Sunteți pe pagina 1din 5

ANUL 1.

NR 9 27 mai 2012

PAG. 8

AGENDA PAROHIAL

Foaie sptamnal de nvtur, catehez si informare editat , tiprit i distribuit gratuit de Parohia Ortodox Romn Sfntul Ioan Boteztorul Olbia Sardegna

PRIVEGHEAI I V RUGAI !
ANUL 1. NR. 9 -27 mai 2012 DUMINICA SF. PARINTI DE LA SINODUL I ECUMENIC

Programul slujbelor in saptamana 28mai-3 iunie 2012


Duminic, 3 iunie 2012 09.00 - Slujba Utreniei 10.30 - Sfanta i Dumnezeiasca Liturghie

Evanghelia zilei
Ioan 17, 1-13

Parohia Ortodox Romn Sfntul Ioan Boteztorul Via Plebi , Santa Lucia, Olbia , Sardegna Pr. Paroh Ctlin Aftodor Tel: 3880532508; e-mail: pr_catalinaftodor@yahoo.com

"Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Si aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit. Si acum, proslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.

Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi-ai dat, ca ai Tai sunt. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Iar acum, vin la Tine si aceasta le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei".

ANUL 1. NR 9 -27 mai 2012

PAG. 2

ANUL 1. NR 9 27 mai 2012

PAG. 7

27 Mai - Sfantul loan Rusul


Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intrun sat din Rusia, in jurul anului 1690. Sfantul Ioan Rusul a participat ca soldat in razboiul rusilor impotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului si vandut unui ofiter superior turc. Tinerii luati prizonieri in acea zona, au ales sa renunte la credinta in Hristos si s-au facut musulmani. Sfantul Ioan Rusul a refuzat sa urmeze exemplul prietenilor sai si a rabdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor. Ca prizonier a fost randuit sa ingrijeasca de vite. Grajdul vitelor ii devine si locul de odihna. Desi i se ofera in timp o camera apropiata de graj, refuza si continua sa doarma alaturi de animale. Ii multumea lui Dumnezeu ca l-a invrednicit sa se faca urmator al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naste intr-o iesle saraca, langa Bethleem. Prin rugaciunile Sfantului Ioan Rusul, grajdul se umplea de buna mireasma. Dormea putin, se ruga mult si se hranea cu putina paine si apa. In fiecare sambata mergea la o biserica inchinata Sfantului Gheorghe si se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului. A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaste momentul trecerii sale la cele vesnice. Preotul care l-a impartasit inainte de moarte, i-a adus Sfanta Impartasanie intr-un mar, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. Dupa ce s-a impartasit, a trecut la cele vesnice, in anul 1730. Mai tarziu, in anul 1773, Sfantul Ioan Rusul s-a aratat in vis preotului care il impartasise in fiecare sambata, si i-a descoperit ca trupul sau este intreg si neputrezit. Preotul, calauzit in chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaste aleSfantului Ioan Rusul si le-a asezat in biserica "Sfantul Gheorghe. Amintim ca in 1832, Osman Pasa a jefuit biserica "Sfantul Gheorghe si a aruncat in foc moastele Sfantului Ioan Rusul, dorind prin acest gest sa se razbune pe crestini. Trupul sfantului s-a miscat, in mijlocul flacarilor, ca si cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care se pastreaza si astazi ca marturie a intamplarii de atunci. Dupa anul 1922, moastele Sfantului Ioan au ajuns in insula Evvia, in actualul oras Procopie. Tot astazi, facem pomenirea: - Sfantului Mucenic Iuliu Veteranul; - Sfintilor Sfintiti Mucenici Terapont si Eladie; Sfantului Mucenic Evsevlot; Sfantului Mucenic Alipie; - Sfantului Sfintitului Beda.

Cele zece porunci porunca a noua


Care este porunca a noua? Porunca a noua este: Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau (les. 20, 16). Ce opreste aceasta porunca? Aceasta porunca opreste minciuna, care inseamna tainuirea cu stiinta si vointa a adevarului, pentru a insela, rataci si pagubi pe altul. Cum se poate savarsi minciuna? Minciuna se savarseste cu vorba, cu scrisul, cu fapta sau si numai cu anumite semne, sau cu tacerea. De pilda, cineva stie ca ceea ce se spune despre altul nu este adevarat si, totusi, nu arata adevarul, ci tace, zambeste sau face un semn de intarire a celor spuse. Care sunt chipurile minciunii? Minciuna poate lua diferite chipuri. Iata pe cele mai insemnate dintre ele: 1) Marturia mincinoasa, juramantul stramb si para nedreapta impotriva aproapelui; 2) Naravul de a adauga cate ceva la adevarul lucrurilor, adica de a inflori mereu lucrurile, incat nu se mai poate sti care este adevarul. De asemenea, naravul de a te lauda cu lucruri pe care nu le ai, sau de a tainui pe cele avute, spre a insela pe altii; 3) Viclenia sau vorba cu doua intelesuri, din care nu se poate deosebi adevarul si prin care se urmareste inselarea cuiva; 4) Prefacatoria (falsitatea), adica ascunderea minciunii sub chipul prieteniei, dragostei si al binefacerii, spre a insela si pagubi pe altii; 5) Lingusirea, care inseamna laudarea cuiva pentru insusiri pe care acela nu le are, in scopul castigarii de foloase nemeritate; 6) Fatarnicia (ipocrizia), adica primirea fara gand curat a parerilor si spuselor altuia, pentru a castiga foloase deosebite de pe urma acestui lucru. Cei cuprinsi de fatarnicie una gandesc si alta spun si fac. De pacatul fatarniciei se fac vinovati si cei care se arata ca tin randuielile bisericesti, pe cand, de fapt, nu le tin. Pe vremea Mantuitorului cadeau in pacatul fatarniciei mai ales fariseii si carturarii; de aceea rninciuna prin fatarnicie se mai numeste si fariseism; 7) Grairea de rau, clevetirea sau calomnia, prin care se pun pe seama cuiva cuvinte rele pe care acela nu le-a spus, sau fapte rele pe care nu le-a facut, cu gandul de a-i face rau. Tot aici se numara si raspandirea celor nascocite pe seama cuiva Este minciuna un pacat? Din orice motiv s-ar spune si in orice chip sar savarsi, minciuna este pacat mare si iata de ce: 1) Credinciosului ii este dat de Dumnezeu sa caute, sa cunoasca si sa marturiseasca adevarul, avand ca talmaci al gandurilor si simtamintelor sale, graiul. Minciuna, facand rea intrebuintarea de grai, nesocoteste acest dar de mare pret cu care este inzestrat numai omul, si prin aceasta injoseste pe omul mincinos si pagubeste pe ceilalti semeni. Minciuna este primejdioasa, fiindca se furiseaza pe nesimtite in sufletul omului, prinde radacini si numai cu mare greutate poate fi scoasa; 2) Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin minciuna se intuneca in om chipul lui Dumnezeu care este adevarul vesnic si se intipareste chipul diavolului care este tatal minciunii;

ANUL 1. NR 9 27 mai 2012


ANUL 1. NR 9 27 mai 2012

PAG. 3

PAG. 6

Sntate_ Usturoiul, antibioticul natural


Usturoiul este o planta cu care am crescut si pe care o intalnim atat de des. Cunoastem insa cat de pretioasa este aceasta?! Nu o singura data am auzit vorbindu-se despre usturoi, ca de despre cel mai puternic antibiotic natural din lume. Oare pentru aceasta o fi el trecut pe lista alimentelor interzise a celebrului Codex Alimentarius?! Bulbul usturoiului contine alicin, enzime, proteine, minerale, vitaminele B si C, lipide, aminoacizi si uleiuri volatile. Proprietatile active ale usturoiului depind de un ulei esential, volatil, intepator, care se poate obtine rapid, prin distilare cu apa. Acest ulei este bogat in sulf, motiv pentru care si apare mirosul pregnant. Folsirea usturoiului ca antiseptic natural este recomandata din cele mai vechi timpuri. Usturoiul este recomandat adesea cand vine vorba de raceli, gripe si viroze. In prezenta substantelor naturale aflate in usturoi, germenii si microbii se arata cu adevarat neputinciosi: combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamanii. Printre multele sale calitati, usturoiul a fost folosit si impotriva epilepsiei, reumatismului, arterosclerozei, isteriei, parazitilor intestinali, acneei, nivelului crescut al colesterolului, eclampsiei, etc. Usturoiul este singurul antibiotic care elimina bateriile si protejeaza corpul, in acelasi timp. Usturoiul este poate cea mai studiata planta medicinala din lume. Numai in ultimii cincisprezece ani s-au facut nu mai putin de 200 de cercetari clinice si de laborator, despre efectele sale terapeutice, record neatins de nici o alta planta medicinala de pe glob. In urma studiilor de laborator, s-a ajuns la concluzia ca un miligram de usturoi are aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina. In anul 1948, oamenii de stiinta au confirmat cu fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izoland diverse substante din acesta. "Alliina" este prima substanta izolata din usturoi, efectele benefice ale acesteia aratandu-se in cazuri de intoxicatie cu salmonella, dizenterii, stafilococi si streptococi. O alta substanta izolata din usturoi, anume "allicina", s-a dovedit benefica in cazuri de conjunctivita, febra tifoida, holera si TBC. "Germaniul nutritiv", avand efect anticancerigen dovedit, este si el o substanta care se extrage din micul usturoi. Usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de "germaniu" si "seleniu" organic", vital in prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer. Usturoiul intareste sistemul imunitar, care este foarte important pentru lupta impotriva cancerului. Cercetari recente demonstreaza ca usturoiul functioneaza bine, atunci cand este vorba de prevenirea si tratarea cancerului. Astfel, usturoiul contine mai multi agenti care ne protejeaza contra cancerului de colon, de san si gastric "Ajoena" este o substanta care fluidifica sangele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Aceasta substanta mai actioneaza si contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta in canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida. Usturoiul contine peste o suta de compusi ai sulfului. Acestia ii confera usturoiului puterea de a lupta contra bolilor, ajutand la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sange, in cazuri de astm si bronsita, cat si la detoxifierea organismului. Consumul de usturoi ajuta la prevenirea bolilor arteriale, incetinind acumularea depunerilor de grasimi pe peretii arterelor. De asemenea, usturoiul este unul dintre cele mai sigure si mai de nadejde moduri de a cobora hipertensiunea. Analizand aportul benefic adus de usturoi in reducerea tensiunii sangvine, putem spune urmatoarele: usturoiul este absolut sigur; nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului; tensiunea sangvina se reduce treptat, fara nici o cadere neasteptata care ar putea periclita organismul; nu intervine asupra celorlalte medicamente, ce pot fi luate simultan; alunga slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept; se obtin rezultate bune indiferent de varsta. Atentie! Usturoiul crud este foarte puternic, deci consumul excesiv poate cauza iritarea sau ranirea tractului digestiv. Unele persoane sunt alergice la usturoi. Simptomele alergiei la usturoi includ iritatii la nivelul pielii, febra si dureri de cap. Usturoiul poate interveni si impotriva anticoagulantilor, deci trebuie evitat inaintea vreunei operatii. Usturoiul provoaca o sensitivitate marita a retinei fata de lumina.

Inlarea Domnului
Praznicul Inaltarii la cer a Domnului, numit in popor si Ispas, se sarbatoreste intotdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa Inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer (Marcu 16, 19; Luca 24, 50; Fapte 1, 2-12). In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sarbatoarea Pastilor) se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a. Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceastasarbatoare (secolul al IVlea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa. La Ierusalim, sarbatoarea din ziua a patruzecea dupa Pasti avea loc in biserica Nasterii din Bethleem, iar sarbatoarea Inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh. Spre sfarsitul secolului al IV-lea,sarbatoarea Inaltarii s-a separat de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci se generalizase praznuirea ei in ziua a patruzecea dupa Pasti. In secolul al VI-lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar in secolele urmatoare, Sfantul Ioan Damaschinul si Sfantul Iosif Imnograful compun canoanele din slujba Inaltarii. Aceasta sarbatoare a capatat o importanta deosebita atunci cand Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat o biserica (Eleona) pe Muntele Eleonului (sau al Maslinilor) acolo unde Mantuitorul S-a ridicat la cer -, in care Inaltarea era praznuita cu mare fast si solemnitate, incepand de la miezul noptii. Desi astazi biserica este in ruina, in ziua Inaltarii se aduna acolo o multime de crestini si clerul diverselor confesiuni savarseste acolo Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele locuri, in aceasta zi, crestinii se saluta cu formula: "Hristos S-a inaltat!" Slujba zilei are legatura cu Invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei. Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv. Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

ANUL 1. NR 9 -27 mai 2012

PAG. 4

ANUL 1. NR 9 27 mai 2012

PAG. 5

Sfinii Imprai Constantin si Elena


Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei birui). Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: "instinctu divinitatis" = "prin inspiratie divina", ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395). Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu). Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca. Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el. Imparateasa Elena Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin. Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri. Semnificatia numelor Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis ("constant", "ferm"). Elena - Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane ("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele ("lumina arzatoare a soarelui"). La multi ani tuturor celor care poarta aceste
Nume

A treia aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul


A treia aflare a capului Sfntului Ioan Boteztorul Capul Sfntului Ioan Boteztorul a fost ngropat de Irodiada ntrun loc ascuns din curtea palatului su. Nu tia de aceasta dect Ioana, soia lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, dup cum arat Sfntul Evanghelist Luca n Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosie. Ioana a luat capul proorocului i l-a ngropat n Muntele Eleonului. Dup un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seam ai lui Irod, i-a cumprat un loc din Muntele Eleonului, i-a fcut o chilie i s-a retras n ea n chip sihstresc. Zidind lng chilie o bisericu de piatr, a gsit capul Sfntului Ioan, ns imediat l-a ngropat la loc. Inochentie a murit lund cu sine aceast tain. Dup aproape 300 de ani, adic n zilele mpratului Constantin cel Mare (306-337), Sfntul Ioan Boteztorul sa artat la doi clugri, poruncindu-le s sape locul i s dezgroape cinstitul su cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe cnd clugrii se ntorceau cu capul proorocului ntr-un sac, s-au ntlnit cu un olar i i-au dat acestuia s duc sacul. Pentru aceast stare de lenevire a celor doi clugri, Sfntul Ioan a ndemnat pe olar s fug cu sac cu tot. Ajungnd n propria cas, olarul a vzut c se nvrednicea de multe binefaceri i tiind c acest lucru se datoreaz prezenei capului Sfntului Ioan Boteztorul, a nceput s l cinsteasc mpreun cu familia sa. Simind c i se apropie sfritul, olarul a pus capul proorocului ntr-o racl i l-a druit surorii sale, sftuind-o s-l cinsteasc i s nu-l deschid pn cnd nsui sfntul i va porunci. n acest fel, racla a ajuns din mn n mn n grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta tria ntr-o peter din apropierea oraului Emesa din Siria. Dei monahul Eustatiu era arian, la petera lui se fceau minuni, datorit sfntului cap. Eustatiu a fost izgonit din peter i trimis n exil. n petera lui au intrat ulterior nite monahi credincioi, care mai trziu au zidit n apropiere o mnstire. n anul 452, arhimandritul Marcel, stareul acelei mnstiri, a aflat capul sfntului n chip minunat, vznd foc mare la petera de lng oraul Emesa n timpul cntrii psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfntului Ioan, naintemergtorul Domnului. n anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oar n chip minunat, patriarhul Ignatie ducndu-l n Constantinopol, unde a fost aezat ntr-un loc sfinit. El a fost aflat a treia oar cnd a ieit din pmnt la Comane.

In aceasta zi Parohia noastra sarbatoreste Hramul Bisericii

isi