Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

• […] Viata fiecarui om. care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. depinde de aproapele sau.• Ea. este valoarea Intelepciunii Cosmice. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! . Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica. de foarte multe ori. Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material. cunoasterea. pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat. iar omul poate evolua.

.

curajos si de o frumusete tulburatoare. prima capodopera a literaturii universale. depaseste cadrele unui poem eroic. In cele din urma. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea. este un erou. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. zeita trimite pe pamant pe Enkidu. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. puternic. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. intorcandu-se incarcati de glorie. inalt. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca.Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. Ghilgames. suveranul din Uruk. • • • . Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames.

ce nu e in stare sa-l apere pe om . – Ca o cursa esti. si o insulta. – Ca o usa dosnica esti. dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei.• Dupa aceasta victorie. ce roade piciorul drumetului!‟ . utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti. ce nu poate impiedica vantul si furtuna . zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei. despuiat si jefuit de talhari. – Ca o sandala esti. – Ca un palat esti. ce nu da adapost omului pe vreme rea. ascunsa miseleste vederii . – Ca o amuleta esti.

prietenul meu drag. prietenul meu. • Enkidu. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . • De aceea drum lung am alergat pe campie. s-a facut pamant! • Nu va trebui. ma apasa greu. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. care in 12 zile il doboara. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. sa ma culc si eu ca el. oare. de aceea am alergat pe campie. • Caci soarta lui Enkidu. • m-am temut de moarte. • Cum mai pot sa tac. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns.

• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. Totusi. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. Stramosul il asculta. insa. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile. Ut-Napishtim. . pentru a-l gasi. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. planta ii este furata de un sarpe. Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. fara ajutorul zeilor. mai degraba. la intoarcerea acasa. stramosul sau. definita prin inevitabilitatea mortii. si fara sa mai stea pe ganduri. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o.

ma apasa greu. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. • m-am temut de moarte. s-a facut pamant! • Nu va trebui. prietenul meu. oare. • Caci soarta lui Enkidu. • Enkidu. prietenul meu drag. sa ma culc si eu ca el.• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. • Cum mai pot sa tac. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . de aceea am alergat pe campie. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. care in 12 zile il doboara. • De aceea drum lung am alergat pe campie.

.

a caror iubire o dispretuise. semizeu si fondator al unei gnoze.Hr. probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i.. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine). Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa. • Dupa revenirea din infern. iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. dupa unele surse. poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale). dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i.Hr. a incalcat. Este considerat personaj mitologic.• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia. dar slujind si lui Dionis. interdictia de a se uita inapoi. fidel lui Apolo. . Euridice. insa. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita. vindecator si cantaret.

sotia sa. • Rasfoind Cartile lui Ovidiu. suferinta si moarte. • Orfeu este un invatator. de la simpatie. asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti. . la dor si deznadejde. coborare si inaltare.din multitudinea de personaje si mituri. arta. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire. el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit.sotia sa. in care se regasesc toate treptele devenirii.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice. dar care nu transmite cuvantul. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice. mi-a atras atentia Orfeu. ci sentimentul. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. o chemare si o proba. in general. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. muzica.

Cea de a doua compozitie. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu. cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului. ce e contopit cu fundalul. In prima compozitie. lumea pentru el va fi rasturnata. ce umbla prin iarba neatenta. profilul lui Orfeu. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. apoi pata dirijata.• Pentru inceput m-am documentat. apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. calcand o vipera ce i va lua viata. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. mit. . reprezinta in viziunea mea. realizate in tus cu penita. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale. elementul principal de limbaj fiind linia. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. Euridice. trecut. tratate decorativ. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'.

ucis de femeile imbracate in piei de animale. ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului. reprezinta a patra compozitie. am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu. Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura. Deasemenea.in care coborarea este accentuata de scarile circulare.• Coborarea in infern a lui Orfeu. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal. . iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa.

mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo. fotografie Giovanni Dall'Orto . .• Orfeu în mijlocul animalelor.

Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. dar. se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos. locul si rostul omului in univers.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. "parte n-o sa aveti de el". Astfel. spune batranul. conceptia despre viata si moarte. "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). • Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". sensul si limitele fericirii. . cu personaje fabuloase. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca.

cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei. lupta cu Scorpia.• La implinirea varstei de 15 ani. • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". sora cu Gheonoaia. si curata hainel si armele tatalui sau. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. . Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului. dar si el nazdravan. ce ii va supune la numeroase probe de viata. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. este obligat sa refuze. neputincios. trupes si cu patru aripi". • Dorinta. Imparatul. se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. a nemuririi. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". un cal gras.

. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". Dar intr-o zi. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. pe care se hotaraste sa-i revada. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. Astfel eroul reintra in conditia sa umana. nu cunostea scurgerea timpului. caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. "Cu dansele nu e chip de a te bate". calul se intoarse inapoi.A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera". de fiinta muritoare. cei doi razbesc din nou. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. un taram al fericirii.. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. dar ajutati si de "doamna palatului". Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. "alergand dupa un iepure.

de incheiere si chiar de interior. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. prezente in text. descrierea. in general. stralucesc. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. monologul interior. • Basmul este deci. o creatie literara. Este relevanta limba folosita. expresiile locutionale. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. . oglindind viata in mod fabulos. Exista fiinte -himerice. avand o geneze speciala. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. interjectiile cu valoare onomatopeica. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar. dialogul. proverbele. palatele. pentru ca in final sa ne readuca la realitate.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. cu putine amanunte vestimentare. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes.• Caracteristicile basmului.

motivul dorului de parinti • 6. ni se pot dezvalui. motivul dorintei implinite • 5. structurata pe motive: • 1.• Semnificatiile textului. urmarind evolutia narativa a basmului. motivul probelor depasite • 4. motivul reintoarcerii la conditia umana . motivul dorintei imposibile • 3. motivul imparatului fara urmas • 2. dealtfel numeroase.

religioase. in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos. juridice. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice. etc. dezvoltarea dialogului. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. 496? î. 133. . in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu.) a fost un poet tragic grec.n. dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς . Opera marelui tragic. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente. 130. importanţa acordată decorului şi costumelor. introducerea celui de-al treilea actor. numărul pieselor e de 123.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. Împreună cu Eschil şi Euripide. cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar). 406 î. ba chiar şi de 140). Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. conceptiile morale.Sofocle. a pus bazele tragediei clasice greceşti. ale democratiei sclavagiste.d.Hr. cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare. continuator al lui Eschil.Hr. .

care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. • . al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I. În anul 468 i. pe lângă talentele sale. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. în a dobândi această cinste. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere.• Adolescenţa. Frumuseţea-i contribuise. în rolul lui Tamiris orbul. căutând cu nesaţ în operele homerice. încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. A apărut numai o dată pe scenă. N-avea însă o voce sonoră. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. Tragedia l-a atras nespus. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei.Hr. În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice.

iar numele său a intrat în rândul eroilor. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat. A fost înmormântat la Colonos. după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. în pământul său natal. Atena a fost înfrântă de Sparta. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr. Din iniţiativa lui Licurg. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. Eschil şi alţii. • Şi după moarte.Hr. .. fiind ales de doua ori general[5].• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î. alături de Homer. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. i s-a ridicat o statuie de bronz. Euripide. La doi ani după moartea sa.

De Sofocle .

) sunt tragediile Oedip Rege. iar Haemon. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î. Antigona se spânzură în închisoare. îndeplinind ritualul înmormântării. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei. Pentru acest gest. se sinucide. ucigându-se reciproc. Oedip la Colonos si Antigona. Încălcând porunca tiranului Creon. s-a întors la Teba.Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. . Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. logodnicul ei (fiul lui Creon). Eteocles şi Polynices. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit.C. Iocasta şi soră cu Ismene. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie. Antigona şi-a însoţit tatăl. regele cetăţii Teba. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă. devenit cerşetor. După moartea lui Oedip. care oprise ca Polynices să fie îngropat.

• Ca si Oedip rege. se ridica Antigona. ea preda pamantului trupul lui Polinike. este inzestrata cu un caracter indraznet. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Antigona. sora celor doi luptatori. legatura de sange cu cel mort. aparatorul cetatii. . in care se sintetizeaza morala traditionala. Eteocle si Polinike. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-. cu un curaj demn de un luptator. Antigona. In mare taina. adanc inradacinata in cetatile grecesti. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte.nescrise. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. Impotriva asprului ordin regesc. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. se interzice chiar simpla inmormantare. fecioara firava si gingasa. Amandoi au cazut in lupta. cutezatoarea fiica a lui Oedip. potrivit obiceiului. asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei.

dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata. nesocoteste justitia divina. asemenea Antigonei. piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. cu vederile sale inguste. cel care a nesocotit vointa zeilor.• Antigona va pieri intemnitata. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. • Desigur. Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. curajul eroinei. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul. . • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. pe Hemon (logodnicul Antigonei). Cel ce se impotriveste va fi infrant. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. dar Creon. sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. Pentru a nu gresi. care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. si sotia. devenita traditionala in cetate. prin porniri arbitrare. dupa cum a fost infrant Creon. omul. si va fi pedepsit. Creon. arata Sofocle.

In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu. de viata. faptelor necugetate pe care le savarsesc. truditori harnici care. sensibila. cutezatoarea. prin propria lor forta.» Ea. dupa cum ne marturiseste si Aristotel. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor. a geniului sau creator. » Pe buna dreptate. dupa tineretea ei neimplinita. schimba fata pamantului. » In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului. » In tragediile lui Sofocle.indragostita de natura. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ». este totusi femeie. . Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». Infruntand neinfricata moartea.

Hr. a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii. . Opera lui Eschil. cat si ca tehnica de reprezentare. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne. Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica. a celei romane si alexandrine. Atat ca structura si adancime a conflictului.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i. ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat.

.

pictură de Charles Francois Jalabert. .• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba .

În final. de către oracol. Subiectul tragediei este cunoscut. Creon. orb şi nenorocit. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale . „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. . părăseşte Teba. răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. Apare Iocasta. fratele soţiei lui Oedip. care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. că va muri de mâna fiului său. predecesorul lui Oedip. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. care se afla în faţa unui chin: plantele. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11].• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. Oedip se ceartă cu ei. apoi. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. deoarece acestuia i-a fost prezis. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. nu a fost ispăşită. bătrânul profet orb. regele Tebei. care i-a scăpat şi de Sfinx. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. soţia lui Oedip. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip.

Vă plâng cu lacrimi.. • Sofocle. unde sunteţi voi? Veniţi încoace. Oedip Rege . Pe-atunci.. Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (....) Pe voi.• Copile. copile. aşa cum îl vedeţi acum. copile..Apropiaţi-vă de aceste mâini. căci nu vă mai pot vedea. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut. Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui. Care-au orbit.frăţeşti. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere.

• De Jean Racine .

Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia..Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. A acumulat o cultură vastă. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului. incluzând literatura. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă. Orfan la 4 ani. el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649.. mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643.") care nu era permisă în şcoli. şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină. .

dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. dar în final. . după un eşec în cariera ecleziastică. însa fără prea mare succes. • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. Acum scrie primele poezii. • În 1664 a fost introdus curţii regale. şi în special a fostei sale profesoare. Ifigenia (1674) si Fedra (1677).• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. s-a devotat în întregime literaturii. revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). în acelasi an. Apoi a jucat într-o piesa de Molière. "Apărătorii". În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. în 1668. Bérénice (1670). După o singură comedie. A studiat filozofia în liceul Harcourt. care a fost primul său succes. jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine. • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). care se opunea carierei sale teatrale.

cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris.• Zdruncinat de critici. La cererea sa. dar dupa distrugerea localitaţii. Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. funcţie care îi aduce venituri considerabile. • Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. . Însa căsătoria sa a fost una din interes. dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. Racine renunţă la teatru. a fost înmormantat în Port Royal. Este deasemenea trezorier al Franţei. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691). în ciuda succesului capodoperei sale. Membru al Academiei Franceze înca din 1673. La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului. Fedra.

eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. în Epir. Andromaca a avut doar un copil. unde tatăl ei era rege. soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. După căderea Troiei. Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. Acolo. În timpul războiului împotriva Troiei. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. Pielos şi Pergamos. fiica lui Eetion şi sora lui Podes. Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos. • Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia. al unui om şi ματη (machē). Astianax. . • După moartea lui Neoptolemus. iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi. În tragedia Andromaca de Euripide. ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). luptă.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. Împreună cu Hector. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. Helenus. bătălie. deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful