Sunteți pe pagina 1din 5

Interpretarea logica a legilor

1.1 Relatati despre interpretarea logica


interpretarea-reprezinta procedeul logic de explicare ,cercetare sau stabilire a sensului legii.Interpretarea logica-se conf principiilor logicii:principiul identitii,principiul non-contradiciei,principiul terului exclus,principiul raiunii suficiente: principiul identitii- identitateaeste un fel de unitate, o unitate de existen a pluralitii sau aceea care rezult din considerareamai multor lucruri ca unul,ca atunci cnd spunem c un lucru este identic cu sine, caz n care acelai lucru e socotit ca dou lucruri; principiul non-contradicieacest principiu e cel mai sigur dintre toate, cci el cuprinde n sinecaracteristicile artate mai sus. ntr-adevr, e peste putin ca un om s-i poat nchipui c unul i acelai lucru este i totodat nu este. principiul terului exclus- Principiul terului exclus stipuleaz c dou propoziii contradictorii nu pot fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevrata. principiul raiunii suficiente-Situaia adevrurilor de raiune este reglementat de principiul contradiciei, n timp ce poziiaadevrurilor de fapt este determinat de principiul raiunii suficiente.

1.2

Dezvaluiti esenta interpretarii conventiilor si legilor

Interpretarea poate fi realizata de catre organele emitente.Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice, n vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze. interpretarea este ntr-un anumit fel o alterare a sensului normelor, uneori violent, aa cum remarca M. Djuvara, ea este necesar tocmai pentru c o norm este un rezumat al unor cazuri .Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins n coninutul actului de aplicare. n timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare, n sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De aceea nici nu avem aici un act distinct.

1.3 Pentru fiecare tip de interpretare indicate regulile necesare a fi respectare in realizarea acestora

Exista interpretari in scopul de a explica continutul legii in vederea completarii continutului legii de concretizare. La activitatea de interpretare particip mai multe subiecte cu rol diferit, soluiile la care ele ajung neavnd ns aceeai for i valoare juridic. Pe baza acestui criteriu interpretarea poate fi oficial obligatorie i neoficial. Interpretarea oficial este cea fcut de organele de stat competente (Parlamentul, instane judectoreti etc.); ea poate fi la rndul ei general, deci cu valoare pentru orice fel de situaii care se ncadreaz n norm, i cauzal concret, obligatorie numai n cazul concret cu ocazia soluionrii cruia este dat. Cea general este fcut printr-un act normativ, emis fie de organul care este i autorul normei interpretative regula fie de un altul. n acest caz actul interpretativ face corp comun cu cel interpretat.Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins n coninutul actului de aplicare. n timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare, n sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De aceea nici nu avem aici un act distinct. Interpretarea neoficial doctrinar nu este obligatorie, ea fiind fcut de persoane neoficiale care i exprim astfel o opinie asupra normei. De aceea ea nici nu se concretizeaz ntr-un act, fie el normativ sau de aplicare, ci n scrieri de specialitate. Valoarea ei este dat de puterea de convingere a argumentelor tiinifice folosite, deci este una pur tiinific. Ea mai poate fi cuprins i n expuneri ale parlamentarilor cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi. Dei lipsit de valoare juridic, interpretarea neoficial nu este mai puin util, fcnd lumin asupra necesitii reglementrii respective, asupra finalitii ei. Dei nu face parte din procesul de aplicare a dreptului, ea poate ajuta acest proces.

Analiza normelor din


1.1 Formulati o explicatie a termenului de norma reesind din resp definitii ca o apreciere logica
Norma reprezinta o perspective logica instituita spre reglementarea relatiilor sociale. Norma juridic este un element constitutiv al dreptului. Ea este o regul de conduit instituit de puterea public sau recunoscut de aceasta, a crei respectare este asigurat, la nevoie, prin fora coercitiv a statului. Norma juridic este elementul constitutiv sau "celula de baz" a dreptului. Prin natura sa, norma juridic are urmtoareastructur sau urmtoarele trsturi:a) Un caracter general din care decurge i conduita tipic. Norma juridic devine un criteriu unic de ndrumare i apreciere a conduitei oamenilor, un veritabiletalon sau standard n funcie de care o anumit conduit este definit ca fiind licit sau ilicit. B)Norma juridic este impersonal, ceea ce nseamn c ea nu se adreseaz unor persoane anume, ci i vizeaz pe toi oamenii sau o categorie de persoane, cum ar fi de exemplu funcionarii publici, chiriaii, pensionarii etc. c)Normele juridice sunt obligatorii. Normele juridice nu sunt simple doleane sau indicaii, ci reprezint o porunc, un ordin, o dispoziie obligatorie. Ele sunt un comandament impus de puterea public, a crui putere devine obligatorie, ele fiind prescriptive i nu descriptive.

1.2 Relatati tipurile de norme si analizatile prin exemplificare


SE FACE DUPA ANUMITE CRITERII:1.Un prim criteriu este cel al ramurii de drept,in baza acestui criteriu, distingem norme juridice: de drept civil; de drept penal; de drept administrativ; de drept constitutional; de drept comercial, etc. Un al doilea criteriu este cel al fortei juridice : legi - actul normativ elaborat de parlament si care are forta juridica suprema.decrete,hotarari guvernamentale sau ordonante,decizii -acte normative elaborate de organele administratiei locale (judet, oras, municipiu, comun3.Criteriul modului de reglementare a conduitei.Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in a)norme onerative - Normele onerative sunt acele norme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune b) - norme prohibitive - Normele prohibitive sunt acele norme care obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea

unor actiuni c) norme permisive - Normele permisive sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita; ele lasa la aprecierea subiectului alegerea unei conduite, cu singura conditie de a nu incalca ordinea de drept. 4 Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in:a) norme generale - unele reglementari cuprinse in codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii reglementate prin norme de drept comerciale b)norme speciale- Sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, derogand de la dreptul comun c)norme de exceptie- Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduce atingere ordinii de drept 5 Normele organizatorice.In aceasta categorie sunt incluse normele care privesc organizarea institutiilor si organismelor sociale.In continutul acestor norme se prevad:modul de infiintare; scopurile; competentele; relatiile cu alte institutii

1.3 Explicati modul in care intelegeti termenul validare si modul in care auloc validarea normelor
Termenul de validare presupune recunoasterea normei de catre societate si aprobarea, publicare aacesteia.Validitatea normelor superioare se intemeiaza pe Constitutie, iar cele inferioare pe normele superioare. Asadar, normele se valideaza unele e altele, iar aceasta constructie ofera o schema generica de interpretare a realitatii juridice.validitatea normelor poate fi stabilita si prin analiza relatiilor dintre normele care fac parte dintr-un sistem sau prin analiza elementelor componente ale normei.Normele sufera de 3 deficiente care pot sa le invalideze formal: absenta acordului asupra definitiilor generale; absenta acordului asupra tipologiilor; absenta acorduluiasupra ceea ce se considera a fiproprietati noncontingente ale normelor.Unii autori observa ca validitatea normelor poate fi data de o justificare thetica sau axiologica. Validitatea thetica norma a fost emisa de catre o autoritate indreptatita sa faca un lukru si nu a fost inka abrogate; Validitatea axiological comportamentucare este permis de norma este considerat a fi buniar cel interzis este rau.

Formele gindirii logice


1.1 Identificati si caracterizati formele gindirii logice
Logica tradiional a studiat gndirea sub aspectul formei sale, fr coninut.Gindirea in mod traditional,cunoaste 3 forme logice: Notiunea- Noiunea este form logic fundamental care reflect caracteristicile necesare, generale i repetabile ale unei clase de obiecte. Noiunea are compoziie dual parile sale fiind coninutul sau intensiunea i sfera sau extensiunea. Noiunea se exprim n cuvnt.Intesiunea sau coninutul noiunii este mulimea nsuirilor caracteristice clasei de obiecte desemnat de noiune.Judecata este forma logic fundamental, caracterizat prin faptul c afirm sau neag ceva despre ceva i n consecin are nsuirea da a fi adevrat sau fals adic are valoare de adevr.Raionamentul este forma logic fundamental constnd ntr-o conexiune ordonat de judeci n vederea dobndirii unor judeci noi.

1.2 Gasiti asemanari si deosebiri intre formele gindirii logice si redarea acestora

Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de obiecte.Judecata exprima relatii intre notiuni caracterizandu-se in propozitii ce afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot fi decat propozitii afirmative sau negative.O propozitie interogativa sau exclamativa nu ofera informatii.Rationamentul este o imbinare de judecati prin care gandirea plecand de la cunostintele date deriva din acestea cunostinte noi. Exista mi multe tipuri de rationamente, deductive (de la general la particular) sau inductive (de la particular la general)

1.3 Agumentati importanta cunoasterii formelor gindirii logice in cadrul dreptului

Lacuna juridica
1.1 Definiti termenul de lacuna juridical si relatati esenta acesteia
Problema existenei i modului de complinire a lacunei juridice este una dintre temele centrale ale logicii juridice. De obicei c exist o lacun a dreptului (sau a legii) atunci cnd ntr-un sistem de drept nu exist o norm pe care judectorul s o poat aplica la un caz determinat sau atunci cnd norma existent este incomplet i pe baza ei nu poate fi formulat nici o soluie.Acceptarea existenei lacunelor este legat de problema completitudinii dreptului. O serie de autori au contestat existena lacunelor considernd c absena reglementrii unei situaii corespunde cu intenia legiuitorului de a nu-l constrnge pe un subiect la un comportament oarecare.Puterea judectorului de a complini legea, de a umple lacunele existente este ns limitat n domeniul dreptului public. n Dreptul penal judectorul este legat de principiul nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege fiind obligat s se limiteze la o interpretare strict a legii, care se restrnge la traducerea i interpretarea termenilor din norma juridic fr a se folosi analogia sau trimiterile la alte legi asemntoare. Aici lacuna nu poate fi rezolvat de judector ci va fi complinit de legiuitor de lege ferenda. n dreptul internaional public, atunci cnd judectorul ajunge la concluzia c un drept sau unele obligaii nu sunt prevzute de ordinea juridic el se poate abine de la soliionarea cazului formulnd o decizie de non liquet. n acest domeniu, de multe ori deciziile in de factorii politici care pot rezolva toate situaiile de gen prin elaborarea unei legi. De exemplu atunci cnd n cazul unui litigiu teritorial se dovedete c reperele geografice n funcie de care a fost stabilit grania unui stat nu exist sau sunt eronate judectorul nu va putea lua o decizie pentru c graniele trebuie redefinite printr-un nou tratat.Lacunele sunt fenomene inerente oricrui sistem de drept pentru c, dup cum remarca autorul francez, De Page: Orice lege este o oper uman, adic incert, incomplet, ubred. Nu numai c ea nu poate s cuprind viitorul, dar adeseori ea nu epuizeaz nici prezentul.

1.2 Comparati tipurile de lacuna prin redarea acestora

Teoria argumentarii
1.1 Relatati esenta argumentarii

1.2 Comparati argumentarea persoasiune cu argumentarea manipulare


Prin persuasiune nelegem aciunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa fac sau sa aleag un lucru. Persuasiunea este o form de influenare.Este modalitatea de argumentare prin intermediul creia o persoan ncerceac s conving o alt persoan sau un grup de persoane s cread sau s fac un anumit lucru.Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau aciuni Persuasiunea se bazeaz pe discuii i "atractivitatea prezentrii" n locul folosirii mijloacelor de for.Persuasiunea este o form extrem a convingerii. Aristotel a afirmat c "Retorica este arta descoperirii, iar ntr-un caz particular, a descoperiri mijloacelor de persuasiune aflate la ndemn". Prin manipulare nelegem aciunea de a influenta prin mijloace specifice opinia publica, astfel incit persoanele manipulate sa aib impresia ca acioneaz conform ideilor si intereselor proprii. In realitate insa ele preiau o prere (argumentare,idee,evaluare)care nu le aparine,ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Manipularea mai poarta si numele de violenta simbolica Manipularea (intervenie cu valene negative) este o metod obscur de inducere a unei atitudini, aciuni sau sentiment

1.3 Formulati 3 argumente mentionind tipologia acestora in favoarea imp posedarii cunostintelor din domeniullogicii juridice pentru un bun orator.
nelepciunea jurailor, onestitatea lor, obligativitatea martorilor de a spune adevrul sub jurmnt

Obiectul de studio a logicii juridice


Dei de-a lungul timpului au fost propuse o multitudine de definiii ale logicii, toate acestea conin o serie de elemente comune care permit identificarea caracteristicilor definitorii ale acestei tiine. Astfel, sintetiznd diferitele poziii exprimate, putem formula urmtoarea definiie: logica este acea tiin care are drept obiect de studiu analiza propoziiilor i a validitii inferenelor din orice domeniu al cunoaterii i al activitii practice, innd seama de forma lor i fcnd abstracie de coninut.Prin urmare, logica studiaz, n primul rnd, raionamentele i inferenele pe care le facem sub aspectul validitii lor. i, ntruct n

studiul validitii inferenelor intereseaz forma logic a propoziiilor, obiectul nemijlocit al logicii n partea ei teoretic nu l constituie raionamentele concrete, ci schemele de raionament.