PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL 1.

instanta de judecata (rolul activ al judecatorului, alcatuirea instantei, inc idente procedurale referitoare la compunerea si constituirea instantei) a ) rolul activ al judecatorului Principiul rolului activ al judecatorului, consacrat de art. 129 130 C. proc. ci v., obliga instanta ca mai nti de toate sa dea actiunii calificarea juridica exacta si n funct ie de aceasta sa verifice conditiile de admisibilitate a cererii si sa se pronunte apoi n concret asupra tuturor capetelor de cerere. Principiul rolului activ al judecatorului prezinta urmatoarele aspecte principal e: - obligatia judecatorului de a pune n vedere partilor drepturile si obligatiile c e le revin n calitatea lor de parti in proces si de a starui, n toate fazele procesuale, pentr u solutionarea amiabila a procesului [art. 129 alin. (2) C.proc.civ.]; -obligatia instantei de a ordona, din oficiu, probele pe care le considera neces are si de a pune n dezbaterea partilor orice mprejurari de fapt sau de drept care ar putea con duce la dezlegarea cauzei, chiar daca nu sunt mentionate n cerere sau ntmpinare [art. 129 a lin. (4) C.proc.civ.]; -dreptul judecatorului de a solicita partilor explicatii, oral sau n scris, cu pr ivire la situatia de fapt si la motivarea n drept pe care ele o invoca n sustinerea pretent iilor sau apararilor; - obligatia instantei de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le considera nec esare pentru solutionarea cauzei, chiar daca partile se mpotrivesc [art. 129 alin. (5) C.proc. civ.]; -dreptul instantei de a prelungi termenele prevazute de lege pentru ndeplinirea u nor acte de procedura (art. 103 C.proc.civ.); -dreptul instantei de apel de a ncuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta si de a dispune administrarea altor dovezi, n cond itiile art. 292, daca le considera necesare pentru solutionarea cauzei [art. 295 alin. (2) C.proc .civ.]. Principiul rolului activ implica si preocuparea judecatorului pentru solutionare a rapida a procesului civil. Din cele expuse mai sus rezulta ca principiul rolului activ al judecatorului se realizeaza n tot cursul judecatii, de la promovarea cererii de chemare n judecata si pna la de

savrsirea executarii silite. Rolul activ al judecatorului nu trebuie sa conduca la diminuarea initiativei par tilor n procesul civil. Judecatorul, sub pretext ca promoveaza principiul rolului activ, nu se po ate substitui partilor principale, modificnd, de pilda natura unei actiuni (o actiune n revendic are n actiune posesorie sau invers) sau schimbnd substanta apararii prtului. b) alcatuirea instantei - art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, instituie principiul potrivit caruia Cauzele date, potrivit legii, n competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si cu rtii de apel se judeca n complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflict ele de munca si de asigurari sociale". -apelurile se judeca n complet format din doi judecatori, iar recursurile, n compl et format din trei judecatori, cu exceptia cazurilor n care legea dispune altfel [ar t. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004]. -conflictele de munca si asigurari sociale se solutioneaza, n prima instanta, de un complet constituit din doi judecatori si doi asistenti judiciari [art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004]. - nalta Curte de Casatie si Justitie judeca cauzele de competenta sa n complet for mat de trei judecatori din aceeasi sectie. Daca numarul de judecatori necesar formarii completului de judecata nu se poate asigura, acesta va fi constituit cu judecatori de la celela lte sectii, desemnati de catre presedintele sau vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie [a rt. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004]. Legea nr. 304/2004 atribuie anumite cauze si judecatii n Sectiile Unite ale insta ntei supreme. n acest caz, va trebui sa ia parte la judecata cel putin doua treimi din membrii n functie ai instantei supreme (art. 34 din Legea nr. 304/2004). n afara completelo r de judecata ale sectiilor, la instanta suprema functioneaza si un complet format din 9 judecator i si care este prezidat de presedintele sau vicepresedintele instantei supreme, iar n lipsa aces tora, de catre un presedinte de sectie sau de un judecator desemnat n acest scop de presedintele sa u vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Normele procedurale privitoare la compunerea instantei au un caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage dupa sine casarea hotarrii pronuntate.

c) incidente procedurale referitoare la compunerea si constituirea instantei c.1 Incompatibilitatea reprezinta situatia n care un judecator este oprit, n cazur ile expres determinate de lege, sa participe la solutionarea unei cauze civile concr ete. Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art. 24 C.proc.civ., text potriv it caruia judecatorul devine incompatibil n urmatoarele mprejurari: 1) cnd a pronuntat o hotarre ntr-o anumita cauza, caz n care nu mai poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini n apel sau recurs; 2) cnd a pronuntat o hotarre ntr-o anumita cauza, situatie n care nu mai poate judec a aceeasi pricina n caz de rejudecare dupa casare; 3) cnd a fost martor, expert sau arbitru n aceeasi pricina. Pentru a ne afla n prezenta incompatibilitatii este necesar, n primele doua situat ii, ca judecatorul sa fi pronuntat o hotarre de fond n cauza respectiva. Judecatorul care a pronuntat numai unele ncheieri pregatitoare nu devine incompatibil sa judece aceeasi cauza n apel sau recurs ori n caz de rejudecare dupa casare. Daca judecatorul a rezolvat nsa, print r-o ncheiere, unele aspecte litigioase ale cauzei, care prejudeca fondul, cum este cazul ncheie rii de admitere n principiu a actiunii de partaj, el devine incompatibil sa mai judece acea cauza n apel, recurs sau n caz de rejudecare dupa casare. Toate cazurile de incompatibilitate se ntemeiaza pe o prezumtie iuris et de iure de partialitate a judecatorului. Exceptia de incompatibilitate poate fi invocata de catre oricare dintre parti, d e procuror si de instanta din oficiu, n orice stare a procesului civil; ea poate constitui s i temeiul exercitarii caii de atac a apelului si recursului. Cazurile de incompatibilitate reglementate n art. 24 C.proc.civ. sunt diferite de cele reglementate n Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor (art. 5-10). Incompatibilitatile reglementate n Legea pentru organizarea judiciara vizeaza cal itatea de judecator, iar nu aptitudinea sa de a solutiona o cauza civila concreta. c.2. Abtinerea si recuzarea Abtinerea si recuzarea sunt reglementate de lege pentru protejarea partii n anumi te cazuri n care s-ar putea presupune ca judecatorul nu ar putea fi obiectiv. Prin abtinere se ntelege aceea situatie n care un judecator stiind ca se afla ntr-u nul din cazurile prevazute de lege solicita retragerea sa de la judecata unei anumite pr icini. Potrivit art. 25 din Codul de procedura civila, judecatorul care stie ca exista un motiv de re cuzare n privinta

sa este dator sa nstiinteze pe seful sau si sa se abtina de la judecarea pricinii , iar conform art.26 abtinerea se propune de judecator si se judeca potrivit normelor prevazute de ar t. 30, 31 si 32. Prin recuzare se ntelege aceea mprejurarea n care una din parti solicita n cazurile determinate de lege ndepartarea unuia sau mai multor judecatori de la solutionare a unei anumite pricini. Cazurile pentru care se poate solicita recuzarea, precum si cazurile pentru care judecatorul poate formula cerere de abtinere sunt aceleasi. Ele sunt limitativ p revazute de lege ceea ce nseamna ca ele nu pot fi extinse nici prin vointa judecatorilor si nici l a cererea partilor. Astfel, potrivit art. 27 din Codul de procedura civila, judecatorul poate fi recuzat n urmatoarele situatii:

1) cnd el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes n judecare a pricinii sau cnd este sot, ruda sau afin, pna la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din p arti; 2) cnd este sot, ruda sau afin n linie directa ori n linie colaterala, pna la al pat rulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane; 3) cnd sotul n viata si nedespartit este ruda sau afin al uneia din parti pna la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind ncetat din viata ori despartit, au ramas copii; 4) daca el, sotul sau rudele lor pna la al patrulea grad inclusiv au o pricina as emanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti es te judecator; 5) daca ntre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala n timp de 5 ani naintea recuzarii; 6) daca este tutore sau curator al uneia dintre parti; 7) daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca ; 8) daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de ndatoriri; 9) daca este vrajmasie ntre el, sotul sau una din rudele sale pna la al patrulea g rad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pna la gradul al treilea inc lusiv. Exceptii

Articolul 28 din Codul de procedura civila prevede ca nu se pot recuza judecator ii, rude sau afini ai acelora care stau n judecata ca tutore sau director al unei institut ii publice sau societati comerciale cnd acestia nu au interes personal n judecarea pricinii. Al doilea alineat al aceluiasi articol instituie norma potrivit careia nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia. Ultimul alineat prevede ca pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere mpotriva aceluiasi judecator . Procedura de solutionare a. normele care reglementeaza institutia abtinerii sunt norme imperative , iar c ele care reglementeaza recuzarea sunt, n mare parte, norme dispozitive. b. competenta de a se pronunta asupra abtinerii si recuzarii apartine instantei sesizate cu pricina n care s-a pus problema abtinerii si recuzarii. c. n alcatuirea completului de judecata nu poate intra judecatorul care s-a abtin ut sau a fost recuzat. Daca s-au abtinut sau au fost recuzati mai multi judecatori, neputn du-se forma completul de judecata, cererea se judeca de instanta ierarhic superioara. n situatia prevazuta de art. 30 alin. 2 Codul de procedura civila, nalta Curte de Casatie si Justitie este competenta sa rezolve un astfel de incident, aceasta fiind instant a superioara. d. cine propune Abtinerea se propune de judecator imediat dupa ce acesta cunoaste existenta moti vului de recuzare si naintea de nceperea oricarei dezbateri. Recuzarea poate fi propusa de partea interesata, verbal sau nscris pentru fiecare judecator n parte nainte de nceperea oricarei dezbateri. n cazul n care motivele de recuzare s-au ivit dupa ce dezbaterile au nceput, partea interesata va trebui sa propuna recuzarea de ndata ce le-a cunoscut. e. Cererea de abtinere sau recuzare se judeca n Camera de Consiliu, fara prezenta partilor, ascultnd pe judecatorul recuzat, n conformitate cu art. 31 alin. 1 Codul de procedura civila. Proba cu interogatoriu nu poate fi administrata pentru dovedirea motivelor de re cuzare. n cursul judecarii cerere de abtinere sau recuzare nu se face nici un act procedu ral. Asupra cererii de abtinere sau recuzare instanta competenta se va pronunta print r-o ncheiere care se citeste n sedinta publica. Daca cererea de abtinere sau recuzare a fost admisa, judecatorul se retrage din

completul de judecata, urmnd a fi nlocuit de un alt judecator. Potrivit art. 34 alin. (1) Codul de procedura civila, ncheierea prin care s-a ncuv iintat sau respins abtinerea nu este supusa nici unei cai de atac. De asemenea, nici ncheier ea prin care s-a admis recuzarea nu este supusa vreunei cai de atac.

ncheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai odata cu fondul (art. 34 alin. 2 Codul de procedura civila). Alineatul (3) al art. 34 Codul de procedura civila prevede ca atunci cnd instanta superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toat e actele si dovezile administrate la prima instanta. Dispozitiile privitoare la abtinere si recuzare, cu exceptia prevederilor art. 2 4 si 27 pct. 7 Codul de procedura civila, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor. 2. Partile (conditiile pentru a fi parte n proces, coparticiparea procesuala, dre pturile si ndatoririle procesuale ale partilor, abuzul de drept procedural, participarea ter tilor la judecata, reprezentarea partilor n procesul civil); a) conditiile pentru a fi parte n proces O persoana fizica sau juridica poate deveni parte n procesul civil daca ndeplinest e unele conditii privitoare la: capacitatea procesuala de folosinta, calitatea procesual a si la justificarea unui interes. a.1. Capacitatea procesuala de folosinta Potrivit art. 41 C.proc.civ.: Orice persoana care are folosinta drepturilor civil e poate sa fie parte n judecata". Din acest text legal rezulta, fara un echivoc oarecare, ca o persoana fizica sau juridica poate deveni parte n judecata n calitate de reclamant, prt, intervenien t etc. Prin urmare, pentru a fi parte n procesul civil legea nu pretinde si conditia capacita tii procesuale de exercitiu. -Capacitatea procesuala de folosinta nu este altceva dect un aspect al capacitati i civile. Decretul nr. 31/1954, n art. 5 alin. (2), defineste capacitatea de folosinta ca f iind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii". Iar o atare capacitate este recun oscuta n mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice. Ea este o nsusire esentiala si iner enta persoanei fizice, fapt pentru care se dobndeste odata cu nasterea si nceteaza la moartea ace steia sau la

data mortii stabilite printr-o hotarre judecatoreasca irevocabila. n privinta persoanelor juridice capacitatea de folosinta este determinata de fina litatea pentru care au fost autorizate sa fiinteze. Capacitatea procesuala de folosinta este nsa n toate cazurile mai redusa dect cea c ivila, ea fiind circumstantiata numai la drepturile si obligatiile procesuale ale unei persoane. -Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de a fi parte n procesul civil. Codul d e procedura civila nu prevede n mod expres sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de folosinta nsa, aceasta nu poate fi dect respingerea actiunii, ntruct persoana n cauza nu are fo losinta unui drept -Distinctia dintre capacitatea procesuala de folosinta si capacitatea procesuala de exercitiu. Prevederile art. 41 si art. 42 C.proc.civ. fac distinctie ntre capacitatea proces uala de folosinta (capacitatea de a fi parte) si capacitatea procesuala de exercitiu (ca pacitatea de a sta n judecata). Aceasta din urma constituie numai o cerinta necesara pentru exercitar ea actiunii civile. a.2. Calitatea procesuala Conditia calitatii procesuale nu este reglementata expres n legislatia noastra. C u toate acestea ea constituie un principiu curent acceptat n doctrina si jurisprudenta. 1.Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati ntre persoana reclaman tului si persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus n justitie (calitate procesuala activa), precum si n conditia unei identitati ntre persoana prtului si persoana celu i obligat n raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala pasiva). 2.Sarcina justificarii calitatii procesuale, active si pasive, apartine nendoieln ic persoanei care sesizeaza instanta cu o pretentie, adica reclamantului. 3. Continutul calitatii procesuale se raporteaza la acele mprejurari de fapt sau de drept care confera unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciara . 4. Transmisiunea calitatii procesuale Din punct de vedere al modului de transmitere, poate avea loc n temeiul legii (transmisiune legala: succesiune si al reorganizare persoane juridice) sau n baza acordului de vointa al partilor (conventionala: cesiunea de creanta , preluarea datoriilor, vn zarea bunului litigios).

Din punct de vedere al ntinderii transmisiunii, poate avea un caracter universal, cu titlu universal ori cu titlu particular. Aceste considerente prezinta importanta si pe plan procesual. Astfel, beneficiarul unei transmisiuni universale poate deveni parte n orice proc es al autorului sau, n timp ce beneficiarul unei transmisiuni cu titlu particular poate deveni pa rte doar n procesul care se refera la obiectul respectiv 5. Exceptia lipsei calitatii procesuale constituie o exceptie de fond, absoluta si peremtorie care poate fi invocata n tot cursul procesului civil. Exceptia lipsei calitatii procesuale nu este reglementata n actualul Cod de procedura civila. Acesta reglementeaza, n a rt. 161, doar exceptia lipsei calitatii de reprezentant al uneia dintre parti. Cu toate aceste a, majoritatea doctrinei si a jurisprudentei apreciaza ca admiterea exceptiei la care ne referi m are ca urmare respingerea actiunii. Respingerea actiunii nu mpiedica nsa promovarea unei noi cereri introductive de instanta de catre persoana fizica sau juridica care poseda legitimare procesuala activa. a.3. Justificarea unui interes Codul de procedura civila nu prevede, n mod expres, interesul ca o conditie gener ala pentru ca o persoana sa poata deveni parte n procesul civil. Literatura de specialitate si practica judiciara sunt unanime n a recunoaste ca i nteresul trebuie sa ndeplineasca urmatoarele cerinte : sa fie legitim (sa fie n legatura cu pretentia formulata); sa fie nascut si actual (sa existe n momentul n care se exercita actiu nea); sa fie personal si direct (folosul practic sa fie al celui care promoveaza actiunea) Exceptia lipsei de interes constituie o exceptie de fond, absoluta si peremtorie care poate fi invocata n tot cursul procesului civil. Admiterea exceptiei la care ne referim are ca urmare respingerea actiunii, dupa caz : ca prematur introdusa (interesul nu este nascut ) sau ca lipsita de interes (n celelalte cazuri). b) coparticiparea procesuala 1. Notiunea de coparticipare procesuala Legislatia noastra procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sa u prte n cadrul unui proces civil. Tocmai situatia n care procesul civil se desfasoara ntr e mai multi reclamanti si prti poarta denumirea de coparticipare sau litisconsortiu procesual. 2. Formele coparticiparii procesuale Coparticiparea procesuala poate fi clasificata dupa multiple criterii. Retinem n continuare doar cteva dintre cele mai importante:

a) dupa pozitia partilor, coparticiparea procesuala poate fi activa, pasiva sau mixta. -activa -atunci cnd mai multi reclamanti actioneaza n judecata, prin aceeasi cerer e, un singur prt. -pasiva -atunci cnd un singur reclamant si ndreapta pretentiile sale mpotriva mai multor prti si printr-o singura cerere de chemare n judecata. -litisconsortiu mixt -daca mai multi reclamanti actioneaza n judecata, prin aceea si cerere, pe mai multi prti. b) dupa momentul n care se formeaza se distinge ntre coparticiparea procesuala initiala si coparticiparea procesuala ulterioara. -initiala, n sensul ca ea se formeaza o data cu promovarea cererii de chemare n judecata. -ulterioara atunci cnd se formeaza pe parcursul desfasurarii activitatii judiciar e. Este cazul introducerii unor terte persoane n procesul civil. c) n functie de rolul vointei partilor n formarea sa, coparticiparea procesuala po ate fi facultativa sau necesara.

n dreptul nostru principiul este acela al coparticiparii procesuale Caracterul facultativ al coparticiparii rezulta din prevederile art. iv. Potrivit acestui text: Mai multe persoane pot fi mpreuna reclamante sau prte daca ste un drept sau o obligatie comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor cauza".

facultative. 47 C.proc.c obiectul pricinii e au aceeasi

Exista nsa si situatii n care coparticiparea procesuala este obligatorie sau neces ara. Este cazul proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune. n aceste litigii t rebuie sa participe toti coproprietarii, ntruct n caz contrar partajul este nul (art. 797 C.civ.). 2. Efectele coparticiparii procesuale a. Principiul independentei procesuale -potrivit art. 48 C.proc.civ.: Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau prti nu pot folosi nici pagubi celorlalti". Acest principiu este aplicabil nsa numai n cazul litisconsortiului fa cultativ. Aceasta semnifica ca un reclamant sau prt nu poate, fara un mandat expres, sa-1 reprezinte n fata instantei pe celalalt copartas procesual. b. exceptia de la principiul independentei procesuale este -regula dependentei procesuale a coparticipantilor -n acest sens art. 48 alin. (2) C.proc.civ. dispun e ca atunci cnd prin natura raportului juridic sau n temeiul unei dispozitii a legii, efectele hot arrii se ntind asupra tuturor reclamantilor sau prtilor, actele de procedura ndeplinite numai de u

nii din ei sau termenele ncuviintate numai unora dintre ei pentru ndeplinirea actelor de proc edura folosesc si celorlalti". c) drepturile si ndatoririle procesuale ale partilor, I. Drepturile procesuale ale partilor Drepturile procesuale ale partilor sunt susceptibile de a fi clasificate n: drept uri comune ale reclamantului si prtului, drepturi procesuale ale reclamantului si drepturi pr ocesuale ale prtului. a. Cele mai importante drepturi procesuale comune reclamantului si prtului se refe ra la: 1) dreptul la aparare; 2) dreptul de a participa la dezbaterile judiciare; 3) dreptul de a solicita recuzarea judecatorilor; 4) dreptul partilor de a pune capat litigiului dintre ele printr-o tranzactie; 5) dreptul de a exercita caile legale de atac; 6) dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei ntr-un termen rezonab il, n procesul civil reclamantului i sunt recunoscute n exclusivitate anumite drepturi p rocesuale. b. Principalele drepturi procesuale ale reclamantului vizeaza: 1) dreptul de a-si ntregi sau modifica cererea de chemare n judecata; 2) dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv dedus n judecata. c. Prtului i sunt recunoscute n exclusivitate urmatoarele drepturi procesuale: 1) dreptul de a invoca pretentii printr-o cerere reconventionala; 2) dreptul de a recunoaste pretentiile prtului; 3) dreptul de a-1 indica pe adevaratul titular al dreptului n cazul actiunilor re ale imobiliare. II . Obligatiile procesuale ale partilor n cadrul procesului civil obligatiile partilor sunt, n principiu, comune reclamant ului si prtului. Printre cele mai importante obligatii ale partilor mentionam: 1. obligatia de a exercita drepturile procedurale cu buna-credinta, 2. obligatia partii care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecat a; 3. obligatia de a depune copii certificate de pe nscrisurile invocate. III. ndatoririle procesuale ale partilor - ndatorirea de a urmari, n conditiile legii, desfasurarea si finalizarea procesul ui; -obligatia de a ndeplini actele de procedura n conditiile, ordinea si termenele st abilite de lege sau de judecator;

- obligatia de a-si proba pretentiile si apararile. Dintre aceste obligatii procesuale una dintre cele mai importante este cea privi toare la exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procedurale. Potrivit art. 723 alin. (1) C.proc.civ.: Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului n vederea caruia au fost recunoscute de lege". d) abuzul de drept procedural n materie procedurala singura limita n exercitarea drepturilor procedurale o const ituie abuzul de drept. Structural abuzul de drept procesual este constituit din doua e lemente: un element subiectiv -reaua-credinta -si un element obiectiv -deturnarea dreptului de la finalitatea sa legala. Principala sanctiune procedurala a exercitarii abuzive a drepturilor o constitui e obligarea autorului abuzului la plata unor despagubiri fata de partea vatamata. n acest sens art. 723 alin. (2) C.proc.civ. dispune ca: Partea care foloseste aceste drepturi n chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite". Uneori legea prevede si posibilitatea obligarii partii la plata unei amenzi, n af ara obligarii acesteia la despagubiri. Obligarea la despagubiri are esentialmente un caracter reparatoriu, n timp ce obligarea la plata unei amenzi are un caracter exclusiv sa nctionatoriu. De aceea, amenda urmeaza sa fie achitata de autorul abuzului de drept fata de stat. e) participarea tertelor persoane n procesul civil 1. Formele de participare a tertelor persoane n procesul civil Formele de participare a tertelor persoane n procesul civil sunt reglementate ama nuntit n art. 49-66 C.proc.civ. Aceste dispozitii legale consacra urmatoarele forme de pa rticipare ale tertilor la activitatea judiciara: - interventia (art. 49-56 C.proc.civ.); - chemarea n judecata a altor persoane (art. 57-59 C.proc.civ.); - chemarea n garantie (art. 60-63 C.proc.civ.); - aratarea titularului dreptului (art. 64-66 C.proc.civ.). 2. Interventia n procesul civil Codul de procedura civila consacra doua forme ale interventiei n procesul civil: -interventia n interes propriu (principala) -interventia n interesul uneia dintre parti (accesorie) 2.1. Interventia principala -potrivit art. 49 alin. (2) C.proc.civ.: este n interes propriu cnd cel care intervine invoca un drept al sau". Conditiile interventiei principale.

Interventia

-tertul trebuie sa afirme n justitie un drept subiectiv sau o situatie juridica o crotita de lege. -n privinta formei, art. 50 alin. (1) C.proc.civ. contine o precizare importanta. Potrivit acestui text cererea de interventie n interes propriu va fi facuta n forma prevazut a pentru cererea de chemare n judecata". Domeniul de aplicabilitate a interventiei principale. n doctrina si jurisprudenta se considera ca interventia principala poate fi folos ita n orice materie. Procedura interventiei principale. Potrivit art. 50 alin. (2) C.proc.civ. interventia principala se poate face numai n fata primei instante si nainte de nchiderea dezbaterilor". Regula enuntata comporta si o exceptie, anume prevazuta de lege. Astfel, potrivi t art. 50 alin. (3) C.proc.civ. cu acordul partilor interventia principala se poate face s i n instanta de apel. Din punct de vedere procesual interventia principala se solutioneaza n doua faze: admiterea n principiu si solutionarea cererii. -ncuviintarea n principiu se poate dispune de catre instanta sesizata numai dupa ascultarea partilor si a celui care intervine" (art. 52 C.proc.civ.).

Asupra ncuviintarii n principiu instanta se pronunta printr-o ncheiere ce nu poate fi atacata dect odata cu fondul [art. 52 alin. (2) C.proc.civ.]. Partile mpotriva carora se ndreapta cererea de interventie principala au posibilitatea de a depune ntmpinare [ art. 52 alin. (3) C.proc.civ.]. Potrivit art. 53 C.proc.civ., intervenientul va lua procedura n starea n care se af la n momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor ndeplini si fata de cel care intervine". Dispozitia procedurala citata trebuie nteleasa n sensul ca actele de procedura ndeplinite anterior admiterii n principiu nu se mai repeta si fata de intervenient . Aceasta nseamna ca intervenientul nu va mai putea invoca exceptiile relative ivite anteri or admiterii n principiu a interventiei; n schimb, tertul intervenient va putea invoca n tot curs ul procedurii orice exceptii de ordine publica. -solutionarea cererii -din momentul admiterii n principiu a interventiei, tertul devine parte n procesul civil. n aceasta calitate tertul intervenient va avea, n pr

incipiu, drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru partile principale. Interventia principala se solutioneaza odata cu actiunea principala (art. 55 C.proc.civ.), instanta pronuntnd o singura hotarre asupra ambelor cereri. Daca int erventia principala determina ntrzierea judecatii instanta poate dispune disjungerea ei de cererea principala. 2.2. Interventia accesorie -potrivit art. 49 alin. (3) C.proc.civ., interventia e ste n interesul uneia din parti cnd sprijina numai apararea acesteia". Domeniul de aplicabilitate a interventiei accesorii. Doctrina si jurisprudenta c onsidera n mod constant ca interventia accesorie este admisibila n orice materie, ntruct nicio dispozitie procedurala nu o limiteaza n mod expres. Procedura interventiei accesorii. Interventia accesorie se nfatiseaza, din punct de vedere al formei, ca o simpla c erere, iar nu ca o actiune de sine statatoare. Interventia accesorie poate fi formulata n orice faza a procesului civil, chiar s i n fata instantei de recurs (art. 51 C.proc.civ.). Dupa ncuviintarea n principiu a cererii de interventie instanta va proceda la comu nicarea acesteia partilor principale. mpotriva cererii de interventie accesorie partea in teresata poate depune ntmpinare. Interventia accesorie se judeca o data cu cererea principala. Instanta nu are nsa posibilitatea de a dispune disjungerea interventiei accesorii de cererea princip ala, ntr-adevar, interventia accesorie nu ar putea forma obiectul unei judecatii distincte. Asupra cererii de interventie accesorie instanta trebuie sa se pronunte chiar n d ispozitivul hotarrii. 3. Chemarea n judecata a altor persoane 3.1. Chemarea n judecata a altor persoane este reglementata n art. 57-59 C.proc.ci v. Potrivit art. 57 C.proc.civ.: Oricare din parti poate sa cheme n judecata o alta p ersoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul". 3.2. Conditiile chemarii n judecata a altor persoane. Chemarea n judecata a altor persoane poate fi exercitata cu respectarea tuturor conditiilor necesare pentru participarea tertelor persoane la activitatea judici ara. Legea -art. 57 C.proc.civ -impune nsa si o conditie particulara deosebit de impor tanta, anume aceea ca tertul introdus n proces sa poata pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul".

n baza acestor dispozitii legale pot fi introduse n proces terte persoane numai n c alitate de reclamante, nu si de prte. Din punct de vedere al formei, legea procesuala se limiteaza la precizarea potri vit careia cererea de chemare n judecata a altor persoane va fi motivata si se va comunica att celui chemat, ct si partii potrivnice" [art. 57 alin. (4) C.proc.civ.]. 3.3. Procedura chemarii n judecata a altor persoane. Cererea de chemare n judecata a altor persoane poate fi promovata numai n fata pri mei instante. Reclamantul poate formula cererea de introducere a tertului n proces pna cel mai tr ziu la nchiderea dezbaterilor n fata primei instante, iar prtul o data cu ntmpinarea sau c el mai trziu la prima zi de nfatisare. Nerespectarea termenelor mentionate atrage sanctiu nea judecarii separate a cererilor, cu exceptia cazului n care partile consimt sa se judece mpre una (art. 135 C.proc.civ.). Dupa nregistrarea cererii instanta va dispune comunicarea acesteia tertului si pa rtii potrivnice. Odata cu cererea vor fi comunicate tertului si copii dupa cererea pr incipala, dupa ntmpinare si dupa nscrisurile de la dosar. Cererea de chemare n judecata a altor persoane se judeca o data cu cererea princi pala. Efecte procesuale -un prim efect este acela al dobndirii de catre tert a calitatii de intervenient n interes propriu. Prin urmare, tertul va avea, n cazul analizat, n principiu, aceleasi drep turi ca si intervenientul principal. -hotarrea i va fi opozabila - potrivit art. 59 C.proc.civ. n ipoteza n care prtul chemat n judecata pentru o dator ie baneasca recunoaste datoria si declara ca voieste sa o execute fata de cel care s i va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata daca depune suma datorata". Pr in urmare, n prezenta conditiilor evocate de textul citat prtul urmeaza sa fie scos din cauza. Scoaterea din cauza a prtului se dispune de catre instanta printr-o ncheiere. Procesul va continu a numai ntre reclamant si cel chemat n judecata n temeiul art. 57 C.proc.civ. 4.Chemarea n garantie 4.1. Chemarea n garantie este reglementata n art. 60-63 C.proc.civ. Potrivit art. 60

C.proc.civ.: Partea poate sa cheme n garantie o alta persoana mpotriva careia ar pu tea sa se ndrepte, n cazul cnd ar cadea n pretentiuni cu o cerere n garantie sau n despagubire". Prin urmare, chemarea n garantie poate fi definita ca acea forma de participare a tertilor la activitatea judiciara care confera uneia din parti posibilitatea de a solicita introducerea n proces a acelor persoane ce ar avea obligatia de garantie sau de d espagubire n ipoteza n care partea respectiva ar pierde procesul. 4.2. Conditiile chemarii n garantie. Chemarea n garantie se poate realiza fie pe cale principala, adica ntr-un proces d istinct, fie pe cale incidenta. Chemarea n garantie trebuie sa ndeplineasca toate conditiile unei cereri de chemar e n judecata. Sub aspectul formei cererii de chemare n garantie, art. 61 C.proc.civ. se limitea za la precizarea potrivit careia cererea va fi facuta n conditiile de forma prevazute pe ntru cererea de chemare n judecata". 4.3. Domeniul de aplicabilitate al chemarii n garantie. Dispozitiile procedurale n vigoare nu limiteaza posibilitatea chemarii n garantie doar la anumite materii. De cele mai multe ori, chemarea n garantie este folosita n materie contractuala. S ituatia este pe deplin explicabila, ntruct obligatia de despagubire este cuprinsa de drept n contra ctele de vnzare cumparare. 4.4. Procedura chemarii n garantie. Cererea de chemare n garantie trebuie formulata de reclamant pna la nchiderea dezbaterilor, naintea primei instante" [art. 61 alin. (2) C.proc.civ.], iar de ca tre prt odata cu ntmpinarea sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare, daca ntmpinarea nu este obligat orie [art. 61 alin. (1) C.proc.civ.]. Dupa depunerea cererii de chemare n garantie, instanta va dispune comunicarea ace steia tertului (art. 62 C.proc.civ.); instanta va statornici si termenul n care ntmpinarea urmeaza sa fie depusa. n mod evident ntmpinarea poate fi depusa de catre tertul introdus n cauza.

La cererea de chemare n garantie se vor alatura attea exemplare cti prti sunt plus un exemplar pentru instanta. De asemenea, la cerere, se vor alatura si copii de pe nscrisurile de care ntelege sa se serveasca cel garantat. Odata cu cererea de chemare n garantie, trebuie sa se comunice tertului si o copie dupa cererea de chemare n judecata. Tertul introdus n cauza dobndeste o pozitie procesuala independenta. Un atribut sp

ecial este recunoscut tertului n legatura cu posibilitatea atragerii altor persoane n pr oces. Astfel, potrivit art. 60 alin. (2) C.proc.civ. cel chemat n garantie poate, la rndul sau, sa cheme n garantie n aceleasi conditii o alta persoana. Acest text are, astfel cum s-a prec izat deja n literatura de specialitate, semnificatia de a limita chemarile n garantie n lant, m prejurare ce ar putea conduce la tergiversarea nejustificata a judecatilor. Cererea de chemare n garantie se solutioneaza odata cu cererea principala. Daca chemarea n garantie determina ntrzierea judecatii, instanta poate dispune disjunger ea celor doua cereri spre a fi solutionate n mod separat. Solutiile pe care le poate pronunta instanta asupra chemarii n garantie sunt depe ndente de caracterul incident al acesteia fata de cererea principala. O cerere de chemare n garantie promovata pe cale incidenta urmeaza sa fie respins a atunci cnd actiunea principala a fost si ea respinsa. 5. Aratarea titularului dreptului 5.1. Potrivit art. 64 C.proc.civ.: Prtul care detine un lucru pentru altul sau care

exercita n numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela n nume le caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat n judecata de o persoana c are pretinde un drept real asupra lucrului". 5.2. Conditiile aratarii titularului dreptului. n afara conditiilor comune tuturo r formelor de participare a tertilor la activitatea judiciara cererea pentru arata rea titularului dreptului trebuie sa ntruneasca si unele cerinte specifice. Aceste cerinte pot fi desprinse chiar din dispozitiile art. 64 C.proc.civ. si se refera la: a) formularea cererii de catre prtul care detine cu titlu precar un bun sau care e xercita un drept asupra lucrului respectiv; b) actiunea principala sa aiba ca obiect valorificarea unui drept real asupra lu crului. 5.3 Procedura aratarii titularului dreptului. Cererea privind aratarea titularului dreptului se depune de catre prt o data cu ntmpinarea. Legea nu cuprinde precizari privitoare la forma cererii; ea se refera doar la simpla formalitate a motivarii cererii (art. 65 C.proc.civ.). Dupa primirea cererii, instanta va lua masuri pentru comunicarea ei tertului ara tat ca titular al dreptului. La citatie se va alatura si o copie dupa cererea de chemar e n judecata si dupa nscrisurile de la dosar. Tertul aratat ca titular al dreptului are si posibilitatea de a formula ntmpinare m potriva cererii de introducere a sa n proces. Prin ntmpinare, tertul ar avea chiar posibili

tatea de a se apara n sensul ca nu este titularul dreptului dedus n judecata. Formularea ntmpinari i ar fi utila dupa parerea noastra si n cazul substituirii procesuale a prtului. ntr-o asemenea mpr ejurare, tertul va dobndi calitatea de prt, iar n aceasta calitate si va formula apararea fata de reclamant. Cererea privind indicarea titularului dreptului nu se solutioneaza ntotdeauna mpre una cu cererea principala. Avem n vedere tocmai ipoteza scoaterii din cauza a prtului, cnd se va solutiona n continuare doar cererea privind aratarea titularului dreptului. 5.4. Efecte procedurale -art. 66 C.proc.civ. precizeaza ca daca cel aratat ca titular recunoaste sustiner ile prtului si reclamantul consimte, el va lua locul prtului, care va fi scos din judeca ta". Prin urmare, n conditiile determinate de textul citat, introducerea tertului n proces p roduce efectul scoaterii din cauza a prtului. Acordul reclamantului este necesar pentru a se resp ecta principiul disponibilitatii procesuale.

-daca cel aratat ca titular al dreptului nu se nfatiseaza sau nfatisndu-se tagaduie ste aratarile prtului, art. 66 C.proc.civ. se limiteaza la precizarea ca se vor aplica dispozitiile art. 58". La rndul sau, acest din urma text, dispune ca: Cel chemat n judecata dobndeste calitatea de intervenient n interes propriu, iar hotarrea i va fi opozabila. f) reprezentarea partilor n procesul civil 1. Notiunea si formele reprezentarii Reprezentarea -situatia n care o persoana numita reprezentant ndeplineste acte procedurale n numele si n interesul altei persoane care este parte n procesul civil . Legislatia noastra procesuala cunoaste doua forme principale ale reprezentarii j udiciare: reprezentarea legala sau necesara si reprezentarea conventionala sau voluntara. Reprezentarea legala opereaza doar n cazurile anume determinate de lege. Reprezentarea voluntara se produce n temeiul unui acord de vointa al partilor, ad ica n temeiul unui mandat.. 2. Reprezentarea legala a partilor n procesul civil Reprezentarea judiciara legala are loc n cazul persoanelor fizice lipsite de capa citate de exercitiu, n cazul persoanelor juridice, precum si n alte mprejurari expres prevazu te de lege. Astfel, potrivit legii, minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani vor fi reprezen tati n procesul civil de parintii lor, iar n lipsa lor de tutorele desemnat de autoritat

ea tutelara. n situatia n care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are reprezentan t legal si exista urgenta, la cererea partii interesate, va fi numit un curator special cu sarcina de a-1 reprezenta pe cel lipsit de capacitate; functia curatorului va nceta la data dese mnarii unui reprezentant legal. ntr-un mod similar se va proceda si n ipoteza constatarii unui conflict de interese ntre reprezentant si persoana reprezentata [art. 44 alin. (1) C.proc.civ .]. n mod corespunzator se procedeaza si n cazul persoanelor cu capacitate restrnsa. Persoanele juridice sunt reprezentate n justitie prin organele lor de conducere. Potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 persoana juridica si exercita drepturile si si ndep lineste obligatiile prin organele sale". 3. Reprezentarea judiciara conventionala 3.1. Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice Reprezentarea judiciara conventionala a persoanelor fizice ia nastere n temeiul u nei conventii de mandat, ntre partea litiganta si un tert care accepta sa o reprezint e pe aceasta n proces. Exceptii -legea nu permite reprezentarea judiciara conventionala n ndeplinirea uno r acte procedurale: - n cazul chemarii lor la interogatoriu (art. 218-219 C.proc.civ.). -n procesele de divort si n fata instantelor de fond partile trebuie sa se nfatisez e n persoana, afara numai daca unul dintre soti: (art. 614 C.proc.civ.). - executa o pedeapsa privativa de libertate, - este mpiedicat de o boala grava, - este pus sub interdictie sau are resedinta n strainatate. n toate aceste din urma situatii, partile se vor putea nfatisa n instanta printr-un mandatar. ntinderea reprezentarii Regula -n temeiul mandatului de reprezentare n justitie mandatarul poate ndeplini, n principiu, toate actele procedurale pe care le implica solutionarea procesului c ivil. Acest lucru rezulta nendoielnic din chiar art. 68 alin. (3) C.proc.civ., text care precizeaza ca: Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nicio aratare n aceasta privinta". Acelasi text subliniaza n continuare si ideea evocata anterior, anume ca mandatul poate fi restrns numai la anumite acte sau pentru anumita instanta". Principiul nsc ris n art. 68 alin. (3) C.proc.civ. este consacrat n mod corespunzator si n art. 93 alin. (4) di n Statutul

profesiei de avocat. Exceptii

- mandatarul nu poate face acte de dispozitie, cum sunt renuntarile la judecata, renuntarile la drept, ncheierea unei tranzactii etc. Pentru ndeplinirea unor asemenea acte, ma ndatarul are nevoie de o procura speciala n acest scop [art. 69 alin. (1) C.proc.civ.]. -atunci cnd mandatarul nu este avocat, el nu va putea pune concluzii dect printr-u n profesionist al dreptului, respectiv printr-un avocat [art. 68 alin. (4) C.proc. civ.], cu urmatoarele exceptii : -consilierul juridic care, potrivit legii, reprezinta partea [art.68 alin.4]. -doctorii sau licentiatii n drept dar numai atunci cnd acestia sunt mandatari n cauzele sotului sau rudelor pna la gradul patru inclusiv [art. 68 alin. (5) C.pro c.civ.]. -la judecatorii cnd partea este reprezentata prin sot sau o ruda pna la al patrulea grad inclusiv [art. 68 alin. (6) C.proc.civ.]. Mandatul de reprezentare a. caracteristici Mandatul de reprezentare n justitie este un mandat special n raport cu mandatul de administrare sau cu orice mandat avnd un caracter general. Datorita acestui fapt, art. 67 alin. (2) C.proc.civ. precizeaza ca: Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte n ju decata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume". Asadar, mandatul de repreze ntare n justitie nu poate fi presupus dat si n cazul unei procuri generale. De la aceasta regula c hiar art. 67 alin. (3) C.proc.civ. face o exceptie. Astfel, potrivit acestui text: Daca cel care a d at procura generala nu are domiciliu si nici resedinta n tara, sau daca procura este data unui prepus , dreptul de reprezentare n judecata se presupune dat". b. forma Codul de procedura civila cuprinde si cteva reguli generale privitoare la forma p rocurii de reprezentare n justitie. Potrivit art. 68 alin. (1) C.proc.civ.: Procura pentru exercitiul dreptului de chemare n judecata sau de reprezentare n judecata trebuie facuta prin nscris sub semnatura legalizata; n cazul cnd procura este data unui avocat, semnatura va fi c ertificata potrivit legii avocatilor". Mandatul de reprezentare poate fi dat si verbal n fata instantei de judecata. n ac est caz, declaratia facuta de parte va fi consemnata n ncheierea de sedinta [art. 68 alin. (2) C.proc.civ.]. c. ncetarea mandatului

Mandatul de reprezentare n justitie nu nceteaza nici prin moartea celui care 1-a d at si nici prin pierderea de catre acesta a capacitatii de exercitiu. Potrivit art. 71 C.proc.civ., mandatul de reprezentare n justitie dainuie pna la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al celui devenit incapabil. Potrivit art. 72 C.proc.civ., mandatarul poate renunta la mputernicirea de reprez entare n judecata ipoteza n care el va fi tinut sa ncunostinteze att pe mandant ct si instant a cu cel putin 15 zile naintea termenului de nfatisare sau de mplinirea termenelor prevazute de le ge pentru exercitarea cailor de atac. Renuntarea sau retragerea mandatului nu este nsa opozabila partii adverse dect de la data comunicarii acesteia, cu exceptia cazului n care renuntarea sau retragerea a avut loc n sedinta de judecata, n prezenta acelei parti (art. 72 C.proc.civ.). Exceptia lipsei calitatii de reprezentant Exceptia lipsei calitatii de reprezentant este o exceptie dilatorie. ntr-adevar, legea acorda instantei facultatea de a stabili un termen pentru mplinirea unei atare deficient e procedurale; doar daca aceasta lipsa nu este acoperita pna la termenul acordat se va proceda l a anularea cererii. Nejustificarea calitatii de reprezentant conduce la anularea cererii. Aceasta sa nctiune este prevazuta n mod expres n art. 161 C.proc.civ. 3.2. Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice Cadrul juridic al reprezentarii persoanelor juridice este cuprins n Legea nr. 514 /2003. Acest act normativ determina modul de exercitare a profesiei, conditiile de admi tere n profesie si statutul consilierilor juridici.

Legea determina sfera persoanelor fizice si juridice a caror interese pot fi apa rate de consilierii juridici, n conditiile prevazute de Legea nr. 514/2003. Dispozitiile art. 1 din Legea nr. 514/2003 cuprind o formulare larga, care permite folosirea serviciilor consilier ilor juridici de catre stat, de autoritatile si institutiile publice, precum si de catre orice al te persoane juridice de drept public sau de drept privat. Consilierii juridici au atributii de consultanta si reprezentarea autoritatii sa u institutiei publice n serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca. Consultanta este destinata sa contribuie la lamurirea tuturor problemelor juridi

ce cu care se confrunta organele de conducere ale autoritatii, institutiei sau persoanei ju ridice. Reprezentarea autoritatii, institutiei sau persoanei juridice la care este angaj at consilierul juridic se materializeaza n ndeplinirea unor acte juridice n numele si interesul ac esteia. Unele acte de dispozitie pot fi ndeplinite de catre consilierii juridici numai n t emeiul unei delegatii date anume n acest scop. Consilierii juridici trebuie sa-si dovedeasca calitatea lor de reprezentanti n fa ta organelor jurisdictionale de orice fel si chiar si n fata altor institutii sau au toritati ori persoane juridice. n materie procedurala o atare exigenta este impusa, sub sanctiunea nuli tatii, de dispozitiile art. 112 alin. (1) pct. 2 si art. 133 C.proc.civ. Justificarea cali tatii de reprezentant trebuie facuta nsa indiferent de pozitia procesuala activa sau pasiva pe care o a re n proces persoana juridica reprezentata. n concret, consilierul juridic va trebui sa-si ju stifice calitatea de reprezentant cu delegatia semnata de seful autoritatii, institutiei sau persoane i juridice respective. 3. formele participarii procurorului n procesul civil. Participarea procurorului la activitatea judiciara ca parte principala se concre tizeaza n promovarea actiunii civile, interventia sa ntr-un proces declansat deja ntre parti le principale si exercitarea cailor de atac. 1. Promovarea actiunii civile Dispozitiile art. 45 C.proc.civ. acorda legitimare activa procurorului. Astfel, potrivit acestui text de lege ,,Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cte o ri este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanel or puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si n alte cazuri expres prevazute de lege . Dreptul la actiune al procurorului se particularizeaza prin faptul ca acesta nu are caderea de a face tranzactii sau de a renunta la dreptul subiectiv dedus judecatii, atar e prerogative fiind recunoscute de lege numai partilor principale. Textul analizat legitimeaza exercitiul actiunii civile de catre procuror si n anu mite situatii expres determinate de lege. De data aceasta, pentru promovarea actiunii civile de catre procuror, este necesar un text expres care sa legitimeze exercitiul unei atare a ctiuni. n afara acestor situatii, procurorul nu poate aprecia asupra necesitatii sau oportunitat ii exercitarii actiunii civile. Promovarea actiunii civile de catre procuror nu restrnge prerogativele procesuale

inerente calitatii de parte principala. Tocmai de aceea art. 45 alin. (2) C.proc .civ. dispune ca titularul dreptului se va putea folosi de dispozitiile prevazute de articolele 2 46, 247 si 271-273 din acest cod. Procurorul s-ar putea opune, n conditiile actualei reglementari, d oar n mod exceptional la actele de dispozitie ale partilor. 2. Interventia procurorului n procesul civil A doua forma de participare a procurorului la activitatea judiciara este desemna ta n literatura de specialitate si prin termenul interventie". Folosirea acestei formu le nu ne poate conduce nsa la identificarea interventiei procurorului n procesul civil cu interve ntia reglementata n art. 49 C.proc.civ. a. interventia facultativa Art. 45 alin. (3) C.proc.civ.,se refera la posibilitatea procurorului de a pune concluzii n orice proces civil, n oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pen tru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. b. interventia obligatorie Art. 45 alin. (4) C.proc.civ., arata ca ,,n cazurile anume prevazute de lege, par ticiparea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii. Cazurile de participare obligatorie a procurorului n procesul civil sunt relativ reduse. Cu titlu de exemplu mentionam: -participarea la solutionarea contraventiilor privind ncalcarea unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, n acele cazuri n care contrave nientul este retinut, arestat sau minor [art. 13 alin. (2) din Legea nr. 61/1990]; - participarea la punerea sau ridicarea interdictiei (art. 32 si 35 din Decretul nr. 32/1954); -participarea la judecarea cererilor privind declararea disparitiei sau a mortii (art. 36 din Decretul nr. 32/1954); -participarea procurorului la solutionarea cererilor de expropriere [art. 23 ali n. (1) din Legea nr. 33/1994], -participarea procurorului la solutionarea cererilor de nregistrare a partidelor politice [art. 20 alin. (1) din Legea partidelor politice, nr. 14/2003] etc. In toate cazurile n care participarea procurorului n procesul civil este obligator ie, nerespectarea normei care impune o atare interventie determina nulitatea hotarrii pronuntate de catre instanta. 3. Exercitarea cailor de atac de catre procuror Dreptul procurorului de a exercita caile legale de atac este consacrat n mod expr

es n art. 45 alin. (4) C.proc.civ. Din analiza acestor dispozitii legale nu rezulta nicio limitare n ceea ce priveste dreptul procurorului de a exercita caile legale de atac. Astfel, art. 4 5 alin. (4) C.proc.civ., se refera la posibilitatea exercitarii cailor de atac mpotriva oricaror hotarri". Deosebit de semnificative sunt si noile dispozitii ale art.68 din Legea nr. 304/ 2004. Potrivit acestui text: Procurorul exercita, n conditiile legii, caile de atac mpotr iva hotarrilor judecatoresti pe care le considera netemeinice si nelegale". Legea are n vedere dreptul procurorului de a exercita, la fel ca partile principa le, calea de atac a apelului si recursului. Uneori nsa legea noastra procesuala instituie conditii speciale pentru exercitare a cailor de atac pentru procuror. Asa este cazul termenului de apel care, spre deosebire de dreptul comun, pentru procuror curge de la pronuntarea hotarrii, n afara de cazurile n care a participat la soluti onarea cauzei, cnd termenul curge de la comunicare [art. 284 alin. (4) C.proc.civ.]. Procurorul poate exercita de asemenea si caile extraordinare de atac: revizuirea si contestatia n anulare. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie i e ste recunoscuta legitimarea procesuala si n ceea ce priveste exercitarea caii extraor dinare de atac a recursului n interesul legii. 4. Participarea procurorului la activitatea de executare silita Dreptul procurorului de a participa n aceasta faza a procesului civil este stator nicit tot n art. 45 alin. (4) C.proc.civ. Modul de redactare a acestui text ar putea conduce , astfel cum s-aobservat deja, la opinii diferite. ntr-adevar, art. 45 se refera doar la posibilitatea de a cere, n conditiile legii, punerea n executare a hotarrii. De aici s-ar putea trage concluz ia ca procurorul poate solicita doar declansarea executarii silite, dar nu poate participa la alt e activitati procesuale specifice executarii silite. O asemenea limitare nu rezulta din nicio dispozitie a legii. Dreptul procurorului de a solicita punerea n executare a hotarrilor judecatoresti este restrns, conform art. 45 alin. (5) C.proc.civ.3 numai la punerea n executare a hot arrilor pronuntate n favoarea persoanelor prevazute n alin. (1), adica minori, ale persoan e puse sub interdictie si disparuti.