SCHIZOFRENIA

INTRODUCERE
Schizofrenia este o boala mintala din categoria psihozelor endogene care se caracterizeaza prin aparitia unor manifestari psihopatologice majore: halucinantii, deliruri, tulburari formale de gandire, tulburari afective, tulburari de comportament, dezorganizarea personalitatii. Schizofrenia nu are o singura cauza, aparitia ei se datoreaza interactiunii mai multor factori biologici, psihologici si culturaki cu o vulnerabilitate genetica predispozanta.

Factori de risc genetici

O mare parte dintre genele candidate pentru schizofrenie sunt implicate in procesul de dezvoltare al creierului. Cercetarea lor la populatia cu debut precoce al bolii indica o legatura cu prezenta premorbida a anomaliilor de neurodezvoltare. Exprimarea acestor gene este variabila, se realizeaza in etape si in regiuni cerebrale diferite. Exista gene ale neurodezvoltarii a caror exprimare creste semnificativ in perioada adolescentei. De asemenea, exprimarea genica poate fi influentata de factori epigenici, principalele mecanisme prin care acest lucru poate fi realizat fiind metilarea ADN si modificarea structurii cromatinei. Clonarea pozitionala, genomica functionala, citogenetica si studiile de exprimare postmortem sunt principalele tehnici utilizate in prezent pentru depistarea genelor legate de vulnerabilitatea la schizofrenie. Aceste gene prezinta se pare legaturi specifice cu unele aspecte critice ale neurodezvoltarii,dupa cum urmeaza : disbindina(DTNBP1, 6p22.3), G72,GAD1,NRG1. Sindroamele genetice cu componenta clinica de tip psihotic ar putea oferi informatii imortante cu privire la defectele genetice si de neurodezvoltare din schizofrenie. Astfel : ca si in schizofrenie, s-a remarcat la persoanele cu aneuplodii ale cromozomilor sexuali(sindomul Klinefelter) o inversare a asimetriei corticale frontale si temporale fiziologice. sindromul velocardiofacial, este considerat de unii autori un subsindrom genetic din spectrul schizofreniei.

Neurobiologia schizofreniei
In schizofrenie exista un flux redus de sange si glucoza in special in cortexul prefrontal, si de asemenea o scadere a numarului de neuroni. Atrofia spinilor dendritici ai celulelor piramidale a fost intalnita in cortexul prefrontal si in girusul cingulat. Spinii dendritici contin sinapse glutaminergice. Transmisia lor glutaminergica este astfel perturbata. Implicarea neurotransmisiei dopaminergice in schizofrenie este astazi unanim acceptata. Modelul actual descrie : hipofunctie dopaminergica la nivelul cortexului prefrontal, raspunzatoare de tulburarile cognitive si de simptomele de tip negativ hiperfunctie dopaminergica limbica , raspunzatoare de simptomele de tip psihotic si implicata in primul rand in responsivitatea terapeutica. Eliberarea si activitatea dopaminei sunt sporite de cateva substante care promoveaza dezvoltarea schizofreniei. Astfel, tratamentul dopaminergic al maladiei Parkinson poate duce la aparitia schizofreniei :L-dopa-duce la

intensificare a formarii si liberrii dopaminei ;inhibitorii monoaminooxidazeiinhiba clivarea dopaminei si astfel cresc disponibilitatea eliberarii in fanta sinaptica ;cocaina-stimuleaza de asemenea eliberarea dopaminei in fanta sinaptica ;amfetaminele-inhiba reacumularea dopaminei in terminatiile nervoase presinaptice. In schimb substantele antidopaminergice pot imbunatatii schizofrenia. Fenotiazidele si haloperidolul inlocuiesc dopamina de la nivelul receptorilor si astfel au un efect antodopaminergic. Este posibil ca si serotonina sa joace un rol important in aparitia simptomelor schizofrenie.

Modele de neurodezvoltare ale schizofreniei

In ultima decada, conceptul de schizofrenie privita ca o tulburare a neurodezvoltarii a luat amploare. Putem distinge trei modele care incorporeaza idei din psihopatologia de dezvoltare :modelul precoce,modelul tardiv, modelul de risc.

Modelul de neurodezvoltare precoce

Chris Hollis a avansat ieea ca neuropatologia schizofreniei este de origine perinatala. Acest model vede cauza primara a schizofreniei ca o leziune statica aparuta in timpul dezvoltarii creierului fetal. Leziunea incriminata ar putea fi de origine neurogenetica sau de mediu. Doua argumente importante vin sa sustina modelul de neurodezvoltare precoce : 1. Studiile post-mortem ale morfologiei creierului au raportat absenta gliozei si posibile anomalii in migrarea neuronala, care sugereaza ca modificarile cerebrale sunt cauzate mai degraba de neurodezvoltarea aberanta decat neurodegenerare. 2. A doua linie de dovezi include asocierea schizofreniei cu afectarea premorbida sociala si cognitiva si cu anomalii fizice minore. Sunt cateva puncte slabe ale acestul model : primul nu ofera o explicatie satisacatoare in legatura cu latenta lunga intre afectare si debutul tipic al simptomelor in adolescenta tarzie sau la adultul tanar ; al doilea-o leziune precoce de neurodezvoltare nu poate explica prin ea insasi descoperirea ca spatiul extracerebral sulcal este crescut pentru lichidull cerebrospinal in schizofrenie. Pierderea difuza de tesut cerebral limitata la perioadele prenatala sau perinatala poate determina marirea ventriculilor laterali, dar nu si cresterea spatiului extracerebral pentru fluidul cerebrospinal.

Modelul de neurodezvoltare tardiv

Chris Hollis sustine ca evenimentele cheie neuropatologicie din schizofrenie apar ca rezultat al dezvoltarii anormale a creierului in

adolescenta,cand se produce o eliminare sinaptica si/sau dendritica excesiva, determinand o conectivitate neuronala aberanta si simptome psihotice. Eliminarea sinaptica excesiva din timpul adolescentei este doar o amplificare a procesului normal de remodelare neuronala care incepe in copilarie.Schimbarile majore regresive din adolescenta cu remodelarea conexiunilor neuronale este posibil sa fie sub control genetic, eliminearea sinaptica din schizofrenie reprezentand o extrema a variatiei normale. In modelul tardiv, anomaliile premorbide din copilarie sunt vazute mai degraba ca o serie de facori de risc nespecifici decat ca manifestari precoce ale unei neuropatologii schizofrenice subiacente. Ambele modele presupun ca schizofrenia este o expresie directa si specifica unei patologii cerebrale.

Modelul de risc
Sustine faptul ca patologia cerebrala precoce si/sau tardiva reprezinta mai degraba un factor de risc decat o cauza si, deci, efectele ei pot fi intelese doar in lumina unei expunei individuale la alti factori de risc sau protectori.

Neuropatologie
In creierul pacientilor cu schizofrenie, studiat post-mortem, se remara absenta gliozei, care este marca necesara pentru neurodegenerare. Neuropatologia principal din schizofrenie nu este forma clasica ce implica moartea celulelor neuronle, ci pierderea sau reducerea torsiunilor dentritice si a sinapselor care sunt elemente ale conectivitatii neuronale. Prin urmare, creierul din schizofrenie este caracterizat prin modificarea densitatii neuronale, scaderea spatiului intraneuronal si reducerea, per total a volumului cerebral. Mai mult, scaderea densitatii dendritelor pare sa fie regional specifica, fiind gasita in cortexul prefrontal dorsolateral,randul trei de celule piramidale.