P. 1
Perioada pasoptista

Perioada pasoptista

|Views: 836|Likes:
Published by Alexandra Hossu

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Alexandra Hossu on May 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

05/07/2014

Tema

:

Rolul literaturii in perioada Pasoptista

“Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre,destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.”

Pasoptismul
1830-1860
Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane este provenit de la denumirea anului revolutionar 1848. In literatura romana “Momentul 1848” reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de revista “Dacia literara” care a lansat un current si a format generatia cunoscuta sub numele: “generatia scriitorilor pasoptisti”. Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice. Epoca pasoptista inseamna, inainte de toate, epoca inceputului literaturii noastre moderne si romantice; prin opera scriitorilor afirmati dupa 1830, se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit. Cultura trecutului – o cultura predominant feudala, intarziata in raport cu restul Europei – va fi pusa in discutie din perspectiva modernizarii, adica din cea a acordului cu evolutia literaturii europene

. Punerea de acord se manifesta si in faptul ca intreaga literatura pasoptista va fi creata in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului literar dominant in Europa acelor ani.Ca prima generatie romantica si prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitorii pasoptisti au creat – din multe punctede vedere – o literatura substantial noua fata de epocile anterioare. Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara, ci mult mai larg, ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari. In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ales un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant, ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.

Persoane remarcabile ale
perioadei: Costache Negruzzi Vasile Alecsandri Ioan Heliade-Radulescu Grigore Alexandrescu Gheorghe Asachi Nicolae Balcescu Nicolae Filimon Alexandru Odobescu

Teatrul

S

Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un Prolog: "V-am dat teatrul Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze Cu el curand veti fi vestiti Prin vesti departe duse In el naravuri indreptati Dati ascutimi la minte Podoabe limbii voastre dati Cu romanesti cuvinte."

e dezvolta teatrul datorita activitatii lui

Gheorghe Asachi in Moldova si lui Ion HeliadeRadulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in limba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Se remarca o preocupare permanenta a intelectualilor epocii de a crea un teatru national. Nu existau trupe romanesti asadar spectacolele fiind oferite de trupe straine, trupe ambulante

In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc.

Literatura

Pentru prima data se discuta
despre modernizarea literaturii. Cei care fac acest lucru sunt studentii de la Paris care intorsi acasa cu idei noi entuziaste. Cea mai importanta din acesta perioada este “Dacia literara” condusa de Mihail Kogalniceanu (1840). In primul numar apare un articol semnat "Introductie" in care acesta traseaza principalele directii pe care trebuie sa le parcurga noua literatura. In continuare prezentam textul petiţiei lui M. Kogălniceanu, prin care cere să i se acorde „învoirea” de a edita „Dacia literară”:

„Voind a tipări în tipografia Sfintei Mitropolii, ce este supt privighierea mea, o foaie periodică, după datorie plecat, rog pre Secretariatul de stat a-mi da trebuincioasa învoire. Această foaie, numită „Dacia literară”, va fi cu totul străină la orice interes politic, se va îndeletnici numai cu literatura străină şi naţională şi va ieşi o dată pe lună în cinci, şesă coale în 8º. Preţul foaiei pe an va fi pe hărtie de tipar doi galbini, iar pe hărtie velină, trii galbini. Făgăduind a fi următor la toate regulele aşăzate pentru publicaţiile periodice, rog pre înălţatul Secretariat de stat să-mi deie şi instrucţiile trebuincioase, spre a cunoaşte care sînt datorinţele, ce trebuie să le păzesc cătră cenzură, ca tipograf, ca editor şi ca autor. Aceste instrucţii plecat le cer, pentru ca, supuindu-mă la dispoziţiile pravilnice a cenzurei, să fiu atunce asigurat de orice întâmplare arbitrară pentru viitorie şi prin vro stavilă neprevăzută şi nemeritată din partea mè, să nu fiu oprit în publicaţia foaiei aceste menită numai pentru unirea şi înaintirea literaturei noastre”. Iscăleşte M. Kogălniceanu 24 ghenarie 1840 (Arhivele Stat. Iaşi, Secretariatul de stat,)

A

cest articol se deschide printr-o trecere in

revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani. Mihail Kogalniceanu a dorit sa faca din "Dacia literara": "In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau." "Introductie" pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind "Vom critica cartea, iar nu persoana.". El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: "Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national." . In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, "Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii.

Obiectivele publicatiei:
• Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale; Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști, care încearcă să formuleze normele limbii literare, respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin; Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român, M. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă, subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei; Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor.

`

P

eriodicul a apărut la 19 martie 1840, in trei numere, şi a fost interzis la 23 august, acelaşi an. Nu a fost „reabilitat” decât în 1990, la 150 de ani de la... dispariţie! Programul, stabilit in Introducţia semnată, preciza că va evita politica şi se va ocupa numai de literatura scrisă de românii de pretutindeni.

Revista este editată în formulă nouă, din anul 1990, publicaţia are ca program prioritar probleme de muzeologie, de istorie literară şi culturală. Publică în principal documente literare inedite sau mai puţin cunoscute, precum şi rodul cercetărilor din domeniul muzeologiei realizate de specialiştii muzeelor şi de alţi cercetători din instituţiile de specialitate. În contextul presei culturale îşi propune un profil aparte, tradiţional, relativ academic şi – în acelaşi timp – deschis înnoirilor.

Presa

Acum se pun bazele presei apar
primele ziare in limba romana:  “Curierul Romanesc" condus de I.H.Radulescu in anul 1829, cu suplimentul "Curierul de ambe sexe“

 Moldova: "Albina Romaneasca" condus de Gheorghe Asachi (1829) si suplimentul sau, "Alauta Romanasca".  Transilvania: "Gazeta de Transilvania"(1840) si suplimentul "Foaie pentru minte, inima si literatura".

Gazeta de Transilvania
Întemeiat de George Barițiu a apărut la Brașov, la 12 martie 1838, . De la 3 ianuarie 1849 s-a numit „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849 „Gazeta Transilvaniei”. Între 1 ianuarie și 25 iunie 1838 a avut ca supliment „Foaie lietrară”, iar între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865 „Foaie pentru minte, inimă și literatură” . Publicația lui Barițiu a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania, solidară cu cercurile progresiste din principate, unde era difuzată prin libraria lui Iosif Romanov .În timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, a militat pentru egalitatea în drepturi între naționalitățile din principat, unitatea națională a românilor de ambele părți ale Carpaților, desființarea iobăgiei în Țara Româneascăși Moldova . Si-a încetat apariția în 1944. Din 1990 Gazeta apare din nou, sub același nume. În data de 26 iunie 2009 activitatea Gazetei de Transilvania este suspendată temporar din motive financiare. „Am decis să ne întrerupem activitatea. Este o consecință a manelizării și tabloidizării presei.”, a declarat Eduard Huidan, directorul publicației.

Albina Romaneasca
Albina Românească a fost o gazetă politico-literară
(1829-1850) care aparea la Iași, bisăptămânal cu suplimentul literar Alăuta Românească, avand ca proprietar și redactor pe Gheorghe Asachi. După Courrier de Moldavie, tipărit la Iași în limba franceză, Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc și de Gazeta de Transilvania pune bazele presei periodice românești. “Nu se află azi în lumea politică neam carele, între alte ale sale folositoare instituţii, să nu aibă în limba naţiei un jurnal periodic”. Aceasta cuprindea știri politice din țară și din afară dar mai târziu încep să dea și mici informații literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor toată mișcarea literară din țară. Una din activităţile vizibile ale ziarului a fost traducerea şi popularizarea scriitorilor ruşi, fiind creată în baza modelului rus “Severnaia pcela” .

In partea stanga avem coperta revistei “Albina Romaneasca” publicata in anul 1832, iar in partea dreapta o publicatie din anul 1872 prin care se anunta incetarea din viata a lui Ion Heliade Radulescu.

Invatamantul
In general, scolile romanesti
dinainte de 1840 n-au fost pline de savanti, dar au crescut oameni cu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. Odobescu, fost elev la Sava, le-a caracterizat just activitatea: "Era putina stiinta cata se invata in acele scoli; erau marginite si modeste programele lor si nimeni n-a putut iesi un erudite, un doct. Dupa bancile lor, inteligentii zareau orice lucire a stintei printr-un prism de nationalitate, si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii.” Dupa 1848, dezvoltarea invatamantului se continua insa in toate directiile.

Se pun bazele invatamantului gratuit, se infiinteaza scoli in sate si in provincii, apar primele scoli specializate (Conservatorul). In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava", "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj, centru al romanismului, se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala, condusa din 1836 de George Baritiu. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. In aceasta parte a tarii, prin straduinta carturarilor iluministi, invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului, care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul.

Colegiul “Sfantul Sava”

Universitatea din Bucuresti

Colegiu “Trei Ierarhi”

Universitatea din Iasi

Poezia
Poezia pasoptista raspunde, in general,
directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul “Introductie" din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate, egalitate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni. Pe de alta parte, ca peste tot in lume, acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor. Dupa imboldul marilor personalitati ale epocii (Kogalniceanu, Alecsandri, Heliade--Radulescu), incepe a se scrie din ce in ce mai mult, iar prin popularizarea culturii oamenii incep sa fie interesati de creatiile noi, astfel incat se largeste considerabil cercul cititorilor, o conditie esentiala a poeziei devenind accesibilitatea.

Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasopstisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare: ode, elegii,meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri,idile,sonete, balade. Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi,“La patrie”, C.Bolliac, “O dimineata de Caraiman”, I.Heliade-Radulescu, “Zburatorul”), a elogiului realizarilor poporului (Gh.Asachi, La introducerea limbii nationale in publica invatatura,C.Bolliac, “La cea intai corabie romaneasca”), a prezentarii trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, “Umbra luiMircea”. “La Cozia”, I.Heliade-Radulescu, “O noapte pe ruinele Targovistei”).Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletirea de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a momentului, in care, sintetizand,patetismul cu patriotismul si cu valorile morale, poetii devin cantareti ai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, “Muma lui Stefancel Mare”, Gh. Asachi, “Dochia si Traian”).Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, “Satiraduhului meu”, Gh. Asachi, “Sotie de moda”) si a fabulei (Gr.Alexandrescu, “Cainele si catelul”, Gh. Asachi,” Musca si carul”,I.Heliade-Radulescu, “Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare”).Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu,”Visul”,D.Bolintineanu, “Scopul omului”), cea religioasa ( I.HeliadeRadulescu, “Cantarea diminetii”, Gr. Alexandrescu, “Candela”) si cea erotica ( Gh. Asachi, “Dorul”, Gr. Alexandrescu,“Asteptarea”, D.Bolintineanu, “O fata tanara pe patul mortii”).Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective,asa cum se observa in poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanusau “Anul 1840” a lui Gr. Alexandrescu

Nasterea prozei
In proză, se marchează o adevărată apariţie
aurorală. înainte de Negruzzi, nu aveam ceea ce se numeşte "proză literară", în sensul modern al cuvîntului; o avem doar o dată cu el. Trecerea de la naraţiunea semi-medievală, de la relatarea de tip cronicăresc şi de la fragmentul autobiografic primitiv la proza de ficţiune se petrece în literatura română datorită lui Costache Negruzzi. Negruzzi este cel dintîi autor care, în naraţiuni diverse, construieşte caractere memorabile, personaje literare înzestrate cu individualitate distinctă, mai ales prin limbajul lor; pentru prima oară, în scrierile semnate de Negruzzi personajele se autocaracterizează lingvistic, deoarece ele vorbesc în mod specific - potrivit statutului lor social, caracterului, vîrstei ori culturii. La Negruzzi, dialogul cîştigă un loc distinct în naraţiune. Personajele sale îşi dezvăluie, vorbind, caracterul şi statutul, şi o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale paşoptiştilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reuşite.

Sub influenta benefica a “Daciei literare” se dezvolta proza vremii, caracterizata printro mare diversitate tematica si de specii literare. Astfel, nuvela istorica, memorialul de calatorie, nuvela romantica, "fiziologiile" unor tipuri umane, schitele de moravuri — toate isi gasesc locul in acest peisaj. Tot acum, Mihail Kogalniceanu a lasat un interesant fragment de roman “Tainele inimii” iar D. Bolintineanu scrie romanul epistolar “Manoil” si romanul de conceptie balzaciana “Elena”. Tot acum sunt scrise si “Romanii supt Mihai Voievod Viteazul” de N. Balcescu, “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, “Calatorie in Africa” de V. Alecsandri

Cea mai frapanta trasatura a prozei in epoca pasoptista este caracterul memorialistic, lipsa inventiei pure, a fictiunii: aflata la inceput de drum, proza romaneasca pune, inainte de orice,faptul trait; am putea vorbi chiar de o anumita pornire – comuna tuturor prozatorilor epocii – de a respinge inventia. Tudor Vianu spunea ca “primul nostru realism este memorialistic”, dar observatia se poate extine la proza pasoptista in ansamblul ei.Primele incercari notabile a lui I. Heliade-radulescu sunt amintiri (“Dispozitiunile si incercarile mele depoezie”); capodopera prozei lui C. Negruzzi este constituita de descrierea unor fapte traite (“Negru pe alb”); insemnarile de calatorie fac o moda durabila (la V. Alecsandri, D. Bolintineanu,Gr. Alexandrescu); pe detalii autobiografice se bazeaza multe dintre bucatile in proza a lui V. Alecsandri.Chiar si capodopera nuvelisticii romanesti din aceasta perioada, “Alexandru Lapusneanul” de C. Negruzzi, atesta aceeasi trasatura, desi indirect: calitatea fundamentala a nuvelei ramane concentrarea, dramatismul ei perfect gradat.

Cele patru parti par – asa cum a remarcat G. Calinescu – patru acte ale unei drame, in care totul se dizolva in replici, in alegerea cuvintelor celor mai potrivite, in gesturile indispensabile. Aproape ca nu exista descriere sau relatare a autorului in aceasta capodopera de concizie. Totusi, si aici apare incapacitatea autorului de a inventa: C. Negruzzi a selectat din cronicile lui Gh. Ureche si Miron Costin cateva episoade exceptionale prin dramatismul lor sil e-a imbinat in cunoscuta nuvela. Meritul deosebit a lui Negruzzi este tocmai acela de a fi dus la desavarsire unele virtuti latente existente in scene sau fapte relatate de cei doi cronicari.A doua trasatura globala a prozei pasoptiste o constituie importanta pe care continua sa o aiba retorismul, mostenirea oratorica a perioadei clasice si a culturii din secolele precedente.

Dramaturgia In epoca pasoptista se pun si bazele
dramaturgiei-nationale. Meritul covarsitor ii revine lui Alecsandri ale carui comedii trateaza teme viabile si perene: conflictul dintre generatii si imitarea vana a Occidentului (Iorgu de la Sadagura), efectele parvenirii bazate pe incultura (Chirita in provintie), demagogia politica (Gogoasa patriotica),tendinta latinizanta a unor autori (Rusaliile). Printre ultimele lucrari dramatice ale lui Alecsandri, se cuvine a fi mentionata drama istoricaDespot-Voda, in care stradania eroului de a agita apele istoriei, sfarseste intr-o moarte lipsita de glorie: uciderea unui domn de catre un bufon nebun, ar putea naste interogatii profunde asupra mersului istoriei universale.

Bibliografie:
www.dacialiterara.ro www.wikipedia.org www.famouswhy.ro

Realizat de:
Demeter Sebastian Forgaci Ionut Hossu Alexandra Sandor Sergiu Zsarca George

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->