 8 brate bucale neretractile, trunchi saciform, lipsit n general de notatoare laterala. Exemple: - Octopus vulgaris (caracatita comuna), M. Mediterana; poate ajunge la 3 m si 25 kg greutate; - Argonauta argo cu dimorfism sexual puternic (femela de 10 ori mai mare dect masculul) si cochilie ovigera secundara.