Introducere

Cuvinte cheie astronometria , mecanica cereasc, astrofizica, astronomia stelar,

cosmogonia, cosmologia, legea atraciei universale, triunghi sferic, triunghi de pozitie,
triunghiul paralactic

1. OBIECTUL ASTRONOMIEI


ASTRONOMIA este tiina care studiaz micarea, structura, originea i evoluia
corpurilor cereti i a sistemelor de corpuri, precum i interaciunile acestora cu
cmpurile n care se gsesc. Totalitatea corpurilor cereti i a cmpurilor cu care
interacioneaz constituie ceea ce, n mod curent, numim Univers.
Obiectul de studiu al Astonomiei l reprezint ntreaga materie din Univers.
Astfel, se studiaz att substana ct i forma de cmp a materiei, a interaciunii dintre
ele, ce condiioneaz evoluia materiei la scar cosmic.

Materia din Univers se poate prezenta sub urmtoarele forme:

Organizat: -planetele (inclusiv Pmntul)
-stelele (inclusiv Soarele)
-galaxiile

Neorganizat: -meteoriii
-norii interstelari (nebuloasele)
-materia interstelar
-materia intergalactic

Cele dou forme ale materiei interacioneaz prin intermediul cmpurilor asociate
lor (cmpul gravific, cmpul radiativ) asigurndu-se, astfel, evoluia materiei din Univers.
Denumirea de Astronomie provine din limba greac i anume prin alturarea
cuvintelor greceti astron (astru) i nomos (lege).
Astronomia este una dintre cele mai vechi tiine i a aprut din nevoi practice,
strns legate de necesitile vieii. Vechile popoare aveau nevoie de orientare n spaiu
pentru a se deplasa, pentru a cunoate momentele nceputurilor anotimpurilor, a
succcesiunii fenomenelor naturale, de aceea au fost obligate s i gseasc repere n timp
(n regularitatea fenomenelor cereti).
Astfel, omul a nceput s observe stelele, Soarele, Luna i s le studieze, n acest
fel aprnd Astronomia.
La nceput, primele cunotiine astronomice erau mpletite cu religia i cu
superstiiile, aprnd pseudotiina numit Astrologie, ce lega destinul omului pe
Pmnt, de poziiile i micrile aparente ale planetelor.
Egiptenii puteau prezice cu exactitate revrsarea Nilului, dup rsritul heliac al
stelei Sirius. Ei determinau cu o bun precizie, pentru vremea lor, durata anului- anul
egiptean de 365 zile.
Astronomia s-a dezvoltat foarte mult n Grecia Antic. Apogeul acestei perioade l
constituie lucrarea lui Ptolemeu, Almagest(168 e.n.), echivalentul astronomic al lucrrii
fundamentale de geometrie Elementele, a lui Euclid. Aici, este sintetizat concepia
antic greac despre micrile cereti i structura Universului. Este prezentat modelul
geocentric al lumii. n centrul Universului este plasat Pmntul- sferic i imobil, iar
frontiera Universului este o sfer pe care sunt situate stelele. n jurul Pmntului se mic
Luna, Soarele, Planetele (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn- vizibile cu ochiul liber).
Geocentrismul a dominat Astronomia pn n secolul al XVI-lea, cnd Copernic a
elaborat sistemul heliocentric. n centrul lumii era plasat Soarele, n jurul lui gravitnd
Planetele. Stelele nu mai sunt situate pe o sfer, ci ntr- un strat sferic de grosime
nedeterminat. Sistemul heliocentric al lumii a fost dat de Copernic n lucrarea sa
fundamental De revolutionibus orbium coelestium (1543).. Sistemul copernian este
construit pe aceleai pricipii pitagoreice privind uniformitatea i circularitatea micrii
(combinaie de cercuri).
O contribuie deosebit pentru cinematica Sistemului Solar a fost descoperirea
legilor planetelor de ctre Kepler: Astronomia Nova (1609), Harmonicus mundi libri
V (1618) (Cinci cri ale armoniei lumii). Conform acestor legi, micrile
heliocentrice sunt eliptice, dei s- a renunat la principiile circulare i uniforme.
Newton gsete expresia forei ce guverneaz micarea i, astfel, ia natere
dinamica cereasc. n secolele XVIII- XIX mecanica cereasc a cunoscut o mare
dezvoltare prin lucrrile lui D Alembert, Euler, Lagrange, Laplace, Gauss, Poisson.
Sunt de menionat, de asemenea, lucrrile lui Leverrier i Adams, care au condus la
descoperirea prin calcul a planetei Neptun (1846), din perturbaiile observate asupra
Planetei Uranus. Leverrier i Newcomb dau teoriile analitice actuale ale planetelor mari.
Lucrrile lor au pus n eviden avansul periheliului Planetei Mercur, avans al crei
explicaie natural a fost dat de teoria relativitii.
La sfritul secolului XIX i nceputul secolului XX s- au dezvoltat noi metode
pentru studiul micrii planetelor, micrii calitative, topologice. Aceste metode au fost
iniiate de Liapanov i Poincar. Ele au cunoscut o mare dezvoltare n secolul XX. De
asemenea, o dat cu apariia teoriei relativitii, a luat natere mecanica cereasc
relativist. n plus, n a doua jumtate a secolului XX, a aprut astrodinamica.


2. PROBLEMELE ASTRONOMIEI


Astronomia se ocup cu urmtoarele probleme:

Studiul micrilor aparente i reale ale corpurilor cereti
Realizarea sistemului de referin inerial
Obinerea timpului uniform (timpul efemeridelor)
Determinarea dimensiunilor i formei corpurilor cereti i a maselor lor
Studiul structurii fizice a corpurilor cereti i a compoziiei lor chimice
Studiul interaciunilor gravifice, radiative, magnetice etc. ale corpurilor cereti
Originea i evoluia corpurilor cereti individuale i a sistemelor de corpuri cereti
Acestea sunt problemele mari ale Astronomiei.Din ele deriv numeroase aplicaii
practice:

Determinarea timpului (ora exact- Serviciul timpului i calendarul)
Alctuirea hrilor geografice
Prevedera unor fenomene naturale ca fazele Lunii, eclipsele, mareele etc.
Interaciunea fenomenelor solare cu cele terestre (relaiile Soare- Pmnt) i
problema captrii energiei solare (conversia energiei)
Navigaia maritim
Navigaia cosmic i aplicaiile ei (n telecomunicaii, meteorologie etc.)


3. RAMURILE ASTRONOMIEI


1. ASTRONOMETRIA se ocup cu determinarea poziiilor corpurilor cereti, a
distanelor, a dimensiunilor lor, precum i cu determinarea timpului. Ea se submparte n:

ASTRONOMIA SFERIC:
Elaboreaz metode materiale de determinare a poziiilor aparente i a micrilor
aparente ale corpurilor cereti, fa de diferite sisteme de referin.
ASTRONOMIA PRACTIC:
Studiaz instrumentele i metodele de observaie astronometric, precum i erorile
corespunztoare.
ASTRONOMIA FUNDAMENTAL:
Se ocup cu alctuirea cataloagelor de poziii stelare (sisteme fundamentale de
referin) i cu determinarea valorilor numerice ale constantelor astronomice
fundamentale.


2. MECANICA CEREASC se ocup cu studiul micrilor reale ale corpurilor cereti
sub aciunea diferitelor fore, n primul rnd a atraciei universale, cu determinarea
maselor i formei corpurilor cereti, cu studiul stabilitii sistemelor de corpuri cereti.
Partea ce se ocup cu determinarea orbitelor corpurilor cereti din observaie i a
efemeridelor lor (poziii aparte), se mai numete, uneori, ASTRONOMIE TEORETIC.
Partea ce se ocup cu studiul micrilor corpurilor cereti artificiale se numete
COSMONAUTIC.
Cele dou ramuri ale Astronomiei constituie ASTRONOMIA CLASIC.


3. ASTROFIZICA studiaz structura, proprietile fizice i compoziia chimic a
corpurilor cereti. Se submparte n:
a. ASTROFIZIC PRACTIC
b. ASTROFIZIC TEORETIC

4. ASTRONOMIA STELAR studiaz legitile n distribuia i micarea stelelor,
sistemelor stelare i a materiei interstelare, cu luarea n considerare a particularitilor lor
fizice.


5. COSMOGONIA cerceteaz problemele originii i evoluiei corpurilor cereti, inclusiv
a Pmntului.


6. COSMOLOGIA studiaz legitile generale ale structurii i dezvoltrii Universului,
considerat ca un tot.

Astrofizica, Astronomia stelar, Cosmogonia i Cosmologia formeaz ASTRONOMIA
MODERN sau ASTROFIZICA.





LEGEA ATRACIEI UNIVERSALE


1.Enun.

Din observaii, deducnd legile de micare a planetelor, Kepler nu a explicat cauza
ce impune aceste micri. Aceast cauz a fost descoperit de Isaac Newton (1643-
1727), ea constnd n atracia universala dintre corpuri. n anul 1687 Newton public
opera sa fundamental Philosophiae Naturalis Principia Matematica prin care se pun
bazele mecanicii. Sunt enunate cele trei principii (newtoniene) ale mecanicii i legea
atraciei universale.
LEGEA ATRACIEI UNIVERSALE: Oricare dou puncte materiale se atrag
unul pe celalalt cu o for direct proporional cu produsul maselor lor i invers
proporionala cu ptratul distanei dintre ele.
Adic:


unde F este mrimea forei de atracie; m
1
i m
2
masele punctelor materiale; r distana
dintre ele; f coeficientul de proporionalitate, egal cu fora cu care se atrag reciproc cele
dou puncte materiale de mas unitate i care se gsesc la distane unul de cellalt.
Coeficientul f(G) se numete constanta atraciei universale sau constanta
gravitaiei. n S.I. valoarea lui f(G) este:

1 2
2
m m
F f
r
=

| | | |
11 2 2
. . . .
6, 67 10
S I S I
Nm kg f G

= =
n Astronomie se utilizeaz urmtoarele sisteme de uniti:

- Unitatea de distan- unitatea astronomic
- Unitatea de mas- masa Soarelui (M

=1)
- Unitatea de timp- ziua solar medie

n acest sistem de uniti:
2
0, 00029591 f G k =

deci

1
58
0, 0172021 k = , constanta lui Gauss

( Deducerea legii atraciei universale (1) din legile lui Kepler, se face la cursul de
Mecanic Teoretic, utiliznd ecuaia Binet, vezi CAIUS IACOB Mecanic teoretic,
EDP 1971, p.352)


2. Identitatea dintre fora de atracie i fora de gravitaie.

Fie g atracia gravitaional la suprafaa Pmntului

2
9,81
m
s
g

Presupunem c fora de gravitaie variaz, invers proporional cu ptratul
distanei.Atunci acceleraia gravitaionala la distana Lunii (r

60 R

), g va fi:

( )
2
3
2
2, 7 10
60
m
s
R g
g
g R

= =

Pe de alt parte, considernd orbita Lunii circular, mrimea acceleraiei centripete,
a
c
n micarea de revoluie n jurul Pmntului este:

(
(
2
, 2
c
P
a r

= =

Punnd

(
27, 3 27, 3 86400 P zm s = = , perioada de revoluie sideral a Lunii
(
60 60 6371 r R km

= = , distana de la Pmnt la Lun

3
2
2, 7 10
c
m
s
a

= , adic
c
g a =
Din
c
g a = , Newton trage concluzia c fora care menine Luna pe orbit(oblignd-
o s se mite n jurul Pmntului), este una i aceeai cu fora de gravitaie (greutatea ce
atrage corpurile spre centrul Pmntului ); adic fora de atracie i gravitaia sunt
identice. n acest mod, Newton ajunge la concluzia c fora de atracie este o for
universal, acionnd ntre toate corpurile din Univers.

3. Cteva proprieti ale atraciei universale

Legea atraciei universale a fost formulat pentru puncte materiale, ns se poate
aplica i pentru Soare, Lun, planete, care nu sunt puncte materiale, ci corpuri cu
dimensiuni finite. Legea se poate aplica i n acest caz, pentru c Newton a artat c:
a) Dou corpuri sferice omogene (cu densitatea =constant) se atrag ca i cum masele
lor ar fi concentrate n centrele lor (adic, se atrag ca dou puncte materiale).
b) Dou corpuri sferice cu distribuie sferic a densitii lor (=(r)) se atrag ca i cum
masele lor ar fi concentrate n centrele lor.
Legea atraciei universale a lui Newton este una dintre cele mai importante legi ale
naturii. Atracia are cteva proprieti remarcabile, i anume:
1. Atracia acioneaz ntre toate corpurile Universului, orict de ndeprtate ar fi ele.
2. Forele de atracie depind de aezarea reciproc a corpurilor. Dac aezarea se
schimb, se schimb i forele.
3. Forele de atracie nu depind de compoziia chimic, starea fizic sau diferitele
proprieti ale corpurilor, ci numai de masele lor.
4. Atracia este o for pentru care nu exist nici o barier (nu poate fi ecranat, slbit
etc.)

Demonstraia acestor afirmaii se face la cursul de Mecanic Teoretic.
Natura gravitaiei, esena ei fizic, nu este lmurit nici n prezent.
Conform teoriei relativitii generale a lui Einstein- atracia (gravitaia) este o
manifestare a proprietilor spaio- temporale ale lumii materiale. Ea este o proprietate
primar a materiei, proprietate care st la baza tuturor micrilor i dup esena ei este
identic cu ineria.



















TRIUNGHI SFERIC


Considerand ca varful O al unui triedru oarecare OXYZ este in centrul unei sfer, atunci
intersectiile acestuia cu suprafata sferei sunt 3 arce de cercuri mari, ce se intersecteaza
doua cate doua, constituindu-se un triunghi sferic, avand varfurile A, B, C, ce reprezinta
intersectiile muchiilor triedrului cu suprafata sferei.






, , AB BC CA

laturile triunghiului sferic
a, b, c masurile arcelor corespunzatoare triunghiului sferic
Proprietati
3 A B C < + + < (1)

0 2 a b c r < + + < (2)
Se defineste
A B C = + + , exces al triunghiului, 0 2 < < (3)
Formule de rezolvare a triunghiului sferic
Consideram un triunghi sferic ABC, situat pe sfera de raza r si centru O.
Fie Oxyz un sistem direct de axe rectangulare, cu originea in centrul sferei, cu axa oz
trecand prin varful A al triunghi sferic ABC si cu planul yOz continand latura AB=c a
triunghiului sferic.
Fie
' ' '
Ox y z un al doilea sistem direct de axe rectangulare, avand aceeasi origine, la care
axa
'
Ox coincide cu axa Ox, iar axa
'
Ox trece prin varful B al triunghi sferic ABC
Se observa ca pentru a trece de la un sistem de axe la celalalt se face o rotatie de unghi c

cos sin sau cos sin
sin cos sin cos
x x x x
y y c z c y y c z c
z y c z c z y c z c



= =


= + =



= + = +

' '
' ' '
' ' '



(4)
Coordonatele punctului C fata de cele doua sisteme de axe rectangulare

sin sin sin sin
sin cos sau sin cos
cos cos
x r b A x r a B
y r b A y r a B
z r b z r a




= =



= =



= =


'
'
'



(5)
Din (4) si (5) gasim
cos cos cos sin sin cos
sin cos cos sin sin cos cos
sin sin sin sin
a b c b c A
a B b c b c A
a B b A

= +

(6)
Formulele (6) sunt formulele fundamentale ale trigonometriei sferice (formulele lui
Gauss)
Ele sunt relatii intre laturile si unghiurile triunghiului sferic.
Relatia (6.1) exprima teorema cosinusului sferic.
Relatia (6.2) este cunoscuta sub numele de formula celor cinci elemente
Relatia (6.3) exprima teorema sinusului
sin sin sin
sin sin sin
a b c
A B C

= =

(7)
Observatie
In formulele de reyolvare laturile intervin prin formule circulare
Rezolvand prima ecuatie (6.1) in raport cu cosA, dupa transformari simple gasim
( ) ( ) sin sin
sin
2 sin sin
p b p c
A
b c

= ,
( ) sin sin
cos
2 sin sin
p p a
A
b c

= ,
2p a b c = + + , perimetrul triunghiului sferic

(8)
Prin permutari circulare se pot scrie formulele analoage pentru unghiurile B si C.
Putem scrie
( ) ( )
( )
sin sin
2 sin sin
p b p c
A
tg
p p a

=

,
( ) ( )
( )
sin sin
2 sin sin
p c p a
B
tg
p p b

=

,
( ) ( )
( )
sin sin
2 sin sin
p a p b
C
tg
p p c

=

(9)







TRANSFORMARI DE COORDONATE


Transformarea coordonatelor orizontale in coordonate ecuatoriale

Presupunem ca se cunosc coordonatele orizontale ( ) , A z ale unui astru intr-un loc de
latitudine geografica , la momentul de timp sideral s (timpul sideraleste unghiul
orar al punctului vernal). Atunci coordonatele ecuatoriale ( ) , ale astrului pot fi
calculate din cele orizontale. Mai intai coordonatele orizontale ( ) , A z le transformam
in coordonate orare ( ) , H , iar pe acestea in coordonate ecuatoriale.
Prima transformare se realizeaza cu ajutorul triunghiului de pozitie PZ , al astrului.
Prin triunghi de pozitie intelegem triunghiul de pe sfera cereasca format cu
meridianul ceresc al locului, verticalul astrului si cercul orar al astrului. Varfurile sunt
Polul Nord ceresc P, Zenitul Z si astrul .
Triunghiului sferic PZ se mai numeste triunghiul paralactic al astrului.








Laturile triunghiului de pozitie PZ sunt

0
90 PZ =
Z z =
0
90 P =


(10)


iar unghiurile sunt
0
180
P H
Z A

=
=
=


(11)

= se numeste unghiul paralactic al astrului.
Aplicand formulele lui Gauss triunghiului de pozitie PZ (in care punem
0
90 a = ,
B H ), obtinem
sin cos sin sin cos cos
cos cos cos cos sin sin cos
cos sin sin sin
z z A
H z z A
H z A

=
= +
=


(12)
Din aceste relatii s-ar putea determina H si , dar uneori este mai convenabil sa se
puna sub o alta forma. Astfel putem scrie

ctg
sin cos cos sin cos
cos
ctg
cos cos sin cos cos sin
cos
cos sin sin sin
z
z A
A
z
H z A
A
H z A

| |
=
|
\
| |
= +
|
\
=


(13)
Facem substitutia
cos tgM tgz A =
(14)
relatiile devin
( )
( )
sin
sin sin cos
sin
cos
cos cos sin cos
sin
cos sin sin sin
M
z A
M
M
H z A
M
H z A

=
=


(15)
De unde rezulta
( )
( )
sin
cos
cos
M
tgH tgA
M
tg tg M H

=


(16)
Avand unghiul ajutator M, cu formulele (16) se obtin unghiul orar H si declinatia .
Pentru controlul calculelor se poate folosi formula
( ) cos cos sin sin cos cos H M z A M = (17)
Transformarea ( ) ( ) , , H este imediata, deoarece declinatia ramane
neschimbata, in timp ce H, si timpul sideral s, avem relatia
s H = + (18)
Transformarea coordonatelor ecuatoriale in coordonate orizontale se face dupa
schema ( ) ( ) ( ) , , , H A z .
Transformarea ( ) ( ) , , H se realizeaza cu relatia (18), iar transformarea
( ) ( ) , , H A z cu ajutorul triunghiului de pozitie PZ .
Luand
0
, 180 a z B A si aplicand formulele lui Gauss, se obtin formule analoage cu
(14), (15), (16).
Daca punem H s = formule de transformare a coordonatelor ecuatoriale pot fi
scrise si sub forma matriceala urmatoare
cos cos sin cos sin cos cos sin
cos sin sin sin cos cos sin sin sin
sin cos 0 sin cos
s s s z
s s s z A
z



| | | || |
| | |
=
| | |
| | |

\ \ \


(19)



Transformarea coordonatelor ecuatoriale in coordonate ecliptice

Transformarea ( ) ( ) , , si transformarea ( ) ( ) , , se pot o cu cele de mai
sus, obtine din formule analoage utilizand triunghiul sferic avand ca varfuri
Polul ecliptic
Polul nord ceresc P
Astrul .
Laturile si unghiurile acestui triunghi sferic sunt
0 0
, 90 , 90 P P = = = si
0 0
90 , 90 , P q = = + =
(18)
unde q = unghiul paralactic.
Dupa calcule analoage cu cele precedente gasim
/ sin tgM tg = (14)
si respectiv
( )
( )
cos / cos
sin
tg tg M M
tg tg M


=
=


(16)
Forma matriceala a ecuatiilor de transformare este urmatoarea
cos cos 1 0 0 cos cos
cos sin 0 cos sin cos sin
sin 0 sin cos sin



| | | || |
| | |
=
| | |
| | |

\ \ \


(19)






1. PROBLEMA CELOR DOU CORPURI


Problema celor dou corpuri const n studiul micrii efectuate de dou corpuri ntre
care acioneaz fora atraciei universale.
Pentru c distanele dintre corpurile cereti sunt mari n raport cu dimensiunile
lor, ele pot fi considerate puncte materiale.
Sistemul se consider izolat (se face abstracie de existena altor corpuri).
Micarea este efectuat de cele dou corpuri n spaiu euclidian.
Micarea absolut este micarea efectuat de cele dou corpuri ntr-un sistem de
referin fix.
Fie OXYZ un astfel de sistem
Ecuatiile de miscare sunt ( aplicam legea a II a a lui Newton F ma

= )
2
1 1 2
1
2 2
d m m r
m f
r
dt r

=


(1)
unde
1 2 2 1
PP r =
_ _ _ _

1
F
_
forta cu care punctul P
1
este atras de punctul P
2

2
F
_
forta cu care punctul P
2
este atras de punctul P
1
,
1 2
1 2
2
m m
F F f
r
= = , conform legii
atractiei universale.
Conform principiului actiunii si reactiunii
1 1
F F + = 0
_ _
,
iar
; variabila independenta t fiind timpul.
Tinand cont de relatia
2 1
r =
_ _ _
si proiectand ecuatiile diferentiale vectoriale pe axele de
coordonate, obtinem

2
1 2 1
2
2 3
d X X X
fm
dt r

=

2
1 2 1
2
2 3
d Y Y Y
fm
dt r

= ecuatiile diferentiale ale

2
1 2 1
2
2 3
d Z Z Z
fm
dt r

= miscarii absolute a
punctului P
1






(2)

si

2
2 2 1
1
2 3
d X X X
fm
dt r

=

2
2 2 1
1
2 3
d Y Y Y
fm
dt r

= ecuatiile diferentiale ale

2
2 2 1
1
2 3
d Z Z Z
fm
dt r

= miscarii absolute a
punctului P
2








(3)


Problema studiului micrii absolute a celor dou puncte materiale revine la integrarea
sistemului de ecuatii diferentiale (2), (3).
Avem sase ecuatii diferentiale de ordinul al II-lea. Deci solutia care in general exista si
este unica, se va obtine, in principiu, prin 12 integrari, adica va depinde de 12 constante
arbitrare de integrare determinabile prin conditii initiale.


Fig. Miscarea absoluta si miscarea relativa a doua corpuri




2. ECUATIILE DIFERENTIALE ALE MISCARII RELATIVE


Fie un sistem de referinta P
1
xyz cu originea in P
1
, avand axele respectiv paralele cu axele
sistemului OXYZ
Vom nota cu

1
m =Mmasa mai mare- masa centrala- de ex. masa Soarelui,

2
m =m masa mai mica- de ex. Masa unei planete,

( )
f + = m M .
Simplificand ecuatiile (1.1) si (1.2) cu
1
m respectiv
2
m si scazandu-le gasim


2
2 1 1 2
2 2
( ) ( ) d m m r
f
r
dt r


+
=


(4)
cum
2 1
r =
_ _ _
, atunci cu notatiile introduse anterior (4) se rescrie
2
2 3
d r r
dt r

=


(5)
(5) reprezinta ecuatia diferentiala vectoriala a miscarii relative
Trecerea dela un sistem de axe la celalat, se realizeaza printr-o translatie, de ecuatie
vectoriala
2 1
r =
_ _ _
, deci de ecuatii scalare




2 1 2 1 2 1
, , X X x Y Y y Z Z z = = =

(6)
Din (5)si (6) gasim ecuatiile diferentiale (scalare) ale miscarii relative
2
2 3
d x x
dt r
=
2
2 3
d y y
dt r
=
2
2 3
d z z
dt r
=


(7)
distanta r, fiind data de
2 2 2 2
r x y z = + + .

INTEGRALE PRIME

Fara integra sistemul (1) se pot obtine proprietati ale miscarii cu ajutorul integralelor
prime, adica acele functii ale vectorilor de pozitie si de viteza, care sunt invariante in
timpul miscarii (nu depind de timp)
I. INTEGRALA ENERGIEI
Fie ecuatia
2
2 3
d r r
dt r

= , pe care o inmultim cu 2
d r
dt

, unde
d r
v
dt

= , v

viteza masei in
miscarea relative, gasim

2
2 3
2 2
d r d r r d r
dt dt
dt r

=


(8)
iar cum
2
2
d r dr
r r r r
dt dt

= = , putem scrie relatia (8) sub forma
2
1
2
d d r d
dt dt dt r

(
| |
(
| | |
= (
|
|
\
( |
\
(




(9)
care prin integrare devine
2
2
v h
r

= +


(10)
Deoarece
2 2 2
2
dx dy dz
v
dt dt dt
| | | | | |
= + +
| | |
\ \ \



(11)
Ecuatia (10) reprezinta o integrala prima a sistemului (7), adica a miscarii relative,
numita integrala energiei. Constanta de integrare h se numeste constanta energiei.
Interpretarea mecanica a integralei energiei este urmatoarea
Inmultim (10) cu m/2 si notam
2
2
c
mv
E = , energia cinetica
p
m
E
r

= , energia potentiala
const
2
mh
h = =
'




gasim

const
c p
E E h + = =
'
,


(12)
Suma
c p
E E + reprezinta energia mecanica totala a masei m in miscarea relativa.
Ecuatia (11) arata ca "In miscarea relativa a maseim fata de masaM energia mecanica
se conserva"

II. INTEGRALELE ARIILOR
Fie ecuatia
2
2 3
d r r
dt r

= , pe care o inmultim vectorial la stanga cu r

vom obtine
2
2 3
0
d r r r
r
dt r

= =



care se rescrie
0
d d r
r
dt dt

(
(
=
(
(





dar
d r
v
dt

= , asadar prin integrare rezulta

, const r v C C

= =

(13)

Am obtinut o integrala prima, numita integrala ariilor.
OBSERVATII
Marimea H mv

= reprezinta cantitatea de miscare (impulsul) masei m , iar
K r mv

= reprezinta momentul cinetic
Deci integrala prima (13) este echivalenta cu integrala momentul cinetic.
Notam cu , , i j k

versorii axelor de coordonate si explicitam produsul vectorial din (13)

i j k
dz dy dx dz dy dx
r v x y z y z i z x j x y k
dt dt dt dt dt dt
dx dy dz
dt dt dt


| | | | | |
= = + +
| | |
\ \ \




(14)

Daca
( )
, ,
x y z
C C C C C

= atunci din (13)rezulta 3 integrale prime scalare

x
y
z
dz dy
y z C
dt dt
dx dz
z x C
dt dt
dy dx
x y C
dt dt

| |
=

|
\

| |
=
|
\

,



(14)

numite integralele prime ale ariilor.
Inmultind ecuatia (14) cu x,y,z si adunand obtinem

0
x y z
C x C y C z + + = .

(15)



Ecuatia (15) este ecuatia unui plan ce trece prin origine.
Deci; Miscarea relativa a masei m are loc intr-un plan ce trece prin masa centrala M
(miscarea este plana)


3. MISCAREA PLANA. INTERPRETAREA CONSTANTEI C


Fie un sistem de axe rectangulare cu originea in masa centrala M.
Ecuatia diferentiala a miscarii relative este

2
2 3
d r r
dt r

=

(1)

unde
2 2 2
r = + ,
Ecuatiile diferentiale ale miscarii vor fi
2 2
2 3 2 3
,
d d
dt r dt r

= =

(2)

Acest sistem (a carei solutie generala depinde de 4 constante arbitrare) admite integralele
prime
2 2
2
2 d d
v h
dt dt r
| | | |
= + = +
| |
\ \
, integrala energiei
d d
C
dt dt

= , integrala ariilor

(3)


unde h constanta energiei, C constanta ariilor

Fie P, P
'
pozitiile corpului de masa la momente vecine , t t t t = +
'
, t mic.
Aria mica S a sectorului curbiliniu M P P
'
Mdescrisa de raza vectoare in intervalul de
timp t va fi, dupa calcule
0
1
lim
2 t
S dS d d
t dt dt dt



| |
= =
|

\
.

(4)

unde paranteza se ia la momentul t
Expresia
dS
dt
se numeste viteza areolara.
Din ecuatia 2 a sistemului (3) gasim
2
dS C
dt
= .

(5)

unde C reprezinta dublul vitezei areolare (constante)
Integrand (5) la momentul arbitrar
0
t , obtinem legea ariilor sau legea a II a a lui Kepler
2
dS C
dt
= .

(6)

vom obtine
( ) ( ) ( )
0 0 0 0 0
;
2
C
S S t t S S t = = .

(7)

Ecuatia (7) reprezinta legea a II a a lui Kepler, "Aria descrisa de raza vectoare in
miscarea relative a maseim m m m fata de masaM MM M variaza proportional cu timpul"




ECUATIA ORBITEI. LEGEA I A LUI KEPLER GENERALIZATA

Pentru a obtine ecuatia orbitei in miscarea relativa, vom trece de la coordonate
carteziene ( ) , la coordonate polare ( ) , r cu ecuatiile
cos ;
sin
r
r


=
=
.

(8)

Integralele prime
2 2
2 d d
h
dt dt r
| | | |
+ = +
| |
\ \
,
d d
C
dt dt

= .

(9)

se rescriu
2 2
2
2 dr d
r h
dt dt r
| | | |
+ = +
| |
\ \
,
2
d
r C
dt

= .

(10)

Dupa calcule vom gasi ecuatia orbitei

( )
2
2
0
2
1 1 cos
C
r
C
h

=
+ +
.


(11)

Vom nota
2 2
0
2
, 1 ,
C C
p h e v

= + = = ,


(12)
Atunci ecuatia (11) se rescrie
1 cos
p
r
e
=
+ s
,


(13)

care este ecuatia unei conice in coordonate polare, masa centala M M M M fiind focarul
conicei, p parametrul conicei, e excentricitatea conicei, s anomalia adevarata
(unghiul polar masurat de la periheliulorbitei-punctul de pe orbita cel mai apropiat de
masa centrala)
Ecuatia (13) arata ca in miscarea relativa masam mm m decrie fata de masa M MM M o
conica(legea I a lui Kepler generalizata)
Natura conicei depinde de constanta energiei h
0 1 h e
< <
elipsa
0 1 h e = = parabola
0 1 h e > > hiperbola
Stabilim legea a II a a lui Kepler viteza areolara este constanta
Fie

( )
,
d t
dt
=
A
2
1
2
r

=

(14)


const
2
C
= = , C constanta ariilor

(15)


Legea a III a a lui Kepler (valabila pentru miscarea eliptica)

( )
2 3
1 2
n a f m m = = + ,
(16)
unde

2
n
T

= , viteza unghiulara medie

(17)

Viteza unghiulara nu e constanta, de aceea am introdus viteza unghiulara medie.

( )
2 2
1 c p a e = = , 2
ab
c
T

= =
(18)
Obtinem

2 2
2
1
ab
c nab na e
T

= = =
(19)
Gasim astfel

( ) ( )
2 4 2 2
1 1 n a e a e = ,
(20)
Deci


( )
2 3
1 2
n a f m m = = + ,
(21)
care se mai poate scrie sub forma


( )
3
2
1 2
ct
4
a f
T m m

= =
+
,
(22)

Scriind pentru Pamant relatia (22)gasim

3 3
2 2
T
T
a a
T T
= ,
(23)
unde
T
a semiaxa mare a Pamantului,
T
T perioada de revolutie;
Astfel obtinem

3 2
a T = ,

(24)
Observatii
1. Primele doua legi au fost publicate in Astronomia nova (1609), iar legea a IIIa in
Harmonices mundi libri V (1618)
2. Miscarea kerpleriana are loc oricare ar fi energia mecanica a celor doua corpuri, ea ia
valori dintr-o multime compacta. Daca este nenegativa, atunci orbita este o conica
deschisa, daca este negativa este o elipsa.
3. In cazul atomului de hidrogen sistemul de corpuri electron- proton, daca E<0, E ia
valori discrete,
2
,
k
E n N
n
= . Aceeasi situatie avem la atomi hidrogenoizi (He o data
ionizati)
4. Descoperirea legilor lui Kepler a favorizat descoperirea legii lui Newton.




4. ECUATIILE MISCARII ELIPTICE


Stiim ca ecuatia traiectoriei miscarii relative
1 cos
p
r
e
=
+ s
,


(1)

este ecuatia unei conice in coordonate polare,(masa centala M M M M fiind focarul conicei, p
parametrul conicei, e excentricitatea conicei, s anomalia adevarata) , ce poate fi
scrisa sub forma ( ) r r = s .Pentru a stabili miscarea masei m pe aceasta traiectorie,
trebuie sa deducem ecuatiile miscarii

( ) ( ) , r r t t = = s s ,ecuatii polare; sau
( ) ( ) , t t = = ecuatii carteziene

(2)

Vom considera cazul miscarii eliptice.



Fie axa M orientata spre periheliu orbitei ( )
0
0, = s
Dupa calcule gasim ecuatia lui Kepler


( )
1/ 2 3/ 2
0
sin E e E a t t

=
(3)
Observam ca pentru ( )
0
0si 1 t t E r a e r

= = = = ,adica t
0
reprezinta momentul trecerii
masei m la periheliu.
De asemenea putem scrie

( )
1/ 2
1/ 2 3/ 2 3/ 2
2
a f a n
P

( = + = =

m M
(4)
Unde n este viteza unghiulara medie, numita miscarea medie zilnica (diurna) a masei
m in miscarea relativa fata de M
Ecuatia (4) se mai scrie

( ) ( ) ( )
0
sin , E e E M t M t n t t = =
(5)
Aici ( ) M t se numeste anomalie medie, iar E anomalie excentrica.
Elipsa data se poate considera ca rezultand prin contractia uniforma a cercului director in
raport cu linia apsidala A, A-afeliu orbitei, periheliuorbitei se mai numesc si
apside. Coeficientul de contractie este / k b a = .
Ecuatiile miscarii eliptice sunt
( ) cos a E e =
2
1 sin a e E =
( ) 1 cos r a e E =
1
/ 2 / 2
1
e
tg tgE
e
+
=

s
(6)

sin E e E M =
( )
0
M n t t = ,
2
n
P

=
Formulele (6) se aplica la studiul miscarii planetelor in jurul Soarelui, a satelitilor
artificiali in jurul Pamantului, la studiul miscarii relativein sistemele stelare binare (stele
duble) etc. Pentru miscarea parabolica si hiperbolica se pot obtine formule analoage cu
(6)

PROBLEMA CELOR TREI CORPURI


Cuvinte cheie
ecuatiile diferentiale vectoriale ale miscarii absolute, ecuatiile diferentiale ale miscarii
absolute, vectorul de pozitie al centrului de masa al sistemului de corpuri, viteza initiala a
centrului de masa, coordonatele pozitiei initiale a centrului de masa, integrala ariilor,
integrala energiei.





Problema consta in studiul micrii efectuate de trei corpuri ntre care acioneaz forele
de atraciei newtoniana reciproca.
Pentru c distanele dintre corpurile cereti sunt mari n raport cu dimensiunile
lor, ele pot fi considerate puncte materiale
1 2 3
, , m m m .

Fie sistemul OXYZ de referinta absolut, rectangular, direct, la care raportam miscarea
Ecuatiile de miscare sunt ( aplicam legea a II a a lui Newton F ma

= )

unde
( ) , , , 1, 2, 3
i i i i
r X Y Z i =
_
vectorul de pozitie al corpului
i
m
, , , 1, 2, 3
ij
F i j i j =
_
forta cu care corpul m
i
este atras de punctul m
j

2
, , 1, 2, 3,
i j
ij
ij
m m
F f i j i j
r
= =


(1)

unde distanta
2
ij
r dintre corpuri, este data de relatia
( ) ( ) ( )
2 2 2
2
ij i j i j i j
r X X Y Y Z Z = + +


(2)
Deci fortele de atractie dintre corpuri vor fi
3
, , 1, 2, 3,
ij i j
ij ij ij
ij
ij
r m m
F F f r i j i j
r
r
= = =


(3)

unde
ij j i
r r r =
Aplicand legea a-II-a a lui Newton, avem
, , , 1, 2, 3, , ,
i ij ik
ma F F i j k i j i k j k = + =


(4)
Punand
2
2
i
i
d r
a
dt

= , gasim ecuatiile diferentiale vectoriale ale miscarii absolute a celor 3

corpuri

2
1 3 1 1 2
1 12 13
2 3 3
12 13
2
2 3 2 2 1
2 21 23
2 3 3
21 23
2
3 3 1 3 2
3 31 32
2 3 3
31 32
m m d r m m
m f r f r
dt r r
m m d r m m
m f r f r
dt r r
d r m m m m
m f r f r
dt r r

= +

= +

= +

(5)


Si proiectand pe axele de coordonate, obtinem


2
3 1 1 2 1
2 3
2 3 3
12 13
2
3 1 1 2 1
2 3
2 3 3
12 13
2
3 1 1 2 1
2 3
2 3 3
12 13
X X d X X X
fm fm
dt r r
Y Y d Y Y Y
fm fm
dt r r
Z Z d Z Z Z
fm fm
dt r r

= +

= +

= +

(6)
si






(7)
2
3 2 2 1 2
1 3
2 3 3
21 23
2
3 2 2 1 2
1 3
2 3 3
21 23
2
3 2 2 1 2
1 3
2 3 3
21 23
X X d X X X
fm fm
dt r r
Y Y d Y Y Y
fm fm
dt r r
Z Z d Z Z Z
fm fm
dt r r

= +

= +

= +

respectiv







2
3 1 3 2 3
1 2
2 3 3
31 32
2
3 1 3 2 3
1 2
2 3 3
31 32
2
3 1 3 2 3
1 2
2 3 3
31 23
d X X X X X
fm fm
dt r r
d Y Y Y Y Y
fm fm
dt r r
d Z Z Z Z Z
fm fm
dt r r

= +

= +

= +

(8)
Ecuatiile (6), (7), (8) reprezinta ecuatiile diferentiale ale miscarii absolute ale celor 3
corpuri. Problema studiului micrii absolute a celor 3 puncte materiale revine la
integrarea sistemului de 9 ecuatii diferentiale de ordinul doi.
Avem sase ecuatii diferentiale de ordinul al II-lea. Deci solutia care in general exista si
este unica, se va obtine, in principiu, va depinde de 18 constante arbitrare de integrare
determinabile prin conditii initiale (pozitiile si vitezele initiale ale corpurilor)



INTEGRALE PRIME

I. INTEGRALELE CENTRULUI DE MASA
Adunand ecuatiile (5) membru cu membru, si tinand cont ca
( )
,
, , 1, 2, 3;
ij ji
ij j i i j ji
r r
r r r r r r i j i j
=
= = = =

obtinem
3 2
2
1
0
i
i
i
d r
m
dt

=
=

(9)
Dar vectorul de pozitie al centrului de masa al sistemului de corpuri, - are expresia
cum
3 3
1 1
/
i i i
i i
m r m

= =
=

. Impartind relatia (9) cu
3
1
0
i
i
m
=

, obtinem
2
2
0
d
dt

= , de unde prin
integrare gasim
0
0
d
t
dt

| |
|
= +
|
|
\



(10)
unde
0

vectorul pozitiei initiale a centrului de masa

0
d
dt

| |
|
|
|
\
viteza initiala a centrului de masa
Ecuatia (10) arata ca centrul de masa a celor trei corpuri se misca rectiliniu si
uniform , sau atunci cand
0
0
d
dt

| |
|
=
|
|
\
este in repaus.
Fie X,Y, Z coordonatele centrului de masa. Atunci integralelei prime vectoriale (10) ii
corespund trei integrale prime scalare
0
0
dX
X t X
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dY
Y t Y
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dZ
Z t Z
dt
| |
= +
|
\



(11)
Depinzand de 6 constante de integrare
-
0 0 0
, , X Y Z coordonatele pozitiei initiale a centrului de masa,
-
0
dX
dt
| |
|
\
,
0
dY
dt
| |
|
\
,
0
dZ
dt
| |
|
\
proiectiile pe axele de coordonate ale vitezei initiale ale centrului
de masa
Acestea sunt echivalente cu 6 integrale prime scalare (inclund 6 integrari, 6 constante)
Integralele prime (11) se numesc integralele centrului de masa. Aceste ecuatii ne dau
reprezentarea parametrica a dreptei pe care se misca centrul de masa. Eliminand timpul
din (11) obtinem ecuatiile dreptei respective sub forma canonica
0 0 0
0 0 0
X X Y Y Z Z
dX dY dZ
dt dt dt

= =
| | | | | |
| | |
\ \ \



(12)





II. INTEGRALELE ARIILOR
Inmultind ecuatiile (5) vectorial la stanga cu
1 2 3
, , r r r si adunand ecuatiile astfel obtinute
Membru cu membru. Pentru ca
,
;
0, ; , 1, 2, 3;
ij ji
ij j i
i i i j j i
r r
r r r
r r r r r r i j i j
=
=
= = =

vom obtine
3 2
2
1
0
i
i i
i
d r
r m
dt

=
=

care se rescrie
3
1
0
i
i i
i
d r d
m r
dt dt

=
(
| |
( |
=
( |
|
(
\

Integrand aceasta relatie si punand
i
i
d r
v
dt

= ,viteza corpului de masa

i
m

3
1
i i i
i
m r v C

=
| |
=
|
|
\

(13)

Am obtinut o integrala prima, numita integrala ariilor.
Daca
( )
, ,
x y z
C C C C C

= atunci din (12) rezulta 3 integrale prime scalare

3
1
3
1
3
1
i i
i i i x
i
i i
i i i y
i
i i
i i z
i
dZ dY
m Y Z C
dt dt
dX dZ
m Z X C
dt dt
dY dX
X Y C
dt dt
=
=
=

| |
=
|
\

| |
=

|
\

| |
=
|
\

,



(14)

numite integralele prime ale ariilor.
Ele contin 3 constante de integrare, care se determina din conditiile initiale.



III. INTEGRALA ENERGIEI

Introducand functia

1 3 2 3 1 2
12 13 23
m m m m m m
U f
r r r
| |
= + +
|
\


(15)

Numita functie de forta, ecuatiile (5)-(8) se mai scriu

(16)
2 2 2
1 1 1
1 1 1
2 2 2
1 1 1
, ,
d X d Y d Z U U U
m m m
X Y Z
dt dt dt

= = =

;
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
, ,
d X d Y d Z U U U
m m m
X Y Z
dt dt dt

= = =

;
2 2 2
3 3 3
3 3 3
2 2 2
3 3 3
, ,
d X d Y d Z U U U
m m m
X Y Z
dt dt dt

= = =



Inmultind ecuatiile sistemului (16), respectiv cu
3 3 3 1 1 1 2 2 2
, , , , , , , ,
dX dY dZ dX dY dZ dX dY dZ
dt dt dt dt dt dt dt dt dt
si adunand ecuatiile astfel obtinute, membru cu
membru, avem

3 2 2 2
2 2 2
1
i i i i i i
i
i
dX d X dY d Y dZ d Z dU
m
dt dt dt dt
dt dt dt
=
| |
| + + =
|
\

;


(17)

Ecuatia (17) se mai scrie

2 2 2 3
1
2
i i i
i
i
dX dY dZ d dU
m
dt dt dt dt dt
=
| |
| | | | | |
|
+ + =
`
| | |
|
\ \ \

\ )

;


(18)

Integrand ultima ecuatia si observand ca
2 2 2
2 i i i
i
dX dY dZ
v
dt dt dt
| | | | | |
+ + =
| | |
\ \ \
, unde
i
v

,viteza
corpului de masa
i
m , gasim


3
2
1
2
i i
i
m v U h
=
= +

;


(19)

Aceasta este integrala energiei, exprimand conservarea energiei mecanice a sistemului.














ORBITA DEFINITIVA

Notiunea de orbita definitiva

Orbita preliminara este evident o orbita aproximativa, deoarece este dedusa dintr-un
numar mic de observatii, neglijandu-se influentele perturbatoare ale altor corpuri. Astfel
miscarea reala poate fi mai bine aproximata. S-a pus problema de a deduce o orbita fata
de care orbita reala sa se abata mai putin. Pentru a fixa ideile ne referim la miscarea
heliocentrica a unei planete sau comete.
Calculandu-se orbita preliminara prin metoda lui Laplace se poate alcatui efemerida
miscarii, coordonatele la diferite momente. Sa presupunem ca exista mai multe observatii
ce dau pozitii numite observate ( )
0 0
, pentru aceleasi momente se obtin pozitiile
calculate ( ) ,
c c
.
Pe sfera cereasca geocentrica, traiectoria calculata a obiectului va fi o curba.
Fie la un moment t C pozitia calculata si pozitia observata O.
Se pot forma diferentele

0
0
c
c


=
=
;


(20)
Diferitele pozitii observate, nu coincid cu pozitiile calculate, de aceea se pune problema
de a determina o asemenea orbita care sa aproximeze cel mai bine pozitiile observate.
Adica, pozitiile observate sa fie situate de o parte si de alta a traiectoriei calculate, astfel
incat abaterile pozitiilor calculate si cele observate sa fie minime. Asadar

( ) ( )
2 2
2
cos CO = + ;


(21)
intrucat COD poate fi considerat triunghi plan.
Se ajunge la notiunea de orbita definitiva, cea mai probabila, adica orbita pentru care
abaterile CO sunt minime. Ea este obtinuta tinandu-se seama de toate observatiile si de
influentele perturbatiilor asupra elementelor orbitei.
De exemplu, pentru planetele mari ale sistemului solar, asemenea observatii sunt
efectuate pe intervale de secole.
Orbita definitiva este orbita pentru care

( ) ( )
2 2
cos min + =

;


(22)
Daca numarul de observatii este mare, atunci nu sunt folosite pozitiile individuale
observate, ci se folosesc pozitii medii si anume pozitia ce se obtine prin medierea
coordonatelor, efectuata pe un interval de timp pentru care perturbatiile pot fi neglijate,
iar drept moment se considera media momentelor observate. Aceste pozitii sunt numite
pozitii medii sau puncte normale
PROBLEMA LUI LAPLACE


Solutia problemei celor dou corpuri contine 6 constante de integrare
( ) 0
, , , , ,
x y z
h C C C t
determinabile prin conditii initiale (pozitia initiala si viteza initiala a masei m fata de
masa centrala M), conform problemei lui Cauchy. Intrucat constantele de integrare sunt
legate de elementele orbitale, determinarea constantelor de integrare din datele initiale
este echivalenta cu determinarea elementelor orbitale din datele initiale. Ultima problema
este cunoscuta sub numele de problema lui Laplace.
Formularea problemei
Cunoscand la un moment dat initial
0
T , pozitia planetei, ( )
0 0 0 0
, , r x y z si viteza ei
0
0 0 0
, ,
dX dY dZ
v
dt dt dt
| |
| | | | | |
|
| | |
|
\ \ \
\
sa se determine elementele orbitei
0
, , , , , i a e t .




Fie Sxyz un sistem de referinta ecliptic direct, se cunosc pozitia si viteza planetei fata de
acest sistem, in care S este centrul Soarelui, planul xSy este planul eclipticii, axa Sx fiind
orientata spre punctul vernal, iar axa Sz spre polul nord ecliptic PNE. Daca integrala

ariilor este scrisa sub forma vectoriala , const r v C C

= = , atunci vectorul constant se
determina din conditiile initiale astfel
0 0
r v C

=

(1)
sau proiectiile pe axele de coordonate

0 0
0 0
0 0
0 0
0 0
0 0
x
y
z
dz dy
y z C
dt dt
dx dz
z x C
dt dt
dy dx
x y C
dt dt

| | | |
=

| |
\ \

| | | |
=

| |
\ \

| | | |
=
| |
\ \

,



(2)

Astfel incat obtinem urmatoarele relatii
2 2 2
1
, ,
sin
x x
x y z
y x
C C
tg tgi C C C C
C C
= = = + +

(3)
Cunoscand proiectiile vectorului C din (2) din datele problemei, cu formulele (3) putem
determina elementele orbitale , i si constanta ariilor C. Din aceasta se poate calcula
parametrul orbitei p, cu formula
2
C
p

=

(4)
Parametrul gravitational
( )
f = + m M fiind considerat cunoscut.
Constanta energiei, rezulta din integrala energiei
2
0
0
2
h v
r

=

(5)
unde
2 2 2 2
0 0 0 0
r x y z = + +
2 2 2
2
0
0 0 0
dx dy dz
v
dt dt dt
| | | | | |
+ + =
| | |
\ \ \


(6)
Iar din
h
a

=

(7)
putem determina semiaxa mare a.
Din relatia
( )
2
1 p a e =

(8)
se poate calcula excentricitatea e.
Scriind integrala ariilor in coordonate polare(vezi ecuatia orbitei) avem
2
2
0
0
d d C
r C
dt dt
r
| |
= =
|
\
s s


(9)
Din ecuatia
1 cos
p
r
e
=
+ s
sa scoatem coss . Gasim
1
cos
p
re e
= s

(10)
Dupa calcule, tinand cont ca
0 0 0
0 0 0
0 0
dx dy dz
x y z
dt dt dt dr
dt r
| | | | | |
+ +
| | |
\ \ \ | |
=
|
\
si de relatia (9) vom
obtine anomalia adevarata, la momentul T
0
din relatia
( )
0 0 0
0
1 p dr
tg
d r p r dt
dt
| |
=
|
| | \
|
\
0
s
s


(11)
Din
1
/ 2 / 2
1
e
tg tgE
e
+
=

s avem
0 0
1
/ 2 / 2
1
e
tgE tg
e

=
+
s

(12)
De aici gasim anomalia excentrica E
0
,la momentul T
0
iar din ecuatia lui Kepler
0 0 0
sin E e E M =
(13)
Obtinem anomalia medie M
0
, la acelasi moment.
Legea a III-a a lui Kepler (exacta) permite determinarea vitezei unghiulare medii
1/ 2 3/ 2
2
n a
P

= =

(14)
Iar din
( )
0 0 0
M n T t =
(15)
putem determina momentul trecerii planetei la periheliu.
Argumentul periheliului orbitei se obtine din

0 0
u = s
(15)



SFERA CEREASCA


Cuvinte cheie plan ecuatorial ceresc, ecuator ceresc, planul orizontului ceresc al
locului, orizont astronomic, planul meridian ceresc, meridian ceresc, meridiana locului,
plan vertical al astrului,verticalul astrului., culminatie superioara, culminatie inferioara,
cerc de inaltime al astrului, unghi orar, declinatia, azimut, distanta zenitala, ascensia
dreapta, declinatia, timp sideral, plan ecliptic, axa ecilpticii, pol ecliptic nord, plan
meridian ecliptic, longitudine ecliptica, latitudine ecliptica



Observam ca privind cerul instelat, acesta apare ca o bolta sferica, avand impresia gresita
ca toate stelele se afla la aceeasi distanta pe suprafata interioara a unei sfere, numita
Bolta cereascasau, simplu, cer. Sfera cereasca poate fi:
Topocentrica-daca centrul sau este acelasi cu locul de observare de pe suprafata
Pamantului.
Geocentrica-daca centrul sau este acelasi cu centrul Pamantului.
Heliocentrica- daca centrul sau este in centrul Soarelui.
Locala-daca centrul sau este acelasi cu ochiul observatorului.
Sfera cereasca este un model al boltei ceresti. Pe suprafata sferei ceresti vom
regasi aceleasi formatiuni stelare (constelatii), ca si pe bolta cereasca, toti astrii de
pe sfera cereasca aflandu-se la distante egale fata de observatorul imaginar, din
centrul sferei ceresti, geocentrice.
Pozitiile aparente ale astrilor se definesc prin directii care trec prin centrul sferei
ceresti, acolo unde se afla observatorul imaginar O.
Pozitiile reciproce ale astrilor se definesc prin unghiuri intre aceste directii sau
prin arce ale unor cercuri mari de pe sfera cereasca. Polii ceresti NORD (P), SUD
(P) de pe bolta cereasca se vor gasi pe sfera cereasca geocentrica fiind proiectii
ale polilor geografici Nord (p) si Sud (p), definind directia unei axe imaginare-
AXA LUMII- care este aceeasi cu directia axei de revolutiea Pamantului.
Miscarea diurna aparenta a boltii ceresti se regaseste ca miscare aparenta diurna a
sferei ceresti geocentrice, ca fiind o miscare de rotatie a acesteia in jurul lumii,
efectuata in sens retrograde le Est la Vest.
Planul perpendicular pe Axa lumii, trecand prin centrul O al sferei ceresti
geocentrice se numeste PLAN ECUATORIAL CERESC.
Cercul mare este intersectia planului ecuatorial ceresc cu sfera cereasca si se
numeste ECUATOR CERESC (QQ).
Se defineste o directie a firului cu plumb pentru orice loc de observare de pe
suprafata Pamantului, directie ce inteapa sfera cereasca in doua puncte.
Z-zenitul(deasupra observatorului)
Z-nadirul(diametral opus)
ZZ se numeste verticala cereasca a locului (trece prin centrul sferei ceresti
geocentrice).
Planul perpendicular pe verticala locului ZZ trecand prin centrul O a sferei
geocentrice se numeste PLANUL ORIZONTULUI CERESC AL LOCULUI.
Cercul mare SN este intersectia dintre sfera cereasca si planul orizontului ceresc
al locului si s.n. ORIZONT ASTRONOMIC/ ADEVARAT/ MATEMATIC AL
LOCULUI.
Orizontul astronomic nu trebuie confundat cu orizontul vizibil.
In largul marii, orizontul vizibil este un cerc al carui plan este paralel cu planul
orizontului astronomic.


ORIZONT ASTRONOMIC:
SEMISFERA VIZIBILA observatorului cu Zenitul Z la varf
SEMISFERA INVIZIBILA observatorului cu Nadirul Z la varf

PLANUL MERIDIAN CERESC= planul in care se afla axa lumii PP si verticala
cereasca a locului ZZ.
MERIDIAN CERESC= planul meridian ceresc intersectat cu sfera cereasca
PLANUL MERIDIAN CERESC intersectat cu PLANUL ORIZONTULUI
ASTRONOMIC este o dreapta numita MERIDIANA LOCULUI, materializata de
directia segmentului NS.
N-punct cardinal ceresc Nord
- punctele in care meridiana locului inteapa sfera cereasca
S- punct cardinal ceresc Sud
Punctele cardinale ceresti Est si Vest reprezinta intersectiile ecuatorului ceresc
QQ
'
cu orizontul astronomic SN.
Punctul superior al ecuatorului ceresc Q=punctul de intersectie al
ecuatorului ceresc cu meridianul ceresc al locului aproape de zenit.
Similar
Punctul superior al ecuatorului ceresc Q
'
aproape de Nadir,
PZQSP
'
meridianul superior al locului,
PNQ
'
Z
'
P
'
meridianul superior al locului.
Miscarea diurna aparenta a unei stele pe sfera cereasca se face pe un cerc numit paralel
diurn ceresc al stelei, planul acestuia fiind paralel cu planul ecuatorului ceresc.
Durata rotatiei aparente de 360 a stelei, iniforma si retograda in jurul axei lumii = durata
unei rotatii reale de 360 a Pamantului uniforma si directa, in jurul axei terestre.
Intr-o rotatie diurna completa fiecare stea trece de 2 ori meridianul ceresc al locului
(trecere la meridian)
Prima data in punctul de trecere superioara culminatie superioara
A doua oara in punctul de trecere inferioara culminatie inferioara
Daca paralelul ceresc/diurn al stelei intersecteaza cercul orizontal astronomic atunci
urmand sensul miscarii aparente a astrului, cele doua puncte de intersectie sunt
R rasaritul stelei, cand steaua este vizibila pentru observatorul din centrul sferei
ceresti;
A apusul stelei, cand steaua dispare sub orizontul astronomic.
Planul ce contine verticala locului si astrul, steaua se numeste plan vertical al
astrului.
Planul vertical al astrului intersecteaza sfera ceseasca = cerc mare= VERTICALUL
ASTRULUI.
Planul vertical ce contine verticala locului ZZ
'
si punctele cardinale Est (E) si Vest (V)
intersecteaza sfera cereasca dupa un cerc mare pe care Z si Z
'
il impart in doua
semicercuri
Semicercul Z primul vertical
Semicercul ZVZ
'
a treilea vertical.
Cercul mic de pe sfera cereasca ce trece prin astrul si al carui plan este paralel cu
planul orizontal asronomic se numeste cerc de inaltime al astrului.
Planul ce contine axa lumii si steaua interseceaza sfera cereasca dupa un cerc mare,
numit cerc orar (cerc de declinatie) al stelei.








COORDONATE ZENITALE



Plan fundamental planul orizontal, axa sistemului fiind verticala. Sistemul este stang
(indirect sinistrosum deoarece este legat de rotatia sferei ceresti).
Orice plan ce trece prin verticala = plan vertical care intersecteaza sfera cereasca dupa un
cerc mare (cerc vertical vertical).
Drept vertical origine este meridianul locului. Coordonatele sunt

A azimut (unghiul dintre verticalul obiectului cu meridianul locului). A se
masoara de la sud spre vest (in sensul sferei ceresti)
[ )
)
0
0, 2 , 0, 360 A

z distanta zenitala (unghiul dintre directia obiectului cu verticala)
[ ]
0
0, , 0, 360 z

Coordonatele A, z nu sunt invariante in raport cu miscarea diurna a sferei ceresti. A, z sunt
functii periodice.

( ) ( ) A t T A t + =
( ) ( ) z t T z t + = , unde T este perioada de rotatie a Pamantului.










COORDONATE ORARE


Plan fundamental- Oxy- plan ecuatorial topocentric;
Axa sistemului Oz = axa lumii
Sistemul este stang ( sinistrosum deoarece este legat de rotatia sferei ceresti). Orice plan
ce trece prin axa lumii se numeste plan meridian. El intersecteaza sfera cereasca dupa
cercul mare numit meridian (cerc orar)
Coordonatele sunt
Fg. 1 Coordonatele zenitale. N

H unghi orar, (unghiul format de meridianul punctului considerat cu meridianul
locului) [ )
)
[ )
0
0, 2 , 0, 360 , 0, 24 H h

, unde unitatea de unghi ora este introdusa de
relatia
0
1 15 1 15 ,1 15
h m s
= = =
'
"


Evident H creste odata cu miscarea diurna a sferei ceresti de aceea s-a numit si unghi
orar.
declinatia (unghiul format de directia punctului cu planul ecuatorial)

0 0
, , 90 , 90
2 2

;
0 < declinatia sudica (australa)
0 > declinatia nordica (boreala)


Liniile de coordonate sunt
H =const- meridian (cerc orar),
=const- paralel.
Liniile de coordonate sunt ortogonale. Se observa ca in timpul miscarii miscarii diurne,
nu se modifica, deci este invariant in raport cu aceasta miscare.
Legatura dintre coordonatele zenitale A,z si H, este data de triunghiul sferic
PZ (numit triunghi paralactic sau de pozitie)



Fig.2 Coordonatele orare si coordonate ecuatoriale



COORDONATE ECUATORIALE

Oxy- plan ecuatorial;
Oz = axa lumii
Oxz (plan origine)- planul meridian al lui .
Sistemul este drept (dextrorsum).

Coordonatele sunt
ascensia dreapta, (unghiul format de meridianul punctului cu meridianul lui ;
se masoara ca si H)
declinatia
Liniile de coordonate sunt
=const- meridian (cerc orar),
=const- paralel.
Coordonatele ( ) , sunt invariante in raport cu miscarea diurna a sferei ceresti intrucat
participa la aceasta miscare. El descrie ecuatorul ceresc.Unghiul orar al punctului se
numeste timp sideral (t)de aceea masoara rotatia sferei ceresti.


COORDONATE ECLIPTICE

Planul fundamental Oxy- plan ecliptic
Axa sistemului-Oz/axa ecilpticii ( -pol ecliptic nord)
Sistemul este drept
Plan origine Oxz- plan meridian ecliptic al lui
longitudine ecliptica, unghiul format de meridianul ecliptic al punctului
considerat cu meridianul ecliptic al lui ; [ )
)
[ )
0
0, 2 , 0, 360 , 0, 24h

latitudine ecliptica , unghiul format de directia obiectului cu planul ecliptic
0 0
, , 90 , 90
2 2

;
0 < latitudine sudica
0 > latitudine nordica
Liniile de coordonate

=const- meridian ecliptic
=const- paralel ecliptic
Reteaua de coordonate este ortogonala.
Coordonatele ecliptice ca si cele ecuatoriale sunt invariante in raport cu miscarea diurna a
sferei ceresti. De aceea pozitiile obiectelor ceresti sunt date mai ales cu ajutorul acestor
coordonate. De exemplu, pozitiile stelelor sunt date in cataloage stelare prin coordonatele
ecuatoriale in ordinea cresterii ascensiei drepte.


Fig.3. Ecliptica si coordonatele ecliptice.




1. Ecuatiile diferentiale ale miscarii absolute a punctului P
2


a)
2
2 2 1
1
2 3
d X X X
fm
dt r

=


2
2 2 1
1
2 3
d Y Y Y
fm
dt r

=
2
2 2 1
1
2 3
d Z Z Z
fm
dt r

=
b)
2
2 2 1
1
2
d X X X
fm
r
dt

=


2
2 2 1
1
2
d Y Y Y
fm
r
dt

=
2
2 2 1
1
2
d Z Z Z
fm
r
dt

=
c)
2
2 2 1
1
2 2
d X X X
fm
dt r

=


2
2 2 1
1
2 2
d Y Y Y
fm
dt r

=
2
2 2 1
1
2 2
d Z Z Z
fm
dt r

=
d) alt raspuns.
Raspuns a)
2. Ecuatiile diferentiale (scalare) ale miscarii relative
a)
2
2
d x x
r
dt
=

2
2
d y y
r
dt
=

2
2
d z z
r
dt
=
b)
2
2 3
d x x
dt r
=

2
2 3
d y y
dt r
=

2
2 3
d z z
dt r
=
c)
2
2 2
d x x
dt r
=

2
2 2
d y y
dt r
=

2
2 2
d z z
dt r
=

d) alt raspuns.
Raspuns b)
3. Relatia
2
2 3
2 2
d r d r r d r
dt dt
dt r

= se poate rescrie sub forma
a)
2
1
2
d d r d
dt dt dt r

(
| |
(
| | |
= (
|
|
\
( |
\
(



b)
2
2
1
2
d d r d
dt dt dt
r

(
| |
(
| |
|
= (
|
|
\ ( |
\
(


c)
2
1 d d r d
dt dt dt r

(
| |
(
| | |
= (
|
|
\
( |
\
(


d) alt raspuns.
Raspuns a)
4.Constanta de integrare h , din integrala energiei
2
2
v h
r

= + se numeste constanta
energiei
Raspuns Adevarat

5. In miscarea relativa a maseim fata de masaM energia mecanica se conserva
Raspuns Adevarat

6. Relatia
2
2 3
0
d r r r
r
dt r

= = se rescrie

a) 0
d d r
r
dt dt

(
(
=
(
(


b)
2
0
d d r
r
dt dt

(
(
=
(
(



c)
2
2
0
d d r
r
dt
dt

(
(
=
(
(


d) alt raspuns.
Raspuns a)
7. Expresia
dS
dt
se numeste viteza
Raspuns areolara
8. Legea a III a a lui Kepler (valabila pentru miscarea eliptica)
a) ( )
2
1 2
n a f m m = = +
b) ( )
2 2
1 2
n a f m m = = +
c) ( )
2 3
1 2
n a f m m = = +
d) alt raspuns.
Raspuns c)
9. Legea ariilor sau legea a II a a lui Kepler este
a)
2
dS C
dt
=
b) 2
dS
C
dt
=
c)
1
2
dS
dt
=
d) alt raspuns.
Raspuns a)
10. Constanta de integrare h , din integrala energiei
2
2
v h
r

= + se numeste constanta
energiei
Raspuns Adevarat

TEST AUTOEVALUARE PROPUS
PROBLEMA CELOR 2 CORPURI

1. Ecuatiile diferentiale ale miscarii absolute a punctului P
2


a)
2
2 2 1
1
2 3
d X X X
fm
dt r

=


2
2 2 1
1
2 3
d Y Y Y
fm
dt r

=
2
2 2 1
1
2 3
d Z Z Z
fm
dt r

=
b)
2
2 2 1
1
2
d X X X
fm
r
dt

=


2
2 2 1
1
2
d Y Y Y
fm
r
dt

=
2
2 2 1
1
2
d Z Z Z
fm
r
dt

=
c)
2
2 2 1
1
2 2
d X X X
fm
dt r

=


2
2 2 1
1
2 2
d Y Y Y
fm
dt r

=
2
2 2 1
1
2 2
d Z Z Z
fm
dt r

=
d) alt raspuns.

2. Ecuatiile diferentiale (scalare) ale miscarii relative
a)
2
2
d x x
r
dt
=

2
2
d y y
r
dt
=

2
2
d z z
r
dt
=
b)
2
2 3
d x x
dt r
=

2
2 3
d y y
dt r
=

2
2 3
d z z
dt r
=
c)
2
2 2
d x x
dt r
=

2
2 2
d y y
dt r
=

2
2 2
d z z
dt r
=

d) alt raspuns.
3. Integrala energiei

a)
2
v h
r

= +

b)
2
v h
r

= +
c)
2
2
v h
r

= +
d) alt raspuns.

4. Constanta de integrare h , din integrala energiei
2
2
v h
r

= + se numeste constanta
energiei

5. In miscarea relativa a maseim fata de masaM energia mecanica se conserva

6. Relatia
2
2 3
0
d r r r
r
dt r

= = se rescrie

a) 0
d d r
r
dt dt

(
(
=
(
(


b)
2
0
d d r
r
dt dt

(
(
=
(
(


c)
2
2
0
d d r
r
dt
dt

(
(
=
(
(


d) alt raspuns.
7. Produsul vectorial r v

se expliciteaza
a)
i j k
dz dy dx dz dy dx
r v x y z y z i z x j x y k
dt dt dt dt dt dt
dx dy dz
dt dt dt


| | | | | |
= =
| | |
\ \ \



b)
i j k
dz dy dx dz dy dx
r v x y z y z i z x j x y k
dt dt dt dt dt dt
dx dy dz
dt dt dt


| | | | | |
= = +
| | |
\ \ \

c)
i j k
dz dy dx dz dy dx
r v x y z y z i z x j x y k
dt dt dt dt dt dt
dx dy dz
dt dt dt


| | | | | |
= = + +
| | |
\ \ \

d) alt raspuns.
8. Integralele prime ale ariilor

a)
x
y
z
dz dy
y z C
dt dt
dx dz
z x C
dt dt
dy dx
x y C
dt dt

+ =

| |
+ =

|
\

| |
=
|
\

b)
x
y
z
dz dy
y z C
dt dt
dx dz
z x C
dt dt
dy dx
x y C
dt dt

| |
+ =

|
\

| |
+ =
|
\

c)
x
y
z
dz dy
y z C
dt dt
dx dz
z x C
dt dt
dy dx
x y C
dt dt

| |
=

|
\

| |
=
|
\

d) alt raspuns.
9. Expresia
dS
dt
se numeste viteza
10. Legea ariilor sau legea a II a a lui Kepler este
a)
2
dS C
dt
=
b) 2
dS
C
dt
=
c)
1
2
dS
dt
=
d) alt raspuns.

TEST DE AUTOEVALUARE - REZOLVAT

PROBLEMA CELOR 3 CORPURI


1. , , , 1, 2, 3
ij
F i j i j =
_
forta cu care corpul m
i
este atras de punctul m
j
, atunci avem
a) , , 1, 2, 3,
i j
ij
ij
m m
F f i j i j
r
= =
b)
3
, , 1, 2, 3,
i j
ij
ij
m m
F f i j i j
r
= =
c)
2
, , 1, 2, 3,
i j
ij
ij
m m
F f i j i j
r
= =
d) alt raspuns
Raspuns c)
2. Fortele de atractie dintre corpuri (problema celor 3 corpuri) vor fi
a)
3
, , 1, 2, 3,
ij i j
ij ij ij
ij
ij
r m m
F F f r i j i j
r
r
= = = ; unde
ij j i
r r r =
b)
2
, , 1, 2, 3,
ij i j
ij ij ij
ij
ij
r m m
F F f r i j i j
r
r
= = = ; unde
ij j i
r r r =

c)
4
, , 1, 2, 3,
ij i j
ij ij ij
ij
ij
r m m
F F f r i j i j
r
r
= = = ; unde
ij j i
r r r =
d) alt raspuns
Raspuns a)
3. Ecuatiile diferentiale vectoriale ale miscarii absolute a celor 3 corpuri
a)
2
1 3 1 1 2
1 12 13
2 3 3
12 13
2
2 3 2 2 1
2 21 23
2 3 3
21 23
2
3 3 1 3 2
3 31 32
2 3 3
31 32
m m d r m m
m f r f r
dt r r
m m d r m m
m f r f r
dt r r
d r m m m m
m f r f r
dt r r

= +

= +

= +

b)
2
1 3 1 1 2
1 12 13
2 2 3
12 13
2
2 3 2 2 1
2 21 23
2 3 2
21 23
2
3 3 1 3 2
3 31 32
2 2 2
31 32
m m d r m m
m f r f r
dt r r
m m d r m m
m f r f r
dt r r
d r m m m m
m f r f r
dt r r

= +

= +

= +

c)
2
1 3 1 1 2
1 12 13
2 2 2
12 13
2
2 3 2 2 1
2 21 23
2 2 2
21 23
2
3 3 1 3 2
3 31 32
2 2 2
31 32
m m d r m m
m f r f r
dt r r
m m d r m m
m f r f r
dt r r
d r m m m m
m f r f r
dt r r

= +

= +

= +

d) alt raspuns
Raspuns a)
4.
0
d
dt

| |
|
|
|
\
reprezinta viteza initiala a centrului de masa (problema celor 3 corpuri)
Raspuns Adevarat
5. Fie X,Y, Z coordonatele centrului de masa. (problema celor 3 corpuri)
Atunci integralelei prime vectoriale ii corespund trei integrale prime scalare

a)
0
0
dX
X X
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dY
Y Y
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dZ
Z Z
dt
| |
= +
|
\

b)
2
0
0
/ 2
dX
X t X
dt
| |
= +
|
\
,
2
0
0
/ 2
dY
Y t Y
dt
| |
= +
|
\
,
2
0
0
/ 2
dZ
Z t Z
dt
| |
= +
|
\

c)
0
0
dX
X t X
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dY
Y t Y
dt
| |
= +
|
\
,
0
0
dZ
Z t Z
dt
| |
= +
|
\

d) alt raspuns
Raspuns c)

TEST DE AUTOEVALUARE PROPUS
PROBLEMA CELOR 3 CORPURI


1. Distanta
2
ij
r dintre corpuri, este data de relatia
a)
( ) ( ) ( )
2 2 2
2
ij i j i j i j
r X X Y Y Z Z =
b)
( ) ( ) ( )
2 2 2
2
ij i j i j i j
r X X Y Y Z Z = + +

c)
( ) ( ) ( )
3 3 3
2
ij i j i j i j
r X X Y Y Z Z = + + d) alt raspuns
Raspuns b)
2. Pentru c distanele dintre corpurile cereti sunt mari n raport cu dimensiunile lor, ele
pot fi considerate puncte ...
1 2 3
, , m m m .

3. Avem relatia
3 2
2
1
0
i
i
i
d r
m
dt

=
=

ce se poate scrie
2
2
0
d
dt

= , de unde prin integrare gasim

a)
2
0
0
/ 2
d
t
dt

= +




b)
0
0
d
dt

= +




c)
0
0
d
t
dt

= +




d) alt raspuns
4. Centrul de masa a celor trei corpuri se misca rectiliniu si uniform , sau atunci cand
0
0
d
dt

=



este in repaus. (problema celor 3 corpuri)

5.
0
dX
dt



,
0
dY
dt



,
0
dZ
dt



proiectiile pe axele de coordonate ale vitezei initiale ale
centrului de masa

TEST DE AUTOEVALUARE REZOLVAT
PROBLEMA LUI LAPLACE.





1. Formularea problemei lui Laplace.

Cunoscand la un moment dat initial
0
T , pozitia planetei, ( )
0 0 0 0
, , r x y z si viteza ei
0
0 0 0
, ,
dX dY dZ
v
dt dt dt







sa se determine elementele
0
, , , , , i a e t .
Raspuns orbitei
2. Axa Sx este orientata spre punctul vernal, in cazul problemei lui Laplace.
Raspuns Adevarat
3. Constanta energiei, rezulta din integrala energiei (in cazul problemei lui Laplace)
a)
2
0
0
2
h v
r

=
b)
2
0
0
2
h v
r

= +
c)
2
0
0
h v
r

= +
d) alt raspuns
Raspuns a)

4 Din relatia urmatoare se poate calcula excentricitatea e. (in cazul problemei lui Laplace)
a)
( )
2
1 p a e =
b) ( ) 1 p a e =
c)
( )
2
1 p a e = +
d) alt raspuns
Raspuns a)
5 Argumentul periheliului orbitei(in cazul problemei lui Laplace) se obtine din
a)
0 0
u = s
b)
0 0
+ u = s
c)
0 0
2 u = s
d) alt raspuns
Raspuns c)

TEST DE AUTOEVALUARE PROPUS
PROBLEMA LUI LAPLACE.






1. planul xSy este planul ... (in cazul problemei lui Laplace)

2. Axa Sz spre polul nord ecliptic PNE.
3. Din relatia urmatoare vom determina semiaxa mare a. (in cazul problemei lui Laplace)
a) h
a

=
b)
2
h
a

=
c)
2
h
a

=
d) alt raspuns
4. Din ecuatia
1 cos
p
r
e
=
+ s
obtinem coss . Gasim
a)
1
cos
p
re e
= s
b)
1
cos
p
re e
= + s
c)
1
cos
p
r e
= s
d) alt raspuns
5. Legea a III-a a lui Kepler (exacta) permite determinarea vitezei unghiulare medii
a)
1/ 2 3/ 2
n a
P

= =
b)
1/ 2 3/ 2
2
n a
P

= =
c)
1/ 2 3/ 2
2
n a
P

= =
d) alt raspuns

ASTRONOMIE

TEST DE AUTOEVALUARE - REZOLVAT
SFERA CEREASCA


1. Planul ... pe Axa lumii, trecand prin centrul O al sferei ceresti geocentrice se numeste
PLAN ECUATORIAL CERESC.
Raspuns perpendicular
2. Sfera cereasca poate fi topocentrica-daca centrul sau nu este acelasi cu locul de
observare de pe suprafata Pamantului.
Raspuns Fals
3. Planul meridian ceresc intersectat cu planul orizontului astronomic este o dreapta
numita ... locului
Raspuns meridiana
4. Fie H unghi orar, (unghiul format de meridianul punctului considerat cu meridianul
locului)atunci
a) [ )
)
[ )
0
0, 2 , 0, 360 , 0, 24 H h

;
b) [ )
)
[ )
0
0, , 0, 360 , 0, 24 H h

;
c) [ )
)
[ )
0
0, 2 , 0, 90 , 0, 24 H h

;
d) alt raspuns.
Raspuns a)
5. Fie latitudine ecliptica , unghiul format de directia obiectului cu planul ecliptic,
atunci
a)
0 0
, , 0 , 90
2 2

;

ASTRONOMIE

TEST DE AUTOEVALUARE- PROPUS
SFERA CEREASCA

1. Planul meridian ceresc= planul in care se afla axa lumii PP si ... cereasca a locului
ZZ.
2. In cazul coordonatelor zenitale planul fundamental este
a) planul orizontal,
b) planul vertical,
c) planul meridian
d) alt raspuns.
3. Legatura dintre coordonatele zenitale A,z si H, este data de triunghiul sferic
PZ (numit triunghi paralactic sau de pozitie)
4. Coordonatele zenitale A, z nu sunt invariante in raport cu miscarea diurna a sferei
ceresti. A, z sunt functii periodice.
Atunci
a) ( ) ( ) 2 A t T A t + = , ( ) ( ) z t T z t + = ;
b) ( ) ( ) A t T A t + = , ( ) ( ) z t T z t = ;
c) ( ) ( ) A t T A t + = , ( ) ( ) z t T z t + = ;
d) alt raspuns.
5. Unitatea de unghi ora este introdusa de relatia
a)
0
1 20 1 20 ,1 20
h m s
= = =
'
"
b)
0
1 15 1 15 ,1 15
h m s
= = =
'
"
c)
0
1 5 1 5 ,1 5
h m s
= = =
'
"
d) alt raspuns.

TEST AUTOEVALUARE REZOLVAT
INTRODUCERE ASTRONOMIE



1. Legea atraciei universale se enunta asfel Oricare dou puncte materiale se atrag unul
pe celalalt cu o for direct proporional cu produsul maselor lor i invers proporionala
cu ptratul distanei dintre ele.
Raspuns Adevarat

2. Coeficientul f(G) se numete constanta atraciei universale sau constanta gravitaiei
Raspuns Adevarat

3. f coeficientul de proporionalitate, egal cu fora cu care se atrag reciproc cele dou
puncte materiale de mas unitate i care se gsesc la distane unul de cellalt.
Raspuns Adevarat

4. Pentru triunghiul sferic avem
a) 3 A B C < + + <

b) 2 A B C < + + <

c) A B C < + + <
d) alt raspuns
Raspuns a)
5. Pentru triunghiul sferic avem
a) 0 2 a b c < + + <
b) 0 a b c r < + + <
c) 0 2 a b c r < + + <
d) alt raspuns
Raspuns c)

6. Formulele fundamentale ale trigonometriei sferice (formulele lui Gauss)
a)
cos cos cos sin sin cos
sin cos cos sin sin cos cos
sin sin sin sin
a b c b c A
a B b c b c A
a B b A

b)
cos cos cos sin sin cos
sin cos cos sin sin cos cos
sin sin sin sin
a b c b c A
a B b c b c A
a B b A

= +

c)
cos cos cos sin sin cos
sin cos cos sin sin cos cos
sin sin sin
a b c b c A
a B b c b c A
a B A

d) alt raspuns
Raspuns b)
7. Prin triunghi de pozitie intelegem triunghiul de pe sfera cereasca format cu meridianul
ceresc al locului, verticalul astrului si cercul orar al astrului
Raspuns Adevarat
8. Forma matriceala a ecuatiilor de transformare a coordonatelor ecuatoriale in
coordonate ecliptice este urmatoarea
cos cos 1 0 0 cos cos
cos sin 0 cos sin cos sin
sin 0 sin cos sin



| | | || |
| | |
=
| | |
| | |
\ \ \


cos cos 1 0 0 -cos cos
cos sin 0 cos sin cos sin
sin 0 sin cos sin



| | | || |
| | |
=
| | |
| | |

\ \ \



cos cos 1 0 0 cos cos
cos sin 0 cos sin cos sin
sin 0 sin cos sin



| | | || |
| | |
=
| | |
| | |

\ \ \

d) alt raspuns
Raspuns c)

9. Aplicand formulele lui Gauss triunghiului de pozitie PZ (in care punem
0
90 a = ,
B H ), obtinem

a)
sin cos sin sin cos cos
cos cos cos cos sin sin cos
cos sin sin sin
z z A
H z z A
H z A

=
= +
=


b)
sin cos sin sin cos cos
cos cos cos cos sin sin cos
cos sin sin sin
z z A
H z z A
H z A

= +
=
=


c)
sin cos sin sin cos cos
cos cos cos cos sin sin cos
cos sin sin sin
z z A
H z z A
H z A

=
= +
=

d) alt raspuns
Raspuns a)
10. Laturile si unghiurile triunghiului sferic (transformarea coordonatelor ecuatoriale
in coordonate ecliptice) sunt
a)
0 0
, 90 , 90 P P = = + = si
0 0
90 , 90 2 , P q = + = + =

b)
0 0
, 90 , 90 P P = = = si
0 0
90 , 90 , P q = = + =
c) alt raspuns
Raspuns b)