Universitatea Lucian Blaga, Facultatea de Jurnalistic Sibiu, 2011

Proiect la Sisteme de Comunicare Multimedia

Sisteme multimedia

Realizat de: Marius MOCANU

1. Multimedia
Cuvntul multimedia provine de la cuvintele multi (mai multe) i media (medii de transmitere i prezentare a informaiilor). n viaa cotidian avei de multe ori ocazia s intrai n contact cu aceste medii de transmitere a informaiilor: ziare i reviste (imagini i text), televizorul i combina muzical (video i audio). Multimedia nu face altceva dect s combine toate aceste medii, n computer-ul dumneavoastr. Astzi multimedia a devenit mai mult dect o obinuin, a devenit o necesitate i o mod. Majoritatea computerelor asamblate conin plci de sunet i CD-ROM-uri (sau DVD-uri), unele chiar accesori mai complexe (acceleratoare grafice, tunere TV etc). Instalnd aceste componente pe un calculator destul de performant vei putea avea toate informaiile n biroul dumneavoastr, de la simplele texte i imagini, pn la animaii, sunete i aplicaii interactive. Imagine i text Cele dou medii sunt ntlnite peste tot, pornind de la publicaiile foarte vechi i pn la enciclopediile computerizate, interactive, de ultim or. Imaginile au fost folosite ca mediu de prezentare a informaiilor cu mult nainte de inventarea primelor scrieri, sub forma artei preistorice. Imaginile i textul sunt cele mai simple, dar tot odat i cele mai cunoscute i folosite medii, textul transmind informaia propriu-zis, imaginea fiind o completare, reprezentat prin scheme, grafice, fotografii, ilustraii, desene etc. Primele texte memorate de sisteme computerizate au fost scrise n format ASCII, un ir de caractere, care au o mrime, font i stil constant. Odat cu dezvoltarea PC-urilor s-au realizat editoare de texte avasate care aveau mult mai multe faciliti i obiuni. Imaginea st la baza realizrii filmelor i animaiilor, care nu sunt altceva dect imagini afiate la o rat foarte ridicat (20-30 pn la 50 de frame-uri/sec), crend iluzia micrii. Dei din punct de vedere tehnologic i social suntem la limita dintre real i virtual, aceste dou medii clasice vor fi folosite pentru un timp foarte ndelungat... 2

Sunet i muzic nregistrarea i transmiterea sunetelor a fost devenit posibil n urm cu aproape o sut de ani, ns n ziua de astzi s-a ajuns la limite nemaiimaginate. Muzica care era stocat n trecut pe plci i pe casete audio nu avea nici pe departe o calitate suficient, reproducerea i nregistrarea ei fiind deasemenea scumpe. Astzi, folosind multimedia, ase ore de muzic de nalt calitate pot fi stocate pe un CD-ROM obinuit (de 650 MB). Acest facilitate const n formatul care poart numele de MP3, destinat n special comprimrii pieselor muzicale, prin eliminarea sunetelor de nalt frecven, care nu sunt perceptibile de urechea uman i o arhivarea de tip ZIP. Astfel, dup eliminarea a mai mult de 85-90% din fiierul wave iniial, melodia pare a rmne aproape neschimbat. Programele pe Internet. Dei este cea mai des folosit, muzica nu este singura utilizare a tehnologiile avansate pentru nmagazinare a sunetelor: reproducerea diferitelor sunete (din natur, produse de anumite aparate etc.), vorbirea dintre dou sau mai multe persoane, sunete produse de computer pentru a ateniona utilizatorul n legtur cu anumite aciuni (de obicei primejdioase). O utlizarea foarte frecvent a sunetelor este n materie de efecte speciale. n filme, de obicei aciune i SF, unde se dorete obinerea unor zgomote mai ciudate sau speciale, care sunt foarte greu sau imposibil de realizat folosind metodele clasice, ele se proceseaz pe computere performante, cu ajutorul unor programe dedicate. Sunetele realizate astfel sunt de obicei nsoite de efecte speciale vizuale, formnd secvene foarte complexe, rupte de firul realitii pe care o cunoatem astzi: lupta dintre dou flote de distrugtoare stelare, montri robotizai sau de origine extraterestr, dou submarine care sunt pe punctul de a declana un rzboi nuclear etc. Folosind cteva dintre programele ieftine sau gratuite, care le putei obine dese ori de pe Internet, putei realiza propriile efecte speciale sau piese muzicale, fr prea mari eforturi. Dac pe vremuri pentru a scoate pe pia un album de succes trebuia s cheltuieti cteva zeci de mii de dolari astzi totul se poate rezolva mult mai simplu cu doar cteva sute de dolari: i faci rost de un program frumos pentru muzica (tehno-house, hip-hop, care convertesc muzic n format MP3 se gsesc oriunde la preuri foarte sczute, prin intermediul lor facilitndu-se pirateria de muzic

dance, depinde de stilul pe care l preferi), nvei cum se utilizeaz, faci cteva teste i ncepi s lucrezi din greu la micul tu proiect muzical. Dup ce l-ai terminat, l poi expune gratuit la o galerie on-line, beneficiind astfel de toat reclama de care ai nevoie pentru a te promova. Film i animaie Filmele video i animaiile sunt dou medii asemntoare, care n ciuda diferenelor minore se contopesc ntr-unul singur. Ele au la baz aceeai tehnologi: redarea cadrelor asemntoare la o rat ridicat pentru a creea iluzia micrii. Filmele i animaia sunt deseori nsoite de sunet, pentru a prea mai reale. Rata de cadre (frames) folosit cel mai des n multimedia este 25-30 fps (frames per second). Cu ct numrul de cadre pe secund este mai mare cu att calitate filmului crete, dar i resursele necesare redrii filmului trebui s fie mai puternice. Diferena dintre filme video i animaie specificat mai sus nu este mare: filmele sunt provenit din realitate i sunt nregistrate cu ajutorul camerelor video digitale, n timp ce animaiile sunt create cu ajutorul unor aplicaii software specilizate (3D MAX, Fractal Design Poser, Lightwave, Cinema 4D XL , RayDream Studio etc) sau sunt rezultatul muncii manuale, cu creionul i hrtia (n cazul desenelor animate mai vechi). Anumite secvene din filmele noi sunt rezultatul prelucrrii computerizate a imaginilor nregistrate n realitate. Utilizatorii computerelor i ai multimediei prefer de obicei filmele i animaiile ca medii de transmitere a informaiilor pentru c ele stimuleaz simultan, n timp real, att vzul ct i auzul, fiind foarte uor de perceput. Acesta este motivul pentru care articolelor importante din enciclopediile noi le sunt adugate, pe lng text, poze i sunete animaii sau filme. Filmele necesit un spaiu de stocare enorm, motiv pentru care cercettorii au ncercat s realizeze formate de comprimare a acestora. Astfel au luat natere primele formate care reduceau o mare parte din mrimea animaiei prin eliminarea informaiei nefolositoare, dar odat cu acesta i calitatea ei, cum ar fi MPEG i DAT. Apariia DVDurilor a determinat realizarea unui format de o calitate mai ridicat, numit MPEG 2. Ultima metod de comprimare a informaiei audio/video este numit MPEG 4. Dei raportul dintre

calitate i mrime al filmelor salvate n acest format din urm este optim, el nu a avut parte de o promovare spectaculoas. Se ateapt n curnd apariia ultimului format de compresie: MPEG 7. Efectele speciale Realizarea efectelor speciale este considerat cel mai profitabil i cel mai interesant domeniu al multimediei. Ea a aprut prima dat n cinematografie sub forma exploziilor bine plasate i a trucurilor care s creeze impresia unor scene ct mai reale. Odat cu apariia computerelor super-performante i a programelor specializate de grafic s-a reuit realizarea a unor efecte mult mai rapid, ieftin i realist. Dac la primul film Godzilla a fost nevoie de un om s se mbrace ntr-un costum de monstru i apoi s umble printr-un ora n miniatur (aceea era limita tehnologiei) , la a doua versiune totul a fost mult mai simplu: sa proiectat modelul 3D al monstrului, dup care acesta s-a suprapus peste imaginea filmat. Pe msur ce computerele personale s-au dezvoltat suficient de mult, jocurile sofisticate au devenit ceva nelipsit de pe un computer. Ele au devenit din ce n ce mai realiste. Toate obiectele i personajele au nceput a fii tot mai complexe i proiectate pn la cele mai mici detalii. Efectele speciale din jocuri (mai ales strategie i shootere) erau nelipsite, fiind ntlnite la tot pasul. Revenind n domeniul cinematografiei, ultimele tipuri de filme (n special sciencefiction, horror) mbin n foarte multe din secvene realul cu virtualul. Primul film care a folosit efectele speciale computerizate n foarte multe dintre scene a fost The Matrix (cu o poveste foarte captivant), marele film care a luat tot ce se putea n domeniu efectelor speciale la Oscaruri: premiul pentru cele mai bune efecte vizuale, pentru sunet, editarea sunetului i editarea peliculei (a fost i cel mai bun film, dup prerea mea). Au fost alte filme (Sleepy Hollow, Godzilla, The Fifth Element) care dei au folosit acelai stil de FXuri nu s-au remarcat. Se crede c urmtorul pas n domeniul cinematografiei este realizarea unor filme de lung durat n realitatea virtual. Cerinele hardware Cu ct mediile de transmitere a informaiilor sunt mai complexe i mai interesante preteniile asupra componentelor hardware sunt mai ridicate. 5

Cele mai puin pretenioase medii sunt i cele mai banale, textul i imaginea. Ele pot fi vizionate fr probleme prea mari pe un computer foarte vechi, 386 sau 486 (cu anumite reineri cu privire la calitatea imaginii). Sunetele i filmele sunt puin mai pretenioase. Necesit un procesor Pentium 166 MHz MMX, 32 MB RAM, o plac de sunet i un CD-ROM 24x. Dac dorii anumite faciliti, cum ar fi jocurile cu grafic foarte avansat, va trebui s investii ceva bani ntr-un accelerator grafic destul de puternic. Cele mai cunoscute sunt Vodoo 3 (2000 i 3000). Exist multe altele, mai mult sau mai puin puternice, alegerea trebuie fcut doar n funcie de cerinele dumneavoastr. Un alt set de faciliti interesante sunt reprezentate de captura video. Putei alege un tunner TV, care permite direcionarea semnaluli din cablu direct n computer, cu o mulime de faciliti incluse (gsirea automat a posturilor, telecomand). n caz c dorii s nregistrai propriile filme, o mini-camer de filmat digital, care poate fi folosit pentru capturarea filmelor sau o fotografiilor digitale este ideal. Dac suntei un mptimit al relitii virtuale, un echipament VR v-ar fi de mare folos. Cu o mnu i o casc vei putea naviga prin lumi neimaginabile. Lumile virtuale nu au evoluat destul n comparaie cu alte domenii din multimedia, dar totui merit. Am prezentat mai sus cele mai importante componente hardware folosite de multimedia (obinuit). Fiecare dintre ele se potrivete unui anumit tip de utilizatori. Bineneles, folosind aceste componente nu vei putea face efecte speciale asemntoare celor din filme sau video clipuri. Staiile grafice sunt super-computerele care sunt folosite pentru proiectri, realizarea modelelor 3D sau alte astfel de operaii care necesit resurse extraordinare.

2. Sisteme de comunicare audio

Spectrul audio Conform cu acordurile internationale, spectrul radio este impartit in 8 benzi de frecventa. Fiecare banda este alocata pentru servicii specifice. Prin decizia Uniunii internationale de telecomunicatii din care fac parte peste 130 de tari, fiecare tara a primit o portiune din spectru. Alocarea in interiorul fiecarei tari a acestor frecvente este facuta de organizatiile de specialitate. In Romania aceasta este Agentia nationala pentru telecomunicatii in colaborare, atunci cand este cazul, cu CNA (Consiliul national al audiovizualului). In privinta televiziunii, situatia este mult mai simpla: Romania a primit trei canale, doua sunt ocupate de televiziunea publica si a treia frecventa este libera, putind fi acordata doar printr-o hotarire a Parlamentului. Clasificarea spectrului audio 1) VLF (very low frequancy)-30 Khz si mai putin. In aceasta banda nu se poate transmite vocea. Banda este utilizata in radionavigatia maritima. 2) LF (low frequency)-30 KHz-300 Khz. Aceasta banda este folosita in aeronautica, radiolocatie, radionavigatie. 3) MF (medium frequency)- 300 Khz-3000 Khz. Este folosita in radio AM, siguranta publica, etc. 4) HF (high frequency)- 3mhz-30 Mhz. Este o banda utilizata pentru comunicarea la distanta lunga, radio amatori, fax, etc. 5) VHF (very high frequency)-30 MHz-300MHz. Este folosita in televiziune, radio ultrascurte, comunicatii prin satelit, radio astronomie, aeronautica, telemetrie spatiala. 6) UHF (ultra high frequency)- 300 Mhz-3000 Mhz. Este o banda pentru televiziune, satelit, cercetare spatiala, aviatie, amatori. 7) SHF (super high frequency)- 3ghz-30 Ghz. Este folosita pentru sateliti, radare, cercetare spatiala, radio navigatie, chiar si amatori. 8) EHF (extreme high frequency)- 30ghz-300 Ghz. Este utilizata in cercetarea spatiala, pentru radio astronomie, radionavigatie.

Benzi de frecventa utilizate in televiziune Banda VHF Televiziunea ocupa un canal mult mai larg decat ocupa un post de radio. Fiecare canal de televiziune ocupa 6mhz, din care transmiterea imaginii este de aproximativ 4 Mhz si o portiune din ceea ce a mai ramas revine sunetului. Banda UHF Televiziunile care opereaza in aceasta banda lucreaza cu frecvente mult mai mari, ceea ce permite canalelor de televiziune sa fie mult mai apropiate. In schimb, emisia in banda UHF necesita puteri mai mari. Distanta la care bate un post TV care emite in UHF este mai mica decat distanta la care bate un post TV cu aceeasi putere, dar care emite in VHF. Televiziunea de inalta definitie (HDTV) Televiziunea de inalta definitie (high definition television) a fost dezvoltata in Japonia. Sistemul utilizeaza 1125 de linii. Aceasta tehnologie, datorita inaltei definitii, tinde sa inlocuiasca filmul de 35 mm. Productia de clipuri este mai ieftina cu acest sistem care permite montajul non-liniar.

3. Sisteme de comunicare video

Imaginea video poate fi inregistrata in prezent in doua feluri: a) analogic, b) digital. Formatul inregistrarii analogice video 1) VHS (Video Home System); 2) S-VHS; 3) Beta; 4) 8 mm; 8

5) Hi-8 mm; 6) U-Matic; 7) SP-U-Matic; 8) V-2000. Cele opt sisteme de mai sus sunt valabile pentru normele de televiziune: PAL 625 de linii/25 NTSC 525 linii. La sistemul V-2000 inregistrarea ocupa 1/2 din latimea benzii, astfel incat pentru utilizarea ambelor jumatati, caseta trebuie intoarsa. Formatele VHS si S-VHS au fost introduse pe piata de JVC in 1976. Sisteme de codare a semnalului imagine Camera de televiziune livreaza de regula semnalele componente R G B: R-rosu, Gverde, B-albastru. Primul sistem color de televiziune care a aparut este NTSC. Caracteristica sa tehnica de baza este modulatia de amplitudine in cuadratura. Exista un standard american, dar si unul european pentru NTSC. Istoria televiziunii in culori incepe cu patentul lui F. Gray din 1929, publicat in 1930. Sistemul NTSC a format baza sistemelor de televiziune in culori aparute ulterior. El a fost adoptat ulterior si in Japonia, unde emisiunile in culori incep in 1960. Cercetarile au evoluat si W. Bruch de la firma Telefunken din Germania a elaborat sistemul in culori PAL ( Phase Alternation Line), care este o varianta imbunatatita a sistemului NTSC. Cercetarile lui Henri de France din Franta au dezvoltat un sistem nou, structurat diferit de sistemul NTSC, cunoscut sub denumirea de SECAM (Systeme electronique couleur avec memoire). In acest fel, Europa s-a impartit in doua: in 1967 au inceput emisiunile in culori, in Germania si Anglia, in sistem PAL, iar Franta si URSS au adoptat sistemul SECAM. Trecand la televiziunea in culori, Anglia si Franta au trecut la norma de televiziune de 625 de linii si 25 de cadre pe secunda ( 50 de campuri pe secunda). A doua norma de televiziune este de 525 de linii si 30 de cadre pe secunda. Pe langa cele doua norme de televiziune mai exista trei sisteme diferite de televiziune: NTSC, PAL, SECAM. Aceasta diversitate a ingradit in timp schimburile

internationale. In prezent, situatia s-a imbunatatit considerabil datorita televiziunii digitale. In 1982 s-a adoptat pe plan mondial un standard unic de televiziune digitala. In felul acesta, echipamentele fabricate de diversi producatori pot fi interconectate fara probleme. Televiziunea digitala a permis utilizarea sistemelor universale de calcul pentru prelucrarea imaginilor si pentru realizarea excelenta a programelor de televiziune. Transmitere semnalului de televiziune Repartizarea in frecventa a canalelor de transmisie a semnalelor de televiziune depinde de standardul de televiziune adoptat de fiecare tara. Canalele sunt reunite in cinci benzi, iar acestea sunt situate in doua domenii de frecventa: domeniul de foarte inalta frecventa (FIF) si domeniul de ultra-inalta frecventa (UIF): -FIF Banda I 48,5-66 Mhz (canalele 1, 2), -Banda II 76-100MHz (canalele 3-5), -Banda III 174-230 Mhz (canalele 6-12), -UIF Banda IV 470-600 Mhz (canalele 21-37), -Banda V 606-790 Mhz (canalele 38-69). -Canalele 1 si 2 ocupa spatiul de frecventa intre 48,5-56,5 Mhz si, respectiv, 58-66 Mhz. Transportul semnalului de televiziune Transmisia prin radiorelee se foloseste la transportul semnalului de televiziune de la o statie de televiziune mobila la centrul de televiziune, pe distanta de cateva zeci de kilometri, sau de la centrul de televiziune la emitatoarele TV raspandite pe un teritoriu de sute si mii de kilometri. Prin amplasarea radioreleelor la distanta vizibilitatii directe se obtine un lant de radiorelee (fig. 1 si fig. 2).

10

Teansmisia prin satelit Miscarea satelitului in jurul Pamantului se supune legilor lui Kepler. Un satelit poate fi plasat pe o orbita circular ecuatoriala sau pe o orbita eliptica ecuatoriala. Un satelit care evolueaza in jurul Pamantului pe o orbita circular ecuatoriala poate fi astfel plasat incat sa aiba aceeasi directie de rotatie si aceeasi perioada de revolutie cu ale Pamantului. In acest caz satelitul se va roti sincron cu Pamantul. Un asemenea satelit se numeste geostationar. Plasand pe o orbita la 120 grade trei sateliti geostationari, se poate acoperi toata suprafata Pamantului, cu exceptia regiunilor polare. Pentru un observator de pe Pamant, satelitul va aparea permanent fixat in acelasi punct (fig. 3 si fig. 4)

11

Transmisia semnalului tv prin cablu In sistemul de transmisie prin cablu se poate folosi:

12

a) cablu coaxial de impedanta 75 ., b) fibra optica. Cablul coaxial tinde sa fie inlocuit de fibra optica. Cablul optic este un fir de sticla foarte subtire (zeci de micrometri), de compozitie speciala, prin interiorul caruia se propaga o unda luminoasa modulata. Radiatia produsa la emisie este detectata la receptie cu ajutorul unor semiconductoare de dimensiuni comparabile cu cele ale fibrei de sticla. Fibrele de sticla lucreaza ca ghiduri de unde optice si pot fi inmanuncheate pentru a forma un cablu optic, subtire si flexibil. O fibra de sticla consta dintr-un miez inconjurat de un invelis cu indice de refractie mai mare decat al miezului. Simplificand, se poate spune ca conductia luminii prin miez este rezultatul reflexiei totale interne la suprafata de separatie dintre miez si invelis. Pentru descrierea corecta se utilizeaza teoria propagarii undelor electromagnetice, care arata ca sunt posibile numai anumite moduri de propagare. In fibrele de diametru mare, numarul de moduri este relativ ridicat (fibre multimod). In fibrele cu diametru mic (compatibile cu lungimea de unda a radiatiei), se obtine un singur mod (fibre unimod). Banda de frecventa a fibrelor multimod este de aproximativ 600 Mhz, iar a fibrelor unimod este de 2500 Mhz. Calitatea fibrei optice este determinata si de atenuarea radiatiei in fibra. Se asigura deja atenuari de 3-5 dB/km cu fibrele multimod si de 0,5-0,8 dB/km in fibrele unimod. Pe liniile lungi de transmisie se folosesc amplificatoare pentru compensarea pierderilor de radiatie. Intr-un sistem de transmisie prin fibre optice, semnalul TV este transformat intr-un semnal luminos care se transmite prin fibra optica, iar la capatul fibrei optice semnalul luminos este transformat in semnal TV. Deci, la un capat avem sursa de radiatie optica, iar la celalaltfotodetectorul. Ca sursa de radiatie optica se folosesc: dioda cu laser cu arseniura de galiu (Ga As), dioda electroluminescenta si dioda superluminescenta, care emit radiatii in domeniul infrarosu apropiat (0,8-0,9 m). Pentru detectia fasciculului de radiatie emis, se utilizeaza de obicei fotocelule, fototranzistoare, fotodiode. Fibrele optice au o serie de avantaje:

13

 sunt rezistente la temperaturi mari (1000 grade C); sunt imune la perturbatiile de natura electromagnetica; nu apar diafotii (inductia semnalelor de pe o fibra optica pe alta fibra optica, ale aceluiasi cablu); raport semnal/zgomot ridicat; largime de banda considerabila. In transmisia prin cablu optic, intensitatea purtatoarei optice de frecventa unghiulara si amplitudine A este modulata cu semnalul modulator M(t), care la randul lui poate fi modulat in amplitudine, in frecventa sau in faza-modulatia analogica. In modulatia analogica in impulsuri, semnalul analogic actioneaza asupra parametrilor unui sir de impulsuri, obtinandu-se: modulatia de impulsuri in amplitudine (MIA); modulatia de impulsuri in frecventa (MIF); modulatia de impulsuri in durata (MID). In modulatia digitala se foloseste, de obicei, modulatia impulsurilor in cod (MIC) si modulatia diferentiata a impulsurilor in cod (MDIC).

14

BIBLIOGRAFIE:
1. 2. 3. 4.

www.wikipedia.org www.leonties.com www.scribd.com www.inf.brad.ac.uk

15