În natură, elementele sunt răspândite în proporţii diferite.Elementele naturale cunoscute se găsesc în cele trei stări de agregare.

Astfel, în condiţii obişnuite, în stare gazoasă se găsesc 11 elemente: hidrogen, heliu, neon, argon, kripton, xenon, radon, fluor, clor, oxigen, azot; două sunt lichide: bromul şi mercurul; restul sunt solide. Element chimic: “Specie de atomi care are o anumită masă atomică şi care datorită proprietăţii fizice ocupă un anumit loc în sistemul periodic” (Mendeleev) Aurul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind raspandit in stare nativa in natura el se putea obtine usor in cantitati mici. Datorita proprietatilor sale deosebite, aurul a devenit un simbol al bogatiei si puterii fiind folosit la confectionarea obiectelor de podoaba si cult. Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor. Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului). Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i.e.n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i.e.n. Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii – in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului. Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi. Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind – de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti. Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc confundati cu carbonul care se gaseste in compozitia acestora in cantitati variabile. Diamantul – varietate a carbonului era cunoscut in vechea Indie cu 2000 ani i.e.n. insa Lavoisier (1760) face dovada ca diamantul este cel mai curat dintre formele de carbune. Odata cu prelucrarea diamantelor se apreciaza si valoarea sa, devenind un simbol al luxului, bogatiei

Cl2. descoperind in final. nichelul. din oxidul sau carbonatul de zinc. caci despre el se stie cine l-a descoperit. Hidrogenul si oxigenul sunt . iar la intuneric emitea acea enigmatica “lumina rece”. Scheele descopera in secolul al XVI-lea verdele care-i poarta numele care este un compus al arsenului (HCuAsO3) extrem de toxic.W. stibiul. Fosforul era si mai interesant pentru acea vreme. Lavoisier. Deci in total 25 de elemente. se refaceau in noptile senine pentru ca “astrele sa fie favorabile”. si O2. marele chimist francez isi publica celebrul sau Tratat elementar de chimie. Experientele. daca este dintre putinele succese ale alchimistilor europeni sau daca trebuie considerat ca o realizare a alchimistilor chinezi dinainte de secolul al XIII – lea. O coincidenta. azotul de catre Daniel Rutherford in 1772. aceasta cinste avea sa-i revina peste un secol lui A. bismutul. in Persia. molibdenul.sau prestigiului. Se facusera sute si mii de experiente cu toate metalele cunoscute atunci. Cele patru gaze sunt: H2. cand Marco Polo a gasit in trecerea sa. Secole de-a randul. iar in practica folosindu-se chiar mineralul de zinc. Sa fie poate descoperirea fosforului inceputul renasterii in chimie? Nu.Este curios faptul ca primele patru elemente descoperite de alchimisti formeaza tocmai grupa a V-a principala din tabelul periodic al lui Mendeleev. Zincul. iar al doilea ca vomitiv. Arsenul si stibiul aveau sa se remarce prin toxicitatea deosebita a compusilor sai. Atunci. iar oxigenul de catre J Priestley in 1774. cum se putea ajunge la acest aliaj de cupru-zinc fara sa fi fost cunoscut zincul? Explicatia nu este grea. In lumea antica. N2. ci din cupru si compusi ai zincului. iar cele sapte metale: cobaltul. putin controversat. alchimistii Evului Mediu au cautat “piatra filozofala” cu ajutorul careia sa poata transforma metalele comune in aur. La cele paisprezece elemente mentionate in tratat se mai adaugau inca patru gaze. Antichitatea cunoaste pe langa arsen doi compusi ai sai: realgarul (As2S2) si auripigmentul (As2S3). C. zincul. Asadar. uraniul si telurul. cautarea acestora a continuat. fosforul. In anul 1789. manganul. Hidrogenul a fost descoperit de catre H. O2 si Cl2) aveau sa joace mai tarziu un rol desosebit. cu date sigure asupra aparitiei lor. descoperirea elementelor chimice. Cavedish. si totodata prin utilizarile in medicina: primul ca intaritor. desigur. N2. Toate incercarile au fost zadarnice. Fosforul avea sa fie primul element chimic cu “act de nastere”. incepe cu numai trei secole inaintea noastra. findca nu dadeau rezultatele asteptate. merita subliniat faptul ca toate principalele gaze elementare care au fost descoperite in ultimii opt ani (H2. aliajul de alama nu se facea din metale componente. in aceasta carte facandu-se si o prima inventariere a elementelor chimice cunoscute pana la acea data. Stiind ca descoperirea “pietrei filozofale” si a “elixirului vietii” aveau sa le aduca bogatie si celebritate. cand si cum. surprinzatoare. In Antichitate se cunostea in mod sigur alama. Dar alchimistii nu dezarmeaza. in special. Cu exceptia bioxidului de carbon. Gazele. deci amandoua sulfuri de arsen. Importanta acestor trei elemente sub forma gazoasa este deosebita. pe care le-au tratat cu cele mai multe substante in caldura flacarii si a cuptoarelor. In legatura cu descoperirea zincului s-au dus si se duc inca discutii: daca a fost cunoscut in Antichitate. sase metale si un nemetal care au fost descoperite de contemporari ai lui Lavoisier. wolframul. dar nu si zincul elementar. nu aur dar alte patru elemente chimice: arsenul. obiecte de zinc provenite din China. El se aprindea singur in prezenta aerului. in anul 1776. care este un gaz compus. cat si un al cincilea element.

un alt chimist suedez Axel F. fara a se sti acest lucru si nichelul. in regiunile in care s-a folosit din vremuri vechi fierul meteoric. Azotul apare si mai tarziu dar nu ca un corp distinct ci confundat cu bioxidul de carbon. iar numele descoperitorului este Daniel Rutherford (1749-1819). Mai este important prin rolul deosebit pe care-l are in respiratia omului. baza explozivilor si a ingrasamintelor chimice cu azot. caci cele doua metale se gaseau impreuna in meteoriti. 89% din apa. Astfel nichelul isi croieste drum spre utilizari tot mai importante in tehnica si de aceea el devine tot mai solicitat.Anul descoperirii azotului este 1772. aceasta devenind : “nu exista viata fara azot”.componentii apei. Cunoscut. iar proprietatile anticorozive ale acestei acoperiri dau o prima utilizare importanta nichelului. Proust. In anul 1735. Mai mult. un chimist pe nume George Brandt (1694-1768) analizeaza in mod temeinic minereurile de cobalt care se gasesc. ca un constituient indispensabil al proteinelor. Cel dintai om de stiinta care constata ca aerul nu este format dintr-un singur fel de substanta este Joseph Black (1728-1799). O2 reprezinta jumatate din toata materia ce se gaseste pe pamant iar H2 reprezinta mult peste 90% din toata materia ce se gaseste in Univers. De asemenea. In 1834. sub forma de combinatii inca din Antichitate. care consuma zilnic aproape 1 Kg oxigen si. prin participarea sa la diferite fenomene importante din natura (oxidarea). Unele minereuri erau cunoscute din Antichitate si au atras atentia probabil din cauza coloritului lor. nichelul din minerale de nichel. ca si acesta. Tot asa cum din minerale de cobalt chimistul suedez Brandt a descoperit cobaltul. nichelul nu a putut sa fie izolat sub forma metalica in acea epoca. Ozonul. iar oxigenul si azotul sunt principalii componenti ai aerului. asa cum a aratat in 1799 J. totodata s-a folosit. fara miros si nu intretin arderea. Istoria nichelului este asemanatoare cu a cobaltului. in total. Studiul chimic al aerului incepe sa devina o preocupare a cercetarilor abia in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea. Compusi ai cobaltului se foloseau in vechiul Egipt la colorarea sticlei in albastru si apoi la prepararea smaltului. facand sa treaca scantei electrice printr-un tub de oxigen. El reuseste in 1755 sa izoleze bioxidul de carbon din aer. destul de raspandite in Scandinavia si descopera metalului caruia i se datora colorarea sticlei numindu-l cobalt. in proportii mari in aproape toate mineralele si. Cobaltul. Oxigenul este cel mai important dintre toate elementele chimice.L. Azotul din aer avea sa joace mai tarziu un rol extrem de important in special prin intrebuintarea sa la fabricarea amoniacului de sinteza. Beetger inventeaza nichelejul. Important prin prezenta sa in natura : 1/5 din aer. oxigenul. iar in 1774. starea alotropica a oxigenului cu molecula formata din trei atomi a fost descoperit in 1783 de Van Marun. de astfel. Cronstedt (1722-1765) a descoperit. un chmist englez de origine franceza. aproximativ 50% din toata materia globului pamantesc. . ambele fiind incolore. acidul clorhidric gazos si unii oxizi de azot.Tot in anul 1774 chimistul englez Joseph Priestley (1733-1804) descopera amoniacul gazos. in 1751. baza vietii astfel inversandu-se sensul denumirii lui Lavoisier.

in cinstea marelui chimist suedez Scheele. obtinand un precipitat. Denumirea molibdenului vine de la grecescul “molybdos” care se da galenei si altor minerale de plumb. J. Abia in 1907. de la Berlin. Dupa o serie de experiente prezinta un memoriu asupra minereurilor de aur de langa Zlatna din Transilvania. Pliniu mentioneaza o substanta asemanatoare magnetitei folosita la colorarea sticlei pe care o numeste “magnes”. un mineral cenusiu cu stralucire metalica. ajunge la concluzia ca platina era cunoscuta in lumea antica.Compusii manganului erau cunoscuti din Antichitate. Prima mentiune scrisa despre platina pare a fi din anul 1557. care era confundata cu magnetita (Fe3O4). Klaproth. doi chimisti spanioli. trimite o mostra chimistului M. studiaza mineralul de tungsten pe care-l trateaza cu hidroxid de potasiu si apoi cu acid azotic. Müler in 1796. se confunda cu grafitul. izoleaza manganul calcinand piroluzita cu mangal si-l numeste “manganesium”. F. Abia in 1785. Scheele arata ca acest mineral (care era in realitate wolframat de calciu WO4Ca) contine un acid particular pe care-l numeste “acid tungstic”. cunoscut sub denumirea de “pumbago” sau plumb negru. Hjelm reduce acidul molibdenic cu carbune si ajunge in 1781 la molibden metalic. gaseste intr-un aliaj si prezenta platinei. In anul 1777. in care arata ca minereu de aur din zona respectiva contine un nou metal pe care-l numeste telur si ca acest nou metal a fost descoperit de F. R. B. fratii José si Fausto d’Elhujar. iar manganul ca atare a fost descoperit de un chimist suedez.W. In anul 1790.F. prin experientele facute la Zlatna si Sibiu de catre transilvaneanul Franz Joseph Müler. H. Dar mangan sub forma pura avea sa obtina prima data chimistul J. care arata ca o pulbere. T. John. Scheele. Müler von Reichenstei in 1782. Wolframatul de calciu avea sa fie numit apoi “scheelit”. In 1774 Johan Gotlieb Gahn. Bergman arata ca “acidul tungstic” este un oxid al unui element nou. Era vorba despre piroluzita (MnO2). studiind vechi manuscrise antice. reiau experimentele lui Scheele obtinand wolframul. Pelletier avea sa arate in mod neindoios. analizand compozitia unor obiecte metalice descoperite la Teba. inca necunoscut. In anul 1781.J. Chimistul francez M. Istoria telurului prezinta pentru noi un interes cu totul special : a fost descoperit dintr-un minereu cunoscut pentru prima data in Transilvania. calugarul italian Angelo Maria Cortenovis. Berthelot. ca molibdenitul este sulfura de molibden (MoS2). in 1807. C. Fink reuseste reducerea oxidului de molibden (Mo2O3) cu hidrogen si obtine molibdenul ca metal maleabil. a italianului Iulius Caezar . Pana la mijlocul secolului al XVIII – lea molibdenitul.

stontiu si magneziu. rubidiul si cesiul – astazi atat de familiare si intrebuintate nu numai in laboratoare. Litiul avea sa fie descoperit zece ani mai tarziu de catre un tanar suedez. fiind deci depasit numai de oxigen. Kirchoff la mai bine de o jumatate de secol de la descoperirea sodiului si potasiului. chimistul francez H. In anul 1808. Celelalte doua metale alcaline. ci un amalgam si numai dupa descompunerea acestor amalgame si eliminarea mercurului. cesiul si rubidiul aveau sa fie descoperite pe cale spectrala de catre R. Davy supune acidul boric electrolizei si in 1808 obtine cantitati mici din noul element. H. probabil din Antichitate. Inca din Antichitate. sodiul. potasiul. El participa cu 25% la scoarta uscata a pamantului. Paladiul si rodiul au fost descoperite de medicul englez W. Bunsen si G. In anul 1702. abia in 1756 J. Compusi ai acestor elemente insa si in special ai sodiului si potasiului au fost folositi inca din Antichitate. Moissan. fie sub forma de silicati. care descrie un metal gasit in Mexic “pe care nici focul. In Anglia. compusi in care silicea se gaseste legata de alti oxizi metalici si mai ales de oxidul de aluminiu (Al2O3). se ocupa si el de bor. Davy separa metalele din oxizi. In 1655.9%. Peste alte patru decenii. insa de o puritate extrem de ridicata : 99. Nu se gaseste niciodata in stare libera din cauza marei sale afinitati pentru oxigen si de aceea apare intotdeauna combinat cu acesta. Black arata legatura dintre piatra de var si varul “viu”. in urma unor experiente asupra pulberii negre care ramane dupa dizolvarea platinei. Meritul de a fi putut izola elementele sodiu si potasiu ii revine lui H. silicea se intrebuinta la fabricarea sticlei. Metalele alcaline – litiul. Arabii foloseau o sare care continea si borax ca fondant la topirea unor metale. au fost izolate tarziu si cu multa greutate. de la primele inceputuri ale civilizatiei omenesti silicatii (sub forma de argila) au fost folositi in olarie. fie sub forma de cuart sau silice (SiO2). nici vre-un alt artificiu special nu l-a putut transforma in lichid”. cu ajutorul pilei sale electrice reuseste sa descompuna toti acesti oxizi de calciu. asistent al lui Berzelius. Dar mult inainte de aparitia sticlei. Desi romanii cunosteau varul si-l foloseau in constructii pe scara larga. Dar nu rezulta metalul propriu-zis. Davy.J. Siliciul este un element foarte raspandit in natura.borul. dar si in industrie. Tennant descopera iridiul in anul 1804. Compusi ai borului erau cunoscuti din timpuri vechi. Wollaston in urma studiilor asupra platinei. J. chimistul olandez W. Becher arata ca silicatii contin un pamant nou (pamant sticlos) si care este .Scaligner(1484-1558). bariu. Homberg (1652-1715) arata ca prin tratarea borax-ului cu acid sulfuric se obtin niste fulgi albi care au fost numiti “sal sedativum” pentru proprietatile linistitoare ce le aveau. H. H. Incalzeste oxidul de bor cu magneziu metalic. cel care izolase fluorul in 1886. Davy. spala masa rezultata cu acid clorhidric si obtine bor amorf.

Izolarea titanului. cum credea descoperitorul. Olaria nu facea decat sa prelucreze argilele. S. Compusii aluminiului erau cunoscuti inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Aluminiul este cel mai raspandit metal din scoarta uscata a pamantului. reduc clorura de beriliu cu potasiu si obtin noul element. evident sub forma impura. N. Wöhler porneste de la clorura de aluminiu anhidra pe care o trateaza cu potasiu metalic si reuseste sa obtina mici cantitati de aluminiu. Gregor (1762-1817) studia nisipurile cu proprietati magnetice ce se gaseau langa localitatea Menacham din tinutul Cronwald. Mai tarziu avea sa se constate ca era de fapt un silicat de zirconiu. beriliu. El l-a folosit la inceput pentru a indica elementul clor descoperit de Scheele. Cel care a introdus pentru prima data cuvantul “halogen” este un chimist modest. Schweiger. Acestea proveneau din mineralul ce mai tarziu avea sa fie numit ilmenit si care din punct de vedere al compozitiei chimice este titanat de fier (FeTiO3). Chimistul suedez reuseste sa separe zirconiul atat din silicatul de zirconiu. Un mineral al zirconiului era cunoscut ca piatra pretioasa inca din Antichitate si era numit “zirconia”. cat si din bioxidul acestui metal. iodul si bromul au fost descoperite fara dificultati deosebite. In anul 1821. In anul 1828. aproape trecut in uitare.silicea de mai tarziu (SiO2). Descoperirea clorului de catre Scheele a dat nastere insa la o serie de controverse care au durat patru decenii. chimistul si farmacistul german H. H. Antichitatea a cunoscut unele pietre pretioase ca: smaraldul. Berzelius pentru intreaga grupa cunoscuta atunci: clor. mineralogul englez W. F Wöhler si separat. menachin. In anul 1854. reprezentand 7% si fiind astfel al treilea dintre toate elementele chimice. beriliu. chimistul francez L. In anul 1797. siliciu si oxigen si care era de fapt un silicat dublu de beriliu si aluminiu. in 1791. chimistul De Bussy. Anul urmator Vauquelin anunta descoperirea unui pamant nou pe care-l numeste “pamant de beril”. Saint Claire Deville trateaza tetraclorura de siliciu cu sodiu metalic si obtine siliciu sub forma cristalina. Clorul. iod si brom. Vauquelin analizeaza un mineral numit beril. fiind rezultatul a numeroase experiente. Rose (1795-1864) obtine dioxidul de titan in forma pura. Zr(SiO4). Descoperirea zirconiului se datoreaza lucrarilor migaloase facute de J. crisoberilul si aquamarinul care sunt combinatii ale beriliului . In anul 1789. pana ce s-a stabilit ca este un element chimic si nu un acid. care sunt combinatii ale aluminiului cu siliciul si oxigenul. Acest termen este apoi extins de catre chimistul J. I. pe care le si numeste. o realizeaza Berzelius in 1825. Berzelius in anul 1824. care continea aluminiu. .

locuri de frunte ocupa : Mosander. eliberand iodul. Lichidul ramas il trateaza la cald cu acid sulfuric si apar “vapori de o superba culoare voileta”. dintre cei mai abili. adica cele cu numerele atomice 57-71. Sub numele de lantanide se inteleg cele 15 metale care se gasesc in sistemul periodic al elementelor incepand cu lantanul pana la lutetiu inclusiv. pe care-l numesc “cesium” sau mai exact cesiul de azi. Problema lantanidelor este si astazi descrisa in chimie. pentru lamurirea completa a acestui capitol incalcit al chimiei anorganice. Richter.Anul 1935 a deschis oamenilor de stiinta posibilitatea de a produce elemente chimice pe cale artificiala. Welsbach si Urbain. deoarece a fost separat din aceasta combinatie. chimistul francez Bernard Courtois (1777-1838) in incercarea de a transforma azotatul de calciu in azotat de potasiu necesar fabricarii explozivilor. Boisbaudran. Apoi condenseaza vaporii intr-o retorta si obtine niste cristale de un violet stralucitor: iodul. Reich impreuna cu asistentul sau H. insa lichidul ramas se colora si el in galben-brun. nenemarati chimisti. Crookes analizeaza praful ce ramane din namolurile de la fabricarea acidului sulfuric prin metoda camerelor de plumb. dovada clara a existentei unui nou element. ajungandu-se la rezultate importante. intrebuinteaza si un extract apos din cenusa de varec (o specie de alge). La mijlocul anului 1811. trateaza apele marine cu apa de clor. F. descopera o linie stralucitoare albastru-indigo caracteristica unui element nou. Courtois constata ca vasele de cupru in care lucra se corodau foarte repede. Th. Jérôme Balard (1802-1876). Cleve.Florul. analizand niste minerale de zinc. “puternic iritanti”. Gay-Lussac. la ora actuala existand 105 elemente chimice cu denumiri si caracteristici majoritatea bine stabilite si . Bunsen si Kirchhof analizeaza apele minerale de la Dürckheim si observa doua splendide linii albastre. Timp de 150 de ani. fapt care a dus la o crestere fara precedent a laboratoarelor de cercetare. toriul (Berzelius) poloniul (sotii Curie). Bunsen si Kirchhof isi continua cercetarile in domeniul analizei spectrale.Sfarsitul secolului trecut intra in istoria fizicii si chiniei prin descoperirea RADIOACTIVITATII si ulterior a substantelor radioactive: uraniul (Pierre si Marie Curie). Acidul clorhidric este amintit de Basilius Valentinius la inceputul secolului al XV – lea. In 1824. totusi problema ramane deschisa. si-au inchinat munca intregii lor vieti. Descoperirea clorului este legata de acidul clorhidric. Marignac. a fost izolat dupa eforturi cu totul deosebite facute de numerosi cercetatori intre care si nume ilustre ca: Scheele. Dintre chimistii care au avut aporturi deosebite le descoperirea acestor elemente. Posibilitatea obtinerii de elemente transuraniene presupune o aparatura de laborator foarte complexa si costisitoare. Ei deduc prezenta unui elementa nou pe care-l numesc rubidiu de la latinescul “rubidos” – rosu inchis. Evaporeaza extractul de varec din apa de mare si obtine niste cristale. pe care-l numesc indiu. Constata ca spectrul prezinta o linie verde si isi da seama ca este vorba despre un nou element chimic pe care-l denumeste taliu. Davy si Moissan.Celelalte elemente au fost descoperite tot in urma dezintegrarilor radioactive succesive sau in urma unor reactii nucleare desfasurate in conditii bine stabilite (bombardamente cu particule atomice in ciclotron). radiul si altele. in schimb. Acest lichid galben este supus unor serii de transformari care se finalizeaza prin obtinerea bronzului.

de sursa energetica sau ca factori de structura tisulara.speranta obtinerii de elemente chimice noi. „Kalush” în Ucraina ca și la „Salton Sea” in California. Face parte din din clasa halogenaților. în cantitati diferite. Mineralele în organism Mineralele sunt substante absolut necesare desfasurarii normale a vietii. Formare . „Solikamsk” în Rusia. Istoric Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în forma latinizată „sal digestibus Sylvii . Se găsește asociată cu halitul și carnalitul (clorură de magneziu și potasiu).răspândire cristalul de silvina Silvină. Silvină (mineral cunoscut și sub numele de clorură de potasiu) este destul de rar întâlnit în natură. Utilizare-Mineralul servește ca materie primă în industria chimică. impunându- . urinara sau cutanata. prin elementele si combinatiile lor chimice cu rol de mediatori. A fost găsit la „Staßfurt”. mai rar albastre sau violete.Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. pe cale digestiva. Cristalizează în sistemul cubic. în special pentru producerea îngrășămintelor chimice. Turingia.Substantele minerale. prin mecanisme foarte fine neuro-endocrine.În organismul uman se gasesc aproape toate elementele chimice din natura 15115e417p . având formula chimică KCl. într-un timp mai scurt sau mai îndelungat. „Wathlingen”. în combinatii chimice variate si cu roluri bine definite. De asemenea se găsește în „Berezniki”. roșiatice. fiind strict indispensabile întregii activitati celulare.Rolul substantelor minerale în organism este primordial pentru ca intervin în desfasurarea tuturor proceselor metabolice. Variantele colorate depind de impuritățile conținute. găsită in Sondershausen.sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). dar nu întotdeauna cunoscute. „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. Culoarea este deobicei incoloră. gălbui. sunt mentinute. enzimatice si fizico-chimice. fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. componentelor si structurii mediului organic precum si constructiei celulare. Eliminarea lor are loc în mod diferentiat. într-un echilibru dinamic continuu.

În raport cu cantitatile continute de catre organism si aportul lor necesar.Este specializat. în mare parte (70%) în productia de hemoglobina care ajuta globulele rosii sa aduca oxigenul în toate celulele corpului.Are rol catalitic în formarea hemoglobinei. În plasma. este binecunoscut echilibrul dintre unele substante minerale si vitamine. splina si ficat. intrând în alcatuirea aminoacizilor sulfurati: cistina. crescând permeabilitatea. relatii strânse si echilibre bine definite. a caror prezenta este indispensabila structurii proteice. Cuprul se gaseste în organismul uman în cantitate totala de 100 – 150 mg. Concentratia calciului în plasma constituie calcemia. substantele minerale se împart în: macroelemente din care fac parte Ca. În organism. calciu nedifuzabil sub forma de combinatii cu proteine plasmatice si calciu difuzabil dar neionizat. precum si în metabolismul mitocondrial. Este principalul constituent al acizilor nucleici. Astfel. cisteina si metionina. rezerve importante de cupru se gasesc în ficat. Concentratia fosforului în plasma constituie fosforemia. Fosforul se gaseste în organism într-o proportie de 1% din greutatea corporala. sulfatii din sol sunt preluati de plante. Na. 67% la nivelul oaselor. Cantitatea cea mai mare se afla în nucleu si mitocondrii. Ionii de calciu detin multiple roluri: influenteaza gradul de excitabilitate al nervilor. Zn. Participa în toate procesele metabolice. unele tulburari ale absorbtiei si metabolismului pot determina afectiuni grave organismului. într-o cantitate mai mare. Magneziul este cel mai important dintre cationii divalenti intracelular. totusi sulful are un rol biologic important. Este localizat cu preponderenta în lichidul extracelular si oase. fosfor legat de lipide si sub forma de esteri glucidici. 32% intracelular. reprezinta electrolitul major în fluidele corpului. intervin în coagularea sângelui. Fierul este implicat într-o gama larga de reactii biochimice si este un constituent esential pentru viata. etc. redusi si transformati în radicali . participa la stimularea contractiei musculare. sub forma de saruri complexe. Cl si microelemente cum sunt I. Sodiul.6% din greutatea corporala.În tesutul osos se gaseste în cantitatea cea mai mare. Se constituie sub forma de depozite (30%) în diferite organe precum maduva spinarii. precum si faptul ca metabolismul proteic si constructia celulara depind de aportul si rolul plastic al substantelor minerale. participând la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii nervoase.6% din materia vie uscata adica. este cofactor pentru enzimele care implica ATP-ul. În natura. Co. fiind raspândit atât în tesutul osos cât si în tesuturi moi.se din aceste motive asigurarea aportului lor prin ratia alimentara. combinat cu calciu sub forma de hidroxiapatita si fosfat tricalcic. Repartitia lui în tesuturi si umori este de 99% în tesutul osos. reprezentând aproximativ 1. fosforul sub forma ionului fosfat îndeplineste urmatoarele functii: intra în constitutia oaselor. contractia musculara. În organism. P. În celula. în producerea energiei necesare numeroaselor cai metabolice. F. în combinatii proteice. iar restul în tesuturi moi si în lichidul extracelular. în permeabilitatea membranei. Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman. Continutul total de magneziu existent la un adult este reprezentat astfel: 1% extracelular. fosforul se gaseste sub forma de fosfati monobazici si dibazici. sunt factori în activitatea enzimatica. K. Desi nu se gaseste în cantitate prea mare. Sulful reprezinta 1. Mg. magneziul se afla sub doua forme: liber. în conducerea impulsului nervos. Între aportul mineral si celelalte substante nutritive exista de asemenea. Calciul plasmatic se gaseste sub trei forme în echilibru: calciu ionic. alaturi de clor si de potasiu. în echilibru cu cel din plasma si legat de componentele celulelor organismului. aproximativ 450g din masa unui adult. maduva osoasa si pancreas. Aportul neechilibrat peste anumite limite.

Clorul. jucând un rol în prevenirea cariilor dentare. care apoi sunt fixati pe acizii grasi. Lipsa fluorului din apa de baut sau alimentatie duce la aparitia cariei dentare. Organismul uman ia acest element din plante si apa de baut. Solul si apa reprezinta depozitul principal de fluor. descreste consumul de oxigen.45% din masa corporala totala. sub forma de ion.sulfhidrici. Ionii de clor sunt necesari pentru producerea HCl din acidul gastric. Cercetarile recente au atras în mai multe rânduri atentia asupra relatiei dintre elementele minerale si bolile cardiovasculare. Deoarece aceste boli constituie cauza principala a mortalitatii în tarile avansate. abia atinge 1µg ‰. . Iodul provine din sol. Fluorul reprezinta un element cu mare raspândire în natura si care alaturi de calciu si fosfor intra în structura smaltului dentar.08 – 2 mg %. Fluorul absorbit este transportat de catre sânge de unde se repartizeaza în majoritatea tesuturilor si în special în rinichi si tesutul osos. în ficat. Se gaseste în limita superioara a acestei concentratii în apa sarata de mare. Hormonii tiroidieni au rol în reglarea metabolismului oxidativ celular. pe când în cea dulce. unde se gaseste în cantitate de 14µg % cea mai mare parte în glanda tiroida unde îndeplineste un rol functional. inhiba activitatea unor enzime si scade concentratia de acid lactic din muschi. Ionul de fluor micsoreaza respiratia tisulara. radicalul sulfuric este cuplat cu unele substante toxice si eliminat prin urina. cu formarea unei paturi subtiri protectoare de fluoroapatita acidorezistenta. Din apa si alimente patrunde în organism. ceea ce reprezinta 0. participând la formarea hormonilor tiroidieni. este caracteristic lichidului extracelular combinat mai ales cu sodiul. modificat în mod adecvat prin alimentatie ar putea constitui un factor important în reducerea incidentei acestora. cu rol în procesul coagularii. Fluorurile au un rol anticoagulant aceasta datorita faptului ca precipita calciul. care iau nastere prin fixarea iodului pe acidul aminat tirozina. Mecanismul prin care fluorul împiedica aparitia cariei dentare se datoreaza absorbtiei acestui element pe suprafata de hidroxiapatita a emailului. În organism. Un organism adult va contine 125g Cl. de aceea fluorurarea apei reprezinta o masura sigura si practica de sanatate publica. gasindu-se în concentratii de 0. echilibrul elementelor minerale din organism si mediu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful