În natură, elementele sunt răspândite în proporţii diferite.Elementele naturale cunoscute se găsesc în cele trei stări de agregare.

Astfel, în condiţii obişnuite, în stare gazoasă se găsesc 11 elemente: hidrogen, heliu, neon, argon, kripton, xenon, radon, fluor, clor, oxigen, azot; două sunt lichide: bromul şi mercurul; restul sunt solide. Element chimic: “Specie de atomi care are o anumită masă atomică şi care datorită proprietăţii fizice ocupă un anumit loc în sistemul periodic” (Mendeleev) Aurul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind raspandit in stare nativa in natura el se putea obtine usor in cantitati mici. Datorita proprietatilor sale deosebite, aurul a devenit un simbol al bogatiei si puterii fiind folosit la confectionarea obiectelor de podoaba si cult. Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor. Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului). Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i.e.n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i.e.n. Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii – in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului. Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi. Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind – de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti. Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc confundati cu carbonul care se gaseste in compozitia acestora in cantitati variabile. Diamantul – varietate a carbonului era cunoscut in vechea Indie cu 2000 ani i.e.n. insa Lavoisier (1760) face dovada ca diamantul este cel mai curat dintre formele de carbune. Odata cu prelucrarea diamantelor se apreciaza si valoarea sa, devenind un simbol al luxului, bogatiei

fosforul. in aceasta carte facandu-se si o prima inventariere a elementelor chimice cunoscute pana la acea data. caci despre el se stie cine l-a descoperit. N2. In legatura cu descoperirea zincului s-au dus si se duc inca discutii: daca a fost cunoscut in Antichitate.sau prestigiului. Experientele. descoperind in final. Importanta acestor trei elemente sub forma gazoasa este deosebita. Fosforul era si mai interesant pentru acea vreme. El se aprindea singur in prezenta aerului. descoperirea elementelor chimice. Scheele descopera in secolul al XVI-lea verdele care-i poarta numele care este un compus al arsenului (HCuAsO3) extrem de toxic. In lumea antica. In anul 1789. molibdenul. Toate incercarile au fost zadarnice. Dar alchimistii nu dezarmeaza. obiecte de zinc provenite din China. stibiul. Se facusera sute si mii de experiente cu toate metalele cunoscute atunci. si totodata prin utilizarile in medicina: primul ca intaritor. din oxidul sau carbonatul de zinc. cum se putea ajunge la acest aliaj de cupru-zinc fara sa fi fost cunoscut zincul? Explicatia nu este grea. in Persia. Atunci. sase metale si un nemetal care au fost descoperite de contemporari ai lui Lavoisier. in special. Cu exceptia bioxidului de carbon. N2. bismutul. daca este dintre putinele succese ale alchimistilor europeni sau daca trebuie considerat ca o realizare a alchimistilor chinezi dinainte de secolul al XIII – lea. Asadar. Stiind ca descoperirea “pietrei filozofale” si a “elixirului vietii” aveau sa le aduca bogatie si celebritate. si O2. iar cele sapte metale: cobaltul.W. surprinzatoare. aliajul de alama nu se facea din metale componente. Zincul. incepe cu numai trei secole inaintea noastra. merita subliniat faptul ca toate principalele gaze elementare care au fost descoperite in ultimii opt ani (H2. Hidrogenul si oxigenul sunt . alchimistii Evului Mediu au cautat “piatra filozofala” cu ajutorul careia sa poata transforma metalele comune in aur.Este curios faptul ca primele patru elemente descoperite de alchimisti formeaza tocmai grupa a V-a principala din tabelul periodic al lui Mendeleev. cand Marco Polo a gasit in trecerea sa. iar oxigenul de catre J Priestley in 1774. se refaceau in noptile senine pentru ca “astrele sa fie favorabile”. aceasta cinste avea sa-i revina peste un secol lui A. C. Cl2. zincul. Antichitatea cunoaste pe langa arsen doi compusi ai sai: realgarul (As2S2) si auripigmentul (As2S3). Arsenul si stibiul aveau sa se remarce prin toxicitatea deosebita a compusilor sai. La cele paisprezece elemente mentionate in tratat se mai adaugau inca patru gaze. In Antichitate se cunostea in mod sigur alama. Secole de-a randul. Lavoisier. care este un gaz compus. Hidrogenul a fost descoperit de catre H. Cele patru gaze sunt: H2. azotul de catre Daniel Rutherford in 1772. in anul 1776. cautarea acestora a continuat. marele chimist francez isi publica celebrul sau Tratat elementar de chimie. O coincidenta. cand si cum. nu aur dar alte patru elemente chimice: arsenul. desigur. cat si un al cincilea element. Gazele. dar nu si zincul elementar. Deci in total 25 de elemente. putin controversat. iar la intuneric emitea acea enigmatica “lumina rece”. nichelul. wolframul. iar in practica folosindu-se chiar mineralul de zinc. Cavedish. Sa fie poate descoperirea fosforului inceputul renasterii in chimie? Nu. findca nu dadeau rezultatele asteptate. ci din cupru si compusi ai zincului. cu date sigure asupra aparitiei lor. manganul. Fosforul avea sa fie primul element chimic cu “act de nastere”. iar al doilea ca vomitiv. pe care le-au tratat cu cele mai multe substante in caldura flacarii si a cuptoarelor. O2 si Cl2) aveau sa joace mai tarziu un rol desosebit. uraniul si telurul. deci amandoua sulfuri de arsen.

Mai mult. facand sa treaca scantei electrice printr-un tub de oxigen. Istoria nichelului este asemanatoare cu a cobaltului. in regiunile in care s-a folosit din vremuri vechi fierul meteoric. destul de raspandite in Scandinavia si descopera metalului caruia i se datora colorarea sticlei numindu-l cobalt. Compusi ai cobaltului se foloseau in vechiul Egipt la colorarea sticlei in albastru si apoi la prepararea smaltului. Beetger inventeaza nichelejul. nichelul nu a putut sa fie izolat sub forma metalica in acea epoca. Proust. fara miros si nu intretin arderea. aceasta devenind : “nu exista viata fara azot”. in proportii mari in aproape toate mineralele si. fara a se sti acest lucru si nichelul. iar in 1774. Unele minereuri erau cunoscute din Antichitate si au atras atentia probabil din cauza coloritului lor. Ozonul. Mai este important prin rolul deosebit pe care-l are in respiratia omului. 89% din apa. Azotul din aer avea sa joace mai tarziu un rol extrem de important in special prin intrebuintarea sa la fabricarea amoniacului de sinteza. Cronstedt (1722-1765) a descoperit. Studiul chimic al aerului incepe sa devina o preocupare a cercetarilor abia in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea. nichelul din minerale de nichel. caci cele doua metale se gaseau impreuna in meteoriti.componentii apei. un alt chimist suedez Axel F. Oxigenul este cel mai important dintre toate elementele chimice. aproximativ 50% din toata materia globului pamantesc. . asa cum a aratat in 1799 J.Tot in anul 1774 chimistul englez Joseph Priestley (1733-1804) descopera amoniacul gazos. acidul clorhidric gazos si unii oxizi de azot. Astfel nichelul isi croieste drum spre utilizari tot mai importante in tehnica si de aceea el devine tot mai solicitat. in 1751. iar proprietatile anticorozive ale acestei acoperiri dau o prima utilizare importanta nichelului. ca un constituient indispensabil al proteinelor. Tot asa cum din minerale de cobalt chimistul suedez Brandt a descoperit cobaltul. care consuma zilnic aproape 1 Kg oxigen si. Azotul apare si mai tarziu dar nu ca un corp distinct ci confundat cu bioxidul de carbon. In 1834. De asemenea. prin participarea sa la diferite fenomene importante din natura (oxidarea). totodata s-a folosit. iar oxigenul si azotul sunt principalii componenti ai aerului. Important prin prezenta sa in natura : 1/5 din aer. In anul 1735. de astfel. oxigenul. un chimist pe nume George Brandt (1694-1768) analizeaza in mod temeinic minereurile de cobalt care se gasesc. starea alotropica a oxigenului cu molecula formata din trei atomi a fost descoperit in 1783 de Van Marun. O2 reprezinta jumatate din toata materia ce se gaseste pe pamant iar H2 reprezinta mult peste 90% din toata materia ce se gaseste in Univers. baza explozivilor si a ingrasamintelor chimice cu azot. ambele fiind incolore.Anul descoperirii azotului este 1772. Cobaltul. Cel dintai om de stiinta care constata ca aerul nu este format dintr-un singur fel de substanta este Joseph Black (1728-1799). Cunoscut.L. un chmist englez de origine franceza. baza vietii astfel inversandu-se sensul denumirii lui Lavoisier. iar numele descoperitorului este Daniel Rutherford (1749-1819). sub forma de combinatii inca din Antichitate. El reuseste in 1755 sa izoleze bioxidul de carbon din aer. in total. ca si acesta.

B. Scheele. Bergman arata ca “acidul tungstic” este un oxid al unui element nou. inca necunoscut. Dupa o serie de experiente prezinta un memoriu asupra minereurilor de aur de langa Zlatna din Transilvania. Chimistul francez M. cunoscut sub denumirea de “pumbago” sau plumb negru. Müler von Reichenstei in 1782. reiau experimentele lui Scheele obtinand wolframul. care arata ca o pulbere. in cinstea marelui chimist suedez Scheele. F. J. Scheele arata ca acest mineral (care era in realitate wolframat de calciu WO4Ca) contine un acid particular pe care-l numeste “acid tungstic”.J. doi chimisti spanioli. Berthelot. H. Abia in 1907. se confunda cu grafitul. John. R. calugarul italian Angelo Maria Cortenovis. trimite o mostra chimistului M. iar manganul ca atare a fost descoperit de un chimist suedez. Istoria telurului prezinta pentru noi un interes cu totul special : a fost descoperit dintr-un minereu cunoscut pentru prima data in Transilvania. Pliniu mentioneaza o substanta asemanatoare magnetitei folosita la colorarea sticlei pe care o numeste “magnes”. studiaza mineralul de tungsten pe care-l trateaza cu hidroxid de potasiu si apoi cu acid azotic. Denumirea molibdenului vine de la grecescul “molybdos” care se da galenei si altor minerale de plumb. de la Berlin. Abia in 1785. In anul 1781. T. gaseste intr-un aliaj si prezenta platinei.W. ajunge la concluzia ca platina era cunoscuta in lumea antica. In 1774 Johan Gotlieb Gahn. Pelletier avea sa arate in mod neindoios. un mineral cenusiu cu stralucire metalica. Müler in 1796. a italianului Iulius Caezar . care era confundata cu magnetita (Fe3O4). Klaproth. In anul 1790. in care arata ca minereu de aur din zona respectiva contine un nou metal pe care-l numeste telur si ca acest nou metal a fost descoperit de F. Wolframatul de calciu avea sa fie numit apoi “scheelit”.Compusii manganului erau cunoscuti din Antichitate. Fink reuseste reducerea oxidului de molibden (Mo2O3) cu hidrogen si obtine molibdenul ca metal maleabil. C. studiind vechi manuscrise antice. In anul 1777. in 1807. ca molibdenitul este sulfura de molibden (MoS2). Era vorba despre piroluzita (MnO2). prin experientele facute la Zlatna si Sibiu de catre transilvaneanul Franz Joseph Müler. Prima mentiune scrisa despre platina pare a fi din anul 1557. obtinand un precipitat. Hjelm reduce acidul molibdenic cu carbune si ajunge in 1781 la molibden metalic. analizand compozitia unor obiecte metalice descoperite la Teba. Pana la mijlocul secolului al XVIII – lea molibdenitul. Dar mangan sub forma pura avea sa obtina prima data chimistul J. izoleaza manganul calcinand piroluzita cu mangal si-l numeste “manganesium”.F. fratii José si Fausto d’Elhujar.

Bunsen si G. Dar mult inainte de aparitia sticlei. potasiul. H. Meritul de a fi putut izola elementele sodiu si potasiu ii revine lui H. sodiul. probabil din Antichitate.Scaligner(1484-1558). fiind deci depasit numai de oxigen. Davy separa metalele din oxizi. Paladiul si rodiul au fost descoperite de medicul englez W. stontiu si magneziu. H. Moissan. abia in 1756 J. asistent al lui Berzelius.9%. Siliciul este un element foarte raspandit in natura. Davy. Kirchoff la mai bine de o jumatate de secol de la descoperirea sodiului si potasiului. nici vre-un alt artificiu special nu l-a putut transforma in lichid”. In 1655. chimistul francez H. Wollaston in urma studiilor asupra platinei. bariu.J. Homberg (1652-1715) arata ca prin tratarea borax-ului cu acid sulfuric se obtin niste fulgi albi care au fost numiti “sal sedativum” pentru proprietatile linistitoare ce le aveau. dar si in industrie. Davy. J. rubidiul si cesiul – astazi atat de familiare si intrebuintate nu numai in laboratoare. Litiul avea sa fie descoperit zece ani mai tarziu de catre un tanar suedez. Compusi ai borului erau cunoscuti din timpuri vechi. In anul 1702.borul. fie sub forma de silicati. Davy supune acidul boric electrolizei si in 1808 obtine cantitati mici din noul element. Desi romanii cunosteau varul si-l foloseau in constructii pe scara larga. cel care izolase fluorul in 1886. se ocupa si el de bor. In Anglia. Incalzeste oxidul de bor cu magneziu metalic. Celelalte doua metale alcaline. silicea se intrebuinta la fabricarea sticlei. compusi in care silicea se gaseste legata de alti oxizi metalici si mai ales de oxidul de aluminiu (Al2O3). fie sub forma de cuart sau silice (SiO2). Becher arata ca silicatii contin un pamant nou (pamant sticlos) si care este . Nu se gaseste niciodata in stare libera din cauza marei sale afinitati pentru oxigen si de aceea apare intotdeauna combinat cu acesta. spala masa rezultata cu acid clorhidric si obtine bor amorf. cesiul si rubidiul aveau sa fie descoperite pe cale spectrala de catre R. Black arata legatura dintre piatra de var si varul “viu”. care descrie un metal gasit in Mexic “pe care nici focul. cu ajutorul pilei sale electrice reuseste sa descompuna toti acesti oxizi de calciu. in urma unor experiente asupra pulberii negre care ramane dupa dizolvarea platinei. ci un amalgam si numai dupa descompunerea acestor amalgame si eliminarea mercurului. Tennant descopera iridiul in anul 1804. Arabii foloseau o sare care continea si borax ca fondant la topirea unor metale. In anul 1808. insa de o puritate extrem de ridicata : 99. Dar nu rezulta metalul propriu-zis. chimistul olandez W. Inca din Antichitate. Metalele alcaline – litiul. Compusi ai acestor elemente insa si in special ai sodiului si potasiului au fost folositi inca din Antichitate. El participa cu 25% la scoarta uscata a pamantului. au fost izolate tarziu si cu multa greutate. de la primele inceputuri ale civilizatiei omenesti silicatii (sub forma de argila) au fost folositi in olarie. Peste alte patru decenii. H.

siliciu si oxigen si care era de fapt un silicat dublu de beriliu si aluminiu. menachin. cum credea descoperitorul. Un mineral al zirconiului era cunoscut ca piatra pretioasa inca din Antichitate si era numit “zirconia”. aproape trecut in uitare. crisoberilul si aquamarinul care sunt combinatii ale beriliului . Zr(SiO4). Izolarea titanului. Clorul. In anul 1789. iod si brom. Acest termen este apoi extins de catre chimistul J. Anul urmator Vauquelin anunta descoperirea unui pamant nou pe care-l numeste “pamant de beril”. Acestea proveneau din mineralul ce mai tarziu avea sa fie numit ilmenit si care din punct de vedere al compozitiei chimice este titanat de fier (FeTiO3). mineralogul englez W. . Antichitatea a cunoscut unele pietre pretioase ca: smaraldul. care continea aluminiu. beriliu. Aluminiul este cel mai raspandit metal din scoarta uscata a pamantului. In anul 1821. Saint Claire Deville trateaza tetraclorura de siliciu cu sodiu metalic si obtine siliciu sub forma cristalina. Olaria nu facea decat sa prelucreze argilele. beriliu. I. chimistul si farmacistul german H. Mai tarziu avea sa se constate ca era de fapt un silicat de zirconiu. reduc clorura de beriliu cu potasiu si obtin noul element. Descoperirea zirconiului se datoreaza lucrarilor migaloase facute de J. Cel care a introdus pentru prima data cuvantul “halogen” este un chimist modest. Rose (1795-1864) obtine dioxidul de titan in forma pura. o realizeaza Berzelius in 1825. iodul si bromul au fost descoperite fara dificultati deosebite. Compusii aluminiului erau cunoscuti inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii. cat si din bioxidul acestui metal. evident sub forma impura. reprezentand 7% si fiind astfel al treilea dintre toate elementele chimice. S. care sunt combinatii ale aluminiului cu siliciul si oxigenul. In anul 1828.silicea de mai tarziu (SiO2). In anul 1797. Descoperirea clorului de catre Scheele a dat nastere insa la o serie de controverse care au durat patru decenii. Chimistul suedez reuseste sa separe zirconiul atat din silicatul de zirconiu. In anul 1854. El l-a folosit la inceput pentru a indica elementul clor descoperit de Scheele. Schweiger. pana ce s-a stabilit ca este un element chimic si nu un acid. in 1791. Gregor (1762-1817) studia nisipurile cu proprietati magnetice ce se gaseau langa localitatea Menacham din tinutul Cronwald. chimistul De Bussy. pe care le si numeste. fiind rezultatul a numeroase experiente. H. Wöhler porneste de la clorura de aluminiu anhidra pe care o trateaza cu potasiu metalic si reuseste sa obtina mici cantitati de aluminiu. Berzelius in anul 1824. Berzelius pentru intreaga grupa cunoscuta atunci: clor. chimistul francez L. Vauquelin analizeaza un mineral numit beril. F Wöhler si separat. N.

totusi problema ramane deschisa. In 1824. Dintre chimistii care au avut aporturi deosebite le descoperirea acestor elemente. adica cele cu numerele atomice 57-71. Davy si Moissan. Courtois constata ca vasele de cupru in care lucra se corodau foarte repede. Apoi condenseaza vaporii intr-o retorta si obtine niste cristale de un violet stralucitor: iodul. Lichidul ramas il trateaza la cald cu acid sulfuric si apar “vapori de o superba culoare voileta”. fapt care a dus la o crestere fara precedent a laboratoarelor de cercetare. Posibilitatea obtinerii de elemente transuraniene presupune o aparatura de laborator foarte complexa si costisitoare. Constata ca spectrul prezinta o linie verde si isi da seama ca este vorba despre un nou element chimic pe care-l denumeste taliu. Timp de 150 de ani. F.Anul 1935 a deschis oamenilor de stiinta posibilitatea de a produce elemente chimice pe cale artificiala. Crookes analizeaza praful ce ramane din namolurile de la fabricarea acidului sulfuric prin metoda camerelor de plumb. la ora actuala existand 105 elemente chimice cu denumiri si caracteristici majoritatea bine stabilite si . Boisbaudran. Reich impreuna cu asistentul sau H. Sub numele de lantanide se inteleg cele 15 metale care se gasesc in sistemul periodic al elementelor incepand cu lantanul pana la lutetiu inclusiv. eliberand iodul. Problema lantanidelor este si astazi descrisa in chimie.Celelalte elemente au fost descoperite tot in urma dezintegrarilor radioactive succesive sau in urma unor reactii nucleare desfasurate in conditii bine stabilite (bombardamente cu particule atomice in ciclotron). Th. si-au inchinat munca intregii lor vieti. Descoperirea clorului este legata de acidul clorhidric. Bunsen si Kirchhof analizeaza apele minerale de la Dürckheim si observa doua splendide linii albastre. radiul si altele. Acidul clorhidric este amintit de Basilius Valentinius la inceputul secolului al XV – lea. Welsbach si Urbain. trateaza apele marine cu apa de clor. analizand niste minerale de zinc.Florul. chimistul francez Bernard Courtois (1777-1838) in incercarea de a transforma azotatul de calciu in azotat de potasiu necesar fabricarii explozivilor. intrebuinteaza si un extract apos din cenusa de varec (o specie de alge). Jérôme Balard (1802-1876). Cleve. pe care-l numesc indiu. pe care-l numesc “cesium” sau mai exact cesiul de azi. nenemarati chimisti. insa lichidul ramas se colora si el in galben-brun. Gay-Lussac. deoarece a fost separat din aceasta combinatie. Ei deduc prezenta unui elementa nou pe care-l numesc rubidiu de la latinescul “rubidos” – rosu inchis. “puternic iritanti”. dintre cei mai abili. descopera o linie stralucitoare albastru-indigo caracteristica unui element nou.Sfarsitul secolului trecut intra in istoria fizicii si chiniei prin descoperirea RADIOACTIVITATII si ulterior a substantelor radioactive: uraniul (Pierre si Marie Curie). ajungandu-se la rezultate importante. Evaporeaza extractul de varec din apa de mare si obtine niste cristale. a fost izolat dupa eforturi cu totul deosebite facute de numerosi cercetatori intre care si nume ilustre ca: Scheele. Bunsen si Kirchhof isi continua cercetarile in domeniul analizei spectrale. in schimb. Marignac. Richter. locuri de frunte ocupa : Mosander. toriul (Berzelius) poloniul (sotii Curie). pentru lamurirea completa a acestui capitol incalcit al chimiei anorganice. Acest lichid galben este supus unor serii de transformari care se finalizeaza prin obtinerea bronzului. La mijlocul anului 1811. dovada clara a existentei unui nou element.

Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine.speranta obtinerii de elemente chimice noi. în special pentru producerea îngrășămintelor chimice.Substantele minerale. Eliminarea lor are loc în mod diferentiat. fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. dar nu întotdeauna cunoscute. într-un echilibru dinamic continuu. având formula chimică KCl.În organismul uman se gasesc aproape toate elementele chimice din natura 15115e417p . Utilizare-Mineralul servește ca materie primă în industria chimică. fiind strict indispensabile întregii activitati celulare. Cristalizează în sistemul cubic. prin elementele si combinatiile lor chimice cu rol de mediatori. „Kalush” în Ucraina ca și la „Salton Sea” in California. Silvină (mineral cunoscut și sub numele de clorură de potasiu) este destul de rar întâlnit în natură. roșiatice. Se găsește asociată cu halitul și carnalitul (clorură de magneziu și potasiu). Mineralele în organism Mineralele sunt substante absolut necesare desfasurarii normale a vietii. De asemenea se găsește în „Berezniki”. Formare . mai rar albastre sau violete. „Wathlingen”. Face parte din din clasa halogenaților. Culoarea este deobicei incoloră. enzimatice si fizico-chimice. A fost găsit la „Staßfurt”. pe cale digestiva. în cantitati diferite. „Solikamsk” în Rusia. găsită in Sondershausen. Istoric Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în forma latinizată „sal digestibus Sylvii . prin mecanisme foarte fine neuro-endocrine. într-un timp mai scurt sau mai îndelungat. Variantele colorate depind de impuritățile conținute. sunt mentinute. „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. urinara sau cutanata.Rolul substantelor minerale în organism este primordial pentru ca intervin în desfasurarea tuturor proceselor metabolice.sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). gălbui. impunându- . Turingia.răspândire cristalul de silvina Silvină. de sursa energetica sau ca factori de structura tisulara. componentelor si structurii mediului organic precum si constructiei celulare. în combinatii chimice variate si cu roluri bine definite.

P. fosfor legat de lipide si sub forma de esteri glucidici. Fierul este implicat într-o gama larga de reactii biochimice si este un constituent esential pentru viata. Na. În organism. a caror prezenta este indispensabila structurii proteice.În raport cu cantitatile continute de catre organism si aportul lor necesar. fiind raspândit atât în tesutul osos cât si în tesuturi moi. Ionii de calciu detin multiple roluri: influenteaza gradul de excitabilitate al nervilor. etc. în mare parte (70%) în productia de hemoglobina care ajuta globulele rosii sa aduca oxigenul în toate celulele corpului. Repartitia lui în tesuturi si umori este de 99% în tesutul osos. redusi si transformati în radicali .Este specializat. relatii strânse si echilibre bine definite. Astfel. Continutul total de magneziu existent la un adult este reprezentat astfel: 1% extracelular. 67% la nivelul oaselor. Sodiul. unele tulburari ale absorbtiei si metabolismului pot determina afectiuni grave organismului.6% din materia vie uscata adica. Cuprul se gaseste în organismul uman în cantitate totala de 100 – 150 mg. F. sub forma de saruri complexe. Magneziul este cel mai important dintre cationii divalenti intracelular. Cl si microelemente cum sunt I. fosforul sub forma ionului fosfat îndeplineste urmatoarele functii: intra în constitutia oaselor. În celula. rezerve importante de cupru se gasesc în ficat.În tesutul osos se gaseste în cantitatea cea mai mare. În plasma. maduva osoasa si pancreas. aproximativ 450g din masa unui adult. iar restul în tesuturi moi si în lichidul extracelular. precum si faptul ca metabolismul proteic si constructia celulara depind de aportul si rolul plastic al substantelor minerale. participând la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii nervoase. reprezentând aproximativ 1.se din aceste motive asigurarea aportului lor prin ratia alimentara. precum si în metabolismul mitocondrial. Concentratia fosforului în plasma constituie fosforemia. într-o cantitate mai mare.6% din greutatea corporala. combinat cu calciu sub forma de hidroxiapatita si fosfat tricalcic. Este principalul constituent al acizilor nucleici. calciu nedifuzabil sub forma de combinatii cu proteine plasmatice si calciu difuzabil dar neionizat. Sulful reprezinta 1. magneziul se afla sub doua forme: liber. reprezinta electrolitul major în fluidele corpului. crescând permeabilitatea. 32% intracelular. în combinatii proteice. Zn. Concentratia calciului în plasma constituie calcemia. participa la stimularea contractiei musculare. Cantitatea cea mai mare se afla în nucleu si mitocondrii. splina si ficat. alaturi de clor si de potasiu. fosforul se gaseste sub forma de fosfati monobazici si dibazici. Mg. intervin în coagularea sângelui. totusi sulful are un rol biologic important. Între aportul mineral si celelalte substante nutritive exista de asemenea. În natura. Participa în toate procesele metabolice. în conducerea impulsului nervos. Desi nu se gaseste în cantitate prea mare. în producerea energiei necesare numeroaselor cai metabolice. este binecunoscut echilibrul dintre unele substante minerale si vitamine. Se constituie sub forma de depozite (30%) în diferite organe precum maduva spinarii. este cofactor pentru enzimele care implica ATP-ul. în echilibru cu cel din plasma si legat de componentele celulelor organismului. sunt factori în activitatea enzimatica. Co. K. Fosforul se gaseste în organism într-o proportie de 1% din greutatea corporala. în permeabilitatea membranei.Are rol catalitic în formarea hemoglobinei. Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman. În organism. substantele minerale se împart în: macroelemente din care fac parte Ca. Aportul neechilibrat peste anumite limite. intrând în alcatuirea aminoacizilor sulfurati: cistina. Calciul plasmatic se gaseste sub trei forme în echilibru: calciu ionic. contractia musculara. sulfatii din sol sunt preluati de plante. cisteina si metionina. Este localizat cu preponderenta în lichidul extracelular si oase.

Hormonii tiroidieni au rol în reglarea metabolismului oxidativ celular. abia atinge 1µg ‰. de aceea fluorurarea apei reprezinta o masura sigura si practica de sanatate publica. sub forma de ion. Mecanismul prin care fluorul împiedica aparitia cariei dentare se datoreaza absorbtiei acestui element pe suprafata de hidroxiapatita a emailului. Clorul. În organism. Cercetarile recente au atras în mai multe rânduri atentia asupra relatiei dintre elementele minerale si bolile cardiovasculare. gasindu-se în concentratii de 0. Iodul provine din sol. Solul si apa reprezinta depozitul principal de fluor. Lipsa fluorului din apa de baut sau alimentatie duce la aparitia cariei dentare. jucând un rol în prevenirea cariilor dentare. unde se gaseste în cantitate de 14µg % cea mai mare parte în glanda tiroida unde îndeplineste un rol functional.08 – 2 mg %. participând la formarea hormonilor tiroidieni. care apoi sunt fixati pe acizii grasi. . cu rol în procesul coagularii. Ionii de clor sunt necesari pentru producerea HCl din acidul gastric. Fluorul absorbit este transportat de catre sânge de unde se repartizeaza în majoritatea tesuturilor si în special în rinichi si tesutul osos. Deoarece aceste boli constituie cauza principala a mortalitatii în tarile avansate. Fluorul reprezinta un element cu mare raspândire în natura si care alaturi de calciu si fosfor intra în structura smaltului dentar. este caracteristic lichidului extracelular combinat mai ales cu sodiul. radicalul sulfuric este cuplat cu unele substante toxice si eliminat prin urina. Se gaseste în limita superioara a acestei concentratii în apa sarata de mare. care iau nastere prin fixarea iodului pe acidul aminat tirozina. Ionul de fluor micsoreaza respiratia tisulara. descreste consumul de oxigen. Organismul uman ia acest element din plante si apa de baut.45% din masa corporala totala. modificat în mod adecvat prin alimentatie ar putea constitui un factor important în reducerea incidentei acestora. cu formarea unei paturi subtiri protectoare de fluoroapatita acidorezistenta. Fluorurile au un rol anticoagulant aceasta datorita faptului ca precipita calciul. pe când în cea dulce. în ficat. echilibrul elementelor minerale din organism si mediu. Din apa si alimente patrunde în organism.sulfhidrici. ceea ce reprezinta 0. inhiba activitatea unor enzime si scade concentratia de acid lactic din muschi. Un organism adult va contine 125g Cl.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful