ION ALEXANDRA IULIA ANUL I, ISTORIA ARTEI Arhitectura habitatului la romani Arhitectura locuintelor s-a diferentiat in functie de caracteristicile

mediului (urban sau rural),precum si de statutul social al proprietarului, cunoscand o evolutie complexa de la formele elementare, simple la formele imperiale.De aceea, discutarea formelor de habitat intalnite in civilizatia romana implica necesitatea clasificarii in doua categorii distincte. Locuinta urbana reflecta structura sociala a societatii antice latine.Exemplele cele mai elocvente au fost oferite de cercetarile intreprinse la Pompei si Herculanum, asezari a caror existenta a fost intrerupta brusc de eruptia vulcanului Vezuviu Locuinta romana conserva si dezvolta traditia etrusca., caracterizandu-se in special prin obturarea constructiei catre exterior.O alta caracteristica comuna ar putea fi prezenta unui spatiu central descoperit numit atrium.Acesta este inconjurat de o galerie deschisa , acoperita prin iesirea in consola a invelitorii.sau prin sustinerea acesteia de patru coloane (atrium tuscanium sau atrium tetrastilum).In centrul atriumului se afla o cisterna pentru colectarea apelor pluviale. Locuinta micului mestesugar, asa numitul domus cu atrium.e ra dedicata unei singuri familii.Se caracterizeaza prin modestie si prin parcela mica pe care era construita. Se dezvolta pe verticala, majoritatea fiind in regim P+E. E minimala si din punctul de vedere al numarului de incaperi destinate aceleiasi functiuni. Se aseamana cu locuinta etrusca. Nu se ating insa performantele etruscilor referitoare la simetrie.Exista totusi un ax de simetrie , in functie de care se pozitionau accesul, vestibulul, curtea interioara sau spatiul care indeplineste aceasi functiune ca sufrageria de astazi. Principala incapere din locuinta este tablinumul, amenajat initial ca dormitor si ulterior destinat primirii oaspetilor.,treburilor administrative ale stapanului.Era locul in care se pastra arhiva.Atriumul era in general flancat de doua incaperi numite alei(alae), cu destinatii variate.In continuarea acestor aleise aflau incaperi cu functie de magazii(cella penaria), de sufragerie ( cenaculum), sau drept dormitoare ale familiei(cubicula). Aceste elemente formeaza casa romana arhaica. Rare ori se adauga acestei structuri minimale un

etaj denumit in intregime cenacula.In privinta pardoselilor, casa arhaica se deosebeste de coliba primitiva romana printr-un paviment realizat din placi de piatra sau marmura(pavimentum sectile), mai rar cu mozaic(pavimentum tessellatum). Casa arhaica romana a cunoascut o dezvoltare aparte pana la inceputul secolului al II-lea, i.Hr.In contextul cuceririi Orientului, Roma cunoaste casa elenistica., mult mai luxoasa. Din contopirea celor doua forme de habitat a luat nastere casa grecoromana sau pompeiana.Aceasta se remarca prin separarea partii de receptie de incaperilor destinate strict familiei. Domusul cu atrium este urmat de domusul cu atrium si peristil.Locuinta are doua curti interioare si se dezvolta numai pe parter.Aceasta dezvoltare se datoreaza dimensiunilor mari ale parcelei. Curtea de tip atrium deserveste zona semiprivata la care aveau acces cei care nu faceau parte din familie.Curtea cu peristil deserveste zona privata la care aveau acces familia si intimii.Este amenajata ca o gradina de agrement, avand mobilier de gradina , vegetatie de agrement si piese de arta plastica.Apar elemente precum peristylum, oescus , xystus sau exedra.Unele incaperi preexistente isi modifica destinatia. Vestibulul se transforma intr-un coridor numit si andron.Se amplifica dimensiunile incaperilor si a locuintei.Se clarifica zonificare functionala.Se introduc elemente menite sa satisfaca cerinte estetice, cum ar fi spatiile amenajate sau piesele decorative.Tipul de locuinta plurifamiliala isi gaseste configuratia caracteristica in constructiile urbane din marile asezari, precum Roma sau Odtia , unde apare o forma de locuire caracteristica, insula. Locuinta plurifamiliala de tip insula si-a definit formele in stransa legatura cu conditiile de amplasare in orase.Este caracterizata prin dezvoltarea constructiei pe verticala, ajungand pana la 7-8 niveluri.De asemenea, terenul este ocupat intensiv in limite date de strazi si de alte cladiri similare adiacente, sistem care obliga la introducerea unor curti de lumina.In acest imobil sunt grupate mai multe caenaculae, apartamete.Se raporteaza la spatiul urban prin prezenta , la parter, a tabernaelor precedate in general de portice. Pe prima scara a ierarhiei locuintelor din mediul urban se afla palatul, regal pentru perioada monarhica sau imperial pentru perioada imperiala.Era unic. Din aceasta cauza nu pot fi extrase reguli generale de proiectare.Are o zona semipublica si una privata. Folosirea termenului semipublic este corelata cu natura functiei de imparat, care este una publica.Ele grupeaza in general doua functiuni, cea oficiala ,reprezentativa, si cea

rezidentiala.Au fost realizate de cei mai reputati arhitecti ai momentului respectiv.Palatul Flaviilor a fost proiectat de celebrul Rabirus.Casa doro a lui Nero ridcata pe Colle Oppio se desfasoara ca un organism liniar foarte complex.Cuprindea o curte de onoare ,un vestibul monumental , sali de mari dimensiuni boltite si decorate fastuos.In orice caz, nu se poate stabili o tipologie a palatului imperial, aceasta forma de locuire depinzand exclusiv de gustul si cultura imparatului. Locuinta extraurbana, denumita si villa era dedicata in special petrecerii timpului liber.Era de fapt resedinta secundara a unui cetatean instarit care avea si un domus cu atrium si peristil si un mare domeniu agricol.Cunoaste o mare varietate de forme.Se sustrage restrictiilor din mediul urban, reglementarilor urbanistice ,care impuneau o anumita pozitie fata de strada si vecini, precum si reglementarilor sociale.In edificarea villelor intervine in general si gustul proprietarului.Un astfel de complex de habitat poate cuprinde si terme particulare sau drumuri dotate cu portice sau exedre. In concluzie, diversitatea romana se poate remarca si la nivelul arhitecturii habitatului.Formele multiple de locuinte oglindesc de fapt complexitatea acestei societati, precum si preocuparea constructorilor pentru asigurarea bunastarii beneficiarilor dar si pentru contexul urban general.

Bibliografie Vitruvius, De arhitectura, tr.G.M. Cantacuzino, Tr. Costa , Gr. Ionescu, Buc., 1964 Aries , Ph. Duby, G,Istoria vietii private, vol.II, tr.rom. I.Herdan, Buc. Brilliant, R, Arta romana de la republica la Constantin, tr. M Grmatopol, Buc. 1979 Tudor D Arheologie romana , Buc. 1976 Curs UAUIM, anul I, Evolutia fenomenului arhitectural, profesor Heni Drerer