Sunteți pe pagina 1din 18

Management - SISTEMUL DECIZIONAL AL FIRMEI, Conceptul de decizie manageriala

SISTEMUL DECIZIONAL AL FIRMEI 1. Conceptul de decizie manageriala 1.1. Importanta si definirea deciziei manageriale si a procesului decizional 41378ivi19xru5t

Decizia constituie un element esential al managementului fiind instrumentul exprimare cel mai bine

sau specific de

mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel prin deciziile elaborate si aplicate.

In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie. Pe baza datelor oferite de practica decizionala, a fost formulata definitia deciziei astfel:

Decizia

este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia mai multor obiective.

sau

Din examinarea acestei definitii rezulta ca decizia implica in mod obligatoriu mai multe elemente: vr378i1419xrru


Decizia

unul identificarea obiectivelor; alegerea

sau

mai multe obiective; mai multor variante pentru atingerea sau selectarea.

este un act

specific speciei umane, cu toate ca unii autori de sau

lucrari in domeniul managementului afirma ca deciziile se manifesta si in regnul animal vegetal.

Pentru management, prezinta interes cu prioritate decizia manageriala

care poate fi

definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane. 41378ivi19xru5t

Principalele elemente sunt:

care deosebesc decizia manageriala de cotidiana decizie personala

Decizia manageriala, doua persoane: managerul, cel

care implica intotdeauna cel putin care decide si una

sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezulta o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala.
41378ivi19xru5t

Decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. In conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv.

41378ivi19xru5t

Intotdeauna decizia manageriala determina efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educationale, etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinte la nivelul societatii comerciale sau. sau regiei autonome in ansamblul

Aceste deosebirile argumenteaza responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implica decizia manageriala in raport cu decizia personala, din pacate subapreciate, cu efecte negative asupra activitatilor si rezultatelor firmei.

In forme:

practica societatilor comerciale si a regiilor autonome, decizia manageriala imbraca doua

- act decizional (predomina cantitativ in cadrul firmei);

- proces decizional (

specific deciziilor

mai complexe).

Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor.

Procesul decizional consta in ansamblul fazelor adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

prin intermediul carora se pregateste,

Data fiind varietatea situatiilor decizionale si procesele decizionale implicate eterogene sub aspectul parametrilor constructivi si functionali. 1.2. Factorii primari ai deciziei manageriale

sunt deosebit de

Investigatiile intreprinse au aratat ca cele decizionale sunt:

mai importante elemente constitutive ale situtiei

- factorul de luare a deciziei - mediul ambiant decizional.

sau decidentul;

Factorul de luare a deciziei

sau decidentul

este reprezentat de un

manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia in situatia respectiva.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene firmei, care alcatuiesc situatia decizionala, caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei manageriale.

In procesul decizional, factorii primari ai deciziei intra in interdependente, caracteristicile situatiilor decizionale pe - certitudine; - incertitudine; - risc.

care se reflecta in

care le genereaza. In principal pot exista trei situatii:

Certitudinea este caracterizata prin probabilitatea maxima de a realiza obiectvul urmarit utilizand modalitatea preconizata. Elementele implicate in situatia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor cu precizie. sunt cunoscute, iar evolutia le poate fi anticipata

Incertitudinea apare atunci cand probabilitatea realizarii obiectivului

este mare dar asupra

manierei in care trebuie procedat exista dubii serioase. Asemenea situatii implica un numar mare de variabile, cu putine exceptii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evolutiei lor.

Riscul apare atunci cand obiectivul

este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabila a mai adecvate

realizarii dar existand o mare nesiguranta in ceea ce priveste modalitatile cele de urmat. O parte apreciabila dintre varibile variabilele controlabile

sunt incontrolabile si chiar evolutia unora dinte

este dificil de anticipat.

Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate generand o multitudine de situatii decizionale, ce imbraca forme specifice in cadrul fiecarei societati comerciale si regii autonome. 2. Definirea si structura sistemului decizional al firmei Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manamanageriale alcatuiesc sistemul decizional. Tipologia deciziilor Tabel nr. 1 Nr. crt. 0 1 Criterii de clasificare 1 Orizont si implicatii Tipuri de decizii 2 strategice Caracteristici principale 3 - se refera la o perioada mai mare de un an, de regula 3-5 ani; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate; - vizeaza fie ansamblul firmei, fie principalele sale componente; - adesea se adopta la nivelul managementului superior in grup; - se integreaza in strategii, planuri tactice sau

programe pe termen lung sau mediu. - se refera de regula la perioade cuprinse intre 2-0,5 ani; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective derivate; - vizeaza fie ansamblul de activitati, fie cateva activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte domenii; - se adopta la nivelul managementului superior, in grup sau individual; - se integreaza in politici, programe si planuri anuale si semestriale. - se refera de regula la perioade de maximum cateva luni; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective individuale, specifice si, mai rar, derivate; - predomina in exclusivitate la nivelul managementului inferior si mediu. - se adopta de esalonul superior al managementului

curente

Esalonul managerial

superior

(organismele de participativ, managerul general);

management

mediu

- o parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice. - se adopta de esalonul mediu al managementului alcatuit din sefii de servicii, sectii si ateliere;

inferior

- majoritatea sunt curente si tactice; - se adopta de catre esalonul inferior al managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe; sunt numai decizii curente.

Frecventa

periodice

aleatorii

unice

- se adopta la anumite intervale, reflectand ciclicitatea proceselor manageriale si de productie; - majoritatea se refera la activitatile de productie; - este posibila utilizarea pe scara larga de modele si algoritmi in fundamentarea lor. - se adopta la intervale neregulate, fiind dificil de anticipat; - eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului. - au un caracter exceptional, nerepetandu-se intr-un viitor previzibil; - eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului. - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte; - predomina in firmele conduse stiintific; - sunt in cvasitotalitate periodice. - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc doar cu putin timp inainte; - depind decisiv de intuitia si capacitatea decizionala ale managerilor implicati. - se adopta din initiativa decidentului, fara a fi necesar avizul esalonului ierarhic superior - de regula sunt curente, periodice si anticipate - aplicarea lor este coditionata de avizarea la nivelul esalonului ierarhic superior; - sunt frecvent strategice si tactice; - se adopta mai frecvent in firmele mici si in societatile comerciale si regiile puternic centralizate si cu un stil managerial autoritar. - se adopta de organisme de management participativ; - majoritatea sunt decizii strategice si tactice; - consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare superior. - se adopta de catre un cadru de conducere; - se bazeaza adesea in exclusivitate pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv; - costa mai ieftin decat decizile participative.

Posibilitatea anticiparii

anticipate

imprevi-zibile

Amploarea sferei decizionale a decidentului

integrale

avizate

Sfera de cuprindere a decidentului

partici-pative

individuale

3. Abordari moderne ale procesului decizional strategic Abordarile decizionale majore concepute de specialistii in management au in vedere cu precadere procesele

decizionale strategice. 41378ivi19xru5t 3.1. Principalele abordari decizionale Abordarile procesului decizional pot fi grupate in functie de caracterul si utlitatea lor in doua categorii principale: - descriptive; - normative. Teoriile descriptive prezinta procesul de luare a deciziilor asa cum este el realizat, in realitate, de managementul firmei, apeland la anumite notiuni si concepte manageriale in vederea surprinderii si redarii mecanismului de derulare. Conceptia profesorilor americani Cyert si March este una din cele mai reprezenative pentru abordarea descriptiva. Teoria lor se bazeaza pe opt concepte de baza: - scopuri; - nivelurile aspiratiilor umane; - perspective; - alegerile; - cvasirezolvarea conflictului dintre scopuri; - evitarea incertitudinii; - cercetarea problemistica; - experienta organizationala. Principalul merit al acestei teorii descriptive este ca abordeaza procesul decizional in ansamblul sau, evidentiind o serie de elemente care-i determina caracteristicile. Un accent desebit se acorda rolului oamenilor, abordat intro maniera destul de complexa. Abordarile normative prezinta metodele si modul in care managerul firmei ar trebui sa procedeze pentru a fundamenta, adopta si aplica decizii eficace si eficiente. In cadrul abordarilor normative putem delimita trei forme principale:

Prezentarea abordarilor decizionale care s-au concretizat in rezultate economice deosebite. Acestea se realizeaza sub forma studiilor de caz, care reprezinta de fapt modele pentru managerii confruntati cu situatii decizionale identice sau asemanatoare. Conceperea si folosirea de metode si tehnici decizionale utilizabile fie pentru rationalizarea proceselor decizionale in ansamblul lor, fie pentru faze ale acestora. Au fost concepute numeroase metode deosebit de eficace, apeland pe scara larga la matematica si informatica (arborele

decizional, ELECTRE (metoda de clasament si alegere in prezenta unor puncte de vedere multiple - Elimination et choix traduisent la realite - ), tabelul decizional, C. HURWICZ, etc.). Elaborarea de conceptii complexe, unitare privind tratarea si structurarea proceselor decizionale strategice, in cadrul carora se integreaza metode, tehnici si studii de caz decizionale. Igor Ansoff, mentorul grupului Business Policy, intr-o singura lucrare consacrata strategiei corporatiei, a formulat o cuprinzatoare si analitica abordare a deciziilor strategice. Meritul acestei abordari este acela ca a fost prima conceptie coerenta normativa, care a influentat intens viitoarele dezvoltari ale teoriei si practicii decizionale. O alta conceptie apartine lui Michael Porter, care, prin doua lucrari de referinta, contureaza o noua abordare decizionala ce vizeaza obtinerea de catre firma a avantajului competitiv care se poate referi la pret, calitate, specificul produsului, etc. Aceasta abordare se caracterizeaza prin tratarea proceselor decizionale strategice prin prisma interfatei dintre firma (microeconomic), ramura (macroeconomic) si piata internationala (mondeconomic).

Principalul merit al teoriilor normative consta in abordarea ansamblului problemelor cu caracter decizional intr-o viziune sistemica, subordonata scopului declarat si efectiv de a asigura rationalizarea acestuia. O evaluare de ansamblu ne permite sa conchidem ca ambele abordari (in special cea normativa), in ciuda limitelor, au adus elemente stiintifice deosebit de importante pentru explicarea si perfectionarea procesului decizional. Practica companiilor este cel mai bun argument in aceasta directie. Din ce in ce mai des deciziile sunt elaborate folosind proceduri stiintifice, utilizarea computerelor a devenit frecventa, eficienta procesului decizional cunoscand o evolutie ascendenta. 3.2. Model decizional normativ strategic Abordarile normative evoluate depasesc faza regulilor de decizie, concretizandu-se in modele normative. Dintre acestea cele mai importante sunt modelele dinamice, care preconizeaza un mod eficace de structurare a procesului decizional, prin integrarea elementelor implicate si a inter-relatiilor dintre ele intr-o schema logica, ce reflecta functionalitatea voita a mecanismului decizional. In aceasta categorie se incadreaza si modelul dinamic elaborat de profesorul William Morris. Asupra acestui model dnamic se pot ridica rezerve privind absenta unor importante faze ale procesului decizional (conturarea problemei si precizarea obiectivelor), concomitent cu supraevaluarea unor operatii cum ar fi strangerea datelor. Model dinamic conceput pentru procesul decizional strategic din intreprinderea romaneasca (la baza acestui model se afla structurarea procesului decizional) 1. Identificarea si definirea problemei constituie primul pas in elaborarea deciziilor strategice. In aceasta etapa este necesara recunoasterea situatiei care impune decizia strategica (facuta in timp si spatiu), prin precizarea elementelor componente si a persoanelor sau compartimentelor din componenta carora face parte, determinarea gradului de noutate al problemei, operatie care poate sa indice in ce masura experienta si procedeele anterioare sunt folosibile si directiile in care trebuie depuse eforturi de completare a cunostintelor si metodelor de lucru. 2. Definirea corecta a problemei creeaza premisele precizarii corespunzatoare a obiectivului. Tehnicile cantitative pot fi folosite pentru masurarea realizarilor trecute si prevederea evolutiei unor factori si conditii viitoare. O parte importanta a analizei se consacra stabilirii corelatiei intre obictivele de ansamblu ale intreprinderii referitoare la profit, cifra de afaceri, cota parte din piata, etc. si problema data. Obiectivul stabilit trebuie sa fie real mobilizator si stimulator.

3. Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale, a modalitatilor de realizare a obiectivului. In acest scop se utilizeaza diverse tehnici de recoltare a ideilor, cum ar fi, sinectica, brainstormingul, tehnica Delphi, etc. In aceasta etapa este esentiala adunarea principalelor informatii caracterizand fiecare curs probabil de actiune si ordonarea lor logica. In acest scop se intocmesc liste cuprinzand elementele indispensabile evaluarii alternativelor identificate, care sa evidentieze avantajele si dezavantajele potentiale ale fiecareia. 4. Stabilirea obiectivului si cunoasterea cursurilor posibile de realizare creeaza conditiile alegerii celui mai convenabil si realist dintre ele, adica a deciziei. Selectarea cursurilor de realizare a obiectivului se face pe baza criteriilor de evaluare care, cel mai adesea, se refera la profit, costuri, productivitate, calitatea produselor, posibilitalile de export, etc. 5. Procesul decizional continua cu terecerea la aplicarea deciziei. Aceasta etapa trebuie pregatita cu foarte multa atentie, in special in cazul deciziilor care antreneaza schimbari radicale in activitatile societatii comerciale sau regiei autonome. 6. Procesul decizional nu se termina odata cu aplicarea deciziei, ci continua cu evaluarea rezultatelor obtinute. In aceasta etapa se determina masura in care obiectivele fixate au fost indeplinite, cauzele care au generat eventualele abateri, factorii imprevizibili care si-au pus amprenta asupra lor. Se reexamineaza modul de desfasuare a etapelor precedente. In activitatea practica de luare a deciziilor, operatiile corespunzatoare diferitelor etape nu sunt strict delimitate iar ordinea lor nu este rigida. Incadrarea in succesiunea rationala a operatiilor decizionale nu trebuie transformata intr-un obiectiv in sine, care sa fie urmarit cu orice pret. Elementele cheie ale unui proces rational de decidere strategic, adaptat la conditiile societatilor comerciale romanesti sunt urmatoarele: a) Luarea deciziei urmareste solutionarea unor probleme referitoare la desfasurarea eficace sau dezvoltarea activitatilor firmelor. Intotdeauna exista, sub o forma sau alta, o situatie stimul, care, in conditiile tranzitiei la economia de piata, poate fi reprezentaa de privatizare, restructurare, blocaj financiar, scaderea cifrei de afaceri, angajarea unui nou manager general, etc. b) Calitatea muncii factorului uman este esentiala pentru eficacitatea si eficienta deciziilor luate. c) In factorii de mediu decizionali se includ nu numai cei din firma ci si cei exogeni, care intervin in problema data. d) Influenta factorilor de mediu decizionali se manifesta in fiecare etapa a procesului de luare a deciziei, in mod indirect, prin intermediul factorilor decizionali. Aceasta modalitate de influentare a cursului decizional evidentiaza din nou importanta factorului uman in luarea deciziei, influenta sa considerabila asupra eficacitatii societatii comerciale sau regiei autonome. e) In ultimele doua etape ale procesului decizional, influenta mediului decizional se manifesta in mod direct, nemijlocit. Rezultatele aplicarii deciziei depind nu numai de calitatea alegerii si de eforturile centrului decizional, ci si de actiunea conjugata a factorilor de mediu, a caror evolutie nu poate fi intotdeauna prevazuta cu exactitate, mai ales in situatiile de risc si incertitudine. Intre factorii de mediu si evaluarea rezultatelor exista o relatie directa, univoca, manifestandu-se in sensul influentei mediului decizional asupra evaluarii efectelor deciziei. f) Modelul este o concretizare a abordarii sistemice a procesului de luare a deciziei in societatile comerciale. Fiecare etapa serveste drept premisa sau baza de plecare pentru urmatoarea. g) La sfarsitul modelului sunt sugerate interdependentele care exista intre decizii. Un astfel de model este util din punct de vedere teoretic, prin faptul ca ofera o imagine inchegata asupra ansamblului procesului decizional, asupra principalelor elemente si faze contemporane, precum si asupra corelatiilor dintre ele. Din punctul de vedere al practicii, utilitatea lui consta in aceea ca poate fi folosit in formarea si perfectionarea managerilor si specialistilor.

4. Rationalizarea si modernizarea sistemului decizional 41378ivi19xru5t 4.1. Cerinte de rationalitate privind decizia Ca urmare a investigatiilor efectuate, au fost conturate mai multe cerinte pe care decizia trebuie sa le intruneasca in vederea indeplinirii in mod eficient a multiplelor functii ce ii revin in firma contemporana. Aceste cerinte sunt: 1. Decizia trebuie sa fie fundamentata stiintific. Pentru a putea realiza acest deziderat major este necesar ca personalul managerial sa posede atat cunostintele, metodele, tehnicile si deprinderile decizionale necesare, ca si intelegerea mecanismelor specifice economiei de piata. 2. Decizia trebuie sa fie imputernicita. Aceasta cerina trebuie inteleasa in dublu sens. Fiecare decizie este necesar sa fie adoptata de catre organismul managerial in ale carei sarcini de serviciu este inscrisa in mod expres. 3. Fiecare decizie trebuie sa fie integrata, armonizata in ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate tinand cont de strategia si politicile firmei. Integrarea deciziilor este necesar sa se efectueze atat pe verticala cat si pe orizontala, acestea garantand realizarea principiului unitatii de decizie si actiune. Integrarea pe verticala se refera la corelarea deciziilor luate de fiecare manager cu deciziile adoptate la niveluri ierarhice superioare. Integrarea pe orizontala priveste corelarea cu deciziile referitoare la celelalte activitati implicate cu care se afla in relatii de interdependenta. 4. Decizia trebuie sa se incadreze in perioada optima de elaborare si de aplicare. Pentru a fi posibila obtinerea unui efect economic maxim, fiecare decizie trebuie conceputa si aplicata intr-o anumita perioada de timp. Pentru a asigura inscrierea conceperii si implementarii deciziilor, in special a celor strategice si tactice, in perioada optima se impune o abordare previzionala din partea managementului firmei. 5. Formularea corespunzatoare a deciziei, reprezinta o conditie esentiala pentru aplicarea eficace. Decizia trebuie formulata clar, concis si sa contina obiectivul si principalii parametri operationali, adica ea trebuie sa indice obiectivul urmarit, modalitatea de actiune preconizata, resursele alocate, decidentul si perioada sau termenul de aplicare. 4.2. Metode si tehnici decizionale Adoptarea de decizii superior si complex fundamentate devine posibila prin apelarea la o gama variata de metode si tehnici decizionale care faciliteaza alegerea variantei optime, fiecare dintre acestea incadrandu-se intrun anumit model decizional. In functie de volumul, structura si calitatea informatiilor de care beneficiaza, modelele decizionale pot fi: - deterministe(centrate pe informatii cu grad ridicat de precizie); - nedeterministe; - probabiliste. Utilizarea acestor metode si tehnici decizionale determina o sporire a gradului de rigurozitate si implicit de eficacitate a deciziilor adoptate, diferentiate in raport de tipologia situatiilor decizionale implicate. Metodele si tehnicile decizionale se pot grupa, in functie de tipul situatiilor decizionale implicate, in trei categorii: - metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de certitudine: ELECTRE, metoda utilitatii globale, metoda aditiva, algoritmul lui Deutch-Martin, tabelul decizional, simulerea decizionala;

- metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de incertitudine: tehnica optimista, tehnica pesimista (A.Wald), tehnica optimalitatii (C.Hurwicz), tehnica proportionalitatii (Bayes-Laplace), tehnica minimizarii regretelor (L.Savage); - metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de risc: arborele decizional, metoda sperantei matematice. Tabelul decizional Tabelul decizional reprezinta o forma evoluata a schemelor de bloc utilizate de catre informaticieni. Tabelul poate fi utilizat atat in conditile prelucrarii automate a informatiilor, cat si in situatia prelucrarii mecanizae si manuale. Dupa cum indica si denumirea sa, are forma unui tabel structurat (tabelul nr. 1) in patru cadrane: Tabel nr. 2 I Obiective sau cerinte decizionale ___ ___ ___ II Actiuni sau operatii posibile ___ ___ ___ III Combinatii de obiective sau cerinte decizionale ___ ___ ___ IV Combinatii de actiuni sau operatii posibile ___ ___ ___

cadranul din stanga sus cuprinde obiectivele sau cerintele ce trebuie avute in vedere in elaborarea deciziei; cadranul din stanga jos este destinat inserarii ansamblului de actiuni sau de operatii implicate de realizarea obiectivelor stabilite; cadranul din dreapta sus cuprinde toate combinatiile de obiective sau cerinte decizionale; cadranul din dreapta jos insereaza toate actiunile sau operatiile necesare realizarii fiecarei combinatii de obiective sau cerinte din cadranul precedent, de fapt alternativele decizionale posibile, acestea fiind structurate pe verticala.

Aceasta metoda se foloseste in cazul unor decizii cu obiective sau conditii multiple, cu caracter repetitiv. Asemenea decizii se intalnesc frecvent in activitatile de productie din cadrul firmelor industriale. Principalele avantaje ale utilizarii acestei metode constau in sporirea eficientei si operativitatii deciziilor, concomitent cu economia de efort din partea managerilor implicati, datorita prestabilirii alternativelor decizionale. Ca limite putem mentiona volumul mare de munca necesar elaborarii tabelului si necesitatea, relativ frecventa a actualizarii sale, in functie de schimbarile ce intervin in situatia decizionala respectiva. In conditiile economiei de piata tabelul decizional dobandeste o utilitate sporita, deoarece aceasta implica o mare flexibilitate decizionala, corespunzator evolutiilor pietei.

Simularea decizionala Simularea decizionala a inregistrat o utilizare pe scara larga in firmele competitive din tarile dezvoltate, ea fiind incadrata tipologic in categoria metodelor decizionale specializate. Simularea decizionala consta in crearea unui model decizional pe baza identificarii si stabilirii relatiilor logice intre variabilele ce definesc o situatie decizionala tipica cu o anumita periodicitate, cu ajutorul caruia se proiecteaza ai multe variante decizionale pentru care se determina efectele, in vederea facilitarii selectionarii celui ce corespunde in cea mai mare masura anumitor criterii manageriale prestabilite. Din analiza definirii simularii decizionale utilizabile in managementul firmelor se desprind principalele sale caracteristici: - se foloseste numai pentru situatii decizionale tipice ce se produc cu o anumita repetabilitate; - se bazeaza pe construirea unui model din varibilele decizionale implicate ce reproduce mecanismul decizional aferent situatiei decizionale; - se proieteaza cu ajutorul modelului, pe baza unor informatii de pornire, mai multe variante decizionale pentru care se determina caracteristicile decizionale si efectele pe care le genereaza la nivelul firmei; - dintre variantele sau alternativele decizionale proiectate, se alege aceea care corespunde in cea mai mare masura unui set de criterii decizionale prestabilite. Realizarea unei simulari decizionale este un prces laborios ce necesita parcurgerea mai multor etape: a) delimitarea situatiei decizionale tipice pentru care se considera necesara folosirea simularii decizionale; b) identificarea si evaluarea varibilelor implicate si stabilirea relatiilor functionale dintre acestea; c) stabilirea modelului decizional ce reflecta mecanismul decizional aferent respectivei situatii manageiale; d) elaborarea programelor la calculator cu ajutorul carora se operationalizeaza modelul respectiv; e) testarea modelelor si programelor urmata de definitivarea acestora; f) elaborarea documentatiei necesare utilizarii curente a simularii decizionale;

Conceptul de sistem de management al organizatiei Sistemul de management al organizatiei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc. din cadrul organizatiei, prin intermediul caruia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, n vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente ct mai mari. Sistemul de management al organizatiei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc. din cadrul organizatiei, prin intermediul caruia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, n vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente ct mai mari. Indiferent de caracteristicile organizatiei, sistemul de management cuprinde mai multe componente ce se deosebesc n functie de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat si anume: - subsistemul organizatoric;

- subsistemul informational; - subsistemul decizional; - subsistemul metode si tehnici de management; - alte elemente de management. Subsistemul organizatoric Definirea si componentele principale ale subsistemului organizatoric Sistemul organizatoric al firmei consta n ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul, divizarea, combinarea si functionalitatea proceselor de munca n vederea realizarii obiectivelor previzionate. n cadrul sistemului organizatoric al firmei sunt reunite, de fapt, cele doua principale categorii de organizare existente n orice firma: organizarea formala si cea informala. Prin organizarea formala definim ansamblul elementelor organizatorice din cadrul firmei, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrame, descrieri de functii si posturi etc. Organizarea informala rezida n totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric, care se manifesta n mod spontan si natural ntre componentii organizatiei. Functiunile firmei Functiunile unei firme industriale, cea mai complexa din punct de vedere organizatoric. Functiunea de cercetare dezvoltare Prin functiunea de cercetare-dezvoltare se desemneaza ansamblul activitatilor desfasurate n organizatie prin care se concepe si se implementeaza progresul stiintifico-tehnic. De retinut ca progresul stiintificotehnic este abordat n sens larg, considerndu-se ca se refera la toate tipurile de procese din organizatie. Ca urmare, n cadrul functiunii de cercetare-dezvoltare deosebim trei activitati principale: previzionare, conceptie tehnica si organizare.

g)&#

Sistemul informational al managementului


06 martie 2007 !!! Textul de mai jos este doar un preview al referatului cu numele de mai sus. Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!

Deoarece managementul nseamn n primul rnd informaie i comunicare, se poate fundamenta folosirea informaiilor ca metod. Sub acest aspect (i nu strict ca subsistem) sistemul informaional al managementului poate fi definit ca sistem manual sau computerizat, proiectat i aplicat cu scopul de a furniza managerilor de la toate nivelurile i funciile informaiile parvenite din sursele interne i externe organizaiei, pentru comunicarea i utilizarea

acestora n adoptarea de decizii eficiente n activitile de previziune, organizare, coordonare i control, conform competenelor specifice. n acest context, ca "sistem de management" sau doar ca "tehnic" n etapa de luare a deciziei, sistemul informaional al managementului prezint urmtoarele caracteristici: - se bazeaz pe o circulaie vertical a informaiilor (de exemplu, ntre subordonai i conductori); - este alctuit dintr-o multitudine de subsisteme care furnizeaz informaii de la cele curente, operative, pn la cele strategice; - subsistemele componente snt astfel coordonate t integrate, nct formeaz un tot unitar; - necesit o baz de date bine pus la punct, actualizat i structurat astfel nct s permit accesul rapid al managerilor la informaiile stocate n ea; - utilizeaz n mare msur instrumentarul tehnic, solicitnd extinderea utilizrii sistemelor automate; - presupune antrenarea continu a unui personal cu o nalt competen profesional. Dei are puternicul avantaj al unor decizii riguros fundamentate i adoptate n timp scurt, principala dificultate n aplicarea sistemului informaional al managementului o constituie necesitatea existenei permanente a unui nalt nivel de pregtire a majoritii covritoare a personalului. Sistemul decizional este foarte strns legat de sistemul informaional. Sistemul informaional reprezint un ansamblu de fluxuri i circuite informaionale organizate ntr-o concepie unitar, utilizndu-se metode, proceduri, resurse materiale i umane, pentru selectarea, nregistrarea, prelucrarea, stocarea i/sau transmiterea datelor i informaiilor. Legtura dintre sistemul decizional i sistemul informaional poate fi prezentat sintetic astfel: a) la intrare, sistemul informaional furnizeaz sistemului decizional materia prim" (informaia) pe care acesta din urm o prelucreaz; b) la ieire, sistemui informaional dirijeaz deciziile luate n cadrul sistemului decizional pentru a fi executate i aplicate de celelalte subsisteme ale firmei; c) sistemul informaional ca atare necesit un circuit intern de informaii. Sistemul informaional i cei decizional sunt cuplate, variabilele de intrare ale unuia fiind variabile de ieire ale celuilalt, aa cum reiese din figura 1. Sistemul informaional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaiilor, fluxurilor i circuitelor informaionale, procedurilor i mijloacelor de tratare a informaiilor menite s contribuie la stabilirea i realizarea obiectivelor organizaiei. De reinut c o asemenea definire a sistemului informaional are un caracter cuprinztor, n sensul c include spre deosebire de definiiile date de ali specialiti i informaiile, fluxurile informaionale i mijloacele de prelucrare a datelor. Dup opinia lui Ovidiu Nicolescu i Ion Verboncu, definirea sistemului informaional pornind de la rolul su n ansamblul activitilor ntreprinderii este o condiie sine-qua-non pentru nelegerea corect nu numai a problematicii informaionale, ci i, n genere, a problematicii manageriale. Ei accentueaz asupra acestui aspect ntruct, nu de puine ori, mai ales unii informaticieni, pun semnul egalitii ntre sistemul informatic, care se rezum n esen la culegerea, transmiterea i prelucrarea cu mijloace automatizate a informaiilor, i sistemul informaional care, conform definiiei de mai sus, este sensibil mai cuprinztor. Sistemul informaional Sistemul informatic Automat Mecanizat Manual Definiia de mai sus are i un caracter realist prin aceea c nu condiioneaz ca ansamblul elementelor ncorporate s fie riguros organizate prin integrate. ntr-o societate comercial sau regie autonom exist un sistem informaional chiar dac componentele sale nu sunt integrate sau organizate riguros, ceea ce firete c se reflect n diminuarea calitii sale de ansamblu.

Imaginea din fig.3 ilustreaz de ce este necesar s definim termenul de sistem informaional din punct de vedere al procesului de management, alturi de noiunile tehnologie informaional i management. Sistemele informaionale snt acele sisteme ce utilizeaz tehnologii informaionale pentru colectarea, transmiterea, stocarea, regsirea, manipularea, vizualizarea informaiei folosit n unul sau mai multe procese de management.

Sistemul informational al managementului Procesul managerial este nteles, n primul rnd,ca un proces de folosire a informatiei, actul conducerii reaiizndu-se n cadrul ciclului: INFORMATIE > DECIZIE > ACTIUNE Momentul central al acestui proces l reprezinta luarea deciziei. Adoptarea acesteia genereaza informatia decizionala care, transmisa la executanti, se traduce n actiuni de productie propriuzisa. Sistemul managerial al oricarei societati poate fi privit ca retea de informatii, de comunicari orizontale si verticale n cadrul careia compartimentele, personalul de conducere si personalul condus reprezinta nodurile retelei. lata de ce, pe structura organizatorica, sistemul managerial trebuie sa foloseasca un sistem informational adecvat si eficient. Deoarece managementul nseamna n primul rnd informatie si comunicare, se poate fundamenta folosirea informatiilor ca metoda. Sub acest aspect (si nu strict ca subsistem) sistemul informational al managementului poate fi definit ca sistem manual sau computerizat, proiectat si aplicat cu scopul de a furniza managerilor de la toate nivelurile si functiile informatiile parvenite din sursele interne si externe organizatiei, pentru comunicarea si utilizarea acestora n adoptarea de decizii eficiente n activitatile de previziune, organizare, coordonare si control, conform competentelor specifice. n acest context, ca "sistem de management" sau doar ca "tehnica" n etapa de luare a deciziei, sistemul informational al managementului prezinta urmatoarele caracteristici: se bazeaza pe o circulatie verticala a informatiilor (de exemplu, ntre subordonati si conducatori); este alcatuit dintr-o multitudine de subsisteme care furnizeaza informatii de la cele curente, operative, pna la cele strategice; subsistemele componente snt astfel coordonate st integrate, nct formeaza un tot unitar; necesita o baza de date bine pusa la punct, actualizata si structurata astfel nct sa permita accesul rapid al managerilor la informatiile stocate n ea; utilizeaza n mare masura instrumentarul tehnic, solicitnd extinderea utilizarii sistemelor automate; presupune antrenarea continua a unui personal cu o nalta competenta profesionala. Desi are puternicul avantaj al unor decizii riguros fundamentate si adoptate n timp scurt, principala dificultate n aplicarea sistemului informational al managementului o constituie necesitatea existentei permanente a unui nalt nivel de pregatire a majoritatii covrsitoare a personalului. Sistemul decizional este foarte strns legat de sistemul informational. Sistemul informational reprezinta un ansamblu de fluxuri si circuite informationale organizate ntr-o conceptie unitara, utilizndu-se metode, proceduri, resurse materiale si umane, pentru selectarea, nregistrarea, prelucrarea, stocarea si/sau transmiterea datelor si informatiilor.
Subsistemul metodologic este alcatuit din ansamblul de metode, proceduri si instrumente prin care

se asigura buna functionalitate a celorlalte componente manageriale-subsistemele decizional, informational si organizatoric. Componentele sistemului metodologic sunt urmatoarele: . Sistemele de management: 1. Managementul prin obiective 2. Managementul prin proiecte 3. Managementul participativ 4. Managementul prin bugete . Metodele si tehnicile de management de management: 1. Diagnosticarea 2. Sedinta 3. Tabloul de bord 4. Delegarea 5. Autofotografierea zilei de munca 6. Creativitatea In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt componentele subsistemului metodologic. Managementul prin obiective Considerat a fi unul dintre cele mai complexe si mai raspandite sisteme de management si, totodata, controversat de catre o parte a specialistilor, managementul prin obiective poate fi definit, conform opiniei profesorilor O. Nicolescu si I. Verboncu, ca un -instrument managerial axat pe determinarea riguroasa si derivarea obiectivelor pana la nivelul posturilor si executantilor implicati nemijlocit in stabilirea lor si corelarea recompenselor/sanctiunilor cu gradul de realizare a acestor obiective. In esenta, managementul prin obiective este o tehnica structurata, ce apartine domeniului stiintelor managementului, tehnica prin intermediul careia se pot fixa scopuri precise pentru oricare dintre organizatiile pe care le cunoastem. Corect implementat si aplicat in mod riguros, managementul prin obiective reprezinta o solutie extrem de eficace a problemelor de fond cu care se confrunta, din ce in ce mai acut, organizatiile moderne. De exemplu compania farmaceutica Antibiotice Iasi a inregistrat o crestere cu 200% a profitului net obtinut in primul trimestru al anului, de la 0,57 milioane de euro la 1,87 milioane de euro (68,4 mld. lei), ca urmare a implementarii managementului prin obiective. "Prin aceasta modalitate de conducere a companiei, fiecarui membru al echipei de management superior i se stabilesc obiective si i se acorda un buget in care trebuie sa se incadreze", a explicat Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iasi. Si totusi cui foloseste managementul prin obiective? Cnd Peter Drucker a lansat conceptul de management prin obiective, l-a prezentat drept o modalitate de eliberare a managerilor din -capcana rutinei, de reconectare a lor cu activitatile specifice si deeficientizare a functionarii ntregii organizatii.La baza managementului prin obiective (MBO) sta presupunerea ca este posibil ca toti membrii organizatiei sa aiba . o ntelegere clara a obiectivelor proprii si ale organizatiei . constiinta propriului rol si a propriilor responsabilitati n atingerea acestor obiective. Prin introducerea unui sistem de tip MBO, o parte din capacitatea de decizie (si implicit din responsabilitate) este transferata spre nivelurile de executie, astfel nct la toate nivelurile organizatiei, fiecare membru sa-si elaboreze,implementeze si optimizeze propriile planuri.

Metodologie sistem de management de costuri legate de mediu

Metodologia detaliaza modul in care se realizeaza revizuirea modului de calcul al costurilor de productie pe baza fluxurilor de materiale astfel incat toate costurile relevante, semnificative sa fie luate in considerare in procesul decizional.

Managementul costurilor de mediu constituie o abordare noua a calculatiei costurilor, parte a conceptului de management al fluxurilor. Obiectivul este organizarea productiei de la un capat la altul in termeni ai fluxului de materiale si informatii structurate intr-un mod eficient. Fata de vechea abordare a fluxului de materiale in care se urmareau procesele prin care se adauga valoare produselor finite aici sunt luate in considerare si pierderile de-a lungul fluxului tehnologic. Fluxul de materiale este urmarit la nivelul centrelor de cost sau de-a lungul sectiilor de productie.

Scopul sistemului de calcul al costului nu este de a calcula costurile de mediu ci de a se obtine informatii privind alocarea costului total de productie. Imbunatatirile aduse insa sistemului de costuri actual au doua directii una economica si una ecologica: economica, scoate in evidenta costurile materiale, valoarea si locurile in care apar, costuri care in industria prelucratoarea reprezinta cel mai mare procent. ecologica, reducerea costurilor cu materialele si energia folosita conduce la efecte ecologice pozitive concretizate in reducerea deseurilor, a efluentilor si a emisiilor

Metodologia propusa a fi aplicata pentru implementarea sistemului de management al costurilor de mediu in cadrul companiilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape principale 1. Identificarea costurilor de mediu ale companiei 2. Dezvoltarea fluxurilor materiale si monetare ale companiei 3. Alocarea costurilor de mediu pe centre de cost si /sau produse

4. Stabilirea setului de indicatori pentru monitorizare

Pe langa prezentarea principalelor etape de urmat in implementarea sistemului MCM, lucrarea de fata prezinta si o serie de modalitati de aplicare a principiilor si conceptelor MCM in domenii de interes pentru companiile industriale: 1. Evaluarea proiectelor / investitiilor pentru protectia mediului 2. Reducerea costurilor deseurilor produse in cadrul proceselor companiei 3. Reducerea costurilor aferente apei utilizate in cadrul proceselor companiei 4. Reducerea costurilor cu energia in cadrul companiei
Metodologia elaborata va constitui modelul folosit in implementarea sistemului de management al costurilor legate de mediu, in zonele pilot selectate.
Pentru orice problema legata de functionarea site-ului, va rugam contactati: admin@incdecoind.ro , admin@ecoeficienta.ro