Sunteți pe pagina 1din 238

Redactor: R ă zvan Penescu rpenescu@liternet.ro Editor format .pdf Acrobat Reader ş i corectur ă : Geta Rossier

Text: © 2010 Ioan Antoci. Toate drepturile rezervate autorului. Design coperta: © 2010 Addict Advertising (dup ă o fotografie achiziț ionat ă de Addict Advertising de pe http://www.shutterstock.com/ )

© 2010 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader. Este permisă desc ă rcarea liberă , cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a c ă rț ii prin intermediul altor siteuri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fă ră acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

ISBN: 978 9731220352

Editura LiterNet http://Editura.LiterNet.ro / office@liternet.ro

1

Câinele japonez

versiune ş tigătoare a concursului HBO, 2008

de Ioan Antoci

2

INT. ODAIE DIMINEAȚĂ

Costache se treze şte din somn, tulburat, oftând. R ămâne la marginea patului, privind spre fereastra aburit ă. În înc ăpere e puțin ă lumină. Costache, îmbr ăcat cu cămaşă şi izmene, mai z ă boveşte pe marginea patului, privind dezinteresat prin odaie. Cu pereții nev ărui ți, odaia e mică, cu un şifonier vechi şi jupuit, un scaun cu o pătur ă pe el, un cuier pe care sunt ceva haine, o masă cu ni şte ş tergare pe ea, o carte rufoas ă, iar într un col ț, pe perete, o icoan ă şi o candel ă stins ă. Pardoseala e din scânduri, puse neuniform, acoperite cu ni ş te țoale. Costache se scutur ă un pic de frigul care l a cuprins şi se ridic ă de pe pat. Aruncă peste acesta pătura să acopere cear ş afurile, plapuma şi perna şi iese pe u şa din cap ătul opus, trecând pe lâng ă o sob ă de teracot ă.

INT. BUC Ă T Ă RIE – DIMINEAȚĂ

Costache las ă uşa dintre cele 2 încăperi deschisă, se încal ță cu ni şte galo şi, apoi deschide şi uşa care d ă afar ă, inspirând totodat ă aerul rece care năv ăleşte în casă. Buc ătăria e la fel, nev ăruită, ceva mai luminat ă , o masă şi 2 scaune, un mic dulap, o sob ă cu plită, al ături de care stă un mic aragaz şi o butelie, iar mai într un col ț, un taburet cu o găleată pe el, o cană mare şi, al ături, un butoi de plastic de 50 60 l. După ce trage puternic aer în piept, Costache merge în partea opusă şi deschide uşa ce d ă într o mic ă cămar ă.

INT. C Ă MARĂ DIMINEA ȚĂ

Costache trece pe lâng ă 2 saci cu cartofi şi o cutie cu ceapă, ni şte sticle de apă mineral ă, un bax de hârtie igienic ă, toate puse dup ă uşă şi se opre şte lângă un lighean mare, aşezat într un suport, cu un să pun lâng ă el. Deschide uşa ce d ă spre gr ă din ă şi apoi se întoarce în bucătărie.

INT. BUC Ă T Ă RIE – DIMINEAȚĂ

Aici, Costache d ă capacul de la butoi deoparte şi umple cu cana jum ătate de gă leat ă. Se întoarce în c ămar ă.

INT. C Ă MARĂ DIMINEA ȚĂ

Toarn ă apa din găleată în lighean, lasă găleata jos şi iese în gr ădin ă.

3

EXT. GR Ă DIN Ă DIMINEA ȚĂ

Soarele încă nu a r ăsărit. Costache pare să ş tie lucrul ăsta, nu se uită în jur, ci porneş te pe o căr ăruie spre capă tul gr ădinii unde se vede WC ul. La jum ătatea distan ț ei, se opreşte brusc şi se întoarce către casă . Acum vedem c ă aşazisa gr ădin ă nu e decât un spa țiu îngr ădit de un gard de ciur şi stâlpi mici de lemn, f ăr ă pomi sau alte plante, nearat. Casa e netencuită . Prin gardul de ciur se v ă d, într o parte, o serie de case asem ănă toare cu a lui Costache, iar în partea cealaltă, câmpuri arate.

INT. C Ă MARĂ DIMINEA ȚĂ

Costache intr ă în cămar ă, apropie uşa de la bucăt ărie, apucă baxul cu hârtie igienic ă, de unde ia o rol ă, şi porneşte spre fundul gr ă dinii. Îl vedem cum deschide uşa WC ului ş i cum dispare dup ă aceasta. Aparatul de filmat se mută spre câmpurile arate.

INT. C Ă MARĂ DIMINEA ȚĂ

Aparatul de filmat revine spre căr ăruie, surprinzându l pe Costache deja intrând în cămar ă , unde î şi dă cămaşa jos, o aga ță într un cui şi începe s ă se spele. Dup ă ce termin ă, ia ligheanul şi iese în gr ădin ă unde aruncă apa. Se întoarce, lasă ligheanul, dispare în bucătărie. Reapare cu un ştergar din cele de pe masa din odaie şi cu o cană de ap ă. Pune ş tergarul în cui, toarnă apa în lighean, îl cl ăte şte şi arunc ă apa f ăr ă să mai iasă din cămar ă, îl pune la loc şi apoi se şterge. Îmbrac ă cămaşa, ia cana ş i găleata de jos şi le duce la locul lor în bucăt ărie. Îl urm ărim cum se întoarce în odaie, nu înainte de a se descăl ța de galo şi.

INT. ODAIE DIMINEAȚĂ

Costache î şi dă izmenele jos, le pune sub p ătur ă, ia o pereche de pantaloni din cuier, se îmbrac ă cu ei, apoi o flanea tot din cuier, î şi trece mâinile prin păr, se duce la sob ă de unde ia o cutie cu chibrituri, aprinde candela, lasă cutia cu chibrituri pe masă, apoi îngenunchează, privind icoana luminat ă pl ăpând de candel ă. În timp ce murmur ă ni şte rugăciuni ş i î şi face cruci repetate, o rază de soare pătrunde prin fereastr ă, luminându i chipul. El, însă, continu ă nestingherit rugăciunea până în momentul când se aude un glas de femeie: Nea Costache! Nea Costache! Costache tresare şi se uită nedumerit spre locul de unde vine glasul. Se ridic ă şi iese pe u şă.

4

EXT. CURTEA CASEI DIMINEAȚĂ

Îl vedem pe Costache, înc ăl țându se în grabă şi ieşind în fața casei, pornind spre o poartă de tabl ă, în care bate o femeie şi care continu ă să‐ l strige pe bătrân. În depărtare, peste un drumeag, se v ăd un gard din scânduri, cam putrezite, şi o casă b ătrânească, dăr ă pănată, vopsită întrun albastru scorojit.

Nea Costache! Nea Costache!

Carei acolo?

GETA TUDOREL

COSTACHE MOLDU (apropiindu se nedumerit)

GETA TUDOREL (aproape strigând)

Eu, nea Costache, Geta! Deschide, te rog!

COSTACHE MOLDU (luminându se la față , şi, deschizând poarta de tabl ă care scâr ț âie, zice oarecum r ăstit) Ah, tu eş ti Getă ! Da' ce‐ți veni la ora asta?

Bună diminea ța, nea Costache!

GETA TUDOREL

COSTACHE MOLDU (oarecum ru şinat că se r ăstise la Geta)

Bun ă s ă fie! Carei treaba?

GETA TUDOREL (umblând într o geant ă înc ăpătoare, de piele, dar cam roasă )

P ă i, am venit s ă‐ți aduc pensia!

La ora asta? Te a ş teptam abia deseară .

COSTACHE MOLDU (nedumerit din nou)

5

GETA TUDOREL (oftând) Luna asta am zis s ă o iau din capă tul ă sta ş i matale eş ti primul acuma.

COSTACHE MOLDU

Ai pornit cam de diminea ță .

GETA TUDOREL (oftând din nou, scoate din geant ă ni şte bani şi îi întinde lui Costache) Vreau s ă termin mai repede, că mai am ş i treabă acas ă ! Na, uite, numă r ă‐ i ş i matale! Patru milioane trei sute zece!

Las ă , ş tiu că‐i bine!

COSTACHE MOLDU (vrând să bage banii direct în buzunar)

GETA TUDOREL (apreciind gestul, dar apucându i energic mâna bărbatului)

Nu, numă r ă‐ i întâi, că mai greş esc ş i eu.

COSTACHE MOLDU (nemul țumit de insisten ța Getei şi începând să‐ i numere) Bine, unu, doi, trei, patru, o sută , dou ă sute, trei sute ş i dou ă zeci. Ia uite, ai gre ş it, cu zece mii de lei.

Costache ia bancnota de un leu (singura, de fapt) şi o întinde Getei.

GETA TUDOREL (uitându se cu mirare la bancnotă) Greu mă mai obi ş nuiesc cu banii ăş tia noi. Cei cu ă sta?

COSTACHE MOLDU (aparent neutru)

P ă i, ai greş it cu un leu. Mi ai dat mai mult cu un leu.

6

GETA TUDOREL (în ț elegând şiretlicul şi împingând banii înapoi) Nea Costache, da' ce? Mă crezi copil? Las ă , stai lini ş tit! Doar iau ş i eu salar’ pe umblatul ă sta. Ş i s ă iau chiar de la matale?!

COSTACHE MOLDU (mândru şi nemul țumit de reacț ia factorului)

E pensia mea ş i fac ce vreau cu ea!

GETA TUDOREL (categorică) Nu, mul țumesc! Ş‐ apoi acu ş i vin ăş tia cu curentul ş i o s ă‐ți trebuiască bani.

COSTACHE MOLDU (băgând banii în buzunar, cu am ăr ăciune în glas) Da, tot au zis că vin, dar nau mai venit. Primarul mi a promis de la Cr ă ciun că aranjează el. Dar nici acum nu am curent. Am stat pe întuneric toată iarna.

GETA TUDOREL (comp ă timindu l)

Greu, tare greu!

GETA TUDOREL (ridicând o saco şă rezemat ă de poartă ) Uite, bă rbatu meu a gă sit prin pod o lamp ă cu gaz. Ț i am adus o matale până î ți trag ăş tia curent.

COSTACHE MOLDU (luând saco ş a şi uitându se în ea)

Ah, ai adus ş i gaz. Mă i, da' nu trebuia!

GETA TUDOREL Apoi la cât de scumpe sunt lumân ă rile acuma! Las ă c ă poate ă sta î ți ajunge pân ă vine curentul.

COSTACHE MOLDU (v ădit încântat) Ce bine, tocmai terminasem lumân ă rile acu' 2 zile. Ş i pă rintele e plecat, nam avut de unde s ă mai iau.

7

GETA TUDOREL (pu țin furioas ă) Nu ş tiu ce s ă zic ş i cu pă rintele ă sta, Dumnezeu mă ierte! Dar tot timpu' e plecat pe la ora ş , când se întoarce, iar scumpe ş te lumân ă rile! Parcă ar fi din aur, a ş a s de scumpe.

COSTACHE MOLDU (distrat de spusele Getei)

Ce s ă facă , trebuie s ă tr ă iască ş i el, s ă racu'!

GETA TUDOREL (neconvins ă de argumentul bărbatului) Eu nam zis c ă nu, dar s ă se gândească ş i la noi, că doar nu are nimeni bani în fundul gr ă dinii, într o groapă . COSTACHE MOLDU (vrând să încheie discu ț ia)

La mă tuş a Ileana ai fost?

Nu, nu, nu mam dus. S o fi trezit?

GETA TUDOREL

(încă meditând)

COSTACHE MOLDU

Nu ş tiu, vezi ş i tu! Mul țumesc tare mult pentru lampă .

GETA TUDOREL (privind deja spre casa m ă tuş ei Ileana) Ei, nu i mare lucru, nea Costache, oricum stă tea aruncată prin pod. Da' poate no s ă trebuiască s o folose ş ti prea mult.

COSTACHE MOLDU

P ă i, dup ă cemi vine curentul, v o dau înapoi.

GETA TUDOREL (hot ărâtă ) Nu, nici vorb ă ! Cui îi mai trebuie? Crezi că nam destule hârburi prin curte? Ține o matale, de tot!

8

COSTACHE MOLDU (mi şcat de gestul Getei)

Ce s ă zic, bogdaproste, mă i Getă ! S ă fii s ă nă toas ă !

GETA TUDOREL (dând s ă plece, un pic nehotărât ă) S ă fie primit, nea Costache! Hai că trebuie s ă plec, ah, uitam s ă‐ți dau cuponul. Ş i voiam s ă

COSTACHE MOLDU (întrerupând o)

Ei, parcă eu ce fac cu el?

GETA TUDOREL (mul ț umită c ă nu a mai continuat fraza) Hai că mă duc întâi la Stratulat, că ăş tia oricum nu s niciodat ă treji, ş i apoi, la mă tuş a Ileana!

COSTACHE MOLDU

Bine, Getă , servici' uş or! Mul țumesc înc ă o dată !

S ă fii s ă nă tos, nea Costache!

Mergi s ă nă toas ă , Getă !

GETA TUDOREL (îndep ărtându se)

COSTACHE MOLDU (privind dup ă Geta)

Geta Tudorel trece prin fa ța casei m ătuşei Ileana, dar nu priveş te peste gard, apoi după vreo 20 30 metri, se opre şte în fața unei por ți, bate în ea, strigă de câteva ori, apoi intr ă . Se aud câini l ă trând.

Am uitat s ă‐ i zic de câini!

COSTACHE MOLDU (vrea să închid ă poarta)

9

De peste drumeag, un cap de bă trână apare de dup ă gardul m ătu ş ei Ileana.

Mă i Costache, aia i Geta?

Da, Geta era! Bună diminea ța!

Da' ce caută peaici la ora asta?

A venit cu pensiile!

M Ă TUŞ A ILEANA (cu voce ridicată )

COSTACHE MOLDU (surprins de vederea bătrânei)

M Ă TUŞ A ILEANA (continuând cu voce tare, țipată )

COSTACHE MOLDU

M Ă TUŞ A ILEANA (întristată )

Ş i la mine de ce n a venit?

COSTACHE MOLDU P ă i, nu ş tia daca teai trezit. Sa dus mai întâi la Stratulat. Vine ş i la mata imediat.

Or nu mo fi uitat?

Nu, mă tuşă , stai că vine ş i la mata imediat.

Ție ț i a dat pensia?

M Ă TUŞ A ILEANA (ca şi cum nu ar fi auzit explica ția)

COSTACHE MOLDU

M Ă TUŞ A ILEANA

10

Da, 4 milioane ş i ceva.

COSTACHE MOLDU

M Ă TUŞ A ILEANA

Bun, bun, apoi dacă a ş lua ş i eu tot atâta, tot ar fi ceva.

COSTACHE MOLDU

Da', matale cât mai iei acuma?

M Ă TUŞ A ILEANA Apoi, mă i Costache, ş tiu eu? Tot zice la aparat că le m ă reş te, da' cine mai ş tie.

Întreabo pe Geta, ea sigur trebuie s ă ş tie!

Dacă a mai veni azi ş i nu ma uita!

COSTACHE MOLDU

M Ă TUŞ A ILEANA

COSTACHE MOLDU

Nu te uită , m ă tuşă , stai lini ş tită !

M Ă TUŞ A ILEANA Auzi, mă i Costache, vrei s ă‐ți dau ni ş te lapte, numa' ce am muls o pe Joiana, ce zici?

COSTACHE MOLDU Las ă , mă tuşă , că vine Ghi ță ş i l ia s ă‐ l ducă la pia ță , mai faci ş i matale un ban.

M Ă TUŞ A ILEANA (vizibil iritată ) În baza lui Ghi ță mi se stric ă tot laptele. Nici ieri n o venit ş i stau a ş a cu laptele, nam ce face cu el. Hai, s ă‐ți dau din ă sta, că‐ i proasp ă t.

Bine, hai că aduc o cană .

Stai, că deja l am pus într o ulcic ă

COSTACHE MOLDU (dând din cap)

M Ă TUŞ A ILEANA

11

Mătuşa Ileana dispare din spatele gardului şi, dup ă ceva vreme, apare la poarta şubrezit ă. Între timp, Costache, cu saco şa de la Geta în mân ă, traverseaz ă drumeagul, a şteptând în fața por ții m ă tuş ei.

Na, uite aici ulcica!

M Ă TUŞ A ILEANA (deschizând poarta)

COSTACHE MOLDU (apucând ulcica de lut întins ă de bătrân ă)

Bogdaproste, mă tuşă !

De sufletul lui Grigorie!

Bogdaproste!

Da' cei cu saco ş a?

M Ă TUŞ A ILEANA

COSTACHE MOLDU

M Ă TUŞ A ILEANA (privind saco ş a)

COSTACHE MOLDU

Mi a adus Geta o lamp ă , până îmi pun ăş tia curent.

Ah asta era

M Ă TUŞ A ILEANA (părând abia acum să în ț eleagă )

COSTACHE MOLDU (auzind poarta familiei Stratulat izbindu se)

Uiteo pe Geta, vine încoace!

Ea e?

M Ă TUŞ A ILEANA (privind în aceea şi direc ție)

12

Da, uite, vine s ă‐ți aducă pensia!

COSTACHE MOLDU

GETA TUDOREL (apropiindu se şi vorbind parcă singur ă )

De asta ar trebui s ă mă las, ce nesim ți ți!

COSTACHE MOLDU (observând nervozitatea Getei)

Ce s a întâmplat, Getă ?

GETA TUDOREL Ni ş te bețivani ordinari, asta s! Dup ă ce le aduc pensia la nas, mă înjur ă , că de ce leam adus o a ş a târziu. Habar nau că e diminea ță ! M Ă TUŞ A ILEANA

Da' ceau zis?

GETA TUDOREL Da' po ți s ă te în țelegi cu ei? Sunt mor ți de beți ş i e o putoare în cas ă la ei

M Ă TUŞ A ILEANA

Neamurile primarului!

GETA TUDOREL Ş i mai au ş i dou ă javre pe care le țin dezlegate. Era cât pe ce s ă m ă muş te. Noroc că mam apă rat cu geanta.

COSTACHE MOLDU (scuzându se) Am uitat s ă‐ț i zic de câini. Ş i eu am pățit la fel. Nu ş tiu de unde lea adus, că nu le au de mult timp.

GETA TUDOREL Niş te nebuni, de atâta bă utur ă mai pot fi oameni normali? Data viitoare s ă vină la primă rie dup ă pensie, c ă eu nu leo mai aduc în veci.

A ş a s ă le faci, că doar nu e ş ti tu proasta lor.

M Ă TUŞ A ILEANA (încurajând o)

13

COSTACHE MOLDU

Eu v ă las, mă duc s ă fierb laptele ă sta. R ă mâne ți s ă nă toase!

Mă tuşă , da' nu mai vinzi laptele?

Mergi s ă nă tos, Costache!

GETA TUDOREL

M Ă TUŞ A ILEANA

Costache intr ă în curte, l ă sând pe cele două femei să‐şi continue discu ția, şi intr ă în buc ătărie, l ăsând ulcica pe masă.

INT. BUC Ă T Ă RIE – DIMINEAȚĂ

Costache scoate un ceaun din dulap şi o farfurie acoperită cu un ştergar mic. Toarn ă laptele în ceaun, aprinde un ochi la aragaz şi pune ceaunul pe foc. D ă la o parte ş tergarul de pe farfurie, l ăsând s ă se vadă o bucată de m ă m ălig ă. Dispare pentru câteva momente în odaie, apoi reapare tocmai la timp pentru a opri laptele care d ădea în foc. Sufl ă un pic în spuma formată ş i l mai las ă să fiarb ă . Tresare când se aude strigat din apropierea cur ții, cu un glas în ăbu şit.

Nea Costache!

GETA TUDOREL (apropiindu se de u şă )

COSTACHE MOLDU (nerevenindu ‐şi încă din sperietur ă)

Doamne iartă‐ mă , Getă ! Ce te furi ş ezi a ş a?

GETA TUDOREL (încercând s ă‐şi acopere glasul şi vorbind confuz, misterios) Nea Costache, nar trebui s ă‐ți zic nimic, că ma rugat s ă‐ l las pe el s ă‐ți zică

Cine te a rugat?

COSTACHE MOLDU (interesat)

14

Domn' primar!

Ce tea rugat?

Da' s ă nu i zici că ş tii ceva de la mine

Getă , dacă ai ceva de spus, zi ş i gata, dacă nu

GETA TUDOREL

COSTACHE MOLDU

GETA TUDOREL

COSTACHE MOLDU (deranjat de atât mister)

COSTACHE MOLDU (auzind un sfârâit ciudat dinspre aragaz, se întoarce brusc şi vede cum laptele curge tot pe aragaz)

Na, că am mâncat ş i pe ziua de azi!

Aleargă spre ceaun, îl apuc ă f ăr ă ştergar şi l trânte şte pe masă. Opreşte aragazul şi dă să şteargă murd ăria.

Of, mai bine îmi vedeam de treabă !

GETA TUDOREL (realizând c ă e p ărta şă la întâmplare)

COSTACHE MOLDU (oarecum sup ărat, vorbind pentru el şi ş tergând îndesat aragazul)

Unde eş ti tu, Marie, s ă mă vezi acum!

GETA TUDOREL Nea Costache, team încurcat destul azi, plec ş i eu s ă‐ mi termin treaba.

COSTACHE MOLDU (oprindu se din ş ters, întorcându se spre Geta) Pleci?! Ş i cu primarul care e treaba, care e secretul?

15

GETA TUDOREL (oftând) Nea Costache, domnul primar a primit asear ă un telefon ş i o s ă vină mai încolo s ă vorbească cu matale.

Despre ce?

COSTACHE MOLDU (din nou interesat, dar nedumerit)

GETA TUDOREL (încurcându se mai tare)

Nu ş tiu exact, dar mi a spus s ă nu ‐ți zic, s ă nu te îngrijorezi!

COSTACHE MOLDU (mirat)

S ă mă îngrijorez? Dar ce m ar mai putea îngrijora acum?

GETA TUDOREL (nereuşind să pun ă capăt discu ției penibile deja) Nu, zicea a ş a, adică s ă nu umble vorbe prin sat, aiurea

Ah, p ă i cred c ă ş tiu!

Da?!

P ă i, cum s ă nu, e foarte clar!

Clar?!

COSTACHE MOLDU (parcă intuind ce urm ăreşte primarul)

GETA TUDOREL

(uimit ă)

COSTACHE MOLDU (sigur pe sine)

GETA TUDOREL

(panicat ă)

16

COSTACHE MOLDU (zâmbind discret, cu subîn ț eles) Doar nu credeai că o s ă‐ mi pun ă curent pe gratis. Sigur vrea el ceva în schimb.

GETA TUDOREL (oftând a u şurare, dar temperat)

Ah, da cred că despre asta e vorba.

GETA TUDOREL (vrând să scape din încurc ătura în care intrase) Vai ce târziu s a f ă cut, nu mai pot sta deloc, nea Costache, mă a ş teaptă oamenii cu pensiile. Ră mâi s ă nă tos!

COSTACHE MOLDU Bine Getă , stai lini ş tită , că ş tiu eu mai bine pe primar. Nu te dau de gol. Mergi cu bine!

GETA TUDOREL (mul ț umită de felul în care se încheiase discu ția, privind la ceaunul cu lapte)

Hai că te las s ă mă nânci.

COSTACHE MOLDU (dând din cap a lehamite, mai mult pentru el)

Ei, doar nu crezi că m oi pune la îngr ăş at!

Să nă tate, nea Costache!

GETA TUDOREL (dispare dup ă poarta de tabl ă)

Costache se întoarce către masă. Ceaunul mai are foarte pu țin lapte pe fund. Priveşte spre m ăm ăligu ța rece, apoi la ceaun. Se aşază pe scaun şi r ămâne pierdut pentru câteva momente, apoi rupe o bucată de m ă m ăligu ță ş i începe s ă m ă nânce.

INT. BUC Ă T Ă RIE – DIMINEAȚĂ

Costache tocmai mai ia o bucat ă de m ă m ăligu ță , dar aproape se îneac ă cu ea, când, din spatele s ău, din dreptul u şii, m ătuş a Ileana îl strigă .

17

Costache, bre, nauzi?

M Ă TUŞ A ILEANA

COSTACHE MOLDU (întorcânduse f ăr ă să se ridice, tuşind)

Fir ar of, ce mai e?

M Ă TUŞ A ILEANA Team strigat de vreo dou ă ori, am zis c ă nu eş ti acas ă , ş i am v ă zut uş a deschis ă

COSTACHE MOLDU (revenindu ‐şi puțin)

Matale eş ti?

M Ă TUŞ A ILEANA (intrând în bucătărie) Mi a zis Geta că ai dat laptele în foc ş i ți am adus înc ă o ulcic ă , s ă nu r ă mâi fl ă mând.

Costache Moldu încă înecat, se ridic ă ş i bea o cana mare de apă să‐şi revin ă.

M Ă TUŞ A ILEANA (neacordând prea mare aten ție acestui aspect, î şi continu ă gândurile) Şi doar mam ținut s ă‐ț i zic de diminea ță .

Costache Moldu se apropie întreb ător.

Nui de mirare că a dat laptele în foc.

M Ă TUŞ A ILEANA

COSTACHE MOLDU (împinge farfuria cu restul de m ăm ăligu ță ş i ceaunul mai încolo pe masă )

Mam luat cu Geta la vorb ă ş i am uitat de lapte!

18

Ei, Geta, nare treabă Geta, alta i treaba!

M Ă TUŞ A ILEANA (nemul țumită de r ăspuns)

COSTACHE MOLDU (aş teptând explica ția)

Care treabă ?

M Ă TUŞ A ILEANA (aş ezând noua ulcic ă pe masă) Costache, Maria cere de poman ă , mă i Costache. Asta i! Am visato asear ă . Ş i pe ea, ş i pe Grigorie ş i pe

COSTACHE MOLDU (ne ştiind ce s ă creadă )

Mă tuşă , crezi matale că de asta a dat laptele în foc?

M Ă TUŞ A ILEANA (nel ăsând loc la discu ții) Sigur! Trei nop ți la rând, tot am visato pe Maria, Dumnezeu s o ierte (amândoi î ş i fac cruce), cerând de mâncare. Trebuie s ă‐ i faci pomenire numaidecât. Parcă acuş i face nou ă luni.

COSTACHE MOLDU (încă neîncrez ător) Eu ş tiu ce s ă zic, o s ă‐ i fac ş i pomenire, s ă v ă d ce zice ş i pă rintele.

M Ă TUŞ A ILEANA Las ă‐l pe pă rintele, ascult ă la mine, nu degeaba am visato trei nop ți la rând. D ă ş i tu ceva de poman ă până ți a face parastasu' pă rintele.

COSTACHE MOLDU (aproape convins)

Bine, mă tuşă , am s ă v ă d, da' cu laptele, nu ş tiu ce s ă zic

M Ă TUŞ A ILEANA (sup ărată de neîncrederea bărbatului) Costache, inunda țiile ți o luat ş i minț ile? Dacă ți am zis că Maria, Dumnezeu s o ierte (amândoi fac cruce) , cere de pomană , nu po ți amâna.

19

COSTACHE MOLDU (dând aprobator din cap)

P ă i, am s ă fac ş i pomenire, am s ă dau ş i de poman ă .

COSTACHE MOLDU (privind de jur împrejur) Tot am luat pensia, am s ă cumpă r ceva, că prin cas ă nu mai am aproape nimic.

M Ă TUŞ A ILEANA (încurajându l) Las ă că î ți fac eu o coliv ă , mai am ni ş te grâu de anul trecut, ş i un colac, te duci ş i cumperi ni ş te prosoape de la Morogeanu, ş i gata.

COSTACHE MOLDU

Ş i de poman ă ce s ă dau? Ş i cui?

M Ă TUŞ A ILEANA Ei, gă seş ti tu, sunt destui oameni nevoia ş i în satul ă sta. Iei ş i tu ni ş te ulei, ni ş te f ă in ă , o pung ă de orez, iei ni ş te banane de la magazin, te descurci.

Da' vin nu trebuie?

COSTACHE MOLDU (amintindu ‐şi ceva, dar nesigur)

M Ă TUŞ A ILEANA (dându‐şi peste gur ă )

Ui, am uitat de vin, trebuie numaidecât la biserică , la coliv ă .

COSTACHE MOLDU Las ă că iau ş i o sticl ă de vin de