Sunteți pe pagina 1din 31

http://www.scrigroup.com/management/ELEMENTE-ALE-MANAGEMENTULUIBA43439.

php

ELEMENTE ALE MANAGEMENTULUI BANCAR


Managementul a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane ca o necesitate , respectiv la inceputul secolului XX , cand se pun bazele teoretice ale stiintei managementului. Stiinta managementului se bazeaza pe acumularea unei experiente trecute si pe necesitatea stringenta a gasirii unor solutii pentru o mai buna organizare si conducere a proceselor din ce in ce mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasa a societatii umane in ansamblul sau. Sistemul bancar este guvernat de legitati specifice , dar se supune in final aceluiasi obiectiv comun fiecarui domeniu de activitate : organizarea resurselor astfel incat actiunile proprii sa se finalizeze cu profit. Activitatea bancara comporta un risc , ceea ce confera de asemenea o anumita specificitate procesului de management. In cazul bancilor , adoptarea deciziilor privind relatia rezultat-risc constituie un obiectiv central al managementului , care se considera rezolvat in masura in care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea si consolidarea bancii. In sistemul bancar , functiile managementului se manifesta intr-un cadru specific de manifestare a functiilor bancilor. Si in acest caz , functiile bancilor au o importanta deosebita , ele fiind structurate astfel : Functia de intermediar pricipal in relatia economii-investitii , hotaratoare in cresterea economica; Functia de protejare a resurselor financiare disponibile la un moment dat , prin pastrare in depozitele bancare; Functia de transfer al platilor intre titularii de cont , functie prin care bancile determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

Economistul roman Costin C. Kiritescu , analizand activitatea bancilor romanesti , grupeaza functiile lor in cinci categorii : Atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora; Alocarea de credite pe diferite termene; Efectuarea de viramente intre conturile deschise ale altor banci;

Emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; Vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

Si aceste functii , la randul lor se manifesta nuantat de la banca la banca , corelat cu profitul si specificul acestora , sistemul bancar cuprinzand o mare varietate de tipuri de banci , printre care : banci comerciale , de afaceri , de investitii , de depozit , de credit , banci industriale , agricole etc. Managementul bancar , in functie de specificul fiecarei institutii in parte , se manifesta in conditile in conditiile in care banii si creditul devin instrumente de baza pentru stimularea dezvoltarii economice , prin intermediul lor incurajandu-se orice fenomen pozitiv sau descurajandu-se , la nevoie , tendintele ce ar putea sa se indrepte spre realizarea unor obiective neeconomicoase sau speculative. Bancile comerciale isi asuma toate riscurile specifice in acest proces de obtinere a profitului, dar in conditii de prudenta , avand in vedere urmatorii factori : respectarea regulilor prudentiale impuse de autoritatea nationala de reglementare; profitul scontat sa justifice expunerea la riscul asumat; eventualele pierderi sa nu deterioreze dramatic situatia financiara a anului respectiv, ele putand sa fie acoperite din profit sau din provizioane; riscul trebuie sa fie astfel dimensionat incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata fi considerata ca normala pentru activitatea bancii , astfel imaginea ei , atat externa cat si interna sa nu fie afectata.

Riscul bancar este o componenta importanta atat a managementului, cat si a strategiei unei banci. Raiffeisen Bank, de exemplu, avand in spate putini ani de functionare , a acordat o importanta deosebita riscului bancar, acesta constituind un capitol distinct in strategia proprie. In activitatea pe care o desfasoara, banca poate accepta numai expuneri la risc profitabile si nu isi asuma nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi masurat sau ale carui consecinte ar putea aduce prejudicii bancii si pozitiei sale pe piata. Banca monitorizeaza permanent riscul si toate pozitiile din bilant , in special riscul lichiditatii , riscul de credit , riscul ratei dobanzii si riscul valutar. Pentru produsele derivate , nici un asemenea produs nu poate fi lansat fara aprobarea conducerii bancii , pe baza unei analize profunde a elementelor de risc.

In afara pricipalelor riscuri enumerate mai sus , banca urmareste monitorizarea si a altor categorii de risc , cum ar fi : riscurile legate de bilant : riscul de conturi , riscul profitabilitatii , riscul de partener , riscul de tara , riscul indicelui de solvabilitate , riscul structurii bilantului; riscurile unor factori din afara bilantului : acreditivele , garantii , contracte la termen , swap-uri , etc; alte riscuri : riscul concurentei , riscul de strategie , riscul de personal.

Acesta sumara prezentare a fost facuta doar in ideea de a da o imagine a dimensiunii pe care o capata managementul bancii in acest domeniu. Clasificarea riscurilor va fi realizata mai amplu intr-un alt subcapitol al lucrarii. In final , putem spune ca managementul riscului se manifesta intr-o anume proportionalitate intre volumul profitului si nivelul riscului , existand in acest sens doua strategii clasice. Astfel , o banca poate sa-si asume constient riscuri mari , atunci cand isi propune ca obiectiv pentru anul urmator dublarea profitului , spre exemplu. Acesta va conduce , in planul politicilor de aplicare a strategiei , la diverse actiuni specifice in vederea realizarii acestui deziderat , cum ar fi : cresterea marjei dobanzii prin destinderea politicilor creditelor , in sensul cresterii ponderii lor in totalul plasamentelor; cresterea depozitelor la vedere in totalul resurselor.

Exista si o a doua alternativa , in care o banca poata sa decida realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizarii riscurilor , asigurandu-si , in consecinta profituri mici , dar sigure. Riscul bancar este considerat deopotriva cauza si efect , el poate determina prin producere consecinte din cele mai neprevazute si , in acelasi timp , poate fi declansat ca urmare a aparitiei unor fenomene fie cunoscute , fie necunoscute. Un management performant are tocmai menirea de a minimiza aparitia si efectele riscurilor bancare cunoscute si specifice. http://www.scrigroup.com/management/CONSIDERATII-ASOPRACONTINUTOL43691.php CONSIDERATII ASOPRA CONTINUTOLOI SI OBIECTIVELOR MANAGEMENTciui BANCAR

Managementul bancar, ca parte componenta a managementului economic, are ca mobil buna organizare si functionare a bancilor. Comertul cu bani nu poate fi lasat pe seama intamplarii, nu se poate desfasura dupa criteriul liberului arbitru. Literatura de specialitate confirma cresterea rolului managementului in sectorul bancar, comparativ cu alte sectoare ale economiei. Cauza consta in complexitatea activitatii bancare si in faptul ca, uneori, o banca comerciala are relatii de afaceri cu foarte multi agenti economici si persoane fizice a caror activitate si bonitate trebuie foarte bine cunoscuta si evaluata. Astfel, managementul bancar inseamna in mai mare masura decat in alte sectoare economice, sa obtii rezultate prin altii. Rezultatele activitatii unei banci sunt si urmare a rezultatelor clientilor sai. in lucrarile cu caracter monetar sunt exprimate si alte opinii cu privire la continutul si obiectivele managementului bancar. De pilda, unii autori considera ca managementul bancar poate fi inteles ca o forma de manifestare a cerintelor, conditiilor si functiilor de ansamblu ale managementului adaptate conditiilor specifice ale acestor categorii de institutii care sunt bancile. Dupa alti autori, managementul bancar cuprinde toate aspectele privind modul in care sunt organizate si utilizate resursele bancii in scopul maximizarii profitului si eficientizarii activitatii pe termen scurt, mediu si lung. in opinia noastra, managementul bancar se supune legitatilor generale ale stiintei managementului, dar are, in acelasi timp, sisteme, tehnici si metode specifice, precum si modalitati de conducere adecvate. Activitatea bancara comporta un risc, ceea ce confera, de asemenea, o anumita specificitate procesului de management. In cazul bancilor adoptarea deciziilor privind relatia rezultat - risc constituie un obiectiv central al managementului, care se considera rezolvat in masura in care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea si consolidarea bancii. Functiile managementului in sistemul bancar se manifesta intr-un cadru specific de manifestare a functiilor bancilor. in acest caz functiile bancilor au o importanta deosebita, ele fiind structurate astfel: a) functia de intermediar principal in relatia economii - investitii; b) functia de protejare a resurselor financiare disponibile la un moment dat, prin pastrare in depozite bancare; c) functia de transfer a fondurilor intre titularii de cont, functie prin care bancile determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale. Academicianul roman Costin C. Kiritescu, in lucrarea 'Moneda - mica enciclopedie', analizand activitatea bancilor romanesti, grupeaza functiile lor in cinci categorii:

1) atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise ale acestora; 2) alocarea de credite pe diferite termene; 3) efectuarea de viramente intre conturile deschise ale altor banci; 4) emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; 5) vanzarea - cumpararea de valute si alte operatiuni valutare. Aceste functii, la randul lor, se exercita nuantat de la banca la banca. Managementul bancar, in functie de specificul fiecarei institutii in parte, se manifesta in conditiile in care banii si creditul devin instrumente de baza pentru stimularea dezvoltarii economice, prin intermediul lor incurajandu-se orice fenomen pozitiv sau descurajandu-se, la nevoie, tendintele ce ar putea sa se indrepte spre realizarea unor obiective neeconomicoase sau speculative. in lucrarile de specialitate1 sunt expuse diverse puncte de vedere in legatura cu functiile managementului. Astfel, Henry Fayol, unul dintre pionierii analizei proceselor de management, a definit cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul. Alti specialisti, printre care amintim Justin Longenecker si Charles Pringle, limiteaza la patru aceste functii: planificarea si luarea deciziilor, organizarea pentru performante eficiente, dirijarea si motivarea si, ultima, controlul rezultatelor. Fara a detalia fiecare functie in parte, consideram ca o analiza a primelor doua functii, apreciate in literatura de specialitate ca fiind cele mai importante, este necesara. Functia de previziune cuprinde ansamblul activitatilor prin care se determina principalele obiective a!e bancii, precum si resursele si mijloacele necesare realizarii lor. Rezultatele previziunii se impart, in functie de orizont, grad de detaliere si obligativitate, in trei categorii principale: prognozele, planurile si programele. in perioada actuala,, functia de previziune se axeaza mult pe cercetarea pietei, pe cerintele efective ale clientilor, apeland ia instrumente specifice pentru aceasta, in principal la instrumentul de marketing. in conditiile cresterii concurentei bancare, banca nu-si poate permite tatonari, incercari, adica actiuni fara un pian elaborat pentru realizarea obiectivelor propuse. in acest sens, planificarea ajuta sa se evite erorile, pierderile si intarzierile, asigurand ca eforturile sa fie eficiente, constituind, in acelasi timp, principala functie a managementului bancar. Planificarea manageriala cumuleaza activitati de cunoastere a locului unde se afia fiecare banca, unde vrea sa ajunga si care vor fi obiectivele. Planificarea trebuie sa fie cea

dintai preocupare a managerului bancar. Prin ea managerul isi propune sa realizeze un anumit obiectiv, mai apropiat sau mai indepartat de activitatea sa curenta. Planurile pe care si le fac managerii difera in functie de nivelul la care acestia se gasesc cat si in raport de natura obiectivului pe care si l-au propus sa-1 realizeze. in general toti managerii au planuri pe termen scurt care se refera la activitatea curenta a bancii. Astfel, presedintele unei centrale bancare isi planifica sa realizeze activitati manageriale curente cum ar fi: o intalnire cu presedintii celorlalte banci, o teleconferinta cu directorii sucursalelor bancare din teritoriu sau o sedinta de lucru cu executivul centralei. Cele mai indepartate orizonturi ale planificarii bancare sunt pe termen mediu. Cele mai frecvente planuri sunt pe termen scurt iar pe masura ce se coboara in ierarhia manageriala, frecventa planurilor pe termen scurt si al celor cu caracter curent se extinde. Activitatea de planificare poate fi apreciata si in functie de utilitatea pe care o au planurile. Planificarea functionala poate fi intalnita la toate nivelurile manageriale. Planificarea manageriala pe care si-o fac managerii insisi, sau care este facuta de personalul de staff urmareste identificarea variantelor legate de obiectivul general sau de obiectivele de detaliu care deriva din acesta. Toate categoriile de planuri functionale,-pot fi planuri pe termen scurt, mediu si lung. Elaborarea lor sub forma de planuri tactice sau strategii necesita cunoasterea prealabila a mediului intern si extern al bancii. Planificarea manageriala cumuleaza toate activitatile care arata unde ne gasim, unde si cum vrem sa ajungem. Daca un manager bancar isi propune cresterea cifrei de afaceri in primul rand el trebuie sa aiba in vedere evolutia ulterioara a fenomenului de realizare a cifrei de afaceri preconizata de el si sa porneasca de la ideea ca nivelul preturilor continua sa creasca fapt ce-i va spori incasarile din depuneri si din restituiri de credite la scadenta. in al doilea rand, trebuie sa aiba in vedere eventuala crestere a resurselor de creditare puse la dispozitie de centrala careia ii apartine. in al treilea rand, va lua in considerare posibilitatile de atragere a economiilor micilor posesori de venituri prin cresterea ratei dobanzilor pentru depuneri pe termen lung. Toate aceste aspecte reprezinta premise ale planificarii bancare. Premisele de la care porneste un manager pot fi multiple. Unele dintre ele sunt legate de situatia interna a bancii (programe si strategii), iar alte sunt proprii mediului extern (conditii economice, politice, etice, de piata). O parte din aceste premise se gasesc sub controlul bancii (expansiunea pe o piata financiara), iar altele scapa de sub controlul bancii (o banca comerciala nu poate controla si stapani evolutia ratei dobanzii). Dupa identificarea premiselor evidente sau ale celor sub forma de previziuni, se impune alegerea lor intr-o anumita ordine in functie de importanta pe care o prezinta pentru operatiunile manageriale. Strategiile si programele manageriale reprezinta componente de baza ale managementului bancar. Strategia reprezinta determinarea si evaluarea diferitelor alternative de actiune pentru realizarea unui anumit scop sau obiectiv deja stabilit precum si alegerea, in acest sens a unei singure alternative de in practica se disting trei categorii de strategii:

marile strategii sau masters strategiile, care se refera la misiunea, scopul, obiectivele si utilizarea de ansamblu a resurselor bancii (decizia unei banci de a se extinde pe piata creditului); strategiile program, reprezinta un mijloc de realizare a unei misiuni sau obiectiv deja stabilit (decizia unei banci de a-si extinde pozitia pe piata monetara prin coborarea ratei dobanzii fata de celelalte bancii); substrategiile, care reprezinta o detaliere a utilizarii resurselor pentru realizarea unor obiective specifice (prezentarea prin mijloace mass-media a intentiilor viitoare ale bancii). Programele manageriale sunt un complex de politici, reguli, proceduri, sarcini, etape de infaptuit, resurse de utilizat si alte elemente necesare pentru a urma un anumit curs de actiune. Intentia unei banci de a realiza o restructurare a cunostintelor manageriale a tuturor lucratorilor sai incepand de la sefii formatiunilor de la ghiseu pana la nivelul presedintelui exclusiv, reprezinta un program. Prima concluzie care se desprinde din cele prezentate este ca strategiile, politicile, programele sunt parti inseparabile si interdependente ale activitatii manageriale bancare, iar felul in care sunt intelese de managerii bancari conditioneaza performantele bancii. Functia de organizare este ce-a de a. doua functie a managementului bancar, care presupune doua diviziuni principale: organizarea de ansamblu a bancii si organizarea principalelor componente ale institutiei. Dupa definirea obiectivelor care urmeaza a fi realizate se impune precizarea institutiilor si persoanelor care le vor executa, precum si a celor care raspund de realizarea lor. Prin intermediul organizarii sunt precizate grupurile si atributiile lor in realizarea obiectivelor propuse. in acest caz, daca o banca are ca obiectiv acordarea unui credit, ea trebuie sa identifice activitatile care vor concura la realizarea obiectivului propus. Aceasta actiune se va finaliza cu alcatuirea unei organigrame care va contine gruparea personalului dupa natura activitatii sau dupa alte criterii. Unul din rolurile organizarii manageriale este sa stabileasca departamentele care vor executa anumite genuri de activitati. Definirea exacta a continutului unui departament are o mare importanta, intrucat in functie de acesta se stabileste pozitia de autoritate si responsabilitate care conditioneaza apoi salariul persoanelor ce-1 alcatuiesc si coordoneaza. Pentru orice banca, procesul de grupare a activitatilor si oamenilor este o conditie esentiala de care depinde existenta si functionarea sa de ansamblu. La nivelul centralei unei banci comerciale se pot intalni departamente al caror scop este coordonarea intregii activitati de creditare din teritoriu. Pe de alta parte centrala mai realizeaza o departamentare teritoriala concretizata in reteaua de sucursale judetene. Sucursalele, la randul lor,

realizeaza o departamentare interna care se concretizeaza in servicii si birouri functionale, concomitent cu departamentarea teritoriala concretizata in filiale si agentii bancare. Departamentarea bancara este un proces destul de complex si nu chiar atat de usor de realizat, deoarece realizarea ei impune luarea in considerare a mai multor criterii, pentru a da functionalitate sistemului bancar in toata amploarea sa. Autoritatea bancara se poate manifesta sub forma de relatii de linie si relatii de staff. Autoritatea de linie apare ca o succesiune de relatii de subordonare din varful piramidei pana la baza acesteia. Fiecare departament si subdepartament precum si indivizii care le alcatuiesc pot constitui, in acest context, exemple ale autoritatii de linie. Relatia manageriala de staff se refera la caracterul consultativ pe care il au anumite departamente sau persoane ale bancii. Rolul staffului este de a investiga, cerceta si de a da sfaturi manageriale de linie. in cadrul unei banci relatiile de staff si de linie sunt greu de separat, intrucat anumite departamente au atat pozitie de linie cat si de staff, prin activitatea pe care o desfasoara. O alta concluzie care se desprinde este aceea ca un management bancar performant trebuie sa fie generator de initiative eficiente, subordonate satisfacerii cerintelor clientilor, angajatilor, actionarilor, realizarii obiectivelor bancii in ansamblul lor. Cerintele manageriale se structureaza astfel incat sa satisfaca in mod diferentiat cele trei niveluri de competenta distincte: nivelul 1 - conducerea la nivel superior; nivelul 2 - conducerea la nivel mediu; nivelul 3 - conducerea la nivelul de baza. Managerii de la nivelul superior sunt un numar mic de oameni care controleaza banca (presedinte, vicepresedinti), care stabilesc obiectivele institutiei, strategia globala si politicile operationale. Managerii de la nivelul mediu cuprind sefii de departamente sau directorii. Ei au raspunderea implementarii politicilor si planurilor operationale elaborate de prima categorie de manageri si de supraveghere a modului de manifestare a managerilor la nivelul de baza. Managerii de la nivelul de baza supravegheaza si coordoneaza activitatile personalului operativ. Managementul bancii la nivelul mediu si de baza acopera intreaga activitate bancara, cea mai importanta fiind cea de gestionare a activelor si pasivelor bancii, respectiv

a bilantului bancii, la care se pot adauga: resursele umane, produsele si serviciile oferite de banca reflectate in activitatea de marketing, administrarea bancii, riscul bancar, etc. Problematica managementului bancar este mult mai larga, ea se extinde si asupra altor laturi netratate aici. Din punct de vedere al continutului si obiectivelor managementului bancar, pentru noi, foarte importante sunt si urmatoarele probleme, care se pot adauga la ceea ce am prezentat mai sus. Este vorba, in primul rand de managementul resurselor umane - factor important in evolutia unei banci - care va fi tratat in continuare si, in al doilea rand, de managementul activitatii proprii, cel al activelor si pasivelor bancii, respectiv al bilantului propriu, care intruneste si sintetizeaza intreaga munca a personalului si conducatorilor proprii si care va fi prezentat in capitolele III si IV ale lucrarii. in activitatea unei banci factorul uman este determinant. El reprezinta punctul cheie al activitatii manageriale bancare, prin implicatiile pe care le are asupra intregului mecanism managerial. Comportamentul bancilor si al lucratorului bancar, in litera si spiritul legii, se dezvolta ca o noua componenta a managementului bancar. Aceasta noua dimensiune a profesionalismului bancar patrunde si trebuie sa-si ia locul firesc in metodologia de lucru dar si in constiinta si practica bancherilor. Comportamentul profesional al lucratorilor bancari implica trei componente, considerate ca obligatii fundamentale: discretia fata de clienti; prudenta in activitate; secretul profesional. Cerinta unui comportament discret fata de client se exprima primordial prin lipsa de ingerinta. Fara a fi invitata, banca nu trebuie sa se amestece in treburile clientului sau, respectiv in felul in care acesta concepe comportamentul in afaceri sau in felul in care isi administreaza patrimoniul. Fara a diminua cu nimic valabilitatea acestor obligatii, trebuie sa subliniem ca cerinta neamestecului in afacerile clientului isi gaseste o limitare expresa, rezultand din norma generala de drept ce obiiga pe fiecare cetatean de a nu provoca prin indiferenta sau usurinta vinovata un prejudiciu altuia. Aceasta inseamna ca, de fapt, banca isi angajeaza responsabilitatea delictuala fata de terti, daca ea efectueaza asemenea operatii sau daca nu actioneaza pentru a le impiedica. Consideram, ca de indata ce functionarul bancar efectueaza pentru client operatiuni de casa sau de plati si incasari, el ar trebui sa sesizeze anomaliile aparente. Astfel, obligatia de discretie, specifica bancii, se coreleaza in mod necesar cu sarcina de supraveghere, pentru a descoperi deficientele si a se informa, pentru a cunoaste adevarul, dincolo de aparenta.

In operatiunile de credit, contradictiile dintre obligatia de discretie si sarcinile generale ale bancherului sunt mult mai evidente. in aceste operatii banca nu este un simplu executant, ea joaca un rol activ si de aici obligatia de discretie este subminata prin masurile prudentiale pe care aceasta trebuie sa le intreprinda. Necesitatea de a se informa in acest scop este de fapt negatia obligatiei de neamestec. O sarcina de supraveghere specifica incumba bancii acordarea de credite cu. scop determinat. in acest scop, banca trebuie sa vegheze, ca fondurile imprumutate sa nu fie deturnate catre o aita utilizare. intr-o tot mai larga masura practica tarilor dezvoltate renunta la principiile liberei utilizari de catre debitor a fondurilor imprumutate, orientandu-se catre aplicarea principiului potrivit caruia bancherul are obligatia de a supraveghea utilizarea creditelor pe care le acorda, angajandu-si astfel responsabilitatea si in raport de tertii ce ar putea fi eventual lezati printr-o utilizare defectuoasa a creditului. Obligatia de prudenta este specifica profesiunii bancare si implica unele componente reprezentand, ele insele specifice. Cerinta de discernamant se refera evident la. comportamentul bancii in procesul acordarii .de credite. Aceasta operatiune implica utilizarea resurselor, deci extinde discernamantul si asupra administrarii resurselor. Necesitatea de a manifesta discernamant in procesul creditarii constituie o forma specifica de angajare si totodata de expresie a responsabilitatii bancherului. Discernamantul in decizia de creditare este legat adesea de prezenta sau absenta garantiilor. In acordarea unui credit nu se greseste numai p;'in faptul ca acesta a fost obtinut fara garantie, asa cum un credit nu poate fi justificat numai prin aceea ca se acorda la adapostul unei garantii. Oricare ar fi garantiile oferite, creditorul nu poate sa piarda din vedere ca o buna garantie nu trebuie sa fie decat o precautie suplimentara si nu un suport al unui risc mai mult decat probabil. Decizia bancherului trebuie sa se intemeieze pe totalitatea insusirilor calitative ale debitorului, ale patrimoniului sau si ale modului de administrare si nu numai pe cele ce se desprind prin aprecierea garantiilor. in caz de necesitate, transformarea garantiilor in bani presupune pentru creditor, eforturi si cheltuieli suplimentare si implica imobilizari indelungate ale fondurilor. Toate acestea deturneaza creditul, respectiv pe bancher, de Ia preocuparile sale obisnuite, si-i aduc prejudicii ce nu intotdeuna valoric si, pe aceasta cale. Sub un alt aspect bancherul trebuie sa ia in considera re ca dincolo de raportul reciproc pe care-! are cu agentul creditat, angajarea creditului in sine poate sa creeze aura, uneori iluzorie, ca intreprinderea merita increderea la modul general, ca exista garantii sustinatoare verificate. Astfel, bancherul creaza debitorului o deschidere specifica, ii garanteaza credibilitatea. in aceste conditii, relatia bancher-debitor trece granita unor

raporturi personale care sa-i implice numai pe ei. Odata angajata, aceasta relatie poate avea ample ecouri sociale de care bancherul trebuie sa fie constient. Prudenta, discernamantul si responsabilitatea bancherului se verifica multilateral prin dimensiunea creditului. Dimensiunile creditului trebuie sa fie adaptate nevoilor reale ale firmei si perspectivelor sale de crestere. in asigurarea unor astfel de optimizari, banca trebuie sa actioneze concomitent, cu discernamant in exercitarea atributiilor sale si totodata in a acorda clientului sau recomandari, consultatii, manifestandu-si astfel o latura esentiala a profesionalismului sau. Ca o componenta specifica comportamentului prudential, banca trebuie sa desfasoare o activitate de informare ampla si aprofundata, satisfacand astfel cerintele firesti de a se informa si de a informa. Secretul bancar reprezinta una din dimensiunile esentiale profesionalismului bancar. Prin functionalitatile sale, banca este detinatoarea numeroase informatii confidentiale asupra clientilor sai si, asemenea, este responsabila sub aspect juridic, civic si moral de a asigura deplin. ale a de pe

securitatea acestor informatii. Bancherul este indrituit si chiar obligat sa comunice 'cu rezerva', obiectivitate si dupa reguli uzuale de profesie informatii de ordin general, considerate neconfidentiale: cazurile de protestare de cambii, cecurile neplatite, dificultatile la rambursarea imprumuturilor cu care se confrunta clientii sai si care intereseaza pe terti. in opinia noastra, profesionalismul bancar trebuie sa reprezinte pentru sistemul nostru bancar un deziderat al propriei noastre deveniri, cu toate ca cerintele profesionalismului bancar poate nu-si gasesc de indata si peste tot similitudini. in concluzie, managementul bancar constituie o activitate complexa care, indiscutabil, nu se poate rezuma la cele cateva consideratii facute mai sus. Importanta este in opinia noastra, intelegerea faptului ca rolul managementului bancar creste de la o perioada la alta, ca promovarea unui management bancar performant este solutia succesului activitatii bancare viitoare. http://www.scrigroup.com/management/MANAGEMENT-BANCAR11354.php MANAGEMENT BANCAR 1. Banca . Concept si functii de baza ale bancii in economie O banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile , finanteaza si crediteaza pers. fizice si juridice , organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nat si in relatiile cu celelalte state cu scopul de a obtine profit

O banca indeplineste urm. functii : 1. Functia de depozit : -efectuarea de operatiuni de depozitare la vedere si la termen,in cont ,cu numerar si cu titluri -efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie pentru obiecte de valoare aflate in proprietatea unor persoane fizice sau juridice 2.Functia de investitii -acordarea de cretite -participa in calitate de actionar la infiintarea unor institutii bancare sau nebancare -achizitioneaza active financiare in nume propriu 3. Functia comerciala -realizarea de incasari si plati in valuta si lei -cumpara si vinde valuta,efecte de comert -efectueaza operatiuni de scontare si rescontare a efectelor de comert -efectueaza operatiuni de schimb valutar si operatiuni de arbitrajare pe pietele monetare internationale -participa la tranzactii externe financiare si de credit -cumpara si vinde aur si metale pretioase,monede -presteaza servicii bancare,expertizare tehnica,economica si financiara 2. Rolul managementului bancar in obtinerea performantelor bancii Performantele bancii depind de cal managementului , calitatea care este evoluata prin rezultatele obtinute in urma deciziilor manageriale . Pentru a avea performante manageriale , trebuie sa aiba in vedere urm elem : - un sistem de informatii competitiv - selectia pietelor si produselor potrivite - recompensarea personalului bancii in functie de performante

- cunoasterea tehnicilor si instrumentelor fin - gestionarea fin lunara - elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performantele anterioare Luand in considerare a celor patru elemente ar genera urm efecte favorabile : - banca va tinde sa ajunga la mai putini manageri si functionari neperformantei - reducerea chelt cu salariile - cresterea performantelor bancare - cunoasterea instrumentelor si tehnicilor fin 3. Influenta factorilor de mediu asupra managementului bancar Bancile sunt intermediari financiari care ofera servicii financiare unitatilor cu surplus si deficit din economie.Rolul bancilor in economie este de a umple diversele dorinte ale celor care imprumuta ,cat si a celor care dau imprumuturi in economie.Astfel de dorinte se refera la marimea,maturitatea,lichiditatea,rambursabilitatea si riscul. Banca functioneaza sub impactul unor factori de mediu economic pe care ii numim factorii mediului ambiant : reglementari bancare , concurenta , factori psihologici care pot influenta rentabilitatea si eficienta activ bancare . Prima categorie de factori ai mediului ambiant o reprezinta politica economica a statului.Infaptuirea politicii economice a statului se realizeaza prin intermediul politicii financiare,monetare,fiscale,de credit si valutare in scopul realizarii obiectivelor propuse de executiv. A doua categorie de factori ai mediului ambiant cu actiune directa asupra activitatii bancare sunt reglementarile bancare emise de BNR. 4. Resursele bancare . Resursele bancare proprii. Managementul pasivelor Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase. Dpdv al gradului de stabilitate ,resursele proprii cuprind : -resurse stabile,care pot fi plasate pe termen lung ,constituite din capitalul social,cash,fondul de rezerva,primele legate de capitalul social varsat -resurse temporare,care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt,constituite din rezerva generala pt riscul de credit,provizioanele pt riscul de credit,dividendele de plata,impozitele constituite pana devin exigibile.

Resursele atrase constituie partea cea mai activa din resursele bancii ,pe seama acestora banca isi poate indeplini functia de investitii in economie. Dpdv teoretic , cap bancar imdeplineste urm functii : 1. protejeaza deponentii in eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii bancii 2. absoarbe pierderile neanticipate pt a mentine increderea 3. serveste la achizitionarea de cladiri si echipamente pt desf activ 4. serveste ca o limita impusa ( Norma Cooke) pt expansiunea nejustificata a activelor In vederea satisfacerii nevoilor de capital,managementul bancar trebuie sa ia in considerare urmatoarele elemente : -reglementarile bancare privind capitalul bancii -posibilitatile bancii de crestere a capitalului 5. Resursele bancare . Resursele bancare atrase ale bancii Categorii de resurse atrase . In fct de caracateristicile acestora sunt : 1. Resursele depozit : sunt acele resurse pe care banca le poate avea in portofoliu ei -conturile de disponibilitati -depozitele de economii la vedere -depozitele de economii la termen -certificate de depozit -depozitele publice de economii la vedere ale institutiilor financiare -depozitele corespondente ale altor banci -sumele in tranzit intre unitatile bancii 2. Resursele nondepozit -imprumuturi de la BNR -imprumuturi de pe piata interbancara de la alte banci

-vanzarea temporara a bonurilor de trezorerie si a obligatiunilor guvernamentale sau a altor hartii de valoare pe care banca le are in portofoliul ei. Deci managementul bancar la alegerea resurselor atrase trebuie sa tina cont de : 1. costul resursei 2. chelt suplimentare privin asigurarea resursei 3. contributia resursei la mentinerea lichiditatii bancii 4. sensibilitatea resursei la fluctuatiile ratei dobanzii 6. Costul resurselor bancare Evaluarea costului resurselor ii permite bancii sa compare pretul diferitelor categorii de resurse si sa se asigure ca activele au un pret ridicat,care-i permit sa-si acopere costurile si sa ofere actionarilor un castig cat mai mare. Metoda aplicata in banci pentru determinarea costului resurselor are la baza metoda costului marginal al resurselor. Costul marginal al resurselor independente : (depozite , imprumutui de pe piata interbancare , etc. ) au costuri marginale distinctive , care variaza in functie de ratele dobanzii de piata , costurile de operare , promovare. Costul marginal al resurselor totale : metoda ia in considerare toate costurile aferente fiecarei resurse . Metoda impune urm etape : 1. estimarea valorii activului care urmeaza a fi finantat 2. det costului marginal al fiecarei resurse 3. estimarea ratei de recuperare a investitiei actionarilor in banca pe care managementului vrea sa o atinga 7. Principiile fundamentale ale investiilor bancare. Managementul activelor Creditele acordate intrep sunt expuse riscului de a nu fi rambursate la scadenta . Riscul de nerambursare poate interveni din urm cauze : a) din cauza debitorului , respectiv , si in special , din cauza situatiei fin , de productie sau de comercializare , precum si de competenta managementului intrep b) din cauza sectorului sau ramurii in care activeaza debitorul

c) din cauza situatiei de ansamblu a ec nat criza generala care afecteaza toata ec nat. d) din cauza bancii Obtinerea profitului reprez scopul investitiilor pe care banca le face . Bancile trebuie sa gestioneze in mod eficient activele pt a creste profitul/cap propriu in vederea atingerii obiectivului fundamental . Fiecare banca urmareste maximizarea profitului pt a multumi pe actionarii salariati sa-si acopere eventualele pierderi si sa-si constituie rezerve legale conform reglementarilor impuse de autoritati. Obtinerea unui profit mare nu este numai un scop in sine ci si o necesitate pt asigurarea unei pozitii fin sanatoase a bancii in cadrul sist bancar. 8. Tipuri de investitii bancare Principalele tipuru de investitii bancare practicate in sist bancar romanesc sunt : a) creditele de orice fel acordate pers fizice si juridice b) plasamentele pe piata interbancara c) plasamentele in titluri financiare Creditarea agentilor economici Promovarea unor afaceri eficiente si implicit credite de calitate depinde de calitatea investigatiei pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului. Bancile trebuie sa evalueze riscurile cu care au de-a face in creditarea unei afaceri,sa cerceteze motivul imprumutului si sa identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o crediteaza. Creditarea persoanelor fizice Bancile acorda credite persoanelor fizice atat pe termen scurt cat si pe termen lung. In vederea acordarii creditului ,banca solicita garantii,de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garantie prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia in favoarea bancilor. Plasamentele pe piata interbancara Bancile pot face plasamente la celelalte banci in vederea fructificarii tuturor fondurilor de care dispun.Rata dobanzii pe aceasta piata este determinata de cererea si oferta de bani.Plasamentele pe aceasta piata nu prezinta risc. Plasamente in titluri financiare

In perioada de recensiune cand cererea de credite este scazuta.bancile plaseaza fondurile in titluri financiare,iar in perioada de boom economic cand cererea de credite este mare,bancile isi vand o parte din titlurile financiare pentru a face fata cererii de credite. 9. Categorii de credite pentru agentii economici 1. Credite pentru exploatare a) creditele pe baza fluxului de lichiditati (cash-flow ) - se acorda pentru o perioada de cel mult 12 luni b) credite prin cont curent ( linii de credit) -se acorda pe o perioada de un trimestru c) credite de scont -scontarea consta in aceea ca beneficiarul unui efect de comert poate sa-si transforme creanta pe care o are asupra unui tert intr-o suma lichida fara sa mai astepte scadenta d) forfetarea -reprezinta o modalitate de finantare in comertul international,pe termen lung si mediu,care consta in cumpararea de catre banca a unor creante rezultate din operatiuni de export,in schimbul unei sume de bani numita scont,urmand ca banca sa recupereze contravaloarea acesteia de la debitorul importator e) factoring -este un mecanism de finantare pe termen scurt de catre banca prin preluarea facturilor de la clientul beneficiar al acestora,contra unei sume de bani numita agio 2. Credite pentru investitii : creditele destinate investitiilor sunt acordate pe per scurte (12luni) , medii 1-5 ani si lungi 5-10 ani . Banca finanteaza 80% din val investitiei , restul de 20% trebuie sa fie asigurata din surse proprii ale investitorului. 10. Dobanda si managementul dobanzii. Teorii asupra dobanzii Persoanele fizice si juridice acorda o atentie deosebita miscarilor nivelului ratei dobanzii.Creditorii bancilor prefera un nivel ridicat al ratei dobanzii care sa le aduca venituri mari ,debitorii,in schimb,prefera un nivel scazut al ratei dobanzii pentru a plati mai putin. Nivelul ratei dobanzii variaza direct proportional cu evolutia ratei inflatiei si a ciclului de afaceri. 1.teoria fondurilor de imprumut

Fondurile de imprumut reprezinta totalitatea disponibilitatilor pe care le ofera cei care dau cu imprumut si nevoia de credite a solicitantilor. Cererea de credit este determinata de nevoia de bani a tuturor participantilor pe piata. Oferta reprezinta disponibilul celor care dau cu imprumut. 2.inflatia si nivelul ratei dobanzii Exista o relatie directa intre nivelul ratei dobanzii si nivelul ratei inflatiei.Ratele dobanzii scad atunci cand nivelul ratei inflatiei este mic.Daca rata inflatiei creste,bancile vor avea retineri in acordarea de credite,deoarece castigurile viitoare din dobanzi vor scadea. 3.rata dobanzii si ciclul intreprinderii Multi analisti considera ca nivelul ratei dobanzii si cresterea economica variaza proportional in timp.Rata dobanzii are tendinta sa creasca cand cheltuielile cresc si scade cand cheltuielile scad.. Economia unei tari este evaluata in functie de evolutia produsului intern brut. 11. Factorii care determina nivelul dobanzii Fiecare banca isi calculeaza o rata activa de baza a dobanzii , rata in jurul careia graviteaza ratele dif categorii de credite . La stabilirea ratei active de baza a dobanzii managementului ia in considerare urm factori : a) nivelul ratei dobanzii de pe piata monetara constituie pt banci costul dobanzii aferent resurselor pe care acestea le achizitioneaza . b) nivelul prognozat al inflatiei exista o relatie directa intre nivelul ratei dobanzi si nivelul inflatiei . i=r+pe daca pe = 0 atunci i=r i = rata nominala a dobanzii , r = rata reala a dobanzii , pe = rata inflatiei c) pol monetara practicata de BNR prin intermediul pol monetare conduse de BNR , statul intervine in ec pt a se asigura controlul lichiditatii ec in scopul de a asigura stabilitatea monedei nat. d) costul de achizitie a resurselor costurile de achizitie a resurselor cuprind atat costurile cu dobanda pe care banca o bonifica , cat si alete costuri cum ar fi : costul de operare , de asigurare a resursei , de marketing e) rata de recuperare a investitiei actionarilor in banca asigurarea unui nivel ridicat al ratei de recuperare a investitiei proprietarilor in banca return on equity (ROE) constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare banca.

12. Determinarea nivelului ratei dobanzii Nivelul dobanzilor bonificate (chelt cu dobanzi) . Chelt cu asigurarea depozitelor in sist bancar-bancile contribuie cu 0,3% aplicat la soldul depozitelor persoanelor fizice. Chelt cu rezerva minima obligatorie-bancile sunt obligate sa constituie reserve minime obligatorii aferente depozitelor si disponibilitatilor atrase de la personae fizice si juridice(exclusive banci) Chelt generale cuprind : chelt cu salarii , asigurari sociale , intretinere , chirii , amortizari , taxe , administrative , reclama , publicitate , etc. Costul marginal aferent fiecarei categorii de resurse se det : Cj = rata dob bonificate + cost asig. + cost privind rezerva oblig. + chelt gen. 1- % din activele care nu aduc castig Elementele care stau la baza stabilirii nivelului dobanzii practicate sunt: -gradul de risc al creditorului -structura socioprofesionala a clientilor -relatia cu clientul 13. Managementul ratei dobanzii Managerii isi concentreaza atentia asupra riscului ratei dobanzii in mod deosebit, deoarece fluctuatia ratei dobanzii pune in pericol atat castigurile cat si intregul portofoliu bancar(active,passive,capital propriu). O banca care-si asuma un risc mic al ratei dobanzii va fi insensibila la modificarile ratei dobanzii.Toate bancile dispun de un management al activelor si pasivelor care evalueaza in mod regulat riscul ratei dobanzii. Managementul discrepantei activ-pasiv (GAP) si calculul duratei (DGAP) ajuta pe manageri sa echilibreze rata dobanzii aferenta activelor cu rata dobanzii aferenta pasivelor , precum si durata activelor cu durata pasivelor . Fluctuatiile ratei dobanzii Un GAP negativ :

- daca ratele cresc cu acelasi procent in acelasi timp , chelt cu dobanzile cresc mai mult decat ven din dobanda - cand ratele dobanzii scad cu acelasi procent in acelasi timp , mai multor pasive decat active li se atribuie un nou pret la rate mai scazute Un GAP pozitiv : - cand rata pe termen scurt creste , ven din dobanda creste mai mult decat chelt cu dobanda - scaderile ratelor pe termen scurt au efect opus , ven net din dobanda scade mai mult decat chelt cu dobanda 14. Metoda discrepantei GAP Modelul de discrepanta este utilizat de catre management in planificarea ven net din dobanda pe termen scurt. Bancile au un control minim asupra miscarilor ciclice ale economiei , a cererii de credite , asupra pol fiscale , monetare si a fluctuatiilor ratei dobanzii. Metoda presupune urmatoarele etape : -selectarea de catre management a orizontului de timp in cadrul caruia se va face analiza activelor si pasivelor sensibile la rata dobanzii. -gruparea activelor si pasivelor pe orizonturi de timp in functie de scadenta sau termenul pe care li se pot stabili pretul -stabilirea pretului -calcularea discrepantei GAP GAP=RSAs RSPs RSAs=active sensibile la rata dobanzii RSPs=pasive sensibile la rata dobanzii -interpretarea rezultatelor in functie de valoarea discrepantei GAP 15. Metoda discrepantei duratei DGAP

Schimbarile in val portofoliului de A fata de schimbarile in val portofoliului de P influenteaza val de piata a capitalului bancii . Riscul ratei dobanzii poate fi determinat comparand durata A cu cea a P din portofoliul bancii . Managementul poate ajusta acest GAP de durata DGAP pt a proteja sau accepta riscul ratei dobanzii in scopul speculativ de a castiga din schimbarile in rata dobanzii. Dpdv conceptual , durata reprez timpul mediu de recuperare a val initiale a unui instrument de val . Durata de recuperare este si un indicator de sensibilitate , care exprima variatia valorii unui A la variatia dobanzii. Analiza duratei ia in considerare faptul ca nesincronizarea intrarilor de cash cu iesirile de cash duce la aparitia riscului ratei dobanzii. Daca DGAP este pozitiv,venitul net din dobanda se va diminua cand cresc ratele dobanzii si va creste in caz contrar. Daca DGAP este negativ situatia este inversa . Daca DGAP este 0 ,riscul ratei dobanzii este eliminat. 16. Comparatii intre GAP si DGAP Cele 2 metode sunt folosite in aceeasi masura in gestionarea ratei dobanzii. Analiza GAP pune accentul pe volatilitatea venitului net din dobanda in orizonturi de timp distincte. Analiza DGAP pune accent pe variatia valorii de piata a capitalului,activelor si pasivelor bancii. Puncte tari si slabe ale GAP-ului Puncte slabe : - nu tine cont de frecventa schimbarilor ratei dobanzii - se ignora evolutia val banilor in timp in cadrul orizonturilor , nu se diferentiaza cash-flow-ul de la inceputul orizontului si cel de la sf orizontului - se ignora modificarile valorice ale A si P care apar la fluctuatiile ratei dobanzii . -nu ia in considerare valoarea de piata a portofoliului bancii. Puncte tari si slabe ale DGAP-ului Puncte slabe :

- este greu de det cu precizie durata , determinarea facandu-se intr-un mod subiectiv , pe presupuneri -necesita un volum mare de informatii -monitorizarea cash-flow ului trebuie facuta in mod constant - analiza corecta a duratei impune ca fiecare cash-flow sa fie actualizat - banca trebuie sa isi monitorizeze continuu si sa-si ajusteze durata portofoliului ei. -este extremde subiectiva,greoaie si se realizeaza cu eforturi mari. 17. Managementul riscului. 18. Riscul in acivitatea bancara 17=18 Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament care poarta o incertitudine datorita probabilitatii de castig sau pierdere. Managementul riscului constituie o sarcina extrem de complexa si importanta a managementului bancar . Asumarea unor riscuti atrage dupa sine si castiguri mai mari . Literatura de specialitate clasifica riscurile specifice activ bancare in : riscuri fin , comerciale si de mediu. 1. Riscuri financiare :

1. sunt riscuri specifice operatiunilor de creditare. 2. sunt strict legate de structura bilantului coontabilo 3. sunt foarte sensibile la dezechilibre care pot sa apara in compozitia resurselor si plasamentelor bancii. 4. sunt singurele riscuri care pot fi generate,gestionate,amplificate sau eliminate de managementul bancar. Formele sub care se manifesta sunt : - riscul de credit - riscul ratei dobanzii - riscul de lichidare - riscul de schimb valutar - riscul insolvabilitatii

2. Riscuri comerciale : -sunt riscuri generate de inadaptibilitatea bancii la noile servicii si produse ca urmare a unui slab serviciu de marketing si lipsa de talent managerial pentru noile piete Formele sub care se manifesta sunt ; -riscul de produs-serviciu -riscul de piata -riscul de imagine comerciala 3. Riscuri de mediu : -sunt riscuri asupra carora banca fie nu are control,fie are un control limitat. Formele sub care se manifesta sunt : -riscul de deficit -riscul economic -riscul competitional -riscul de reglementare 19. Riscul de credit Riscul de credit poate fi definit ca riscul ca dobanda , creditul sau ambele sa nu fie rambursate la scadenta sau sa fie rambursate partial. Acest risc este specific bancilor a caror functie importanta in economie este creditarea. Desi motivul este acelasi,incapacitatea de rambursare a creditului de catre imprumutati,cauzele sunt diferite,de aceea se impune o abordare distincta a riscului de creditare : -riscul aferent particularilor si intreprinderilor -riscul de tara Riscul aferent particularilor si intreprinderilor In cazul particularilor si intreprinderilor,incapacitatea de rambursare este fie decalajul dintre venituri si cheltuieli,fie necinstea imprumutantului,care este un risc dificil de anticipat de catre banca care nu dispune de informatii suficiente pentru a anticipa un astfel de comportament.

Managementul riscului de credit presupune : 1.prevenirea riscului -divizarea riscului -constituirea garantiilor 2.masurarea riscului de credit -stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc fata de fondurile proprii ale bancii -masurarea riscurilor la care banca este expusa prin evaluarea periodica a portofoliului de credit. Riscul de tara -este un tip de risc specific ,impus de operatiuni financiar-bancare cu operatori de peste frontiera. -consta in probabilitarea nerecuperarii creantelor de catre banca creditoare. -nu se utilizeaza in relatiile cu bntoate tarile,ci numai cu tarile slab dezvoltate. 20. Riscul ratei dobanzii Riscul ratei dobanzii se datoreaza fluctuatiilor in nivelul ratei dobanzii , atat la A , cat si la P din portofoliul bancii. Riscul ratei dobanzii se repercuteaza asupra bancii sub doua forme : - prima forma consta in pierderi ca urmare a unei variatii neconvenabile a ratei dobanzaii - a doua forma consta in deteriorarea situatiei patrimoniale a bancii ca urmare a variatiei ratei dobanzii Riscul ratei dobanzii apare atat ca urmare a detinerii de A si P cu dobanda fixa , care difera ca scadenta si pret. Managementul riscului ratei dobanzii consta in masurarea riscului si gestiunea acestuia. A masura riscul ratei dobanzii presupune determinarea pozitiei bancii fata de riscul de dobanda aferent activelor si pasiveor cu dobanda fixa,cat si a activelor si pasivelor cu dobanda variabila. Determinarea pozitiei bancii fata de riscul de dobando consta in : -determinarea discrepantei (metoda GAP) dintre activele si pasivele cu dobanda variabila pe care banca le are in portofoliul ei

-determinarea duratei de recuperare(metoda DGAP) Gestiunea riscului consta pe de o parte in mentinerea GAP-ului si DGAP-ului la valoarea zero , respectiv sa se realizeze o egalitate intre duratele de recuperare a A si P , iar pe de alta parte , acoperirea riscului 21. Riscul de lichiditate Riscul de lichiditate consta in probabilitatea ca banca sa nu-si poata onora platile fata de clienti , ca urmare a devierii proportiei dintre creditele pe termen lung si creditele pe termen scurt si a necorelarii cu structura pasivelor bancii. Plasamentele pe termen lung sunt in general mai mari decat resursele pe termen lung ale bancii,din aceasta cauzas bancile se confrunta cu doua situatii distincte : -sa nu-si poata onora angajamentele pe termen scurt -sa aiba resurse cu scadenta mica ,in timp ce plasamentele au scadenta mare. Bancile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice sa elimine pana la reducere riscul de lichiditate. Aceste tehnici vizeaza resursele si plasamentele bancii. Tehnicile folosite pentru protejarea impotriva riscului de lichiditate sunt : -atragerea depozitelor de la populatie. -cautarea unor depozite stabile -cresterea fondurilor proprii -refinantarea. Factorul esential al gestiunii riscului de lichiditate este acela de a gasi cai de acces pentru banca pe diferite piete,care sa-i permita o ajustare rapida a graficului de scadente active-pasive cu minimum de cheltuieli. 22. Riscul de schimb valutar Detinerea activelor si pasivelor in devize face ca banca sa fie expusa riscului de schimb,ca urmare a variatiei cursului de schimb valutar. Riscul de schimb valutar si riscul dobanzii se intrepatrund pt ca , cumpararea sau vanzarea la termen a valutei , da nastere riscului de schimb , iar plasarea cap astfel obtinut da nastere riscului de dobanda. In vederea tratarii riscului de schimb valutar se impune mai intai clarificarea unor notiuni

- pozitia globala a schimbului la un moment dat - pozitia schimbului in valuta - pozitia schimbului in numerar pe loc si pozitia schimbului la termen. Protejarea , limitarea sau acoperirea riscului de schimbpresupune atat diversificarea portofoliului de active si pasive in valuta,cat si utilizarea unor tehnici de reducere a riscului. Riscul de schimb se masoara prin det pozitiei de schimb aferente fiecarei valute in parte tinand cont de scadenta creantelor si datoriilor. 23. Riscul insolvabilitatii Riscul insolvabilitatii : -este consecinta manifestarii unuia sau mai multor riscuri prezentate si pe care banca nu le-a prevenit. -arata cat din valoarea fondurilor proprii ale bancii poate cadea inainte ca pozitia creditorilor ei sa fie pusa in pericol. Gestiunea acestui risc tine de marimea fondurilor proprii ale bancii ,deoarece indiferent de eficacitatea actiunilor intreprinse pentru a gestiona riscurile,aparitia pierderilor este posibila mereu,de unde necesitatea maririi permanente a fondurilor proprii. Bancile care accepta un nivel mare de riscuri sunt obligate sa-si consolideze fondurile proprii chiar peste nivelul prevazut de autoritatile bancare. Se impune adaptarea permanenta a bilantului bancii la nivelul riscurilor considerate acceptabile de managementul bancii , de actionari , creditori precum si de autoritatile bancare. In Romania , reglementarile privesc riscul de lichiditate , de credit , de solvabilitate si de schimb valutar. 24.Eficienta activitatii bancare Obiectivul managementului bancar este maximizarea valorii investitiei proprietarilor in banca. Bancile opereaza cu resurse imprumutate care sunt un multiplu substantial al cap propriu. Acest lucru impune atingerea unei rentabilitati mari pt a mentine pe proprietari care sunt direct interesati de ceea ce se intampla cu investitia lor. Valoarea investitiei proprietarilor in banca depinde atat de marimea profitului obtinut de banca (de eficienta utilizarii capitalului actionarilor si a resurselor atrase),cat si de riscurile asumate si ce prospectiva ofera viitorul.

Pretul de piata al actiunilor este cel mai bun indicator al valorii investitiei proprietarilor in banca,pentru ca reflecta evaluarea performantelor de catre piata. Calculul indicatorilor de eficienta este necesar din urm motive : - permite compararea indicatorilor aferenti per precedente cu val obiectiv planificate de catre managementul bancii , precum si stabilirea abaterilor - ajuta managementul bancii sa stabileasca obiectivele privind dimensiunea compromisurilor intre risc si profit la care banca poate fi rentabila 25. Indicatori de apreciere a eficientei bancare(scrieti de la sub 27 si 28 pentru completare) Indicatori de rentabilitate : 1. 2. 3. 4. 5. rentabilitatea cap propriu ROE , rentabilitatea activelor ROA , marja dobanzii , ponderea pierderilor din credite in total credite (Rpc) , rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp)

Indicatori de risc : 1. 2. 3. 4. riscul de credit , riscul de lichiditate , riscul ratei dobanzii , riscul insolvabilitatii 26. Interrelatia dintre profit si risc Rentabilitatea creste prin asumarea unui risc mai mare dintre cele patru categorii de risc fin ( credit , dobanda , lichiditate , capital) . Pentru a-si creste renatabilitaea banca poate sa isi asume si un risc de credit mai mare. Prognozarea profiturilor si riscurilor viitoare in vederea evaluarii interrelatiei dintre profit si risc impune parcurgerea urm. etape : 1. masurarea ratelor de rentabilitate pt fiecare dintre cele patru categorii de risc . 2. evaluarea corectitudinii si a fair-play-ului managementului bancii , det punctelor forte si slabe ale pietei 3. det eterogenitatii obiectivelor de risc in conditiile prognozate in viitor , avand in vedere faptul ca riscul combinat trebuie sa conduca la obtinerea unei rentabilitati pe care banca si-a propus sa o atinga 4. evaluarea calitatii managementului riscului.

Odata stabilita pozitia rentabilitati-risc se pot simula diverse situatii de rentabilitate-risc , oferind astfel solutii pt viitor in vederea gestionarii eficiente a resurselor si plasamentelor bancii. 27. Indicatori de rentabilitate 1. Rentabilitatea cap propriu ROE ( return on equity) arata proprietarilor eficienta cu care managementul le utilizeaza cap investit in banca. Se det astfel : ROE = Profit brut Cap propriu x 100 sau ROE = Profit net x 100

Cap propriu

Roe = masoara rata de recuperare a investitiei actionarilor bancii .

2.Rentabilitatea activelor ROA (return of assets) reflecta cap managementului bancii de a folosi eficient resursele de care dispune banca in scopul maximizarii profitului. Se det astfel : ROA = Profit net Active Intre ROE si ROA exista urmat. Relatie : ROE = ROA x Active Cap propriu 3.Marja dobanzii exprima eficienta utilizarii de catre managementul bancii a resurselor imprumutate sau castigul obtinut de banca din investitiile facute pe seama resurselor atrase. Se det. Astfel : Mb = ( Dobanzi incasate A purtatoare de dobanzi - Dobanzi bonificate P purtatoare de dobanzi ) x 100 x 100 = (ROA x GI) x 100 x 100

4.Ponderea pierderilor din credite in total credite (Ppc) exprima eficienta activ de creditare a bancii. Ppc = Pierderi din credite total credite 5.Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) - este opusul gradului de indatorare al bancii. Se det astfel : x 100

Rsp = Cap propriu Active 28. Indicatori de risc

x 100

1. Riscul de credit consta in probabilitatea ca dobanda si (sau) imprumutul sa nu fie rambursate de imprumutat confom contractului. Indicatori : Rata creditelor restante = Credite restante Total credite Gradul de acoperire a riscului de credite = Provizioane de risc constituite Provizioane de risc necesar 2.Riscul de lichiditate este consecinta nerambursari creditelor sau a unor retrageri masive si neasteptate a depozitelor de catre clienti. Indicatori : Re = Active lichide Pasive lichide 3.Riscul ratei dobanzii este conseciinta fluctuatiei ratei dobanzii. Indicatori : Rd = Active sensibile la fluctuatiile ratei dobanzii Pasive sensibile la fluctuatiile ratei dobanzii 4.Riscul insolvabilitatii este conseciinta proaste a portofoliului de investii al bancii. Indicatori : Ri = Fonduri proprii Active ponderate in fct de risc 29. Analiza influentei resurselor si plasamentelor asupra eficientei bancii La baza analizei stau rapoartele anuale publicate pe ultimii doi ani a trei banci comerciale a caror filosofie manageriala este complet diferita dar care , pot da o imagine de ansamblu a sist bancar romanesc : - banca cu capital majoritar de stat (banca cu traditie ),care urmeaza a fi privatizata,una din cele mai performante banci cu capital de stat din sistemul bancar romanesc x 100 > = 8% x 100 x 100 x 100

- banca cu capital autohton si strain ( banca docila),una din cele mai prudente banci din sistemul bancar romanesc - banca cu capital privat autohton si strain ( banca expansionista),este una din cele mai riscante banci din sistemul bancar romanesc Efortul de supravietuire al bancii este prins in nivelul indicatorilor de risc la care banca este expusa . Riscul mare de credit a generat riscul de lichiditate a carui gestiune banca este fortata sa atraga resurse scumpe cu dobanzi fixe care antreneaza cresterea riscului ratei dobanzii 30. Rentabilitatea resurselor si plasamentelor la nivelul unitatilor teritoriale Multe banci fac mari eforturi pt a-si imbunatati metodele de det a rentabilitatii unitatilor din teritoriu, in special pe tipuri de plasamente si clienti , pt a identifica punctele slabe si forte ale activ de creditare De cele mai multe ori instrumentele folosite sunt fie insuficiente , cum ar fi indicatorii de volum : sold credite , dobanz , resurse atrase , fie nu isi ating scopul . In teritoriu , unitatile actioneaza ca mandatare a centralei bancii , relatiile unitatii cu centrala sunt relatii formale , stabilite prin Regulamentul de Organizare si Functionare a bancii , aprobat de AGA. Activitatea de creditare a unitatilor din teritoriu este influentata de centrala prin : norme de creditare, plafon de credite competenta de aprobare a creditelor , nivelul dobanzilor si comisioanelor , furnizarea de lichiditati si fonduri in vederea completarii resurselor proprii pt a face fata cererilor de credite.

Echilibrarea de ansamblu a resurselor si plasamentelor unitatilor din teritoriu este facuta prin intermediul trezoreriei centrale. http://www.referatmd.com/economie/conceptul-%C5%9Fi-func%C5%A3iilemanagementului-bancar

Conceptul i funciile managementului bancar


Mari, 20 Martie 2012 Scris de ReferatMD Conceptul i funciile managementului bancar n literatura de specialitate se conin mai multe definiii ale managementului bancar: Managementul bancar constituie procesul de coordonare a resurselor umane, informaionale, fizice i financiare, n vederea realizrii scopului organizaiei bancare; Managementul bancar constituie procesul de obinere i

combinare a resurselor umane, financiare i fizice, n vederea ndeplinirii scopului primar al organizaiei bancare obinerea de produse i servicii dorite de societate. Managementul bancar constituie ansamblul de cunostinte, concepte, principii, metode i tehnici specifice, care printr-un mixaj corespunztor al elementelor materiale, financiare, umane, informaionale de care dispune o societate bancar, pe de o parte, i al mediului n care opereaz, pe de alta parte, realizat de un sistem conductor, asigur realizarea obiectivelor, pentru care a fost infiinat i funcioneaz banca respectiva , Managementul bncii poate fi definit ca fiind procesul de integrare funcional a unui ansamblu difereniat de activiti specifice, centrate pe obinerea i combinarea resurselor umane, informaionale, fizice i financiare n scopul furnizrii profitabile a produselor i serviciilor bancare. n perspectiva managementului bancar, firma bancar realizeaz cinci funciuni eseniale, definite ca ansambluri omogene i coerente de activiti, viznd realizarea unor obiective intermediare (funcionale), i anume: a) funcia de organizare a managementului presupune dou subdiviziuni: organizarea de ansamblu a bncii ( organigram, regulamente, sistem informaional) organizarea principalelor componente b) funciunea productiv, concretizat n activitile furnizoare de produse i servicii bancare, constituind funciunea esenial a bncii, realizat prin funciile acesteia: - funcia de depozit, de atragere i protejare a disponibilitilor bneti existente n economie - funcia de investiie, de plasament, concretizat n acordarea de credite i achiziionarea de active financiare; funcia de transfer al plilor, banca constituindu-se ntr-un intermediar al circuitului ncasri-pli; - funcia servicial, banca reprezentnd un furnizor de servicii financiare, nsoitoare sau nu a celorlalte funcii bancare. c) funciunea distributiv, comercial, concretizat n activiti i operaii care asigur alimentarea bncii cu resurse, precum i distribuirea produselor bancare. Componente majore ale acestei funciuni saunt activitile de marketing i de promovare a relaiei cu clientela; d) funciunea financiar, concretizat n ansamblul de activiti prin care banca asigur gestiunea financiar a tuturor activitilor i rezultatelor, cunoaterea i analiza resurselor i plasamentelor, a rezultatelor financiare, precum i planificarea financiar curent i de persectiv (bugetizarea financiar); e) funciunea de personal, de asigurare i remunerare a resurselor umane, de motivare i penalizare a personalului, de pregtire, promovare i urmrire a activitii acestuia; f) funciunea de dezvoltare, concretizat n activiti specifice de expansiune, diversificare i inovare a produselor i serviciilor bancare, a tehnologiilor i operaiunilor, a instrumentelor i tehnicilor, reprezentnd funciunea de supravieuire a bncii, de adaptare a acesteia la mediul extern n continu modificare. g) funcia de previziune - ansamblul activitilor prin care se determin principalele obiective ale bncii i componentele sale, precum i resursele i mijloacele necesare realizrii lor. Realizarea acestei funciuni presupune ntocmirea de : prognoze, planuri, programe.