Sunteți pe pagina 1din 10

Orientarea in teren folosind harta si busola (si alte mijloace de orientare)

In cei aproape doi ani in care am organizat ture de initiere pe acest site, fiind vorba in special de ture de vara, am pus destul de mult accentul pe orientarea in teren si gasirea directiei de mers folosind cele doua elemente indispensabile unui calator prin munti, anume harta si busola. E drept ca in prezent exista lucruri mult mai performante, cum ar fi aparatele GPS care, cu o baterie buna si un track inregistrat te pot scoate din incurcatura sau te pot ghida pe directia buna atunci cand nu mai stii incotro s-o iei. Insa, aceste tehnici presupun in primul rand urmarirea pasilor altora, care au inregistrat un track si care au avut bunavointa sa il puna la dispozitie... dar poate ca nu intotdeauna vrem sa mergem pe unde au mers altii, poate vrem a ne abatem de la poteca urmata de ei si sa urmam propriile noastre planuri. In plus, stim cum tehnica moderna, pe baza de baterie, ne poate lasa cand ne e lumea mai draga (fara a adauga riscul de a se strica in timpul folosirii). Si cum la baza orientarii stau polii magnetici ai pamantului si punctele cardinale, voi descrie tehnica elementara de orientare cu busola, fara de care toate celelate tehnici n-ar fi aparut. Nu zic ca asta e cea mai buna solutie in prezent, dare e cea mai sigura. Cu un randament care depinde si de abilitatile utilizatorului, nu e conditionata de zona sau relief (semnal) si nici de durata de folosire (baterie descarcata) ori riscul de a nu mai fi folosibila (risc specific intr-un anumit procent oricarui produs electronic). Pentru intarirea cunostintelor celor ce au participat in turele de initiere in care am vorbit despre orientarea cu harta si busola, precum si in speranta ca aceste cuvinte vor fi de folos si altora, am decis sa scriu acest articol.

Tin sa precizez faptul ca ceea ce voi scrie mai jos nu reprezinta propria mea descoperire, ci sunt lucruri pe care la randul meu le-am aflat de la altii, sau din alte surse. Orientarea in teren e un subiect destul de complex, eu ma voi referi aici in principal la folosirea celor doua instrumente amintite mai sus (harta si busola). Si cum nu putem sa ne apucam de lucru pana nu stim la ce foloseste fiecare "unealta", voi incepe cu prezentarea elementelor componente ale hartii si busolei. I. HARTA Harta reprezinta imaginea pe hartie a terenului care ne inconjoara, precum si a traseului pe care il avem de strabatut. Scara hartii ne arata de cate ori a fost micsorat terenul, pentru a fi reprezentat pe hartie. Ea este reprezentata in 2 feluri: 1. Numeric, sub forma unei fractii unde numaratorul il reprezinta unitatea de masura, iar numitorul numarul care arata de cate ori au fost micsorate proportiile terenului. Exemplu: 1:25000, 1:50000. In aceste raporturi date ca exemplu, scara respectiva ne arata ca dimensiunile de pe harta sunt reduse de 25000 de ori, respectiv de 50000 de ori, sau ca, implicit, 1 cm pe harta reprezinta 250 sau 500 m in teren. 2. Grafic, in partea de jos a hartii (care de obicei indica Sudul), printr-o linie dreapta divizata in parti egale, unde o diviziune este egala cu numitorul scarii numerice. De exemplu, la o scara de 1:25000, o distanta intre 2 puncte de pe harta egala cu o diviziune a scarii grafice, reprezinta in teren 250 de metri. Curba de nivel reprezinta linia care uneste punctele aflate la aceeasi altitudine fata de nivelul marii. De obicei, pe aceste linii se scrie si altitudinea aferenta (exemplu: 1100 m, 1200m, 1300 m, etc.) Importanta cea mai mare in citirea unei harti o au curbele de nivel. Acestea ne arata forma de relief a terenului pe care se desfasoara traseul nostru. Daca liniile de nivel sunt mai dese pe harta, inseamna ca terenul pe portiunea respectiva este in panta. Pentru a ne da seama daca traseul nostru merge in urcare sau in coborare, citim indicatiile de altitudine de pe linile de nivel. Daca in sensul de mers, acestea scad ca altitudine, inseamna ca urmeaza o coborare, daca ele cresc ca altitudine in urmarirea lor consecutiva pe harta, spre directia de mers, inseamna ca urmeaza o urcare. Cu cat sunt mai dese, cu atat panta este mai pronuntata. Daca liniile de nivel de pe harta se afla la distante relativ mari intre ele, inseamna ca pe acea portiune terenul are o inclinatie mica. Daca, dimpotriva, acestea sunt foarte dese, inseamna ca urmeaza o portiune cu panta accentuata. "O curba de nivel este in general inconjurata de alte doua curbe de nivel, una pentru o altitudine inferioara si cealalta pentru o altitudine superioara. In cazul unei curbe de nivel cu contur inchis in interiorul careia nu se afla alta curba, avem doua situatii: - portiunea interioara indica un loc aproape plat (nivel cvasi-stationar), platou sau varf (varfurile fiind de obicei marcate pe harta cu un punct, in interiorul curbelor de nivel cu contur inchis) - portiunea interioara indica o depresiune sau o caldare. Pentru a evalua corect forma de relief vom analiza curbele de nivel invecinate, astfel daca altitudinea este in crestere spre curba vizata, atunci avem de-a face cu un platou sau varf (cel mai adesea, marcat printr-un punct), iar daca altitudinea este in descrestere, atunci curba de nivel cu contur inchis indica o depresiune sau o caldare, pe al carei fund poate fi un lac (mentionat pe harta printr-un semn conventional, in general o pata de culoare albastra)."

Cand citim o harta, suntem atenti la formele de relief reprezentate pe ea. Ca puncte de reper luam varfurile sau cursurile unor ape (marcate pe harti cu o line continua albastra curs de apa permanent, sau cu o linie albastra intrerupta curs de apa temporar). Daca vom urma directia de la cursul de apa inspre varful marcat pe harta, inseamna ca vom avea de urcat, iar daca vom urma directia in sens invers, atunci inseamna ca va urma sa coboram. Invatarea citirii curbelor de nivel reprezinta lucrul de capatai in citirea unei harti, deoarece acestea ne ajuta sa intelegem forma de relief a terenului pe care urmeaza sa-l strabatem. Echidistanta reprezinta distanta pe verticala dintre doua curbe de nivel. Daca echidistanta este de 10 m, inseamna ca distanta dintre curbele de nivel trecute pe harta, in teren este de 10 metri. Directia nord, este indicata pe harti in mai multe feluri: sub forma unor linii subtiri, verticale, paralele intre ele, indicand directia nord prin sagetile de la unul din capete, ori printr-o sageata, impreuna cu litera N, sau o roza vanturilor care indica punctele cardinale. In general, la hartile turistice, partea de sus indica Nordul. Daca nu exita nicio indicatie pe harta in ceea ce priveste directia nord, atunci inseamna ca, implicit, aceasta e reprezentata de partea superioara a hartii. Semne conventionale O alta problema pe care o ridica citirea hartii este cea a cunoasterii semnelor conventioale. Astfel, pe langa curbele de nivel, pe harta exista si alte semne care reprezinta elemente din teren, ce pot reprezenta un bun indiciu asupra locului unde ne-am putea situa la un moment dat. In general, padurile sunt reprezentate cu o culoare verde, golul alpin cu o culoare alba, poienile din mijlocul padurilor cu o culoare alba inconjurata de un contur verde, lacurile cu "pete" albastre, stancile izolate sunt sugerate de triunghiuri mici sau puncte de culoare neagra, potecile apar sub forma unor linii intrerupte, de grosime variabila, in functie de marimea lor din teren, drumurile forestiere arata ca niste linii continui, etc. Fiecare harta are o "legenda" unde este explicat sensul fiecarui simbol intalnit pe harta. II. BUSOLA

Busola face parte din echipamentul orcarui turist, avand un rol deosebit in asigurarea increderii celui care o manuieste ca se afla pe drumul cel bun, mai ales in conditii meteorologice deosebite (vizibilitate redusa si precipitatii). Pentru a reusi sa ne folosim de busola, va trebui mai intai sa cunoastem elementele care o compun: - placa de baza (suprafata suport) - are drept scop asigurarea unui suport pentru celelalte elemente. - lupa - se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu observavile si este necesara marirea acestora pentru o vizualizare mai buna. - rigla - se afla pe marginile placii-suport; cu ajutorul ei putem masura distanta intre doua repere de pe harta, calculand in functie de scara hartii distanta aeriana intre cele doua repere. - cadranul gradat - are un rol foarte important in orientarea cu harta si dupa azimut sau viza (unghiul dintre o directie oarecare si directia nordului, masurat in directie inversa acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360 si are insemante punctele cardinale. - acul magnetic - este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia nord sud. Jumatatea acului care arata nordul este colorata de regula cu rosu, iar la unele busole varful acestui ac este fosforescent, asigurand in acest fel orientarea si pe timp de noapte. - liniile nordului - impart cadranul si se rotesc odata cu el, avand indicata directia nordului; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei. UTILIZAREA BUSOLEI SI A HARTII

Sa presupunem ca ne aflam intr-un anumit loc, pe care il gasim reprezentat si pe harta printr-un semn distinct (o stana, un izvor, o constructie izolata, o sa, un varf, o poiana in padure, etc.) si datorita vremii nefavorabile nu mai stim incotro sa o luam, dar stim pe harta unde vrem sa ajungem. Nu gasim poteca, asa ca decidem sa ne orientam dupa harta si busola, sa luam viza si sa ne indreptam spre locul unde dorim sa ajungem. Iata ce trebuie sa facem: 1. Pozitionam busola pe harta pe directia dintre cele doua repere. Pentru a fi mai simplu, putem folosi rigla de pe marginea placii-suport a busolei, cu care unim cele doua puncte reprezentand reperele care ne intereseaza (locul unde suntem si locul unde dorim sa ajungem). 2. Aducem liniile care indica nordul de pe cadranul busolei intr-o pozitie paralela cu liniile nordului de pe harta (liniile paralele Nord-Sud). Busola se mentine pozitionata pe directia dintre cele doua repere si rotim cadranul gradat al busolei pana cand liniile de pe aceasta devin paralele cu liniile care indica directia nord de pe harta. In acest mod liniile de pe cadran vor indica nordul hartii. (Atentie! Nu vor fi neaparat orientate dupa nordul magnetic. Orientarea dupa nordul magnetic poate fi facuta ulterior sau inainte, dupa cum i se pare mai usor fiecarui utilizator). 3. Se orienteaza busola si harta dupa directia nordului magnetic. Pastrand busola pozitionata pe harta cum am explicat mai sus, rotim harta impreuna cu busola prin pivotarea corpului nostru, pastrandu-le nemiscate una fata de cealalta, pana cand acul magnetic de pe busola care indica nordul (cel de culoare rosie) va ajunge in pozitia nord indicata de liniile de pe cadranul busolei si cele de pe harta, adica va ajunge paralela cu acestea. In acest moment (cand acul magnetic al busolei pe directia nord e paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si liniile nordului de pe harta, indicand aceeasi directie spre nord) avem directia de mers intre locul unde ne aflam si locul unde dorim sa ajungem, aceasta fiind indicata de marginea busolei care uneste cele doua repere. Dupa ce am luat viza in directia dorita, pentru mentinerea directiei de mers este necesar sa ne luam un reper aflat in raza noastra vizuala si, bineinteles, aflat pe directia aratata de busola, reper care trebuie sa se distinga de celelalte emente din jur (o stanca impunatoare, un copac deosebit, o constructie, un varf daca distanta de parcurs este mare si vizibilitatea buna etc.). Reperul trebuie sa fie usor de vizualizat in timpul deplasarii si, de preferat, la o distanta cat mai indepartata, astfel incat urmarindu-l sa ne apropiem cat mai mult de locul vizat pe harta. In timpul deplasarii, busola trebuie mentinuta pe directia de mers, directie care e corecta doar daca acul busolei care arata nordul magnetic se mentine paralel cu liniile de pe cadran si harta. Daca citim insa unghiul de pe cadran (azimutul - unghiul format intre nordul magnetic si directia in care dorim sa ne deplasam), putem pastra directia de mers doar cu busola, fara a mai fi nevoie de harta si pe perioada deplasarii, dupa ce am stabilit viza. In momentul in care ajungem in dreptul reperului luat, pe directia de mers indicata in continuare de busola luam un alt reper. Si tot asa pana la destinatie. Reperele ne ajuta sa mergem in linie dreapta fara a avea abateri nordsud, lucru care cu siguranta s-ar intampla, caci abaterile mai inspre nord sau mai inspre sud fata de directia de mers nu le poate detecta acul busolei si cu cat distanta e mai lunga, aceste abateri pot fi suficient de mari incat sa nu mai gasim ceea ce cautam. Uneori, directia de mers intre 2 repere pe care o stabilim cu harta si busola nu poate fi urmata datorita terenului. Directia de mers se ia in linie dreapta, iar daca intre noi si locul unde vrem sa ajungem, pe aceasta linie se afla prapastii sau pereti de netrecut, acestea trebuie ocolite. Daca peste prapastia deschisa in fata noastra, pe directia de mers, putem lua un reper mare, vizibil (un varf, o stanca de neconfundat), atunci nu trebuie sa mergem in linie dreapta. Cautam varianta de

ocolire in siguranta a obstacolului si, odata ajunsi dincolo, cautam reperul nostru si, din dreptul lui, pe directia de mers aratata de busola luam un alt reper. E bine sa avem grija ca orice directie am urma, sa avem repere vizuale pe care sa le recunoastem, pentru a ne putea orienta. Daca tot ce stim sunt punctele cardinale indicate de buola, dar nu avem niciun alt reper pe care sa-l recunoastem pe harta (locul unde ne aflam, directia din care venim, un reper in teren aflat la o oarecare departare pe care sa-l regasim si pe harta, etc.), aflarea directie de mers cu ajutorul hartii se va putea face doar estimativ. Pentru ca aceasta directia sa fie precisa, trebuie sa avem cel putin 2 repere: directia Nord aratata de busola si inca un reper cunoscut in teren, pe care sa-l identificam si pe harta. Cu cat reperele cunoscute si identificate pe harta sunt mai multe, cu atat orientarea devine mai simpla. Nordarea Hartii Fixam busola pe harta si suprapunem liniile nordului de pe cadranul busolei cu liniile nordului de pe harta, apoi rotim harta si busola pana cand acul magnetic al busolei care indica nordul va deveni paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si, implicit, cu liniile hartii. Am observat ca unor persoane le e mai simplu asa: pozitioneaza liniile nordului de pe cadranul busolei in pozitie paralela cu acul magnetic al busolei, astfel incat sa indice nordul si, pastrand busola in aceasta pozitie, rotesc harta pana cand liniile nordului de pe harta devin paralele cu cele de pe cadranul busolei sau, mult mai simplu, indreptand nordul hartii in directia nord indicata de acul magnetic al busolei. Precizia e cu atata mai mare cu cat acul magnetic al busolei e paralel cu liniile nordului de pe harta, de aceea e recomanda nordarea hartii urmarind in intregime tehnica folosita mai sus (daca doriti o directie cat mai exacta, nu orientativa). Ideea e ca harta e nordata atunci cand directia nord indicata pe harta este aceeasi cu directia aratata de acul magnetic al busolei. In cazul utilizarii in orientare a busolei si a hartii, de asemenea, am observat ca unele persoane prefera ca mai intai sa nordeze harta si apoi sa stabileasca directia de mers in functie de reperele din teren identificate pe harta. Odata ce ati inteles ideea, puteti face cum doriti. Posibilitati sunt mult mai multe. Identificarea locului in care ne aflam folosind harta si busola Daca nu avem idee unde ne aflam, pentru e reusi sa descoperim pozitia noastra, trebuie sa recunoastem in teren un reper pe care sa-l regasim simbolizat si pe harta. Nordam harta cu busola si apoi pozitionam harta astfel incat nordul mentionat pe harta sa corespunda cu nordul indicat de buola si, tinand planul hartii in pozitie perpendiculara pe forta gravitationala, directia indicata de harta pentru reperul recunoscut trebuie sa corepunda si in teren. Tinand harta in acesata pozitie, linia imaginara intre locul de unde privim peste harta si reperuldin teren, va trebui sa intersecteze reperul respectiv pe harta. Astfel obtinem directia pe care ne aflam, aceasta fiind reprezentata pe harta intre segmentul din linia imaginara care uneste obiectul din teren si simbolizarea acestuia pe harta, segment aflat intre reperul simbolizat pe harta si marginea hartii. Pentru a afla exact unde suntem pe acest segment de linie imaginara identificat pe harta, avem nevoie de o aproximare a ditantei aeriene reale dintre obiectul recunoscut in teren si locul unde ne aflam. Sa presupunem ca estimam ca acesta ar fi la 1 km departare, iar scara hartii este 1:50000. Inseamna ca noi ne aflam in locul indicat pe harta care ar fi pe segmentul amintit mai sus, la o distanta de 2 cm, aproximativ. De asemenea, daca recunoastem un reper in teren, luam viza pe acel varf si unghiul azimut. Folosind acest azimut, pozitionam busola pe harta nordata, si respecand unghiul azimut, rigla busolei va desena o linie intre reperul recunoscut de noi si pozitia noatra pe harta. Pt a sti exact care e pozitia, aproximam distanta ca in exemplul anterior, calculam distanta pe harta in functie

de scara si vedem unde ar trebui sa fim. Precizia depinde de capacitatea de aproximare a distantei aeriene intre locul in care ne aflam si reperul luat. Pentru o siguranta mai mare, in locul indicat aproximativ pe harta ca ne-am afla, cautam simboluri pe care le-am putea recunoate in teren in jurul nostru (varf, sa, stanca izolata, curs de apa, poienita in padure, etc). Foarte util pentru determinarea zonei in care ne aflam este sa cautam in jur si unele repere clare ce pot fi identificate usor pe harta si pe teren, tinand de relieful zonei, altele decat cele mentionate pana acum, cum ar fi: cursurile de rauri/parauri, confluente, culmi, vai, sei/curmaturi prin urmarirea expunerii, directiei si/sau cursului. Observatie!Nu uitati ca buna functionare a busolei poate fi dereglata de obiectele metalice din jur. Imi amintesc ca odata, in Retezat, busola asezata peste harta care era pusa pe o masa, imi indica cu totul alta directie a nordului decat ma asteptam. Motivul era un cui din scandura mesei, care se afla sub harta, chiar langa busola.De asemenea, acul busolei poate fi dereglat si pe timp de furtuna. ORIENTAREA CU HARTA FARA BUSOLA In cazul in care nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta dorind sa gasim locul in care ne aflam, este necesara determinarea unor repere vizibile clar si pe care sa le recunoastem (un varf, o stanca izolata, o cabana, o localitate, o poiana in mijlocul padurii, etc.). In acest caz, sunt necesare minim doua repere recunoscute in teren si simbolizate pe harta. Dupa detectarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel incat pozitia reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor de pe harta (reorientata in noua pozitie). De exemplu, daca recunoastem doua varfuri in teren, trecute si pe harta, pozitionam harta astfel incat linia imaginara care in teren uneste cele doua varfuri sa fie paralela cu linia imaginara care le uneste pe harta. Astfel, nordul hartii va indica nordul geografic (am nordat harta) si vom sti punctele cardinale. Mai departe pozitia noastra o vo stabili prin aproximarea distantei fata de repere, tinand harta conform punctelor cardinale. Daca recunoastem locul unde ne aflam si un alt reper din teren, un varf de exemplu, pozitionam harta astfel incat varful mentionat pe harta sa fie pe directia varfului vazut in teren, fata de pozitia unde ne aflam. Odata pozitionata harta in functie de teren, se obtin punctele cardinale si daca dorim sa stim in ce directie trebuie sa mergem, e de ajuns sa urmam directia dintre locul unde ne aflam pe harta si locul unde trebuie sa ajungem, directie indicata de harta orientata conform punctelor cardinale. Continuarea traseului spre un alt punct de pe harta se face urmarindu-se ca pe parcurs harta sa fie reorientata dupa pozitia reperelor din jurul nostru, ca in exemplele anterioare. ALTE MIJLOACE DE ORIENTARE Dupa soare Atunci cand este senin, soarele poate fi un adevarat ghid al turistului. In tara noastra, la ora pranzului, ora 12, soarele indica intotdeauna Sudul. Cand rasare indica Estul, cand apune indica Vestul.

Intre rasarit si pranz urmeaza o directie intre Est Sud-Est Sud (in functie de ora si anotimp), iar dupa pranz pana la apus indica Sud Sud-Vest Vest, in functie de ora si anotimp.

Observatie! (de la Zoltan Hascsi - zoly) Rasaritul soarelui nu indica estul, respectiv apusul nu indica vestul decat exact in zilele echinoctiilor. In schimb ora cand soarele se afla in dreptul estului sau vestului este aceeasi tot timpul anului (cu conditia ca soarele sa fie deasupra orizontului). In zona de mijloc a Romaniei (pe unde ar fi Piatra Craiului) aceste ore aproximative sunt: Est: 6.30 (7.30) Sud-Est 9.30 (10.30) Sud 12.30 (13.30) Sud-Vest 15.30 (16.30) Vest: 18.30 (19.30) FOARTE IMPORTANT: in paranteza este ORA DE VARA! Este importanta precizarea, pentru ca traditional amiaza este la ora 12, insa ora de vara plus mica diferenta de 20-40 de minute intre amiaza traditionala si cea astronomica la longitudinea Romaniei fac ca in miez de vara, la ora 12.00 adica, soarele sa se afle la Sus-Sud-Est, atingand Sudul abia peste circa o ora si jumatate mai tarziu! Dupa luna: Luna rasare aproximativ la est si dispare (apune) la vest. In primul patrar, la ora 18 luna se afla aproximativ spre sud, iar la ora 24 spre vest. Atunci cand avem "luna plina", la ora 18 aceata se gaseste spre est, la ora 24 spre nord, iar la ora 6 spre vest. In ultimul patrar, la ora 24 luna se afla spre est, iar la ora 6 spre sud. Mai trebuie tinut seama si de faptul ca atunci cand luna are "forma de secera" si are colturile orientate spre stanga noastra - stand cu fata spre ea - atunci partea convexa ne indica vestul. Cand colturile lunii sunt indreptate spre dreapta noastra, atunci partea convexa indica estul.

Dupa steaua polara In timpul noptii se poate afla pozitia punctelor cardinale luandu-se in considerare faptul ca daca ne indreptam cu fata spre Steaua Polara aceasta ne va indica intodeauna Nordul. Steaua Polara se gaseste in constelatia "Carul Mic". Aceasta constelatie se identifica mai greu pe bolta stelara, de aceea, pentru descoperirea sa, se porneste de la constelatia "Carul Mare", folosind urmatoare ametoda: cu o linie imaginara unim cele doua stele aflate in spate - cele care formeaza osia in spate a carului (ultimele doua "roti"), apoi, luand in calcul de aproximativ cinci ori distanta dintre aceste doua stele, prelungim linia imaginara dintre cele doua stele (pe directia dinspre partea cu "oistea" carului mare) si vom descoperi steaua polara in varful "oistei" contelatiei "Carului mic". Steaua Polara indica Nordul. Pe baza observatiilor asupra unor obiecte sau fenomene din natura - Pe partea de nord, copacii au coaja neregulata, crapata, umeda si uneori acoperita cu muschi. - Inelele anuale de crestere observate la trunchiurile de copaci taiati sunt mai indepartate unele de altele in partea dinspre sud a trunchiului. - La copacii izolati sau la cei de la marginea padurilor, ramurile si frunzele sunt mai dese inspre sud si mai rare inspre nord (situatie specifica emisferei nordice). - Muschii acopera stancile si pietrele mari pe partea de nord a lor. - In partea de nord a poienilor din padure, iarba este mai deasa decat pe cea de sud. - Pe scoarta brazilor se afla rasina mai multa inspre sud. - Furnicile isi construiesc musuroaiele inspre partea de sud a copacilor. - Zapada se mentine timp mai indelungat in partea de nord muntilor, a cladirilor si a pomilor. - La bisericile ortodoxe altarele sunt indreptate spre est. - Crucile din cimitire sunt asezate in partea de vest fata de mormant. *** Poate ca la o prima citire, pentru cei neobisnuiti cu aceste tehnici, acestea vor parea tare incalcite. Insa, daca luati o harta si o busola si exersati cu ele, urmarind fiecare pas, o sa

vedeti cat de usor se face lumina. Sper ca turele de initiere sa nu ramana definitiv retrase de pe site, sa apara noi organizatori abili si cu dorinta de a impartasi si altora din cunostintele lor, iar aceste tehnici si multe alte lucruri folositoare sa fie explicate pe inteles. E mult mai simplu cand iti arata cineva si, la fata locului, te pune sa exersezi. De asemenea, exista riscul ca in anumite locuri sa nu fi fost foarte explicit; imi asum aceasta posibilitate. Tabelele explicative din acest articol au fost scanate din cartea "Schi alpin - Orientare Turism Montan", autori geroge Calinescu si Sorina Cernaianu, Reprografia universitatii din Craiova, 1999