Sunteți pe pagina 1din 6

Cel de-al doilea razboi mondial a reprezentat pentru intreaga omenire, razboiul cu cele mai multe pierderi omenesti

si materiale din intreaga istorie, asemenea conflict militar neavand niciun precedent. Impactul devastator al razboiului, care a ruinat lumea timp durat 6 ani, a produs rani adanci in mentalul colectiv. Motivele pentru care cel de-al doilea razboiu mondial a izbucnit sunt multiple si foarte profunde in gasirea unor explicatii multumitoare. Intr-o maniera superficiala si simplista, ca motive principale pot fi considerate inteniile demonice ale lui Adolf Hitler, conducatorul (fuhrerul) Germaniei Naziste, de a construi un imperiu German fondat pe criterii etnice al rasei ariene, care a decis exterminarea un intreg popor pe care il considera subuman si unul dintre principalii vinovati pentru care Germania iesit infranta din Marele Razboi Mondial. De asemena poat fi luate in considerare intentiile punitive pe care Germania in deosebi Adolf Hitler voia sa le aplice Frantei, care o umilise in urma cu 20 ani in Primul Razboi Mondial. Sentimentul profund de ura al francezilor fata de agresiva Germania s-a manifestat pe tot parcursul anilor 20 si 30. Prin intermediul Societatii Natiunilor, organizatie care avea rolul de a asigura securitatea colectiva statelor Europene si de a preintampina un eventual nou razboi de proportii, Franta a actionat impotriva Germaniei precum un jandarm care continua sa loveasca o Germanie cazuta la pamant. Conditiile aspre impuse Germanei precum demilitareizarea Rennaniei, interzicerea reinarmarii si despagubirile colosale pe care germanii erau obligati sa le plateasca Frantei pentru distrugerile provocate in Primul Razboi Mondial, au starnit ura germanilor fata de Franta pe care o vedeau ca pe un monstru. In aceste conditii, germanii s-au raliat la politica revansarda promovata de Adolf Hitler, care promitea sa supuna Franta si sa renunte a mai respecta in totalitate conditiilor impuse Germaniei in urma tratatului de la Versailles. De asemenea, este superficial sa afirmi faptul ca intreaga vina pentru declasarea celui de-al doilea Razboi Monial o poarta doar Germania, tara care l-a declansat. Trebuie amintit faptul ca Franta, prin impunerea conditiilor de la Versailles a refuzat sa fie ingaduitoare fata de aceata. Presedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Willson a afirmat raspicat, inca dupa

semnarea trataelor de la Versailles, ca acele conditii impuse Germaniei sunt mult prea dure si pot da nastere unor reactii pe masura din parea societatii germane, ceea ce s-a si intamplat. Complexitatea celui de-al doilea razboi mondial nu e data doar de multiplele motivatii care lau declansat si de numarului colosal de victime, ci si de numarului imens al statelor participante si al zecilor de fronturi si batalii care au auvut loc. Luptele s-au desfasurat pe intregul teritoriu al Europei, dar si in Africa, Pacific, Asia, etc. In Europa au fost deschise mai multe teatre de actiune militare incepand cu Polonia, care a fost ingenunchiata din doua directii Germania cu naucitorul Blitzkrieg survenit din vest si barbara Armata Rosie venita din est. Ocupatia nazista nu s-a limitat doar la cucerirea Poloniei. Pe o directie nord-vest, germanii au cucerit Danemarca, Norvegia, Belgia, Luxembourg, Olanda si marea deziluzie, Franta. Masinaria de razboi germana nu s-a limitat doar la cucerirea acestor state si trecut la ofensiva din est atacand Rusia Sovietica a lui Stalin, incalcand astfel pactul bilateral Ribbentrop-Molotov semnat in august 1939. Dupa ce aviatia Japoniei a distrus unul dintre cele mai importante porturi ale Statelor Unite ale Americii, pe data de 7 decembrie 1941. Atacul surpriza al niponilor a determinat SUA sa declare razboi Japniei si sa declare intrarea in razboi de partea trupelor armate Aliate, in urma celor doia ani de neutralitate in care a incercat sa stea departe de razboi. Trupele americane, pentru a infarange rezistenta armatelor Japoneze, a purtat mai multe batalii in exoticele insule ale Pacificului, la Iwo Jima, Guadalcanal, in atoli, etc. Insa una dintre cele mai fascinante batalii care au avut loc in cel de-al doilea razboi mondial si care a reprezentat o sursa de inspirate pentru nenumarate documentare, filme si carti a fost debarcarea trupelor Aliate in Normandia in scopul eliberarii Franta de sub dominatia Germaniei. Pentru ca debarcarea sa fie eficenta, armatele Aliate au fost comuse nin masive trupe de uscat, aviatie, parasutisti, tancuri, etc. La momentul debarcarii trupelor Aliate pe coasta Normandiei, trupele germane se aflau acolo de 4 ani, avand timp suficient pentru a-si consolida pozitiile, iar capabilitatile militare germane aflate in Normandia numaru 58 de divizii, dintre care 10 divizii de tancuri. Atacul survenit din partea aliatilor s-a desfasurat conform planului strategic de atac al generalului

britanic Bernard Montgomery, care a reusit sa ajunga la fluviul Sena in ziua a 90-a de la inceperea desfasurarii actiunii miltiare de pe 6 iunie 1944. Intr-o prima etapa a desfasurarii ofensivei, trupele aliate intentionau sa cucerireasca orasului Caen, situat pe coasta nord-vestica a Frantei, inca din prima zi a debarcarii. Aliatii au reusit sa invinga apararea de coasta inamica inca din prima zi a debarcarii, la 9 dimineata, dar nu au avansat spre Caen decat la orele pranzului. Din pricina acestei intarzieri - comandantii fortelor aliate doreau sa fie precauti in avansarea lor - cucerirea Caenului s-a finalizat de-abia o luna mai tarziu. Ofensiva de pe flancul de est al coastei, a inceput intocmai cum planuise generealul Montgomery, in Ziua-Z + 56. Aliatii nu ar fi putut sa-si consoliteze fortele pe tarmul Normandiei fara sprijinul fortelor aeriene. Trupele britanice si americane au reusit sa distruga mai multe poduri ingreunand astfel situatia trupelor germane, care, in aceste conditii, erau nevoite sa ocoleasca foarte mult pentru a ajunge la destinatie si asta in conditiile in care erau continuu agresati din urma de catre aviatia aliata. Iar cand reuseau sa ajunga la destinatie, trupele germane erau complet istovite, avariate si dezorganizate. Practic, prin distrugerea acelor poduri nazistii se vedeau complet izolati. Initial, nemtii credeau ca debarcarea va avea loc intre orasele Calais si Dieppe, unde latimea canalului, care despartea Marea Britanie de Franta, era cea mai mica. Insa Hitler, unul dintre putinii strategi care au intuit locul exact al debarcarii, a sesizat cel mai bine faptul ca asaltul Aliatilor va avea loc intre orasele Caen si Cherbourg. Pentru a ajunge la aceasta concluzie Adolf Hitler a luat in considerare locul in care erau amplasate trupelor britanice si americane pe tarmul sudic al Marei Britanii de unde urmau sa porneasca spre Franta. Hitler a precizat generalilor sai acest fapt inca din luna martie a anului 1944, insa reactia s-a lasat asteptata. Generalul Erwin Rommel impartasea planul lui Adolf Hitler si avertiza ca forta aeriana Aliata era colosala. El acumulase experienta impotriva fortelor aeriene britanice in bataliile purtate in nordul Africii in urma carora devenise cunoscut sub numele de Vulpea Desertului

(Wustenfuchs). In ciuda acestui fapt, lui Erwin Rommel i s-au pus la dispozitie doar o singura divizie de tancuri cu care era nevoit sa faca fata valului britanic. Aliatii au profitat de lungile discutii in contradictoriu ale germanilor, dar si de faptul ca Hitler si generalul Rommel nu au fost anuntati in timp util cu privire la debarcarea care urma sa aibe loc. Generalii din anturajul lui Hitler, aveau in vedere ca acesta obisnuia sa se culce la ore tarzii, iar in dimineata atacului nu au indraznit sa-l trezeasca pentru a il avertiza cu privire la debarcarea Aliatilor. Aliatii s-au decis sa traverseze canalul pe vant puternic, luand in considerare faptul ca germanii nu intuiau ca generalul Eisenhower va avea curajul sa faca acest lucru tinand cont de conditiile meteorologice nefaste. Intr-un final, decizia inspirata s-a dovedit a fi un avantaj pentru Aliati, care i-au surprins pe germani nepregatiti. Cu toate ca Hitler intuise corect locul in care avea sa aiba loc debarcarea, a devenit obsedat de ideea ca va mai avea loc si o a doua debarcare la est de raul Sena. De aceea el a ordonat trupelor sale cantonate la est de Caen sa isi pastreze pozitiile, iar inataririle pentru defensiva Caenului nu au fost aduse. Armata a 2-a aflata sub comanda britanica a generalului Miles Dempsey, a intart in ofensiva pe coasta Normandiei de pe flancul estic cel mai departat de Caen. Sub comanda sa, aliatii au concentrat cel mai masiv atac de tancuri din intraga campanie. Trei divizii de tancuri au pornit la atac in dimineata de 18 iunie dupa ce terenul din fata lor fusese curatat cu ajutorul a catorva mii de bombe timp de 2 ore. In urma acestui atac surpriza, germanii au ramas paralizati, iar majoritatea prizonierilor germani capturati surziseara din cauza zgomotelor puternice produse de bombardament. Acestia cand au fost interogati de Aliatilor n-au putut sa declare nimic decat a doua zi. Generalul Dempsey a incercat toate punctele de traversare al Ornei, de la Caen pana la Argentan incercand sa formeze o baricada in spatele liniilor germane, care i-ar fi prins intr-o curs pe nemti.

In ziua de 31 iulie 1944 a inceput asaltul americanilor asupra orsului Aranches. In zona respectiva se aflau doar cateva batalioane inamice rasfirate care nu puteau constitui o piedica in fata trupelor eliberatoare. In aceste conditii, dupa ce au reusit sa indeparteze firavele batalioane rivale, diviziile americane au putut sa se indrepte nestingherit catre est. In ciuda acestui fapt, americanii, de-abea dupa doua saptamani au reusit sa ajunga la Argentan. Nemtii ar mai fi avut o sansa de a indeparta pericolul daca Hitler n-ar fi ordonat trupelor sale sa-si pastreze pozitiile. O eventuala retragere pe Sena ar fi oferit nemtilor suficient timp pentru a se reorganiza. In luna septembrie a anului 1944 Aliatii au reusit sa avanseze pana la granita Germaniei. Generalul Blumetritt preciza ca Germania nu mai avea trupe cantonate mai departe de Rin, frontul ramanad larg deschis. Concomitent, armata a 2-a britanica, divizia blindata de garda a navalit in Bruxelles. A doua zi divizia 11 blindata a ajuns la Anvers unde a capturat imensele docuri pana ca nemtii sa aiba timp sa le arunce in aer, iar in aceeasi zi trupele americane au izbutit sa ocupe orasul Namour. Pentru a putea face fata asaltului, germanii au reusit sa stranga 5 divizii de uscat. Acestea, comparativ cu trupele conduse de generalul american George S. Patton erau slab echipate pentru a putea face fata asediului care urma sa aiba loc in Moselle. Simultan cu ofensiva lui Patton, britanicii au ajuns la Anvers, situat la 160 km de Rin, unde se afla cea mai mare zona industriala a Germanilor, fara de care n-ar mai fi putut continua razboiul. Pentru a impiedica avansarea Aliatilor in Germania, generalul Student a primit ordin de la Adolf Hitler sa se ocupe de flancul dintre orasele Maastricht si Anvers. Nici de data aceasta trupele germane nu erau mai bine pregatite. Erau la fel de slab echipate, precum cele care se ocupau de aprarea localitatii Moselle, fiind compuse din multi raniti, adolescenti si minori, iar moralul soldatilor era la pamant. Efectivul Aliatilor in acel moment era de aproximativ 14 000 de aviaoane si 2000 de tancuri, iar cel al germanilor de 570 de avioane si 1000 de tancuri. Cu toate ca nemtii erau net inferiori

din punctul de vedere al efectivului, aliatii au avansat destul de lent, fapt ce a permis nemtilor sa isi consolideze pozitiile de pe Rin intr-un ritm foarte rapid. Dupa ce au izbutit sa traverseze Sena, britanicii si americanii s-au lansat in discutii contradictori in legatura cu traseul pe care sa inainteze spre Berlin. Traversarea Senei s-a petrecut abia in luna septembrie 1944. Din cauza acestor intarzieri si dispute pierderile omenesti in randul Aliatilor au crescut enorm. Din totalul de 750 000 de soldati pierduti in intraga campanie de pe frontul de vest, 500 000 au fost ucisi dupa luna septembrie. De asemenea intarzierea a prelungit razboiul, iar numarul victimelor din lagare si numarul civililor a crescut dramatic.