UN OSCAR DE LAPTE My name is Harvey Milk, and I am here to recruit you!

fraza asta imi revine obsesiv, ca un refren, cand ma gandesc la filmul nominalizat/castigator la Oscar. Cum spuneam si unor prieteni, ma asteptam sa castige ceva. Era de asteptat ca Sean Penn sa fie mai mult decat nominalizat pentru prestatia sa, care este fara indoiala una buna din punct de vedere actoricesc. Era in plus si argumentul (corect-)politic, filmul pledand emotional in favoarea acceptarii homosexualitatii ca o normalitate. Interpretandu-l pe Harvey Milk, Sean Penn s-a transpus total in rol, a aratat ca stie meserie - si nu e pentru prima data (memorabile au fost si presatiile sale din Im Sam sau 28 seconds). Sean Penn este excelent in roluri dramatice. Sa joci bine, natural, ceea ce nu esti - denota un talent de exceptie. Cum ai reusit sa ne pacalesti atatia ani ca nu esti gay? ii zicea glumind Robert deNiro in prezentarea pe care i-a facut-o prietenului sau Sean Penn, punctand astfel si el buna interpretare. Dar in definitiv asta caracterizeaza un actor mare... Harvey Milk este acum privit ca avocat pentru dreptate si egalitate. Un fel de martir al cauzei homosexuale. Sunt voci care pun actiunea din Milk in paralel cu ceea ce ar trebui sa faca si sa fie crestinii, din punctul de vedere al persuasiunii sustinerii unei cauze, al curajului de a-si afirma identitatea (chiar punandu-te de-a curmezisul trendului majoritar!). Mda, dar n-avem oare avem destule exemple de promovare radical-inteligenta a unei cauze si in alte parti?! - exemple care pot care pot fi date si urmate mult mai usor... fapt pentru care nu cred ca trebuie neaparat sa includ in setul de modele si un homosexual bolnav de SIDA (cum altfel?!). Viata lui Milk a fost o tragedie nu prin sfarsitul, ci prin desfasurarea ei. Sfarsitul lui Harvey Milk a mai fost subiect de film documentar - in 1984 The Times of Harvey Milk. El e privit precum un avocat al adevarului: Asta sunt si nu ma ascund... Da, e de admirat ca nu te ascunzi, dar cum de esti asa? A fi sincer e una a fi si a fi corect e alta. Milk este un eliberator sexual care nu a fost asa de teddy bear in viata reala. Insemnarile biografice il descriu ca un personaj incendiar, agresiv, persuasiv, mereu pus pe hartza pentru a atrage atentia presei. Este o diferenta intre descrierea biografilor si pesonajul nevinovat - care are si el o problema sexuala neintelesa - prezentat in film. Actul cultural devine astfel o masina de spalat. De acord, mediul cultural nu trebuie musai sa redea realitatea istorica... dar nici nu poate interpreta si justifica orice! Cultura ar deveni altfel un lighean in care putem spala orice caracter. (Zefirelli a incercat in creatia sa de referinta (Isus din Nazareth) sa faca acealasi lucru si cu Iuda). In atari conditii, aplicand un astfel de sablon putem curata si parfuma orice personaj negativ al istoriei, fie ca se numeste el Nero, Hitler, Stalin sau oricine altcineva dezavuat public acum. In lupta de afirmare si emancipare a identitatii sale sexuale, Milk avea nevoie de un alt standard. Pentru ca nu il doreste pe cel existent, trebuie sa inventeze unul. Ca homosexual nu putea sa accepte standardul heterosexual. Si aici conflictul este deja initiat. Schimbarea standardului si impunerea lui este ceea ce se doreste de fapt acum in societate. "Noi am crescut intr-un model heterosexual, dar nu e necesar sa-l urmam. Trebuie sa ne dezvoltam

propriul nostru stil de viata. Nu exista niciun motiv pentru care sa nu putem iubi mai mult de o persoana in acelasi timp" este o alta fraza care tradeaza explicit agenda homosexuala. Ca orice extremist, Milk se simte mai bine la margine decat in centru. Dar asta numai la inceput... pentru ca el vrea apoi ca marginea sa devina centru! (Si sunt multi altii care isi doresc asta!) Vor ca miscarea de rotatie sa se schimbe si nu ei sa se invarta in jurul problemei, ci problema sa se invarta in jurul lor. Comportamentul acesta se regaseste in majoritatea conflictelor. Cei de la margine vor sa fie in centru. Milk a fost vanat de politie pentru casus belli, nu pentru faptul ca a fost homosexual. Efortul politic de a reimpune figura lui Milk ca un martir pentru o cauza dreapta ataca din nou propozitia 8 (ERA SCRIS: PREPOZITIA???!!! NU CUMVA AMENDAMENTUL?!?! NOTA CP) care in California le interzice inca homosexualilor dreptul legal de a fi casatoriti. Accentul politic nu este doar nuantat, ci este exprimat direct prin prezentarea unui Harvey Milk militant pentru o cauza (buna). Regizorii au evidentiat in film efortul lui de a apara acele persoane homosexuale aflate in aparatul educational public - scoli. Prezentarea esecului acelui referendum este denaturata. In realitate, referendumul a picat pentru ca atat partea democrata - cu Jimmy Carter - cat si cea republicana - Ronald Regan pe atunci - s-au opus total acelei actiuni social-politice. Acum exista din pacate sustinerea democrata vizibila. Si asta ii face pe cei mai multi crestini progresisti sa creada ca normalitatea e alta si ca standardul biblic - daca nu e vechi si depasit - are probleme de abordare, de intelegere, de explicare, de interpretare. Asa s-a nascut ideea ca in cativa ani biserica va accepta homosexualitatea, pentru ca biserica a gresit si in privinta rasismului in urma cu 50 de ani! Asemanarea este fortata. Ca si cum ai spune ca inchizitia este acelasi lucru cu jocurile olimpice. Offfavem din ce in ce mai multe interpretari ale adevarului, si din ce in ce mai putin adevar! Justificarea deviantelor sexuale ajunge sa inglobeze si o alta forma: impulsul. El este acela care ma controleaza. Adica, eu simt ceva intr-o directie. Am un impuls. Hai sa nu ma chinui sa-l verific daca e bun sau nu... Sa-l las sa se exprime! Si asa impulsul justifica actiunea. Si in baza unei asemenea motivatii, nici Hitler si nici cel mai mare ucigas in serie nu mai este vinovat, nu mai trebuie condamnat. Ei doar au avut un impuls pe care l-au urmat. Au actionat in baza unui impuls care-i reprezinta E autentic! E deplin justificabil, nu? Nu! A actiona sub instinct te apropie de evolutie, de tatucu Darwin. A actiona dupa gandire, dupa ceea ce rationam ca e drept, e ceva ce apartine Creatiei. Ratiunea trebuie sa justifice orice actiune si nu impulsul. Asta inseamna sa fii autentic! Evidentierea unei deviante sexuale ca o normalitate, afisarea ei cu mandrie nu este decat promovarea unui mediu de viata nesanatos pentru umanitate. Intr-o simpla analogie tehnica ca tot scriu inconjurat de diferite echipamente - in loc sa promovam reset button promovam destroy button. Daca tinde spre homosexualitate asa cum vedem in ultimii ani! rasa umana dispare! Si nu-ti trebuie studii stiintifice ca sa prevezi si sa accepti asta. Clonarea sau omul artificial reprezinta solutii realiste doar in science-fiction.

Libertatea sexuala este o problema pe care crestinismul a rezolvat-o mereu apeland la standardul creatiei: un barbat si o femeie. Punct! Acesta e standardul, indiferent daca libertinismul sexual era manifestat in stil hippie sau in maniera homosexuala. Hippies, cu accentul lor pe non-violenta, promiscuitate si dragoste la liber, par sa fie mai usor de recuperat in directia normalitatii biblice. Manifestarile sexuale anormale se desfasurau intrun mediu in care barbatul era barbat si femeia era femeie. Standardul Biblic un barbat si o femeie a fost mai usor de atins pentru ca presupunea renuntarea la alti parteneri si fidelitatea fata de unul singur. Devianta sexuala promovata prin homosexualitate este o problema de identitate. Oamenii au ales sa se redefineasca, si au facut-o intr-un sens anormal; au facut din redefinire un nou standard, grotesc si condamnat/condamnabil... si e mai greu acum sa se redefineasca din nou, sa accepte identitatea si manifestarile initiale, in baxa caracteristicilor vizibile in oglinda de la baie. Biserica postmoderna iubeste sa fie trendy, in pas cu moda. Fie ca e vorba de ecologie sa protejam pamantul, ca aici traim si Dumnezeu ne-a dat mandatul de administrare; fie ca e vorba de protectia animalelor sa le salvam, fratilor, chiar si in detrimentul orfanilor care mor pe strazi; fie ca e vorba de homosexualitate sa-i iubim pe toti, saracii, c-asa a facut si Christos! Acum, cat de adecvat si eficient cultural as vrea sa fiu, in dreptul meu, tot nu am cum sa nu fiu de acord cu avertizarea: Mai putina culturalizare si mai multa Evanghelie, domnilor! Ce nu mi-a placut la Penn a fost afirmatia pro-homosexualitate de la finalul speech-ului sau (LA FESTIVITATEA DE PREMIERE????!!!! - MENTIONEAZA). Dar asta face parte din planul sau politically-corect. Bineinteles ca toti au dreptul la exprimare si dragoste, dar nu intotdeauna politically corect inseamna si benefic pentru fiinta umana. Si exemplele sunt destule, cat sa tragem concluzia ca a fi politic corect inseamna a fii partinitor, sa fii ultracorect si concesiv cu o singura parte culmea, minoritara! in detrimentul alteia... ce daca majoritara?! Sean Penn este un sentimental politically correct si in viata de toate zilele. In pieptul sau bate o inima indreptata spre compasiune totala. Si asta nu e de condamant, nu e rau, dar ca orice inima are de facut niste alegeri. Compasiunea sa fata de cei defavorizati ii afecteaza/deviaza privirea si perpsectiva asupra a ceea ce este cu adevarat drept/corect. Cu alte cuvinte, Harvey Milk a castigat batalia cu ratiunea lui Sean Penn iar asta este poate elementul-cheie pentru care Oscarul a ajuns in mainile sale. Cea ce sperie la politically correctness este efortul de a umaniza monstrii. Intre a accepta umanitatea si a-i corecta devierile este o diferenta, nu? Standardul uman spune: iubeste-l... si lasa-l asa!. Standardul divin, dimpotriva, spune: iubeste-l... si daca il iubesti spune-i ca merge pe un drum gresit... si ajuta-l sa mearga bine! Diferenta aceasta este evidenta astazi si in sistemul de educatie. Si asta ne va costa enorm in viitor, pentru ca vom creste generatii care nu mai stiu ce sunt si care vor trebui sa se inventeze pentru a descoperi ceva nou. Iar incapacitatea de inventare continua va creea o agitatie demoralizatoare care se va transforma in presiune depresiva. Nu stiu cine sunt, si nici nu stiu ce vreau sa fiu. Nu e acesta un prim pas spre sinucidere?

Fara indoiala, Milk a (re)devenit port-stindardul miscarii homosexuale. Filmul a reusit sa vrajeasca ochii audientei cu o figura placuta, draguta, dragalasa, inofensiva, care vrea binele. Ca adevarul e altul, intereseaza acum mai putin... Oscarul masculin de anul acesta e de lapte. Si tipul asta de lapte imbolnaveste!