Chiar daca m-am nascut in mijlocul perioadei caderii comunismului in Romania, pot spune ca am trait intr-o perioada de convalescenta,

o perioada de eliberare din prea-mentionatele limite ale regimului. Generatia in care ma gasesc este astfel direct afectata de urmarile arhitecturii din periada comunista. n general cnd spui arhitectur comunist, gndul zboar automat la blocurile ceauiste, prost realizate i cu o estetic sumbr. Exist ns i abateri de la regula, att la noi n ar (destule i n Timioara) ct i n restul fostelor state socialiste, care au mbinat n mod fericit funcionalul cu esteticul. Dac suntem ateni, putem depista n jungla urban construcii care ne uimesc i astzi prin forma lor, prin masivitate sau chiar prin inovaie.Un exemplu elocvent, amplasat chiar in traseul nostrum zilnic este aripa noua a corpului principal al Facultatii de Mecanica, construita in 1970. Arhitectura este probabil cel mai prielnic spatiu unde se manifesta dificultatile si paradoxurile perioadei de continua tranzitie din Romania. La sfarsitul anilor 40 si in cursul anilor 50 constructia de locuinte a parcurs sub aspectul sistematizarii si al solutionarii obiectul arhitectural, urmand drumul de la lotizari cu locuinte individuale cu parter, la grupuri de locunite cu putine etaje organizate in spiritual urbanismului rationalist. E vital totusi sa deosebim arhitectura din perioada de la razboi pana la vizita lui Ceausescu n Coreea, China si ceea ce a urmat dupa aceea, cnd, pur si simplu s-a mbolnavit de gigantism.

Andrei Puichita, Gr. C