Etnolingvistica.

Numeroase fapte de limb i vorbire au fost demult abordate i explicate din perspectivetnolingvistic, de regul fr utilizarea acestui termen, dar domeniul etnolingvisticii romnetinu s-a constituit nc n mod coerent i distinct n cadrul tiinei lingvistice. n anul 1980, deexemplu, G. Ivnescu ddea o accepiune foarte larg i contradictorie e., considerat, pe de o parte, ca tiin de grani, pe de alt parte considernd c aceasta n fond, se acoper i seconfund, n mare, cu termenul i obiectul lingvisticii. Pornind de la premisa c limba este unuldintre elementele caracteristice i fundamentale ale unui popor ( Etnolingvistica , p. 138), G. I.divagheaz pe tema diferenelor dintre limbi i dialecte n raport cu substratul lor etnic, ajungndla problema caracterului etnic exprimat n limb (fr s precizeze dac aceasta este obiectul decercetare a e.) i chiar la o problem de convergen a lingvisticii cu etnolingvistica [?], careeste aceea a crerii limbilor naionale, adic a limbilor literare unitare (p. 142). Lingvistul ieeanmenioneaz i chestiunea universaliilor gndirii reflectate n limb, dar crede c nu n cadrul uneischeme universale va trebui cutat specificul limbilor, ci n afara acesteia. Este evident faptulc G. Ivnescu nu cunotea preocuprile propriu-zise de e. din America i din Europa, scurta saintervenie fiind, de fapt, o glosare pe marginea termenului e. din perspectiva istoricului limbiinaionale (i literare).n evoluia e. ca disciplin cu obiect propriu de cercetare, un moment de clarificri a fostdezbaterea publicat n revista american Language (Baltimore), no. 18, din iunie 1970.