DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE

Sfnta Scriptur opreste nchinarea la chipuri cioplite si la alte asemnri vzute (les. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreste numai nchinarea ntemeiat pe socotinta c nssi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adic opreste nchinarea la idoli. Nu opreste ns cinstirea unor semne si nftisri ale lui Dumnezeu si ale sfintilor, cnd aceast cinstire nu rmne la materia din care sunt fcute, ci duce gndul nostru la Dumnezeu sau la sfntul nchipuit prin ele. Am vzut la capitolul despre cinstirea sfintelor moaste cinstirea ce se ddea unor brie si stergare de pe trupul Apostolului Pavel. In Vechiul Testament ni se spune despre doi heruvimi sculptati, asezati deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodati n catapeteasma din lcasul sfnt (les. 25, 18-22; 26, 31 etc.). Inaintea lor se tmia si se faceau nchinciuni (losua 7, 6; les. 30, 1, 7, 8). Precum ne ajutm de cuvnt ca s ne ridicm la cele mai presus de cuvnt, tot asa ne folosim si de icoan, ca s ne ridicm mai presus de icoan. Si precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru s se sfinteasc prin cuvinte curate, asa vrea ca si vederea noastr s se sfinteasc prin icoane cuvioase, ca prin amndou aceste simtiri superioare, s ptrund n suflet gnduri curate. Sectarul: Nu trebuie s ne nchinm icoanelor, pentru c Dumnezeu este cu totul diferit de icoane, orict de pretios ar fi materialul din care sunt fcute si orict de artistic ar fi executate. Apostolul Domnului grieste lmurit: Dac suntem neamul lui Dumnezeu, nu trebuie s socotim c dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de mestesugul si de iscusinta omului (Fapte 17, 29). Preotul: Aici nu cultul sfintelor icoane se nltur, ci ntelegerea gresit a pgnilor de a confunda pe Dumnezeu cu materia cioplit artistic a chipurilor de idoli, reprezentnd pe zeii pgnilor atenieni. Apostolul Pavel tocmai vrea s le arate nvtatilor atenieni n cuvntarea sa din Areopag, c dac noi, oamenii, - dup cum si ei nsisi credeau - suntem neam al lui Dumnezeu, adic avem suflet imaterial, care este chipul lui Dumnezeu n noi, de aici putem deduce c Dumnezeu este si El imaterial ca si sufletul nostru pe care l avem de la El si dup care suntem nruditi cu El; si deci Dumnezeu nu poate fi socotit identic sau confundat cu materia statuilor de zei din templele pgne ale Atenei. Pe baza acestei deductii a mintii trebuie s spunem c Dumnezeu este eterogen (de alt natur) fat de materia statuilor, si de aceea este absurd a-L confunda cu o statuie oarecare, orict de pretios este materialul din care este turnat si orict de genial este creatia artistului care a executat-o. In Ortodoxie sustinem ntocmai acest adevr. Avem icoane sfintite din aur si argint etc., executate cu miestrie si cu talent, dar nu sustinem defel c Dumnezeu este identic si omogen (de aceeasi natur) cu aurul si argintul icoanei care-I reprezint chipul. Noi nvtm c exist un singur Dunmezeu, iar sfintele icoane au cu totul alt semnificatie dect aceea de a fi confundate cu Dumnezeu sau cu sfntul al crui chip l reprezint. Ca urmare, nvttura noastr cu privire la sfintele icoane este identic cu cea din citatul de mai sus si nicidecum n contrazicere cu el, anume c dac si cel din urm om este mult superior si eterogen tuturor statuilor si icoanelor care-i reprezint chipul, cu att mai putin Dumnezeu ar putea fi omogen cu icoanele chipului Su. Dar prin aceasta nu se stirbeste cu nimic cinstirea sfintelor icoane. Sectarul: Icoanele, ca si idolii, sunt simple obiecte mate- riale, neputincioase, iar Dumnezeu a osndit pe cei ce ndajdu- iesc vreun ajutor de la ele, cci zice psalmistul: Idolii neamuri- lor sunt argint si aur, lucruri fcute de mini omenesti. Gur au si nu vor gri; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi, c nu este duh n gura lor. Asemenea lor s fie toti cei ce-i fac pe dnsii si toti cei ce se ncred n ei (Ps. 134, 15-18; 113, 12-16).

Preotul: Citatul acesta al Sfintei Scripturi se refer numai la idoli si n nici un caz la sfintele icoane. lar dac sfintele icoane sunt idoli, atunci si cei doi heruvimi din Vechiul Testament, precum si chipurile de heruvimi, cusute pe catapeteasma de acolo, sunt idoli. Adevrul ns este c nici unele, nici altele nu sunt idoli. Dac chipurile de heruvimi au fost poruncite s se fac chiar de Dumnezeu, nu este cu putint ca sfintele icoane s fie oprite de El. Si dac cei ce le-au cinstit si li s-au nchinat n Testamentul Vechi, la porunca direct a lui Dumnezeu - n timp ce idolatria era foarte aspru interzis -, n-au putut cdea nicidecum sub osnd, atunci nu pot fi osnditi nici cei ce cinstesc sfintele icoane. Idolii, ntr-adevr, sunt neputinciosi, dar sfintele icoane adeseori au dat dovada c au n ele putere dumnezeiasc de a face minuni, punnd n uimire uneori o lume ntreag. Acest fapt este foarte gritor n sine nsusi privitor la atitudinea pe care trebuie s o avem fat de sfintele icoane. Sectarul: Cinstirea lui Dumnezeu n icoane si mai ales cinstirea icoanelor cu chipul lui Dumnezeu pe ele, este ceva pgnesc, pentru c numai pgnii si-au fcut asemnri ale lui Dumnezeu n diferite feluri si li s-au nchinat, dup cum ne mrturiseste Apostolul Pavel: (Pgnii) au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestriccios cu asemnarea chipului omului celui striccios si al psrilor si al celor cu patru picioare si al trtoarelor (Rom. 1, 23). Or, este absurd s ne ntoarcem la idoli sau la un astfel de pgnism. Preotul: Aici este vorba de idoli si de rtcirile pgnilor relativ la credinta n Dumnezeu, iar nu de sfintele icoane ale crestinilor, care sunt cu totul altceva. n sfintele icoane, crestinii niciodat nu L-au nchipuit pe Dumnezeu n asemnarea omului striccios, sau ca animal cu patru picioare, sau ca trtor, ci, dimpotriv, L-au zugrvit asa cum S-a descoperit El oamenilor. Prin aceasta, crestinii si-au fcut o idee mai clar, mai intuitiv si mai precis despre adevratul Dumnezeu. Tocmai din acest motiv, sfintele icoane au fost ntotdeauna un mijloc foarte potrivit pentru adncirea evlaviei, mai ales la nestiutorii de carte, dar si la oricare om. Prin aceasta si artistii pictori si-au pus talentul n slujba si spre mrirea lui Dumnezeu, Care i-a nzestrat pe ei. Sectarul: Dumnezeu nu poate fi vzut de oameni; de aceea nimeni nu stie cum este El si nu-I poate zugrvi fata n icoane si a face o asemnare a chipului Su adevrat, cci Domnul a zis: ...nu poate vedea omul fata Mea si s triasc (les. 33, 20), iar Evanghelistul loan, la fel, a zis: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat (loan 1, 18; 1 loan 4, 12). Apostolul Pavel a zis, de asemenea: Cel ce singur are nemurire (Dumnezeu) si locuieste ntru lumin neapropiat; pe Care nu L-a vzut nimeni dintre oameni, nici nu poate s-L vad; a Cruia este cinstea si puterea vesnic. Amin! (I Tim. 6, 16). Preotul: Este adevrat c pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea n fiinta Sa, asa cum este, deoarece El este Duh (loan 4, 24), nevzut ochiului material al omului si este nemrginit, nct nu numai ochiul, dar nici mintea sau priceperea omului nu-L poate cuprinde, pentru c ar rmne coplesit de maiestatea infinit a fiintei Lui. De aceea, nu este de mirare dac este cu neputint s-L poat vedea cineva asa cum este. Arhiereii Ve- chiului Testament, cnd intrau o dat pe an n Sfnta Sfintelor, unde Se arta n lcasul Su vzut (n templu), tmiau mult, potrivit unei rnduieli dumnezeiesti, ca s nu vad cumva pe Dumnezeu si s moar (les. 30, 10; Lev. 16, 2, 12-13). Dar trebuie stiut c icoana are ca model pe nsusi Iisus Hristos, Care la ai Si a venit (loan 1, 11) si n mijlocul lor si cu ei a trit. Cei trei apostoli au czut la pmnt cnd Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, Si-a artat strlucirea dumnezeirii n trupul Su (Matei 17, 6); strjerii de la Mormntul Domnului au czut la pmnt si ...s-au fcut ca niste morti, cnd au vzut trupul ndumnezeit al lui Iisus Hristos nviat din mormnt (Matei 28, 4); Apostolul Pavel a czut orbit

la pmnt, cnd i S-a artat Hristos-Dumnezeu pe drumul spre Damasc (Fapte 9, 3-8 s.a.). Astfel, vederea lui Dumnezeu a rmas, pentru oamenii muritori si mrginiti, ceva cu neputint. Totusi Biblia - si chiar istoria - ne mrturisesc c au existat adeseori teofanii, hristofanii sau pnevmatofanii (cazuri cnd Dumnezeu-Tatl, Hristos ori Duhul Sfnt S-au artat). Nu cumva este o contrazicere ntre aceste artri si cele spuse mai sus, c Dumnezeu nu poate fi vzut de oameni? Nu! Cci dac oamenilor le este cu neputint a vedea vreodat fiinta lui Dumnezeu, n schimb, Dumnezeu Se poate face vzut ochiului si mintii omenesti n diferite chipuri sau sub diferite forme, far ca omul s moar. Astfel: 1. Pe Dumnezeu-Tatl L-a vzut Avraam n chipul a trei cltori la stejaml Mamvri (Fac. 18, 13); L-a vzut Iacov, care a zis apoi: Am vzut pe Dumnezeu n fat si mntuit a fost sufletul meu (Fac. 32, 30); L-a vzut Moise tot n chip de om, grind cu el fat ctre fat, cum ar gri cineva cu prietenul su (les. 33, 11); tot Moise L-a vzut n Muntele Horeb, n rugul ce ardea. si nu se mistuia. (les. 3, 2-4); L-a mai vzut apoi Isaia Proorocul, dup cum nsusi mrturiseste: ...am vzut pe Domnul... Vai mie, c sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc n mijlocul unui popor cu buze necurate. Si pe Domnul Savaot L-am vzut cu ochii mei! (Isaia 6, 1, 5); L-a vzut Sfntul Prooroc Daniel n chip de om btrn si ntr-un cadru foarte minunat (Dan. 7, 9-10), iarsi, Amos Proorocul ne mrturiseste zicnd: Vzut-am pe Domnul stnd lng altar (9, 1). Si tot asa Miheia zice: Am vzut pe Domnul stnd pe tronul Su, si toat ostirea cereasc sttea lng El, la dreapta si la stnga Lui (III Regi 22, 19). nsusi Dumnezeu a anuntat c Se va arta unora n chip vzut, dup cum spune Sfnta Scriptur: Apoi a zis (lui Aaron si surorii lui, Mariam): Ascultati cuvintele Mele: De este ntre voi vreun prooroc al Domnului, M art lui n vedenie si n somn vorbesc cu el. Nu tot asa am grit si cu robul Meu Moise... Cu el griesc gur ctre gur, la artare si aievea, iar nu n ghicituri, si el vede fata Domnului... (Num. 12, 6-8). 2. Pe Dumnezeu-Fiul L-au vzut n chip de om preamrit: Daniel Proorocul (Dan. 7, 13-15); diaconul Stefan (Fapte 7, 55-56); Apostolul Pavel, pe drumul Damascului (Fapte 9, 3-5), precum si dumnezeiescul Evanghelist Ioan (Apoc. 1, 8, 12-13, 20 s.a.). 3. Pe Dumnezeu-Duhul Sfnt L-au vzut multimile att la Botezul Domnului, n chip de porumbel (Matei 3, 16; Luca 3, 21-22), ct si Apostolii la primele Rusalii crestine, n chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 1-4). Dup toate acestea este usor de nteles c nu este cu vreunei Persoane a Sfintei Treimi, asa cum fiecare dintre aceste Persoane a binevoit a se descoperi oamenilor. Sectarul: nchintorii la icoane sunt sub puterea diavolului si vor primi de la Dumnezeu pedeapsa cea mai mare, cci scris este: Si i s-a dat ei s insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei s si griasc si s omoare pe toti cti nu se vor nchina chipului fiarei (Apoc. 13, 15). Apoi mai departe: Si fiara a fost rpus si, cu ea, proorocul mincinos, cel ce fcea naintea ei semnele cu care amgea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au nchinat chipului ei. Amndoi (fiara si proorocul cel mincinos, care este fiara a doua) au fost aruncati de vii n iezerul de foc, unde arde pucioas. Iar ceilalti (nchintori la chipul fiarei) au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate psrile s-au sturat din trupurile lor (Apoc. 19, 20-21). Astfel de pedepse vor primi toti cei ce se las amgiti nchinndu-se la icoane.

Preotul: Nu sunt deloc adevrate cele ce ai urzit n desertciunea mintii tale, cci nu nchintorii la sfintele icoane vor fi pedepsiti de Dumnezeu, ci nchintorii diavolului, care sunt sub puterea lui si i s-au nchinat si i-au slujit. Acestia mpreun cu cel cruia i s-au supus vor lua o dreapt pedeaps de la Dumnezeu. Cci n citatele de mai sus, chipul fiarei" nu nseamn chipul lui Dumnezeu, al Fiului sau al sfintilor Si zugrviti n icoane sfinte, ci nseamn chipul diavolului sau al lui antihrist, iar acesta este o persoan puternic (mai probabil o colectivitate de astfel de persoane n colaborare), care, nainte de venirea a doua a Domnului, va actiona cu furie mpotriva lui Iisus Hristos si a Bisericii Sale, fiind n slujba si puterea diavolului; n acesta va predomina un caracter bestial de fiar, n locul simtmintelor omenesti. Fiara dinti este antihrist (om diavolesc sau diavol ntrupat), aprut in lume sub aspect politic de stpnitor (Apoc. 13, 1-10). Iar fiara a doua este antihrist sub o aparitie religioas, de profet mincinos (Apoc. 13, 11-18). Diavolul, prin antihristul, sub o form sau alta, caut s ntoarc pe oameni de la nchinarea la chipul lui Dumnezeu, ctre nchinarea chipului su. Acesta este ntelesul citatului de mai sus, si este de la sine nteles c nchinarea din urm, si nu cea dinti, este oprit cu amenintarea celor mai cumplite pedepse. Sectarul: Dac icoanele sunt plcute lui Dumnezeu si sunt nvrednicite de puterea harului dumnezeiesc, de ce nu pedep- seste Dumnezeu pe cei ce le hulesc, le profaneaz si le distrug? Preotul: Dumnezeu nu pedepseste ndat pe pctosi si pe hulitori. El i rabd ndelung, pentru c nu vrea moartea pctosilor, ci ntoarcerea si ndreptarea lor. De aceea le d timp de pocint. Nici chiar pe cei ce hulesc sau distrug Biblia nu-i pedepseste ndat, dup cum nici pe cei ce au rstignit pe Fiul Su nu i-a pedepsit ndat. ns i asteapt pe toti, n viata de dincolo, si numai la Judecata cea de apoi va rsplti fiecruia dup faptele lui (lov 34, 11; Rom. 14, 10; II Cor. 5, 10; Ps. 61, 11; Pilde 24, 12).