Educatia pentru sanatate intre necesitate si realitate Gradele educatiei pentru sanatate Educatia pentru sanatate este o preocupare

de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic. Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea: vale (fi sanatos). Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic" (Schopenhauer). Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel: "sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii". Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament. Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale. Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi, au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin: tomografie computerizata (scanner), care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 13 mm. Tot atat de utile sunt: ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor. Educatia pentru sanatate are trei laturi: - cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii; - motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; - comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune "sa fie asigurata educatia pentru sanatate a populatiei

si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane". Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al prioritatii: cu cat interventia in "cariera sanatatii" este mai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace. Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii socialsanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale. Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate: functia sanogenica si functia preventionala. Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos. Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare. Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre cei 2 poli: sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din aceste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie. In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forme si mijloace. Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode (conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate metodele practico-aplicative. Gradele educatiei pentru sanatate: Educatia pentru sanatate de gradul 0, care reprezinta o parte componenta a formarii profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol detereminant in dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea vietii sociale cu o mai mare competenta in anumite probleme de sanatate. Educatia pentru sanatate de gradul I, cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice care trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu caracter predominant educativ, pentru ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea efectiva a educatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la nivelul tuturor treptelor sistemului instructiv-educativ. Educatia pentru sanatate de gradul II, inglobeaza ansamblul teoretic si practic al masurilor educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul este obtinerea unei cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si comportament adecvat promovarii sanatatii. Nu mai incape nici o indoiala ca, medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel: In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pentru o procreare normala. Vom constientiza mama, de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pentru a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pentru nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt, lipsit de microbi, se poate digera bine, deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului. In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice.

 In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ: arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pentru aceasta bolnavul: - se va prezenta periodic la medic; - va evita eforturile utile, emotiile; - va face exercitii recomandate de medic; - va respecta repausul la pat; - nu va consuma bauturi alcoolice; - va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate; - va lua cu regularitate medicamentele prescrise. In domeniul nutritiei, prevenirea obezitatii si a diabetului, prin: - evitarea stresului si sedentarismului; - evitarea traumelor psihice; - alimentatie corespunzatoare; - evitarea abuzului de medicamente; - respectarea regulilor de igiena; - suprimarea consumului de cafea si tutun, etc. In domeniul bolilor infectioase, prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin: - respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale); - spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei; - utilizarea unei vesele curate; - pastrarea alimentelor acoperite, ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute; - interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri); - dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice; - vaccinari periodice. Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi: prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale. Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin: - promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator, a localitatilor in care traieste si munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii; - formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica), la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice: igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc; - imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii; - aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului; - punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport), a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare; exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca: bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.

- promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv; - masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide, inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata. Asistentii medicali, devin din ce in ce mai mult consilieri pentru toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, consilieri ai sanatatii. Sfaturile oferite de acestia, vor trebui ascultate in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pentru sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala: ea angajaza raspunderea intregi societati. Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-sanitare, pentru a deprinde arta de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge, pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii. "Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pentru noi insine" si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila. Educaia pentru sntate se face i n ce privete: - strnutul; - tusea - folosirea batistei; - inchiderea colilor pe perioada epidemiilor de boli infecioase aerogene; - vaccinare; - alimentaie raional. Educaia sanitar se adreseaz: - bolnavilor pentru prentmpinarea bolii prin protecia cu dosul palmei sau batista n timpul tusei, utilizarea scuiprii; vesela i obiectele de toalet separate, respectarea recomandrilor medicului; - ntregii populaii: pentru a se feri de contaminare i pentru a se prezenta din timp la control. Educaia sanitar este dificil pentru c se ridic problema adoptrii regimului de via, de activitate i de alimentaie, s favorizeze evoluia bolii. Bolnavii trebuie s fie contieni c tot ce fac este numai pentru binele propriei persoane i c numai dac respect indicaiile prescrise vor putea avea o via normal alturii de semenii lor. Protecia muncii n seciile de penumologie, prevede purtarea mtilor de tifon n cursul unor procedee ca: schimbarea lenjeriei de pat, schimbarea bolnavului, executarea toaletei bolnavului, recoltarea sputei i a secreiilor nazofaringiene. Masca trebui s acopere atat gura, ct i orificiile nazale. Hainele de protecie se vor schimba ct mai des, iar nainte de a prsi serviciul se va face o baie/du i se va schimba mbrcmintea. Asistenta care ngrijete astfel de bolnavi, este bine s-i petreac timpul liber n aer curat, s se prezinte contiincios la controalele sanitare periodice i s aib un regim de via ordonat Recomandri la externare: - igiena riguroas, cu dezinfecie periodic a lenjeriei/veselei; - cura de repaus obligatorie; - aeroclimaterapie, are efect tonifiant fizic i psihic prin aerul curat, ozonat de munte i cadrul de frumusee natural; - camera moderat nclzit; - alimentaie bogat n calorii i vitamine.