Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material. pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat. Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica. care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. este valoarea Intelepciunii Cosmice. de foarte multe ori.• Ea. iar omul poate evolua. • […] Viata fiecarui om. cunoasterea. depinde de aproapele sau. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! .

.

Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. curajos si de o frumusete tulburatoare.Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. • • • . prima capodopera a literaturii universale. este un erou. inalt. puternic. Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames. In cele din urma. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. depaseste cadrele unui poem eroic. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca. Ghilgames. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea. suveranul din Uruk. zeita trimite pe pamant pe Enkidu. intorcandu-se incarcati de glorie.

utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti. ce nu da adapost omului pe vreme rea.• Dupa aceasta victorie. – Ca o usa dosnica esti. ce nu e in stare sa-l apere pe om . – Ca o sandala esti. ce roade piciorul drumetului!‟ . despuiat si jefuit de talhari. – Ca o cursa esti. – Ca un palat esti. ascunsa miseleste vederii . dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei. si o insulta. ce nu poate impiedica vantul si furtuna . – Ca o amuleta esti. zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei.

• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. ma apasa greu. s-a facut pamant! • Nu va trebui. • De aceea drum lung am alergat pe campie. prietenul meu. prietenul meu drag. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. • m-am temut de moarte. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • Enkidu. oare. care in 12 zile il doboara. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. de aceea am alergat pe campie. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • Cum mai pot sa tac. sa ma culc si eu ca el. • Caci soarta lui Enkidu.

Totusi. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. si fara sa mai stea pe ganduri. planta ii este furata de un sarpe. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. Ut-Napishtim. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. Stramosul il asculta. pentru a-l gasi. Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. la intoarcerea acasa. stramosul sau. cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. . Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. definita prin inevitabilitatea mortii. Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk. fara ajutorul zeilor. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. insa.• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. mai degraba. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea.

• m-am temut de moarte. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • De aceea drum lung am alergat pe campie. sa ma culc si eu ca el. care in 12 zile il doboara. • Enkidu. prietenul meu. de aceea am alergat pe campie. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. s-a facut pamant! • Nu va trebui. ma apasa greu. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. • Caci soarta lui Enkidu. oare. prietenul meu drag. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • Cum mai pot sa tac.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. • Soarta prietenului meu ma apasa greu.

.

dupa unele surse. a caror iubire o dispretuise. semizeu si fondator al unei gnoze. interdictia de a se uita inapoi. Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa. a incalcat.Hr. fidel lui Apolo.. Euridice. probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine). vindecator si cantaret. poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale). dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i. • Dupa revenirea din infern. iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita. .Hr. insa. dar slujind si lui Dionis.• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia. Este considerat personaj mitologic.

el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit. sotia sa.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice. .din multitudinea de personaje si mituri. in general. muzica. mi-a atras atentia Orfeu. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. arta. dar care nu transmite cuvantul. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. suferinta si moarte. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita.sotia sa. la dor si deznadejde. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. • Orfeu este un invatator. asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti. coborare si inaltare. in care se regasesc toate treptele devenirii. ci sentimentul. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. o chemare si o proba. de la simpatie. • Rasfoind Cartile lui Ovidiu.

tratate decorativ. trecut. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'. elementul principal de limbaj fiind linia. Euridice. . profilul lui Orfeu. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. mit. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. ce umbla prin iarba neatenta. cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului.• Pentru inceput m-am documentat. Cea de a doua compozitie. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. lumea pentru el va fi rasturnata. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. calcand o vipera ce i va lua viata. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. reprezinta in viziunea mea. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale. apoi pata dirijata. ce e contopit cu fundalul. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu. realizate in tus cu penita. apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. In prima compozitie.

ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului. am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii. .in care coborarea este accentuata de scarile circulare. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal. iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. reprezinta a patra compozitie. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa. Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura.• Coborarea in infern a lui Orfeu. ucis de femeile imbracate in piei de animale. Deasemenea.

fotografie Giovanni Dall'Orto .• Orfeu în mijlocul animalelor. . mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo.

conceptia despre viata si moarte. • Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte".Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. spune batranul. dar. se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. . sensul si limitele fericirii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos. "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel. locul si rostul omului in univers. • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. "parte n-o sa aveti de el". cu personaje fabuloase. Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca.

calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". sora cu Gheonoaia. neputincios. . Dupa ce respecta sfatul calului. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei. si curata hainel si armele tatalui sau. dar si el nazdravan. • Dorinta.• La implinirea varstei de 15 ani. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. a nemuririi. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. trupes si cu patru aripi". Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. lupta cu Scorpia. este obligat sa refuze. ce ii va supune la numeroase probe de viata. Imparatul. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. un cal gras.

Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. "Cu dansele nu e chip de a te bate". In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. dar ajutati si de "doamna palatului".A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. calul se intoarse inapoi. nu cunostea scurgerea timpului. Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. Astfel eroul reintra in conditia sa umana. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". cei doi razbesc din nou. de fiinta muritoare.. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera". un taram al fericirii. pe care se hotaraste sa-i revada. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. . Dar intr-o zi. "alergand dupa un iepure. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic.

• Caracteristicile basmului. Exista fiinte -himerice. monologul interior. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. palatele. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. descrierea. o creatie literara. . • Basmul este deci. avand o geneze speciala. prezente in text. interjectiile cu valoare onomatopeica. pentru ca in final sa ne readuca la realitate. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. dialogul. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. Este relevanta limba folosita. stralucesc. in general. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. expresiile locutionale. proverbele. oglindind viata in mod fabulos. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. de incheiere si chiar de interior. cu putine amanunte vestimentare.

motivul imparatului fara urmas • 2. dealtfel numeroase. motivul dorintei implinite • 5. motivul reintoarcerii la conditia umana . motivul probelor depasite • 4. motivul dorului de parinti • 6. urmarind evolutia narativa a basmului.• Semnificatiile textului. structurata pe motive: • 1. ni se pot dezvalui. motivul dorintei imposibile • 3.

conceptiile morale. dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. Opera marelui tragic. ba chiar şi de 140). . in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu. Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. dezvoltarea dialogului.Sofocle. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice. cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar). 130. continuator al lui Eschil. etc. in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente.d. a pus bazele tragediei clasice greceşti.n. 496? î. . cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare.Hr. religioase. ale democratiei sclavagiste. 406 î.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. Împreună cu Eschil şi Euripide. 133. importanţa acordată decorului şi costumelor.Hr. juridice. numărul pieselor e de 123. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς .) a fost un poet tragic grec. introducerea celui de-al treilea actor.

în a dobândi această cinste. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I. încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. căutând cu nesaţ în operele homerice. În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. N-avea însă o voce sonoră. tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. pe lângă talentele sale.• Adolescenţa.Hr. în rolul lui Tamiris orbul. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei. A apărut numai o dată pe scenă. Frumuseţea-i contribuise. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere. al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. În anul 468 i. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. • . Tragedia l-a atras nespus. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său.

Eschil şi alţii. Din iniţiativa lui Licurg.Hr. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. Atena a fost înfrântă de Sparta. La doi ani după moartea sa.. după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. • Şi după moarte. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr. . Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat. iar numele său a intrat în rândul eroilor. fiind ales de doua ori general[5].• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î. i s-a ridicat o statuie de bronz. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. Euripide. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. alături de Homer. A fost înmormântat la Colonos. în pământul său natal. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes.

De Sofocle .

După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit. s-a întors la Teba. ucigându-se reciproc. Antigona şi-a însoţit tatăl. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î. Încălcând porunca tiranului Creon.C. care oprise ca Polynices să fie îngropat. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă. Pentru acest gest. logodnicul ei (fiul lui Creon). . iar Haemon. se sinucide. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei. Eteocles şi Polynices.Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. devenit cerşetor. După moartea lui Oedip. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie. regele cetăţii Teba. Iocasta şi soră cu Ismene. Oedip la Colonos si Antigona.) sunt tragediile Oedip Rege. îndeplinind ritualul înmormântării. Antigona se spânzură în închisoare. Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie.

in care se sintetizeaza morala traditionala. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. adanc inradacinata in cetatile grecesti. legatura de sange cu cel mort. potrivit obiceiului. este inzestrata cu un caracter indraznet. Antigona. Amandoi au cazut in lupta. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. Impotriva asprului ordin regesc. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale.nescrise. sora celor doi luptatori. aparatorul cetatii. tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. cu un curaj demn de un luptator. cutezatoarea fiica a lui Oedip. Antigona. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. ea preda pamantului trupul lui Polinike. se ridica Antigona. Pentru celalalt fiu al lui Oedip.• Ca si Oedip rege. In mare taina. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-. asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei. fecioara firava si gingasa. se interzice chiar simpla inmormantare. . Eteocle si Polinike.

curajul eroinei. cu vederile sale inguste. dar Creon. piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. Pentru a nu gresi. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul. Creon. • Desigur. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. nesocoteste justitia divina.• Antigona va pieri intemnitata. . • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. Cel ce se impotriveste va fi infrant. devenita traditionala in cetate. prin porniri arbitrare. cel care a nesocotit vointa zeilor. arata Sofocle. si sotia. dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata. dupa cum a fost infrant Creon. si va fi pedepsit. omul. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. asemenea Antigonei. pe Hemon (logodnicul Antigonei).

prin propria lor forta. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ». cutezatoarea. plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». dupa cum ne marturiseste si Aristotel. este totusi femeie. faptelor necugetate pe care le savarsesc. dupa tineretea ei neimplinita. truditori harnici care. . a geniului sau creator. » In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor. In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu.» Ea.indragostita de natura. de viata. » In tragediile lui Sofocle. » Pe buna dreptate. sensibila. Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. schimba fata pamantului. Infruntand neinfricata moartea.

ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat. Atat ca structura si adancime a conflictului. a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii. a celei romane si alexandrine. cat si ca tehnica de reprezentare.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i.Hr. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne. Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica. . Opera lui Eschil.

.

.• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba .pictură de Charles Francois Jalabert.

nu a fost ispăşită. apoi. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip. care i-a scăpat şi de Sfinx. Subiectul tragediei este cunoscut. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11]. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. bătrânul profet orb. Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. . care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale .• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. fratele soţiei lui Oedip. că va muri de mâna fiului său. predecesorul lui Oedip. Creon. de către oracol. regele Tebei. Apare Iocasta. Oedip se ceartă cu ei. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. deoarece acestuia i-a fost prezis. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. soţia lui Oedip. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. În final. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. părăseşte Teba. orb şi nenorocit. „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. care se afla în faţa unui chin: plantele.

căci nu vă mai pot vedea. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut. copile.... aşa cum îl vedeţi acum.Apropiaţi-vă de aceste mâini.. • Sofocle.frăţeşti.) Pe voi.• Copile. copile. Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui.. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere. unde sunteţi voi? Veniţi încoace.. Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (. Vă plâng cu lacrimi. Care-au orbit. Oedip Rege . Pe-atunci.

• De Jean Racine .

Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari. Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia. . şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină.. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului. A acumulat o cultură vastă. incluzând literatura..") care nu era permisă în şcoli. el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. Orfan la 4 ani. mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal.

care a fost primul său succes. Acum scrie primele poezii. Ifigenia (1674) si Fedra (1677). Apoi a jucat într-o piesa de Molière. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. după un eşec în cariera ecleziastică. dar în final. care se opunea carierei sale teatrale. "Apărătorii". A studiat filozofia în liceul Harcourt. s-a devotat în întregime literaturii. • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. în 1668. • În 1664 a fost introdus curţii regale. Bérénice (1670). După o singură comedie. în acelasi an. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine.• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. . dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. însa fără prea mare succes. şi în special a fostei sale profesoare.

Membru al Academiei Franceze înca din 1673. a fost înmormantat în Port Royal. Racine renunţă la teatru. Fedra. în ciuda succesului capodoperei sale. Însa căsătoria sa a fost una din interes. La cererea sa. cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris.• Zdruncinat de critici. . funcţie care îi aduce venituri considerabile. Este deasemenea trezorier al Franţei. dar dupa distrugerea localitaţii. dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691). Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. • Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului.

• Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. Astianax. Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. În timpul războiului împotriva Troiei. în Epir. . A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros). În tragedia Andromaca de Euripide. unde tatăl ei era rege. • După moartea lui Neoptolemus. bătălie. Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. Acolo. Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. fiica lui Eetion şi sora lui Podes. Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos. După căderea Troiei. luptă. al unui om şi ματη (machē). iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi. ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". Împreună cu Hector. Andromaca a avut doar un copil. Helenus. eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. Pielos şi Pergamos.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful