http://mitreaiurie.wordpress.

com/chimie-2/chimie/

Ecosisteme acvatice
Se diferentiaza n functie de caracteristicile mediului de viata, apa, n ecosisteme de ape statatoare (ecosisteme lentice) si curgatoare (ecosisteme lotice). Ecosisteme lentice Sunt de mai multe tipuri n functie de dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina mpartirea n ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza n functie de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive (oligotrofe, mezotrofe si eutrofe). 1. Lacul A fost printre primele studiate de ecologi datorita usurintei cu care putea fi abordat. Structura biotopului si structura functionala sunt bine individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este determinata de distributia temperaturii, luminii si oxigenului n raport cu adncimea. 2. Balta Are o adncime mai mica (3-5 m). n zona malurilor, apare rogozul, pipirigul, stuful si papura, iar n larg sunt raspndite plante cu frunze plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si galben, lintita, ct si cele submerse ca srmulita apei, ciuma apei, bradis etc. n structura fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi, algele silicoase, iar a zooplanctonului populatii de rotifere. Balta este populata de crap, biban, stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si mamifere (guzgan, bizam, vidra, nurca etc.). 3. Mlastina La nivelul Romniei se diferentiaza doua categorii: mlastini eutrofe, cu vegetatie caracteristica baltilor si mlastini oligotrofe care se ntlnesc n regiunile cu climat rece si umed, n zonele cu sisturi cristaline, gresii, granite, sedimentare sau n zonele montane unde substantele provin partial din mineralizarea materiei organice animale si vegetale. Aici este prezent muschiul de turba (Sphagnum) si alte specii vegetale (bumbacarita, rogoz, roua cerului). 4. Marea Neagra Se caracterizeaza prin existenta a doua straturi de apa: a) la suprafata, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai usor, oxigenat, n care se situeaza cea mai mare parte a biocenozei. b) un strat de adncime (peste 180-200 m), mai sarat (salinitate 21-22%) si mai greu, ncarcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit, de formele aerobe de viata. ntre cele doua straturi nu exista schimb de ape, stratul superficial (mai usor) plutind deasupra celui de adncime (mai greu). Producatorii sunt reprezentati de algele planctonice, grupa consumatorilor incluznd zooplanctonul, pesti obisnuiti (hamsii, stavrizi, guvizi); sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiti de Herodot pesti fara oase; rechini; delfini si, pna n 1984, foci. Pe plaja de la Mamaia, Costinesti, Navodari esueaza n cantitati mari alge verzi cu talul latit si marginile ondulate, denumite popular salatica de mare, precum si alge brune si rosii, bogate n iod. n zona de litoral cuibaresc specii de pescarus argintiu, chira

de mare, furtunar s.a. Printre dunele de nisip s-au identificat circa 120 de specii de plante arenicole ca varza de nisip, crcelul, ridichea de nisip, scaiul vnat, pelin de nisip, lucerna de nisip, castravetele de mare etc. Ecosisteme lotice Se diferentiaza n functie de particularitatile reliefului strabatut n praie si ruri: a. De munte n albia putin adnca si ngusta a rurilor si praielor substratul este neuniform format din bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori discontinue, determina o viteza de scurgere mare apei si formarea de cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborta, variabila de la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este mare (anulndu-se nsa n perioadele de torentialitate ploi puternice, topirea zapezilor), iar concentratia de saruri dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de oxigen, manifestnd diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de curentii puternici. Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi de care se ntlnesc zglavocul, lipanul, molanul etc. b. De zone deluroase Fitoplancton permanent. Biocenoza saraca. Oxigenare buna. Malurile sunt mai joase, albia este mai larga si adnca, fiind marginita de bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au nclinatii mai mici, determinnd o viteza de scurgere mai mica. n apa sunt prezente att substante n suspensie, ct si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga n cursul anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului, ca o componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de populatii diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere, cladocere, copepode pentru zooplancton. n sectoarele cu viteza redusa, algele si numerose specii de nevertebrate (insecte, larve, viermi srma, crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de elementele substratului (pietre, nisip, ml) formnd comunitatea biocenotica bentala. c. De cmpie Cursul inferior al rurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu acumulari de ml si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse, dar si o concentratie de saruri care depaseste 1 250-1 500 mg/l. Planctonul este mult mai diversificat dect n zona colinara. n apa apar si plante superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana, clean, boarta, crap, stiuca etc.). Delta Dunarii Reprezinta o asociere complexa de ecosisteme interconectate, dependente de regimul hidrologic al Dunarii care, prin fluctuatiile sale, contribuie la modificari substantiale ale biotopurilor cu o periodicitate mai mult sau mai putin constanta. Diversitatea mare a conditiilor de mediu, ntrepatrunderea si suprapunerea acestora nu permit o delimitare stricta a ecosistemelor, aflate si ele ntr-o permanenta interactiune unele cu altele. Cu toate acestea, se individualizeaza urmatoarele categorii: a) Apele curgatoare Sunt reprezentat de cele trei brate ale Dunarii (Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe), canale si grle. Fitoplanctonul reprezinta clasa producatorilor, n timp ce un zooplancton variat si numeroase specii de vertebrate (crap, salau, stiuca, somn, sturioni) compun clasa consumatorilor.

b) Apele stagnante Permit dezvoltarea macrofitelor sub suprafata apei (broscarita, bradis, cosor, inarita, ciuma apei), cu frunze plutitoare (nuferi) sau plutitoare (lintita, pestisoara, otratel) si n marginile mlastinoase (ciulini, limba broastei, sageata apei, stuf etc.). Consumatorii sunt bine reprezentati de pesti din familia Cyprinidelor (crap, cosac, babusca), precum si de biban, salau, stiuca, somn. n afara acestora, molustele, larve, insectele se asociaza tulpinilor plantelor sau populeaza zona bentala. c) Terenurile mlastinoase Acumulari de ml si nisip.Cel mai ntins biotop al deltei cuprinde regimul hidrologic al Dunarii.Servesc n timpul viiturilor la reproducerea pestilor de balta, fiind intercalate ntre baltile permanente si terenurile inundabile. Practic, formeaza cel mai ntins biotop al deltei actuale. Multe terenuri mlastinoase sunt acoperite cu stufarisuri permanente, a caror limita spre uscat o constituie o centura de papura si rogozuri. Printre plantele nsotitoare se numara papura, pipirigul, rogozul, sageata apei, stnjeneii, macrisul-de-apa etc. Prezenta lor depinde de durata si intensitatea inundatiilor de primavara, fiind invers proportionala cu acestea. Consumatorii micro- si macroscopici sunt mai mult sau mai putin, comuni cu cei din ecosistemele acvatice descrise anterior. Regiunile ntinse de stufarisuri, mai ales cele cu substrat nisipos, dau nastere, cu timpul, la o formatiune specifica si anume zonele de plaur. Desi este format din stuf, el prezinta asociatii de organisme constituindu-se ntr-un adevarat ecosistem care si-a creat suportul ecologic. d) Terenurile inundabile Se acopera cu apa n timpul viiturilor, iar pe durata apelor mici sunt uscate, acoperite de pamnt aluvionar si resturi organice. Apropierea de mlastini a unora permite extinderea biocenozelor acestora, atta timp ct uscaciunea nu este excesiva, iar pe cele cu substrat nisipos s-au format asociatii vegetale caracteristice, mai cunoscute fiind cele de popndaci, alcatuite din specii de rogoz prin acumularea si turbificarea materialului organic mort, astfel nct sa permita supravietuirea speciei n conditiile alternantei dintre uscat si apa. Tot aici se ntlnesc zaloagele, respectiv tufe de salcii n care predomina zalogul sau salcia cenusie. Importanta lor este data de conditiile prielnice pe care le asigura pentru cuibarit, transformndu-se n adevarate colonii de pasari pentru speciile: tiganus, cormoran pitic, strc-de-noapte, strc galben, egreta mica etc. Aceste terenuri, ca si cele mlastinoase, sunt importante pentru reproducerea faunei piscicole (mai ales a ciprinidelor). e) Grindurile Constituie suportul ecologic al padurilor de salcii si plopi (Letea, Caraorman) care concentreaza o diversitate ecologica ridicata, att a speciilor vegetale, ct si a celor animale. Astfel, alaturi de numeroasele specii de salcii (Salix) si plopi (Populus), arbustii (catina alba, catina rosie, maces, dracila, lemn cinesc, corn, snger, calin), subarbusti, liane (curpen, vita salbatica, mur, iedera, hamei, volbura mare) si plante parazite (vsc) edifica, ntr-o arhitectura specifica, paduri cu aspect luxuriant. Paduri cu aspect luxuriant. Padurile Letea si Caraorman sunt fitocenoze foarte interesante si rare n flora Europei si arata, comasate pe un spatiu relativ mic, o variatie multipla a diverselor fenotipuri de plante caracteristice stepelor aride, nisipurilor umede, padurilor, marginii baltilor si lacurilor. Dintre consumatori, caracteristici sunt soarecii cu botul

ascutit, iepurii si coropisnitele, diferite specii de pasari, vipera, sarpele de apa, spurcaciul, sitarul de padure, vulturul codalb, bufnita mare, mistret, lup (mai ales iarna). n stufarii si tufarisurile dinspre mare, n anii favorabili, se pot dezvolta lacustele migratoare, deosebit de daunatoare pentru culturile agricole, fapt pentru care s-au folosit mijloace chimice n combaterea lor, cu efecte poluante si asupra celorlalte specii. f) Zona marii Loc de reproducere a lacustelor ca latoare. Este reprezentata de mediul marin n care se simte influenta apelor Dunarii. Aceasta zona este populata cu puieti din familia sturionilor. n regiunile mai departate de litoral, avnd o salinitate variabila, se produce o continua ploaie de organisme moarte spre fundul platformei continentale, alimentnd bancurile de scoici, hrana preferata a morunului si nisetrului, care-si vor petrece aici mare parte din viata. n ncercarea de a reda o imagine ct mai sintetica, dar n acelasi timp relevanta, s-au facut numeroase simplificari. Cu toate acestea, Delta Dunarii constituie un ansamblu complex de ecosisteme, cu functionalitate proprie, capabil de autoreglare si caracterizat de stabilitate, important prin functiile sale de filtru biologic, statiune temporara a unor pasari, loc de reproducere a numeroase specii de pesti, respectiv de conservare a biodiversitatii.