Portretul lui Dorian Gray vs.

Republica lui Platon

Desi este o opera originala a lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray contine aspecte care se pot gasi si in alte lucrari, iar acest lucru este considerat absolut normal intr-o lume atat de vasta a literaturii, unde influenta este adesea reciproca. Una dintre operele care se pot compara cu Portretul lui Dorian Gray este Republica lui Platon. In aceste doua scrieri, rolurile idealizate ale artei functioneaza ca elemente esentiale dezvoltarii moralitatii. Astfel, fiecare autor pune la indoiala binele moralitatii, creand scenarii in care comportamentul moral este analizat si in care ii este stabilita valoarea. In Republica este prezentat mitul inelului lui Gyges de catre doua dintre personaje, si anume Glaucon, fratele lui Platon, si Adeimantus. Inelul are capacitatea de a-l face invizibil pe acela care-l poarta. Socrate adauga ideea ca, desi nimeni nu-i poate vedea chipul purtatorului, sufletul sau devine desfigurat de faptele rele pe care acesta le comite. Prin urmare, acest mit isi face simtita prezenta si in Portretul lui Dorian Gray, acelasi lucru intamplandu-i-se lui Dorian. Aspectul fizic nu i se mai poate schimba, astfel sufletul sau nu mai poate fi vazut. Chipul adevarat se iveste abia dupa moartea lui. Devenind tanar pe vecie si dand impresia de inocenta, el poate comite fapte rele fara nicio limita, asa cum se intampla si cu purtatorul inelului lui Gyges. Epilogul cartii a X-a din Republica a fost impartit de catre savantii Francis Cornford, Kurt Hildebrandt si Eric Voegelin in patru subdiviziuni cu privirea la respingerea mimeticii, la nemurirea sufletului, la rasplata justitiei de-a lungul vietii si la judecata celor morti. Prezenta artei si rolul ei in societate in cartea a X-a din Republica lui Platon, denota faptul ca nu sunt diferente masive intre aceste doua opere si ca parerile lui Wilde si ale lui Platon coincid in ceea ce priveste esecul artei.

Valoarea si rolul artei, precum si relatia dintre arta si artist reprezinta teme principale in Portretul lui Dorian Gray. Desi cei doi scriitori se contrazic in ceea ce priveste moralitatea si

imoralitatea (Platon spunand ca numai arta folositoare, instructiva si inspirationala ar trebui permisa, Wilde mentionand ca nu exista carti morale sau imorale, ci doar carti scrise bine sau prost), influenta lui Platon in atitudinea lui Wilde asupra artei este evidenta. Deosebirea dintre starile exterioare si interioare ale lui Dorian constituie contrastul dintre sufletul sau (forma platoniana) si drama vietii sale. Desi se contrazic in ceea ce priveste rolul si natura artei, Platon si Wilde sunt de acord ca erorile artei constau in discrepanta dintre forma si reprezentare, dintre ideal si realitate.

Conform Republicii lui Platon, pictorii isi picteaza subiectii din punctul propriu de vedere, astfel imitatia nu evidentiaza in niciun caz realitatea subiectului, ci doar aspectul vazut de pictor. In Portretul lui Dorian Gray, arta este folosita drept o imitatie a operelor lui Dumnezeu sau a operelor celor care imita ceea ce Dumnezeu a creat. De exemplu, poemul citit de Dorian dupa ce acesta il ucide pe Basil, imita arta prin descrierea pe care i-o face maiestuoasei Venetii si ii batjocoreste frumusetea creata de Dumnezeu. De asemenea, Basil il picteaza pe Dorian ca pe o imitatie a lui Adonis, arta reflectand astfel doar infatisarea si nu interiorul obiectului reprezentat. Un citat relevant din Platon cu ajutorul caruia se poate face o analogie cu Portretul lui Dorian Gray este urmatorul: Iat, drag Glaucon, imaginea care trebuie, n ntregime pus n legtur cu cele zise mai nainte: domeniul deschis vederii e asemntor cu locuina-nchisoare, lumina focului din ea - cu puterea soarelui. Iar dac ai socoti urcuul i contemplarea lumii de sus ca reprezentnd suiul sufletului ctre locul inteligibilului, ai nelege bine ceea ce eu ndjduiam s spun, de vreme ce aa ceva ai dorit s asculi. Dac ndejdea aceasta e ndreptit, Zeul o tie. Opiniile mele ns acestea sunt, anume c n domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, c ea este anevoie de vzut, dar c, odat vzut, ea trebuie conceput ca fiind pricina pentru tot ce-i drept i frumos; ea zmislete n domeniul vizibil lumina i pe domnul acesteia, iar n domeniul inteligibilului chiar ea domnete, producnd adevr i intelect; i iari cred c cel ce voiete s fac ceva cugetat n viaa privat sau n cea public, trebuie s-o contemple.

Domeniul vizibil reprezinta o viziune diferita asupra lumii, suisul sufletului, catusele desprinse de la incheieturile prizonierului si calea lui catre lumina, orbit fiind. Astfel, acest domeniu vizibil este comparat cu Portretul lui Dorian Gray prin prisma faptului ca Dorian se simte eliberat atunci cand incepe sa discute cu Henry, simte ca o noua lume isi deschide portile in fata lui. Insa Henry are o influenta negativa asupra lui Dorian, orbindu-l, Dorian nemaiavand parte in viata lui pana atunci de o persoana ca Henry. Astfel, Dorian reprezinta prizonierul orbit de soarele a carui lumina nu o vede. Acest domeniu vizibil sugereaza viziunea noastra logica asupra lucrurilor, o oarecare desteptare a sinelui. Ascensiunea sufletului se poate referi la propriul progres in cunoasterea lumii. Pe masura ce cunostintele lumesti se imbogatesc, sufletul va progresa. In Portretul lui Dorian Gray, Henry Wotton il influenteaza pe Dorian prin simplul fapt de a-i spune sa deschida ochii si sa priveasca lumea intr-un mod diferit. De altfel, in aceasta situatie isi da Dorian seama pentru prima data de sentimentele si gandurile sale care pana atunci zaceau ingropate in sufletul sau. Astfel, Dorian este prizonierul din locuinta-inchisoare reprezentata de proria sa gandire, iar Henry este cel care-i desface lanturile, sursa care trezeste in el un alt mod de a percepe viata si de a-si ridica sufletul pe culmi mai inalte. In cartea a V-a a Republicii si mai precis in mitul pesterii, oamenii erau captivi in pestera inca de la nastere si nu puteau sa se elibereze din lanturi, insa intr-o zi, unul dintre ei a scapat si a vazut lumina, cunoscandu-se astfel pe sine. Dorian este echivalentul acestui prizonier, nestiind cine este de fapt, iar Henry, soarele, ii schimba perspectiva asupra vietii. Henry, fiind mai in varsta si mult mai diferit decat Basil, Dorian tinde sa-l vada pe acesta ca pe un model. Singura diferenta aici este ca la Platon, aceasta desteptare spirituala ghideaza oamenii catre bine, iar lordul Henry i-a oferit intocmai opusul lui Dorian. Desi apartin unor epoci indepartate una fata de cealalta si in caz de comparatii, teoriile lor se contrazic adesea, Oscar Wilde si Platon au de asemenea idei in comun, iar Platon, fiind unul dintre scriitorii cititi de Wilde, i-a deschis celui din urma calea catre noi pareri, noi opere, noi teorii, efect indispensabil raspandit de autorii relevanti.