Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material. de foarte multe ori. care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! . cunoasterea. • […] Viata fiecarui om. este valoarea Intelepciunii Cosmice. Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica.• Ea. iar omul poate evolua. depinde de aproapele sau.

.

Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. suveranul din Uruk. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames. Ghilgames. este un erou. prima capodopera a literaturii universale. In cele din urma. curajos si de o frumusete tulburatoare. inalt.Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca. depaseste cadrele unui poem eroic. • • • . puternic. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. intorcandu-se incarcati de glorie. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor. zeita trimite pe pamant pe Enkidu.

ce nu e in stare sa-l apere pe om . ascunsa miseleste vederii . utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti. dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei.• Dupa aceasta victorie. zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei. – Ca o sandala esti. – Ca o cursa esti. ce nu poate impiedica vantul si furtuna . – Ca o usa dosnica esti. ce roade piciorul drumetului!‟ . si o insulta. ce nu da adapost omului pe vreme rea. despuiat si jefuit de talhari. – Ca o amuleta esti. – Ca un palat esti.

• „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. • De aceea drum lung am alergat pe campie. ma apasa greu. • Cum mai pot sa tac. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • Soarta prietenului meu ma apasa greu.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. de aceea am alergat pe campie. prietenul meu. oare. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • Enkidu. care in 12 zile il doboara. sa ma culc si eu ca el. s-a facut pamant! • Nu va trebui. prietenul meu drag. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. • Caci soarta lui Enkidu. • m-am temut de moarte.

cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi. insa.• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk. definita prin inevitabilitatea mortii. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. pentru a-l gasi. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. fara ajutorul zeilor. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. stramosul sau. mai degraba. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea. . Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile. Stramosul il asculta. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. planta ii este furata de un sarpe. Totusi. la intoarcerea acasa. Ut-Napishtim. si fara sa mai stea pe ganduri.

• Enkidu. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. s-a facut pamant! • Nu va trebui. • Cum mai pot sa tac. de aceea am alergat pe campie. • Caci soarta lui Enkidu. care in 12 zile il doboara. ma apasa greu.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. • De aceea drum lung am alergat pe campie. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. sa ma culc si eu ca el. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. prietenul meu. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. oare. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . prietenul meu drag. • m-am temut de moarte.

.

poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale).. probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i. iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite.Hr. • Dupa revenirea din infern. Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa. dar slujind si lui Dionis. dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i.Hr. . insa. fidel lui Apolo. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine).• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia. interdictia de a se uita inapoi. dupa unele surse. semizeu si fondator al unei gnoze. a caror iubire o dispretuise. Euridice. vindecator si cantaret. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita. a incalcat. Este considerat personaj mitologic.

de la simpatie. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. . suferinta si moarte. asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti. in care se regasesc toate treptele devenirii. ci sentimentul.din multitudinea de personaje si mituri.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice.sotia sa. la dor si deznadejde. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. dar care nu transmite cuvantul. coborare si inaltare. arta. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. in general. o chemare si o proba. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. • Rasfoind Cartile lui Ovidiu. mi-a atras atentia Orfeu. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. sotia sa. muzica. el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit. • Orfeu este un invatator. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice.

apoi pata dirijata. trecut. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. profilul lui Orfeu. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. lumea pentru el va fi rasturnata. calcand o vipera ce i va lua viata. ce e contopit cu fundalul. reprezinta in viziunea mea. ce umbla prin iarba neatenta. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. Euridice. realizate in tus cu penita. Cea de a doua compozitie. In prima compozitie. . cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale.• Pentru inceput m-am documentat. tratate decorativ. elementul principal de limbaj fiind linia. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu. apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. mit.

iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa.• Coborarea in infern a lui Orfeu. ucis de femeile imbracate in piei de animale. Deasemenea. .in care coborarea este accentuata de scarile circulare. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu. ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului. reprezinta a patra compozitie. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal. Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura.

. fotografie Giovanni Dall'Orto .• Orfeu în mijlocul animalelor. mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo.

spune batranul. conceptia despre viata si moarte. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca. • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. . grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. • Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". locul si rostul omului in univers. sensul si limitele fericirii. dar. cu personaje fabuloase. Astfel. "parte n-o sa aveti de el". "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas.

• Dorinta. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. a nemuririi. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei. este obligat sa refuze. se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". . imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. sora cu Gheonoaia. • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". si curata hainel si armele tatalui sau. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Imparatul. neputincios. lupta cu Scorpia. trupes si cu patru aripi".• La implinirea varstei de 15 ani. ce ii va supune la numeroase probe de viata. un cal gras. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . Dupa ce respecta sfatul calului. dar si el nazdravan.

caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. de fiinta muritoare. un taram al fericirii. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera". Astfel eroul reintra in conditia sa umana. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani.. dar ajutati si de "doamna palatului". "Cu dansele nu e chip de a te bate". cei doi razbesc din nou. calul se intoarse inapoi. Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. . in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. nu cunostea scurgerea timpului. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. Dar intr-o zi. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". pe care se hotaraste sa-i revada. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. "alergand dupa un iepure. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept.A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte".

Este relevanta limba folosita. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. de incheiere si chiar de interior. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar. dialogul. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului.• Caracteristicile basmului. palatele. interjectiile cu valoare onomatopeica. Exista fiinte -himerice. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. . o creatie literara. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. expresiile locutionale. in general. pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. • Basmul este deci. descrierea. oglindind viata in mod fabulos. monologul interior. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. stralucesc.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. prezente in text. proverbele. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". cu putine amanunte vestimentare. avand o geneze speciala.

motivul dorintei imposibile • 3. motivul imparatului fara urmas • 2. motivul dorintei implinite • 5.• Semnificatiile textului. motivul probelor depasite • 4. dealtfel numeroase. motivul dorului de parinti • 6. urmarind evolutia narativa a basmului. motivul reintoarcerii la conditia umana . ni se pot dezvalui. structurata pe motive: • 1.

continuator al lui Eschil. Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice.n. Împreună cu Eschil şi Euripide.) a fost un poet tragic grec. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς . . juridice.Hr. conceptiile morale. Opera marelui tragic. 496? î. cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare. 133. . a pus bazele tragediei clasice greceşti. importanţa acordată decorului şi costumelor. cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar). ale democratiei sclavagiste.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu.Hr. religioase. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente. 130.Sofocle. 406 î. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. dezvoltarea dialogului. numărul pieselor e de 123. introducerea celui de-al treilea actor. etc.d. dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. ba chiar şi de 140). in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos.

Tragedia l-a atras nespus. A apărut numai o dată pe scenă. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I. încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. • . pe lângă talentele sale. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. N-avea însă o voce sonoră. În anul 468 i. al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei. căutând cu nesaţ în operele homerice. în rolul lui Tamiris orbul.• Adolescenţa.Hr. În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. Frumuseţea-i contribuise. în a dobândi această cinste.

Din iniţiativa lui Licurg. în pământul său natal. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr.Hr. • Şi după moarte. i s-a ridicat o statuie de bronz. Atena a fost înfrântă de Sparta. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. iar numele său a intrat în rândul eroilor. La doi ani după moartea sa. A fost înmormântat la Colonos.. după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. alături de Homer. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. . Euripide.• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î. Eschil şi alţii. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. fiind ales de doua ori general[5].

De Sofocle .

După moartea lui Oedip. devenit cerşetor. ucigându-se reciproc. Antigona şi-a însoţit tatăl. Iocasta şi soră cu Ismene. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. se sinucide. îndeplinind ritualul înmormântării. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă. logodnicul ei (fiul lui Creon).C. iar Haemon. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei. Oedip la Colonos si Antigona. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î.) sunt tragediile Oedip Rege. Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie. care oprise ca Polynices să fie îngropat. Antigona se spânzură în închisoare. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit. s-a întors la Teba. regele cetăţii Teba.Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. Încălcând porunca tiranului Creon. Eteocles şi Polynices. . Pentru acest gest.

potrivit obiceiului. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. se interzice chiar simpla inmormantare. Amandoi au cazut in lupta. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. adanc inradacinata in cetatile grecesti. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune.• Ca si Oedip rege. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. Antigona. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. este inzestrata cu un caracter indraznet. fecioara firava si gingasa. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei. . Impotriva asprului ordin regesc. se ridica Antigona. tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. ea preda pamantului trupul lui Polinike. legatura de sange cu cel mort. cutezatoarea fiica a lui Oedip. in care se sintetizeaza morala traditionala.nescrise. cu un curaj demn de un luptator. aparatorul cetatii. Antigona. In mare taina. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. sora celor doi luptatori. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. Eteocle si Polinike. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-.

Creon. dupa cum a fost infrant Creon. . devenita traditionala in cetate. cu vederile sale inguste. Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. curajul eroinei. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul. si va fi pedepsit. piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. • Desigur. Cel ce se impotriveste va fi infrant. asemenea Antigonei. nesocoteste justitia divina. prin porniri arbitrare. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. Pentru a nu gresi.• Antigona va pieri intemnitata. omul. • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. si sotia. cel care a nesocotit vointa zeilor. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. dar Creon. pe Hemon (logodnicul Antigonei). care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. arata Sofocle. dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata.

» In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului.indragostita de natura. prin propria lor forta. este totusi femeie. plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». de viata. Infruntand neinfricata moartea. dupa cum ne marturiseste si Aristotel. . » In tragediile lui Sofocle. » Pe buna dreptate. a geniului sau creator. Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. sensibila. faptelor necugetate pe care le savarsesc. In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu. dupa tineretea ei neimplinita. truditori harnici care. schimba fata pamantului. cutezatoarea. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ».» Ea. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor.

.Hr. a celei romane si alexandrine. Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne. Opera lui Eschil. Atat ca structura si adancime a conflictului. ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat. a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii. cat si ca tehnica de reprezentare.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i.

.

pictură de Charles Francois Jalabert.• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba . .

În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. soţia lui Oedip. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. că va muri de mâna fiului său. „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale . orb şi nenorocit. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui.• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. Subiectul tragediei este cunoscut. nu a fost ispăşită. În final. fratele soţiei lui Oedip. regele Tebei. Oedip se ceartă cu ei. Apare Iocasta. care se afla în faţa unui chin: plantele. care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. bătrânul profet orb. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. de către oracol. care i-a scăpat şi de Sfinx. Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. predecesorul lui Oedip. deoarece acestuia i-a fost prezis. părăseşte Teba. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11]. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. apoi. răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Creon. .

Vă plâng cu lacrimi..Apropiaţi-vă de aceste mâini.. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut. • Sofocle.. copile.• Copile. Care-au orbit. copile. Oedip Rege . Pe-atunci..frăţeşti.) Pe voi.. aşa cum îl vedeţi acum. Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui. Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere.. unde sunteţi voi? Veniţi încoace. căci nu vă mai pot vedea.

• De Jean Racine .

A acumulat o cultură vastă.. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă. incluzând literatura. Orfan la 4 ani.Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari. mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643.") care nu era permisă în şcoli. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului. şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină.. . el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia.

în acelasi an. şi în special a fostei sale profesoare. A studiat filozofia în liceul Harcourt. care se opunea carierei sale teatrale. s-a devotat în întregime literaturii.• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. • În 1664 a fost introdus curţii regale. însa fără prea mare succes. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. Bérénice (1670). • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). "Apărătorii". • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. După o singură comedie. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. dar în final. Apoi a jucat într-o piesa de Molière. scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine. . în 1668. care a fost primul său succes. Ifigenia (1674) si Fedra (1677). după un eşec în cariera ecleziastică. revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). Acum scrie primele poezii.

La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului. Este deasemenea trezorier al Franţei. a fost înmormantat în Port Royal. Însa căsătoria sa a fost una din interes. • Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. dar dupa distrugerea localitaţii. Fedra. Membru al Academiei Franceze înca din 1673.• Zdruncinat de critici. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. în ciuda succesului capodoperei sale. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691). Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. funcţie care îi aduce venituri considerabile. La cererea sa. Racine renunţă la teatru. .

În timpul războiului împotriva Troiei. Helenus. în Epir. Andromaca a avut doar un copil. eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi. soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. • După moartea lui Neoptolemus. Împreună cu Hector. Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos. Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. . deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros). Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). Acolo.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia. • Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. fiica lui Eetion şi sora lui Podes. al unui om şi ματη (machē). luptă. unde tatăl ei era rege. După căderea Troiei. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". În tragedia Andromaca de Euripide. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. Astianax. Pielos şi Pergamos. bătălie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful