P. 1
Omul si destinul

Omul si destinul

|Views: 6,947|Likes:
Published by cosminxd

More info:

Published by: cosminxd on May 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/14/2015

pdf

text

original

Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material. cunoasterea.• Ea. pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat. depinde de aproapele sau. Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica. care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. • […] Viata fiecarui om. iar omul poate evolua. este valoarea Intelepciunii Cosmice. de foarte multe ori. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! .

.

Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. zeita trimite pe pamant pe Enkidu. intorcandu-se incarcati de glorie. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. puternic. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca. suveranul din Uruk. In cele din urma. inalt. Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. prima capodopera a literaturii universale. Ghilgames. • • • . depaseste cadrele unui poem eroic. Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. este un erou. curajos si de o frumusete tulburatoare. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea.

ce nu e in stare sa-l apere pe om . ascunsa miseleste vederii . utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti. – Ca o usa dosnica esti. zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei. si o insulta. – Ca o sandala esti. – Ca o cursa esti. – Ca un palat esti. – Ca o amuleta esti. dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei. ce nu da adapost omului pe vreme rea. despuiat si jefuit de talhari. ce nu poate impiedica vantul si furtuna .• Dupa aceasta victorie. ce roade piciorul drumetului!‟ .

prietenul meu. de aceea am alergat pe campie. care in 12 zile il doboara. • Caci soarta lui Enkidu. sa ma culc si eu ca el. prietenul meu drag. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • Enkidu. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • Cum mai pot sa tac. • m-am temut de moarte. • De aceea drum lung am alergat pe campie.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. s-a facut pamant! • Nu va trebui. ma apasa greu. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. oare.

Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. si fara sa mai stea pe ganduri. planta ii este furata de un sarpe. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. . mai degraba. stramosul sau.• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. pentru a-l gasi. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. Ut-Napishtim. insa. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. Stramosul il asculta. fara ajutorul zeilor. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk. definita prin inevitabilitatea mortii. cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. Totusi. la intoarcerea acasa. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile.

care in 12 zile il doboara. ma apasa greu. • De aceea drum lung am alergat pe campie. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • Cum mai pot sa tac. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • Caci soarta lui Enkidu. oare. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. prietenul meu. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. prietenul meu drag. • m-am temut de moarte. sa ma culc si eu ca el. s-a facut pamant! • Nu va trebui. • Enkidu.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. de aceea am alergat pe campie.

.

iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite. .. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. interdictia de a se uita inapoi. fidel lui Apolo. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita. Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa. a incalcat. Euridice. a caror iubire o dispretuise. semizeu si fondator al unei gnoze. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine).• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia.Hr. probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i. vindecator si cantaret. dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i. dar slujind si lui Dionis. • Dupa revenirea din infern. Este considerat personaj mitologic. dupa unele surse. poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale).Hr. insa.

el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice. in care se regasesc toate treptele devenirii. de la simpatie. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. arta. sotia sa. mi-a atras atentia Orfeu. • Rasfoind Cartile lui Ovidiu. dar care nu transmite cuvantul. o chemare si o proba. . coborare si inaltare.sotia sa. • Orfeu este un invatator. ci sentimentul. suferinta si moarte. asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice. in general. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. la dor si deznadejde. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. muzica.din multitudinea de personaje si mituri.

cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului. In prima compozitie.• Pentru inceput m-am documentat. ce e contopit cu fundalul. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. Cea de a doua compozitie. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale. elementul principal de limbaj fiind linia. trecut. mit. . calcand o vipera ce i va lua viata. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. reprezinta in viziunea mea. tratate decorativ. apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. profilul lui Orfeu. lumea pentru el va fi rasturnata. Euridice. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. realizate in tus cu penita. ce umbla prin iarba neatenta. apoi pata dirijata.

iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa.in care coborarea este accentuata de scarile circulare. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu. ucis de femeile imbracate in piei de animale. reprezinta a patra compozitie. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal. ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului. am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii.• Coborarea in infern a lui Orfeu. . Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura. Deasemenea.

.• Orfeu în mijlocul animalelor. fotografie Giovanni Dall'Orto . mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo.

• Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). Astfel. spune batranul. Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. "parte n-o sa aveti de el". "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. sensul si limitele fericirii. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca. • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. .Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. locul si rostul omului in univers. se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. dar. cu personaje fabuloase. conceptia despre viata si moarte. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos.

. un cal gras. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . lupta cu Scorpia. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa.• La implinirea varstei de 15 ani. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. Imparatul. a nemuririi. si curata hainel si armele tatalui sau. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. ce ii va supune la numeroase probe de viata. sora cu Gheonoaia. Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. • Dorinta. neputincios. trupes si cu patru aripi". dar si el nazdravan. este obligat sa refuze. Dupa ce respecta sfatul calului. cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei.

Dar intr-o zi. de fiinta muritoare. pe care se hotaraste sa-i revada. caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. un taram al fericirii. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. "alergand dupa un iepure. "Cu dansele nu e chip de a te bate". cei doi razbesc din nou.. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera".A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. calul se intoarse inapoi. . nu cunostea scurgerea timpului. Astfel eroul reintra in conditia sa umana. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". dar ajutati si de "doamna palatului". Fat-Frumos ia calea intoarcerii. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale.

• Caracteristicile basmului. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. palatele. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. Este relevanta limba folosita. avand o geneze speciala. descrierea. interjectiile cu valoare onomatopeica. pentru ca in final sa ne readuca la realitate. . Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar. oglindind viata in mod fabulos. o creatie literara. proverbele. dialogul. • Basmul este deci. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. in general. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. de incheiere si chiar de interior. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Exista fiinte -himerice.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. monologul interior. prezente in text. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. stralucesc. cu putine amanunte vestimentare. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. expresiile locutionale. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal.

motivul reintoarcerii la conditia umana . urmarind evolutia narativa a basmului.• Semnificatiile textului. motivul dorului de parinti • 6. motivul dorintei imposibile • 3. dealtfel numeroase. motivul imparatului fara urmas • 2. motivul dorintei implinite • 5. motivul probelor depasite • 4. ni se pot dezvalui. structurata pe motive: • 1.

130. numărul pieselor e de 123. Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. importanţa acordată decorului şi costumelor. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. 406 î. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. etc.Sofocle. in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos. 496? î. dezvoltarea dialogului.Hr. ba chiar şi de 140). dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. religioase. 133. a pus bazele tragediei clasice greceşti. continuator al lui Eschil.) a fost un poet tragic grec. cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar). conceptiile morale. . ale democratiei sclavagiste. Împreună cu Eschil şi Euripide. Opera marelui tragic. juridice. cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare. introducerea celui de-al treilea actor. . in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente.n. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς .d.Hr.

• Adolescenţa. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I. N-avea însă o voce sonoră. Frumuseţea-i contribuise. În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. A apărut numai o dată pe scenă. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere. în a dobândi această cinste. al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. pe lângă talentele sale. Tragedia l-a atras nespus. în rolul lui Tamiris orbul. tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. căutând cu nesaţ în operele homerice. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei.Hr. care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. • . încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. În anul 468 i.

fiind ales de doua ori general[5]. Din iniţiativa lui Licurg.• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. în pământul său natal. • Şi după moarte. A fost înmormântat la Colonos. Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat.Hr. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. Euripide. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. iar numele său a intrat în rândul eroilor. Eschil şi alţii. i s-a ridicat o statuie de bronz. alături de Homer. Atena a fost înfrântă de Sparta. La doi ani după moartea sa. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr.. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. .

De Sofocle .

Antigona se spânzură în închisoare. logodnicul ei (fiul lui Creon). ucigându-se reciproc. iar Haemon.) sunt tragediile Oedip Rege. Pentru acest gest. regele cetăţii Teba. care oprise ca Polynices să fie îngropat. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î. Încălcând porunca tiranului Creon. îndeplinind ritualul înmormântării. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. După moartea lui Oedip. Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie. Oedip la Colonos si Antigona.C. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei. Antigona şi-a însoţit tatăl. Iocasta şi soră cu Ismene. Eteocles şi Polynices. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit. se sinucide. devenit cerşetor. .Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. s-a întors la Teba. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă.

nescrise. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune. sora celor doi luptatori. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. se ridica Antigona. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. este inzestrata cu un caracter indraznet. tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. legatura de sange cu cel mort. cutezatoarea fiica a lui Oedip. cu un curaj demn de un luptator. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. Amandoi au cazut in lupta. fecioara firava si gingasa. adanc inradacinata in cetatile grecesti. in care se sintetizeaza morala traditionala.• Ca si Oedip rege. In mare taina. Impotriva asprului ordin regesc. aparatorul cetatii. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-. Eteocle si Polinike. . Antigona. se interzice chiar simpla inmormantare. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. ea preda pamantului trupul lui Polinike. potrivit obiceiului. Antigona.

Pentru a nu gresi. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. curajul eroinei.• Antigona va pieri intemnitata. Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. omul. cu vederile sale inguste. care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. asemenea Antigonei. si sotia. arata Sofocle. dar Creon. piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. si va fi pedepsit. nesocoteste justitia divina. cel care a nesocotit vointa zeilor. dupa cum a fost infrant Creon. pe Hemon (logodnicul Antigonei). prin porniri arbitrare. dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata. . sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. • Desigur. Cel ce se impotriveste va fi infrant. Creon. devenita traditionala in cetate. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul.

» Ea. . Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. prin propria lor forta. » Pe buna dreptate. schimba fata pamantului. dupa cum ne marturiseste si Aristotel. de viata. » In tragediile lui Sofocle. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor. In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu. dupa tineretea ei neimplinita. cutezatoarea. » In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ». a geniului sau creator. truditori harnici care. Infruntand neinfricata moartea. este totusi femeie.indragostita de natura. plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». faptelor necugetate pe care le savarsesc. sensibila.

Hr. Atat ca structura si adancime a conflictului.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i. cat si ca tehnica de reprezentare. a celei romane si alexandrine. Opera lui Eschil. a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii. ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat. . Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne.

.

pictură de Charles Francois Jalabert.• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba . .

nu a fost ispăşită. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. apoi. soţia lui Oedip. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11]. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. bătrânul profet orb.• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale . „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. care i-a scăpat şi de Sfinx. regele Tebei. Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. deoarece acestuia i-a fost prezis. părăseşte Teba. Oedip se ceartă cu ei. orb şi nenorocit. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip. Subiectul tragediei este cunoscut. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui. fratele soţiei lui Oedip. Apare Iocasta. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. că va muri de mâna fiului său. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. Creon. care se afla în faţa unui chin: plantele. . În final. de către oracol. predecesorul lui Oedip.

Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui.. Care-au orbit. Oedip Rege . copile.. aşa cum îl vedeţi acum. • Sofocle. Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (.Apropiaţi-vă de aceste mâini. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere. Vă plâng cu lacrimi.frăţeşti. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut.. unde sunteţi voi? Veniţi încoace..• Copile. căci nu vă mai pot vedea. Pe-atunci.) Pe voi... copile.

• De Jean Racine .

mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului.") care nu era permisă în şcoli. A acumulat o cultură vastă. Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia. el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. incluzând literatura. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. Orfan la 4 ani. .. şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină.Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari..

Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. Ifigenia (1674) si Fedra (1677). . În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine. dar în final. după un eşec în cariera ecleziastică. Acum scrie primele poezii. revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). Bérénice (1670).• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. După o singură comedie. care se opunea carierei sale teatrale. s-a devotat în întregime literaturii. • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. şi în special a fostei sale profesoare. • În 1664 a fost introdus curţii regale. însa fără prea mare succes. "Apărătorii". Apoi a jucat într-o piesa de Molière. scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). A studiat filozofia în liceul Harcourt. în acelasi an. dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. în 1668. care a fost primul său succes.

. în ciuda succesului capodoperei sale. La cererea sa. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. • Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. Fedra. Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. funcţie care îi aduce venituri considerabile. a fost înmormantat în Port Royal. dar dupa distrugerea localitaţii. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691).• Zdruncinat de critici. La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului. cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Însa căsătoria sa a fost una din interes. Racine renunţă la teatru. Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. Membru al Academiei Franceze înca din 1673. Este deasemenea trezorier al Franţei.

ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia. luptă. Pielos şi Pergamos.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi. • După moartea lui Neoptolemus. în Epir. Astianax. Acolo. Împreună cu Hector. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". Helenus. fiica lui Eetion şi sora lui Podes. . unde tatăl ei era rege. eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. Andromaca a avut doar un copil. Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos. • Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. al unui om şi ματη (machē). În tragedia Andromaca de Euripide. După căderea Troiei. deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros). Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. bătălie. În timpul războiului împotriva Troiei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->