P. 1
Inflatia Si Politici Antiinflationiste Original

Inflatia Si Politici Antiinflationiste Original

|Views: 512|Likes:
Published by g.m

More info:

Published by: g.m on May 31, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2014

pdf

text

original

INFLAŢIA ŞI POLITICI ANTIINFLAŢIONISTE

1

CUPRINS
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Inflaţia. Concept şi instrumente de măsurare……………….3 Factorii determinanţi şi cauzele inflaţiei…………………….5 Tipuri de inflaţie. Criterii de clasificare……………………..6 Efectele (costurile inflaţiei)…………………………………...9 Politici şi măsuri antiinflaţioniste…………………………...10 Ţintirea directă a inflaţiei…………………………………...12 Selecţie de grafice……………………………………………17 BIBLIOGRAFIE…………………………………………….21

2

inflaţia este indusă. 4. 2.de creştere generalizată a preţurilor. fenomenul numit inflaţie s-a definit. p. Editura Economică. În 1975.” Milton Friedman Fenomenul inflaţionist s-a făcut simţit în viaţa oamenilor încă de la începuturi sub diverse forme. se manifestă ca „fenomen bănesc”. Inflaţia reprezintă o scădere a valorii banilor în raport cu alte monede. Inflaţia reprezintă o creştere a rezervelor băneşti sau a veniturilor. Bronfenbrener şi F. inflaţia se defineşte ca fiind o creştere generalizată a preţurilor în condiţiile în care puterea de cumpărare a actorilor pe piaţă scade. în 1963. Inflaţia este o stare de generalizare a excesului de cerere. fie în sumă totală. Holzman prezentaseră patru definiţii preluate de H. în care ‚prea mulţi bani aleargă după prea puţine lucruri”. care au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieţii economice. Acest lucru se exprimă în termeni monetari prin faptul că preţurile bunurilor şi serviciilor cresc. Liviu Scutariu. 2008. D.E. De la începuturile manifestării sale şi până în zilele noastre.„ Inflaţia este acea formă de impozitare care poate fi impusă fără legiferare. Mihai Popescu. fie pe cap de locuitor. teorii şi politici economice. este mai rapidă decât o aşa-numită „rată inofensivă”.J. prin această trăsătură esenţială. 1 2 Alexandru Ţugui. Dacă şomajul apare când există o cerere excesivă de bani. Inflaţia. 2000. Editura Didactică şi Pedagogică.2 1. Anterior. Carmen Boghean. D. de un exces al ofertei de monedă. Frisch în lucrarea sa. adică prin preţuri din care au fost scăzute impozitele şi/sau este reversibilă. În literatura de specialitate. şi anume: 1. Concept şi instrumente de măsurare. se măsoară prin preţuri nete. Laidler şi M. M. Inflaţia reprezintă o creştere a nivelului preţurilor având şi următoarele caracteristici sau condiţii adiţionale: este anticipată de precizie. Bucureşti. Parkin definesc inflaţia ca fiind „fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor”.Concepte fundamentale. iar puterea de cumpărare a unei unităţi monetare scade.201 3 . Macroeconomie. p.9 Carmen Năstase. 3. sub raportul conţinutului şi formei de manifestare. sociale şi politice. cantitatea de bani (fizici şi de cont) creşte. dimpotivă.W. INFLAŢIA-Concepte. Bucureşti. A. măsurată prin cursurile de schimb valutar ori prin preţul aurului sau indicată de un exces de cerere pentru aur sau pentru valută la cursurile oficiale. duce (prin creşterea costurilor) la noi creşteri de preţuri. nu sporeşte gradul de ocupare a forţei de muncă şi nici producţia reală. 1 Studiul ştiinţific asupra fenomenului inflaţionist a fost realizat mult după ce procesul deprecierii banilor şi al creşterii preţurilor s-a instalat în societate.

Dar nu orice creştere a preţurilor este sinonimă cu inflaţia. controlată şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţului (preţurile continuă să crească. Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit. descrescător sau stabil. Dezinflaţia reprezintă un proces de reducere durabilă.  creşterea preţurilor trebuie să fie permanentă. Deflaţia reprezintă procesul monetaro-material ce se caracterizează prin reducerea pe termen lung a nivelului preţurilor.  creşterea preţurilor se produce neuniform şi nu afectează în aceeaşi măsură toate bunurile şi serviciile. teorii şi politici economice. reducere datorată unui ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a diminua presiunile asupra creşterilor preţurilor. INFLAŢIA-Concepte. Editura Economică.12 Carmen Năstase.  identificarea principalelor „victime”. permanentă. cât şi un aspect comun. În prezent inflaţia este măsurată (adesea doar apreciată) prin următorii indici şi coeficienţi: 3 4 Alexandru Ţugui. ea este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei bunurilor economice. fiecare din ele scoţând în evidenţă atât aspecte diferite. Acest lucru este important pentru că de indicatorii folosiţi ne putem forma o imagine asupra mărimii inflaţiei şi asupra trendului acesteia care poate fi crescător. cumulativă şi generalizată a preţului Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social.4 Natura inflaţiei contemporane poate fi evidenţiată şi prin compararea procesului respectiv cu cel al deflaţiei şi cu cel al dezinflaţiei. 2000. 2) deprecierea monetară (scăderea puterii de cumpărare a banilor) 3) creşterea anormală. acela că inflaţia se face cunoscută prin bani şi prin preţ la nivelul consumatorului şi prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic.64 4 . Măsurarea inflaţiei are ca scop:  estimarea ratei medii a inflaţiei. la un raport de stabilitate socotit normal. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE.Aceste definiţii acoperă majoritatea aspectelor inflaţiei. Se raportează creşterea la un sistem de referinţă. Una dintre cele mai dificile probleme pe care economiştii trebuie să o rezolve este măsurarea adevăratelor dimensiuni ale inflaţiei. şi anume.3 Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat prin următoarele aspecte: 1) creşterea masei monetare din circulaţie peste nevoile economice. anormală foarte puternică a preţurilor. 2007. p. care se exprimă prin creşterea generalizată a preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda existentă. Bucureşti. p. deoarece:  este vorba de o creştere puternică. dar într-un ritm mai lent).

Liviu Scutariu. 5 Carmen Năstase. în alte ţări.• • • • • • indicele general al preţurilor sau deflatorul PIB (PNB). o anumită cauză a jucat rolul principal în declanşarea unei inflaţii puternice autoîntreţinute. PIB. Mihai Popescu. iar şomajul creşte. indicele costului vieţii. Dacă guvernul creşte cheltuielile publice pentru a crea locuri de muncă. Carmen Boghean. Se raportează PIB socotit în preţurile perioadei curente la acelaşi indicator calculat în preţurile perioadei de bază. modificarea puterii de cumpărare a banilor. reflectă concepţia monetaristă cu privire la inflaţie: Prima cauză este dorinţa guvernului de a cheltui mai mult decât încasează. VN) de către masa monetară existentă în circulaţie şi care este disponibilă spre a fi cheltuită. Răspunsul dat de Friedman cu privire la creşterea masei monetare în circulaţie. 2008. se consideră drept cauză imediată a inflaţiei dezechilibrul pe care îl marchează inflaţia. apare inflaţia. A doua cauză a inflaţiei este dorinţa guvernului de a reduce şomajul şi a atinge „ocuparea deplină”. care a dat naştere politicii cu acelaşi nume. PN. Macroeconomie. Bucureşti. Creşterea dobânzilor descurajează investiţiile private. evoluţia masei monetare şi a vitezei de rotaţie a monedelor. Astfel Banca Centrală în dorinţa de a menţine rata dobânzii în anumite limite. PIB p1 PIB p 0 100 Factorii determinanţi şi cauzele inflaţiei. inflaţie care ajunge să mărească dobânzile mai mult decât dacă nu s-ar fi apelat la emisiunea monetară. A. se spune că guvernul trebuie să facva. o asemenea cauză nu a influenţat procesul în cauză. Pornind de la această cauză. se emite monedă pentru acoperirea deficitului bugetar. Milton Friedman face o distincţie între cauzele imediate şi cauzele pe termen lung ale inflaţiei. Se poate calcula un indice general de creştere a preţurilor care să ne dea măsura inflaţiei pe întreaga economie. ar putea fi acuzat populaţia de inflaţie. Pentru că impozitele nu pot să crească. măreşte masa monetară şi provoacă inflaţie. Cauzele şi factorii inflaţiei se individualizează în maniere diferite pe ţări şi grupe de ţări. adică de a creşte cheltuielile publice fără a creşte impozitele.204-205 5 . deci fără a beneficia de venituri suplimentare. devansarea creşterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PNB. p. între masa monetară excedentară în comparaţie cu volumul bunurilor şi serviciilor destinate pieţei. indicele preţurilor de consum.5 I PIB = 2. deoarece statul măreşte cheltuielile la cererea acesteia. în timp ce. în unele ţări.Concepte fundamentale. Cea de-a treia cauză în opinia lui Friedman este politica greşită a Băncii Centrale. Editura Didactică şi Pedagogică. Pe termen scurt. De fiecare dată când economia intră în recesiune. Se poate constata că.

varietatea şi eterogenitatea lor. b) Excesul de cerere solvabilă are ca efect inflaţia prin cerere. e) Creşterea costurilor care duce la creşterea preţurilor determină inflaţia prin costuri. d) Creşterea substanţială a creditului determină inflaţia prin credit. i) Creşterea preţurilor internaţionale la materii prime. a productivităţii factorilor de producţie şi/sau ratei profitului sunt considerate de economiştii neokeynesişti cauze ale inflaţiei.  Evoluţia cursului de schimb. dar se impune a explica care este mecanismul de declanşare şi desfăşurare a inflaţiei în funcţie de cauzele şi legăturile care există între aceste cauze şi formele de inflaţie generate de ele. g) Variaţia salariului nominal este considerată de economistul american J. h) Modificările specifice ale salariului nominal. Cauzele declanşării şi desfăşurării inflaţiei sunt numeroase.iar reducerea acestora antrenează reducerea venitului. în sensul că sporirea veniturilor nu este compensată de o creştere a producţiei de mărfuri obiectuale şi nonobiectuale a cărei urmare este inflaţia prin ofertă. c) Insuficienţa ofertei. aşa cum aprecia Michel Didier „a căuta vinovatul pentru inflaţie seamănă puţin cu a întreba care este. precum şi modul în care se reflectă în gândirea economică modernă şi contemporană obligă la stabilirea clară a acestora precum şi forma de inflaţie generată de fiecare dintre aceste cauze: a) Creşterea masei monetare prin emisiune excesivă de semne băneşti generează inflaţia prin bani.pâinea ale cărei preţuri au un impact important asupra inflaţiei). într-un râu. Nu orice creştere a costurilor duce însă la inflaţie. Aceştia departajează cauzelel inflaţiei în raport cu timpul: inflaţia pe termen scurt şi inflaţia pe termen lung. Principalii factori de influenţă asupra evoluţiei inflaţiei în România:  Evoluţia preţurilor produselor agro-alimentare. picătura de apă care le împinge pe celelalte”. Creşterea datorată îmbunătăţirii procesului tehnologic nu duce la inflaţie.6 Cu siguranţă este greu de epuizat toate cauzele inflaţiei. 6 Idem.  Evoluţia preţului ţiţeiului. p.208-209 6 . fenomen cunoscut sub numele de efect de avicţiune. combustibil şi energie duce la apariţia inflaţiei importate.  Evoluţia preţurilor produselor alimentare la produsele de bază (ex. Galbraith o cauză a inflaţiei care duce la creşterea costurilor salariale şi la apariţia inflaţiei prin salarii. K. f) Cauzele care se află în afara pieţei duc la apariţia inflaţiei structurale.

scăderea bruscă şi masivă a ofertei / producţiei etc.9 Inflaţia prin cerere este acea formă a infaţiei care este determinată de sporirea cererii agregate. apă. lipsa resurselor. p. inflaţia prin costuri. Mihai Popescu. Criterii de clasificare. a excedentelor balanţei de plăţi. Carmen Boghean.Concepte fundamentale. Cluj-Napoca. reorientarea structurii cererii de consum etc. cerere ce este determinată la rândul ei de creşterea veniturilor băneşti ale populaţiei. p. 2008. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE. constituindu-se într-un punct de plecare pentru o nouă creştere. Incapacitatea aparatului productiv de a răspunde cererii. respectiv schimbări în structura cererii neacoperite de mutaţii corespunzătoare şi imediate în structura ofertei / producţiei (ca urmare a unor grave dezechilibre existente în economie. Macroeconomie. Evoluţia preţurilor reglementate cu impact direct asupra consumului populaţiei (ex. inflaţia importată şi inflaţia structurală.7 3. Monedă şi credit. îmbogăţirea conjuncturală a anumitor grupuri sociale sau schimbări bruşte şi esenţiale ale anticipărilor privind preţurile. Inflaţia se poate măsura fie la modul absolut. fie la modul relativ. p. Aceasta apare în fapt drept principala cauză a inflaţiei • 7 Carmen Năstase.65 Teodor Roşca. respectiv creşterea înclinaţiei spre consum inclusiv prin detezaurizare (populaţia recurge la cheltuirea economiilor anterioare). 2007.)  Evoluţia produselor care compun inflaţia de bază. Inflaţia este un fenomen cumulativ în sensul că o creştere prezentă a preţurilor se adaugă unei creşteri anterioare. A. Aceasta poate avea la bază modificarea relativă a sistemului de preţuri (modificare nu neapărat de natură inflaţionistă).214-215 8 9 Carmen Năstase. energie electrică. veniturile sau remunerarea economiilor.269 7 . Editura Didactică şi Pedagogică. în care creşterea cererii globale are la bază o majorare a ofertei de monedă (a creaţiei monetare) datorită creşterii creditelor în economie.). a creşterilor de venit. Principalele cauze ale inflaţiei prin cerere: • Scăderea înclinaţiei spre economisire. etc.8 a) Din punct de vedere al cauzelor care determină inflaţia se pot delimita: inflaţia prin cerere. gaze naturale.  Inflaţia prin cerere îşi are izvorul în dezechilibrul între cerere şi ofertă. Bucureşti. care depind la rândul lor de situaţia economică şi social-politică a ţării. Tipuri de inflaţie. 1996. Adică. insuficienţa capacităţilor de producţie. Liviu Scutariu. Casa de editură „SARMIS”. energie termică. Cererea globală (de consum şi de investiţii) nu depinde numai de factori economici ci şi de factori social-politici. cererea de consum depinde şi de nivelul de cultură şi civilizaţie. după teoria” bulgărelui de zăpadă”.

Editura Didactică şi Pedagogică. INFLAŢIA-Concepte. consumatorul şi partenerii din aval / amonte acceptă în fapt creşterea preţurilor. De asemenea cu cât cererea pentru bunurile importate este mai inelastică. Carmen Boghean. Bucureşti. 12 Inflaţia importată pătrunde pe următoarele căi: ∼ Importurile de produse şi îndeosebi de materii prime. apare spirala preţ – salariu (susţinută de negocierile cu sindicatele) şi tendinţa de transfer al acestor influenţe ale costurilor către consumatorul final sau partenerul din aval.Concepte fundamentale. teorii şi politici economice.221-223 11 Alexandru Ţugui. Mihai Popescu. A. Macroeconomie. cu atât impactul asupra inflaţiei interne va fi mai mare. 11 Inflaţia prin costuri (prin ofertă) apare în situaţia în care costurile de producţie cresc independent de cererea agregată.Concepte fundamentale. 2008. etc. p. Liviu Scutariu. care duc la creşterea preţurilor ca urmare a preţurilor de import. pentru a diminua costurile totale. energiei. Dacă agenţii economici se confruntă cu o inflaţie prin costuri. Editura Didactică şi Pedagogică. fără a putea fi anticipată această evoluţie. Bucureşti.10  Inflaţia prin costuri se caracterizează prin faptul că apare ca urmare a măririi costurilor pentru intrările din economie (creştere datorată pretenţiilor salariale sau anumite situaţii conjucturale la preţurile materiilor prime. ci numai prin preţ. sau preponderent prin cantităţi.42 12 Carmen Năstase. Deoarece salariile reprezintă un element al costului. Macroeconomie.219-225 8 . 2008. p. Bucureşti. Situaţia căpătând caracter de generalizare la scara întregii economii. Editura Economică. diminuarea ofertei va antrena creşterea preţurilor. pentru că într-o atare situaţie reglarea cererii şi a ofertei nu se mai poate face prin cantităţi.). Mihai Popescu. ele vor răspunde parţial prin creşterea preţului de vânzare şi parţial prin reducerea volumului activităţii.prin cerere. ∼ Variaţia cursurilor de schimb. 10 Carmen Năstase. ∼ Circulaţia liberă a capitalurilor între ţări etc. p. Liviu Scutariu. A. Principalele cauze care determină apariţia inflaţiei prin costuri sunt: • Creşterea salariilor nominale: sub presiunea marilor sindicate. majorarea salariilor de sindicat determină ulterior creşterea salariilor şi celorlalţi salariaţi (care nu sunt membri ai marilor sindicate). Carmen Boghean. firmele vor fi obligate să reducă nivelul output-ului lor oferit pieţei. • Creşterea preţurilor la materiile prime şi la energie determină creşterea costurilor totale şi a preţurilor. Impactul asupra creşterii preţurilor este cu atât mai mare cu cât ponderea bunurilor importate (sau a bunurilor autohtone ce folosesc materii prime importate) în oferta totală este mai mare.  Inflaţia importată presupune faptul că odată cu creşterea preţurilor materiilor prime şi bunurilor finale importate va avea loc concomitent şi creşterea preţurilor interne. 2000. În condiţiile în care cererea este constantă. Astfel.

prin susţinerea unor sectoare.  c) După intensitatea cu care se manifestă procesul inflaţionist:  Inflaţie târâtoare (latentă) – exprimată printr-un ritm mediu anual de creştere a preţurilor de consum de până la 3%. putând conduce chiar la dublarea preţurilor în decurs de un an (deci creşteri de 100%).  Inflaţia deschisă (moderată). în general. Cluj-Napoca. rata medie a dobânzii creşte vertiginos. iar pe de altă parte. În ţările dezvoltate se manifestă doar episodic. Eliminarea efectelor generate reclamă eforturi financiare mari. care apare atunci când creşterea economică vizează utilizarea deplină a forţei de muncă şi a capacităţilor de producţie. În condiţiile acestei forme de inflaţie se manifestă o mare încredere în monedă.  Inflaţia galopantă (cu două cifre). Inflaţia penuriei presupune existenţa unei cantităţi insuficiente a ofertei. printr-o rigiditate a economiei. Această formă de inflaţie este sursa unor ample dezechilibre în economie. viteza de rotaţie a banilor se accelerează. Agenţii economici au tendinţa de a încheia contracte pe termen lung.această formă este caracteristică ţărilor slab dezvoltate.13 b) După locul şi modul de manifestare:  Inflaţie a abundenţei . Inflaţie a penuriei .această formă a inflaţiei este caracteristică ţărilor dezvoltate având la origine îndeosebi cauze monetare. p. o parte din economii sunt sustrase investiţiilor productive şi orientate spre operaţiuni speculative. fiind convinşi că preţurile bunurilor pe care le vând şi le cumpără vor cunoaşte evoluţii previzibile şi moderate. iar ca regulă generală productivitatea factorului muncă depăşeşte creşterea salariilor este o formă a inflaţiei care permite creşterea economică neinflaţionistă şi este specifică ţărilor foarte dezvoltate. Evoluţia economiei devine preocupantă pentru toate categoriile de agenţi economici. Casa de editură „SARMIS”. pe de o parte. caracteristică unor creşteri de preţuri de peste 15% anual şi care este specifică. 13 Teodor Roşca. Inflaţia structurală determinată de dispariţia mecanismelor obiective de reglare a economiei şi introducerea unor mecanisme subiective în politica economică. Aceasta se manifestă. ţărilor dezvoltate şi doar sporadic în ţările dezvoltate. 1996. fiind însă un criteriu de performanţă pentru ţările slab dezvoltate şi pentru cele în tranziţie. caracterizată printr-o creştere generalizată a preţurilor de 5-10% anual. Acest fenomen presupune existenţa în circulaţie a unei cantităţi prea mari de bani în raport cu o cantitate mare de bunuri şi servicii. În asemenea situaţie moneda naţională cunoaşte o rapidă scădere a puterii de cumpărare. Monedă şi credit.269-270 9 . printr-o dezvoltare prea rapidă a economiei. surplusul de bani apare la o cantitate mică de bunuri şi sevicii.

după ce s-a încasat un beneficiu real. ca şi de capacitatea guvernelor de a cunoaşte şi a controla procesul. se poate spune că orice formă de inflaţie are o serie de efecte generale. 2008. Efectele (costurile inflaţiei) Efectele inflaţiei diferă de la o perioadă la alta. acestea fiind rezultatul unor schimbări radicale în viaţa economică şi politică a unei ţări. procesul antrenează fuga de lichidităţi şi preferinţa exagerată pentru plasamente în bunuri durabile neproductive. Acest efect se manifestă doar în termeni reali. Restituirea creditelor se face în bani devalorizaţi. Hiperinflaţia începe în luna în care creşterea preţurilor depăşeşte 50% şi se determină în luna anterioară scăderii preţurilor sub această limită. o parte importantă din tranzacţii efectuându-se sub formă de troc modern (barter) sau în monedă alternativă. efecte. În acest caz cererea de monedă naţională scade considerabil. procesul inflaţionist favorizează adaptarea unităţilor rămase la exigenţele impuse de progresul tehnic şi de mecanismele pieţei. Megainflaţia. Un prim astfel de efect constă în diminuarea puterii de cumpărare a monedei. În condiţiile unei deprecieri inflaţioniste a banilor – egală sau mai mare decât rata dobânzii – cei care îşi desfăşoară activitatea cu resurse împrumutate ajung să folosească creditele în mod gratuit. deoarece nominal are loc o creştere a cantităţii de bani la populaţie. proces ce afectează diferit şi inegal agenţii economici. Ea face aceasta prin presiunea permanentă pe care o exercită în avans. În aceiaşi termeni. Ca şi recesiunea economică. în primul rând. asupra resurselor productive.  Hiperinflaţia.14 4. p. denumire relativ nouă. Creşterile de preţuri se situează între 100% şi 500% anual. pozitive. Mihai Popescu. apărut atunci când inflaţia depăşeşte pragul inflaţiei gaopante. Bucureşti. Inflaţia redistribuie avuţiile existente şi schimbă sensurile utilizării lor. În acest mod. Hiperinflaţia viciază corelaţiile dintre preţurile diferitelor mărfuri. Este vorba. peste care nu se poate trece cel puţin un an. Liviu Scutariu. în funcţie de forma şi intensitatea acesteia. ea favorizează înclinaţia spre consum şi restricţionează înclinaţia spre economii. Macroeconomie.226-227 10 . se pune şi problema împrumuturilor de stat. de efectele inflaţiei moderate şi controlate. ce reflectă un fenomen inflaţionist foarte accentuat şi greu de stăpânit de către autorităţile guvernamentale. Pornindu-se de la principiul conform căruia procesele economice se definesc prin funcţiile lor. Editura Didactică şi Pedagogică. caracterizată prin creşteri ameţitoare ale preţurilor. A. Specialiştii susţin şi argumentează că inflaţia galopantă (hiperinflaţia) cu trend crescător de durată şi insuficient controlată reprezintă un factor dezorganizator al oricărei economii.Concepte fundamentale. Salariul real al unei persoane în condiţii de hiperinflaţie se poate reduce cu până la 50%. Eliminând unităţile parazit sau capacităţile uzate moral. Inflaţia deblochează (sau poate debloca) mecanismul economic. îngreunând 14 Carmen Năstase. Inflaţia îndepărtează din circuitul activ o parte a banilor. Carmen Boghean. inflaţia pune de acord capacităţile de producţie existente cu nevoile reale de consum. de politicile economice promovate. populaţia creditoare rămânând cu obligaţiile de stat devalorizate. menite să asigure mersul normal al economiei de piaţă. concomitent cu scăderea puterii de cumpărare. în general.

Carmen Boghean. cu atât firmele vor întâmpina dificultăţi în procesul de previzionare a costurilor şi încasărilor. Nici unul dintre agenţii economici nu poate controla inflaţia în ansamblu. Agenţii economici individuali şi agregaţi sunt. capacitatea unităţilor de a-şi adapta deciziile la noile situaţii apărute sau aşteptate face parte din regulile generale de joc ce definesc economia de piaţă contemporană. va accepta o creştere a costurilor salariale cu cel mult 5%. Inflaţia potenţează incertitudinea şi riscul în economie. Având ritmuri inegale pe ţări şi timpi diferiţi de declanşare. Bucureşti. p. hiperinflaţia subminează sistemul de impunere fiscală. unii analişti ai fenomenului au arătat că este «dezordinea dezordinilor oricărei economii». doar segmente ale dezechilibrului macroeconomic arătat. Dacă inflaţia dintr-o ţară este mai mare. Inflaţia galopantă cu trend crescător descurajează investiţiile productive şi orientează resursele băneşti spre acţiuni speculative curente. inflaţia redistribuie veniturile şi avuţia de la persoanele cu venituri fixe şi cu poziţii slabe în sistemul economic spre cele care deţin puterea economică şi o folosesc pentru a obţine venituri mari.Concepte fundamentale. dimpotrivă. acestea având un impact notabil asupra producţiei. După cum se ştie. Patronatul. Inflaţia excesivă duce la decăderea societăţii civile în general. fiecare în parte. A. În aceste condiţii. Cu cât rata inflaţiei este mai mare şi înregistrează fluctuaţii mai puternice.sau anulând posibilitatea efectuării calculelor de eficienţă şi de rentabilitate. de la deflaţie la inflaţie. Agenţii economici pot însă să-şi adapteze comportamentul la starea şi sensul procesului şi să ia decizii privind afacerile lor în raport de anticipările ce se conturează în societate. ca şi de anticipările sale proprii.15 Politici şi măsuri antiinflaţioniste Inflaţia a fost şi a rămas un proces preponderent negativ. Avându-se în vedere faptul că procesul inflaţionist presupune treceri permanente de la inflaţie moderată la hiperinflaţie.228-229 11 . un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare în economia reală. Referindu-se la o asemenea formă de inflaţie. astfel. deteriorarea cursului monedei sale. ca şi posibilitatea comparării acestora în timp şi spaţiu. comparativ cu partenerii ei comerciali. atunci rezultatul ei va fi deteriorarea balanţei de plăţi a acelei ţări. procesele inflaţioniste accentuează oscilaţiile cursurilor valutare. Macroeconomie. Oricare ar fi forma ei. generează corupţie şi degradare în cadrul instituţiilor sociale. 2008. cu efecte negative pentru economiile naţionale cu monede neconvertibile. Liviu Scutariu. Rata anticipată a inflaţiei este unul din parametri de care ţin seama agenţii economici în dimensiunea activităţilor. sindicatul negociator va fi dispus să accepte o creştere de salarii de cel puţin 5%. de la inflaţie galopantă la una lentă şi controlată de factorii responsabili mandataţi. Efectul general negativ al unei asemenea orientări a economiilor este evident. Politicile antiinflaţioniste se grupează după mai multe criterii: (a) După intensitatea şi sensul procesului: 15 Carmen Năstase. generând dezechilibre în plan mondial şi zonal. Numai că ei pot să gestioneze. Antrenând sărăcirea clasei de mijloc. ca respectivele costuri să nu fie majorate în termeni reali şi să nu afecteze profitul. Editura Didactică şi Pedagogică. Să mai presupunem că ambele părţi – sindicatul şi patronatul – anticipează o rată a inflaţiei. preocupaţi să evite efectele negative ale procesului. ceea ce ar însemna menţinerea salariului real la nivelul anterior. deci şi profiturilor. o societate decade atunci când clasele de mijloc îşi pierd locul şi rolul lor de factor de echilibru. Mihai Popescu. Să presupunem că într-un sector se derulează o negociere de salarii. de 5%.

În asemenea condiţii.  Politicile monetare se bazează fie pe modificarea ofertei de monedă. devalorizarea luând proporţii vertiginoase şi necontrolate. măsuri menite să restrângă activitatea şi puterea sindicatelor. Totodată. procesul arătat poate fi susţinut prin demararea unor politici de 12 . paradoxal. Deci. fie a celor monetare. semidispariţia monedei legale. creşterea indemnizaţiilor de şomaj. respectiv cu hiperinflaţia şi efectele ei. Restrângerea arătată se poate obţine printr-o serie de căi: diferite forme de control asupra preţurilor. se poate ajunge şi prin ridicarea ratei dobânzii şi scumpirea creditului. În plus. astfel încât să rezulte mai puţină lichiditate. fie pe cea a ratei dobânzii. cantitatea de monedă creşte exponenţial.  Politicile fiscale de combatere a inflaţiei presupun modificarea cheltuielilor publice şi sau a veniturilor din impozite şi taxe. conform căreia hiperinflaţia se caracterizează prin următoarele: deficitul bugetar atinge sume colosale. Se au în vedere îndeosebi acele măsuri de protecţie socială cum sunt: indexarea salariilor la inflaţie. în aceste condiţii se folosesc într-o măsură mai mare instrumentele macroeconomice de normalizare a procesului. Aceasta contribuie la oprirea diminuării ofertei agregate şi chiar la creşterea acesteia. Măsurile arătate sunt tipice pentru politica deflaţionistă. Autoritatea monetară poate reduce cererea agregată prin diminuarea ofertei de monedă. (b) După doctrina social-economică ce stă la baza lor:  Politicile de control a cererii agregate (demand-side)  Politicile de stimulare a ofertei agregate (supply-side). imprimeriile lucrând zi şi noapte pentru a furniza în cantităţi industriale bilete de bancă din ce în ce mai devalorizate. factorii care intervin sunt agenţii macroeconomici specializaţi. Politicile cererii agregate se derulează cu folosirea preponderentă fie a instrumentelor fiscale. tipărirea biletelor de bancă alimentând peste 95% bugetul de stat. Să acceptăm ideea cu largă circulaţie. moneda naţională pierde orice valoare în comparaţie cu monedele-valute. dintre debitori şi creditori etc. Cererea agregată poate fi redusă prin diminuarea şi temporizarea cheltuielilor guvernamentale sau prin ridicarea nivelului impozitelor şi taxelor. ridicare ce are ca efect reducerea cheltuielilor de consum personal (partea principală a cererii agregate). Dacă împrumuturile scad. politici de promovare a concurenţei şi de control al concentrărilor economice. (c) După metodele şi instrumentele folosite etc. la acelaşi efect.  politici de prevenire a hiperinflaţiei şi de menţinere a inflaţiei moderate (normale) sub controlul factorilor responsabili. este vorba de măsuri de politică economică menite să asigure revenirea la confruntarea “normală” dintre vânzători. atunci şi cheltuielile de consum vor fi mai mici. care îşi propun să stabilizeze procesele macroeconomice şi să deschidă calea relansării creşterii şi dezvoltării economice. o asemenea multiplicare maschează. a pensiilor etc. politici de luptă cu criza inflaţionistă. monedă care nu mai inspiră nici o încredere din partea cetăţenilor. De asemenea. Procesul poate fi demarat şi întreţinut prin restrângerea influenţelor monopolurilor asupra preţurilor şi veniturilor. suplimentarea veniturilor categoriilor defavorizate. Politica antiinflaţionistă de stimulare a ofertei are drept scop reducerea ritmului de creştere a costurilor.

bnro. 2007.  restrângerea dominanţei fiscale.ţintele de inflaţie sunt anuale (decembrie/ decembrie) şi se stabilesc pe un orizont de timp de doi ani.5 4.0 4.16 Ţintirea directă a inflaţiei Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei.ro/Raportul-asupra-inflatiei-3342.6.0 .aspx 13 .  însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare.8.  relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile.0 .  sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale. p.69-70 http://www. inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei. Concomitent au fost satisfăcute şi celelalte cerinţe şi criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:  coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE.5 5. acordarea de subvenţii firmelor ce investeşte în utilaje performante etc. martie 2005: Preparations and Prerequisites for the Introduction of Inflation Targeting in Romania).5.5 . 17 2005 2006 2007 16 Ţinta de inflaţie 7.  acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia. a cărei ultimă etapă a constituit-o crearea şi testarea funcţionării cadrului de analiză economică şi de decizie a politicii monetare specific ţintirii directe a inflaţiei (Prezentare.0 3.). Ţintele de inflaţie În condiţiile în care economia românească se află într-un proces de dezinflaţie . Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării noii strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică acordată de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei. precum şi a ariei şi intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare. după finalizarea unui proces de pregătire.0 Intervalul de variaţie 6. Aceasta a fost adoptată în august 2005.creştere a productivităţii (stimulente fiscale. încurajarea cercetării-dezvoltării.0 17 Carmen Năstase.  conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie monetară.  întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) şi de facto a BNR. derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară.ritmul de inflaţie sustenabil pe termen mediu şi compatibil cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor nefiind deocamdată atins .

În fapt.5 %.5 . • Veniturile reale ale populaţiei au scăzut la un nivel fără precedent în ultimii 8 ani Scăderea veniturilor populaţiei a înregistrat 13. BNR se simte cea mai neputincioasă în faţa incoerenţei politicilor fiscale şi a bătăliei politice. cu tot ce presupune mai rău asta. se spune în raportul BNR. Românii şi-au pierdut încrederea că situaţia se va repara în grabă.4. "Perspectivele financiare incerte şi nivelul atractiv al dobânzilor bancare au reorientat populaţia către instrumente de economisire pe termen mai lung.5 3. se mai arată în raport. Dar să le luăm pe rând.2008 2009 2010 2011* 3. a structurii cheltuielilor şi a accesului la surse de finanţare.5 2. în contextul restrângerii resurselor financiare dar şi al deteriorării aşteptărilor populaţiei.18 De împiedicat în lupta cu preţurile. mai spune Isărescu.0 2. Deşi nu îşi permite să o spună explicit.5 .5 2.0 .5 3.0 * Ţinta asumată va fi discutată cu guvernul Cine împiedică BNR să atingă ţinta de inflaţie şi cine o ajută? Raportul asupra inflaţiei. pe scurt. anualizat. evoluţiile bugetare recente confirmă creşterea dificultăţilor de realizare a ţintelor programate. rezultat fără precedent în ultimii 8 ani. 18 http://economie. în privinţa deficitului. De ce trebuie să ne temem? • Riscul politic Abateri semnificative de la contractele de finanţare încheiate cu FMI şi UE reprezintă un factor de risc major. Datele oficiale confirmă că venitul disponibil al populaţiei a scăzut în termeni reali cu -6.hotnews.8 . spun autorii Raportului asupra inflaţiei. după cum îi spune guvernatorul Isărescu.2% în termeni anuali. În lipsa unui program ferm de redresare ne putem aştepta la inflamarea aşteptărilor de depreciere a monedei naţionale". dar şi a populaţiei cu privire la ameliorarea propriei situaţii financiare. "Climatul politic instabil de pe parcursul ultimelor săptămâni poate genera derapaje ale politicii fiscale şi de venituri şi poate întârzia adoptarea reformelor structurale necesare.4. riscurile ca preţurile să crească sunt mai mari decât şansele de scădere a lor.8 3. "Climatul politic instabil".4. inconştienţa politicienilor noştri poate lăsa economia în off-side.4. iar oamenii se feresc să se îndatoreze Cauza? Prudenţa băncilor. volumul depozitelor la termen nou constituite fiind de peste 2 ori mai mare decât cel din perioada corespunzătoare a anului precedent".ro/stiri-finante_banci-6427701-cine-impiedica-bnr-atinga-tinta-inflatie-cine-ajutaraportul-asupra-inflatiei-scurt. • Băncile se tem să crediteze.htm 14 . se spune în Raportul Băncii Naţionale. Din păcate.8 2.

În cazul leului. 15 . Mişcările cursului de schimb nu au fost perturbate de reducerile succesive ale ratei dobânzii de politică monetară şi nici de împrumuturile în valută efectuate în acest interval de MFP pe piaţa internă. evoluţia reflectând impactul opus al factorilor care îl determină. în vederea reducerii costurilor aferente. pe de o parte. Pe de altă parte. • Creditele acordate companiilor Datele furnizate de CRB sugerează însă faptul că volumul creditelor noi a continuat să se mărească în raport cu perioada precedentă în toate domeniile de activitate. Acestora li s-a asociat majorarea la un nivel record a deficitului tranzacţiilor valutare ale rezidenţilor. ulterior. presiunile de depreciere au fost cauzate de sporirea incertitudinilor economiei. Cauzele sunt scăderea accesului sectorului nebancar la finanţarea externă. În acest context. atingând în august cea mai mică valoare din ultimele şapte luni. • Somajul . dinamica valorii adăugate brute coborând la -14.• Construcţiile . Scăderea numărului de locuri de muncă vacante reiese atât din declaraţiile agenţiilor private de recrutare. menţinerea cererii de bunuri şi servicii la niveluri scăzute a inhibat crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia de personal. pe fondul persistenţei riscului deteriorării portofoliului de credite al băncilor. Astfel. cât şi din datele statistice furnizate de ANOFM. Evoluţia ar putea fi însă supraestimată într-o anumită măsură. • Cursul de schimb Cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil în iulie şi august. cursul de schimb leu/euro a oscilat într-o bandă extrem de îngustă de variaţie – evoluţie decuplată de trendul de întărire faţă de euro pe care l-au urmat principalele monede din regiune – volatilitatea sa rămânând semnificativ mai redusâ decât cea consemnatâ în zona Europei Centrale şi de Est. cu excepţia agriculturii. a celor politice. relativa temperare a volatilităţii cursului de schimb. scăderea ratelor dobânzilor la majoritatea împrumuturilor noi ale populaţiei şi ale societăţilor nefinanciare. fără a mai face publică intenţia de angajare. ca efect al ieşirii din recesiune al unor economii din Vest. rulajul pieţei valutare interbancare s-a comprimat. apetitul global pentru risc a crescut în această perioadă. atribuibil în mare parte operaţiunilor de repatriere a profiturilor de către unele mari companii prezente pe piaţa locală.2 % – prima variaţie anuală negativă începând cu trimestrul IV 1999. având în vedere faptul că a fost observată extinderea practicii companiilor de a derula activităţi de recrutare prin utilizarea bazei de date proprii. din cauza adâncirii recesiunii din România şi a scăderii substanţiale a interesului pentru tranzacţii financiare în valută.majorarea numărului de angajări fără forme legale În lunile iulie-august 2009. dar mai ales continuarea practicii de renegociere a contractelor.cea mai abruptă traiectorie Construcţiile au descris cea mai abruptă traiectorie descendentă. în contextul amplificării tensiunilor sociale şi.

s-au observat semnele unui reviriment al activităţii economice la nivel global. • Bugetul..Firmele din industrie. ceea ce poate avea un impact nefavorabil asupra potenţialului de creditare a sectorului privat (efect de evicţiune). creşterea economică internă ar putea să cunoască o redresare mai lentă. din cauza presiunilor în creştere ale cererii. dar. volumul împrumuturilor noi acordate acestui segment în lunile iunie şi iulie fiind cel mai mare de la începutul anului 2009. • Economia românească. îmbunătăţirea colectării acestora sau modificarea bazei de impozitare. exercitând presiuni dezinflaţioniste suplimentare. necesare pentru a determina creşterea veniturilor bugetare. 16 . nivelul acestor tranzacţii s-a menţinut la o valoare de circa patru ori mai mică decât cele înregistrate în urmă cu un an. Un astfel de scenariu ar putea încetini scăderea preţurilor. Este de aşteptat că adoptarea unei astfel de măsuri să aibă un impact nefavorabil imediat asupra inflaţiei IPC. Pe de o parte. totuşi. este încă prea devreme pentru a anticipa dacă aceste evoluţii recente vor conduce spre o redresare susţinută şi într-un ritm alert a activitătii economice la nivel mondial sau dacă efectele crizei financiare globale vor persista o perioadă mai lungă de timp conducând la o revenire mai lentă. în condiţiile unei evoluţii mai favorabile a cererii externe pentru produsele româneşti este posibilă o redresare mai rapidă a activităţii economice interne decât cea presupusă în scenariul de bază al proiecţiei. în condiţiile unei cereri externe mai reduse pentru produsele autohtone. fie iniţierea unor măsuri compensatorii. servicii şi construcţii au consemnat cele mai consistente fluxuri de credite noi din luna octombrie 2008 până în prezent. valoarea înregistrată în cazul primelor două sectoare atingând chiar două recorduri absolute consecutive (în lunile iunie şi iulie). Există posibilitatea ca instituţiile financiare şi investitorii să îşi păstreze aversiunea relativ ridicată la risc şi să contribuie astfel la menţinerea unui nivel relativ scăzut al activităţii economice la nivel mondial. Cu toate acestea. • Criza globala e pe sfârşite. Pe partea de venituri.. Într-o astfel de situaţie. Ungaria şi ţările baltice – Letonia. În ceea ce priveşte majorarea impozitelor şi taxelor. Lituania şi Estonia). soluţiile pentru redresarea deficitului bugetar sunt reprezentate de majorarea unor categorii de impozite şi taxe. În perioada recentă. măsurile corective s-ar putea referi de exemplu la majorarea taxei pe valoarea adaugată (o astfel de soluţie a fost adoptată recent în Germania.soluţia să fie majorarea unor taxe? Necesarul de resurse pentru finanţarea unor deficite bugetare excesive ar impune fie apelarea într-o mai mare măsură la piaţa internă.o redresare mai lentă. Şi creditarea populaţiei pare să se fi ameliorat. dar şi a inflaţiei din ţările ieşite din recesiune.

Selecţie de grafice Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC şi intervalul de incertitudine asociat 17 . În eventualitatea unui reviriment susţinut al cererii la nivel global şi într-o perioadă de timp mai scurtă decât se anticipează în prezent se poate produce o creştere suplimentară a preţului proiectat al petrolului şi implicit a preţurilor combustibililor.În strânsă legătură cu incertitudinile cu privire la intervalul de timp necesar relansării economiei mondiale şi cu intensitatea acestui proces se află şi modul în care vor evolua pe perioada proiecţiei preţurile petrolului şi ale altor materii prime pe piaţa internaţională.

7 T2 200 9 5.9 T4 2009 3.2 ± 1.5 ± 0.9 T3 200 9 4.2 2.Perioada Ţinta Efectiv/Prognoză* (% ) Interval de incertitudine (%) T1 200 9 6.7 ± 1.4 * Sfârşit de perioadă Sursa: INS.1 ± 2. 5 T1 2010 T2 2010 T3 2010 T4 2010 3.5 2. 5 2.1 ± 2. calcule BNR Inflaţia anuală Core2 18 .2 2.3 ± 2. 1 2. 8 2.5 4.6 T1 2011 T2 2011 T3 2011 3.6 ± 1.2 ± 2.

4 T3 200 9 5.Perioada Efectiv/Prognoză* (% ) * Medie trimestrială Sursa: INS.8 ) * Medie trimestrială Sursa: INS. calcule BNR Inflaţia anuală a preţurilor combustibililor 19 .7 T1 201 1 1.3 T2 2010 2.7 T3 2009 4.3 T1 2010 2.4 T2 201 0 2.4 Inflaţia anuală a preţurilor administrate Perioada T1 2009 T2 2009 7.7 T4 201 0 1.3 T2 201 1 1.9 T1 201 0 3.9 T4 2010 2. calcule BNR T1 200 9 7.4 T4 2009 4.8 T4 200 9 4.3 T3 2011 1.2 T3 2010 2.7 T1 2011 2.3 T3 2011 2.4 T2 2011 2.3 Efectiv/Prognoză* (% 7.0 T2 200 9 6.9 T3 201 0 2.

2 T1 2011 1.7 T1 2010 10.1 T2 2010 -4.8 T1 2010 -4.6 Deviaţia PIB 20 .9 T1 2011 9.0 T3 2011 2.1 T4 2009 -2.7 T2 2011 3.0 T2 2009 3. calcule BNR T1 2009 3.4 T2 2009 1.Perioada Efectiv/Prognoză* (%) * Medie trimestrială Sursa: INS.2 T3 2009 3.3 T3 2009 1. calcule BNR T1 2009 4.9 T4 2009 6.5 T3 2010 -1.4 T3 2010 8.5 T3 2011 11.0 T4 2010 2.5 T4 2010 10.1 Inflaţia anuală a preţurilor LFO Perioada Efectiv/Prognoză* (%) * Medie trimestrială Sursa: INS.9 T2 2011 10.3 T2 2010 9.

6 T1 2011 -5.7 T2 2010 -7.5 T3 2010 -7.9 T2 2011 -5.3 BIBLIOGRAFIE: 21 .1 T3 2009 -7.1 T4 2010 -6.1 T3 2011 -4.0 T2 2009 -6.4 T4 2009 -8.2 T1 2010 -7.Perioada Estimat/Prognoză (%) Sursa: calcule BNR T1 2009 -5.

ClujNapoca.aspx bnr-atinga-tinta-inflatie-cine-ajuta-raportul-asupra-inflatiei-scurt. 2000 Carmen Năstase. Casa de editură „SARMIS”. 1996 http://www. A.ro/stiri-finante_banci-6427701-cine-impiedica- 22 . Bucureşti. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE Teodor Roşca. http://economie. 4. teorii şi politici economice. Mihai Popescu. Alexandru Ţugui. Monedă şi credit. Liviu Scutariu.1. 3.ro/Raportul-asupra-inflatiei-3342. Bucureşti.Concepte fundamentale. 5.hotnews. 2008 Carmen Năstase. INFLAŢIA-Concepte. Editura Economică. Editura Didactică şi Pedagogică. 6.bnro. Carmen Boghean.htm 2. Macroeconomie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->