Sunteți pe pagina 1din 3

PERSONAJE ALEGORICE DIN FABULELE LUI GRIGORE ALEXANDRESCU

FABULA-este o specie a genului epic in versuri sau in proza,in care se povesteste o intamplare cu talc,din care se desprinde o invatatura,la care participa personaje alegorice,din lumea animalelor,a plantelor sau a obiectelor, urmrind ndreptarea comportamentului uman. Fabulele au caracter alegoric,deoarece prin ele se exprima notiuni abstracte,invataturi morale,prin mijloace concrete. Aciunea oricrei fabule este scurta , concentrat, rezumndu-se la un singur aspect din viaa personajelor .Cadrul spaio-temporal al unei fabule este vag conturat, intenia autorului fiind de a da un caracter de generalitate faptelor prezente, iversul unman este nlocuit cu universul necuvnttoarelor de obicei animale pe baza unei succesiune de personificri care se numete alegorie Alegoria este o figur de stil care const n nlocuirea unei realiti abstracte cu o imagine concret pe baza unor asemnri existente ntre acestea. Ea se realizeaz printr-o succesiune de epitete, personificri, metafore, comparaii. In fabule sunt criticate: lcomia, lenea, minciuna, ngmfarea, arogana, prostia, credulitatea / naivitatea, demagogia, parvenitism (mbogirea rapid prin mijloace necinstite, depirea condiiei materiale pe ci josnice), frnicia / ipocrizia. Numrul de personaje din fabul este ntotdeauna foarte mic, acestea fiind alese n strns legtur cu tipurile umane pe care le reprezint: iepurele omul fricos, leul omul puternic, lupul omul farnic, vulpea omul viclean, celul omul naiv personajele unor fabule sunt prezentate n antitez, acest fapt fiind evident chiar din titlu.Modurile de expunere folosite n fabule sunt: naraiune, dialog, monologul adresat i descrierile (foarte rar) ocup un spaiu redus oferind scurte informaii ce ajut la caracterizarea personajelor. Atitudinea naratorului fa de personajele nfiate este diferit, ironic, sarcastic la adresa celor aflate pe o treapt social superioar i comptimitoare, ngduitoare la adresa celor aflate n inferioritate.Fabulei au un caracter educativ evident prin ele realizndu-se, pe un ton glume, amuzant, o critic virulent la adresa societii omeneti. n literatura universal au scris fabule: Esop, La Fontaine, Krlov. Fabula a fost cultivat n literatura romn de ctre: Grigore Alexandrescu, Alecu Donici, George Toprceanu, Tudor Arghezi, Aurel Barang G.Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentativi a-i perioadei de dinaintea Revolutiei de la 1848.A abordat o diversitate de specii literare:fibula,satira si poezia de meditatie.Cu toate acestea,el a ramas in constiinta pasteritatii prin fbulele sale.Critica literara il considera a fi:Cele mai de seama fabulist al nostrum.(D.Popovici). Opera literara Cainele si catelulde G.Alexandrescu este o fabula.Ea a fost publicata in anul 1842 in volumul Poeziide G.Alexandrescu.In aceasta fibula poetul critica ipocrizia si demagogia unora dintre contemporanii sai,care viseaza sa parvina si sa se imbogateasca,desi sunt lipsiti de orice merit. Fiind o opera epica,fibula are un narator care povesteste intamplarea la persoana a IIIa.(relatarea obiectiva):Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare,/Samson,dulau de curte/ Personajele fabulei sunt luate din lumea animalelor:Samson,dulaul de curte ce latra foarte tare,catelul Samurache si un bou oarecare. Samson tine un discurs despre egalitatea intre oameni,boul il asculta,Samurache intervine in discutie prietenos,apoi Samson il ameninta cu bataia.Personajele sunt alegorice,Samson reprezinta tipul omului care vorbeste mult,dar nu crede nimic din ceea ce spune,fiind ipocrit si demagog.Samurache reprezinta tipul omului naiv,caci el crede cu usurinta vorbele frumoase despre egalitate intre animale,ale lui Samson.Boul poate fi tipul omului prost,care nu are nici o opinie,sau tipul omului imbogatit pe care nu-l mai interesaeaza aceasta discutie. Actiunea se petrece in timp (deunazi) si spatiu (intr-o ograda). Actiunea este foarte simpla si secventele narative sunt legate prin inlantuire.Intr-o ograda Samson vorbeste cu nu bou.El spune vorbe frumoase despre egalitatea dintre animale.Afirma ca este o persoana modesta si ca nu-i place sa fie linguist de animalele mai mici:o am de bucurie cand toata lighioana ,macar sic ea mai

proasta/Caine sadea imi zice,iar nu domnia voastra.Samson mai afirma ca nu-i place sa se laude cu originea sa nobila :Si eu poate sunt nobil,dar s-o arat nu-mi place .Spune c-i sunt nesuferite animalele mari si puternice,care se lauda cu originea lor.Concluzia dulaului este ca trbuie sa fie egalitate intre toate dobitoacele,dupa modelul tarilor civilizate:Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate /Este egalitate. Fiind o opera epica,fabula se caracterizeaza si prin prezenta conflictului.Catelul Samurache,incantat de vorbele dulaului,intervine ca sa-si arate prietenia si iubirea,dar este jignit de Samson si amenintat cu bataia :Noi, fratii tai,potaie!/O sa-ti dam o bataie /Care s-o pomenesti!.Se dovedeste astfel ca dulaul nu crede in ceea ce afirmase la inceput cu atata tarie.El i explica lui Samurache ca vrea egalitate ,dar numai cu cei mari:Adevarat vorbeam/Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,/Ca voi egalitate,darn u pentru catei.Personajele fabulei simbolizeaza defectele morale ale oamenilor,fiind deci personaje alegorice.Samson e omul ipocrit si demagog care doreste sa parvina.Vorbeste mult si frumos,dar nu crede in ceea ce spune. Vrea egalitate numai cu cei puternici,pentru a profita de unele avantaje.Samurache este tipul omului naiv,care crede cu usurinta tot ce aude.Boul este,de obicei,tipul omului prost,care nu are nici o opinie.Aici poate fi si omul ajuns,imbogatit si puternic. Morala fabulei se afla la sfarsit,in ultimele doua versuri.Autorul constata cu amaraciune ca in societatea vremii sale multi oameni seamana cu Samson,fiind ipocriti,demagogi si parveniti,dornici de a se capatui fara a avea vreun merit:Aceasta intre noi adesea o vedem /si numai cu cei mari,egalitate vrem. Fiind o opera epica,fabula are ca mod de expunere dominant naratiunea.Alaturi de aceasta autorul foloseste si dialogul viu dintre personaje,facand ca fabula sa semene cu o mica sceneta. Limbajul operei se caracterizeaza prin umor si oralitate.Sursele umorului sunt diverse.In primul rand umorul este generat de situatia comica in care este pus Samurache.Naiv si credul,vine sa si arate iubirea fata de prietenii sai care il ameninta cu bataia.Alta sursa de umor este contrastul dintre aparenta si esenta,dintre ceea ce vrea sa para Samson si ceea ce este in realitate.In opera exista un comic de limbaj,creeat de cuvinte si expresii care starnesc rasul.(lichea nerusinata;potaie;caine sadea). Oralitatea este calitatea stilului unei opera literare de a parea vorbita,nu scrisa.Oralitatea fabulei este data de numeroasele elemente specifice limbii vorbite :vocative(noi,fratii tai ,potaie!),forme de viitor popular(o sa-ti dam o bataie ),cuvinte si expresii populare (lighioana proasta;sadea;o am de bucurie). Poetul G.Alexandrescu a imbogatit literature noastra cu fabule minunate.El constata cu amaraciune intr-una din operele sale ca societatea contemporana lui ii ofera nenumarate modele pentru fabulele sale:Socotesc ca putem zice ,fara san e indoim ,/Ca e prea bun pentru fabuli veacul in care traim.

Fabula "Lupul moralist" este una dintre cele mai caracteristice fabule ale lui Grigore Alexandrescu, mai ales prin modul cum o schema generala a speciei a fost adaptata la mprejurari locale. Poetul a putut gasi elementele alegoriei ntr-o fabula a lui Voltaire, cu titlu identic : "Le loup moraliste", pe care filozoful o ndreptase mpotriva clerului ipocrit al vremii sale : Lupul si moraliza fiul, n sensul cumpatarii si milei fata de vietile nevinovatilor miei, n timp ce acesta lua n derdere sfatul parintesc, zarind pe botul predicatorului fire de lna si pete de snge si promitind ca-i va urma neaparat exemplul. Conform preceptelor clasicismului fabula fiind o specie prin execelenta clasica poetul imita deci un model, nsa imitatia lui nu este ctusi de putin servila ci, dimpotriva, creatoare, tocmai prin chipul cum un defect omenesc general, ipocrizia, urmeaza sa fie verificat, din nou, ntr-un alt mediu social.

Grigore Alexandrescu largeste sfera critica a fabulei, n sensul ca ea se adreseaza ntregului corp al dregatorilor de stat de pe la 1842 [data la care bucata n chestiune este publicata : Lupul ajunsese acum mparat, o adevarata "naltime lupeasca", si de la aceasta naltime se adresa tuturor reprezentantilor "staturilor sale". De alta parte, ceea ce creeaza senzatia de autentic, odata cu umorul att de caracteristic fabulei n general si fabulistului Grigore Alexandrescu n special, este adaptarea la specificul local romnesc de dinainte de revolutia de la 1848 ; mparatul lup tine n gheare pravila, care e un fel de "Regulament Organic", se adreseaza "obstetei adunari", mustra pe "jupnii amploiati" pentru "napastuiri" si este salutat de acestia cu obisnuitul- "Sa traiti la multi ani, dobitocia voastra!". In afara de aceasta, se poate observa n fabula o anume, subtila, punere n scena [povestire alegorica fiind, fabula are ntotdeauna si un caracter dramatic iar personajele snt puse, cel mai adesea, sa dialogheze]. Prezidnd "obsteasca adunare", lupul ncepe sa vorbeasca cu "glas dojenitor", cu totul protocolar, formalist cum s-ar mai spune. Din pricina termenilor prea ceremoniosi, mustrarea pare a fi facuta mai mult de ochii lumii. Imparatul se adreseaza dregatorilor sai cu "Domnilor de tot felul", le aminteste de mplinirea datoriilor slujbei, de frica de pacate, de faptul ca statul i plateste foarte bine, facndu-le, "pe la soroace", chiar si cte un dar; n sfrsit, se da pe sine drept pilda pentru cei ce doresc sa se prezinte la "nalta judecata" cu sufletul nentinat de pacate : -"Domnilor de tot felul! Bune snt astea toate?/ Datoriile slujbei astfel le mpliniti?/ Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate,/ Sa faceti nedreptate si sa napastuiti?/ Toate slujbele voastre tara vi le plateste:/ Inca pe la soroace,/ Cte un dar va face./ Dar reaua narvire,/ Ce o aveti din fire,/ Nu se tamaduieste./ Vedeti cu ce morti grele/ Se ispravesc din lume,/ Si cum lasa rau nume/ Acei care fac rele./ Gnditi-va ca poate veti da cuvnt odata,/ La-nalte judecata./Gnditi-va la sullet, si luati de la mine/ Pilda a face bine./ Prin urmare, lasa fabulistul sa se nteleaga, alta posibilitate de pedepsire a celor ce fac abuzuri calcnd legile, dect pronia cereasca, nu exista. Aici ironia atinge una dintre culmile ei, mai punnd la socoteala si faptul ca predicatorul se nfatisa n vazul lumii mbracat cu o "manta de oaie jupuita". Ca e vorba de o curata ipocrizie, lucrul se vede si din aceea ca asa cum reiese din comentariile poetului "ast cuvnt minunat" lupul l nvatase de la un preot care citea si propeveduia de ziua unui sfnt. Subtilitatea satirei si ironiei, mai sta n mprejurarea ca lupul nu exclude deloc, ba chiar presupune ideea ca si el si supusii joaca n adunare o comedie a moralitatii si legalitatii statale. Dovada o constituie ntmpinarea "vulpoiului n slujbe laudat", ceremonioasa, plina de subntelesuri dar si foarte ndrazneata, sugernd alianta dintre spoliatorii de toata categoriile : "Sa traiti la multi ani, dobitocia voastra",/ Raspunse un vulpoi, n slujbe laudat;/Ne poate fi iertat/Sa va-ntrebam smerit, de vreti a ne-arata,/ De unde-ati cumparat postavul de manta? Maestria fabulistului se bizuie si pe dublul nteles dat unor cuvinte cheie din cuprinsul acestei scurte compuneri. Asa, de exemplu, adjectivul "parosi" din expresia "parosii dregatori" este justificat de faptul ca, n plan alegoric, e vorba de animale dar si de mprejurarea ca "obsteasca adunare" de dinainte de 1848 era formata din boieri al caror rang era indicat prin marimea barbilor. Tot asa cuvntul "gheare" din expresia "pravila sta-n gheare" sugereaza animalitatea dar si strasnicia cu care este pazit si manevrat codul de legi n ornduirile autocrate sau oligarhice, bazate pe exploatare. Se ntelege, n sfrsit, ca apelativul de reverenta "dobitocia voastra" [format dupa modelul: "maria voastra, naltimea voastra" etc.] folosit de vulpoi, atunci cnd acesta se adreseaza lupului mparat, are un dublu sens, valabil si din punctul de privire al alegoriei animaliere dar si din acela al umanitatii pe care poetul o are tot timpul n vedere. Un interes stilistic deosebit trezeste si modul cum este formulata morala n aceasta fabula: -"Cnd mantaua domneasca este din piei de oaie,/ Atunci judecatorii fiti siguri ca despoaie.", unde verbul a despuia [evidentiat si prin punerea n rima : oaie-despoaie] semnifica actul foarte concret al jupuirii pielei dar si pe acela al jecmanirii sfruntate din partea reprezentantilor unei administratii statale corupte.