www.referat.

ro

INFORMATII DESPRE CICLUL DE VIATA AL VERZEI SI AL CAISULUI
• CICLUL DE VIATA AL VERZEI Plantarea rasadurilor in gradina se face cand ele au varsta de 2 luni, la aceasta varsta prezentand deja 5-6 frunze adevarate. In cazul unor soiuri timpurii, plantarea se face la inceputul lunii aprilie, la soiurile de vara se face la inceputul lunii mai, si la sfarsitul lui iunie pentru varza de toamna sua pentru varza rosie. Terenul se afaneaza bine inainte si se ingrasa cu gunoi de grajd. La plantare, rasadurile se ingroapa pana la nivelul primei frunze. Lucrarile principale de ingrijire sunt: completarea randurilor, prasile, musuroitul, udatul si, eventual, o ingrasare suplimentara. Musuroitul se efectueaza la doua saptamani de la plantare, prin adunarea pamantului in jurul plantei pana la nivelul primei frunze. Plantele se uda dimineata, cand soarele nu este foarte puternic. Se va evita udarea la apusul soarelui, deoarece este bine ca plantele sa nu intre in noapte cu picaturi de apa pe frunze, fapt ce creste riscul de aparitie a unor boli datorate fungilor. • CICLUL DE VIATA AL CAISULUI

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele savuroase şi parfumate, ultilizate în consumul proaspăt sau la prepararea de compot, gem, dulceaţă, suc, nectar, caisată, lichioruri. Cultura caisului este dificilă, deoarece este o specie pretenţioasă la climă şi sol, în plus este efectuat de o boala incomplet cunoscută, pieirea prematură. Reuşeşte destul de bine în zonele de câmpie sau coline joase până la 200-500 m altitudine, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 10-11.5 °C, cu veri călduroase de 18-20 °C în perioada de vegetaţie, iar minima absolută să nu scadă sub -25 -26 °C, primăveri târzii lipsite de geruri de revenire. Faţă de umiditate, caisul nu este deosebit de pretenţios mai ales atunci când este altoit pe zarzăr şi migdal, reuşind chiar şi la 500-550 mm precipitaţii anuale, uniform repartizate din care cel puţin 250-300 mm în perioada de vegetaţie. În condiţii de secetă dă producţii mici, fructele sunt slab suculente, sensibile la pieirea prematură. De aceea, reacţionează bine la irigare. Este pretenţios la lumină. În condiţii de lumină slabă, lăstarii nu se maturază bine, degeră uşor iarna, iar fructele sunt slab aromate. Cere soluri uşoare (25 – 30 % argilă), permeabile, calde, cu apa freatică la 2.5-3 m. Iată de ce trebuie să plantăm caişii în cel mai favorabil loc din grădină, feriţi de curenţi, vânturi reci, brume. Sudul ţării şi parţial partea de vest sunt zone favorabile pentru cais.

se fac numai în verde şi primăvara în preajma umflării mugurilor. ei trebuie scurtaţi. în mod obligatoriu. . a tăierilor groase şi a scurgerii de cleiuri văruirea trunchiului şi a bazei şarpantelor menţinerea solului parţial înţelenit. plum-poxul. Pieirea prematură a pomilor este cea mai periculoasă boală. Se va uda cu mare atenţie pentru a evita băltirea. Dacă plantarea se face toamna se face un muşuroi mare de pământ peste rădăcini pentru a le feri de ger. viermele prunelor. viespea cu ferestrău. căci prinderea la cais se realizează foarte greu. în caz contrar. Pregătirea terenului se face după tehnologia obişnuită.5-2. îngheţ. Recoltarea fructelor se face cât mai apropiat de coacerea deplină în 2-3 reprize la fiecare soi. adică să se usuce cât mai puţin pomi prin următoarele măsuri: cultivarea caisului numai în zone favorabile protejarea pomilor de ger. Umberto. palmeta liberă. la intrarea fructelor în pârgă şi încă una sau două udări după recoltare. Irigarea caisului este necesară în zonele secetoase şi mai ales atunci când pomii sunt încărcaţi de fructe. Plantarea pomilor se face toamna. Selena. Ca sisteme de coroană se recomandă: vasul ameliorat.0 % iar după înflorit cu fungicide organice sau sistemice. oricare ar fi ele. păianjenii. care este foarte periculoasă la cais. Litoral. cancerul uscat. degarnisite. niciodată pe timp geros.Cele mai bune soiuri sunt: Mari de Cenad. eventual primăvara foarte devreme. iar rana se unge cu vopsea de ulei. Ea poate fi bruscă sau lentă. Această boală nu poate fi combătută total ci numai ameliorată. Întrucât la cais lăstarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm. Venus. cât şi cele de garnisire. *Boli si dăunători Principalele boli ale caisului sunt: monilioza. Bolile se combat prin 1-2 tratamente înainte de înflorit cu zeamă bordoleză 1. Tăierile la cais. păduchii de frunze. coroanele rămân rare. Sub cais. vasul întârziat aplatizat. evitarea stagnării apei la rădăcină evitarea rănirii scoarţei. atât viitoarele elemente de schelet. păduchele din San Jose. solul se menţine afânat şi curat de buruieni. Dăunătorii sunt păduchele ţestos. ciuruirea frunzelor. Mamaia. Se recomandă minim trei udări: la întărirea sâmburilor. se usucă pe rând câte o şarpantă sau părţi din pom. Rozal. Distanţele de plantare sunt de 5-6 cm între rânduri şi 4-5 cm pe rând. Scurtarea verigii altoi se face numai primăvara la 60-70 cm. Formarea coroanei se realizează prin tăieri în uscat şi operaţiuni în verde.

Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate .referat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful