Drept Constituional Comparat

Dimensiunea comparativ a devenit una din caracteristicile majore ale gndirii juridice contemporane, una dintre componentele variabile ale acestei gndiri, consecin a dezvoltrii diacronice a societilor constituite n stat sau a societii internaionale si implicit a prefacerii valorilor. Din acest punct de vedere se poate aprecia c studiul dreptului si inclusiv a dreptului comparat poate fi corelat ntr-o mare msur cu studiul istoriei n diferite etape ale evolutiei sale. Putem astfel, considera c n istoria formrii dreptului trebuie reinut perioada receptrii dreptului imperial de ctre popoarele supuse. Debutul acestei perioade ncepe cu fenomenul receptrii dreptului roman, aplicabil n multe ri ale lumii, secole de-a rndul, chiar dup cderea imperiului roman. n Germania sau n Grecia dreptul roman s-a aplicat n mod direct pn n secolul nostru. n Anglia primul document cu caracter constitutional , Magna Carta de la 1215, era redactat n limba latin. n Frana, dreptul roman a fost aplicat melanjat (cum spun francezii) mpreun cu cutumele si normele locale. Tot n abordare retrospectiv poate fi re inut receptarea dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introdus codul civil si codul comercial francez n Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg. Legea francez a devenit apoi aplicabil n fostele colonii franceze care, chiar dup dobndirea independenei, si-a meninut aplicabilitatea. De asemenea, anumite state n care influena culturii si stiintei juridice franceze a fost preponderent au adoptat reglementri specifice, inspirate dup modelul francez, printre care se numr si Romnia. ntr-o alt parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului britanic. Common-law, asa cum este denumit acest sistem, s-a extins n fostele colonii britanice (Australia, Noua Zeeland, Canada, cu excepia Quebec-ului, unele state anglofone din Africa). n India s-a realizat un sistem de o deosebit originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus tradiional cu dreptul britanic, care pentru prima dat n lume, a fost codificat. Un fenomen interesant a avut loc n S.U.A., cu excepia provinciei Louisiana (fost colonie francez care a receptat dreptul francez). n S.U.A., common-law adus de colonistii englezi s-a adaptat structurii federale a acestei ri, rezultnd un sistem juridic sensibil diferit de cel original. Si exemplele ar putea continua. Cercetarea comparativ a devenit n zilele noastre o metod curent care confer, indiscutabil, o optic mai complex, adesea surprinztoate, asupra propriei legislaii si perspectivelor acesteia, ca si asupra locului pe care l ocup sistemul juridic al fiecrei ri n ansamblul marilor sisteme juridice ale lumii contemporane. Dintr-un studiu, cel mai adesea exegetic, aplecat n mod exclusiv asupra propriei legislaii, cercetarea juridic si gseste o nou dimensiune, dobndeste un orizont mai vast, devenind capabil s aprecieze mai bine locul si valoarea real a fiecrei instituii, dac nu a fiecrei reglementri n parte. Dar, pentru cursul nostru, exemplele menionate mai, le considerm semnificative pentru a marca perioada de nceput a conturrii marilor sisteme de drept contemporane si implicit a originii dreptului compat ca stiin si metod de studiu a acestor sisteme.

Cursul contribuie la nsusirea de ctre studeni a teoriei generale a dreptului comparat cu aplicare n domeniul dreptului n general si al dreptului constituional n special, cu referire la tema n discuie a drepturilor omului si ceteanului si la protecia acestor drepturi si liberti la nivel statal, regional si universal. Teoria comparatist este folosit de toate ramurile de drept n studiile efectuate. Metoda comparativ face parte dintre metodele cercetrii stiinifice juridice. Un studiu comparat este, dincolo de o opiune doctrinar, un imperativ determinat de procesul de integrare a Romniei n Uniunea European. Logica defineste comparaia ca pe o operaie ce urmreste constatarea unor elemente identice sau divergente la dou fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a trsturilor, ramurilor, si normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas n procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic. Dreptul comparat acoper un aspect dual : dreptul comparat ca ramur de drept si dreptul comparat ca metod de studiu. Disciplina de studiu si justific utilitatea prin faptul c la ora actual exist o Constituie pentru Europa si constituiile statelor membre ale Uniunii Europene. Rezult astfel necesitatea unui studiu al raporturilor dintre dispoziiile Constituiei pentru Europa si dispoziiile Constituiilor statelor membre ale U.E., precum si raportarea acestor sisteme constituionale la standardele relevante cu caracter de universalitate. Sistemul regional european nu poate fi abordat ca un sistem nschis, el trebuie privit ca un sistem deschis ctre sistemul universal si n acest sens vom extinde metoda comparativ la standardele O.N.U.. n acest context, vor fi supuse analizei comparatiste n materie, Constituia pentru Europa, zece constituii ale unor state membre ale Uniunii Europene precum si standardele relevante n materie ale Uniunii Europene, ale Consiliului Europei si ale O.N.U.. Dreptul comparat nu este o ramur de drept care s cuprind un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale. n literatura de specialitate, atunci cnd se vorbeste de natura juridic a dreptului comparat, sau formulat dou opinii : a) dreptul comparat ca stiin a dreptului ; b) dreptul comparat ca metod de studiu. Dreptul comparat ca metod de studiu, dup opinia nostr, poate fi definit ca un ansamblu de procedee potrivit crora se realizeaz compararea unor standarde juridice dintr-un anumit domeniu de reglementare, a unor norme, a unor reglementri, a unor instituii sau a unor sisteme juridice naionale cu standardele, normele, reglementrile, instituiile sau sistemele juridice din alte ri, n scopul de a evidenia asemnrile si deosebirile dintre ele, sau existena unor elemente identice, concordane, neconcordane sau divergene. tiina dreptului comparat a fixat deja anumite reguli de baz pentru utilizarea metodei comparative n drept. n literatura de specialitate sunt menionate cel puin trei reguli: prima regul a metodei impune a compara ceeace este comparabil, a doua regul a metodei comparative oblig s se considere termenii supusi compaiei n conexiunile lor reale, n contextul social, politic, cultural din care au rezutat, si a treia regul presupune ca n aprecierea termenului comparat s se in seama nu numai de sensul iniial al normei, ci si de evoluia acesteia n timp, n procesul aplicrii normei.

Dac n sens restrns regula general este c dreptul comparat are ca obiect de studiu dreptul strin, trebue menionat c n sens larg, acesta reprezint o metod de studiu si a dretului intern motivat de nelegerea complex a propriului sistem de drept n abordare diacronic sau din punctul de vedere al metodologiei generale de tehnic legislativ. Considerm relevant pentru tema n discuie si un ndemn pentru studiul dreptului comparat opinia domnului profesor V. D. Zltescu potrivit creia pentru juristul care cunoaste, orict de profund, numai sistemul propriei sale ri, contactul cu dreptul comparat capt proporiile unui reviriment si l ndeamn adesea s-si modifice multe din reprezentrile pe care si le fcuse asupra acestui sistem. Chiar existena similitudinilor si similitudini exist numeroase ntre sistemele de drept este important, cci ea certific identitatea anumitor nevoi sociale care au reclamat reglementri asemntoare. Potrivit reglementrilor constituionale stabilite de art.74 alin(1) iniiativa legislativ aparine, dup caz, Guvernului, deputailor, senatorilor sau unui numr de cel puin 100.000 de ceteni cu drept de vot. n derularea procedurii legislative, metoda comparativ ofer legiuitorului repere importante privind standardele europene si internaionale n materie, referitoare la dreptul internaional si dreptul intern cu privire la tratatele ratificate de Parlament care n conformitate cu prevederile art.11 alin.(2) din legea fundamental fac parte din dreptul intern. Un prim argument de nivel constituional si legal care poate justifica nsusirea de ctre studeni a metodei comparative de studiu se fundamenteaz pe urmtoarele principii: - corelarea proiectelor de acte normative cu ansamblul reglementrilor interne; - armonizarea legislaiei naionale cu legislaia comunitar; - armonizarea legislaiei naionale cu tratatele internaionale la care Romnia este parte. Un al doilea argument de nivel constituional care poate justifica nsusirea de ctre studeni a metodei comparative de studiu l reprezint dipoziiile art.20 din Constituie, referitoare la tratatele internaionale privind drepturile omului n cuprinsul crora sunt stabilite dou reguli fundamentale n materie: - dispoziiile constituionale privind drepturile si libertile cetenilor vor fi interpretate si aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la careRomnia este parte; - dac exist neconcordan ntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, si legile interne, au prioritate reglementrile internaionale, cu excepia cazului n care Constituia sau legile interne conin dispoziii mai favorabile. Al treilea argument de nivel constituional care poate justifica nsuirea de ctre studeni a metodei comparative de studiu l reprezint dipoziiile art.148 din Constituie, referitoare la integrarea Romniei n Uniunea European, n cuprinsul crora este stabilit urmtoarea regul de baz: alin (2) Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa de dispoziiile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. alin (3) Prevederile alin (1) si alin (2) se aplic, n mod corespunztor,

si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Al patrulea argument este de nivel general n sensul c teoria comparatist este folosit de toate ramurile de drept n studiile efectuate. Dreptul constituional comparat, abordat ca stiin a dreptului, are ca obiect de studiu cele dou mari pri ale unei constituii, respectiv puterea politic sau puterea de stat precum si drepturile, libertile si ndatoririle fundamentale. Sistemul dreptului este format din totalitatea subsistemelor care alctuiesc ramurile de drept. O prim constatare care se impune este aceea c, n delimitarea ramurilor de drept, nu poate fi tras o linie de demarcaie precis. Separaia ntre ramurile de drept se face prin contiguitate. Contiguitatea presupune spaii comune de reglementare sau discipline de grani. Nu ne propunem s analizm aceste aspecte. Ele sunt cunoscute si tratate n doctrina juridic. Dreptul constituional fiind un subsistem al sistemului unitar de drept, reinem urmtoarea definiie a dreptului: ,,Ansamblul regulilor de conduit, instituite sau sancionate de stat, reguli ce exprim voina poporului ridicat la rangul de lege, a cror aplicare este realizat de bunvoie si, n ultim instan, prin fora coercitiv a Statului. Dreptul constituional reprezint ramura principal a dreptului care, prin regulile sale, stabileste si protejeaz valorile fundamentale ale vieii economice, sociale, politice si juridice. Din punctul de vedere al devenirii sale istorice, dreptul constituional se impune ca disciplin de studiu ncepnd cu secolul al XVIII-lea, odat cu apariia primelor constituii scrise. Iniial, n nvmntul juridic romnesc, dreptul constituional a fost predat mpreun cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public. Si n prezent n Marea Britanie, la majoritatea facultilor de drept se pred Dreptul constituional si administrativ. Astzi, n lume, n afara denumirii de Drept constituional exist si denumirea de Drept de stat folosit n prezent n Germania, Rusia si Austria. Terminologia care predomin n Frana este aceea de Drept constituional si instituii politice cu toate c exist autori care folosesc si terminologia Instituii politice si drept constituional (de exemplu: Jacques Cadart, Pierre Pactet, Marcel Prlot, Jean Boulouis). Prima catedr de drept constitu ional a fost nfiin at la Ferrara, n Italia, n anul 1797, fiind condus de Giuseppe Campagnoni di Luzo. Paradoxal, desi Fran a n secolul luminilor este patria teoriei contractului social, care a stat la baza celor dinti constitu ii scrise si a adoptat prima constitu ie scris din Europa, n septembrie 1791, cea dinti catedr de Drept constitu ional s-a nfiin at abia n anul 1834, la Paris. Ea a fost ncredin at italianului Pellegrino Rossi. n Romnia, disciplina dreptului constitu ional se consolideaz prin predarea si publicarea la Facultatea de drept din Iasi a cursului de Drept constitu ional al profesorului Constantin Stere n anul 1910, si la Facultatea de Drept din Bucuresti a cursului Dreptul constitu ional al profesorului Constantin Dissescu n anul 1915, precum si la facultatea de drept din Cernu i a cursului de drept constitu ional al profesorului G. Alexianu n anul 1930.

Pentru definirea no iunii de drept constitu ional, n cele ce urmeaz vom prezenta opiniile diferitelor scoli, romnesti si strine si vom re ine elementele comune ale acestor defini ii. Din doctrina constitu ional romneasc pentru lucrarea de fa men ionm defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: Constantin Stere defineste dreptul constitu ional ca fiind Normele dup care func ioneaz nsusi Statul, organele Statului, principiile de organizare si func ionare ale organelor Statului. Dreptul Constitu ional este acea parte a dreptului public care se refer la principiile de organizare si de func ionare a organelor publice. Termenul de drept constitu ional sus ine autorul, este impropriu pentru a desemna aceast ramur a dreptului public, deoarece prin nsusi termenul de constitu ional pare c se face o aluzie la Constitu ie; prin Constitu ie se n elege o lege care reglementeaz raportul organelor publice si principiile de organizare si func ionare a lor. Din acest punct de vedere termenul Drept constitu ional este impropriu, fiindc nu ntotdeauna exist o Constitu ie, o lege fundamental pe baza creia se cldeste ntregul edificiu social al vie ii publice si juridice a statului. De aceea, dintr-un punct de vedere mai general, sar putea numi ca n universit ile germane Drept de Stat; sub aceast denumire, ar fi o disciplin de drept avnd ca obiect studiul formelor vie ii de Stat, n general si al principiilor de organizare si de func ionare a puterilor publice, indiferent de forma de Stat, indiferent de natura principiilor pe baza crora s-a construit edificiul vie ii publice, indiferent de timpul n care s-a dezvoltat un Stat determinat. n continuare, autorul sus ine c denumirea de drept constitu ional nu prezint dezavantaje esen iale fa de dreptul de Stat, deoarece majoritatea statelor contemporane au o Constitu ie scris. Pe de alt parte, aceast constitu ie nu poate cuprinde niciodat toate principiile de organizare si func ionare a organelor publice, iar con inutul acesteia variaz de la stat la stat. Constantin Dissescu defineste dreptul constitu ional ca ramur a dreptului care trateaz despre organizarea politic a Statului, constituirea suveranit ii si a puterilor publice. Dreptul constitu ional mai mult organizeaz, se ocup de structura politic a Statului. Statul este un organism, ca si individul, compus din diferite organe cu atribu iile lor. n organizarea social va trebui s inem cont de existen a individual a fiecruia, din dou puncte de vedere: n raport cu el nsusi, n raport cu ceilal i, cu societatea. Organizarea social va trebui, pentru a-si ndeplini scopul, s in seama n acelasi timp si de faptele sociale izolate si de complexitatea lor, de modul lor de a se produce unul n raport cu altul. G. Alexianu defineste dreptul constitu ional ca fiind totalitatea regulilor si principiilor dup care se organizeaz si se guverneaz un Stat. n sfera de competen a dreptului constitu ional intr deci toate regulile care stabilesc organele centrale ale Statului si modul lor de func ionare, precum si organele de autonomie local. El se ocup n special de modul de succesiune al autorit ii suverane, de modul de desemnare a puterii legiuitoare, organizarea si prerogativele puterii judectoresti, organizarea puterii executive, rspunderea ministerial, rspunderea statului, suprema ia constitu ional, organizarea puterii constituante. Dreptul constitu ional este prghia pe care se nal ntreaga via social a Statului. El determin structura statului, organizeaz si protejeaz

via a individual. El influen eaz toate celelalte diviziuni ale dreptului, le determin caracteristica, le fixeaz cadrul de dezvoltare. Paul Negulescu defineste dreptul constitu ional ca acea ramur a dreptului public care se ocup cu organizarea Statului, modul cum se exercit suveranitatea, mpr irea atribu iilor suveranit ii ntre organele sau puterile Statului, stabilirea raporturilor dintre aceste puteri, precum si autolimitarea Statului prin garantarea dreptului individului. N. Prisca defineste dreptul constitu ional ca fiind ansamblul normelor juridice care consfin esc esen a si forma statului, precum si bazele puterii de stat si reglementeaz rela iile sociale ce apar n procesul organizrii si exercitrii puterii de stat, adic acele rela ii al cror con inut l formeaz organizarea puterii de stat n func ie de teritoriu si popula ie, drepturile si ndatoririle fundamentale ale cet enilor, sistemul de formare, organizare si func ionare a organelor puterii de stat, sistemul si principiile de organizare si func ionare a organelor administra iei de stat, organelor judectoresti si organelor procuraturii. Tudor Drganu men ioneaz c No iunea de drept constitu ional este utilizat frecvent pentru a desemna nu disciplina stiin ific denumit astfel, ci nsusi obiectul acesteia. n acest caz, no iunea de drept constitu ional este chemat s desemneze ansamblul normelor juridice care reglementeaz forma de stat, forma de guvernmnt, organizarea si func ionarea parlamentului, raporturile acestuia cu celelalte organe ale statului, inclusiv regulile cu orice alt obiect, dac sunt consacrate prin nsusi textul constitu iei. Ioan Muraru defineste dreptul constitu ional ca acea ramur a dreptului unitar format din normele juridice care reglementeaz rela iile sociale fundamentale ce apar n procesul instaurrii, men inerii si exercitrii statale a puterii. Ion Deleanu defineste dreptul constitu ional, sintetiznd criteriul material si cel formal, ca fiind acela care formuleaz n principii, organizeaz n proceduri si consolideaz n institu ii regimul politic al unei ri, prin norme specifice adoptate de organul legiuitor. Antonie Iorgovan defineste dreptul constitu ional astfel: ansamblul normelor juridice, care reglementeaz rela iile sociale fundamentale ce apar n procesul instaurrii si exercitrii puterii politice ca putere statal, consacr principiile de organizare si func ionare a institu iilor administrative sau jurisdic ionale, stabilesc sistemul normativ juridic si consfin esc sistemul drepturilor fundamentale ale omului. Din doctrina constitu ional francez men ionm pentru studiul de fa defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: Jacques Cadart defineste dreptul constitu ional ansamblul regulilor de drept care determin compozi ia, mecanismele si competen ele sau puterile organelor superioare ale statului: guvernan ii si poporul. Aceste reguli au ca scop n regimurile politice liberale si n special n regimurile politice liberale si democratice asigurarea suprema iei dreptului asupra guvernan ilor (Parlament, Guvern, Sef de Stat) si de asemenea asupra majorit ii poporului si prin urmare garantarea libert ii: domnia dreptului. Jean Gicquel defineste astfel obiectul si semnifica ia dreptului constitu ional: obiectul dreptului constitu ional l formeaz ncadrarea juridic a fenomenelor politice, iar semnifica ia dreptului constitu ional

const n organizarea n cadrul statului, a coexisten ei pasnice, a puterii si libert ii. Marcel Prlot, Jean Boulouis disting dou mari pr i ale dreptului public: 1. dreptul public constitu ional: cerceteaz si explic normele referitoare la structura statului, 2. dreptul public rela ional: cerceteaz si stabileste normele aplicabile rela iilor statului cu indivizii sau colectivit ile nestatale dependente de el (se refer la colectivit ile de peste mare dependente de statul francez). Dreptul public constitu ional cuprinde ansamblul normelor care fundamenteaz statul n existen a sa, n determinarea formelor sale, stabilind structurile si organizarea sa. Determinat astfel prin analiza logic confirmat de dreptul pozitiv, dreptul public constitu ional apare compus din 4 pr i: 2.a. Dreptul constitu ional demotic (de la demos = cetate sau popor) corespunde structurii umane a colectivit ii statale; 2.b. Dreptul constitu ional politic, care se refer la organizarea autorit ilor superioare sau guvernan ii; 2.c. Dreptul constitu ional judiciar sau mai exact dreptul constitu ional jurisdic ional care studiaz organizarea justi iei; 2.d. Dreptul constitu ional administrativ care studiaz organizarea colectivit ilor si autorit ilor intermediare. Autorul are n vedere clasificarea autorit ilor publice n autorit i supreme, adic cele ce adopt deciziile generale care asigur orientarea global a vie ii rii si autorit i subordonate, adic cele care aplic deciziile generale si globale printr-o serie de decizii de detaliu, primele fiind denumite autorit i politice, iar secundele autorit i administrative. n concep ia francez clasic, dreptul constitu ional clasic se limiteaz la dreptul constitu ional politic, adic la ansamblul institu iilor gra ie crora puterea se stabileste, se exercit sau se transmite n stat. Din doctrina constitu ional canadian men ionm pentru studiul de fa defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: Henri Brun si Guy Tremblay men ioneaz: Dreptul constitu ional cuprinde regulile care creeaz si reglementeaz organele mai importante ale statului, adic acelea care edicteaz legile si regulile care stabilesc principiile fundamentale privind raporturile ntre stat si persoane. Dreptul constitu ional cuprinde pe de o parte regulile care creeaz si reglementeaz organele mai importante ale statului. Sub acest aspect organic, el defineste Statul - aparat, adic principalele institu ii prin intermediul crora se exprim Statul. Aceste organe sunt cele care edicteaz legile, adic cele care constituie parlamentul. Din acest punct de vedere organic, dreptul constitu ional nu are un obiect care l distinge complet de dreptul administrativ. Guvernul (membrii guvernului), n sistemul canadian, sunt membri n parlament si particip ntr-un mod determinat la procesul de adoptare a legilor. Studiul principalelor institu ii guvernamentale este prin urmare un obiect comun al dreptului constitu ional si al dreptului administrativ. Dreptul constitu ional la acest capitol cuprinde, deci, regulile de drept care creeaz si reglementeaz Adunarea Na ional (compus din Senat si Camera Comunelor), Guvernul federal si organele federale. Acesta cuprinde, de asemenea, regulile care guverneaz raporturile ntre aceste organe si alte

organe ale statului, cum ar fi autorit ile judectoresti. Dreptul constitu ional cuprinde, de asemenea, principiile fundamentale, reglementnd raporturile dintre Stat si persoane. Din acest punct de vedere, dreptul constitu ional este interesat de Statul colectivitate, adic de grupul uman, subiect de drept, n raport cu Statul. La acest capitol, dreptul constitu ional cuprinde de exemplu regulile care delimiteaz teritoriul statului, cele care definesc cet eanul unui Stat si cele care formuleaz drepturile fundamentale ale persoanelor, subiecte de drept n raport cu autoritatea de stat. Aceste norme care apar in constitu iei formale, legilor parlamentului sau jurispruden ei, tribunalelor, circumscriu colectivitatea statal si stabilesc principiile fundamentale care reglementeaz raporturile ntre aceste colectivit i si Stat. Din doctrina constitu ional britanic men ionm pentru studiul de fa defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: E.C.S. Wade, G. Godfrey Phillips care sus in c Nu exist o defini ie precis si bine stabilit a dreptului constitu ional. O folosire general acceptat a termenului de drept constitu ional este aceea c acesta cuprinde norme care reglementeaz structura principalelor organe de guvernmnt, rela iile lor cu alte organe si stabileste principalele lor func iuni. Aceste norme cuprind fie norme juridice n sensul strict al cuvntului fie norme uzuale denumite conventions, care, fr a fi legiferate, sunt acceptate ca oblignd pe to i cei care sunt implica i n guvernare. Multe dintre regulile si practicile conform crora sistemul britanic de guvernmnt si desfsoar activitatea nu fac parte din drept, n sensul c nclcarea lor poate conduce n mod direct la sesizarea Cur ilor judectoresti. Practicianul constitu ional britanic este preocupat n primul rnd de aspectele juridice ale guvernrii, acesta este chemat pentru n elegerea dreptului constitu ional ca un volum de cunostin e ale trsturilor esen iale ale istoriei constitu ionale si ale activit ii institu iilor politice britanice. Practicianul constitu ional trebuie s fie, de asemenea, aprtor al rela iilor dintre cet ean si Stat, si, n special, a ceea ce poate fi numit rela ie politic mai mult dect o rela ie economic. Harry Street, Rodney Brazier precizeaz c n rile n care exist un grup de documente denumite constitu ie, cr ile de drept constitu ional includ o selectare a celor mai importante norme privind guvernarea unei ri, fac n mod curent comentarii asupra acestui grup de documente. Referitor la semnifica iile politice si filozofice ale acestora, la pozi ia specific a autorit ii de care se bucur prin constitu ie n cadrul ordinii juridice, la dispozi iile individuale ale constitu iei si implica iile acestora, la amendarea, interpretarea si aplicarea practic a acestor prevederi. Din doctrina constitu ional american men ionm pentru studiul de fa defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini Ca si n cazul termenului Constitu ie, termenul drept constitu ional nu poate fi n mod precis definit. n sens larg, termenul drept constitu ional desemneaz ramura jurispruden ei care se ocup cu formarea, structura si interpretarea constitu iilor. Deoarece legea fundamental n S.U.A. este constitu ia scris, interpretarea acestui document de ctre Presedinte, Congres, deciziile Cur ilor, hotrrile func ionarilor publici, precum si uzan ele si cutumele guvernamentale constituie o parte a dreptului constitu ional. Cu toate acestea, hotrrile

Cur ilor si n special ale Cur ii Supreme a S.U.A. sunt principala surs de informa ie privind n elesul si interpretarea Constitu iei. Nu toate hotrrile Cur ii se refer la interpretarea Constitu iei, dar aceste cauze sunt izvoare principale ale dreptului constitu ional american. Jay M. Shafritz consider c: Dreptul constitu ional, reprezint domeniul dreptului care se preocup cu interpretarea si aplicarea legii fundamentale a na iunii, Constitu ia Statelor Unite. Edward S. Corwin afirm c Dreptul constitu ional semnific un grup de reguli rezultnd din interpretarea de ctre o nalt Curte a documentului constitu ional scris, n cursul hotrrii asupra cauzelor n care a fost pus n discu ie conformitatea unui act al puterii guvernamentale al statului sau al Na iunii, cu documentul constitu ional. Pentru studiul de fa , am selec ionat defini iile pe care le-am considerat semnificative date dreptului constitu ional, de diferi i autori apar innd diferitelor sisteme constitu ionale. Selectarea s-a fcut n ideea de a pune n eviden varietatea de preri exprimate de-a lungul timpului, ceea ce dovedeste evolu ia nssi a stiin ei dreptului constitu ional. Cercetarea con inutului defini iilor prezentate mai sus, ne conduce la concluzia c ncercarea de a stabili conceptul de Drept constitu ional este, la prima vedere, un demers stiin ific descurajant. Dificultatea stabilirii conceptului de drept constitu ional este pus n eviden chiar de autori consacra i n stiin a dreptului. n acest sens se sus ine c: orice ncercare de defini ie a dreptului constitu ional ne apare ca o opera ie logic dificil si poate chiar riscant; dreptul constitu ional se las numai descris nu si definit. De asemenea, sunt criticate toate defini iile date dreptului constitu ional, n sens material, formal si pedagogic. Dar, varietatea opiniilor exprimate n evolu ia lor istoric nu trebuie s ne surprind, ele exprim evolu ia fireasc a stiin ei dreptului constitu ional. Aceste defini ii sunt un cliseu fidel al evolu iei reglementrii constitu ionale de-a lungul timpului. n stabilirea conceptului de drept Constitu ional trebuie s avem n vedere c acesta nu desemneaz disciplina stiin ific cu aceeasi denumire, ci obiectul de studiu al acestei discipline. Este aproape imposibil de cercetat, n cadrul studiului de fa multitudinea de preri exprimate. Sintetiznd con inutul defini iilor prezentate mai sus re inem c dreptul constitu ional este definit ca fiind format din normele juridice care reglementeaz forma organizat a puterii poporului, adic ansamblul sistematizat de organe sau autorit i de stat, (puteri politice) care compun statul aparat, organizarea si func ionarea acestora, raporturile dintre ele, etc. Unele defini ii cuprind ca element distinct drepturile, libert ile si ndatoririle fundamentale ale cet eanului. Unii autori consider c dreptul constitu ional reglementeaz rela iile sociale ce apar n procesul organizrii si func ionrii puterii de stat, al ii n procesul instaurrii, men inerii si exercitrii puterii statale n timp ce al ii sus in c sunt rela ii sociale reglementate de normele de drept constitu ional cele care apar n procesul instaurrii si exercitrii puterii politice ca putere statal. Rezult c dreptul constitu ional cuprinde normele juridice referitoare la puterea statal. Puterea statal nu poate fi dect puterea politic care este strns legat de institu iile politice. n explicarea conceptului de drept constitu ional trebuie s identificm n ansamblul normelor dreptului pe baza unui criteriu stiin ific acele norme

care formeaz ramura Dreptului constitu ional. n acest sens, mprtsim ideea c normele dreptului constitu ional reglementeaz numai rela iile sociale fundamentale ce apar n procesul instaurrii, men inerii si exercitrii statale a puterii. innd seama de cele explicate mai sus vom defini Dreptul constitu ional ca acea ramur a dreptului unitar romnesc format din normele juridice care reglementeaz rela iile sociale fundamentale ce apar n procesul instaurrii, men inerii si exercitrii statale a puterii. Tot aici se cuvine s facem precizarea, c no iunea de drept constitu ional nu trebuie confundat cu no iunea de Constitu ie. Raportul dintre ele este de la ntreg la parte, binen eles partea fiind Constitu ia. Asa cum s-a men ionat mai sus, drept constitu ional exist si n statele care nu au o constitu ie scris sub forma unui document unic. Pe de alt parte, sfera de studiu a dreptului constitu ional nu se limiteaz strict la Constitu ie. In istoria lumii, incepand cu secolul al XVIII-lea s-a impus, alturi de alte mari institu ii create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice sau juridice, si constitu ia ca lege fundamental a oricrui stat . Inainte de a trece la analizarea no iunii de Constitu ie, se impune s discutm succint despre accep iunile termenului de constitu ie. Cuvantul constitu ie isi trage originea de la cuvantul latin constitutio care inseamn asezare, fixare, instituire, stabilire. In perioada imperiului roman, conform celor spuse de Gaius in Institutiones, Constitutio principis este quod imperator decreto, vel edicto, vel epistola constituit (Constitu ia imperial este ceea ce impratul hotrste prin decret, prin edict sau prin epistol). Din formularea lui Gaius se poate trage concluzia c constitutioavea in eles de lege edictat de imprat. In elesul de lege se pstreaz pan in secolul al XVIII-lea. In secolul luminilor, in viziunea Contractului social al lui J.J. Rousseau, a teoreticienilor revolu iei burgheze, aceasta dobandeste in elesul de lege fundamental, de document in care contractul social s fie inscris. A urmat Conven ia de la Philadelphia din 1787 care a stabilit pentru prima dat conceptul de constitu ie in in elesul de lege fundamental a unui stat. De atunci si pan astzi acest concept s-a cristalizat si a fost consacrat. Avand in vedere c acest studiu se adreseaz in primul rand studen ilor de la facultatea de drept, ne propunem s trecem in revist defini iile date Constitu iei de diferite scoli, urmand ca din aceste defini ii s re inem elementele comune si in final propunem s stabilim no iunea de constitu ie. Din literatura constitu ional romaneasc pentru studiul de fa men ionm defini iile date constitu iei de urmtorii autori: Constantin Dissescu defineste Constitu ia in sec iunea Organizarea suveranit ii. Acesta sus ine c suveranitatea, pentru ca s-si ating scopul, trebuie s se pun in miscare si s incredin eze cuiva exerci iul su. Acest exerci iu conform cu ra iunea trebuie reglementat, organizat. Organizarea suveranit ii face obiectul dreptului constitu ional. Autorul defineste Constitu ia: organizarea exerci iului suveranit ii; si fiindc exerci iul suveranit ii se numeste Guvern, luat acest cuvant in sensul cel mai generic, putem defini Constitu ia ca fiind organizarea formei de Guvern pe care poporul suveran si-o d.

 Constantin Stere defineste Constitu ia: o lege care reglementeaz raportul organelor publice si principiile de organizare si funcionare a lor. Constitu ia este o lege considerat la baza intregii ordini de drept. Deoarece statul este unicul izvor al ordinii juridice si deoarece Statul a monopolizat puterea de constrangere social, necesar pentru a impune respectarea ordinii de drept, rezult c legea care organizeaz statul, care stabileste normele de organizare si func ionare a puterii publice, este temelia, este fundamentul intregii ordini de drept. In limbaj curent, Constitu ia este un pact fundamental, reminiscen a teoriei asupra contractului social, dup care Statul a fost intemeiat prin contract social si conform creia Constitu ia este considerat ca acel contract social, care leag pe individ, iar inclcarea acestui pact reziliaz contractul, d libertate indivizilor ca, in msura puterilor proprii, s-si apere drepturile si interesele lor proprii, drepturile lor inviolabile, imprescriptibile si anterioare statului. G. Alexianu defineste Constitu ia ca fiind totalul regulilor reputate ca esen iale pentru organizarea si func ionarea statului. Autorul introduce conceptul de regim constitu ional pe care il defineste in sens material si in sens formal astfel: - in sens material: reprezint intreaga organizare a unui Stat, considerat ca atare. Orice Stat, numai prin faptul existen ei sale, are o organizare, o Constitu ie, principiul organizrii puterilor, rela iile intre ele, raporturile dintre Stat si individ, limitele activit ii Statului in raport cu drepturile individului, iat materiile regimului constitu ional. - in sens formal: reprezint exteriorizarea ansamblului de reguli care se desprind din intreaga organizare a Statului si care sunt considerate ca indispensabile pentru existen a acestuia. Regimul constitu ional se confund adeseori cu exteriorizarea acestor reguli in form scris, in ceea ce se numeste Constitu ie; se consider c au un regim constitu ional numai acele state care au o Constitu ie scris. Aceast concep ie nu este ins exact; deoarece toate Statele au o Constitu ie, adic anumite forme de organizare, exteriorizarea in formule juridice a regulilor care prezideaz la organizarea si conducerea Statelor, alctuiesc regulile de drept scrise. Exemplul oferit de practica constitu ional englez, unde se dezvolt de timpuriu ideea domniei legalit ii, insemna c toate organele Statului respect regula de drept prestabilit si o consider atata vreme cat nu este abrogat, ca sacr. Constitu ia apare pretutindeni ca singurul si cel mai bun mijloc pentru dezvoltarea si garantarea democra iei, iar democra ia, cu toate criticile care i se aduc, rmane totusi forma cea mai compatibil cu felul actual de via . Paul Negulescu defineste Constitu ia ca fiind o lege fundamental care cuprinde normele dup care se organizeaz exerci iul suveranit ii, dup care se organizeaz puterile Statului, intre care se impart atribu iile suveranit ii, artandu-se modul cum func ioneaz aceste puteri sau organele Statului. In afar de aceasta se mai cuprind si se garanteaz in Constitu ie si drepturile politice asa numite drepturile omului si cet eanului, proclamate de Revolu ia francez de la 1789. N. Prisca defineste Constitu ia ca fiind legea fundamental a Statului nostru, format dintr-un ansamblu sistematizat de norme juridice, investite cu for juridic superioar, care consacr principiile organizrii puterii de stat,

drepturile si indatoririle fundamentale ale cet enilor, sistemul organelor statului si principiile de organizare si func ionare ale acestora. Ioan Muraru defineste constitu ia ca fiind: legea fundamental a unui stat, constituit din norme juridice, investite cu for juridic suprem si care, reglementeaz acele rela ii sociale fundamentale care sunt esen iale pentru instaurarea, men inerea si exercitarea puterii politice a poporului. Ion Deleanu defineste Constitu ia in sens material, in sens formal si cumuland cele dou criterii astfel: - in sens material: Constitu ia cuprinde ansamblul regulilor de drept, indiferent de natura si forma lor, avand ca obiect constituirea, competen a, func ionarea si raporturile principalelor organe de stat, intre ele sau intre ele si cet eni. - in sens formal sau organic: Constitu ia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul lor, elaborate in scris si sistematic, deci intr-o form distinct, de ctre un organ de Stat, anume constituit in acest scop (adunarea constituant) si urmand o procedur specific (adoptarea textului in adunarea constituant cu o majoritate calificat, de dou treimi din numrul total al membrilor adunrii, sau prin referendum). Aceste elemente de ordin formal confer Constitu iei o mare rigiditate, care poate fi tradus prin stabilitate. Cumuland cele dou criterii, material si formal, Constitu ia poate fi definit ca fiind actul juridic normativ suprem, cuprinzand normele care au ca obiect de reglementare institu ionalizarea si exercitarea puterii, norme adoptate in cadrul unei proceduri specifice. Din scoala francez de drept constitu ional, men ionm pentru studiul de fa defini iile date dreptului constitu ional de urmtorii autori: Jacques Cadart defineste Constitu ia in sens material si in sens formal astfel: - in sens material: Constitu ia este ansamblul regulilor de drept, oricare ar fi natura sau forma lor, referitoare la principalele organe ale Statului, la construc ia, competen ele, func ionarea si raporturile dintre ele. La aceste reguli se adaug, de asemenea, un numr de uzan e nejuridice, dar importante pentru func ionarea sistemului politic. Prin urmare, modul in care aceste organe sunt construite si mecanismele raporturilor care se stabilesc intre ele sau cu cet enii fac parte din Constitu ia astfel definit. Constitu ia in sens material con ine, prin urmare, regulile de drept extrem de variate din punct de vedere formal, dar care toate au ca obiect func ionarea organelor superioare ale Statului. Totusi, in anumite State, si in special in aproximativ toate Statele democratice, cele mai importante, dar nu totalitatea acestor reguli constitu ionale in sens material sunt con inute intrun document scris care se numeste Constitu ia in sens formal, superioar oricror alte reguli de drept. - in sens formal: Constitu ia este un document scris, elaborat cel mai adesea si in orice caz intotdeauna revizuibil dup o procedur special si con inand prin urmare regulile de drept avand o valoare juridic superioar oricror altor reguli de drept. Constitu ia in sensul formal este deci definit prin forma sa, in primul rand forma sa scris, dar acest element nu este suficient: ea este de asemenea si mai ales definit ca fiind un ansamblu de reguli elaborate conform unei proceduri speciale mai intotdeauna, si a crei revizuire nu poate fi fcut in orice caz decat dup o procedur special. Aceste tehnici complexe de elaborare si de revizuire dau Constitu iei durabilitate si impiedic astfel ca ea

s fie modificat fr respectarea unei proceduri greoaie si dificile, pentru c ea este superioar tuturor celorlalte reguli de drept. Jean Gicquel defineste Constitu ia in sens material si in sens formal astfel: - in sens material: (luand in considerare con inutul Constitu iei). Orice Stat, datorit faptului c exist, are in mod obligatoriu o Constitu ie. Constitu ia este ansamblul de reguli cele mai importante ale Statului, reglementand forma Statului, organizarea si raporturile organelor publice, denumite puteri constituite (parlament, executiv, justi ie) si stabilind pe de alt parte rela iile cu cet enii. - in sens formal: Constitu ia este un ansamblu de reguli juridice elaborate si revizuite dup o procedur special si superioar celei utilizate pentru legea ordinar. Norma constitu ional este in acelasi timp privilegiat si protejat: privilegiat, in sensul c ea este in afara atingerii altor norme care, prin defini ie, ii sunt inferioare acesteia. La coinciden a celor dou criterii, Constitu ia cuprinde regulile cele mai importante ale Statului (criteriul material), beneficiind de un regim juridic superior (criteriul formal). Pierre Pactet defineste Constitu ia in sens material si in sens formal. Dac este definit material, adic in func ie de con inutul ei, prin Constitu ie in elegem totalitatea regulilor referitoare la transmiterea si exercitarea puterii, indiferent dac ele figureaz sau nu intr-un text scris si dac da, indiferent de categoria juridic creia ii apar ine acest text. Dac este definit formal sau mai bine spus organic, prin Constitu ie se in eleg regulile care fie au primit form distinct (este ipotetic cazul constitu iei scrise), fie c ele au fost publicate sau nu pot fi revizuite decat printr-un organ specific (de exemplu, care au fost publicate de o adunare constituant), fie c ele au fost publicate sau nu pot fi revizuite decat conform unei proceduri specifice (de exemplu, care nu pot fi revizuite decat cu majoritatea de 2/3 din membrii uneia sau a celor dou adunri parlamentare sau dup un referendum de ratificare). Dintre defini iile date constitu iei de autori canadieni men ionm: Henri Brun, Guy Tremblay Constitu ia Canadei este definit de Legea constitu ional din anul 1982, ca fiind legea suprem a Canadei si aceasta cuprinde: Legea privind Canada (prin care Regatul Unit a operat repatrierea in anul 1982), legile constitu ionale de la 1867 la 1982 (care sunt in numr de 14), precum si alte 11 texte legislative (special enumerate in Anexa la Legea Constitu ional din 1982), dintre care Statul de la Westminster din 1931. Multe din aceste componente ale Constitu iei nu se refer decat la o provincie sau la o parte a Canadei. Totusi, dispozi iile con inute in diversele texte in discu ie nu au toate o autoritate supralegislativ. Aceasta provine din faptul c Legea Constitu ional din 1982 la art. 44 si art. 45 permite Parlamentului federal sau legislaturii unei provincii s modifice printr-o simpl lege ordinar dispozi iile Constitu iei, referitoare la anumite materii. Aceste dispozi ii ale Constitu iei Canadei nu au, deci, decat autoritatea legii formale. Dintre defini iile date constitu iei de autori din Marea Britanie men ionm: Smith, Harry Street, Rodney Brazier consacr un capitol constitu iilor. Se sus ine c in marea majoritate a Statelor moderne sau a societ ilor politice exist un document identificabil sau un grup de documente, denumite constitu ie, care cuprind o selectare a celor mai importante reguli privind guvernarea unei ri. Chiar dac constitu iile scrise difer mult in scopuri, form si con inut, ele au in comun dou caracteristici. Ele vor fi legea

fundamental a rii si vor fi o categorie de lege suprem. Ele vor fi legea fundamental, in msura in care desemneaz organele principale de guvernmant si le investesc pe acestea cu autoritate; in acest fel, ele vor constitui si defini Adunrile Legislative si vor stabili care este scopul puterii legislative si procedura pentru exercitarea acestei puteri. Cu alte cuvinte, ele vor fi legea in spatele legii, adic sursa juridic de legitimitate a autorit ii. Constitu iile vor fi o form de lege suprem, ale cror reguli vor fi ierarhic superioare fa de alte legi si nu vor fi modificate decat cu o procedur prescris special pentru amendare. Procedurile pentru amendarea constitu ional difer mult de la o constitu ie la alta, dar ele cer in mod uzual msurii de amendare s fie adoptat cu o majoritate calificat a Adunrii Legislative sau s fie supus votului poporului printr-un referendum, sau ambele. Constitu iile sunt la origine preocupate de autoritatea si puterea politic in ceea ce priveste locul, atribuirea, distribuirea, exercitarea si limitarea autorit ii si puterii organelor Statului. Peter Wales defineste Constitu ia ca modalitatea in care func ionarea suveranit ii este controlat, este cunoscut. Nici o ar dezvoltat nu permite Guvernului s-si exercite mandatul in mod arbitrar, astfel c a fost stabilit un set fundamental de reguli si proceduri, pentru controlul exercitrii puterii politice. Constitu ia nu poate fi definit ca un cadru fundamental care sistematizeaz via a politic a unei ri. Constitu iile pot fi clasificate in dou categorii: scrise si nescrise. Constitu ia scris (sau documentar) reprezint un sistem in care toate regulile de baz pentru controlul vie ii politice a unei ri sunt cuprinse intrun singur document fundamental. O constitu ie nescris este o reglementare in care spiritul si forma fundamental a cadrului politic al unei ri nu sunt consemnate intr-un singur document, existand o varietate de surse in care se gsesc scrise. Motivul principal pentru care Marea Britanie este unic in acest domeniu, este faptul c, spre deosebire de alte ri, britanicii nu au avut o tranzi ie violent, in istoria lor recent de la un sistem social la altul. Alte ri au sim it nevoia, dup perioade de mari tulburri sau revolu ii, s expun clar noile reglementri politice intr-un singur document. Reglementrile constitu ionale britanice nu sunt cuprinse intr-un singur document cuprinztor, dar baza o formeaz trei izvoare principale. Aceste trei izvoare principale sunt: 1. Statutele (dreptul scris) acestea sunt legi care au fost adoptate de Parlament. Statutele importante in dezvoltarea politic a Marii Britanii includ: - The Petition of Right (Peti ia Dreptului), 1628, care a fost prima incercare fcut de ctre Parlament pentru a exercita un control colectiv asupra cheltuielilor coroanei si de asemenea asupra for elor armate; - The Bill of Right (Declara ia Drepturilor), 1869, care stabileste controlul parlamentar asupra finan elor publice si stabileste de asemenea un sistem al monarhiei limitate; - The Act of Settlement (Legea de Reglementare), 1701, care include o sec iune in care se stabileste libertatea judectorilor fa de interferen a politic; Legile mai recente includ, de exemplu: - The Parliament Acts (Legile privind Parlamentul) din anii 1911 si 1949, care limiteaz puterea Camerei lorzilor de adoptare a legii;

- The Representation of the People Act (legea reprezentrii poporului), din anul 1949, care codific legea privind reglementarea sistemului electoral. 2. Conventions (Conven iile) Acestea sunt cutume bine stabilite care reglementeaz diferite proceduri politice. Conven iile nu sunt o parte a legilor ordinare in sensul punerii lor in aplicare de ctre Cur ile de Justi ie. De obicei, ele sunt sus inute cu atata fermitate si controleaz materii atat de importante, incat este foarte pu in probabil ca func ionarea lor s fie pus sub semnul intrebrii. Func iile principale ale Primului Ministru sunt, de exemplu, aproape in exclusivitate bazate pe conven ie. Acestea sunt exemple de conven ii importante care controleaz puterile sale: - Liderul partidului majoritar, din camera Comunelor, dup fiecare alegere general, devine Prim- Ministru; - Primul-Ministru isi alege ministrii; - Primul-Ministru poate demite ministrii; - Primul-Ministru, in interiorul unei perioade de maximum 5 ani, decide asupra datei exacte a viitoarelor alegeri generale. 3. Deciziile judectorilor acestea sunt deciziile referitoare la materiile constitu ionale care au ajuns la judectorii de la Cur ile Superioare de Justi ie. Decizia judectoreasc isi aduce contribu ia la Constitu ie pe dou ci: - Prin recunoasterea si definirea dreptului comun de natur constitu ional, stabilit pe termen lung dreptul comun este acea parte a Dreptului Englez care deriv din vechile cutume. Cea mai mare parte a protec iei acordat cet enilor de ctre Cur ile de justi ie, impotriva ac iunii arbitrare intreprinse de ctre administra ie, isi are originea in dreptul comun, care a fost stabilit clar de ctre judectori. - Prin interpretarea in elesului exact al dreptului statutar (dreptul scris). Una dintre indatoririle Cur ilor de Justi ie este s interpreteze implica iile legilor adoptate de parlament. Principalele caracteristici ale Constitu iei Britanice sunt urmtoarele: a) Regatul Unit este un Stat unitar; b) Constitu ia este flexibil Nici o procedur special nu este cerut pentru modificarea dispozi iilor fundamentale; c) Suprema ia Parlamentului In Constitu ia Britanic, Parlamentul este autoritatea suprem central; d) adunare Legislativ bicameral In Marea Britanie dreptul statutar este adoptat de dou autorit i legislative distincte: Camera Comunelor si Camera Lorzilor; e) Un Executiv Parlamentar Un sistem in care Primul-Ministru si cabinetul su dobandesc puterea ca rezultat direct al alegerilor pentru Camera Comunelor; f) Absen a Sistemului de revizuire judectoreasc Cur ile judectoresti nu pot cerceta deciziile Parlamentului pe motiv c anumite materii sunt neconstitu ionale. e. Dintre autorii de drept constitu ional din S.U.A. men ionm: Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini, men ioneaz: Conceptul unei Constitu ii scrise este unica contribu ie pe care Statele Unite au dus-o la arta guvernrii. Constitu ia american, care este compus dintr-o parte

introductiv cunoscut ca preambul, sapte articole si douzeci si sase de amendamente, are trei obiective majore: - stabileste cadrul sau structura guvernrii; - deleag sau stabileste puterile guvernrii; - restrange exercitarea acestor puteri de ctre oficialii guvernrii, pentru ca anumite drepturi individuale s fie conservate. Principiile fundamentale care au stat la baza Constitu iei americane: 1. Suveranitatea popular si guvernarea limitat. Sistemul constitu ional american rmane la ferma convingere c afacerile guvernamentale trebuie s fie conduse conform consim mantului poporului. Guvernarea limitat este considerat in sensul c oficialii guvernrii posed numai acele puteri care leau fost conferite acestora de ctre electorat. 2. Separa ia puterilor, controlul si echilibrul acestora Constitu ia infiin eaz trei institu ii distincte si trei organe egale teoretic ale guvernrii centrale: legislativul, executivul si puterea judectoreasc. Aceste trei organe sunt legate impreun printr-o rela ie dinamic de cooperare si conflict, printr-un sistem de control si echilibru astfel incat in moduri diferite, se prevede pentru fiecare din cele trei ramuri de guvernmant un anumit control asupra oricreia din celelalte dou. 3. Federalismul Asa cum se men ioneaz in preambul, poporul a stabilit Constitu ia. Formarea uniunii americane a devenit posibil prin Statele insesi, ac ionand ca unit i suverane, mai curand decat prin ac iunea intregului popor al Statelor Unite. Sistemul constitu ional american s-a bazat pe o divizare a puterii intre Guvernul Federal si State. Aceasta a fost realizat prin enumerarea puterilor guvernului na ional in autoritatea Constitu iei si lsand nespecificate puterile Statelor. Acest principiu a fost teoretic asigurat prin amendamentul X, ratificat in 1791, care prevede: Puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de ctre Constitu ie, nici interzise prin aceasta Statelor, sunt rezervate Statelor respective, sau poporului. 4. The Rule of law. Formularea clasic a rule of law a fost expus de ctre A.V. Dicey; the rule of law are dou semnifica ii pertinente in aceast discu ie: - Nimeni nu poate fi pedepsit sau nu poate fi legal fcut s sufere corporal sau in ceea ce priveste bunurile sale mobile, exceptand cazul inclcrii individuale a legii stabilite in cadrul juridic ordinar in fa a Cur ilor ordinare ale rii . - Nimeni nu este mai presus de lege Oricine este subiect al legii ordinare a rii. Expresia clar the rule of law in istoria Statelor Unite este fondat in art. XXX al constitu iei Statului Massachusetts din 1780, care stabilea doctrina separa iei puterilor ca s poat fi o guvernare a legilor si nu a unui om. Chiar dac nu este specificat in mod expres in Constitu ia federal, o asemenea idee este specificat implicit in acest document. Binein eles, frazele guvernarea legilor si guvernarea unui om au semnifica ie intr-un sens relativ, pentru c oamenii in esen pot face si administra legile. Prelegerea avand scop didactic si de cercetare, am procedat la o trecere in revist a scolilor de drept constitu ional pe care le-am considerat semnificative, pentru a pune in eviden dezvoltarea istoric a no iunii de

constitu ie si particularit ile doctrinare ale fiecrei scoli. Au fost analizate defini iile formulate de diferi i autori, din ri care au o constitu ie scris sub forma unui document unic, din ri care nu au o constitu ie scris (de exemplu Anglia) si din ri care au o constitu ie scris, dar sub forma unui ansamblu de documente constitu ionale (Canada). Se constat c in general unii autori francezi si unii autori romani, definesc Constitu ia in sens material si in sens formal. Considerm c aceste dou moduri de definire a Constitu iei au la baz dou metode stiin ifice de studiu, dar aceste dou defini ii sunt complementare, referindu-se la un document unic: Constitu ia. Avand in vedere c cele dou defini ii au la baz un singur obiect de studiu, Constitu ia, optmnpentru o defini ie care s imbine cele dou aspecte: material si formal. Examinand defini iile prezentate, vom constata c majoritatea au ca element comun statul saubputerea de stat sau defini iile scolii americane in ceea ce priveste guvernarea. In stabilirea conceptului de Constitu ie, s-a impus in timp caracterul de lege al acesteia, deoareceb este alctuit din norme juridice. Dar aceste norme juridice reglementeaz rela iile sociale fundamentale din toate domeniile vie ii economice, sociale, culturale, politice si juridice. De asemenea, aceste norme reglementeaz organizarea si func ionarea organelor supreme ale Statului, limitele aduse acestor organe, rela iile dintre acestea, precum si rela iile dintre acestea si cet eni. Prin aceasta se recunoaste caracterul de super-legalitate al normelor cuprinse in Constitu ie, adic pozi ia suprem a acesteia in cadrulb sistemului dreptului. In acest sens, suntem de acord cu prerea potrivit creia Constitu ia trebuie considerat a fi legea fundamental a unui Stat, constituit din norme juridice, investite cu for juridic suprem si carebreglementeaz acele rela ii sociale fundamentale care sunt esen iale pentru instaurarea, men inerea si exercitarea puterii politice a poporului. Precizri privind sistemul institu ional european potrivit Tratatului de la Lisabona - 2007 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European la 12 decembrie 2007 n preambulul su, Carta proclam c ,,Uniunea se fondeaz pe valorile indivizibile si universale ale demnit ii umane, libert ii, egalit ii si solidarit ii. Folosind criteriul valorilor recunoscute si garantate de Uniune, drepturile fundamentale ale Uniunii sunt clasificate astfel : a) Demnitatea Demnitatea uman ; Dreptul la via ; Dreptul la integritatea persoanei ; Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante ; Interzicerea sclaviei si a muncii for ate. b) Libert ile Dreptul la libertate si la siguran ; Respectarea vie ii private si familiale ; Protec ia datelor cu caracter personal ; Dreptul de a se cstori si dreptul la ntemeierea unei familii ;

 Libertatea de gndire, de constiin si de religie ; Libertatea de exprimare si de informare ; Libertatea de ntrunire si de asociere ; Libertatea artelor si stiin elor ; Dreptul la educa ie ; Libertatea profesionala si libertatea de a munci ; Libertatea de a conduce afaceri ; Dreptul de proprietate ; Dreptul la azil ; Protec ia n caz de evacuare, expulzare si extrdare. c) Egalitatea Egalitatea n fa a legii; Nediscriminarea; Diversitatea cultural, religioas si lingvistic; Egalitatea ntre femei si brba i; Drepturile copilului; Drepturile persoanelor n vrst; Integrarea persoanelor cu handicap. d) Solidaritatea Dreptul de negociere si de ac iuni colective; Dreptul de acces la serviciile de plasament; Protec ia n caz de concediere nejustificat; Condi ii de munc juste si echitabile; Interdic ia muncii copiilor si protec ia muncii tinerilor; Via a familial si via a profesional; Securitatea social si ajutorul social; Protec ia snt ii; Accesul la serviciile de interes economic general; Protec ia mediului; Protec ia consumatorilor. Uniunea Europeana recunoaste drepturile, libert ile si principiile enun ate n Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii si prezentate mai sus. Institu iile-mecanism pentru protec ia drepturilor fundamentale ale Uniunii sunt n principal urmtoarele: Mediatorul european; Parlamentul european, n fa a cruia cet enii europeni si exercit dreptul de peti ionare; Curtea de Justi ie a Uniunii Europene; Curtea European a Drepturilor omului; Organele consultative ale Uniunii. Cet enia Uniunii Orice persoan avnd cet enia unui Stat membru posed cet enia Uniunii Europene. Cet enia Uniunii se adaug la cet enia na ional si nu o nlocuieste pe aceasta. n calitatea de cet eni europeni, acestia se bucur de drepturile si sunt supusi ndatoririlor prevzute de Constitu ie. Ele sunt: dreptul de a circula si de a-si stabili resedin a liber pe teritoriul statelor membre; dreptul de a vota si de a fi ales n alegerile pentru Parlamentul european, precum si n alegerile municipale n Statul membru unde ei sunt reziden i, n aceleasi condi ii ca si resortisan ii acestui Stat;

 dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei ri ter e unde Statul membru al crui resortisant este nu este reprezentat, de protec ia autorit ilor diplomatice si consulare ale oricrui Stat membru, n aceleasi condi ii ca si resortisan ii acelui stat; dreptul de a adresa peti ii Parlamentului european, de a recurge la mediatorul european, precum si dreptul de a se adresa institu iilor si organelor consultative ale Uniunii, n una din limbile Constitu iei si de a primi un rspuns n aceeasi limb. Parlamentul european (aspecte selective) Parlamentul european exercit, mpreun cu Consiliul de Ministri, func iile legislative si bugetare. El exercit func iile de control politic si consultative n conformitate cu condi iile prevzute de Constitu ie. Parlamentul european este compus din reprezentan ii cet enilor Uniunii. Numrul parlamentarilor europeni nu depseste 750 de membri. Reprezentarea cet enilor este asigurat de o manier descresctoare propor ional, cu un prag minim de 6 membri pentru Statul membru. Nici unui stat membru nu i se vor atribui mai mult de 96 de mandate. Membrii Parlamentului european sunt alesi prin sufragiu universal, direct si secret, pentru un mandat de 5 ani. Parlamentul european alege dintre membrii si Presedintele si biroul acestuia. Printr-o lege european, Parlamentul european stabileste statutul si condi iile generale de exercitare a func iilor membrilor si. La cererea unui numar de 1/4 dintre membrii si, Parlamentul european poate s constituie o comisie temporar de anchet. Parlamentul european alege mediatorul european pentru un mandat egal cu durata legislaturii acestuia. Parlamentul european adopt regulamentul interior al acestuia, cu votul majorit ii membrilor care l compun, stabilind si qvorum-ul pentru desfsurarea sedin elor sale. Parlamentul european, sesizat cu o moiune de cenzur asupra activit ii Comisiei Europene, nu poate s se pronun e asupra acesteia dect dup trecerea unui termen de 3 zile cel pu in de la depunerea mo iunii si prin scrutin public. Daca mo iunea de cenzur este adoptat cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate si cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul european, membrii Comisiei trebuie s demisioneze colectiv din func iile lor, mpreun cu Ministrul afacerilor externe al Uniunii din cadrul Comisiei. Curtea de Justi ie a Uniunii Europene si Parchetul european (aspecte selective) a) Curtea de Justi ie a Uniunii Europene Curtea de Justi ie a Uniunii Europene asigur respectarea legii n interpretarea si aplicarea Constitu iei. Curtea de Justi ie a Uniunii Europene se compune din : Curtea de Justi ie ; Tribunalul General ; Tribunalele specializate. Curtea de Justi ie a Uniunii Europene statueaz n urmtoarele mari cazuri : asupra recursurilor formulate de ctre un Stat membru, o institu ie sau de ctre persoanele fizice ori juridice ; cu titlu prejudiciabil, la cerera jurisdic iilor na ionale, privind interpretarea dreptuluin Uniunii sau cu privire la validitatea actelor adoptate de institu ii ; n alte cazuri prevzute de Constitu ie.

a.1) Curtea de Justi ie Curtea de Justi ie este compus dintr-un judector pentru fiecare stat membru al Uniunii. Pentru examinarea cererilor cu care este sesizat, Curtea de Justi ie se constituie, conform statutului Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene, n : Camere ; Marea Camer ; Plenul Cur ii. Curtea de Justi ie este asistat de 8 avoca i generali. Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplin impar ialitate si independen , concluziile motivate privind cauzele care, n conformitate cu Statutul Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene, cer interven ia sa. Judectorii Cur ii de Justi ie desemneaz dintre ei pe presedintele Cur ii pentru un mandat de 3 ani, care poate fi rennoit. Curtea de Justi ie adopt propriul su regulament de procedur. Curtea judec n ultim instan recursurile formulate mpotriva deciziilor Tribunalului general, cu privire la problemele de drept, n condi iile si limitele prevzute de statut. Curtea statueaz asupra oricrui diferend ntre statele membre, n conexitate cu obiectul Constitu iei, dac acest diferend i este supus pentru a se ajunge la un compromis . Curtea statueaz n alte cazuri prevzute de Constitu ie sau rezervate de Statutul Cur ii deJusti ie a Uniunii Europene. a.2) Tribunalul general Numrul judectorilor Tribunalului este stabilit prin Statutul Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene care poate s prevad c Tribunalul este asistat de avoca i generali. Judectorii desemneaz dintre ei presedintele tribunalului pentru un mandat de 3 ani. Tribunalul este competent s judece n prim instan recursurile prevzute la articolele III- 365, III-367, III-370, III-372 si III373 din Constitu ia pentru Europa, cu excep ia celor care sunt atribuite unui tribunal specializat. Statutul Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene poate s prevad c Tribunalul este competent si n alte categorii de recursuri. Tribunalul este competent s judece recursurile care sunt formulate mpotriva deciziilor tribunalelor specializate. a.3) Tribunalele specializate Tribunalele specializate sunt nfiin ate printr-o lege european si func ioneaza pe lng Tribunalul general. Tribunalele specializate judec n prim instan anumite categorii de recursuri formulate n materii specifice. Legea european stabileste compunerea tribunalelor specializate si ntinderea atribu iilor care i sunt conferite. b) Parchetul European Parchetul European este nfiin at printr-o lege european si are ca principal atribu ie combaterea infrac iunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European este competent pentru cercetarea, urmrirea si trimiterea n judecat , dac este cazul, n legtur cu Europol- ul, a autorilor si a complicilor infrac iunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Legea european stabileste statutul Parchetului European, condi iile de exercitare a func iilor sale, regulile de procedur aplicabile activit ilor sale, precum si pe cele care guverneaz admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdic ional al actelor de procedur pe care el le re ine n exercitarea func iilor legale. Atribu iile Parchetului pot fi extinse la lupta mpotriva criminalit ii grave avnd o dimensiune

transfrontalier. Deciziile Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene au for juridic executorie . Executarea for at este supus regulilor de procedur civil n vigoare n statul membru pe teritoriul cruia ea are loc. Formula executorie este aplicat fr alt control dect cel de verificare a autenticit ii titlului, de ctre autoritatea na ional pe care guvernul fiecrui stat membru o desemneaz n acest scop si informeaz Comisia european si Curtea de Justi ie a Uniunii Europene. 4. Comisia european Comisia promoveaz interesul general al Uniunii si ia msurile adecvate n acest scop. Comisia are rolul de executiv al Uniunii. Ea vegheaz la aplicarea Constitu iei, precum si a msurilor adoptate de institu ii n baza acesteia. Comisia supervizeaz aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Cur ii de Justi ie a Uniunii Europene. Ea execut bugetul si administreaz programele. De asemenea, exercit func iile de coordonare, executare si gestiune n conformitate cu condi iile prevzute de Constitu ie. Comisia are ini iativa legislativ a actelor Uniunii, cu excep ia cazului n care Tratatele Uniunii Europene dispun altfel. Prima Comisie European este compus dintr-un resortisant al fiecrui stat membru, inclusiv presedintele si ministrul afacerilor externe al Uniunii. Mandatul Comisiei este de 5 ani. Comisia este responsabil n fa a Parlamentului European care poate adopta o mo iune de cenzur, cum s-a men ionat anterior. Presedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European cu votul majorit ii membrilor si. 5. Consiliul European Consiliul European este alctuit din sefii de stat si de guvern, presedintele si un alt membru al Comisiei Europene si ministrii de externe. Ministrii de externe si membrul Comisiei Europene nu au ns dect un rol consultativ. Consiliul European este o institu ie interguvernamental, n timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiie a Comunit ilor Europene, Parlamentul European si Curtea European de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunit ilor Europene (CE si EURATOM). Activitatea este reglementat n art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, avnd deci competen e directoare. n cazuri excep ionale solu ioneaz problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). n cea mai mare parte ns Consiliul se ocup cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolu ie ale Uniunii Europene. O alt important sfer de activitate o constituie politica extern si de securitate comun, coordonat de sefii de stat si de guvern la ntlnirile la nivel nalt. Consiliul European nu are dreptul s ia decizii cu efect juridic, are totusi un drept directiv. Rezultatele consultrilor sunt consemnate n Concluziile presedin iei, care apoi sunt puse n practic de celelalte institu ii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotrri, trebuie s gseasc pentru formularea concluziilor trase o solu ie de compromis. Consiliul European se ntruneste de cel pu in 2 ori pe an (summit UE). Sedin ele se in de obicei la jumtatea si la sfrsitul duratei fiecrei presedin ii. n afar de acestea mai are loc n ntlnire special la nivel nalt, n care sunt discutate temele cele mai importante. Presedin ia Consiliului European se schimb o dat la sase luni, din rndul sefilor de stat si de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rota ie n care se ine cont att de ordinea alfabetic ct si de popula ia si mrimea rilor membre. ara care de ine presedin ia n Consiliul de Ministri

o preia automat si pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda acestuia. Presedin ia Consiliului European ofer statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls na ional propriu si de a-l pune n practic prin mijloacele diplomatice existente. Sedin ele consiliului nu sunt publice. Totusi, acesta raporteaz n scris Parlamentului European rezultatele sedin elor avute. Acest lucru confirm caracterul interguvernamental al Consiliului European.

Sistemul constitu ional al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord 1. Evolu ia dreptului pozitiv Istoria specific a Marii Britanii a fcut ca o lege fundamental scris sub forma unui document unic s nu fie necesar, ci s existe numai un set de reguli si principii constitu ionale care formal-juridic se exprim printr-o serie de obiceiuri dezvoltate prin intermediul jurispruden ei, la care se adaug documente scrise si, uneori, jurispruden a. Constitu ia britanic reprezint cel mai edificator sistem nescris din lume. Se poate considera c primul document cu caracter constitu ional din istoria consti uional englez l reprezint Carta acordata supusilor si de regele Henric I la urcarea pe tron n anul 1100. Formal, izvoarele ,,Constitu iei Marii Britanii cuprind statute, pacte (conven ii), jurispruden a si doctrina. Statutele sunt legi adoptate de parlament care, de regul, se refer la organizarea politic a statului. Dintre statute, cel mai des sunt citate : Magna Charta Libertatum (1215) ; Petition of Right (1628) ; Habeas Corpus Act (1679) ; Bill of Rights (1689) ; Act of Settlement (1701) ; Parliament Act (1911 si respectiv 1949) ; Representation of the People Act (1949); Scotland Act (1998); Northern Ireland Act (1998); Human Rights Act (1998); House of Lords Act (1999). Pactele (conven iile) sunt cutume, obiceiuri bine stabilite care guverneaz diferite proceduri politice. Jurispruden a desemneaz ansamblul hotrrilor judectoresti care se refer la probleme de ordin constitu ional ce au ajuns pn la judectorii de la instan ele superioare. 2. Protec ia drepturilor fundamentale prin acte scrise Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord neavnd o Constitu ie scris, sub forma unui document unic fundamental, se pune ntrebarea unde pot fi gsite izvoarele juridice ale drepturilor fundamentale de care se bucur cet enii regatului unit. Cea mai mare parte a acestor drepturi si-au gsit la

nceput existen a n deciziile judectorilor, prin care acestia recunosteau un drept pe care britanicii l posedau deja. ncepnd cu secolul al XVIIIlea , multe dintre aceste drepturi au ob inut o delimitare clar din partea unor statute importante. Odat cu sfrsitul dinastiei Stuart n anul 1688 Rule of Law a devenit conven ia esen ial cu privire la drepturile fundamentale de care se bucur cet enii britanici. Cele mai importante drepturi de care se bucur cet enii britanici pot fi considerate urmtoarele : a) Dreptul de vot ; b) Dreptul la libertate personal ; c) Dreptul la libertatea opiniilor ; d) Dreptul la ntrunire public ; e) Dreptul la proprietate privat ; f) Dreptul la alegerea religiei ; g) Dreptul de a apar ine unui sindicat. Tradi ia britanic, magistral exprimat de Dicey n 1885, consacr un principiu fundamental pentru garantarea efectiv a drepturilor fundamentale ale omului, n conformitate cu care ,,exist o prezum ie general c individul este liber din moment ce el poate s fac tot ce nu i este interzis prin lege. Cu o astfel de mentalitate, extins la nivelul ntregii societ i britanice, nu e de mirare c timp de secole constitu ionalistii nu au admis nici mcar necesitatea unei enumerri a elementelor care compun libertatea individual. Human Rights Act din 1998 reprezint primul efort de codificare a drepturilor fundamentale de la adoptarea Bill of Rights n 1869. Ceea ce este interesant n cazul acestui act normativ este nu numai faptul c el ncorporeaz expres n dreptul pozitiv britanic Conven ia european a drepturilor omului, dar si faptul c, n baza articolului 3, judectorul este obligat s interpreteze dreptul intern (att legile, ct si common law) n conformitate cu dispozi iile conven iei. n cazul n care acest lucru nu este posibil, judectorul este obligat s fac o declara ie de neconformitate, ceea ce atrage dup sine o modificare a dispozi iei contrare din dreptul intern, indiferent c aceasta este o reglementare secundar sau primar. 3. Parlamentul Apari ia institu iei pe care astzi o numim parlament este de regul plasat n evul mediu, cnd regele dispunea de dou Consilii pentru a guverna regatul : Privy Council, format din consilierii si particulari imputernici i cu conducerea administra iei cotidiene a regatului, si Kings Council sau Common Council, format din reprezentan ii oraselor si domeniilor crora regele le cerea s voteze impozitele. Foarte repede, acesta din urm se va distan a fa de puterea regal si, fapt care ulterior i va asigura caracterul reprezentativ, va forma un corp distinct care, n timp, se va obisnui s guverneze n domeniile de competen a sa, strict limitat de cutum, cu o autonomie care a fcut din el precursorul parlamentului de astzi. Astzi, Parlamentul Marii Britanii este compus din Camera Comunelor si Camera Lorzilor. Camera Comunelor are atribu iile cele mai importante : adopt legile, de ine n exclusivitate competen ele financiare, are competen a de a controla Guvernul si de a pune n discu ie responsabilitatea sa. Ct despre Camera Lorzilor, ea nu mai are dect un rol decorativ, disputele sale cu Camera Comunelor privind votarea anumitor legi putnd fi usor depsite de cea din urm cu un vot n cursul a dou sesiuni succesive, separate de un termen de

minimum un an. Acest parlament dispune de suveranitate legislativ, actele normative pe care le adopt constituind singura form de legisla ie care nu poate fi limitat n aplicarea sa de nici una din celelalte autorit i ale statului (n Marea Britanie neexistnd nc o form de control al constitutionalit ii legilor). Paradoxul const n faptul c tocmai aceast suveranitate parlamentar nu dispune de nici o garan ie constitu ional, ci numai de beneficiul cutumei si al stabilit ii legilor adoptate chiar de parlament. 4. Monarhia Regele este de intorul puterii executive, cel putin teoretic. n practic, ministrii ,,majest ii sale exercit puterea executiv sub conducerea unui prim-ministru care rspunde solidar cu ei pentru toate ac iunile lor, dar nu n fa a suveranului, ci a parlamentului. Astfel, rspunderea suveranului pentru actele ministrilor si nu mai subzist. Oricum, suveranul nu este considerat responsabil, cci ,,the king can do no wrong. Legea nu permite angajarea urmririi penale mpotriva reginei / regelui ca persoan privat. Legea constituional din 1701 a nlocuit principiul primogeniturii masculine n materie de succesiune la tron cu o regul special: n absen a descenden ilor prin esei Anna de Danemarca si ai lui Wilhelm al III-lea, prin esa Sofia si descenden ii si au devenit mostenitorii legitimi ai tronului, cu condi ia ca ei s fi fost protestan i. Regina actual este, prin urmare, descendenta direct a familiei de Hanovra, instituit n 1701. Ceea ce legea nu precizeaz ns sunt atribu iile de care dispune monarhul, reduse tot mai mult de-a lungul timpului. Astfel, monarhia rmne supus regulii fundamentale a neutralit ii politice. ns toate prerogativele monarhului sunt pur nominale, nici una neputnd fi exercitat fr contrasemntura primului-ministru. Chiar si alegerea primuluiministru (o prerogativ important a sefilor de stat n alte ri cu regim parlamentar) nu mai este o competen proprie a monarhului britanic : sistemul bipartit si cel electoral au simplificat totul. Formal, regina mai poate : a) s declare deschise si, respectiv, ncheiate sesiunile parlamentare ; b) s dizolve si s convoace parlamentul ; c) s-l numeasc pe primul-ministru ; d) s-i numeasc pe ministri ; e) s dispun de unele competen e n materie judectoreasc ; f) s acorde titluri onorifice. 5. Primul-ministru si cabinetul su Cabinetul (primul-ministru si ministrii) deriv, n teorie, din puterea suveranului. La nceput, ministrii nu erau nimic altceva dect membrii Consiliului Privat al Coroanei, fr nici o existen colectiv. Dup dinastia german de Hanovra, care ajunge la tron n 1714 si care se dezintereseaz de problemele regatului, ministrii dobndesc importan si, sub autoritatea primului-ministru, se detaseaz de Consiliul Privat al Coroanei. Aceeasi schem este reluat si n privin a responsabilit ii : la nceput ministrii nu rspund dect individual, n fa a parlamentului, pentru actele lor de gestionare a treburilor publice. Este ns o rspundere pur penal, care d nastere unei proceduri de punere sub acuzare de ctre Camera Comunelor (impeachment) si unei judecri de ctre Camera Lorzilor, cu consecin e care pot merge pn la condamnarea ministrilor la pedeapsa capital. Pentru a evita consecin e att de grave pentru persoana lor, ministrii au luat bunul obicei de a demisiona

nainte de a fi acuza i. ncepnd cu 1689 simpla amenin are a unui impeachment i va face pe ministri s se retrag nainte ca procedura s se puna n miscare. Astfel, responsabilitatea penal si individual a posteriori este nlocuit printro responsabilitate politic si colegial a priori. Cabinetul este de acum nainte un organ colegial, solidar, condus de primul-ministru, responsabil politic n fa a parlamentului, dar nu si n fa a regelui. Primul-ministru si Cabinetul sunt ntradevr organele cheie ale puterii. Cabinetul este modest ca numr de persoane, dar cu atribu ii deosebit de importante n cadrul unei echipe guvernamentale foarte numeroase, compus din ministri fr portofoliu, ministri nsrcina i s conduc un departament, secretari si subsecretari de stat, etc. Primul-ministru este cel care si alege ministrii dintre colegii de partid alesi n Camera Comunelor si, uneori, ns foarte rar, dintre Lorzi. El i poate revoca liber. Numrul membrilor variaz n func ie de epoc, ntre 14 si 24 de ministri ; n caz de ostilit i, el poate fi redus la numai 4 sau 5 membri. 6. Sistemul partidelor politice Scrutinul majoritar ntr-un singur tur poate fi considerat, n egal msur, fie cauz, fie efect al celuilalt fenomen ce caracterizeaz peisajul politic britanic : bipartidismul. Timp de mai bine de o sut cincizeci de ani dou partide si-au disputat scena politicii britanice : Whigs si Torries, iar mai apoi succesorii lor, liberalii si conservatorii. Abia la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial se produce o schimbare spectaculoas si apar laburistii. Deja n cursul secolului al XVIII-lea se disting dou grupri de interese : Torries reprezentan ii aristocra iei tradi ionale, cu interese strict funciare, si Whigs - reprezentan ii noii burghezii industriale si comerciale. n secolul al XIX-lea Torries si-au luat numele de conservatori si Whigs pe cel de liberali. La nceputul secolului al XX-lea a luat nastere un nou partid politic, aprut din lupta sindical, care si propune ca scop principal aprarea intereselor muncitorilor. n anul 1906 el particip pentru prima dat la alegeri si ob ine 30 de mandate. Se intituleaz Labour Party si continu s-si sporeasc influen a ntr-att, nct n 1945 reuseste s nlture complet Partidul Liberal din parlament. De atunci, alternan a la putere se face ntre conservatori si laburisti, fr ca celelalte partide politice, de mai mic importan , dar care exist n Marea Britanie, s reuseasc s-i detroneze. 7. Scrutinul Timp de sase secole sistemul constitu ional britanic a evoluat n direc ia votului universal. n 1918 acest lucru a fost n sfrsit realizat, ns numai ncepnd cu vrsta de 21 de ani pentru brba i si 30 de ani pentru femei. De abia n 1969 vrsta limit a fost cobort la 18 ani pentru ambele sexe, cu excluderea de la dreptul de vot a membrilor Camerei Lorzilor, a strinilor, a persoanelor alienate mintal si a persoanelor condamnate pe parcusul ultimilor cinci ani pentru corupie sau practici ilegale n legtur cu alegerile. Eligibilitatea revine oricrei persoane avnd 21 de ani mplini i pn n ziua alegerilor, cu excep ia lorzilor, a prela ilor diferitelor culte, a handicapa ilor mintal si a func ionarilor statului. Procedura electoral, att pentru alegerile generale ct si pentru cele locale, este cuprins n Legea reprezentrii poporului (Peoples Representation Act) din 1949, cu modificrile ulterioare. Contestarea alegerilor este posibil n termen de 12 zile de la numrarea voturilor, prin depunerea unei cereri la un tribunal compus din doi

judectori ai naltei Cur i care si are sediul n circumscrip ia electoral respectiv. innd seama de motivele cererii si de natura contesta iei, tribunalul poate s confirme rezultatele, s le modifice adugnd sau anulnd voturi sau s dispun noi alegeri. La sfrsitul deliberrii, tribunalul trebuie s prezinte concluziile sale Speaker-ului Camerei Comunelor, care ia apoi o decizie n consecin . Sistemul electoral al Marii Britanii rmne unul de referin , att din punct de vedere teoretic, ct si n ceea ce priveste influen a concret pe care o are asupra vie ii politice si statale. Astfel, Marea Britanie este divizat n 651 de circumscrip ii din care se desemneaz cte un membru n Camera Comunelor. Scrutinul se bazeaz pe regula majorit ii simple, uninominale, cu un singur tur ; adic, mandatul revine candidatului care a ob inut cel mai mare numr de voturi n circumscrip ia n care a candidat. Un scrutin considerat foarte dur, dar foarte eficient n ceea ce priveste desemnarea unei majorit i parlamentare eficiente, ntruct a dat aproape ntotdeauna rezultate nete. Sistemul constitu ional al Statelor Unite ale Americii 1. Scurt abordare retrospectiv a sistemului constitu ional american n jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii n partea de est a S.U.A. Majoritatea colonistilor erau englezi, care proveneau din Sco ia, Irlanda si ara Galilor. De asemenea, erau mul i germani n Pensylvania, olandezi n New York si francezi n Louisiana. Unele colonii aveau propriul lor guvern. Altele erau conduse de reprezentan i ai Coroanei britanice. Guvernul britanic le cerea s plteasc impozite care s contribuie la plata cheltuielilor coloniale, dar nu erau consultate n emiterea legilor fiscale. Trupele britanice sta ionate n colonii, n marea lor majoritate, erau cazate n locuin ele colonistilor. n anul 1774, un grup de conductori ai colonistilor s-au ntrunit si au constituit Congresul continental, care l-a informat pe regele Angliei despre convingerea colonistilor c, n calitate de englezi liberi, ar trebui s fie si ei consulta i asupra legilor care i guvernau. Regele si Cabinetul britanic nu au luat n considerare cerin ele colonistilor. Membrii Congresului au considerat aceasta o mare nedreptate si au hotrt s cear independen a fa de Coroana britanica. n anul 1775 au izbucnit lupte ntre trupele Grzii Na ionale din Noua Anglie si solda ii britanici. La 4 iulie 1776 Congresul continental a adoptat Declara ia de independen , elaborat de Thomas Jefferson, fermier si avocat din coloniile Virginia ; acest document a enumerat multe nemul umiri mpotriva regelui si a declarat c din acel moment ,,Coloniile Unite nu mai erau supuse Angliei. La ncheierea pcii, Statele Unite erau, de fapt, un grup de 13 colonii, fiecare avnd propriul su guvern si fiind organizate asemenea unei ri independente. Fiecare colonie si elabora propriile legi si se ocupa de toate problemele interne. n timpul rzboiului, statele au czut de acord s elaboreze un act prin trimiterea de reprezentan i n cadrul Congresului continental. Dup cstigarea rzboiului, Congresul urma s se ocupe numai de problemele pe care statele individuale nu le puteau rezolva singure. El urma s strng bani pentru a plti datoriile de rzboi, s stabileasc un sistem monetar unic si s se ocupe de ncheierea tratatelor cu na iunile strine. n elegerea care a stabilit acest plan de cooperare a fost denumit ,,Articolele Confedera iei. Articolele Confedera iei nu au avut succes, deoarece statele nu cooperau cu

Congresul si nici ntre ele. Cnd Congresul a avut nevoie de bani pentru plata datoriilor fa de Fran a si alte state europene, unele state au refuzat s plteasc contribu ia. Majoritatea americanilor era totusi de acord c trebuiau aduse modificri Articolelor Confedera iei. Congresul Continental a cerut fiecrui stat s trimit delega i la o ntrunire n Philadelphia, orasul n care fusese semnat Declara ia de independen , pentru a discuta modificrile ce trebuiau aduse Articolelor Confedera iei. ntrunirea de la Philadelphia a avut loc pe data de 17 mai 1787 si a fost denumit Conven ia de la Philadelphia. La Conven ie au participat 12 state din cele 134 care au semnat Articolele Confedera iei (lipsea cel mai mic stat, Rhode Island). Conven ia a fost prezidat de George Washington si la aceasta au participat 54 de delega i. n timpul Conven iei, delega ii au creat o nou form de guvernmnt pentru Statele Unite. Aceasta form de guvernmnt a fost cuprins ntr-un document denumit Constitu ia Statelor Unite ale Americii. n timpul elaborrii Constitu iei, delega ii au fost confrunta i cu dou mari temeri, mprtsite de majoritatea americanilor. Prima era aceea c o persoan sau un grup apar innd guvernului central ar putea deveni prea puternic sau ar putea acapara controlul asupra rii, dnd astfel nastere tiraniei. Pentru a preveni acest lucru, delega ii au alctuit o guvernare compus din trei pr i : executiv, legislativ si judectoreasc. Fiecare din aceste trei ramuri avea puteri pe care celelalte dou nu le aveau, crendu-se astfel posibilitatea ca fiecare dintre ele s contrasemneze si s limiteze orice ac iune gresit a celorlalte. A doua temere era aceea c noul guvern central ar putea slbi sau chiar anula posibilitatea guvernului fiecrui stat de a-si rezolva propriile probleme. Pentru a elimina aceast suspiciune, n Constitu ie s-a precizat care sunt puterile guvernului central si care sunt puterile rezervate statelor membre. Astfel, fiecrui stat i era rezervat dreptul de a-si alege propriul su guvern. 2. Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este compus din Camera Reprezentan ilor si Senat. Alegerea sistemului bicameral se datoreaz unor condi ii istorice, statele care au acceptat Constitu ia din anul 1787 convenind asupra unei forme legislative comune, n care s fie reprezentate propor ional cu popula ia lor, dar dorind n acelasi timp s men in ideea egalit ii n drepturi a statelor federa iei. Principalele atribu ii ale Congresului sunt: 1. Reglementeaz impunerea si colectarea taxelor, a impozitelor de orice fel, inclusiv a taxelor vamale, care vor fi uniforme pe ntregul teritoriu. 2. Asigur achitarea datoriilor S.U.A. 3. Asigur aprarea comun si bunstarea general. 4. Ratific mprumuturile efectuate n numele S.U.A. 5. Reglementeaz comerul cu naiunile strine si ntre diferite state membre ale federa iei. 6. Reglementarea uniform a naturalizrii. 7. Reglementarea uniform a falimentului. 8. Reglementeaz emiterea monedei na ionale si a valorii acesteia. 9. Reglementeaz standardele pentru msuri si greut i. 10. Reglementeaz activitatea postei. 11. Reglementeaz dreptul de proprietate intelectual.

12. Reglementeaz nfiin area Cur ilor de rang inferior Cur ii Supreme de Justi ie a S.U.A. 13. Declararea strii de rzboi. 14. Alocarea fondurilor pentru recrutarea si nzestrarea for elor armate. 15. Propune amendamente constitu ionale. 3. Senatul Senatul este compus din 102 senatori, cte doi alesi de fiecare stat, indiferent de popula ia acestuia. Astfel, statul Alaska, care are 407.000 de locuitori, sau statul Haway, care are 895.000 de locuitori, trimite n senatul american tot doi senatori, ca si statul California, care are 22 milioane de locuitori. Aceast solu ie adoptat de Constitu ia S.U.A. are la baz ideea egalit ii n drepturi a statelor participante la federa ie. Puterile exclusive rezervate Senatului sunt urmtoarele : a) Senatul este singurul competent s-si dea acordul cu privire la numirea unor nal i func ionari. n cadrul acestei func ii, Senatul aprob numirile de judectori ai Cur ii Supreme, fcute de Presedintele S.U.A. n fapt, Presedintele uzeaz de prestigiul su si convinge aproape ntotdeauna pe senatori s aprobe numirile fcute de Casa Alb. b) Senatul aprob n exclusivitate acordurile ( executive agreements), adic acordurile, n elegerile sau tratatele ncheiate de Presedintele S.U.A. Se apreciaz c acestea sunt de 15 ori mai numeroase dect cele ncheiate n numele S.U.A. c) Senatul are puterea exclusiv de a judeca punerile sub acuzare ale unor nal i func ionari ai statului, inclusiv a Presedintelui. Este asa-numita procedur impeachment. Hotrrea de punere sub acuzare se ia de ctre Camera Reprezentan ilor cu votul majorit ii simple a membrilor acesteia. Atunci cnd judec punerile sub acuzare, senatul este prezidat de presedintele Cur ii Supreme a S.U.A. Pentru a fi condamnat un nalt func ionar public sau Presedintele S.U.A. este necesar ntrunirea unei majorit i calificate de 2/3 din numrul senatorilor. Sanc iunea const n ndeprtarea din func ie si pierderea dreptului de a de ine sau de a se bucura de orice fel de func ie onorific sau remunerat oficial n S.U.A. Punerea sub acuzare este motivat de svrsirea infrac iunilor de trdare, luare de mit sau a altor infrac iuni foarte grave sau nclcri ale legii. 4. Camera Reprezentan ilor Camera Reprezentan ilor este compus din 435 de membri si 3 reprezentan i ai districtului Washington. Numrul reprezentan ilor nu poate depsi cte unul la 30.000 de locuitori din fiecare stat, dar fiecare stat va avea cel pu in cte un reprezentant. Numrul reprezentan ilor este actualizat din 10 n 10 ani, n urma recensmntului popula iei, si este propor ional cu numrul popula iei fiecrui stat. Camera Reprezentan ilor are puteri care i sunt conferite n exclusivitate : a) aprob cu majoritate simpl punerea sub acuzare a unor nal i func ionari din administraia S.U.A., inclusiv a Presedintelui sau vicepresedintelui S.U.A.; b) elaboreaz n exclusivitate toate proiectele de lege privind stabilirea impozitelor, taxelor si altor contribu ii (Senatul poate doar s propun amendamente). n ceea ce prive te procedura legislativ, cele dou Camere coopereaz ca parteneri egali. 5. Presedintele si vicepresedintele Statelor Unite ale Americii

Constitu ia S.U.A. prevede n art. 2 c ,,puterea executiv va fi executat de Presedintele S.U.A.. Referindu-se la aceast exprimare constitu ional, profesorul american Laurence Tribe arat : ,,Spre deosebire de celelalte ramuri constitu ionale,presedintele este o persoan , precum si o institu ie, el este ales de ctre ntreaga na iune pe care o reprezint si i exprim aspira iile. Presedintele S.U.A. este desemnat prin vot universal indirect de ctre un Colegiu electoral format din mari electori, fiecare stat beneficiind de un numr de delega i egal cu cel al congresmanilor alesi n forul suprem legislativ din partea statului respectiv. Acest colegiu este format din 538 de electori. Congresul constitu ional a imaginat acest sistem deoarece nu a dorit ca presedintele s fie dependent de Congres, ceea ce a fcut s se instituie sistemul electoral pe care l-am men ionat si care este destul de complicat, dar care, n fond, asigur o anumit independen presedintelui, care nu este ales de Congres. Anumite puteri ale Presedintelui sunt consacrate de Constitu ie, altele au rezultat din interpretarea constitu iei dincolo de dispozi iile sale constitu ionale. Practic, interpretarea dispozi iilor constitu ionale poart numele de cutume constitu ionale. Sunt considerate func ii tradi ionale ale Presedintelui cele de: a. sef al satului; b. sef al puterii executive (al guvernului); c. comandant suprem al for elor armate; d. sef al diploma iei; e. sef al partidului care l-a propus candidat la presedin ie. Aceast prerogativ nu nseamn c presedintele ar ocupa o anumit ierarhie n partid, ci este o obliga ie moral a acestuia de a sus ine partidul si de a contribui la sporirea prestigiului si numrului de simpatizan i ai acestuia. Alturi de aceste prerogative tradi ionale, Presedintele si-a asumat n timp si altele, printre care enumerm: 1. coordonator al politicii economice; 2. aprtor al politicii sociale; 3. suport al sistemului federal de guvernmnt; 4. moderator al solu iilor de dezamorsare a unor crize interne si externe; 5. nu rspunde n fa a Congresului si nu poate fi obligat s demisioneze dac are un sprijin minoritar n Camere; 6. nu are dreptul s dizolve Congresul si s procedeze la organizarea unor noi alegeri. n calitatea sa de sef al executivului, presedintele este si sef al Cabinetului, compus din secretari care au calitatea de ministri cu atribu ii de a conduce departamentele administra iei federale n numr de 15, cu un numr de 2.600.000 de agen i. n perioada n care Presedintele este n func ie, vicepresedintele ndeplineste func ia de presedinte al Senatului, dar el nu are dreptul s voteze dect n caz de paritate a voturilor n aceast Camer. 6. Puterea judectoreasc Potrivit art.3 sec iunea 1 din Constitu ia S.U.A., puterea judectoreasc este ncredin at Curii Supreme si unor Cur i inferioare , a cror jurisdic ie a fost stabilit la nivel federal. Constitu ia stabileste puterea Congresului de a nfiin a prin lege cur ile inferioare Cur ii Superioare a S.U.A. n afara Cur ilor federale, constitu ia acord puteri Congresului de a nfiin a Cur i specializate pentru anumite cauze sau pentru anumite domenii de activitate. n ceea ce priveste stabilirea gradelor de jurisdic ie, Curtea Suprem este competent s

judece plngerile mpotriva sentin elor pronun ate de Cur ile nfiin ate de Congres. Trebuie men ionat c puterea judectoreasc federal are atribu ia de a interpreta si ntri for a juridic a Constitu iei ca lege. Temeiul juridic al acestei puteri se ntemeiaz pe principiul separa iei puterilor. n ceea ce priveste independen a si inamovibilitatea judectorilor, acestea se bazeaz pe dispozi iile Constitu iei, potrivit creia ,,judectorii de la Curtea Suprem, precum si cei ai celorlalte cur i si vor men ine posturile n caz de bun comportare. De asemenea, judectorii pot fi pusi sub acuzare si judeca i potrivit procedurii de impeachment, cnd comit anumite fapte. Ei sunt numi i n func ie de Presedinte si confirma i de ctre Senat. n prezent, sistemul Cur ilor federale este compus din urmtoarele jurisdic ii: a. Cur ile de district- 94 de jurisdic ii; b. Cur ile de apel 13 jurisdic ii; c. Cur i de jurisdic ie special; d. Curtea Suprema de Justi ie. Curtea Suprem de Justi ie a S.U.A. este compus din 9 judectori afla i sub coordonarea unui Chief Justice. Acestia sunt numi i pe via de ctre Presedintele S.U.A. si au posibilitatea, de care profit rar, de a se retrage la vrsta de 70 de ani, dac o doresc. 1. Declara ia drepturilor omului (Bill of Rights) Dup ratificarea Constituiei S.U.A. n anul 1789 reprezentan ii unor state au fcut constatarea c n Constitu ie nu se men ioneaz garantarea libert ilor , a drepturilor si privilegiilor cet enilor. Astfel, Constitu iei i-a fost adaugat Declara ia drepturilor omului (Bill of Rights) n anul 1791 care este compus din 10 articole denumite amendamente. Aceast declara ie garanteaz libertatea si drepturile individuale si interzice amestecul guvernului n via a personala a cet enilor. n Declara ia drepturilor omului, americanilor li se garanteaz libertatea de credin , libertatea cuvntului si a presei. Ei au dreptul de a se ntruni n locuri publice, de a protesta mpotriva ac iunilor guvernului si de a cere schimbri. Ei au dreptul s de in arme dac doresc. Declara ia interzice poli iei s re in si s perchezi ioneze o persoan fr motive ntemeiate. De asemenea, ei nu pot perchezi iona locuin a unei persoane fr un mandat din partea unui for judectoresc. Pn n anul 1986, la cele zece amendamente ale Constitu iei au mai fost adugate alte 16. Dintre prevederile acestora men ionam : interzicerea sclaviei, garantarea cet eniei si a tuturor drepturilor , indiferent de ras, acordarea dreptului de vot femeilor si reducerea limitei de vrsta la 18 ani pentru exercitarea dreptului de vot. La ora actual, Constitu ia S.U.A con ine 27 de amendamente, iar proiectul celui de-al 28-lea se afl pe agenda de lucru a Congresului.

Sistemul constitu ional al Fran ei 1. O abordare retrospectiv a evolu iei sistemului constitu ional al Fran ei (aspecte selective) Dorind parc s exprime evolu ia sistemului constitu ional francez, Joseph de Maistre afirm c ,,Exist ntotdeauna n fiecare Constitu ie, ceva care nu poate s fie scris. n istoria Fran ei, perioada 1789 1799 este denumit perioada revolu iei. La data de 17 iunie 1789 starea a treia s-a proclamat Adunare Na ional. La data de 20 iunie 1789 s-a depus jurmntul ,,s nu ne despr im niciodat si s ne ntlnim oriunde mprejurarile o vor cere, pn ce Constitu ia regatului va fi ntocmit si ntrit pe temelii trainice. La 26 august 1789 a fost votat declara ia drepturilor omului si cet eanului. Inspirndu-se n multe puncte din Declara ia american aceasta avea un rsunet universal si inea seama de enormele transformri care se produseser. Absolutismul si privilegiile erau condamnate. Era nscris principiul c orice suveranitate rezid esen ial n na iune. n aceast perspectiv n declara ie este consacrat principiul c ,,oamenii se nasc si rmn liberi si egali n drepturi, iar deosebirile sociale nu pot fi fondate dect pe utilitate comun. nlturarea privilegiilor este consfin it prin egalitatea cet enilor n fa a legii fie cnd aceasta protejeaza fie cnd aceasta pedepseste. Prelund doctrina lui Montesquieu, prin declara ie se afirm c nu posed constitu ie acel stat n care puterea legislativ, puterea executiv si puterea judectoreasc nu sunt separate. mpotriva suveranit ii clerului se proclam libertatea de constiin , libertatea cultelor si libertatea presei. Prima constituie francez a fost Constitu ia din data de 3 septembrie 1791, care men inea monarhia, dar stabilea fundamentarea acesteia pe baze democratice si constitu ionale. n anul 1792 s-au hotrt noi alegeri pentru Conven ia na ional, care s-a ntrunit n prima sedin la data de 21 septembrie 1792. La aceast dat este proclamat republica. Regimul constitu ional al Fran ei a fost reglementat de documentele constitu ionale enumerate mai jos: Constitu ia din data de 24 iunie 1793;

 Constitu ia din data de 22 august 1795; Constitu ia anului VIII din data de 13 decembrie 1799; Carta din data de 4 iunie 1814; Actul constituional la Constitu iile Imperiului din data de 22 aprilie 1815; Carta din data de 18 august 1830; Constitu ia din data de 4 noiembrie 1848; Constitu ia din data de 14 ianuarie 1852; Regimul provizoriu de la 1870 la 1875; Legile constitu ionale din anul 1875; Guvernarea Fran ei ntre 1940-1945; Constitu ia Fran ei din anul 1946; Constitu ia Fran din data de 4 octombrie 1958 n cuprinsul normativ al acesteia pot fi identificate un preambul si 15 titluri. a) Constitu ia din anul 1958 nu con ine o declara ie de drepturi, ci numai un preambul foarte scurt care consfin este c ,,poporul francez proclam solemn atasamentul su la ,,Drepturile omului si la principiile suveranit ii na ionale asa cum sunt ele definite n Declara ia drepturilor omului si cet eanului din anul 1789, confirmate si completate de preambulul Constitu iei din anul 1946. Caracteristicile Republicii franceze sunt proclamate de articolul nti al Legii fundamentale astfel Frana este o republic indivizibil, laic, democratic si social. Ea asigur egalitatea n fa a legii a tuturor cet enilor, fr deosebire de origine, de ras sau de religie. Ea respect toate convingerile. b) Titlul I- Despre suveranitate; c) Titlul II- Presedintele Republicii; d) Titlul III- Guvernul; e) Titlul IV- Parlamentul; f) Titlul V- Raporturile dintre Parlament si Guvern; g) Titlul VI- Despre tratatele si acordurile interna ionale; h) Titlul VII- Consiliul constitu ional; i) Titlul VIII- Autoritatea judiciar; j) Titlul IX- Despre nalta Curte de Justi ie; k) Titlul X- Consiliul economic si social; l) Titlul XI- Despre colectivit ile teritoriale; m) Titlul XII- Despre comunit i; n) Titlul XIII- Despre acordurile de asociere; o) Titlul XIV- Despre revizuire; p) Titlul XV- Dispozi ii tranzitorii. Problema valorii juridice a declara iilor de drepturi si a preambulului, a dat nastere la dezbateri ndelungate dup anul 1958, pn la data de 16 iulie 1971 cnd printr-o decizie a Consiliului Constitu ional a consacrat valoare juridic preambului Constitu iei din anul 1958, recunoscndu-i se valoare constitu ional. 3. Parlamentul francez Parlamentul francez se compune din dou Camere, respectiv Adunarea Na ional si Senatul. Adunarea Na ional se compune din 277 de membri, alesi prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani. Senatul se compune dintr-un numr de 321 de membri, alesi prin sufragiu indirect, pentru

un mandat de 9 ani si asigur reprezentarea colectivit ilor teritoriale ale republicii, precum si reprezentarea francezilor stabili i n afara teritoriului na ional. Cea de a ,,treia Camer, cum este denumit n literatura de specialitate francez, o reprezint Consiliul Economic si Social. Consiliul Economic si Social se compune dintr-un numr de 230 de membri, fiind o adunare consultativ. Prin reprezentarea principalelor activit i economice si sociale, Consiliul favorizeaz colaborarea diferitelor categorii profesionale ntre ele si asigur participarea lor la politica economic si social a Guvernului. La sesizarea Guvernului, Consiliul Economic si Social d aviz consultativ asupra proiectelor de lege, de ordonan sau decret, precum si asupra propunerilor de lege. Trebuie re inut c legea fundamental francez stabileste domeniile rezervate legii si domeniile rezervate principiilor fundamentale stabilite prin lege. Aceste domenii pot fi precizate si completate printr-o lege organic. Pentru celelalte domenii , legea are caracter de reglementare. Ini iativa legislativ apar ine n egal msur Primului-Ministru si membrilor Parlamentului. Senatul francez are o situa ie constitu ional privilegiat n sensul c nu poate fi dizolvat, putnd bloca o propunere de revizuire constitu ional, fiind considerat din acest punct de vedere, unul din garan ii Constitu iei. Reguli comune se refer la statutul membrilor parlamentului, respectiv incompatibilit ile imunit ilor, regimul indemniza iilor, sesiunile ordinare si extraordinare, etc. Organizarea intern si func ionarea fiecrei Adunri se face prin propriul regulament adoptat de Adunarea Na ional si Senat. Principalele atribu ii ale Parlamentului francez pot fi considerate: adoptarea declara iei de rzboi, autorizarea strii de urgen atunci cnd aceasta depseste 12 zile, autorizarea Guvernului de a emite ordonan e, ini iativa legislativ, etc. 4. Presedintele Republicii franceze Organizarea puterilor publice stabilit de Constitu ia Fran ei din anul 1958 acord institu iei presedintelui un caracter de primordialitate, care n literatura de specialitate este motivat de asezarea acestei institu ii n structura normativ a legii fundamentale naintea guvernului si parlamentului. Caracterul de primordialitatea este pus n eviden si de rolul important acordat presedintelui de arbitru n func ionarea normal a puterilor publice. Din aceast perspectiv putem cita discursul rmas celebru, prezentat de generalul De Gaulle n cadrul conferin ei de pres din data de 31 ianuarie 1964, n cadrul creia declara c ,,trebuie s se n eleag clar c autoritatea indivizibil a statului este ncredin at n ntregime presedintelui, de ctre poporul care l-a ales, c nu exist nici o alt autoritate , nici ministerial, nici civil, nici militar, nici judiciar, care s nu fie acordat si men inut de ctre acesta. Primul Presedinte al celei de a-V-a Republici a fost ales prin sufragiu indirect de ctre un colegiu electoral care cuprindea membrii Parlamentului si un anumit numr de reprezentan i ai colectivit ilor locale. Dup reforma constitu ional din anul 1962 care a modificat modul de scrutin pentru alegerea presedintelui Republicii, acesta este ales prin sufragiu universal direct. Dintre puterile presedintelui putem enumera: numirea Primului - Ministru, dreptul de a adresa Parlamentului mesaje, numirea presedintelui si a membrilor Consiliului Constitu ional, conducerea rela iilor interna ionale, calitatea de

comandant al armatei, etc. n raporturile cu justi ia, presedintele Republicii are dreptul de gra iere, este garantul independen ei autorit ilor judectoresti, prezideaz Consiliul Superior al Magistraturii. 5. Guvernul francez Guvernul francez apar ine puterii executive. Fran a a adoptat solu ia constitu ionala a unui executiv dual format din seful statului. Presedintele si Guvernul. ntr-o ordine atipic si Guvernul este reglementat de legea fundamental francez naintea parlamentului. n doctrina de specialitate francez, cea de a V - a Republic este denumit ,,republica semipreziden ial. Forma dual a executivului sugereaz a fi de inspira ie englez. n sens restrns, Guvernul este organul executiv compus din Primul-Ministru si din ministri. Numirea Primului-Ministru reprezint o prerogativ constitu ional a presedintelui republicii. n ceea ce priveste ministrii, acestia sunt numi i de presedinte la propunerea Primului-Ministru. Guvernul se ntruneste n Consiliul de Ministri, prezidat de Primul-Ministru. Guvernul cuprinde pe lng ministri si ministrii de stat, ministri delega i pe lng Primul-Ministru si secretari de stat. Func iile ministeriale sunt incompatibile cu func iile profesionale private si cu alte func ii publice. Primul-Ministru, dup deliberarea Consiliului de Ministri, angajeaz n fasa Adunrii Na ionale rspunderea Guvernului cu privire la propriul su program sau cu privire la o declara ie de politic general. Adunarea Na ional poate pune n discuie rspunderea Guvernului prin votarea unei mo iuni de cenzur. De asemenea, Primul-Ministru are posibilitatea de a solicita Senatului aprobarea unei declara ii de politic general. Ini iativa legislativ apar ine n egal msur Primului-Ministru si membrilor parlamentului. Pn la revizuirea constitu ional din data de 19 iulie 1993, competen a de a judeca actele ndeplinite de ministri n exercitarea func iilor acestora revenea naltei Cur i de Justi ie. Dup revizuirea men ionat, membrii Guvernului rspund penal pentru actele ndeplinite n exerci iul func iei acestora si calificate drept crime sau delicte n fa a Cur ii de Justi ie a Republicii. Aceasta este o jurisdic ie special compus din 15 judectori: 12 parlamentari desemna i paritar de Senat si Adunarea Na ional si 3 judectori de la Curtea de Casa ie. 6. Puterea judectoreasc Puterea judectoreasc n Fran a este structurat astfel: nalta Curte de Justi ie; Consiliul Superior al Magistraturii; Curtea de Casa ie; Cur i de Apel; Tribunale; Parchetele de pe lng Cur i si Tribunale. Referitor la structura puterii judectoresti ne vom limita s prezentam selectiv Consiliul Superior al Magistraturii si nalta Curte de Justi ie. a) Consiliul Superior al Magistraturii Consiliul Superior al Magistraturii este compus din 9 membri desemna i de Presedintele Republicii n condi iile urmtoare: trei membri de la Curtea de Casa ie, dintre care un avocat general; trei membri de la Cur i si Tribunale; un consilier de stat ales de o list de trei nume stabilit de adunarea general a Consiliului de Stat;

 dou personalit i care nu apar in magistraturii si sunt alesi pe criteriul competen ei. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi pentru un mandat de 4 ani. Dintre atribu iile Consiliului Superior al Magistraturii men ionm: nominalizarea magistra ilor n func ii; hotrri n materie disciplinar; exercitarea dreptului de gra iere. b) nalta Curte de Justi ie nalta Curte de Justi ie se compune din 24 de judectori titulari. Dup fiecare alegere, n termen de o lun de la prima ntrunire Adunarea Na ionala alege 12 judectori titulari si 6 judectori suplean i. De asemenea, dup o nou alegere a Senatului, n termen de o lun de la prima ntrunire a acestei camere, alege 12 judectori titulari si 6 judectori suplean i.

Sistemul constitu ional al Republicii Federale a Germaniei I. Structura Legii fundamentale a Republicii Federale a Germaniei din 23 mai 1949, astfel cum a fost amendat de Tratatul de Unificare din 31 august 1990 si de Statutul Federal din 23 septembrie 1990 Din analiza sistematic a legii fundamentale a Germaniei rezult c aceasta este structurat pe un Preambul, 11 capitole, 146 de articole si o Anex. I. 1. Preambulul cuprinde principiile fundamentale care au stat la baza adoptrii acestei Constitu ii: a. Constient de rspunderea sa n fa a lui Dumnezeu si a oamenilor si nsufle it de voin a de a servi pacea n lume ca membru cu drepturi egale ntro Europ unit, poporul german, n virtutea puterii sale constitu ionale, a adoptat aceast Lege fundamental; b. Germanii din landurile Baden-Wuerttemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hesse, Lower Saxony, Mecklenburg-Western Pomerania, North- Rhine-Weststphalia, Rhineland-Paltinate, Saarland, Saxony, Saxony-Anhalt, Schleswig- Holstein, and Thuringia au realizat prin liber autodeterminare unitatea si libertatea Germaniei. c. Prin aceasta, Legea fundamental este aplicabil ntregului popor german. I. 2. Cele 11 capitole sunt urmtoarele: - Capitolul I Drepturile fundamentale (art. 1 art. 19); - Capitolul II Federa ia si Landurile (art. 20 art. 37); - Capitolul III Bundestag ul (art.. 38 art. 49); - Capitolul IV Bundesrat ul (Consiliul Federal art. 50 art. 53); - Capitolul V Presedintele federal (art. 54 art. 61); - Capitolul VI Guvernul federal (art. 62 art. 69); - Capitolul VII Puterile legislative ale federa iei (art. 70 art. 82); - Capitolul VIII Executarea legilor federale si Administrarea federal (art. 83 art. 91);

- Capitolul IX Administrarea justi iei (art. 92 art. 104); - Capitolul X Finan ele (art. 104 a art. 115); - Capitolul XI Dispozi ii tranzitorii si finale (art. 116 art. 146); I. 3. Anex: potrivit art. 140 din Legea fundamental sunt men inute n vigoare art. 136, art. 137, art. 138, art. 139 si art. 141 din Sec iunea Religia si Asocia iile religioase ale Constitu iei Germaniei din 11 august 1919 Constitu ia de la Weimar. II. Drepturile fundamentale - Articolul 1 Protec ia demnit ii umane; - Articolul 2 Drepturile libert ii; - Articolul 3 Egalitatea n fa a legii; - Articolul 4 Libertatea religioas, de constiin si de credin ; - Articolul 5 Libertatea de exprimare; - Articolul 6 Cstoria si familia; - Articolul 7 Educa ia; - Articolul 8 Libertatea de ntrunire; - Articolul 9 Libertatea de asociere; - Articolul 10 Secretul coresponden ei, al postei si al telecomunica iilor; - Articolul 11 Libertatea de circula ie; - Articolul 12 Dreptul de a alege o ocupa ie, interzicerea muncii for ate; - Articolul 12 a Obligarea la serviciul militar si la alte servicii; - Articolul 13 Inviolabilitatea domiciliului; - Articolul 14 Proprietatea, dreptul la mostenire, exproprierea; - Articolul 15 Socializarea; - Articolul 16 Pierderea cet eniei, extrdarea, dreptul de azil; - Articolul 17 Dreptul de peti ionare; - Articolul 17 a Restrngerea drepturilor fundamentale individuale prin lege, adoptat pentru scopuri de aprare si privind serviciul alternativ; - Articolul 18 Pierderea drepturilor fundamentale; - Articolul 19 Restrngerea drepturilor fundamentale. III. Bundestag - ul Membrii Bundestag - ului german sunt alesi prin sufragiu universal, direct, liber, egal si secret pentru un mandat de patru ani. Bundestag ul este compus din 669 de membri, dintre care 328 sunt alesi prin scrutin uninominal n colegii uninominale, iar 328 sunt alesi prin scrutin de list, list ntocmit de partidele politice la nivelul landurilor sau al statului federal la care se adaug 13 mandate suplimentare. Ei sunt reprezentan i al ntregului popor german si nu sunt lega i de ordine si instruc iuni, ci sunt supusi numai constiin ei lor. Bundestag - ul se ntruneste cel mai trziu n a treizecea zi dup alegeri. Validarea alegerilor este de resortul Bundestag ului, el hotrste dac un deputat si - a pierdut locul n Camer. mpotriva hotrrii Bundestag ului se poate face contesta ie la Tribunalul Constitu ional Federal. Bundestag ul alege dintre membrii si presedintele, vicepresedin ii si secretarii. Acesta adopt propriul regulament. Sedin ele Bundestag lui sunt publice, dar la propunerea a 1/10 din numrul membrilor si sau la propunerea Guvernului federal sedin ele se pot desfsura cu usile nchise, dac propunerea este adoptat cu o majoritate de dou treimi din numrul total al membrilor Camerei. Bundestag ul si comisiile sale pot cere prezen a oricrui membru al Guvernului federal. De asemenea, membrii Bundesrat ului(Consiliul Federal) si ai Guvernului federal, precum si delega ii acestora au acces la

toate sedin ele Camerei si ale Comisiilor sale. Acestia trebuie s fie asculta i oricnd. Legea fundamental nominalizeaz nfiin area urmtoarelor Comisii ale acestei Camere: Comisii de anchet, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru aprare, Comisarul pentru aprare al Bundestag - ului si Comisia pentru peti ii. Membrii Bundestag lui se bucur de protec ie mpotriva rspunderii judiciare, disciplinare sau de orice alt rspundere si de imunitate. Un membru al Bundestag ului nu poate fi niciodat urmrit n instan ori supus unei ac iuni disciplinare sau oricrei chemri n responsabilitate, n afara Bundestag ului pentru voturile exprimate sau a unei declara ii fcute de acesta n Bundestag sau n una din Comisiile sale. Aceast protec ie nu se aplic pentru insultele defimtoare. De asemenea, un membru al Bundestag ului se bucur de imunitate, n sensul c poate fi tras la rspundere sau arestat pentru comiterea unei infrac iuni numai cu ncuviin area Bundestag ului, n afara cazului de infrac iune flagrant sau n cursul zilei urmtoare comiterii faptei. ncuviin area Bundestag ului este de asemenea, necesar pentru orice alt restrngere a libert ii personale a unui membru al acestuia sau pentru ini ierea procedurii mpotriva unui membru al Bundestag ului n temeiul art. 18 din Legea fundamental.