Munca suplimentara SECTIUNEA 2: Munca suplimentara

Art. 120
(1) Munca prestata n afara duratei normale a timpului de munca saptamnal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori nlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 121

(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz. (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori nlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 122
(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite n urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. (2) n aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) n perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate n urmatoarele 12 luni.

Art. 123
(1) n cazul n care compensarea prin ore libere platite nu este posibila n termenul prevazut de art. 122 alin. (1) n luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat n conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, n cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Concediile SECTIUNEA 2: Concediile pentru formare profesionala Art. 154 (1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala. (2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata. Art. 155 (1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa. (2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii. Art. 156 (1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie naintata angajatorului cu cel putin o luna nainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de ncepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala. (2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate realiza si fractionat n cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor de absolvire a unor forme de nvatamnt sau pentru sustinerea examenelor de promovare n anul urmator n cadrul institutiilor de nvatamnt superior, cu respectarea conditiilor stabilite la alin. (1). Art. 157 (1) n cazul n care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesionala n conditiile prevazute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pna la 10 zile lucratoare sau de pna la 80 de ore. (2) n situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi stabilita conform art. 150. (3) Perioada n care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la alin. (1) se stabileste de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu platit pentru formare profesionala va fi naintata angajatorului n conditiile prevazute la art. 156 alin. (1). Art. 158

Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva n ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele dect salariul.

Salarizarea CAPITOLUL II: Salariul de baza minim brut pe tara garantat n plata Art. 164 (1) Salariul de baza minim brut pe tara garantat n plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarre a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. n cazul n care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. (2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara. (3) Angajatorul este obligat sa garanteze n plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Aceste dispozitii se aplica si n cazul n care salariatul este prezent la lucru, n cadrul programului, dar nu poate sa si desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu exceptia grevei. (4) Salariul de baza minim brut pe tara garantat n plata este adus la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului.

Raspunderea juridical
CAPITOLUL II: Raspunderea disciplinara Art. 247 (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avnd dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cte ori constata ca acestia au savrsit o abatere disciplinara. (2) Abaterea disciplinara este o fapta n legatura cu munca si care consta ntr-o actiune sau inactiune savrsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a ncalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Art. 248 (1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul n cazul n care salariatul savrseste o abatere disciplinara sunt: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei n care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. (2) n cazul n care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta. (3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept n termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara n acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa n forma scrisa. Art. 249 (1) Amenzile disciplinare sunt interzise. (2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune. Art. 250 Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila n raport cu gravitatea abaterii disciplinare savrsite de salariat, avndu-se n vedere urmatoarele: a) mprejurarile n care fapta a fost savrsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare;

d) comportarea generala n serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. Art. 251 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai nainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) n vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat n scris de persoana mputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizndu-se obiectul, data, ora si locul ntrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta n conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. (4) n cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile n favoarea sa si sa ofere persoanei mputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este. Art. 252 (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa n forma scrisa, n termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savrsirea abaterii disciplinare, dar nu mai trziu de 6 luni de la data savrsirii faptei. (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, n decizie se cuprind n mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost ncalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost nlaturate apararile formulate de salariat n timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, n conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept n baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul n care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. (3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului n cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. (4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, n caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta. (5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente

n termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.