În natură, elementele sunt răspândite în proporţii diferite.Elementele naturale cunoscute se găsesc în cele trei stări de agregare.

Astfel, în condiţii obişnuite, în stare gazoasă se găsesc 11 elemente: hidrogen, heliu, neon, argon, kripton, xenon, radon, fluor, clor, oxigen, azot; două sunt lichide: bromul şi mercurul; restul sunt solide. Element chimic: “Specie de atomi care are o anumită masă atomică şi care datorită proprietăţii fizice ocupă un anumit loc în sistemul periodic” (Mendeleev) Aurul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind raspandit in stare nativa in natura el se putea obtine usor in cantitati mici. Datorita proprietatilor sale deosebite, aurul a devenit un simbol al bogatiei si puterii fiind folosit la confectionarea obiectelor de podoaba si cult. Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor. Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului). Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i.e.n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i.e.n. Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii – in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului. Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi. Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind – de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti. Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc confundati cu carbonul care se gaseste in compozitia acestora in cantitati variabile. Diamantul – varietate a carbonului era cunoscut in vechea Indie cu 2000 ani i.e.n. insa Lavoisier (1760) face dovada ca diamantul este cel mai curat dintre formele de carbune. Odata cu prelucrarea diamantelor se apreciaza si valoarea sa, devenind un simbol al luxului, bogatiei

In lumea antica. Zincul. findca nu dadeau rezultatele asteptate. dar nu si zincul elementar. O2 si Cl2) aveau sa joace mai tarziu un rol desosebit. cand si cum. incepe cu numai trei secole inaintea noastra. O coincidenta. iar cele sapte metale: cobaltul. nichelul. ci din cupru si compusi ai zincului. sase metale si un nemetal care au fost descoperite de contemporari ai lui Lavoisier. aliajul de alama nu se facea din metale componente. Secole de-a randul. cautarea acestora a continuat. putin controversat. wolframul. zincul. uraniul si telurul.W. iar al doilea ca vomitiv. obiecte de zinc provenite din China. Gazele. desigur. Atunci. N2. Fosforul avea sa fie primul element chimic cu “act de nastere”. iar oxigenul de catre J Priestley in 1774. Asadar. azotul de catre Daniel Rutherford in 1772. Deci in total 25 de elemente. caci despre el se stie cine l-a descoperit. Fosforul era si mai interesant pentru acea vreme. si O2. cand Marco Polo a gasit in trecerea sa. in special. Toate incercarile au fost zadarnice. descoperind in final. stibiul. N2. deci amandoua sulfuri de arsen. Sa fie poate descoperirea fosforului inceputul renasterii in chimie? Nu. nu aur dar alte patru elemente chimice: arsenul. cat si un al cincilea element. El se aprindea singur in prezenta aerului. Cl2. Importanta acestor trei elemente sub forma gazoasa este deosebita. Se facusera sute si mii de experiente cu toate metalele cunoscute atunci.Este curios faptul ca primele patru elemente descoperite de alchimisti formeaza tocmai grupa a V-a principala din tabelul periodic al lui Mendeleev. surprinzatoare. In Antichitate se cunostea in mod sigur alama. Cavedish. in anul 1776. La cele paisprezece elemente mentionate in tratat se mai adaugau inca patru gaze. cum se putea ajunge la acest aliaj de cupru-zinc fara sa fi fost cunoscut zincul? Explicatia nu este grea. molibdenul. care este un gaz compus. Stiind ca descoperirea “pietrei filozofale” si a “elixirului vietii” aveau sa le aduca bogatie si celebritate. Hidrogenul a fost descoperit de catre H. descoperirea elementelor chimice. C. in Persia. Cu exceptia bioxidului de carbon. Antichitatea cunoaste pe langa arsen doi compusi ai sai: realgarul (As2S2) si auripigmentul (As2S3). In anul 1789. In legatura cu descoperirea zincului s-au dus si se duc inca discutii: daca a fost cunoscut in Antichitate. cu date sigure asupra aparitiei lor. Hidrogenul si oxigenul sunt . aceasta cinste avea sa-i revina peste un secol lui A. iar la intuneric emitea acea enigmatica “lumina rece”. daca este dintre putinele succese ale alchimistilor europeni sau daca trebuie considerat ca o realizare a alchimistilor chinezi dinainte de secolul al XIII – lea. si totodata prin utilizarile in medicina: primul ca intaritor. se refaceau in noptile senine pentru ca “astrele sa fie favorabile”. Arsenul si stibiul aveau sa se remarce prin toxicitatea deosebita a compusilor sai. Lavoisier.sau prestigiului. Dar alchimistii nu dezarmeaza. iar in practica folosindu-se chiar mineralul de zinc. Experientele. Scheele descopera in secolul al XVI-lea verdele care-i poarta numele care este un compus al arsenului (HCuAsO3) extrem de toxic. marele chimist francez isi publica celebrul sau Tratat elementar de chimie. Cele patru gaze sunt: H2. merita subliniat faptul ca toate principalele gaze elementare care au fost descoperite in ultimii opt ani (H2. fosforul. manganul. alchimistii Evului Mediu au cautat “piatra filozofala” cu ajutorul careia sa poata transforma metalele comune in aur. in aceasta carte facandu-se si o prima inventariere a elementelor chimice cunoscute pana la acea data. din oxidul sau carbonatul de zinc. bismutul. pe care le-au tratat cu cele mai multe substante in caldura flacarii si a cuptoarelor.

Oxigenul este cel mai important dintre toate elementele chimice. baza explozivilor si a ingrasamintelor chimice cu azot. in regiunile in care s-a folosit din vremuri vechi fierul meteoric. iar in 1774. iar oxigenul si azotul sunt principalii componenti ai aerului. Cunoscut. oxigenul. Mai este important prin rolul deosebit pe care-l are in respiratia omului. De asemenea.L. in total. El reuseste in 1755 sa izoleze bioxidul de carbon din aer. Compusi ai cobaltului se foloseau in vechiul Egipt la colorarea sticlei in albastru si apoi la prepararea smaltului. nichelul nu a putut sa fie izolat sub forma metalica in acea epoca. Cobaltul.Anul descoperirii azotului este 1772. aceasta devenind : “nu exista viata fara azot”. Cronstedt (1722-1765) a descoperit. Proust. facand sa treaca scantei electrice printr-un tub de oxigen. Istoria nichelului este asemanatoare cu a cobaltului. Azotul apare si mai tarziu dar nu ca un corp distinct ci confundat cu bioxidul de carbon. fara a se sti acest lucru si nichelul. iar proprietatile anticorozive ale acestei acoperiri dau o prima utilizare importanta nichelului. destul de raspandite in Scandinavia si descopera metalului caruia i se datora colorarea sticlei numindu-l cobalt. ambele fiind incolore. in proportii mari in aproape toate mineralele si. ca un constituient indispensabil al proteinelor. care consuma zilnic aproape 1 Kg oxigen si. starea alotropica a oxigenului cu molecula formata din trei atomi a fost descoperit in 1783 de Van Marun.componentii apei. acidul clorhidric gazos si unii oxizi de azot. Ozonul. Studiul chimic al aerului incepe sa devina o preocupare a cercetarilor abia in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea. asa cum a aratat in 1799 J. In anul 1735. caci cele doua metale se gaseau impreuna in meteoriti. Unele minereuri erau cunoscute din Antichitate si au atras atentia probabil din cauza coloritului lor. Mai mult. de astfel. ca si acesta. fara miros si nu intretin arderea. Astfel nichelul isi croieste drum spre utilizari tot mai importante in tehnica si de aceea el devine tot mai solicitat. nichelul din minerale de nichel. iar numele descoperitorului este Daniel Rutherford (1749-1819). prin participarea sa la diferite fenomene importante din natura (oxidarea). totodata s-a folosit. un chimist pe nume George Brandt (1694-1768) analizeaza in mod temeinic minereurile de cobalt care se gasesc. Beetger inventeaza nichelejul. Cel dintai om de stiinta care constata ca aerul nu este format dintr-un singur fel de substanta este Joseph Black (1728-1799). in 1751.Tot in anul 1774 chimistul englez Joseph Priestley (1733-1804) descopera amoniacul gazos. . un alt chimist suedez Axel F. In 1834. Tot asa cum din minerale de cobalt chimistul suedez Brandt a descoperit cobaltul. baza vietii astfel inversandu-se sensul denumirii lui Lavoisier. sub forma de combinatii inca din Antichitate. 89% din apa. O2 reprezinta jumatate din toata materia ce se gaseste pe pamant iar H2 reprezinta mult peste 90% din toata materia ce se gaseste in Univers. Azotul din aer avea sa joace mai tarziu un rol extrem de important in special prin intrebuintarea sa la fabricarea amoniacului de sinteza. Important prin prezenta sa in natura : 1/5 din aer. aproximativ 50% din toata materia globului pamantesc. un chmist englez de origine franceza.

Scheele arata ca acest mineral (care era in realitate wolframat de calciu WO4Ca) contine un acid particular pe care-l numeste “acid tungstic”. T. calugarul italian Angelo Maria Cortenovis. In 1774 Johan Gotlieb Gahn. B. In anul 1781. Pelletier avea sa arate in mod neindoios. iar manganul ca atare a fost descoperit de un chimist suedez. care arata ca o pulbere. in cinstea marelui chimist suedez Scheele. prin experientele facute la Zlatna si Sibiu de catre transilvaneanul Franz Joseph Müler. Abia in 1907. Dupa o serie de experiente prezinta un memoriu asupra minereurilor de aur de langa Zlatna din Transilvania. Klaproth. izoleaza manganul calcinand piroluzita cu mangal si-l numeste “manganesium”. ajunge la concluzia ca platina era cunoscuta in lumea antica. Dar mangan sub forma pura avea sa obtina prima data chimistul J. Istoria telurului prezinta pentru noi un interes cu totul special : a fost descoperit dintr-un minereu cunoscut pentru prima data in Transilvania. Müler in 1796. analizand compozitia unor obiecte metalice descoperite la Teba. Prima mentiune scrisa despre platina pare a fi din anul 1557.J. In anul 1777. cunoscut sub denumirea de “pumbago” sau plumb negru. Era vorba despre piroluzita (MnO2). trimite o mostra chimistului M. reiau experimentele lui Scheele obtinand wolframul. ca molibdenitul este sulfura de molibden (MoS2). Hjelm reduce acidul molibdenic cu carbune si ajunge in 1781 la molibden metalic. Bergman arata ca “acidul tungstic” este un oxid al unui element nou. care era confundata cu magnetita (Fe3O4). Berthelot. in care arata ca minereu de aur din zona respectiva contine un nou metal pe care-l numeste telur si ca acest nou metal a fost descoperit de F.F. gaseste intr-un aliaj si prezenta platinei. Scheele. John. fratii José si Fausto d’Elhujar. un mineral cenusiu cu stralucire metalica. Abia in 1785. in 1807. Fink reuseste reducerea oxidului de molibden (Mo2O3) cu hidrogen si obtine molibdenul ca metal maleabil. se confunda cu grafitul. Pliniu mentioneaza o substanta asemanatoare magnetitei folosita la colorarea sticlei pe care o numeste “magnes”. R. obtinand un precipitat. Wolframatul de calciu avea sa fie numit apoi “scheelit”. de la Berlin. Chimistul francez M.W. inca necunoscut. studiaza mineralul de tungsten pe care-l trateaza cu hidroxid de potasiu si apoi cu acid azotic. F. J. Pana la mijlocul secolului al XVIII – lea molibdenitul. Denumirea molibdenului vine de la grecescul “molybdos” care se da galenei si altor minerale de plumb. studiind vechi manuscrise antice. doi chimisti spanioli. a italianului Iulius Caezar . Müler von Reichenstei in 1782. C. In anul 1790.Compusii manganului erau cunoscuti din Antichitate. H.

In anul 1808. Litiul avea sa fie descoperit zece ani mai tarziu de catre un tanar suedez. Wollaston in urma studiilor asupra platinei. Meritul de a fi putut izola elementele sodiu si potasiu ii revine lui H. Paladiul si rodiul au fost descoperite de medicul englez W. sodiul. Peste alte patru decenii. Desi romanii cunosteau varul si-l foloseau in constructii pe scara larga. abia in 1756 J. Siliciul este un element foarte raspandit in natura. Davy separa metalele din oxizi. Black arata legatura dintre piatra de var si varul “viu”. stontiu si magneziu. Becher arata ca silicatii contin un pamant nou (pamant sticlos) si care este . Metalele alcaline – litiul. Moissan. spala masa rezultata cu acid clorhidric si obtine bor amorf. rubidiul si cesiul – astazi atat de familiare si intrebuintate nu numai in laboratoare. Celelalte doua metale alcaline. Arabii foloseau o sare care continea si borax ca fondant la topirea unor metale. cesiul si rubidiul aveau sa fie descoperite pe cale spectrala de catre R. de la primele inceputuri ale civilizatiei omenesti silicatii (sub forma de argila) au fost folositi in olarie. H. probabil din Antichitate. Davy supune acidul boric electrolizei si in 1808 obtine cantitati mici din noul element. fiind deci depasit numai de oxigen. Compusi ai borului erau cunoscuti din timpuri vechi. fie sub forma de cuart sau silice (SiO2). chimistul olandez W. H. J. Dar mult inainte de aparitia sticlei. au fost izolate tarziu si cu multa greutate. Incalzeste oxidul de bor cu magneziu metalic. se ocupa si el de bor. care descrie un metal gasit in Mexic “pe care nici focul.9%. Dar nu rezulta metalul propriu-zis. cu ajutorul pilei sale electrice reuseste sa descompuna toti acesti oxizi de calciu. Davy. potasiul. chimistul francez H. nici vre-un alt artificiu special nu l-a putut transforma in lichid”. Bunsen si G. insa de o puritate extrem de ridicata : 99. Davy. compusi in care silicea se gaseste legata de alti oxizi metalici si mai ales de oxidul de aluminiu (Al2O3). H. bariu. dar si in industrie. Homberg (1652-1715) arata ca prin tratarea borax-ului cu acid sulfuric se obtin niste fulgi albi care au fost numiti “sal sedativum” pentru proprietatile linistitoare ce le aveau. Nu se gaseste niciodata in stare libera din cauza marei sale afinitati pentru oxigen si de aceea apare intotdeauna combinat cu acesta. In Anglia.borul. Inca din Antichitate. In 1655. El participa cu 25% la scoarta uscata a pamantului. ci un amalgam si numai dupa descompunerea acestor amalgame si eliminarea mercurului.Scaligner(1484-1558). cel care izolase fluorul in 1886. In anul 1702. asistent al lui Berzelius. Compusi ai acestor elemente insa si in special ai sodiului si potasiului au fost folositi inca din Antichitate.J. fie sub forma de silicati. Tennant descopera iridiul in anul 1804. Kirchoff la mai bine de o jumatate de secol de la descoperirea sodiului si potasiului. in urma unor experiente asupra pulberii negre care ramane dupa dizolvarea platinei. silicea se intrebuinta la fabricarea sticlei.

cat si din bioxidul acestui metal. pana ce s-a stabilit ca este un element chimic si nu un acid. El l-a folosit la inceput pentru a indica elementul clor descoperit de Scheele. Vauquelin analizeaza un mineral numit beril. Aluminiul este cel mai raspandit metal din scoarta uscata a pamantului. Antichitatea a cunoscut unele pietre pretioase ca: smaraldul. N. Saint Claire Deville trateaza tetraclorura de siliciu cu sodiu metalic si obtine siliciu sub forma cristalina. Descoperirea clorului de catre Scheele a dat nastere insa la o serie de controverse care au durat patru decenii. Schweiger. Olaria nu facea decat sa prelucreze argilele.silicea de mai tarziu (SiO2). care sunt combinatii ale aluminiului cu siliciul si oxigenul. beriliu. Mai tarziu avea sa se constate ca era de fapt un silicat de zirconiu. chimistul De Bussy. Chimistul suedez reuseste sa separe zirconiul atat din silicatul de zirconiu. I. Descoperirea zirconiului se datoreaza lucrarilor migaloase facute de J. Un mineral al zirconiului era cunoscut ca piatra pretioasa inca din Antichitate si era numit “zirconia”. In anul 1797. Berzelius pentru intreaga grupa cunoscuta atunci: clor. In anul 1854. menachin. In anul 1789. Gregor (1762-1817) studia nisipurile cu proprietati magnetice ce se gaseau langa localitatea Menacham din tinutul Cronwald. crisoberilul si aquamarinul care sunt combinatii ale beriliului . S. Acest termen este apoi extins de catre chimistul J. Compusii aluminiului erau cunoscuti inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Acestea proveneau din mineralul ce mai tarziu avea sa fie numit ilmenit si care din punct de vedere al compozitiei chimice este titanat de fier (FeTiO3). siliciu si oxigen si care era de fapt un silicat dublu de beriliu si aluminiu. in 1791. iod si brom. beriliu. . aproape trecut in uitare. Anul urmator Vauquelin anunta descoperirea unui pamant nou pe care-l numeste “pamant de beril”. evident sub forma impura. care continea aluminiu. pe care le si numeste. chimistul francez L. mineralogul englez W. In anul 1821. iodul si bromul au fost descoperite fara dificultati deosebite. o realizeaza Berzelius in 1825. H. reprezentand 7% si fiind astfel al treilea dintre toate elementele chimice. chimistul si farmacistul german H. Rose (1795-1864) obtine dioxidul de titan in forma pura. Berzelius in anul 1824. F Wöhler si separat. Zr(SiO4). fiind rezultatul a numeroase experiente. Izolarea titanului. Cel care a introdus pentru prima data cuvantul “halogen” este un chimist modest. cum credea descoperitorul. Clorul. In anul 1828. Wöhler porneste de la clorura de aluminiu anhidra pe care o trateaza cu potasiu metalic si reuseste sa obtina mici cantitati de aluminiu. reduc clorura de beriliu cu potasiu si obtin noul element.

Acidul clorhidric este amintit de Basilius Valentinius la inceputul secolului al XV – lea. Dintre chimistii care au avut aporturi deosebite le descoperirea acestor elemente. toriul (Berzelius) poloniul (sotii Curie). fapt care a dus la o crestere fara precedent a laboratoarelor de cercetare. dintre cei mai abili. Evaporeaza extractul de varec din apa de mare si obtine niste cristale. Cleve. chimistul francez Bernard Courtois (1777-1838) in incercarea de a transforma azotatul de calciu in azotat de potasiu necesar fabricarii explozivilor. Davy si Moissan. Posibilitatea obtinerii de elemente transuraniene presupune o aparatura de laborator foarte complexa si costisitoare. adica cele cu numerele atomice 57-71. a fost izolat dupa eforturi cu totul deosebite facute de numerosi cercetatori intre care si nume ilustre ca: Scheele. Boisbaudran. La mijlocul anului 1811. dovada clara a existentei unui nou element. radiul si altele. Constata ca spectrul prezinta o linie verde si isi da seama ca este vorba despre un nou element chimic pe care-l denumeste taliu. intrebuinteaza si un extract apos din cenusa de varec (o specie de alge). “puternic iritanti”. Gay-Lussac. totusi problema ramane deschisa. Ei deduc prezenta unui elementa nou pe care-l numesc rubidiu de la latinescul “rubidos” – rosu inchis. Lichidul ramas il trateaza la cald cu acid sulfuric si apar “vapori de o superba culoare voileta”. Bunsen si Kirchhof isi continua cercetarile in domeniul analizei spectrale. si-au inchinat munca intregii lor vieti. eliberand iodul. trateaza apele marine cu apa de clor. nenemarati chimisti. descopera o linie stralucitoare albastru-indigo caracteristica unui element nou. locuri de frunte ocupa : Mosander. Richter. Descoperirea clorului este legata de acidul clorhidric. Welsbach si Urbain. Crookes analizeaza praful ce ramane din namolurile de la fabricarea acidului sulfuric prin metoda camerelor de plumb. in schimb. la ora actuala existand 105 elemente chimice cu denumiri si caracteristici majoritatea bine stabilite si . Sub numele de lantanide se inteleg cele 15 metale care se gasesc in sistemul periodic al elementelor incepand cu lantanul pana la lutetiu inclusiv.Celelalte elemente au fost descoperite tot in urma dezintegrarilor radioactive succesive sau in urma unor reactii nucleare desfasurate in conditii bine stabilite (bombardamente cu particule atomice in ciclotron). Reich impreuna cu asistentul sau H. Acest lichid galben este supus unor serii de transformari care se finalizeaza prin obtinerea bronzului. pe care-l numesc “cesium” sau mai exact cesiul de azi. Marignac. pentru lamurirea completa a acestui capitol incalcit al chimiei anorganice. ajungandu-se la rezultate importante. Th. pe care-l numesc indiu. Timp de 150 de ani. analizand niste minerale de zinc. Jérôme Balard (1802-1876). In 1824.Anul 1935 a deschis oamenilor de stiinta posibilitatea de a produce elemente chimice pe cale artificiala. Apoi condenseaza vaporii intr-o retorta si obtine niste cristale de un violet stralucitor: iodul. deoarece a fost separat din aceasta combinatie. F. Problema lantanidelor este si astazi descrisa in chimie.Florul. insa lichidul ramas se colora si el in galben-brun.Sfarsitul secolului trecut intra in istoria fizicii si chiniei prin descoperirea RADIOACTIVITATII si ulterior a substantelor radioactive: uraniul (Pierre si Marie Curie). Courtois constata ca vasele de cupru in care lucra se corodau foarte repede. Bunsen si Kirchhof analizeaza apele minerale de la Dürckheim si observa doua splendide linii albastre.

roșiatice. „Wathlingen”. Istoric Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în forma latinizată „sal digestibus Sylvii . în cantitati diferite. în special pentru producerea îngrășămintelor chimice.răspândire cristalul de silvina Silvină. pe cale digestiva. fiind strict indispensabile întregii activitati celulare. sunt mentinute. Utilizare-Mineralul servește ca materie primă în industria chimică. Culoarea este deobicei incoloră. Turingia. A fost găsit la „Staßfurt”.speranta obtinerii de elemente chimice noi.Substantele minerale. Variantele colorate depind de impuritățile conținute. dar nu întotdeauna cunoscute. „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. Face parte din din clasa halogenaților.Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. de sursa energetica sau ca factori de structura tisulara. găsită in Sondershausen. având formula chimică KCl. mai rar albastre sau violete. într-un echilibru dinamic continuu.În organismul uman se gasesc aproape toate elementele chimice din natura 15115e417p . gălbui. Mineralele în organism Mineralele sunt substante absolut necesare desfasurarii normale a vietii. Silvină (mineral cunoscut și sub numele de clorură de potasiu) este destul de rar întâlnit în natură. într-un timp mai scurt sau mai îndelungat. prin elementele si combinatiile lor chimice cu rol de mediatori. Eliminarea lor are loc în mod diferentiat. enzimatice si fizico-chimice. urinara sau cutanata. „Solikamsk” în Rusia. fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. componentelor si structurii mediului organic precum si constructiei celulare. Formare . Se găsește asociată cu halitul și carnalitul (clorură de magneziu și potasiu). De asemenea se găsește în „Berezniki”. „Kalush” în Ucraina ca și la „Salton Sea” in California. Cristalizează în sistemul cubic. impunându- . în combinatii chimice variate si cu roluri bine definite.sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). prin mecanisme foarte fine neuro-endocrine.Rolul substantelor minerale în organism este primordial pentru ca intervin în desfasurarea tuturor proceselor metabolice.

contractia musculara. fosforul se gaseste sub forma de fosfati monobazici si dibazici. 67% la nivelul oaselor. intrând în alcatuirea aminoacizilor sulfurati: cistina. Este principalul constituent al acizilor nucleici. este binecunoscut echilibrul dintre unele substante minerale si vitamine. este cofactor pentru enzimele care implica ATP-ul. precum si faptul ca metabolismul proteic si constructia celulara depind de aportul si rolul plastic al substantelor minerale. Fosforul se gaseste în organism într-o proportie de 1% din greutatea corporala. În plasma. Zn. Concentratia fosforului în plasma constituie fosforemia. combinat cu calciu sub forma de hidroxiapatita si fosfat tricalcic. alaturi de clor si de potasiu. intervin în coagularea sângelui. aproximativ 450g din masa unui adult.Are rol catalitic în formarea hemoglobinei. Na. sulfatii din sol sunt preluati de plante. fiind raspândit atât în tesutul osos cât si în tesuturi moi. totusi sulful are un rol biologic important. P. unele tulburari ale absorbtiei si metabolismului pot determina afectiuni grave organismului. Desi nu se gaseste în cantitate prea mare.În raport cu cantitatile continute de catre organism si aportul lor necesar.se din aceste motive asigurarea aportului lor prin ratia alimentara. Sodiul. În natura. magneziul se afla sub doua forme: liber. Fierul este implicat într-o gama larga de reactii biochimice si este un constituent esential pentru viata. Concentratia calciului în plasma constituie calcemia. Ionii de calciu detin multiple roluri: influenteaza gradul de excitabilitate al nervilor. reprezinta electrolitul major în fluidele corpului. În organism. substantele minerale se împart în: macroelemente din care fac parte Ca. 32% intracelular. redusi si transformati în radicali . sub forma de saruri complexe. în producerea energiei necesare numeroaselor cai metabolice. Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman. sunt factori în activitatea enzimatica. reprezentând aproximativ 1. Mg. cisteina si metionina. calciu nedifuzabil sub forma de combinatii cu proteine plasmatice si calciu difuzabil dar neionizat.6% din materia vie uscata adica. etc. Între aportul mineral si celelalte substante nutritive exista de asemenea. Se constituie sub forma de depozite (30%) în diferite organe precum maduva spinarii. în combinatii proteice.6% din greutatea corporala. Astfel. Calciul plasmatic se gaseste sub trei forme în echilibru: calciu ionic. a caror prezenta este indispensabila structurii proteice. participa la stimularea contractiei musculare. Participa în toate procesele metabolice. în conducerea impulsului nervos.Este specializat. fosfor legat de lipide si sub forma de esteri glucidici. în mare parte (70%) în productia de hemoglobina care ajuta globulele rosii sa aduca oxigenul în toate celulele corpului. F. Cl si microelemente cum sunt I. splina si ficat. Repartitia lui în tesuturi si umori este de 99% în tesutul osos. în permeabilitatea membranei. K. precum si în metabolismul mitocondrial. iar restul în tesuturi moi si în lichidul extracelular. Este localizat cu preponderenta în lichidul extracelular si oase. Cantitatea cea mai mare se afla în nucleu si mitocondrii. Sulful reprezinta 1. Magneziul este cel mai important dintre cationii divalenti intracelular. într-o cantitate mai mare. Co. Cuprul se gaseste în organismul uman în cantitate totala de 100 – 150 mg. În celula. crescând permeabilitatea. Aportul neechilibrat peste anumite limite. Continutul total de magneziu existent la un adult este reprezentat astfel: 1% extracelular. în echilibru cu cel din plasma si legat de componentele celulelor organismului.În tesutul osos se gaseste în cantitatea cea mai mare. În organism. maduva osoasa si pancreas. relatii strânse si echilibre bine definite. participând la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii nervoase. fosforul sub forma ionului fosfat îndeplineste urmatoarele functii: intra în constitutia oaselor. rezerve importante de cupru se gasesc în ficat.

unde se gaseste în cantitate de 14µg % cea mai mare parte în glanda tiroida unde îndeplineste un rol functional. care apoi sunt fixati pe acizii grasi. sub forma de ion. Se gaseste în limita superioara a acestei concentratii în apa sarata de mare. cu rol în procesul coagularii. În organism. Ionul de fluor micsoreaza respiratia tisulara. .45% din masa corporala totala. care iau nastere prin fixarea iodului pe acidul aminat tirozina. ceea ce reprezinta 0. radicalul sulfuric este cuplat cu unele substante toxice si eliminat prin urina. inhiba activitatea unor enzime si scade concentratia de acid lactic din muschi. Cercetarile recente au atras în mai multe rânduri atentia asupra relatiei dintre elementele minerale si bolile cardiovasculare. Organismul uman ia acest element din plante si apa de baut. cu formarea unei paturi subtiri protectoare de fluoroapatita acidorezistenta. Fluorurile au un rol anticoagulant aceasta datorita faptului ca precipita calciul. Fluorul reprezinta un element cu mare raspândire în natura si care alaturi de calciu si fosfor intra în structura smaltului dentar. participând la formarea hormonilor tiroidieni. Un organism adult va contine 125g Cl. pe când în cea dulce.sulfhidrici. Clorul. Deoarece aceste boli constituie cauza principala a mortalitatii în tarile avansate. Din apa si alimente patrunde în organism. Mecanismul prin care fluorul împiedica aparitia cariei dentare se datoreaza absorbtiei acestui element pe suprafata de hidroxiapatita a emailului. jucând un rol în prevenirea cariilor dentare. gasindu-se în concentratii de 0. abia atinge 1µg ‰. Hormonii tiroidieni au rol în reglarea metabolismului oxidativ celular. Iodul provine din sol. de aceea fluorurarea apei reprezinta o masura sigura si practica de sanatate publica. echilibrul elementelor minerale din organism si mediu. Fluorul absorbit este transportat de catre sânge de unde se repartizeaza în majoritatea tesuturilor si în special în rinichi si tesutul osos. este caracteristic lichidului extracelular combinat mai ales cu sodiul. în ficat.08 – 2 mg %. Ionii de clor sunt necesari pentru producerea HCl din acidul gastric. Lipsa fluorului din apa de baut sau alimentatie duce la aparitia cariei dentare. descreste consumul de oxigen. Solul si apa reprezinta depozitul principal de fluor. modificat în mod adecvat prin alimentatie ar putea constitui un factor important în reducerea incidentei acestora.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful