Studiu de caz Omul si destinul
DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers… Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in “situatiile cheie”. Toate aceste “situatii cheie” trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

• Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. cunoasterea. de foarte multe ori. Nu trebuie ignorat acest mare adevar! . Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica. pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat.• Ea. iar omul poate evolua. este valoarea Intelepciunii Cosmice. • […] Viata fiecarui om. depinde de aproapele sau. Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material.

.

este un erou. prima capodopera a literaturii universale. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca. erou „puternic ca un leu si ager ca un vultur‟. Ghilgames. depaseste cadrele unui poem eroic. • • • . Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor. insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. In cele din urma. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor. Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea. intorcandu-se incarcati de glorie. Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames. inalt. cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei „lumii de dincolo‟. zeita trimite pe pamant pe Enkidu.Epopeea lui Ghilgames • Epopeea lui Ghilgames. puternic. suveranul din Uruk. curajos si de o frumusete tulburatoare.

• Dupa aceasta victorie. ce nu poate impiedica vantul si furtuna . – Ca un palat esti. ce nu da adapost omului pe vreme rea. – Ca o usa dosnica esti. despuiat si jefuit de talhari. utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate : „Ca o ruina esti. ce roade piciorul drumetului!‟ . – Ca o sandala esti. zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei. ce nu e in stare sa-l apere pe om . si o insulta. ascunsa miseleste vederii . – Ca o cursa esti. dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei. – Ca o amuleta esti.

• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. de aceea am alergat pe campie. • Enkidu. • Caci soarta lui Enkidu. prietenul meu drag. • De aceea drum lung am alergat pe campie. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. ma apasa greu. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. care in 12 zile il doboara. exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. prietenul meu. s-a facut pamant! • Nu va trebui. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ . oare. • Cum mai pot sa tac. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. • m-am temut de moarte. sa ma culc si eu ca el. • Soarta prietenului meu ma apasa greu.

la intoarcerea acasa. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi. fara ajutorul zeilor. Stramosul il asculta. Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile.• • • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau. povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern. insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. stramosul sau. . pentru a-l gasi. Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk. insa. i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. Se poate observa in „Epopeea lui Ghilgames‟ o ilustrare dramatica a conditiei umane. mai degraba. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o. Totusi. Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. definita prin inevitabilitatea mortii. Ut-Napishtim. unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea. planta ii este furata de un sarpe. si fara sa mai stea pe ganduri. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta. cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca. ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi.

exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou. • „Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns. sa ma culc si eu ca el. care in 12 zile il doboara. • Enkidu. • m-am temut de moarte. de aceea am alergat pe campie. • De aceea drum lung am alergat pe campie. ma apasa greu. • Soarta prietenului meu ma apasa greu. prietenul meu. • Caci soarta lui Enkidu. prietenul meu drag. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala. oare. • Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?‟ .• Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila. cum pot sa nu strig? • Prietenul meu drag s-a facut pamant. s-a facut pamant! • Nu va trebui. • Cum mai pot sa tac.

.

interdictia de a se uita inapoi. • Dupa revenirea din infern. Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine). Euridice. fidel lui Apolo.• Despre Orfeu: • Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia.Hr. zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita. iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite. insa.Hr. vindecator si cantaret. dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i. a caror iubire o dispretuise. . probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i.. dar slujind si lui Dionis. poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale). Este considerat personaj mitologic. semizeu si fondator al unei gnoze. Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace. Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa. a incalcat. dupa unele surse.

asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti.din multitudinea de personaje si mituri.• Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice. o chemare si o proba.sotia sa. dar care nu transmite cuvantul. . coborare si inaltare. reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual. ci sentimentul. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita. arta. dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice. • Orfeu este un invatator. de la simpatie. in general. • Rasfoind Cartile lui Ovidiu. sotia sa. muzica. suferinta si moarte. mi-a atras atentia Orfeu. el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei. el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit. pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. in care se regasesc toate treptele devenirii. ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa Euridice. la dor si deznadejde. nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire.

apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. trecut. ce e contopit cu fundalul. se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu. apoi pata dirijata.• Pentru inceput m-am documentat. . ce umbla prin iarba neatenta. am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii. calcand o vipera ce i va lua viata. cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din carti pastrate de-a lungul timpului. tratat prin valoratie in umbra si linii simple in lumina. realizate in tus cu penita. In prima compozitie. lumea pentru el va fi rasturnata. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale. reprezinta in viziunea mea. elementul principal de limbaj fiind linia. in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor'. Euridice. cantand la lira si facand abstractie de ce se intampla in jurul lui. tratate decorativ. profilul lui Orfeu. mit. avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi. Cea de a doua compozitie. Compozitia cu numarul trei are ca centru de interes pe sotia lui Orfeu. Coltul din dreapta simbolizand moartea acesteia prin prisma lui orfeu.

Am realizat profilul lui Orfeu si al Euridicei in linogravura. si un detaliu dintr-o compozitie in maniera acvaforte si acvtinta a gravurii in metal. . am tratat aceeasi tema folosind doua tehnici ale gravurii. Deasemenea. iar suferinta celor din infern se poate citi pe expresiile fetelor ce inconjoara aceste scari. reprezinta a patra compozitie. Ultimile doua compozitii exprima tragicul sfarsit al lui Orfeu. Ultima lucrare fiind compozitie inchisa. ce inchide ciclul compozitiilor si tot odata al mitului.• Coborarea in infern a lui Orfeu.in care coborarea este accentuata de scarile circulare. ucis de femeile imbracate in piei de animale.

. fotografie Giovanni Dall'Orto .• Orfeu în mijlocul animalelor. mozaic roman din Museo archeologico regionale di Palermo.

cu personaje fabuloase. locul si rostul omului in univers. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca. • Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. spune batranul. • Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. Astfel. conceptia despre viata si moarte. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un FatFrumos" dragastos.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte • Basmul este incarcat de semnificatii. . sensul si limitele fericirii. grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. "parte n-o sa aveti de el". dar.

neputincios. si curata hainel si armele tatalui sau. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil.• La implinirea varstei de 15 ani. sora cu Gheonoaia. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul" . dar si el nazdravan. un cal gras. a nemuririi. ce ii va supune la numeroase probe de viata. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita. lupta cu Scorpia. Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. • Dorinta. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. Dupa ce respecta sfatul calului. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". . este obligat sa refuze. trupes si cu patru aripi". • Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". Imparatul. cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei.

caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". dar ajutati si de "doamna palatului". Dar intr-o zi. "alergand dupa un iepure. Astfel eroul reintra in conditia sa umana. "Cu dansele nu e chip de a te bate". Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. calul se intoarse inapoi. nu cunostea scurgerea timpului. un taram al fericirii.A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". pe care se hotaraste sa-i revada. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. . in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau.. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. de fiinta muritoare. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. cei doi razbesc din nou. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. iar FatFrumos nu observa ca barba si parul ii albisera".

o creatie literara. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. expresiile locutionale. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. palatele. oglindind viata in mod fabulos.• Caracteristicile basmului. • Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". dialogul. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. proverbele. . cu putine amanunte vestimentare. avand o geneze speciala. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar. stralucesc. in general. descrierea. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. interjectiile cu valoare onomatopeica.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. pentru ca in final sa ne readuca la realitate. de incheiere si chiar de interior. monologul interior. • Basmul este deci. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. Este relevanta limba folosita. prezente in text. Exista fiinte -himerice.

motivul dorului de parinti • 6. motivul imparatului fara urmas • 2. motivul dorintei imposibile • 3. structurata pe motive: • 1. motivul reintoarcerii la conditia umana . urmarind evolutia narativa a basmului.• Semnificatiile textului. dealtfel numeroase. ni se pot dezvalui. motivul dorintei implinite • 5. motivul probelor depasite • 4.

cetatenii Atenei l-au ales strateg (conducator militar).Hr. cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri şi izvoare. dintre care ne-au mai ramas în întregime numai şapte. in opera lui Sofocle se desavarseste oglinda literara a acestui apogeu. religioase. etc. Împreună cu Eschil şi Euripide. numărul pieselor e de 123.Sofocle. Aduce însemnate inovaţii în tehnica teatrală: renunţarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente. importanţa acordată decorului şi costumelor.Hr. mărirea numărului choreuţilor de la 12 la 15. continuator al lui Eschil. ba chiar şi de 140). 133. a pus bazele tragediei clasice greceşti. in aceasta calitate participand la expeditie impotriva insulei Lemnos. se intrupeaza in chip fidel nazuintele politice.viata si opera • Daca Pericle a ridicat democratia sclavagista pe culmile ei cele mai inalte pe plan politic si militar. conceptiile morale.n. Opera marelui tragic.d. • Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς .) a fost un poet tragic grec. dezvoltarea dialogului. juridice. 496? î. . 406 î. . 130. Ca un omagiu adus insemnatatii operei lui Sofocle. ale democratiei sclavagiste. introducerea celui de-al treilea actor.

care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. N-avea însă o voce sonoră. În anul 468 i. în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. În cei 60 de ani de creaţie cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. în a dobândi această cinste. A apărut numai o dată pe scenă. încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată. pe lângă talentele sale. căutând cu nesaţ în operele homerice. Frumuseţea-i contribuise. de aceea şi fu scutit mai pe urma a se supune datinei.Hr. • . tinereţea şi maturitatea • La 16 ani fu ales de compatrioţii săi conducător al tinerilor însărcinaţi a celebra prin cântări şi jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I.• Adolescenţa. fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere. în rolul lui Tamiris orbul. cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură. Tragedia l-a atras nespus.

după 40 de ani de la moartea lui Sofocle. fiind ales de doua ori general[5]. în pământul său natal. Euripide. alături de Homer. Aflat în centrul vieţii publice din Atena. A fost înmormântat la Colonos. căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă: „Oedip la Colonos”. marele scriitor a continuat să domine scena greacă. i s-a ridicat o statuie de bronz. Atena a fost înfrântă de Sparta. Eschil şi alţii. iar numele său a intrat în rândul eroilor. . Din iniţiativa lui Licurg.. Sofocle a fost trezorier imperial şi diplomat. la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr. La doi ani după moartea sa.Hr. ceea ce a însemnat sfârşitul unei perioade de aproximativ o sută de ani de supremaţie culturală ateniană. • Şi după moarte.• Sfârşitul vieţii • Sofocle s-a stins din viaţă în anul 406 î. reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes.

De Sofocle .

ucigându-se reciproc. Încălcând porunca tiranului Creon. se sinucide. » Dintre cele mai celebre şi mai desăvârşite piese a lui Sofocle (496-406 î. Creon a ordonat să fie închisă şi condamnată să fie îngropată de vie. Antigona presară pământ peste trupul neînsufleţit al fratelui ei.) sunt tragediile Oedip Rege. acesta s-a pedepsit scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie.C. Iocasta şi soră cu Ismene. Eteocles şi Polynices. Antigona şi-a însoţit tatăl. Antigona se spânzură în închisoare. regele cetăţii Teba. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima şi incestul săvârşit. s-a întors la Teba.Antigona » Antigona a fost fiica lui Oedip. care oprise ca Polynices să fie îngropat. Oedip la Colonos si Antigona. unde a aflat că cei doi fraţi muriseră în luptă. logodnicul ei (fiul lui Creon). îndeplinind ritualul înmormântării. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. devenit cerşetor. Pentru acest gest. După moartea lui Oedip. . iar Haemon.

cu un curaj demn de un luptator. Regele dispune sa se organizeze cu pompa inmormantarea lui Eteocle. Impotriva asprului ordin regesc. se ridica Antigona. cutezatoarea fiica a lui Oedip. Fapta Antigonei a fost insa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. este inzestrata cu un caracter indraznet. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. in care se sintetizeaza morala traditionala. adanc inradacinata in cetatile grecesti. Eteocle si Polinike. ea preda pamantului trupul lui Polinike.nescrise. In discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. legatura de sange cu cel mort. Antigona. . se interzice chiar simpla inmormantare. Antigona.• Ca si Oedip rege. tragedia Antigona reprezinta una din cele mai pretioase creatii literare ale antichitatii. infruntand pericolul pedepsei cu moartea. aparatorul cetatii. potrivit obiceiului. In mare taina. fecioara firava si gingasa. Taria ei de a-l infrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza in numele legilor strabune. Polinike-venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea-. asista la dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei. Amandoi au cazut in lupta. indeplinind astfel obligatia ce i-o reclama. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. sora celor doi luptatori.

sasi adapteze faptele si actiunile normelor incetatenite in viata colectivitatii. curajul eroinei. • Desigur. dupa cum a fost infrant Creon. pe Hemon (logodnicul Antigonei). si va fi pedepsit. piesa lui Sofocle are influente mitice conforme spiritului predominant al epocii sale. nesocoteste justitia divina. care se sinucide aruncand blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot. Creon. cu vederile sale inguste. dar in acelasi timp ea condamna despotismul. cel care a nesocotit vointa zeilor. omul. Pentru a nu gresi. devenita traditionala in cetate. • In Antigona este puternic relevat caracterul luminos. asemenea Antigonei. va primi o crunta pedeapsa pierzandu-si fiul.• Antigona va pieri intemnitata. . Antigona apare ca intruchiparea inaltelor calitati morale si cetatenesti ale timpului. arata Sofocle. dorinta ei nestramutata de a duce la indeplinire hotararea luata. trebuie sa respecte obiceiurile traditionale. si sotia. Cel ce se impotriveste va fi infrant. prin porniri arbitrare. dar Creon.

a geniului sau creator. truditori harnici care. faptelor necugetate pe care le savarsesc. dupa cum ne marturiseste si Aristotel.» Ea. schimba fata pamantului. » In tragediile lui Sofocle. plange insa dupa « raza cea sfanta de soare pe care n-o va mai vedea ». . Infruntand neinfricata moartea. dupa tineretea ei neimplinita. deznodamantul tragic al vietii eroilor se datoreste in primul rand greselilor lor. In timp ce la Eschil oamenii primisera toate cunostintele de-a gata de la Prometeu.indragostita de natura. de viata. prin propria lor forta. cutezatoarea. este totusi femeie. » In Antigona gasim un minunat imn de slavire a omului. » Pe buna dreptate. Sofocle ii infatiseaza pe acestia ca pe niste cautatori neobositi ai tainelor naturii. sensibila. in felul in care a creat-o pe Antigona este vizibila dorinta lui Sofocle de a zugravi oamenii « asa cum ar trebui sa fie ».

a reprezentat culmea creatiei dramatice a antichitatii.• Importanta tragediilor elene • Tragedia greaca din secolul al V-lea i. cat si ca tehnica de reprezentare. ea a ramas in esenta neschimbata de-a lungul multor secole ce i-au urmat. a celei romane si alexandrine. . Atat ca structura si adancime a conflictului.Hr. Opera lui Eschil. ea constituind de asemenea un izvor de inspiratie pentru marii autori de tragedii ai Renasterii si ai epocii moderne. Sofocle si Euripide a exercitat o puternica atractie si influenta asupra literaturii dramatice din epoca elenistica.

.

.• Oedip Rege: Antigona îl conduce pe Oedip afară din Teba .pictură de Charles Francois Jalabert.

Oedip se pedepseşte singur scoţându-şi ochii. pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea-i crimă. după ce îşi ia rămas bun de la fiicele sale . bătrânul profet orb. animalele şi femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. Oedip cere să fie întrebat Tiresias. care se afla în faţa unui chin: plantele. În final. orb şi nenorocit. este trimis la oracol să afle de ce sa abătut această nenorocire asupra Tebei. care îi spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios. . În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios. Apare Iocasta. nu a fost ispăşită. căci şi azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec[11]. răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. apoi. Oedip se ceartă cu ei. Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigaşul lui Laios. soţia lui Oedip. părăseşte Teba.• Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoσς τύραννoς) începe cu freamătul cetăţii Teba. Creon. deoarece acestuia i-a fost prezis. care i-a scăpat şi de Sfinx. predecesorul lui Oedip. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip. de către oracol. „Oedip rege” a fost considerat de contemporani şi de Aristotel drept cea mai desăvârşită tragedie din întreaga Antichitate. fratele soţiei lui Oedip. Crezând că Tiresias şi Creon au complotat împotriva lui. regele Tebei. că va muri de mâna fiului său. Subiectul tragediei este cunoscut.

Apropiaţi-vă de aceste mâini. Oedip Rege .. copile. Pe-atunci. dac-aţi pricepe de pe-acuma Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum Că orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere.) Pe voi.. copile.... • Sofocle. Gândindu-mă la ce viaţă de amaruri Va trebui de-acum să duceţi printre oameni (. Scânteietorii ochi de-alt' dată-ai tatălui. căci nu vă mai pot vedea. Vă plâng cu lacrimi. aşa cum îl vedeţi acum..frăţeşti. Care-au orbit. unde sunteţi voi? Veniţi încoace. făr'să văd şi făr'să ştiu V-am zămislit pe voi în ceea ce m-am născut.• Copile.

• De Jean Racine .

Jean Racine: • S-a născut într-o familie de mici funcţionari. el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. şi în special învăţarea limbilor greacă şi latină. Apare şi în opera Fedra: "Creştin care a încălcat graţia. incluzând literatura. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. şi care consta în relaţia dintre liberul arbitru al omului şi graţia eficace promovată de biserica Calvinistă.. mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643. Orfan la 4 ani. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educaţie aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârşitul secolului. .") care nu era permisă în şcoli.. A acumulat o cultură vastă.

Bérénice (1670). jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputaţia lui Racine. s-a devotat în întregime literaturii.• Vârsta de 18 ani îl găseşte pe Racine orfan şi sărac. • În 1664 a fost introdus curţii regale. dar în final. A studiat filozofia în liceul Harcourt. Apoi a jucat într-o piesa de Molière. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare. . în acelasi an. scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. care se opunea carierei sale teatrale. dar cu o cultură vastă şi cu o serie de relaţii în rândul Janseiştilor. în 1668. Acum scrie primele poezii. după un eşec în cariera ecleziastică. "Apărătorii". • Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal. revine permanent la tragedii şi scrie Britannicus (1669). însa fără prea mare succes. • Imensul succes al tragediei Andromaca (1667). Ifigenia (1674) si Fedra (1677). Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspiraţiile literare şi cariera ecleziastică. După o singură comedie. care a fost primul său succes. şi în special a fostei sale profesoare.

Membru al Academiei Franceze înca din 1673. a fost înmormantat în Port Royal. Este deasemenea trezorier al Franţei. cenuşa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Racine decide să se aşeze la casa lui iar soţia sa Catherine de Romanet îi dăruieşte 7 copii. • La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) şi Athalia (1691). . dar considera aceste piese ca opere pedagogice şi poetice. Însa căsătoria sa a fost una din interes. La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului. La cererea sa. dar dupa distrugerea localitaţii. Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. Racine renunţă la teatru. în ciuda succesului capodoperei sale. • Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori.• Zdruncinat de critici. Fedra. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. funcţie care îi aduce venituri considerabile.

Astianax. al unui om şi ματη (machē). fiica lui Eetion şi sora lui Podes. soţia lui Neoptolemus şi fiica Elenei. • După moartea lui Neoptolemus. iar tatăl şi cei şapte fraţi ai săi au fost masacraţi. bătălie. Andromaca va reveni lui Neoptolemus şi va fi dusă împreună cu acesta şi fratele lui Hector. Acolo. deoarece s-a format prin contopirea cuvintelor ανδρος (andros). Andromaca a avut doar un copil. Pielos şi Pergamos. După căderea Troiei.Andromaca de Jean Racine • În mitologia greacă. A fost născută şi crescută în cetatea Teba din Misia. În timpul războiului împotriva Troiei. în Epir. Helenus. luptă. unde tatăl ei era rege. eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione. . ea îşi va pierde atât soţul (ucis de Ahile într-o luptă eroică) cât şi fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). Împreună cu Hector. • Înainte de cel de-al nouălea an al războiului troian. Numele ei ar putea însemna "lupta unui om". Andromaca se căsătoreşte cu Helenus şi devine regina Epirului. Andromaca (Ανδροματη) este soţia lui Hector. În tragedia Andromaca de Euripide. cetatea natală a Andromacăi a fost devastată de Ahile. Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos.