Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat. • […] Viata fiecarui om. depinde de aproapele sau. Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material. care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! . cunoasterea. iar omul poate evolua. de foarte multe ori.• Ea. este valoarea Intelepciunii Cosmice. Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica.

.

inalt. zeita trimite pe pamant pe Enkidu. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea. curajos si de o frumusete tulburatoare. este un erou. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor.Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. • • • . Ghilgames. In cele din urma. Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames. suveranul din Uruk. Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. intorcandu-se incarcati de glorie. depaseste cadrele unui poem eroic. prima capodopera a literaturii universale. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. puternic.

zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei. ce roade piciorul drumetului!‟ . – Ca o sandala esti. ce nu poate impiedica vantul si furtuna . ce nu e in stare sa-l apere pe om . ascunsa miseleste vederii . – Ca o amuleta esti. ce nu da adapost omului pe vreme rea. utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti.• Dupa aceasta victorie. – Ca o usa dosnica esti. dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei. – Ca un palat esti. si o insulta. – Ca o cursa esti. despuiat si jefuit de talhari.

• Cum mai pot sa tac. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • Enkidu. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. • Caci soarta lui Enkidu. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. ma apasa greu. • De aceea drum lung am alergat pe campie. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. oare. de aceea am alergat pe campie. sa ma culc si eu ca el. care in 12 zile il doboara. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • m-am temut de moarte. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. prietenul meu drag. prietenul meu. s-a facut pamant! • Nu va trebui.

Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. insa. si fara sa mai stea pe ganduri. la intoarcerea acasa. Ut-Napishtim. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile. Totusi. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea. pentru a-l gasi. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. stramosul sau. cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. fara ajutorul zeilor. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. . definita prin inevitabilitatea mortii. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. mai degraba. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi.• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. planta ii este furata de un sarpe. Stramosul il asculta. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk.

• Enkidu. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. • Caci soarta lui Enkidu. s-a facut pamant! • Nu va trebui. prietenul meu. • Cum mai pot sa tac. prietenul meu drag. care in 12 zile il doboara.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • De aceea drum lung am alergat pe campie. ma apasa greu. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. de aceea am alergat pe campie. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. sa ma culc si eu ca el. • m-am temut de moarte. oare.

.

a incalcat. dupa unele surse. a caror iubire o dispretuise. vindecator si cantaret. interdictia de a se uita inapoi.Hr. Este considerat personaj mitologic. poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale). iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa.Hr.• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia. dar slujind si lui Dionis. dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i. insa. fidel lui Apolo. Euridice. probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine). semizeu si fondator al unei gnoze. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita.. • Dupa revenirea din infern. .

• Orfeu este un invatator. la dor si deznadejde. in general.din multitudinea de personaje si mituri. arta. sotia sa.sotia sa. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice. el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit. mi-a atras atentia Orfeu. dar care nu transmite cuvantul. muzica. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. coborare si inaltare. . • Rasfoind Cartile lui Ovidiu. in care se regasesc toate treptele devenirii. ci sentimentul.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. suferinta si moarte. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. o chemare si o proba. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire. de la simpatie.

apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. In prima compozitie. ce umbla prin iarba neatenta.• Pentru inceput m-am documentat. ce e contopit cu fundalul. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'. tratate decorativ. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. apoi pata dirijata. Cea de a doua compozitie. realizate in tus cu penita. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. profilul lui Orfeu. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu. . Euridice. reprezinta in viziunea mea. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. mit. calcand o vipera ce i va lua viata. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. lumea pentru el va fi rasturnata. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. elementul principal de limbaj fiind linia. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale. trecut. cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului.

Deasemenea. iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu.• Coborarea in infern a lui Orfeu. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal.in care coborarea este accentuata de scarile circulare. am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii. . ucis de femeile imbracate in piei de animale. Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura. reprezinta a patra compozitie.

mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo. . fotografie Giovanni Dall'Orto .• Orfeu în mijlocul animalelor.

grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos. cu personaje fabuloase. Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. Astfel. . conceptia despre viata si moarte. locul si rostul omului in univers. • Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. "parte n-o sa aveti de el". "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. spune batranul. se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. sensul si limitele fericirii. dar.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca.

cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei. ce ii va supune la numeroase probe de viata. • Dorinta. neputincios. a nemuririi.• La implinirea varstei de 15 ani. si curata hainel si armele tatalui sau. Dupa ce respecta sfatul calului. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. lupta cu Scorpia. dar si el nazdravan. sora cu Gheonoaia. un cal gras. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". . este obligat sa refuze. trupes si cu patru aripi". nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. Imparatul.

calul se intoarse inapoi.A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. cei doi razbesc din nou. Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. "alergand dupa un iepure. un taram al fericirii. de fiinta muritoare. nu cunostea scurgerea timpului. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". Dar intr-o zi. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. "Cu dansele nu e chip de a te bate". Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. dar ajutati si de "doamna palatului". caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. pe care se hotaraste sa-i revada. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera". In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului.. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. . Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Astfel eroul reintra in conditia sa umana.

pentru ca in final sa ne readuca la realitate. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". dialogul. palatele. o creatie literara. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. cu putine amanunte vestimentare. interjectiile cu valoare onomatopeica. proverbele. de incheiere si chiar de interior. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. Este relevanta limba folosita. in general. prezente in text. stralucesc. oglindind viata in mod fabulos. • Basmul este deci. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. avand o geneze speciala. descrierea. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. expresiile locutionale.• Caracteristicile basmului. monologul interior. . cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar. Exista fiinte -himerice. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.

urmarind evolutia narativa a basmului. motivul imparatului fara urmas • 2. motivul reintoarcerii la conditia umana . dealtfel numeroase. motivul probelor depasite • 4. motivul dorului de parinti • 6.• Semnificatiile textului. structurata pe motive: • 1. ni se pot dezvalui. motivul dorintei imposibile • 3. motivul dorintei implinite • 5.

ale democratiei sclavagiste. religioase. a pus bazele tragediei clasice greceşti. 133. numărul pieselor e de 123. .Hr. dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. ba chiar şi de 140). introducerea celui de-al treilea actor. . 130. 496? î. 406 î.d. in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. dezvoltarea dialogului. etc.Hr. Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. Împreună cu Eschil şi Euripide. conceptiile morale.Sofocle. cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar).n. juridice. importanţa acordată decorului şi costumelor. cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς . continuator al lui Eschil.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. Opera marelui tragic. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente.) a fost un poet tragic grec. in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos.

în rolul lui Tamiris orbul. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei. Tragedia l-a atras nespus. Frumuseţea-i contribuise. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. pe lângă talentele sale. care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. • . În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. A apărut numai o dată pe scenă.• Adolescenţa. în a dobândi această cinste. încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere.Hr. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. N-avea însă o voce sonoră. căutând cu nesaţ în operele homerice. În anul 468 i.

• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î.Hr. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. Atena a fost înfrântă de Sparta. Eschil şi alţii. • Şi după moarte. A fost înmormântat la Colonos.. alături de Homer. Din iniţiativa lui Licurg. în pământul său natal. Euripide. . Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. La doi ani după moartea sa. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. fiind ales de doua ori general[5]. după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. iar numele său a intrat în rândul eroilor. i s-a ridicat o statuie de bronz.

De Sofocle .

Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie. regele cetăţii Teba. Antigona se spânzură în închisoare. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa.C. se sinucide. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă. iar Haemon.Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î. Pentru acest gest. devenit cerşetor. îndeplinind ritualul înmormântării. După moartea lui Oedip. Iocasta şi soră cu Ismene. Eteocles şi Polynices. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit. ucigându-se reciproc. logodnicul ei (fiul lui Creon). Antigona şi-a însoţit tatăl.) sunt tragediile Oedip Rege. care oprise ca Polynices să fie îngropat. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie. Încălcând porunca tiranului Creon. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei. Oedip la Colonos si Antigona. s-a întors la Teba. .

asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. Eteocle si Polinike. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. se ridica Antigona. aparatorul cetatii. cu un curaj demn de un luptator. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. . tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. Antigona. cutezatoarea fiica a lui Oedip. Amandoi au cazut in lupta.• Ca si Oedip rege. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-. In mare taina. Antigona. ea preda pamantului trupul lui Polinike.nescrise. se interzice chiar simpla inmormantare. adanc inradacinata in cetatile grecesti. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. fecioara firava si gingasa. in care se sintetizeaza morala traditionala. sora celor doi luptatori. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. potrivit obiceiului. este inzestrata cu un caracter indraznet. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. legatura de sange cu cel mort. Impotriva asprului ordin regesc.

piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. . devenita traditionala in cetate. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. arata Sofocle. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul. cu vederile sale inguste. Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. cel care a nesocotit vointa zeilor. care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. Creon. dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata. • Desigur. omul.• Antigona va pieri intemnitata. si va fi pedepsit. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. pe Hemon (logodnicul Antigonei). Cel ce se impotriveste va fi infrant. asemenea Antigonei. si sotia. curajul eroinei. dar Creon. sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. prin porniri arbitrare. dupa cum a fost infrant Creon. nesocoteste justitia divina. Pentru a nu gresi.

indragostita de natura. de viata. faptelor necugetate pe care le savarsesc. sensibila. Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. » In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor. » Pe buna dreptate. truditori harnici care. este totusi femeie.» Ea. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ». plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». prin propria lor forta. dupa tineretea ei neimplinita. In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu. cutezatoarea. » In tragediile lui Sofocle. dupa cum ne marturiseste si Aristotel. a geniului sau creator. . Infruntand neinfricata moartea. schimba fata pamantului.

.Hr. Opera lui Eschil.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i. a celei romane si alexandrine. cat si ca tehnica de reprezentare. ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat. a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne. Atat ca structura si adancime a conflictului. Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica.

.

.• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba .pictură de Charles Francois Jalabert.

predecesorul lui Oedip. de către oracol. apoi. orb şi nenorocit. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale . răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. nu a fost ispăşită. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip. părăseşte Teba. care i-a scăpat şi de Sfinx.• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. fratele soţiei lui Oedip. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. . Subiectul tragediei este cunoscut. deoarece acestuia i-a fost prezis. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. Apare Iocasta. regele Tebei. care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. Oedip se ceartă cu ei. În final. Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. bătrânul profet orb. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11]. că va muri de mâna fiului său. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. soţia lui Oedip. care se afla în faţa unui chin: plantele. Creon.

• Sofocle. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut.frăţeşti. Care-au orbit. aşa cum îl vedeţi acum. Vă plâng cu lacrimi. Oedip Rege .... Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (..• Copile. copile. copile.) Pe voi. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere. Pe-atunci. căci nu vă mai pot vedea. Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui.Apropiaţi-vă de aceste mâini. unde sunteţi voi? Veniţi încoace...

• De Jean Racine .

el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină.. Orfan la 4 ani.. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă.") care nu era permisă în şcoli. mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643. A acumulat o cultură vastă. incluzând literatura. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului.Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari. . Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia.

care se opunea carierei sale teatrale. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. în 1668. şi în special a fostei sale profesoare. Apoi a jucat într-o piesa de Molière. jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine. "Apărătorii". După o singură comedie. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. în acelasi an. după un eşec în cariera ecleziastică. însa fără prea mare succes. revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). • În 1664 a fost introdus curţii regale. • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). s-a devotat în întregime literaturii. Acum scrie primele poezii. Ifigenia (1674) si Fedra (1677). . scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea.• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. care a fost primul său succes. dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. A studiat filozofia în liceul Harcourt. dar în final. Bérénice (1670).

• Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. funcţie care îi aduce venituri considerabile. dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. Este deasemenea trezorier al Franţei. Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. . cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. La cererea sa. Însa căsătoria sa a fost una din interes. Racine renunţă la teatru. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului.• Zdruncinat de critici. dar dupa distrugerea localitaţii. a fost înmormantat în Port Royal. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691). Membru al Academiei Franceze înca din 1673. Fedra. în ciuda succesului capodoperei sale.

Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia. Acolo. Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. bătălie. Helenus. al unui om şi ματη (machē). unde tatăl ei era rege. Împreună cu Hector. deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros). Pielos şi Pergamos.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. Astianax. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". • După moartea lui Neoptolemus. fiica lui Eetion şi sora lui Podes. . Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos. După căderea Troiei. luptă. eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. În tragedia Andromaca de Euripide. Andromaca a avut doar un copil. în Epir. • Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. În timpul războiului împotriva Troiei. ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful