Sunteți pe pagina 1din 11

Ce este xerodermia?

Tegumentul uscat este o manifestare cutanata foarte frecventa care de obicei se inrautateste in anotimpul rece atunci cand nivelul umiditatii atmosferice este scazut. Poate aparea la toate varstele si la persoane cu sau fara alte probleme dermatologice. Toata lumea cunoaste intr-un anumit grad aspectul tegumentelor uscate. Pliurile cutanate devin mai evidente, pielea capata un caracter rugos si are un aspect tocit si solzos. In stadii mai avansate poate aparea un aspect de plasa de peste asemanator liniilor de spartura ale unui vas de portelan. Pielea uscata apare mai ales la nivelul bratelor si picioarelor, dar poate afecta si trunchiul. In limbaj dermatologic piele uscata poarta numele de xerodermie. Cauze Pentru a intelege ce se intampla trebuie sa stiti ca pielea este formata din mai multe straturi acoperite de unul superficial, impermeabil care previne pierderea apei prin evaporare din straturile inferioare. Apa este o componenta foarte importanta a pielii ce ii confera elasticitate si prospetime, o mentine fina, neteda si cu aspect sanatos. Stratul exterior, ce se comporta ca o folie de plastic impermeabila, are aproximativ aceeasi grosime pe toata suprafata corpului si se numeste strat cornos. Este stratul care se descuameaza dupa bronz. Aceasta componenta externa a pielii este formata din celule moarte asezate pe un strat lipidic secretat de celulele din zonele mai profunde. Componenta lipidica previne evaporarea apei si in plus reprezinta o bariera pentru diferite substante iritante si germeni care altfel ar putea patrunde in organism. Pielea uscata este consecinta unei proaste functionari a stratului cornos. Asa se intampla cand lipidele protectoare din stratul cornos se distrug sau nu mai sunt produse si apa din piele se pierde in lipsa acestei bariere hidrofobe (nu permite trecerea apei prin ea). Expunerea la diferite chimicale, procesul normal de imbatranire si anumite boli de piele sunt cauze ale degradarii lipidelor din epiderm. Pe masura ce pierde apa, pielea isi diminua elasticitatea si tinde sa se contracte, urmarea fiind aparitia unor fisuri ce expun zonele profunde la substantele nocive si germenii din mediu. Complicatii In primul rand pielea uscata produce frecvent prurit (mancarime), care uneori poate fi sever, perturband somnul sau activitatile zilnice. Gratajul, adica frecarea zonelor pruriginoase, duce la formarea de piele groasa si aspra (lichenificare). Pielea uscata si ingrosata poate crapa, mai ales in zonele supuse microtraumatismelor cronice precum mainile sau picioarele, provocand fisuri dureroase. Uneori pielea lezata se poate inflama si deveni rosie, rezultatul fiind dermatita. Aparitia unor cruste galbene indica dezvoltarea unei infectii bacteriene. Acesta necesita tratament antibiotic prescris de medicul dermatolog. Formele grave de piele uscata (xeroza) pot fi prezente in cadrul unor boli genetice precum dermatita atopica sau ihtioza. In plus, persoanele cu dezechilibre hormonale precum hipotiroidismul pot acuza deasemenea tegumente uscate (in aceasta situatie mai sunt si alte semne care insotesc pielea uscata prin care medicul recunoaste afectiunea tiroidei).

Ce este scabia sau raia? Scabia este o infectie a pielii produsa de un parazit cunoscut sub numele de Sarcoptes

scabie. Femelele parazitului sunt atrase de mirosul si caldura emanata de corpul uman si se depoziteaza in pliurile pielii. Dupa crearea unor santuri ( galerii) in piele, femala depune ouale in aceste santuri si moare. Cand aceste oua se matureaza, noi paraziti incep sa se raspandeasca pe piele si inteapa pielea pentru a se hrani, ceea ce provoaca mancarimi intense. Scabia poate afecta persoanele de toate varstele si din toate categoriile sociale. Chiar si persoanele cu o buna igiena personala pot contacta boala. Persoanele care locuiesc in colectivitati - cum ar fi copiii din centrele de ingrijire sau gradinite, elevii din internate si batranii din casele de ingrijire - au un risc crescut de contactare a scabiei. Cum se transmite scabia? Scabia este o afectiune contagioasa a pielii care se transmite prin contact apropiat, intim, ca si dormitul in acelasi pat sau atingerea unei persoane cu scabie. Scabia este transmisa indeosebi prin contact uman direct, cea mai frecventa cale de contaminare fiind cea familiala sau cu ocazia raporturilor sexuale. Infestarea se face si indirect prin contactul cu hainele sau cu lenjeria de pat ale persoanei parazitate. Aceasta boala este cauzata de un acarian de mici dimensiuni. Femela depune in cele cateva saptamani de viata 40-50 de oua la capatul santului sapat si apoi moare. Larvele apar dupa 3-4 zile si parasesc santul. Aceste larve se deplaseaza pe suprafata pielii si devin adulti in 14-17 zile. Acest ciclu continua pana cand acarienii sunt distrusi. In afara corpului uman parazitul adult nu traieste mai mult de 48-72 de ore la temperatura mediului ambiant, in schimb ouale rezista in medie 10 zile. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre expunerea la acarian si aparitia simptomelor) a scabiei este in medie de 14 zile, putand dura pana la 6-8 saptamani, perioada in care pacientul este contagios. Parazitul care determina scabia poate infecta de asemenea animalele (cainii si pisicile). Cu toate acestea acarianul care infecteaza animalele nu este acelasi cu acarianul care infecteaza oamenii. Oamenii care vin in contact cu animalele infectate este putin probabil sa dezvolte scabie, deoarece acesti acarieni in general mor repede, imediat ce parasesc gazda lor de origine animala. Persoanele in varsta, cu sistem imunitar slabit , cu boli neurologice sau endocrinologice pot fi mai sensibili la o forma severa de scabie cunoscuta sub numele de scabie norvegiana sau crustoasa. Este o forma de scabie care se manifesta sub forma unor cruste groase acoperite de scuame, dispuse pe maini, picioare, coate, umeri, pielea capului. Sub cruste se gaseste o mare cantitate de paraziti. Cum se manifesta clinic scabia? Pruritul (mancarimea) intens este cel mai frecvent simptom asociat cu scabia. Aceasta mancarime tinde sa se agraveze dupa o baie fierbinte si pe timpul noptii. Uneori pruritul este foarte intens mai ales la copii si la varstnici. Pruritul se instaleaza dupa aproximativ 8 zile de la infectare. Cand acarianul sapa santuri in piele traseaza pe piele o linie caracteristica subtire, neregulata, ondulata,usor proeminent deasupra pielii, rosie sau inchisa la culoare, care arata ca si cum ar fi trasata cu creionul. Veziculele perlate apar ca mici ridicaturi cu continut lichid clar, localizate la nivelul spatiilor dintre degetele de la maini, iar la copii si pe talpi. Pacientul cu scabie prezinta la nivelul pielii papule ( leziune a pielii, fara continut lichidian, usor proeminenta, cu un diametru mai mic de 5 milimetri si de culoare variabila) , vezicule

(leziune cu continut lichid, sub 5 mm) si leziuni datorate gratajului (scarpinatului) a caror extindere este in functie de gradul si durata infestarii si igiena personala. Acarianul poate infecta orice regiune a pielii unui pacient, dar tinde sa prefere anumite regiuni cum ar fi intre degetele de la mana, subrat (in axila) , pe partea exterioara a cotului si in plica cotului , in jurul taliei si ombilicului ,pe fese ,in jurul sfarcurilor, linia sutienului sau sub san, pe partile laterale a sanilor , pe organele genitale (la barbati), iar la copii palmele si talpile. Frecvent acarieni se pot cantona sub unghii, precum si pe pielea din jurul inelelor, bratarilor si ceasului. Care sunt complicatiile scabiei? Gratajul (scarpinatul) viguros pot rupe pielea si permite aparitia suprainfectiilor bacteriene, cum ar fi impetigo. Impetigo este o infectie a pielii, care determina aparitia unor vezicule rosii care se pot sparge, secreta lichid si dezvolta o crusta galbena maronie. Impetigo este determinat de doua tipuri de bacterii: streptococul sau stafilococul si este la randul sau foarte contagioasa. O alta posibila complicatie este foliculita, adica inflamatia foliculilor pilosi, datorata tot pruritului intens. Scabia poate deveni o problema persistenta si foarte raspandita la anumite persoane, in special cele cu un sistem imunitar slabit, cum ar fi persoanele cu HIV sau leucemie cronica. O forma mai severe de scabie care apare la persoanele cu imunitate scazuta, cu boli neurologice si endocrinologice se numeste scabia norvegiana sau crustoasa. Acest tip de scabie se manifesta prin cruste groase si acopera zone mari ale corpului. Scabia crustoasa este o forma foarte contagioasa si poate fi greu de tratat.

Ce este vitiligo? Vitiligo este o afectiune cronica a pielii caracterizata prin aparitia unor pete albe cu contur precis pe diferite parti ale corpului. Aceste pete sunt depigmentate datorita distrugerii melanocitelor celulele responsabile pentru pigmentarea pielii. Depigmentarea poate fi mai mult sau mai putin importanta, iar zonele afectate au marimi variabile. Originea bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca este vorba de o boala autoimuna in care anticorpii produsi de organism ataca si distrug propriile melanocite. Vitiligo apare mai intai sub forma unor pete mici depigmentate, care se extind si cresc in dimensiuni odata cu trecerea timpului. Aceste modificari ale pielii determina la pacienti aparitia starilor de stres si anxietate, datorita aspectului sau inestetic. Vitiligo afecteaza 1% - 2% din populatie si survine in general inaintea varstei de 20 ani (la 50% din persoanele afectate). Poate afecta copiii de orice rasa sau orice grup etnic. Este afectata pielea de pe spatele mainilor, a fetei si a axilelor. Vitiligo poate aparea la ambele sexe, din copilaria tarzie (de la 9 la 12 ani) pana la adultii de varsta medie. Cauze Originea bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca este vorba de o boala autoimuna in care anticorpii produsi de organism ataca si distrug propriile melanocite celule responsabile pentru pigmentarea pielii.

Ereditatea poate fi un factor favorizant, datorita incidentei crescute a bolii in cadrul unei familii. La unele persoane, se pare un eveniment (arsura solara, un soc emotional sau un stres puternic) a dus la declansarea bolii. Totusi, nu s-a demonstrat ca unul din acesti factori constituie cauze ale vitiligo. In general, vitiligo este asociat cu o alta boala: - afectiuni tiroidiene observate in 30% din cazuri - boli ce antreneaza o insuficienta suprarenala insuficienta a secretiei glandelor suprarenale - boala lui Biermer (anemia pernicioasa, determinata de o carenta in vitamina B12) - pelada boala a pielii caracterizata prin caderea parului pe anumite portiuni Factori de risc - bolile autoimune hipotiroidie sau hipertiroidie (in forma lor autoimuna), boala Addison, anemia pernicioasa sau diabetul de tip 1 cresc riscul de aparitie a bolii - antecedentele familiale de vitiligo observate in 30% din cazuri - loviturile, taieturile, arsurile solare sau contactul cu anumite produse chimice (fenoli utilizati in fotografie sau in vopselele pentru par) - un soc emotional sau un stres puternic Manifestari clinice Principalul semn al bolii il constituie aparitia pe piele a unor pete albe cu contur bine definit. Desi orice regiune a corpului poate fi afectata de vitiligo, depigmentarea se produce in special: Zone expuse soarelui: maini, picioare, fata, zona superioara a pieptului. In jurul ochilor, narilor, gurii, mameloanelor, ombilicului, organelor genitale. Axila si zona inghinala In jurul cicatricilor provocate de taieturi, zgarieturi, arsuri. In jurul alunitelor. Pe membrana coroida membrana care hraneste globul ocular. Zone ale scalpului, ceea ce duce si la aparitia suvitelor grizonate sau la albire preamatura. Aceste zone pot fi afectate mai mult sau mai putin, insa s-a observat ca aceasta afectiune are anumite pattern-uri de aparitie: Focala: depigmentarile apar intr-o singura zona a corpului ( in acest caz afectiunea s-a oprit din evolutie, dar in urma unor socuri psihice poate generaliza) Simetrica: depigmentarile sunt dispuse in oglinda pe ambele parti ale corpului Asimerica: depigmentarile sunt dispuse aleator pe ambele parti ale corpului Generalizata: depigmentari in zone multiple de pe suprafata corpului Ce este ulcerul de gamba? Ulcerul de gamba reprezinta o pierdere de substanta dermohipodermica, situata sub nivelul genunchilor sau la nivelul labei piciorului,, cu evolutie prelungita, fara tendinta spontana la vindecare, insotita sau nu de modificari cutanate periulceroase, depinzand de etiologia leziunii. Ulcerul de gamba consta dintr-o ulceratie tumefiata sau un crater, cu expunerea tesutului subiacent. Pot fi de forme, marimi si culori diferite.

Este afectiune "de frontiera", de importanta pluridisciplinara interesand medicina interna, dermatologia, chirurgia, pediatria, balneo-fizioterapia. Cauze 95% sunt de cauza vasculara, din care - 70%venoase(varicoase sau posttrombotice)si arteriale - 30% (artropatia cronica obliteranta, trombangeita obliteranta, ocluzia arteriala acuta) 5% sunt de cauze nevasculare: infectioase, neuropatice, hematologice, disglobulinemice, traumatice. Cum apare? Ulcerul venos de gamba apare datorita presiunii sanguine crescuta (hipertensiune) de la nivelul venelor gambelor, putand determina extravazarea fluidului la acel nivel. Fluidul determina tumefiere si distrugerea tegumentelor, ce devin inflamate si subtiate, putandu-se rupe si forma o ulceratie. Presiunea sanguina crescuta de la nivelul membrelor inferioare, poate aparea datorita sangelui care nu circula adecvat la acel nivel, cunoscut ca si insuficienta venoasa. Poate fi de asemenea consecinta deficientei pompei musculare, ce previne fluxul sanguin normal. La nivelul venelor membrelor inferioare, presiunea sanguina este mentinuta in limite normale cu ajutorul unei pompe de la nivelul musculaturii, care are rolul de a propulsa sangele in momentul miscarii, si prin intermediul valvelor de la nivelul venelor. Aceste valve previn intoarcerea sangelui (cunoscut ca si reflux venos), asigurand miscarea sangelui de-a lungul venelor si mentinerea unei presiuni sanguine scazuta. Cu toate acestea, daca fie valvele venoase, fie pompa musculara, sunt deficitare, presiunea sanguina va creste, putand astfel aparea ulcerul venos. Factori de risc Imbatranirea. Membrii din familie cu probleme venoase sau nascuti cu valve venoase slabe Schimbari hormonale. Acestea apar in timpul pubertatii, sarcinii si menopauzei. Pastilele anticonceptionale si alte medicamente continand estrogeni si progesteron cresc riscul varicozei sau telangiectaziilor. Sarcina. In timpul sarcinii este o crestere uriasa a cantitatii de sange din corp. Aceasta determina marirea venelor. Marirea uterului pune deasemenea presiune pe vene. Varicele se diminueaza dupa trei luni de la nastere. Un numar crescut de vene anormale apar de obicei cu fiecare sarcina. Obezitatea, rani la picioare, si alte lucruri care slabesc valvele venelor. Sexul. Femeile sunt mult mai predispuse decat barbatii sa sufere de aceasta boala. Schimbarile hormonale din timpul sarcinii, premenstruatia sau menopauza pot fi factori favorizanti. Hormonii feminini tind sa relaxeze peretii venei. Terapia cu hormoni de substitutie sau pastilele anticonceptionale pot creste riscul varicelor. Statul prelungit in picioare nu-i permite sangelui sa circule la fel de bine daca se mentine aceeasi pozitie perioade lungi.

Manifestari clinice Ulcerul venos de gamba consta intr-o zona cu pierdere de substanta dermo-epidermica (o gaura) si din tesutul subiacent expus. Ulcerul venos poate fi insotit de urmatoarele: gambe tumefiate ce sunt pline de lichid, edem care mentine forma degetelor cu care se efectueaza o presiune (edem depresibil) depigmentarea si colorarea tegumentelor perilezionale (se mai numeste si hiperpigmentare) tegumente cartonate in jurul ulcerului, determinand aparitia senzatiei de rigiditate si adoptand forma unei sticle de sampanie (cunoscuta ca si lipodermatoscleroza) zone mici, fine de tegument depigmentat, ce pot contine mici puncte rosii (cunoscuta ca si atrofia alba). Simptomele asociate unui ulcer venos sunt determinate de circulatia deficitara de la nivelul venelor. Aceasta este cunoscuta ca si insuficienta venoasa cronica, ce poate produce: Senzatie de greutate sau durere in picioare, caldura, muschi durerosi si umflati in partea de jos a picioarelor. Simptomele se pot inrautati dupa o perioada lunga de stat in picioare sau jos. Schimbari ale culorii pielii , uscaciune, subtierea pielii, inflamatie sau sangerare dupa un accident minor. Mancarimi. Ce este psoriazisul? Psoriazisul este o boala cronica de piele, caracterizata prin aparitia unor placi rosii, bine delimitate, ce contin scuame si sunt localizate pe diferite portiuni ale corpului. Scuamele sunt groase, de culoare alb- sidefii, aderente la piele si usor detasabile, sub forma unor lamele. Boala se intalneste la aproximativ 2- 3% din populatie. Psoriazisul afecteaza cu precadere anumite zone ale corpului, printre care: scalpul, coatele, genunchii si spatele. Mai rar, axilele, palmele si plantele (talpile) sunt atinse. In 50% din cazuri, psoriazisul se poate localiza la nivelul unghiilor, care se ingroasa si se decojesc, devenind verzui. Cauze Nu se cunoaste etiologia exacta a psoriazisului. Majoritatea specialistilor sustin ca afectiunea are determinism genetic (este mostenita). Aproximativ o treime dintre persoanele cu psoriazis au cel putin un membru al familiei (rude de sange) cu aceasta boala. In orice caz, nu este clar daca factorii genetici actioneaza singuri in determinarea bolii sau daca exista si alti factori personali sau de mediu care au si ei un rol in declansarea bolii. Psoriazisul nu este o boala infecto-contagioasa, astfel ca nu poate fi transmisa de la o persoana la alta. Specialistii cred ca factorii imunologici (sistemul imun) au un rol in aparitia psoriazisului, dat fiind faptul ca in aceasta boala se pot evidentia in straturile anormale ale pielii (placi hipercheratozice) un numar mare de leucocite (celule sanghine albe, cu rol in medierea raspunsului imun). Un alt argument pentru etiologia de natura imuna a bolii este faptul ca afectiunea raspunde la tratamentul imunosupresiv (care inhiba sistemul imun).

Factori de risc predispozitia genetica la peste o treime din pacienti, unul sau mai multi membri ai familiei sufera de asemenea de psoriazis. Daca unul dintre parinti prezinta aceasta afectiune, riscul pentru copil variaza intre 5 si 10%. reactiile imunologice fata de o alta boala (varicela) reactia fata de un medicament (litiu, beta-blocante) sau un vaccin o infectie sistemica (faringita sau angina streptococica) stresul leziunile cutanate clima uscata expunerea prelungita la radiatiile solare sau la unele substante chimice (dezinfectanti, diluanti de vopsea) consumul excesiv de alcool Semne si simptome In functie de aspectul si de localizarea placilor, pot fi definite mai multe tipuri de psoriazis. Forma cea mai frecventa este psoriazisul vulgar. Alte forme sunt psoriazisul gutat (in picatura), inversat, eritrodermic si pustulos. Psoriazisul vulgar este caracterizat prin prezenta unor placi rosii, bine delimitate, rotunde sau ovale, acoperite de cruste groase, albe, care se descuameaza. Sunt localizate in general pe coate, genunchi, scalp si fese. Psoriazisul gutat se manifesta prin aparitia brusca a unor placi cu diametrul de 0,5 -1,5 mm, in special pe trunchi, la copii si adultii tineri. Aceasta forma de psoriazis este cauzata de medicamente sau de o alta boala (de exemplu, faringita streptococica) Psoriazisul inversat placile apar in interiorul articulatiilor (in regiunea axilara, inghinala, in apropierea organelor genitale) si sunt mai mult umede decat uscate, iar uneori devin dureroase deoarece sunt supuse frictiunii. Psoriazisul eritrodermic se caracterizeaza prin aparitia progresiva sau subita a unui eritem difuz (aproape toata suprafata pielii este rosie si inflamata), iar placile psoriatice sunt mai putin proeminente sau chiar absente. Psoriasizul eritrodermic apare deseori la pacientii cu psoriazis vulgar, datorita utilizarii neadecvate a corticosteroizilor topici sau sistemici sau a fototerapiei. Psoriasizul pustulos caracterizat prin prezenta unor placi acoperite de pustule albe, in special pe suprafetele palmare si plantare. Evolutie si complicatii Psoriazisul evolueaza prin pusee imprevizile si foarte variabile de la un individ la altul. Simptomele dureaza intre 3 si 4 luni, dispar timp de cateva luni sau chiar ani (perioada de remisie), iar apoi reapar in majoritatea cazurilor. La cca 7% din pacienti, psoriazisul este insotit de dureri articulare cu inflamatie si redoare. Vorbim in acest caz de artrita psoriazica.

Ce este pelada? In alopecia areata, chelia apare de obicei in petice mici, rotunde, netede. Va poate cadea

numai parul scalpului sau si par de pe corp. Alopecia areata este clasificata ca o boala autoimuna dar cauza ei este necunoscuta. Persoanele care dezvolta acest tip de chelie sunt in general sanatoase. Anumiti cercetatori cred ca unii oameni sunt predispusi genetic la dezvoltarea alopeciei areata si ca prezenta unui factor declansator cum ar fi un virus sau altceva din mediu ar declansa afectiunea. Un istoric familial de alopecie areata va predispune la dezvoltarea ei. Se poate asocia cu afectiuni autoimune, dereglari imunologice cu prezenta unor factori indicnd autoimunitatea bolii. Se caracterizeaza prin caderea parului n placi rotunde, bine delimitate, cu extindere radiara a acestora, piele lucioasa, elastica apoi, n timp atrofica si asocierea alopeciei sprncenelor, genelor, perilor axilari, pubieni.

-) Hemangioame cutanate sau tumora benigna a vaselor sangvine Anomalie vasculara (congenitala) care consta dintr-o aglomerare de vase capilare nou formate si care se prezinta ca o pata rosie-violacee de dimensiuni variate, localizata pe maini, pe fata, pe buze etc. Hemangiomul este un neoplasm benign care se dezvolta de obicei la nou nascuti, n primele luni de viata. Aceste semne din nastere au o incidenta crescuta la rasa alba, iar fetitele sunt de la 3 pna la 5 ori mai predispuse dect baieteii sa aiba un hemangiom. Majoritatea hemangeoamelor sufera o proliferare initiala rapida, n special la sugarii ntre 9-10 luni; n cele din urma, acestea involueaza. Faza de involutie se ntinde de 1 an pna la 5-7 ani. In functie de intinderea in suprafata si profunzime se deosebesc mai multe tipuri de hemangioame: hemangiomul plan care se gaseste in epiderm si derm; apare ca o pata violacee , dispare la presiune hemangiomul tumoral de dimensiuni variabile, proemina la exterior, se extinde si in profunzime; nu se modifica la digitopresiune; vasele sanguine sunt ca niste muguri vasculari, alimentandu-se din vasele de la periferie hemangiomul cavernos tumoreta mai redusa la exterior dar bine reprezentata in hipoderm; vasele sanguine se prezinta ca niste caverne care comunica intre ele (ca un burete de baie taiat; este alimentat de 1,2 vase mari. hemangiomul cirsoid vasele se prezinta ca niste cordoane sinuoase, comunicante, se intalnesc intr-un anevrism; la palpare se percep pulsatii. Hemangioamele se pot intalni pe toata suprafata corpului si in unele cazuri pot reprezinta o urgenta chirurgicala, avand putere mare de extensie, ulcerare, infectare, sangerare; daca hemangiomul tumoral e lezat sangerarea se opreste foarte greu. De asemenea, in rare cazuri un hemangiom vizibil poate fi insotit de un hemangiom intern, chiar intracerebral.

Ce este eczema? Eczema este o boala de piele de natura alergica sau infectioasa, caracterizata prin leziuni, umede sau uscate, insotite de mancarimi. Poate debuta in primii ani de viata si se observa si la sugari. Eczema este cea mai frecventa boala de piele, determinand pana la 30% din consultatiile dermatologice. Intre 10 si 20% din populatia globului sufera de eczema, mai frecvent in timpul copilariei. Conform celor mai recente statistici, numarul cazurilor a crescut de doua sau chiar de trei ori in ultimii 30 ani. Pentru a explica aceasta incidenta in crestere a eczemei, au fost avansate mai multe ipoteze. De exemplu, se crede ca modificarea obiceiurilor alimentare ale sugarului determinata de renuntarea la alaptarea la san si expunerea precoce la alergenii alimentari joaca un rol in aparitia acestei boli la varsta pediatrica. Tipuri Dup cauza lor se disting trei tipuri principale de eczem, care pot, fiecare dintre ele, s mbrace o form acut sau cronic. Eczema alergic de contact sau dermita de contact survine cu ocazia contactelor repetate cu o substan alergic (nichel, cauciuc, detergeni, unele substane medicamentoase etc.). Unii subieci,cel mai des adulii, ajung astfel s fac un puseu de eczem la fiecare nou contact. Eczema atopic, numit, de asemenea, eczem constituional sau dermatit atopic, afecteaz subiecii atini de atopie, adic predispui ereditar la alergii. Ea este foarte frecvent la sugar. Simptomele i puseele sunt declanate, n principal, de ctre pneumalergene (praf de cas, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de ctre alte alergene prezente n unele alimente: lapte, ou, soia etc. Eczema prin sensibilizare intern este cauzat de prezena unui focar infectios care declaneaz un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate ntmpla ca o afeciune cutanat (psoriazis) s aib leziuni asemntoare celor provocate de eczem; aceast complicaie este datorat cel mai des aplicrii de medicamente alergizante. Cauze Cauzele eczemei raman in mare parte necunoscute. Ceea ce se cunoaste insa este faptul ca atat factorii genetici cat si cei de mediu sunt implicati. Se disting cauzele interne si cauzele externe (de contact). Acestea din urma sunt frecvente, reprezentand peste 50% din bolile profesionale, dar corespund si eczemelor legate de activitatile de menaj. Eczema se poate datora unei agresiuni fizice sau chimice cu agenti multipli: substante animale, vegetale, produse chimice diverse. Acest tip de reactie este prezenta in 70% din eczemele de contact. Acest fenomen poate fi acut in contactul cu pielea, unele substante chimice agresive declanseaza reactii rapide, cu senzatie de arsura localizata strict la zona de contact cu pielea (solventi industriali, detergenti, etc.) sau cronic traumatismul este minim, dar repetat; pielea se usuca si apar fisuri dureroase.

Eczema atopica, cel mai frecvent tip de eczema la copii, prezinta deseori o componenta genetica. Dar pacientii observa ca anumiti factori de mediu declanseaza puseele de eczema. Factorii declansatori sunt numerosi, cei mai comuni fiind detergentii, sapunul, praful, scuamele animalelor (piele, par, blana), mucegaiul, polenul si chiar variatiile bruste de temperatura. Eczema de contact este provocata de un obiect care intra in contact direct cu pielea: apa, detergentii, sapunul, saliva, acizii, solventii, fibra de sticla, frunzele unor plante, etc. Eczema de contact alergica este o reactie ce implica sistemul imunitar, declansata de o substanta straina (alergen): unele plante, rasinile, metale (nichelul in special), adezivii, latex, cauciuc, parfumuri, produse cosmetice, medicamente topice (aplicate direct pe piele). Factorii de risc - antecedentele familiale de alergii (astm alergic, rinita alergica, alergii alimentare, urticarie) - viata intr-un climat uscat sau in zonele urbane - iritatiile provocate de contactul cu pielea (lana sau fibrele sintetice, sapunul si detergentii, parfumurile, produsele cosmetice, nisipul, fumul de tigara, etc.) - alergenii alimentari, sau cei care provin din plante, animale, aer - factorii emotionali anxietatea, conflictele si stresul. - infectiile pielii, in special cele cu ciuperci piciorul atletului Simptome si semne Dup cum este acut sau cronic, eczema mbrac forme foarte diferite. Eczema acut se manifest prin apariia de plci de un rou aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (bici minuscule) care n continuare se rup, provocnd o scurgere; n sfrit, se formeaz cruste mai mult sau mai puin groase, care cad dup unadou sptmni i las cicatrice de culoare roz. Eczemele cronice, mai variate, se clasific n trei categorii principale: - formele uscate, care se traduc prin placarde roii i cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare cnd fin, cnd n lambouri mari; - formele lichenifiate, care se caracterizeaz prin plaje de piele groas i de culoare violet -purpuriu, parcurse de anuri cu desen cu romburi; - formele dishidrozice, care se traduc prin apariia de vezicule pe feele laterale ale degetelor; acestea pot s se rup i s formeze cruste sau fisuri, n particular pe palme i pe suprafeele plantare.

Ce este lipomul? Lipomul este o tumora benigna (non-canceroasa) dezvoltata pe seama celulelor grasoase si care este situata intre piele si muschi. Majoritatea formelor de lipoame sunt inofensive si nu pun viata in pericol. Lipomul este cea mai frecventa tumora benigna a tesuturilor moi. Lipoamele pot fi localizate in diferite parti ale corpului, dar sunt, in general, localizate pe spate, umeri, gat, brate, axila (subsoara) si coapse. Lipoamele se formeaza de-a lungul

10

timpului, unele persoane pot observa aparitia lipomului dupa ani de zile. Lipoamele apar la toate grupele de varsta, dar cel mai adesea apar la persoanele cu varsta cuprinsa intre 40-60 ani. Lipoamele unice apar cu o frecventa egala la barbati si femei. Lipoamele multiple (prezenta mai multor lipoame in acelasi timp) apar mai frecvent la barbati. Care sunt cauzele? Cauzele aparitiei lipoamelor nu sunt cunoscute, dar tendinta de a dezvolta lipoame este mostenita, deci ereditatea joaca un rol important in formarea acestor tumori. In acest sens, exista teorii care sustin ca lipomul ar fi o neoplazie pusa pe seama diferitelor translocatii interesand cromozomii 2, 12, 16, X. Traumatismele minore pot declansa cresterea lipoamelor. Obezitatea a fost considerata ca factor de risc in aparitia lipoamelor, dar s-a demonstrat ca acest lucru nu este adevarat. Lipoamele au fost asociate cu boala Madelung (lipomatoza benigna simetrica se prezinta sub forma de mase voluminoase de grasime cu distributie simetrica) si sindromul Gardner (boala ereditara caracterizata de prezenta a multipli polipi la nivelul colonului in asociere cu tumori osoase si tumori ale tesuturilor moi). Care sunt simptomele? Lipoamele apar ca niste "denivelari", de culoarea pielii, bine delimitate fata de tesuturile din jur. Un lipom se prezinta ca un nodul aplatizat situat chiar sub piele. Lipoamele de multe ori apar la nivelul gatului, umerilor, spatelui, bratelor si coapselor. La palpare un lipom este de consistenta moale sau pastoasa si se misca usor la presiune usoara (este mobil). Cel mai adesea lipoamele raman mici ( mai putin de 5 centimetri diametru) , dar ele pot creste mai mari ajungand la mai mult de 10 cm. Aceste tumori sunt deobicei nedureroase. Durerea poate aparea in cazul in care tumora apasa nervii din apropiere sau in cazul in care contin o cantitate mare de vase de sange. O alta caracteristica a lipoamelor este ca raman la aceeasi dimensiune timp de mai multi ani sau cresc foarte lent.

11