Universitatea Spiru Haret Facultatea de Drept i Administraie Public Constana Specializarea: Drept Titular de disciplin: Lector univ. dr.

Patrick Lazr

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI - SINTEZE -

Dupa cum se cunoaste, la 1 octombrie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, precum si Legea nr. 71/ 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Legea nr. 71/ 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil clarifica chestiunile legate de aplicarea in timp a noii legi civile si a celei vechi, dupa cum urmeaza: ART. 3 Actele i faptele juridice ncheiate ori, dup caz, svrite sau produse nainte de intrarea n vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice dect cele prevzute de legea n vigoare la data ncheierii sau, dup caz, a svririi ori producerii lor. ART. 4 La data intrrii n vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevzute de Codul civil din 1864, precum i de alte acte normative, rmn supuse dispoziiilor legii vechi, neputnd fi considerate valabile ori, dup caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziiilor prezentei legi.
1

ART. 5 (1) Dispoziiile Codului civil se aplic tuturor actelor i faptelor ncheiate sau, dup caz, produse ori svrite dup intrarea sa n vigoare, precum i situaiilor juridice nscute dup intrarea sa n vigoare. (2) Dispoziiile Codului civil sunt aplicabile i efectelor viitoare ale situaiilor juridice nscute anterior intrrii n vigoare a acestuia, derivate din starea i capacitatea persoanelor, din cstorie, filiaie, adopie i obligaia legal de ntreinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, i din raporturile de vecintate, dac aceste situaii juridice subzist dup intrarea n vigoare a Codului civil. In ceea ce priveste mostenirea, acelasi act normativ mai prevede si alte dispozitii care delimiteaza domeniul de aplicare a Codului civil de la 1864 de cel al Noului Cod civil: CAPITOLUL VI Dispoziii cu privire la cartea a IV-a "Despre motenire i liberaliti" a Codului civil i cu privire la unele legi SECIUNEA 1 Dispoziii tranzitorii i de punere n aplicare a crii a IV-a "Despre motenire i liberaliti" a Codului civil ART. 91 Motenirile deschise nainte de intrarea n vigoare a Codului civil sunt supuse legii n vigoare la data deschiderii motenirii. ART. 92 Dispoziiile art. 954 alin. (3) i (4) din Codul civil se aplic numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare ncepute dup intrarea n vigoare a Codului civil. ART. 93 Prevederile art. 958 i 959 din Codul civil se aplic numai faptelor svrite dup intrarea n vigoare a Codului civil. ART. 94 Plafonul valoric al bunurilor mobile corporale prevzut la art. 1.011 alin. (4) din Codul civil va fi actualizat periodic, prin hotrre a Guvernului. ART. 95 nlturarea efectelor nedemnitii prin testament autentic sau printr-un act autentic notarial este supus nscrierii n Registrul naional notarial prevzut la art. 1.046 din Codul civil. ART. 96 Prevederile art. 829 din Codul civil din 1864 nu se aplic n cazul n care copilul s-a nscut dup intrarea n vigoare a Codului civil. ART. 97 Execuiunile testamentare ncepute nainte de data intrrii n vigoare a Codului civil nu pot dura mai mult de 2 ani calculai de la aceast dat, cu posibilitatea de prelungire n condiiile art. 1.079 alin. (3) din Codul civil. ART. 98
2

n cazul motenirilor care se deschid dup data intrrii n vigoare a Codului civil, executorii cu sau fr sezin, instituii prin testamente anterioare acestei date, au atribuiile prevzute la art. 1.080 din Codul civil, cu excepia cazului n care atribuiile au fost limitate expres de testator. Conform Art. 91 din Legea nr. 71/2011. motenirile deschise nainte de intrarea n vigoare a Codului civil sunt supuse legii n vigoare la data deschiderii motenirii. Din aceasta dispozitie legala rezulta ca vechiul cod se aplica mostenirilor deschise inainte de 1 octombrie 2011, adica acelor situatii in care defunctul a decedat anterior datei intrarii in vigoare a Noului Cod civil, indiferent de momentul la care a fost demarata procedura succesorala. In fapt, avem de-a face cu una din acele situatii tranzitorii, in care cele doua acte normative coexista, aplicandu-se fie unul, fie celalalt, in functie de data decesului persoanei a carei mostenire este in discutie.

Pentru aceste motive vom ilustra in cele ce urmeaza atat reguli in materia mostenirii stabilite de Codul civil de la 1864, cat si reguli impuse de Noul Cod civil.

Precizam ca subiectele de examen vor avea ca obiect: - pe cat posibil, principii generale in materia mostenirii, comune atat vechii reglementari, cat si Noului Cod civil; dispozitiile in materia mostenirii din Noul Cod civil (actul normativ in plina putere la acest moment) si - numai in mod exceptional (si in formulari fara echivoc in acest sens din textul intrebarii va rezulta foarte clar referirea la vechea reglementare) la dispozitii legale din vechea reglementare in materia mostenirii.

I. SUCCESIUNILE IN REGLEMENTAREA CODULUI CIVIL DE LA 1864

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII NOTIUNI INTRODUCTIVE. PRECIZARI TERMINOLOGICE. CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE MOSTENIRII. CARACTEREL E JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE. DESCHIDEREA MOSTENIRII LOCUL DESCHIDERII MOSTENIRII. DATA DESCHIDERII MOSTENIRII. CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI NEDEMNITATEA SUCCESORALA. MOSTENIREA LEGALA REGULI GENERALE ALE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII REPREZENTREA SUCCESORALA DREPTUL LA MOSTENIRE A RUDELOR DEFUNCTULUI DREPTURILE SUCCESOARLE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR AL DEFUNCTULUI MOSTENIREA TESTAMENTARA REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA MOSTENIREA TESTAMENTARA CAPACITATEA SUCCESOARALA TESTAMENTUL MOSTENIREA TESTAMENTARA REGIMUL JURIDIC AL PRINCIPALELOR DISPOZITII TESTAMENTARE LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZITIE ASUPRA MOSTENIRII TRANSMISIUNEA MOTENIRII: DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA
4

 EXERCITAREA DREPTULUI DE OPIUNE SUCCESORAL TRANSMISIUNEA ACTIVULUI I PASIVULUI MOTENIRII TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOTENIRII PETIIA DE EREDITATE INDIVIZIUNEA I MPREALA MOTENIRII

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Notiuni introductive. Precizari terminologice.

1.Notiunea de mostenire(succesiune). In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice sau statul) . Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice feel de transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte. In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vinzare-cumparare, donatia, cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de proprietate etc. dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte, adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata. In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit transmisiunea patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cit si intinderea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara sau ca un bun face parte
5

din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale. Atit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles si notiunea de ereditate. Din cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a desemna persoanele care dobindesc drepturile si obligatiile celui decedat notiunile de mostenitori succesori sau erezi.

Sectiunea a II-a. Sediul materiei. Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului. Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se intregesc. Este de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun amprenta asupra solutiilor legislative adoptate in timp, sub regimul comunist se poate spune ca materia succesiunilor a ramas relativ intacta. Intinderea emolumentului succesoral era insa redusa intr-o societate in care nu exista o proprietate privata autentica, avind la baza in principal proprietatea colectiva. Reglementarile din materia succesiunilor care se fundamenteaza tocmai pe proprietatea privata isi capata adevaratele lor valente intr-o societate liberala, democratica in care proprietatea privata este cu adevarat garantata. Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte acte normtive care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1.

CARACTERELE

JURIDICE

ALE

TRANSMISIUNII
6

SUCCESORALE

SI

FELURILE MOSTENIRII.

Sectiunea a I-a. Caracterel e juridice ale transmisiunii succesorale.

1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte. Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). Reglementarile din acest domeniu nu se aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglementata de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte normative speciale iar nu de normele apartinind de dreptul succesoral. In schimb normele dreptului succesoral se aplica si persoanelor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca dobinditori ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind unei persoane fizice decedate.

2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala.

Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la momentul mortii sale. Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. Exista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul cedent isi transmite datoria sa cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata creditorului cedat dar aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii succesorale intrucit in cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale. Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de transmisiunile
7

intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobindite prin succesiune nu este conditionata de alte formalitati ca de pilda trasncrierea in cartea funciara in cazul bunurilor imobile. Tot astfel dobindirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art.1393 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii. In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate intrucit obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept sau mai multe privite izolat si distinct de acesta. Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in care mostenirea devine vacanta, cind raspunderea mostenitorilor esle limitata la activul ei, caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucit practic are loc doar o limitare a raspunderii. Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae.

3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara.

Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. Evident aceasta nu inseamna unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte normative ca Legea nr.319/1944, Decr. Nr.167/1958 etc. Nici coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o exceptie de la principiul unitatii transmisiunii succesorale. In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.
8

aflate in

A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu descendentii acestuia are potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, un drept special asupra mobilierului casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu ceilalti mostenitori. Asadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii succesorale intrucit aceleasi succesiuni in se aplica doua categorii de norme juridice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta. B) In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale neincasate de acesta se vor plati, potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.14/1991 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. Tot astfel in doctrina s-au amintit ca fiind derogatorii de la dreptul comun prevederile Legii nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, ale Legii nr.3/1977 (modificata prin Legea nr.73/1991) privind pensiile de asigurari sociale de stat referitor de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul decedat. Legea speciala, asadar stabileste alta ordine in privinta incasarii acestor sume decit cea de drept comun. C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea bunuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avind deci un element de extraneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (lex rei sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica reglementarile legii nationale a defunctului (lex patriae), potrivit art.66 din Legea nr.1o5/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta lege aplicabila decit cea prevazuta de art.66 din Legea nr.1o5/1992 cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ . D) In fine, se mai aminteste cu titlu de exceptie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale Legea nr.8/1996, care a abrogat Decretul nr.321/1956, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobindite prin mostenire. Dupa expirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi .

4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila.

9

Afirmatia a mai toti autorilor in sensul ca acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor acceptanti. Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniului se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi mostenitori, cu exceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cind mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires hereditatis). O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se considera a fi prevederile Legii nr.18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora (art.13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstitire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor . S-a conchis astfel ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul indivizibil al optiunii succesorale in acest caz .

10

Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii. Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. Uneori se vorbeste si de mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar intrucit in prezent prevederile care o reglementeaza, respectiv art.933 si 934 C. civ. privitoare la contractul de casatorie au fost abrogate prin Codul familiei ea nu are importanta practica . Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele, sau testamentul cuprinde dispozitii de alta natura ca recunoasterea unui copil, dispozitii cu privire la funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era considerata o exceptie o priveste ca pe cea mai fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus catrea rudele sale de singe care sunt constituite in clase de mostenitori. Ba mai mult si in cazul in care defunctul a lasat testament legiuitorul a instituit rezerva succesorala, institutie menita a proteja interesele unor mostenitori legali impotriva liberalitatilor excesive ale lui decujus. Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori universali intrucit au vocatie la intregul patrimoniu al defunctului, chiar si in ipoteza in care exista o pluralitate de mostenitori si fiecare va lua numai o parte din mostenire. Nu exista, asadar mostenitori legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli). In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate iar beneficiarii acestora de legatari. Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci dimpotriva ele pot coexista. In cazul in care exista testament dar si mostenitori legali rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile din cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum vom arata in alta parte a
11

acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu particular patriminiul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa execute legatele fata de legatarii cu titlu particular. Daca insa este vorba de un legat particular, adica avind ca obiect un bun individual determinat dreptul asupra acestuia va fi dobindit de catrea legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra mostenitorilor legali . In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce cuprind legatele. Daca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal, epuizindu-se astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai multi legatari universali devolutiunea mostenirii va fi exclusiv testamentara. Asadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim testatus partim intestatus decedere potest), adica nimeni nu poate muri in parte cu testament, in parte fara testament. In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema coexistentei calitatii de mostenitor legal si testamentar in aceeasi persoana. Tribunalul Suprem s-a pronuntat in sens afirmativ decizind in felul urmator: Calitatea de mostenitor legal subzista si in cazul in care aceasta este unita cu cea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa fie pus in situatia de a lua mai putin si de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din temeiurile juridice componente . In ipoteza in care insa o persoana are calitatea de mostenitor legal dar este chemata la mostenire si in calitate de legatar sa opteze diferit cu privire la legat si la mostenirea legala. Daca legatul este mai mic decit cota care i s-ar fi cuvenit acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate renunta la legat pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat poate avea si scopul unei exheredari partiale, situatie in care mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare decit legatul, care priveste evident numai calitatea de mostenitor legal . DESCHIDEREA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Precizari prealabile. Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea
12

fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus.

Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii.

Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea nr.36/1995. In art.14 Codul de procedura civila determina competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din Legea nr.36/1995 determina competenta teritoriala a notarilor publici in domeniul procedurii succesorale notariale functie de competenta teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala. Acesta este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi legale
13

exceptionale si absolute. Domiciliul legal al persoanei disparute este la curator. Acesta este insa indreptatit sa-l reprezinte pe disparut numai cu privire la actele patrimoniale intre vii, potrivit art.15 din Decr. Nr.31/1954, astfel ca domiciliul sau nu are nici o semnificatie in privinta locului deschiderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra unor bunuri succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la curator nu are nici o importanta cu privire la locul deschiderii succesiunii in cazul mortii unora dintre mostenitori. Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase. In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale exprese in doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat moartea acelei persoane. Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face prin actul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 14 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejurare fiind o chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identitate. Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii se determina: a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.68 din Legea nr.36/1995); b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din Legea nr.36/1995);
14

c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14 din Codul de procedura civila. Este vorba de cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva excutorului testamentar. Aceasi instanta este competenta sa rezolve si cererile la care se refera art.74 alin.3 si art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 si anume cererile celor vatamati prin masurile de inventariere si conservare a bunurilor succesorale dispuse de notarul public si cererile referitoare la anularea ceritificatului de mostenitor.

Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii. Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin moarte data deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, facindu-se aplicarea regulii generale consacrata in art.1169 C. civ. trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita initial. In cazul extrem cind se dovedeste ca cel declarat mort este in viata, hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi anulata potrivit art.2o din Decr. nr.31/1954. Se admite chiar dovada orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la aceeasi data. Art.21 din Decr. Nr.31/1954 instituie prezumtia, in cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa, ca toate au decedat in acelasi moment. Data mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc: a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li
15

se cuvin din acea mostenire; b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data; c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mostenire; d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. ); e) compunerea si valoarea masei succesorale; f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului; g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi.

CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI

Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala. In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute pentru a putea succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume: a) sa aiba capacitate succesorala si b) sa nu fie nedemna de a mosteni. Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume: c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire. Este de observat ca prima conditie prevazuta de art.654 C. civ. , capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt
16

valabile atit pentru mostenirea legala cit si pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art.831 si 93o C. civ. Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei testamentare in testament. Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art.42) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cind vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare. Totusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prev. de art.42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire.

Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.

1.Notiunea capacitatii succesorale. Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat ca:aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii (art.5 alin.2 din Decr. nr.31/1954), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune.
17

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori. In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucit potrivit art.668 C. civ. numai persoanele moarte se pot reprezenta. Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale. Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legl sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa deschiderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la defunct, chiar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz mostenirea sa se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale existenta succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul deschiderii celei de a doua sau subsecvente mosteeniri. In cazzul retransmiterii succesorale fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinata separat sub aspcetul componentei lor, a acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor . Competenta teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei din urma mosteniri, atit in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata.

2.Persoanele care au capacitate succesorala. Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

a)Persoanele fizice in viata. Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa deschiderea
18

mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a execritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b)Persoanele disparute. Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatie se va definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin hotarire judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la mostenire prin reprezentare.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.

19

Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta s-a acceptat unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atit in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cit si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale .

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii . Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. Asa bunaoara ar putea dobindi bunuri necesare constituirii
20

patrimoniului viitoarei persoane juridice. Trebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate, potrivit principiului specialitatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de deschiderea mostenirii . Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra peroanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia intrind, asadar in masa patrimoniala supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.

3.Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala. In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere.

b) comorientii Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut
21

vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman . Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp . Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor .

Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala.

1.Notiune.

Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn. Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta. Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume:
22

a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare; b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte Liberalitatile sunt guvernate de propriile reguli cum sunt revocarea donatiilor in conditiile art.829-831 C. civ. si revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de art.92o-923 si 93o C. civ. Daca fapta savirsita este o cauza comuna, atit de nedemnitate cit si de revocare a liberalitatilor, ca de pilda tentativa de omor, ea va duce atit la desfiintarea calitatii de mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau legatului; c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul; d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri; e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii.

3.Cazurile de nedemnitate.

Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume: a) atentatul la viata defunctului; b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului; c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus.

Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus , la o
23

mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept. Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie considerata nedemna pentru acest caz prevazut de legiuitor. In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste infractiunea de favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu zis activitatea sa vizind asa cum rezulta din continutul infractiunii ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi penale. Autorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul

prev. de art.655 pct.3 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de care a avut cunostinta. In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte. In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus. Nu ne vom afla in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin hotarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca bunaoara a decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca raspunderea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a intervenit o amnistie antecondamnatorie sau a fost achitat pentru ca s-a aflat in legitima aparare . Daca insa a fost conda mnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este indiferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor
24

trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii.

c)Nedenuntarea omorului. Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint . Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta. Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului ssificient fiind sa fie anuntat organelor in drept faprul acestuia. De asemenea legiuitorul nu prevede un termen pina la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa fie apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art.656 C. civ. Acest text legal prevede ca sunt scutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si descendentii omoritorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile sale unchii sau matusile precum si nepotii sai. S-a precizat in doctrina ca acest text a devenit aproape inaplicabil intrucit de vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau de aceasta obligatie. Or pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cum am aratat textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a constatat prin hotarire judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de raminerea ei definitiva si irevocabila se descopera autorul faptei de omor, astfel incit succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor absolviti de lege de a-l fi denuntat.

3.Efectele nedemnitatii succesorale.

25

Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine statului, devenind vacanta. Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat . In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. Potrivit art.657 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate fructele si veniturile mosteenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobinzi de la data incasarii prevederile art.1o88 C. civ. nefiind aplicabile in acest caz. De asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin retroactiv in viata. Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale precum este indreptatit si la intoarcerea cheltuielilor
26

necesare si utile facute cu bunurile din mostenire caci nedemnitatea nu poate fi constitui izvor de imbogatire fara temei a celorlalti mostenitori in dauna celui declarat nedemn.

Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor. Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor. El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente. In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de gradul II cu defunctul. S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor prin art.658 C. civ. in privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut este inechitabila, se aplica nu numai copii lor acestuia ci si celorlalti descendenti in grad mai indepartat de rudenie. S-a sustinut ca de vreme ce legiuitorul foloseste expresia copiii nedemnului si nu aceea de descendentii nedemnuluitrebuia sa credem ca legiuitorul nu a facut-o intimplator asa incit aceasta regula nu are aplicare decit copiilor nedemnului si nu si celorlalti descendenti mai
27

indepartati. Solutia propusa este fortata caci nu are nici o logica ca descendentii in grad mai indepartat ai nedemnului sa aibe o situtia mai favorabila decit copiii acestuia . Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi inheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora. Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate ssi ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura actului juridic si de buna sau reaua credinta a tertilor cocontractanti. Astfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis ca vor fi mentinute in vigoare caci prin ele se asigura buna gospodarire a bunurilor succesorale. In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a acceptat solutia mentinerii lor in vigoare in masura in care tertul dobinditor a fost de buna credinta si facindu-se aplicarea regulii instituita de art.19o9 C. civ. Actele de dispozitie privind bunurile imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobinditor poate invoca uzucapiunea sau daca conditiile acesteia nu sunt indeplinite daca tertul dobinditor, de buna credinta se poate prevala de regula error comunis facit ius. Daca tertul este de rea credinta in sen sul ca a avut cunostinta de nedemnitatea celui cu care a contractat principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se aplica din plin .

4. Modul in care opereaza nedemnitatea.

Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte . In primul caz de nedemnitate este suficienta hotarirea judecatoreasca de condamnare pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune, iar in cazul al doilea este suficienta hotarirea de condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie mincinoasa. In cel de al treilea caz prevazut de art.655 C. civ. este insa nevoie de o hotarire judecatoreasca privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar nici in acest caz instanta nu pronunta nedemnitatea ci o constata doar, daca sunt prezente conditiile cerute de lege . Momentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu poate fi decit dupa
28

deschiderea succesiunii anterior o actiune cu un atare obiect neavind interes. In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere gravitatea ei, cercul de persoane care o pot face trebuie sa fie ccit mai mare. Orice persoana interesta va putea invoca nedemnitatea. Astfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii care au primit liberalitati peste cotitatea disponibila, daca nedemnul este rezervatar precum si creditorii acestor persoane pe calea a actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. precum si de catre instanta de judecata din oficiu si chiaar de catre nedemnul insusi . Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in viata impotriva acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai care nu se vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii de vreme ce antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra mostenirii autorului sau .

Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire.

Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a adoua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala. In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct. Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoana poate sa aibe vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defuctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut vocatie succe sorala concreta la acea mostenire. S-a spus ca pentru ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa existe doua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar.
29

Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testamentare caci orice persoana care are capacitate succesorala poate in principiu primi legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori.

MOSTENIREA LEGALA

REGULI GENERALE ALE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII

Devolutiunirea legala a mostenirii este reglementata de 3 principii:

1. principul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali; 2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa; 3. principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. 1. Acest principiu a fost denumit denumit Principiul prioritatii clasei de mostenitori. Clasa mostenitorilor este o categorie de rude Se stabilesc cele 4 clase de mostenitori legali: - Clasa I: a descendentilor in linie directa, compusa din copiii, nepotii, stranepotii defunctului fara limita de grad; - Clasa a II-a: a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului), a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pana la gradul al IVlea inclusiv); - Clasa a III-a: a ascendentilor prdinari (bunici, starbunici, fara limita de grad); - Clasa a IV-a: a colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si fratii
30

sau surorile bunicilor defunctului). Clasele de mostenitori legali sunt chemate sa culeaga mostenirea numai cate una, in ordinea stabilita de Codul Civil. De la acest principiu exista 2 exceptii:

a.

este posibila la mostenirea defunctului, sa vina rude din doua clase diferite, atunci cand mostenitorii rezervatari din clasa (descendentii sau parintii defunctului) au fost exheredati prin testament. Ei vor culege rezerva succesorala, iar restul mostenirii va fi dobandit de mostenitorii din clasa subsecventa;

b.

o alta exceptie o constituie cea a sotului supravietuitor care vine la mostenire in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire; el nu inlatura si nici nu este inlaturat de vreo clasa de mostenitori legali.

Principul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

In cadrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Astfel, copiii defunctului inlatura de la mostenire pe nepoti, etc. In clasa a II-a fratii si surorile defunctului ii inlatura de la mostenire pe nepotii sau starnepotii de frate. In clasa a II-a de mostenitori, bunicii defunctului, rude de gradul al II-lea inlatura pe starbunici (rude de gradul III). In clasa a IV-a unchii si matusile (rude in linie colaterala de gradul III cu defunctul) inlatura pe verii primari ai acestuia (rude gradul IV cu cel decedat). De la acest principiu exista 2 exceptii:

a. in cadrul clasei a II-a de mostenitori, parintii defunctului desi, sunt rude de gradul I, nu inlatura de la mostenire pe fratii si surorile acestuia (rude de gradul II) si nici
31

pe descendentii lor; b. reprezentarea succesorala. Parintii dobandesc o parte stabilita de lege din mostenire in concurs cu colateralii privilegiati. De asemenea, sotul supravietuitor culege o parte determinata de lege in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

REPREZENTREA SUCCESORALA Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior decedate si nu o inlocuire a vointei unei persoane in viata. Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind procedeul prin care o persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama unei alte persoane numite reprezentat.

Domeniul de aplicare Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si a descendentilor din frati sau surori. Deoarece reprezentarea deroga de la principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii, dispozitiile ce o prevad sunt de stricta interpretare. De aceea, ascendentii ordinari, verii primari nu pot veni la mostenire prin reprezentareaparintilor, respectiv a unchilor sau matusilor defunctului.

Conditiile reprezentarii succesorale Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana reprezentatului, altele in persoana reprezentatului. a. cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii; Potrivit art. 668 al I Cod Civil nu se reprezinta decat persoane moarte. b. locul celui reprezentat sa fie util; Reprezentarea este admisibila cand cel reprezentat, daca ar fi fost in viata la deschiderea mostenirii, ar fi avut vocatie concreta la mostenire. c. reprezentantul sa indeplineasca toate conditiile pentru a culege mostenirea lasata de defunct; Acesta sa indeplineasca urmatoarele conditii:
32

- sa aiba capacitate succesoara; - sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea defunctului. Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece adoptatul si descendentii lui devin rude cu adoptatorull si rudele lui. Reprezentarea opereaza chia daca reprezentantul este nedemn de a veni la mostenirea reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport cu persoana de fata de care s-a savarsit fapta). Sau daca reprezentantul a renuntat la mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de acesta .

Modul in care opereaza reprezentarea 1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile Daca reprezentarea nu ar fi admisa pe o tulpina, vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina, prin reprezntare excluzand de la mostenire pe copilul nedemnului. 2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in sensul ca acestia, indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti). In cazul descendentilor din frati si surori pot beneficia de reprezentare numai rudele colaterale pana la gradul III inclusiv. 3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara indeplinirea altei conditii pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza imperativ, caci ea nu poate fi influentata de vointa descendentilor (decat renuntand la mostenire) sau a defunctului.

Efecetele reprezentarii succesoare Potrivit dispozitiilor (art 664, 667 Cod Civil) reprezentarea produce 2 efecte:

1. urcarea reprezentantului in locul, gradul si drepturile reprezentatului; 2. inpartirea pe tulpini. Reprezentantii, dobandesc ca urmarea a culegerii mostenirii nu numai activul, ci si pasivul succesoral, in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia, respunzand pentru pasivul succesoaral in limitele activului daca a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar si peste aceasta limita, daca reprezentantul a acceptat mostenirea pur si simplu.

33

DREPTUL LA MOSTENIRE A RUDELOR DEFUNCTULUI Clasa I de mostenitori legali Descendentii defunctului

Din prima clasa de mostenitori legali fac parte descendentii defunctului, fie ca sunr din casatorie sau din afara casatoriei inclusiv adoptatii. Daca adoptatorul a decedat, adoptatul si descendentii lui il mostenesc. Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de gradul I sau de grad subsecvent, fiecaruia ii va reveni aceeasi parte din mostenire. Daca descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare, impartirea se face pe tulpini si subtulpini, principul egalitatii aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina. Daca in concurs este chemat si sotul supravietuitor, se stabileste mai intai cota sa si restul se imparte intre descendenti dupa regulile aratate mai inainte.

Caractere juridice: - Descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare; - Sunt mostenitori rezervatari; - Sunt mostenitori sezinari (avand posesiunea de drept a titlului de mostenitor); - Sunt obligati la raportul donatiilor primate de la defunct, daca acestea nu au fost facute cu scutire de raport. Clasa a II-a de mostenitori legali Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati Daca defunctul nu are descendenti, sau acestia au fost dezmosteniti sau nu vor sa mosteneasca, vor veni la mostenire rudele ce fac parte din clasa a II-a de mostenitori: - Parintii defunctului (ascendentii privilegiati); - Fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora (colateralii privilegiati).
34

Ascendentii privilegiati: Parintii defunctului: - din casatorie; - din afara casatoriei; - din adoptie. Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai defunctului, mostenirea se va imparti in mod egal intre ei. In cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatorul vine la mostenire alaturi de parintii firesti ai adoptatului. Daca ascendentii privilegiati vin in concurs cu colateralii privilegiati, ei vor dobandi din mostenire (daca defunctul are un singur parinte) sai din mostenire (daca defunctul are cel putin 2 parinti). Daca defunctul are un sot supravietuitor, se stabileste mai intai cota acestuia si restul se imparte intre mostenitorii din clasa a II-a, dupa regulile aratate mai sus. Caractere juridice: - pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare; - sunt mostenitori rezervatari; - sunt mostenitori sezinari; - nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Colateralii privilegiati: Fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. Aici intra fratii si surorile din aceeasi casatorie, din casatorii diferite, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline. Daca la mostenire sunt chemati frati si surori din categorii diferite, mostenirea se va imparti in doua parti egale: linia paterna (ce cuprinde jumatate din mostenirea ce se imparte intre fratii defunctului ce au acelasi tata cu defunctul) si linia materna (ce cuprinde cealalta jumatate din mostenire), ce se imparte intre fratii si surorile defunctului ce au aceeasi mama cu defunctul. Impartirea pe linii se aplica si descendentilor din frati si surori, indiferent ca ei vin
35

la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu. Fratii buni vor dobandi din mostenire, iar fratii consagvini si cei uterini cate fiecare. Caractere juridice: - pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare; - nu sunt mostenitori rezervatari; - sunt mostenitori sezinari; - nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Clasa a III-a de mostenitori legali Ascendentii ordinari

Sunt: bunicii, strabunicii, etc. fara limita de grad. Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele doua clase sau cei existenti au renuntat la mostenire sau sunt nedemni. Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline. Daca defunctul are ascendenti ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat ii inlatura de la mostenire pe cei de grad mai indepartat. Daca sunt mai multi ascendenti ordinari de acelasi grad, mostenirea se va imparti in cote egale intre ei. Daca alaturi de ascendentii ordinari este chemat la mostenire si sotul supravietuitor, acesta isi va retine primul cot ace I se cuvine, dupa care restul se va imparti intre ascendentii ordinari dupa regulile de mai sus. Dreptul la mostenire al ascendentilor ordinari are urmatoarele Caractere juridice: - pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare; - nu sunt mostenitori rezervatari; - sunt mostenitori sezinari; - nu sunt obligati la raportul donatiilor.

36

Clasa a IV-a de mostenitori legali Colateralii ordinari

Sunt: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului. Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele trei clase sau cei existenti nu pot, fiind nedemni sau exheredati sa mosteneasca sau au renuntat la mostenire. Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline. Daca la mostenire vin colateralii ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat ii inlatura de la mostenire pe ceilalti de grad mai indepartat. Daca exista mai multi colaterali ordinari de acelasi grad, mostenirea se va imparti in mod egal intre ei. Daca defunctul are si un sot supravietuitor, acesta isi va lua mai intai cota ce i se cuvine, restul mostenirii impartindu-se intre colateralii ordinari, dupa regulile aratate mai sus.

Caractere juridice: - pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare; - nu sunt mostenitori sezinari; - nu sunt mostenitori rezervatari; - nu datoreaza raportul donatiilor.

DREPTURILE SUCCESOARLE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR AL DEFUNCTULUI

Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditiile generale cerute pentru a mosteni si, in plus, sa iba calitatea
37

de sot la data deschiderii mostenirii. Nu are importanta cat a durat casatoria sau daca sotii erau sau nu despartiti in fapt.

Drepturi sot supravietuitor: - un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase; - un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta; - un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.

In concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali - in concurs cu descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la din mostenire; - in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, care vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/3 din mostenire; - in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor dobandeste din mostenire; - in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la din mostenire; - in lipsa rudelor din cele patru clase, sotul supravietuitor dobandeste intrega mostenire.

Caractere juridice: - poate veni la mostenire doar in nume propriu nu si prin reprezentare; - daca vine in concurs cu descendentii defunctului, datoreaza raportul donatiilor.

38

Dreptul la mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta

Pentru a dobandi aceste bunuri, trebuie sa indeplineasca conditii: 1. sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii defunctului; 2. defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre vii sau pentru cauza de moarte; 2.1 2.2 in acest caz buburile se includ in masa succesorala; sotul supravietuitor va pierde orice drept supra acestor bunuri, aceste bunuri incluzandu-se in masa de calcul pentru stabilirea rezervei succesorale a sotului supravietuitor. Si darurile de nunta facute de terti, exclusiv sotului defunct, vor avea acelasi regim juridic, fiind dobandite in exclusivitate de sotul supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor In momentul deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor, in afara de celelalte drepturi succesorale, are un drept de abitatie asupra casei de locuit, indiferent de mostenitorii cu care intra in concurs, Conditii: - la data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor a locuit in casa ce formeaza obiectul dreptului de abitatie; - nu are locuinta proprie; - casa face parte in tot sau in parte din mostenire; - nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al casei; - defunctul nu a dispus altfel.

Caracteristici: - este un drept real; - este un drept conferit sotului supravietuitor cu titlu gratuit; - este un drept personal.

39

DREPTUL STATULUI ASUPRA MOSTENIRII VACANTE In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului, trec in domeniul public. Statul nu poate renunta la mostenire (nu are drept de optiune succesorala). Notarul elibereaza certificat de vacanta succesorala. Dobandind un partimoniu, statul va fi obligat fata de creditori in aceleasi conditii ca orice mostenitor legal. Statul va raspunde de pasivul succesoral chiar daca nu s-a intocmit un inventar al bunurilor succesorale.

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Reguli generale cu privire la mostenirea testamentara

Mostenirea este legala cand transmiterea unui patrimoniu succesoral are loc in temeiul legii, in ordinea si cotele determinate de aceasta, sau cand defunctul care a lasat un testament, in acesta nu sunt cuprinse dispozitii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Mostenirea este testamentara atunci cand transmiterea patrimoniului succesoral are loc datorita vointei celui care lasa masa succesorala printr-un testament. Mostenirea legala poate coexista cu mostenirea testamentara. In cazul mostenitorilor rezervatari, se impune coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara. Putem aprecia deci ca mostenirea testamentara inlatura pe cea legala numai daca nu exista mostenitori rezervatari si testatorul a instituit unul sau mai multi legatori universali sau doi ori mai multi legatori cu titlu universal care, cumulativ au vocatie la mostenirea intreaga. Transmiterea mostenirii este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). Transmiterea mostenirii este o transmisiune universala deoarece are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridica, adica toate drepturile si obligatiile care au valoare economica si au apartinut defunctului.
40

Transmitrea mostenirii este o transmisiune unitara in sensul ca toate drepturile si obligatiile defunctului se transmit mostenitorilor legali sau legatori dupa aceleasi norme juridice, indiferent de originea bunurilor care o compun. Transmiterea bunurilor este indivizibila, adica acceptarea sau renuntarea mostenirii nu poate avea ca obiect numai o parte din acea mostenire. Efectul juridic al transmiterii mostenirii are loc in momentul deschiderii mostenirii, iar mostenitorii legali nu pot dobandi nici un drept asupra patrimoniului succesoral decat in momentul deschiderii mostenirii.

CAPACITATEA SUCCESOARALA

O are orice persoana care exista in momentrul deschiderii mostenirii, are capacitatea de a culege o succesiune, de a mosteni. Dovada existentei revine aceluia care pretinde dreptul de a mosteni.

Persoanele care au capacitate succesorala Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala fara deosebire de sex, opinie, rasa, nationalitate, limba, apartenenta publica, s.a. Dovada o face cu actele de stare civila sau prin orice mijloace de dovada admise de lege. Persoanele disparute au de asemenea capacitate succesorala (fiind prezumate de lege a fi in viata). Capacitatea succesorala a disparutului se desfiinteaza cu efect retroactiv daca se constata fizic sau prin hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte ca nu mai exista la data deschiderii mostenirii. Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu (nu si viabil). Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar, astfel ca el va raspunde de datoriile mostenirii numai in limita activului, putand si abandona bunurile succesorale daca administrarea si lichidarea mostenirii ar fi prea impovaratoare. Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi in virtutea testamentului lasat de
41

defunct bunurile mostenirii de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii, adica de la data inregistrarii.

Persoanele care nu au capacitate succesorala Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Comorientii: cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara se se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata. Prin comorienti intelegem: doua sau mai multe persoane / decedate in aceeasi imprejurare / si in astfel de conditii incat nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia /. Este necesar a se preciza ca intre persoanele in cauza sa existe vocatie succesorala reciproca. Persoanele fizice decedate in acelasi timp (codecedatii) Deosebire de comorienti -> nu a murit in aceeasi imprejurare. Deci in cazul mortii mai multor persoane unde nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia ele sunt socotite ca au murit deodata.

TESTAMENTUL Este un act juridic revocabil prin care testatorul dispune in cazul incetarii sale din viata, de tot sau o parte din avutul sau.

Caractere juridice - Este un act juridic unilateral (manifestare de vointa a testatorului cu intentia de a produce efecte juridice); - Este un act juridic personal (nu poate fi incheiat prin reprezentare are si caracter individual); - Este un act juridic solemn (sub sanctiunea nulitatii absolute testamentul trebuie sa fie incheiat intr-una din formele prevazute de lege); - Este un caz juridic pentru cauza de moarte (efectele dispozitiilor din testament produc efecte numai la moartea testatorului);
42

- Este un act esentialmente revocabil (poate fi revocat pana in ultima clipa de viata a testatorului).

Cuprinsul testamentului Obiectul principal al testamentului il constituie legatele (dispozitiile referitoare la patrimoniul succesoral -> legatele universale sau cu titlu universal sau bunurile care fac parte din acel patrimoniu -> legate cu titlu particular. In afara de legate, testamentul mai cuprinde: - Numirea unui executor testamentar; - Exheredari (adica inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute de lege); - Sarcini impuse legatorilor sau mostenitorilor legali; - Revocarea totala sau partiala a unui testament anterior; - Partaju de ascendent (imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor succesorale); - Recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registrul de stare civila; - Dispozitii de ultima vointa (ex.: privitoare la recunoasterea unei datorii, referitoare la funeralii, etc.)

! Pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa indeplineasca, conditiile de validitate ale actului juridic (capacitatea de a incheia actul, consimtamantul valabil, obiect determinat (determinabil) si licit, cauza sa fie reala, licita si morala).

Capacitatea: testatorul sa aiba capacitate de a dispune.

Incapacitatie de a dispune prin testament Sunt incapabile de a dispune prin testament: - Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani (incapacitatea lui fiind totala); (la 14 ani are capacitate de exercitiu restransa); - Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca (incapacitatea interzisului este totala
43

si permanenta); - Minorul care a implinit varsta de 16 ani poate dispune prin testament dar pentru o jumatate din ceeea ce ar putea dispune daca ar fi major; Ex.: Daca are un parinte care este rezervatar pe din mostenire, poate dispune de jumatate din 1/3, adica 3/8 din mostenire. - Minorul desi are 16 ani si are capacitate partiala de a dispune prin testament, nu poate dispune in favoarea tutorelui sau; - Lipsa discernamantului neprevazut de lege ca atare atrage incapacitatea celui in cauza de a face acte de dispozitie testamentara; (lipsa discernamantului din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, stare de boala, hipnoza, somnambulism, betie alcoolica, folosire de narcotice, etc, fie dovedite prin forme concludente); - Comerciantul persoana fizica - nu este imcapabil de testament, daca se afla in stare de faliment (reorganizare si lichidare judiciara). Capacitatea de a incheia un act juridic trebuie sa fie apreciata la momentul cand se savarseste.

Sanctiunea incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament este nulitatea relativa a testamentului potrivit dreptului comun, intrucat incapacitatile de a dispune prin testament au ca scop protectia vointei incapabilului si a familiei sale.

Incapacitati de a primi prin testament - Medicii si farmacistii -> de la bolnavii lor; - Preotii -> care au asistat pe testator in cursul ultimei sale zile; - Ofiterii de marina pe mare -> daca nu sunt rude cu testatorul. Pentru viciile de consimtamant ca si in cazul incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa.

Conditii generale de forma pentru validitatea testamentului

44

Forme testamentare prevazute de lege: 1. forme ordinare - testament olograf; - testament autentic; - testament secret (mistic). 2. forme extraordinare: testamente privilegiate

Conditii de forma: a). forma scrisa; b). forma actului separat

a). (pentru validitate) ad solemnitatem Fara forma scrisa nu exista testament.

b). Legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane numite testamente conjunctive; astfel de testamente sunt interzise, deoarece ar conferi testamentului caracter contractual si deci irevocabil prin vointa unilaterala.

Sanciunea nerespectarii conditiilor de forma (forma scrisa si forma actului separat) este nuliatea absoluta. Constatarea nulitatii potrivit dreptului comun poate fi invocata de orice persoana interesata si oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca fiind inprescriptibil.

Conform legii, testamentele se impart in trei categorii: 1. testamente ordinare (obisnuite): testamentul olograf, testamentul autentic si testaentul mistic (secret); 2. testamente privilegiate (extraordinare) care pot fi incheiate numai in situatii exceptionale; astfel sunt: testamentul militarilor, testament facut in caz de boala contagioasa, testamentul maritim. 3. alte forme de testament permise de lege in mod special, pentru legatele avand ca obiect anumite sume de bani, sau pentru dispozitiile testamentare ale catatenilor
45

romani aflati in strainatate.

Testamentul olograf Este un act juridic scris in tot, datat si semnat de mana testatorului. Este un act solemn, scrierea integrala, datarea si semnarea de mana testatorului sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, deci ad solemnitatem. - Scrierea (de mana testatorului) cerinat ad solemnitatem; - Data (datarea exacta de mana testatorului) zi, luna, an; - Semnatura (testatorului) reprezinta vointa sa definitiva. Lipsa acestora conduce la nulitatea testamentului. Veridicitatea se probeaza prin recunoasterea sau verificarea de scripte.

Testamentul autentic A fost facut in interiorul tarii, iar prin incheiere a fost investit, in conditiile prevazute de lege pentru autentificarea inscrisurilor, cu forma autentica de catre notarul public (1 exemplar se pastreaza la biroul notarial). Autentificarea testamentelor este de competenta notarilor publici (Legea nr. 36/1995). Autentificarea consta intr-o incheiere care trebuie sa cuprinda: data si locul autentificarii + alte elemente (ex.: ca s-a luat consimtamantul testatorului, ca testatorul a semnat testamentul in fata notarului, etc.).

Testamentul mistic (secret) Este un testament strans, sigilat, prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatilor de suprascriere, semnat de testator. Testatorul va declara in fata judecatorului ca dispozitiile din inscrisul prezentat este testamentul sau, scris de el sau de altul, dar semnat de el. Pe plicul sau hartia sigilata, judecatorul este obligat sa intocmeasca actul de suprascriere (actul de subscriptie potrivit Art. 864 Cod Civil), constand in intocmirea unui proces - verbal in care se consemneaza prezentarea testatorului(identificat de judecator), declaratia acestuia ca testamentul este al sau si semnat de el. Actul de suprascriere este un act autentic, iar inscrisul testamentar este un act sub semnatura privata.
46

Testamentele privilegiate Sunt testamente autentice simplificate, facute de persoane care se gasesc in imprejurari exceptionale care justifica posibilitatea testarii intr-o forma autentica simplificata.

Testamentul militarilor Militarii si persoanele asimilate lor pot testa valabil in fata comandantilor de unitate sau in fata altor ofiteri superiori asistati de 2 martori, sau in fata medicului militar, sef asistat de comandantul spitalului militar, daca militarul este ranit sau bolnav.

Testamentul facut in timp de boala contagioasa Persoana bolnava sau sanatoasa care se afla intr-o localitate izolata din cauza unor epidemii de boli contagioase pot testa valabil in fata unui membru al consiliului local asistat de 2 martori.

Testamentul maritim Calatorii sau membrii echipajelor care se afla pe un vas sau un pavilion romanesc pot testa pe timpul calatoriei in fata comandantului de vas, a inlociutorului acestuia, asistat de ofiterul intendent sau inlocuitorul sau si 2 martori, testament care se va redacta in 2 exemplare originale, care se vor expedia in tara prin intermediul consulatelor sau organelor portuale romane. Forma scrisa si forma inscrisului separat sunt obligatorii si in cazul acestor testamente (privilegiate).

Alte forme de testament

Pe langa testamentele ordinare si privilegiate, legea prevede reguli speciale de forma pentru: - Dispozitiile testamentare numite clauze testamentare avand ca obiect sume de bani depuse la C.E.C.; - Testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.
47

Statutul C.E.C. (H.G. 888/1996, Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea C.E.C. in societate bancara pe actiuni) in Art. 22 este prevazut: Titularul depunerii are dreptul sa indice C.E.C. persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitiitestamentare se elibereaza de C.E.C. mostenitorilor legali si testamentari. Natura juridica a acestui testament: este o liberalitate pentru cauza de moarte, adica un legat cu titlu particular facut prin testament.

Dar pentru alte unitati bancare?! Nimeni nu va putea dispune de avutul sau personal, caz de moarte decat cu formele prescrise de lege, testamentul fiind un act juridic solemn.

Testamentul facut de un cetatean roman in strainatate Orice roman aflat intr-o tara straina va putea face testamentul sau in forma olografa sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul Art. 885 Cod Civil articol caduc. Testamentele depuse si facute in fata autoritatilor statului roman.

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Regimul juridic al principalelor dispozitii testamentare

Legatul Este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una sau mai multe persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte sau in tot, patrimoniul sau, ori anumite bunuri determinate. Este o liberalitate pentru cauza de moarte (ca act unilateral de vointa), testatorul
48

urmand sa procure un avantaj patrimonial (drept real sau / si de creanta)legatarul fara contraechivalent.

Desemnarea legatarului Aceasta trebuie facuta prin testamentul incheiat in forme legale personal de catre testator, in sensul ca elementele necesare pentru identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul testamentului. Legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul deschiderii mostenirii; el poate fi insa si o persoana viitoare, cu conditia ca aceasta sa fie conceputa in momentul deschiderii mostenirii si sa fie determinabila.

Legatul secret este considerat nul, avand in vedere necesitatea desemnarii legatarului prin testament. Legatul cu facultate de alegere este nul, pentru ca nu testatorul dispune, ci un tert, dupa moartea testatorului. Desemnarea directa: in afara de indicarea numelui, prenumelui, se va indica si calitatea care ii individualizeaza pe legatari (de ex. frate, nepoti, etc.). Este desemnare indirecta, daca rezulta din exheredarea unor mostenitori legali, avand rezultat si marirea cotei succesorale, alaturi de chemarea la mostenire a mostenitorului subsecvent.

Clasificarea legatelor Dupa obiectul dispozitiei testamentare (principalul criteriu de clasificare): legate universale sau cu titlu universal (pentru patrimoniu) si legate cu titlu particular (pentru anumite bunuri). Modalitatile care afecteaza liberalitatea (alt criteriu de clasificare): legate pure si simple, respectiv legate cu termen sau sub conditie si legate cu sarcina.

Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

Legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitatea de bunuri sau bunuri

49

determinate, privite ut singuli. Legatul universal = are ca obiect intraga avere a testatorului. Legatul este cu titlu universal daca se vizeaza o cota-parte din acea universalitate. Legatul este cu titlu particular (singular), avand ca obiect bunuri determinate.

1. Legatul este universal daca se confera vocatie (chemare) la intreaga mostenire si chiar daca legatarul care va culege intreaga mostenire vine in concurs cu mostenitori legali rezervatari. Acest tip de legat nu se refera la bunuri, ci confera vocatie la intreaga mostenire.

Legatul (legatarul) universal se mai poate intalni si sub denumirea : - Legatul nudei proprietati a intregii mosteniri; - Legatul prisosului (remesitei), adica a ceea ce ramane dupa executarea legatelor cuprinse in testament; - Legatul tuturor bunurilor mobile si imobile; - Legatul cotitatii disponibile a mostenirii.

2. Legatul cu titlu universal este daca legatarul are vocatie (chemare) la o cotaparte (fractiune) din mostenire (universalitate), indicata intr-o masa de bunuri succesorale si exprimata printr-o fractie matematica.

Sunt legate cu titlu universal: - Legatul tuturor bunurilor mobile; - Legatul tuturor bunurilor imobile; - Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile; - Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile; - Legatul unei fractiuni din mostenire (1/2, , 1/3)

Legatul cu titlu particular (singular) este daca legatarul are vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate privite singular (ut singuli).
50

Legatarul cu titlu particular nu are vocatie la: - Universalitatea succesiuniii; - La o fractiune din acesta universalitate. ci numai asupra bunurilor determinate (determinabile), specificate in testament, indiferent de valoarea si numarul acestor bunuri.

Legate cu titlu particular: - Legatul unor bunuri corporale certe (individual determinate) sau bunuri de gen determinate sau determinabile dupa numar, masura, etc.; - Legatul unor bunuri incorporale (ex.: dreptul de proprietate intelectuala); - Legatul unui fapt (posibil si licit) mostenitorul universal sau cu titlu universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului.

Legatul uzufructului: este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unuei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Este un legat cu titlu particular, deoarece are ca obiect un bun (drept) determinat si anume uzufructul. Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii uzul sau abitatia constituie legate cu titlu particular.

Legatul bunului individualizat este un legat cu titlu particular ce are drept obiect un bun individual determinat care se afla in indiviziune la data deschiderii mostenirii.

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

Legatul pur si simplu = daca nu este afectat de nici o modalitate. Drepturile legatarului, la fel cu ale mostenitorilor legali, se nasc in momentul deschiderii mostenirii.

Legatul cu termen
51

Legatul supus unui termen de catre testator; efectele acestuia se vor produce dupa cum termenul este suspensiv sau extinctiv. - In cazul termenului suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor putea transmite intervivos si mortis causa ca si in cazul legatului pur si simplu; - In cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea mostenirii, dar implinirea termenului dreptului legat se stinge pentru viitor (ex.: dreptul la o renta).

Legatul sub conditie - conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului poate fi suspensiva sau rezolutorie. - Conditia suspensiva legatarul devine proprietar la realizarea conditiei; - Conditia rezolutorie drepturile legatarului se nasc la deschiderea mostenirii. Legatul se desfiinteaza cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii, la realizarea conditiei rezolutorii. Daca aceasta conditie nu se realizeaza, legatul se consolideaza definitiv ca si cum ar fi un legat pur si simplu.

Legatul cu sarcina (sub modo) , este o obligatie impusa de testator legatarului (dupa acceptarea legatului) sarcina ca modalitate a legatului, care trebuie executata.

Ineficacitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) = intervine in caz de nerespectare a regulilor de forma sau fond prevazute de legea pentru validitatea lor.

Reductiunea = intervine in cazul cand s-a depasit conditia indispensibila, prin liberalitatile facute de defunct.

Revocarea (testamentului sau a unor dispozitii) = poate fi voluntara (facuta de

52

testator) sau judecatoreasca, pronuntata de instanta in cazurile prevazute de lege.

Caducitatea = intervine cand executarea legatelor devine imposibila din cauze posterioare momentului intocmirii testamentului.

Nulitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) intervine in cazul cand dispozitia testamentara sau testamentul nu intruneste conditiile de validitate (fond sau forma) prevazute de lege.

Revocarea legatelor Voluntara; Judecatoreasca.

a. Revocarea voluntara

Revocarea voluntara expresa (directa) = este un act solemn redactat in forma autentica testamentara sub sanctiunea nulitatii absolute. Testamentul revocator = trebuie sa indeplineasca cerintele de forma ale unui testament, inclusiv forma testamentului olograf simplificat. Revocarea voluntara tacita (indirecta) = redactarea unui testament nou (posterior), fara a revoca pe cel anterior si instrainarea obiectului legatului cu care se asimileaza si distrugerea lui.

Distrugerea voluntara a testamentului = consta in ruperea, arderea, stergerea textului sau a unui element esential cum ar fi semnatura, are semnificatia revocarii tacite daca: - Testamentul este mistic (secret) sau olograf, existand intr-un singur exemplar; - Distrugerea testamentului de catre testator sa fie voluntara; - Distrugerea sa fie materializata, sa fie efectiva. Revocarea tacita prin distrugerea testamentului poate fi partiala sau totala.

53

b. Revocarea judecatoreasca Aceasta revocare intervine in cazurile in care legatarul, in mod culpabil, savarseste o fapta limitativ prevazute de lege drept cauza de revocare judecatoreasca, inainte sau dupa deschiderea mostenirii (ex.: refuzul la alimentatie, survenienta unui copil, injuria grava). Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii = actiune in justitie Revocarea pentru ingratitudine

Revocarea judecatoreasca poate fi pronuntata daca legatorul a comis urmatoarele fapte: - In timpul vietii testatorului: Atentat la viata testatorului; Delicte, cruzimi, injurii grave la adresa lui. - dupa moartea testatorului injurii grave facute urmasilor lui.

Caducitatea legatelor Este imposibilitatea de a fi executat legatul ce a fost instituit valabil si nerevocat, din cauze posterioare obiective, intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legatarului la legat dupa ce a fost deschisa mostenirea.

Cazuri de caducitate - Decesul legatarului legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului; - Incapacitatea legatarului de a primi legatul - orice dispozitie testamentara cade cand legatarul va fi necapabil de a o primi; - Neacceptarea legatului de catre legatar nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine; - Pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot din viata testatorului.
54

IV.

Consecintele ineficatitatii legatelor

Dreptul de acrescamant

In cazul ineficacitatii legatului din cauza nulitatii, revocarii sau caducitatii, mostenirea, respectiv cota-parte corespunzatoare din mostenire, va fi culeasa de comostenitori ale caror cote succesorale vor creste in mod corespunzator sau va trece la mostenitori subsecventi. In materia devolutiunii testamentare a mostenirii, regula este ca de ineficacitatea legatului profita acei mostenitori (legali sau testamentari), ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul. Deci, profita mostenitorii in dauna carora legatul ar fi fost executat.

Exheredarea (dezmostenirea)

Prin exheredare, mostenitorul legal, fie si nerezervatar, pierde numai emolumentul mostenirii (vocatia concreta de mostenire), dar nu si titlul de mostenitor. Poate cere in acest caz, anularea sau constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare.

Exheredarea poate fi: - Directa (expresa) testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor legali. Aceasta poate fi partiala sau totala (nominala sau generala). - Indirecta prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati de la mostenire total, iar cei rezervatari in limita cotitatii disponibile.

55

Executiunea testamentara

Este o dispozitie cuprinsa in testament in care testatorul imputerniceste si desemneaza una sau mai multe persoane pentru a pune in executare dispozitiile testamentare. Executor testamentar, poate fi orice persoana (mostenitor legal sau testamentar, avocat, etc.) care sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Minorul, cu capacitate restransa de exrcitiu nu poate fi executor testamentar.

Incetarea executiunii testamentare Cazuri: - Daca dispozitiile testamentare au fost executate integral; - Prin moartea executorului testamentar; - Prin renuntarea executorului testamentar; - Prin revocarea executiunii de catre instanta; - Prin punerea sub interdictie a executorului testamentar.

LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZITIE ASUPRA MOSTENIRII

Libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte se poate exercita numai pe calea dispozitiilor (legatelor) testamentare, precum si libertatea de a mosteni trebuie sa fie exercitate in anumite limite stabilite de lege. Cea mai importanta limitare a libertatii testamentare este stabilita de lege prin institutia rezervei succesorale.

Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare

56

Prin pact (act juridic) asupra unei mosteniri viitoare, interzis de lege, se intelege orice contract sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la data incheierii lui sau se instraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea mostenire. Pentru ca actul sa intre sub incidenta prohibitiei legale ca pact (act juridic) asupra unei mosteniri viitoare el trebuie sa aiba ca obiect drepturi asupra unei mosteniri: - Mostenirea in cauza sa nu fie deschisa; - Pactul sa nu fie permis in mod exceptional de lege. Bunul determinat care formeaza obiectul pactului (daca este cazul) sa nu intre in alcatuirea patrimoniului succesoral. Pactul care intruneste conditiile aratate este lovit de nulitate absoluta, putand fi invocata de orice persoana interesata.

Oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila Nimeni nu este obligat sa lase o mostenire, chiar daca are rude apropiate sau sot supravietuitor. Rezerva succesorala: este parte a patrimoniului celui ce lasa mostenirea, la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin dispozitii testamentare sau liberalitati facute in timpul vietii. Cotitatea disponibila: este partea patrimoniului care excede rezervei succesorale si de care defunctul putea dispune liber, inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.

Caractere juridice ale rezervei succesorale Rezerva are caracter succesoral, fiind o parte a mostenirii care este atribuita mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului. Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a datoriilor, daca acceptarea mostenirii a fost pur si simpla, iar daca a fost sub beneficiu de inventar, numai cu bunurile mostenirii.

57

Caracterul imperativ al rezervei Mostenitorii rezervatari si cuantumul rezervei sunt stabiliti imperativ de lege. Actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privind rezerva sunt sanctionate cu nulitate absoluta, intru-cat dezmostenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morala.

Caracterul propriu al dreptului de rezerva In privinta dreptului de rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sunt succesori de drepturi fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terti si ca atare aceste acte nu le sunt opozabile.

Dreptul la rezerva in natura Mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principal in natura, iar nu sub forma echivalentului in bani, valorifacandu-si dreptul la rezerva nu in calitate de creditori ai unei creante, ci in calitate de proprietari de bunuri. Este eronat a se spune ca rezerva este inalienabila insesizabila. Cat timp traieste omul este liber sa-si instraineze, fie si cu titlu gratuit, bunurile sale.

MOSTENITORII REZERVATARI Calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad (mostenitorii din cls. I de mostenitori legali), precum si parintii defunctului, deci ascendentii privilegiati, mostenitorii din cls. a II-a de mostenitori legali. Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte precum si de gradul de rudenie nu beneficiaza de rezerva succesorala. De ex.: colateralii privilegiati (fratii, susorile si descendentii acestora), desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori legali ca si parintii, nu sunt mostenitori rezervatari. Legea determina cuantumul rezervei, in toate cazurile, numai in mod indirect, prin aratarea cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind rezerva.

Rezerva descendentilor
58

Prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent ca sunt din casatorie sau din afara ei. Sub forma unei fractiuni din mostenire, indirect, pentru stabilirea cotitatii disponibile, legea determina cuantumul rezervei astfel: Cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii este de din bunurile dispunatorului daca lasa un singur copil, de 1/3 daca lasa 2 copii si de daca lasa trei sau mai multi copii. Astfel rezerva descendentilor este: - din mostenire pentru 1 copil; - 2/3 din mostenire pentru 2 copii; - din mostenire pentru 3 sau mai multi copii.

Prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul I, dar si ceilalti descendenti, indiferent de grad (nepoti, stranepoti). Descendentii decedati, la stabilirea rezervei nu sunt luati in considerare, deoarece (neavand capacitate succesorala) nu au calitatea de mostenitori legali, respectiv de mostenitori rezervatari.

Rezerva parintilor Prin parinti, ca mostenitori rezervatari legea are in vedere pe tatal si mama defunctului, din casatorie, din afara ei sau din adoptie. Aceasta rezerva este din bunurile defunctului daca lasa tata si mama si de daca lasa numai pe unul dintre parinti.

Rezerva sotului supravietuitor Aceasta este de din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal. Aceasta cota-parte de mostenire legala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, iar in lipsa rudelor din cele 4 clase el are dreptul la intreaga avere a defunctului. Astfel rezerva sotului supravietuitor va fi: - 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu descendentii defunctului (cls. I de mostenitori) indiferent de numarul sau gradul de rudenie cu defunctul
59

(copii, nepoti, etc.), deci din cota legala de ; - 1/6 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, deci din cota legala de 1/3; - din mostenire numai ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati, deci din cota legala de , indiferent de numarul lor; - 3/8 din mostenire (ascendenti ordinari colaterali ordinari indiferent de numarul lor, deci din cota de ; - din mostenire in lipsa rudelor din cele 4 clase de mostenitori, deci din intreaga mostenire;

In rezerva sotului supravietuitor se va calcula asupra intregii mosteniri, incluzand si bunurile caznice, darurile de nuntasau casa de locuit in masura in care a apartinut defunctului. Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de ) dintr-o cota variabila, nefiind o fractiune raportata direct asupra mostenirii, neavand caracter colectiv ci individual. La calcularea masei succesorale, numita si masa de calcul se are in vedere: - Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii; - Scaderea patrimoniului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a obtine activul net; - Reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute in timpul vietii de catre cel ce lasa mostenirea.

Reductiunea liberalitatilor excesive Este o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu-le de eticitate in masura necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor. Dreptul de a invoca reductiunea apartine limitativ persoanelor prevazute de lege: - Mostenitorii rezervatari; - Mostenitorii acestora; - Creditorii rezervatarilor; - Succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului universal.
60

Raportul donatiilor Reprezinta obligatia pe care o au anumiti mostenitori (descendenti si sotul supravietuitor) de a readuce la masa succesorala bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea. Sunt obligati la raport descendentii defunctului precum si sotul supravietuitor (cand el vine in concurs cu descendentii). Raportul donatiilor se justifica prin aceea ca atunci cand defunctul face o donatie unui viitor mostenitor, care este descendent sau sotul supravietuitor, are intentia de a-l favoriza pe acesta in detrimentul celorlalti mostenitori (din aceleasi categorii aratate); doreste numai anticipare a transmisiunii de drepturi, urmarind ca aceasta sa fie imputata asupra partii din mostenire ce-i va reveni celui gratificat odata cu deschiderea mostenirii.

Raportul imobilelor Raportul imobilelor se efectueaza in natura. El se poate pretinde in natura pentru imobile, cand cel ce a primit imobilul l-a instrainat sau ipotecat inaintea deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este obligatoriu. Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut-o in momentul deschiderii succesiunii. Ca urmare a raportului, donatia este desfiintata cu efect retroactiv, astfel incat imobilul face parte din masa succesorala si este supus partajului intre mostenitori.

Raportul mobilelor

Raportul mobilelor se face prin luarea mai putin (prin echivalent) si donatia nu este desfiintata cu efect retroactiv, ceea ce presupune ca donatorul ramane proprietarul bunului dobandit.

61

TRANSMISIUNEA MOTENIRII: DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA

Persoana care indeplineste condijiile pentru a putea mosteni-succesibilul-are dreptul de a alege, numit optiune succesorala intre consolidarea (confirmarea) titlului de motenitor prin acceptarea mostenirii (acceptare pura si simpla sau sub beneflciu de inventar) si desfiintarea acelui titlu prin renunjarea la motenire, ( ea devenind persoana straina de mostenire).

l.Subiectele dreptului de optiune'. - 1. mostenitorii legali: calitatea de subiect al dreptului de optiune aparfine tuturor persoanelor cu vocafie generala (eventuala) la mostenire si trebuie sa fie exercitat nu numai de catre succesibilii chemati in primul rand sa moteneasca (rudele din clasa 1 de mostenire), dar si de catre succesibilii subsecventi ( rude din clasa a 11 a). - 2. legatarii: toti legatarii au drept de op|iune; vointa unilaterala a testatorului nu poate constrange nici un legatar sa conserve dreptul dobandit prin mostenire si, cu cat mai putin, sa suporte anumite obligatii sau sarcini. - 3. creditorii succesibilului: in principiu creditorii succesiunii nu pot ac|iona pe cale oblica sau pauliana.

2. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala: 1. capacitatea: fiind un act de dispozifie, pentru validitatea optiunii, succesibilul trebuie s& aiba capacitatea de exercijiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa exercite optiunea prin ocrotitorul legal, respective cu ncuviinarea acestuia i, n ambele cazuri, cu autorizarea autoritii tutelare ( art. 105, 124, 127 i 147 C. fam.) 2. consimmntul neviciat: pentru ca opiunea succesoral s fie valabil,
62

consimmntul

succesibilului

trebuie

fie

neviciat.

Viciile de consimmnt sunt: dolul, violena i eroarea att de fapt ct i de drept. Datorit procedurii succesorale notariale, problema viciilor de cosimmnt se pune extreme de rar n practic. 3. Condiii de form i alte condiii de validitate: spre deosebire de acceptarea pur i simpl a motenirii, care este un act consensual, acceptarea sub beneficiu de inventar i renunarea la motenire sunt acte juridice solemne, fiind valabile numai dac au fost ncheiate n condiiile de form special prevzute de lege ( ad validitatem). 4. Sanciunea condiiilor de validitate: nerespectarea condiiilor de validitate ale actului de opiune succesoral se sancioneaz cu nulitatea potrivit dreptului comun. 3. Caracterele juridice ale actului de opiune succesoral: -1. act juridic unilateral: spre deosebire de testament- act juridic tot unilateral- actul de opiune poate fi svrit nu numai personal de ctre succesibil, dar i prin reprezentare - legal sau convenional- sau cu ncuviinarea autoritii tutelare. Deci actul de opiune nu este un act esenialmente personal. - 2. act juridic voluntar: i se cuvine; - succesibilul are un drept absolut de a alege ntre posibilitile conferite prin dreptul de opiune; - dac sunt o pluralitate de succesibili, fiecare este liber s opteze n sensul dorit. Excepii: acceptarea motenirii cuvenite unui minor, unei personae puse sub interdicie, succesibilul decedat, motenitorul care cu intenie frauduloas a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale motenirii. - 3. act juridic irevocabil: motenitorul care a exercitat dreptul de opiune nu mai poate reveni asupra alegerii fcute. - nimeni nu este obligat s accepte motenirea ce

63

- 4. act juridic indivizibil: succesibilul trebuie s se pronune unitar cu privire la dreptul su succesoral, nefiind posibil acceptarea n parte a motenirii i renunarea la rest ori acceptarea pur i simpl pentru o parte i acceptarea sub beneficiu de inventar pentru cealalt parte. Subliniem c indivizibilitatea opiunii vizeaz numai motenirea; n persoana motenitorilor (dac sunt mai muli), ntruct opiunea este indivizibil, divizarea este posibil; unii s accepte, iar ali s renune. Excepii: motenitorul legal gratificat prin testament care va putea opta diferit cu privire la motenirea legal i la legat, Legea fondului funciar nr. 19/1991- dreptul de propietate se face la cerere, relativitatea puterii (autoritii) lucrului judecat, devoluiunea succesoral. - 5. act juridic declarative de drepturi: opiunea succesibilului produce efecte retroactive, de la data deschiderii motenirii. - 6. act juridic nesusceptibil de modaliti .opiunea succesoral nu poate fi afectat de termen sau condiie. - 4. Prescripia dreptului de opiune succesoral - 1. Termenul de opiune: dreptul de opiune trebuie s fie exercitat ntr-un termen de 6 luni calculate de la data deschiderii motenirii. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, scotite de la deschiderea succesiunii. - 2. Domeniu de aplicare al termenului de opiune: n practica judectoreasc se aplic n mod consecvent soluia potrivit creia termenul de 6 luni nu se aplic n cazul legatarilor cu titlu particular, n privina lor fiind aplicabile dispoziiile referitoare la prescripia din drepul comun. - 3. nceputul prescripiei dreptului de opiune succesoral: termenul de prescripie de 6 luni ncepe s curg de la deschiderea Neexercitarea dreptului de opiune n termenul prevzut de lege nu se confund cu renunarea la motenire. 5. Termenele de inventar i de de deliberare
64

Durata: patrimonial succesoral se transmite ctre cel chemat n puterea legii sau a voinei celui care las motenirea din ziua deschiderii motenirii. El poate fi urmrit de ndat de ctre creditorii succesiunii, inclusive de ctre legatarii cu drept de a cere predarea legatelor.Legea acord succesibilului un termen de 6 luni pentru consolidarea titlului de motenitor prin acceptarea motenirii, respective pentru desfiinarea cu efect retroactive a voinei succesorale prin renunarea la motenire.

EXERCITAREA DREPTULUI DE OPIUNE SUCCESORAL 1 Acceptarea pur si simpl a motenirii Prin acceptarea pur i simpl a motenirii succesibilul nu dobndete nici un drept, ci consolideaz numai dobndirea care s-a produs ope legis de la data deschiderii motenirii i pierde posibilitatea de a renuna la ea sau de a accepta sub beneficiu de inventar. Acceptarea pur i simpl poate fi de mai multe feluri. Atfel, ea poate fi voluntar, rezultnd din manifestarea expres sau tacit a voinei succesibilului i, forat, prevzut de lege ca sanciune pentru svrirea unor fapte de ctre succesibil. A. Acceptarea pur i simpl voluntar 1. Acceptarea cnd succesibilul i voluntar nsuete expres: calitatea de acceptarea erede este printr-un expres nscris

autentic sau sub semntur privat. Voina succesibilului de a accepta expres motenirea trebuie s fie manifestat inform scris, autentic sau sub semntur privat. Evident, nscrisul trebuie s fie redactat cu respectarea regulilor de capacitate i n termenul de prescripie a dreptului de opiune succesoral. Acceptarea expres a motenirii poate fi fcut i prin reprezentant. Pentru ca nscrisul s valoreze acceptarea expres, din coninutul lui trebuie s rezulte c succesibilul i-a nsuit n mod neechivoc calitatea de motenitor. Din nscris trebuie s rezulte c succesibilul nelege s exercite drepturile i s-i asume obligaiile
65

rezultnd din calitatea de motenitor. 2. Acceptarea voluntar tacit: acceptarea este tacit cnd succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 putea svri dect n calitatea sa de erede i din care rezult (indirect) dar nendoielnic intenia sa de acceptare a motenirii. Sunt dou condiii pentru a fi n prezena unei acceptri tacite: - voina succesibilului de a accepta motenirea i - conduita lui (actele sau faptele svrite) din care s rezulte indirect intenia de a accepta pur i simplu motenirea. Acceptarea tacit poate fi fcut i prin reprezentant, inclusive printr-un mandatar convenional mputernicit special s fac acte de acceptare tacit a motenirii (de exemplu vnzarea unor bunuri din motenire). n sfrit, precizm c acceptarea voluntar tacit este, n toate cazurile, acceptare pur i simpl. Acceptarea sub beneficiu de inventer nu pote fi dect expres, svrit cu respectarea condiiilor speciale prevzute de lege. Actele cu semnificaia acceptrii tacite: actele de dispoziie avnd ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar dac - apparent- mbrac forma renunrii la motenire. Actele materiale de acceptare tacit a motenirii pot fi: intrarea n posesiunea i folosina bunurilor succesorale, mutarea definitiv a succesibilului n casa motenit, demolarea unor costrucii,etc. Actele de dispoziie: ncheierea actelor de dispoziie, indiferent de valoarea obiectului actului juridic i de natura lui, presupune intenia neechivoc a succesibilului de a accepta motenirea pur i simplu. Aciuni injustiie i alte acte procedurale sunt: cererea de mpreal a bunurilor succesorale, de raport a donaiilor sau de reduciune a libertii excesive,etc. Intentarea unei aciuni succesorale valoreaz acceptarea chiar dac va fi respins, anulat ca timbrat, va fi urmat de desistare etc. B. Acceptarea pur i forat Acceptarea motenirii poate fi nu numai voluntar dar i forat. Cea forat
66

este impus de lege n cazul n care succesibilul ( unul sau mai muli) a dat la o parte (a sustras) sau a ascuns (tinuit, dosit) bunuri ale motenirii, inclusive prin nedeclararea lor la inventar, cu intenia frauduloas de a le nsui n exclusivitate i de a pgubi pe comotenitori i/ sau creditorii motenirii. Condiiile acceptrii forate sunt: - Elementul obiectiv, indispensabil pentru a deveni aplicabile dispoziiile art. 703 i 712 C. civ, const n darea la o parte (sustragerea) sau ascunderea, tinuirea (n special cu ocazia inventarierii) a unor bunuri din motenire, sustragere sau ascundere svrit de succesibil. Poate fi vorba de fapte comisive, de exemplu, ascunderea material a unor bunuri, bunuri care au existat n patrimoniu succesoral. Prin fapte omisive sunt de reinut: omisiunea de a trece anumite bunuri n inventar. - Elementul subiectiv, l reprezint intenia frauduloas a motenitorului. - Autorul faptei ilicite trebuie s aib calitatea de motenitor cu vocaie concret la motenire, fie de motenitor legal, fie de legatar universal sau cu titlu universal. C.Efectele acceptrii pure i simple Prin efectul acceptrii pure i simple se stinge definitive dreptul de opiune al succesibilului; el decade din dreptul de a renuna la motenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar. Cel mai important efect al acceptrii pure i simple este contopirea, confudarea patrimoniului succesoral cu patrimonial personal al motenitorului, succesor universal sau cu titlu universal. Efectele generale ale acceptrii pure i simple se produc, att n cazul acceptrii voluntare ct i n ipoteza acceptrii forate, care se produce de drept ca urmare a sustragerii sau ascunderii de bunuri succesorale. Pentru svrirea acestei fapte ilicite, legea prevede ns-drept pedeaps civil- o dubl decdere: - decderea din dreptul de opiune succesoral i - decderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse.

67

2. Renunarea la motenire Renunarea la motenire este actul juridic unilateral, expres i solemn prin care succesibilul declar, n cadrul termenului de prescripie a dreptului de opiune succesoral, c nu i nsuete (renun) la titlul de motenitor, desfiinnd cu efect retroactiv vocaia sa succesoral, devenind strin de motenire. Renunarea ca i acceptarea este un act juridic indivizibil; succesibilul nu poate renuna n parte la dreptul su succesoral pentru a accepta restul. Renunarea la motenire este un act juridic solemn. Renunarea trebuie s ndeplineasc dou condiii de form: una de validitate i alta de opozabilitate. Declaraia trebuie s fie dat n faa notarului public. Declaraia de renunare trebuie s fie nscris n registrul special de renunri la succesiune inut de biroul notarial. Efectele renunrii: ca urmare a renunrii n condiiile prevzute de lege se desfiineaz cu efect retroactiv i - dac declaraia de renunare a fost nscris n registrul de renunri- cu opozabilitate erga omnes vocaia succesibilului, el devenind strin de motenire. Retractarea renunrii este posibil dac sunt ndeplinite dou condiii cumulative: - retractarea este posibil numai ct timp, n privina renuntorului, nu s-a mplinit termenul de prescripie a dreptului de opiune succesoral; - retractarea este posibil numai dac motenirea nu a fost acceptat pn n momentul retractrii de un alt succesibil. Efectele retractrii: - ca urmare a retractrii prin renunrii acceptare succesibilul opereaz devine retroactive, motenitor acceptant. - retractarea renunrii de la data deschiderii motenirii.

3 Acceptarea sub beneficiu de inventar

68

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act de opiune expres i solemn prin care succesibilul declar, n cadrul termenului de prescripie a dreptului de opiune succesoral, c i nsuete titlul de motenitor (comotenitor) al patrimoniului succesoral, dar nelege s rspund de pasivul succesoral numai n limita activului motenit {intra vires hereditatis) i numai cu bunurile motenite {cum viribus), inventarul ntocmit mpiedicnd confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimonial propiu. Derogri: opiunea succesoral este un act juridic voluntar, succesibilul avnd doar facultatea, nu i obligaia, de a accepta sub beneficiu de inventar. - n cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns acceptarea motenirii va fi socotit totdeauna ca fiind fcut sub beneficiu de inventar; - n cazul succesibilului decedat nainte de exercitarea dreptului de opiune, acest drept se retransmite prin motenire. n aceast ipotez, dac succesibilul decedat are mai muli motenitori care nu se neleg cu privire la exercitarea dreptului de opiune unic i indivizibil dobndit prin retransmitere, atunci succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. Condiii de form: fi numai expres; -s fie nscris n registrul special de renunri la succesiune inut de biroul notarial desemnat; -declaraia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie s fie precedat sau urmat de ntocmirea unui inventar fidel i exact al bunurilor succesorale. Efectele acceptrii sub beneficiu de inventar: succesibilul i consolideaz titlul su de motenitor. Separaia de patrimonii: spre deosebire de acceptarea pur i simplu care are drept consecin contopirea patrimoniului succesoral cu cel personal, acceptarea beneficiar mpiedic amestecarea bunurilor; motenitorul beneficiar devine titular a dou patrimonii distincte, separate ntre ele.
69

- acceptarea sub beneficiu de inventar poate

Administrarea i lichidarea patrimoniului succesoral acceptat sub beneficiu de inventar: motenitorul beneficiar dac nu prefer abandonarea, adic predarea bunurilor succesorale creditorilor i legatarilor devine administratorul i lichidatorul patrimoniului succesoral. ncetarea beneficiului de inventar: acceptarea sub beneficiu de inventar, ca act de acceptare a motenirii, are caracter definitive i irevocabil. n schimb, beneficiarul de inventar, cu toate consecinele corespunztoare, poate s nceteze cu efect retroactiv, acceptarea devenind pur i simpl de la data deschiderii motenirii, prin renunarea motenitorului la beneficiu de inventar i prin decderea lui din acest beneficiu cu titlu de pedeaps.

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI I PASIVULUI MOTENIRII

Obiectul transmisiunii La decesul unei persoane fizice patrimoniul ei se transmite asupra motenitorilor, legali sau testamentari. Se transmit numai drepturile i obligaiile defunctului cu coninut patrimonial, cele personale nepatrimoniale se transmit pe cale de motenire. 1. Cuprins al activului succesoral Intr n alctuirea patrimoniului succesoral numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii motenirii. Drepturile patrimoniale ale defunctului intr n alctuirea activului succesoral, indiferent de natura lor, drepturile reale principale sau accesorii, drepturile reale de
70

crean sau drepturile patrimoniale rezultnd din creaii intelectuale, fac parte din activul succesoral i aciunile patrimoniale la care defunctul avea dreptul: aciunile n revendicare, anulare, rezoluiune sau reziliere, revocare, etc. Vor mai intra n activul succesoral fructele naturale i civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii motenirii. 2. Cuprinsul pasivului succesoral In alctuirea lui intr datoriile i sarcinile motenirii. Datoriile succesorale sunt acele obligaii patrimoniale ale defunctului care exist n patrimoniul succesoral la data deschiderii motenirii, inclusiv datoriile defunctului fa de motenitorii. Sarcinile succesorale sunt acele obligaii care se nasc n persoana motenitorului la deschiderea motenirii sau ulterior, independent de voina defunctului sau din voina lui. Astfel sunt: cheltuielele de nmormntare, cheltuielile pentru administrarea i lichidarea motenirii, plata legatelor cu titlu particular. 3. Transmisiunea activului succesoral Transmisiunea activului succesoral poate fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Ea opereaz de drept, de la data deschiderii motenirii. Transmisiunea universal sau cu titlu universal: are ca obiect patrimoniul succesoral, iar titularii dreptului sunt motenitorii legali i legatarii universali. Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o cot-parte din motenire. Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite izolat. Opereaz tot din momentul deschiderii motenirii. Diviziunea de drept a activului succesoral ntre motenitorii universali sau cu titlu universal: se divide, prin efectul legii, ntre comotenitori i teri, n proporie cu partea sa de crean. Comotenitorii dobndesc numai cote-pri ideale din dreptul real asupra bunurilor. 4. Transmisiunea pasivului succesoral - a. Transmisiunea universal i cu titlu universal:
71

pasivul succesoral se suport de ctre succesorii universali sau cu titlu universal. - b. Transmisiunea cu titlu particular: spre deosebire de succesorii universali sau cu titlu universal, legatarii cu titlu particular nu contribuie la plata pasivului succesoral. Excepii: dac testatorul a prevzut expres plata de ctre legatarul particular a unei datorii sau sarcini; dac legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri cuprinznd nu numai drepturi, dar i obligaii; dac legatul are ca obiect un imobil ipotecat; dac activul motenirii nu acoper pasivul; legatarul cu titlu particular al uzufructului avnd ca obiect universalitatea succesoral sau cot-parte din universalitate. - c. Diviziunea de drept a pasivului succesoral ntre motenitorii universali i cu titlu universal proporional cu prile ereditare: motenitorii universali i cu titlu universal au obligaia de a plti pasivul succesoral proporional cu partea ereditar a fiecruia. Regula diviziunii de drept a pasivului succesoral proporional cu partea ce revine fiecrui motenitor se aplic att n cazul acceptrii pure i simple a motenirii, ct i n cazul acceptrii sub beneficiu de inventar. n cazul legatului cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile va trebui raportat valoarea legatului la valoarea ntregii moteniri, pentru ca pasivul s fie divizat n aceeai proporie. Excepii: dac obligaia are ca obiect un bun individual determinat; dac unul dintre motenitori este nsrcinat singur, prin titlu, cu executarea obligaiei; dac obligaia este indivizibil; dac datoria este garantat cu ipotec. - d. Aciuni n Contribuia o motenitorilor plat peste la partea datoriile pltite. din

regres:

asemenea

contributiv

datorie, poate fi fcut de motenitor voluntar sau ca urmare a obligaiei juridice de a plti peste partea sa din datorie. n aceste cazuri motenitorul solvens care a pltit peste partea sa, are o aciune personal n regres mpotriva comotenitorilor, fie o aciune din gestiunea de afaceri, fie o aciune rezultnd din subrogaie legal, fie o aciune n garanie a mprelii. n toate cazurile aciunea este divizibil, chiar dac creana creditorului pltit era indivizibil, motenitorul solvens putnd cere de la comotenitori partea ce fiecare din ei era obligat a plti.
72

Aciunea n regres este prescriptibil n termen general de prescripie. - e. Limitele tspuderii succesorilor universali i cu titlu universal pentru pasivul succesoral. Sunt motenitori regulai: sunt rudele defunctului cu vocaie legal i soul supraveuitor, i motenitorii neregulai: sunt legatarii universali sau cu titlu univrsal i statul. Motenitorii regulai rspund pentru plata pasivului succesoral cu bunurile motenirii i cu patrimoniul lor propiu. Motenitorii neregulai rspund pentru pasivul succesoral numai n limita bunurilor motenite. 5. Separaia de patrimonii Legea acord posibitatea separaiei de patrimonii fiecrui creditor al succesiunii, n cazul n care succesiunea solvabil este culeas de unul sau mai muli motenitori insolvabili. Separaia de patrimonii este un privilegiu, care poate fi invocat de oricare creditor al motenirii. 1.Condiii: calitatea de creditor al motenirii, fie c este vorba de o datorie propiu-zis a defenctului, fie de o sarcin succesoral nscut la deschiderea motenirii. Pentru exercitarea privilegiului nu se cere respectarea unor forme speciale, el poate fi invocat, chiar i mpotriva imobilelor. 2. Caracterul individual al privilegiului: este n privina persoanelor dar i n privina bunurilor. Profit de el numai creditorul solicitant i se ntinde numai asupra bunurilor succesorale la care a fost invocat. 3. Efecte: ca efect al privilegiului, creditorul separatist are dreptul de a fi pltit cu preferin fa de creditorii personali ai motenitorului din bunurile succesorale cu privire la care a fost invocat. Creditorii personali vor putea urmri aceste bunuri numai dup satisfacerea creanelor creditorului separatist. 4. Stingerea privilegiului se face prin renunarea creditorului separatist. n privina bunurilor mobile, privilegiu nu poate fi invocat iar n privina imobilelor, privilegiu este imprescriptibil i opozabil terilor dobnditori.
73

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOTENIRII Spre deosebire de drepturile succesorale care se dobndesc de ctre toi motenitorii de la data deschiderii motenirii, n privina dobndirii exerciiului acestor drepturi, numit -posesiunea motenirii- legea distinge ntre dou categorii de motenitori: - motenitori care au posesiunea de drept a motenirii, numii motenitori sezinari; - ceilali motenitori care nu au sezin i, n consecin, trebuie s cear trimiterea n posesiune- motenitorii legali nesezinari, legatarii universali, legatarii cu titlu universal, respectiv executarea legatului:legatarii cu titlu particular.

1. Dobndirea de drept a posesiunii motenirii de ctre motenitorii legaali sezinari Sezina este un beneficiu al legii n virtutea creia anumii motenitori au drept posesiunea succesiunii din momentul morii defunctului. Posesiunea are ns n aceast materie un neles special; nu presupune neaprat stpnirea material a bunurilor din motenire i nici intenia de a stpni acele bunuri pentru sine, putnd avea ca obiect i bunuri dobndite prin motenire de altul. Sezina confer motenitorului n cauz posibilitatea juridic de a intra n stpnirea bunurilor succesorale i de a exercita drepturile i aciunile dobndite de la defunct sau intrate n motenire ulterior, fr a fi necesar atestarea prealabil a calitii de motenitor pe cale judectoreasc sau notarial. 1. Motenitorii sezinari: sunt numai descendenii i ascendenii defunctului, deci numai rudele n linie dreapt. Calitatea de sezinar al rudelor n linie dreapt este condiionat de vocaia lor concret la motenire; cine nu motenete nu
74

poate avea calitatea de motenitor sezinar. 2.Efectele sezinei sunt:- motenitorul sezinar poate intra n stpnirea de fapt i administrarea tuturor bunurilor succesorale, mobile i imobile, fr ndeplinirea tuturor formalitilor prealabile. Motenitorul sezinar are dreptul s stpneasc i s administreze patrimoniul succesoral nainte de a obine certificatul de motenitor. - motenitorul sezinar poate exercita drepturile i aciunile patrimoniale dobndite prin motenire i poate fi urmrit de creditorii motenirii ca prt (cu rezerva termenului de 3 luni i 40 de zile pentru inventar i deliberare, n care nu pote fi condamnat la plat).

2. Dobndirea posesiunii motenirii de ctre motenitorii nesezinari 1. Intrarea n posesiune a motenitorilor legali nesezinari: se realizeaz pe calea procedurii succesorale notariale, prin eliberarea certificatului de motenitor de ctre notarul public sezinar din circumscripia teritorial a judectoriei de la locul deschiderii motenirii. Motenitorul nesezinar poate s nstrineze bunurile motenite nainte de a fi pus n posesiune, deoarece exercit un drept al su propiu i poate cere notarului public luarea msurilor de conservare a bunurilor succesorale. 2. Dobndirea posesiunii motenirii de ctre legatarul universal: se realizeaz i produce efecte ca i n cazul motenitorilor legali nesezinari, prin eliberarea certificatului de motenitor de ctre notarul public. 3. Dobndirea posesiunii motenitorilor de ctre legatarul cu titlu universal: dac intrarea n posesiunea fraciunii din motenire nu se realizeaz prin bun nvoial, legatarul cu titlu universal va intra n posesiune pe baza certificatului de motenitor eliberat de ctre notarul public, n condiiile prevzute de lege pentru legatarul universal. 4. Executa rea legatului cu titlu particular: legatarul singular intr n posesiunea lucrului legat din ziua n care a cerut prin justiie sau i s-a ncuviinat de bun voie predarea legatului. Legatarul cu titlu particular poate valorifica drepturile succesorale notariale, obinnd certificatul de motenitor
75

(legatar). PETIIA DE EREDITATE Petiia de ereditate este o aciune prin care o persoan cere instanei judectoreti recunoaterea titlului su de motenitor legal sau legatar i obligarea la restituirea bunurilor succesorale persoanei care deine aceste bunuri, drepturile pretinse de cele dou pri fiind inconciliabile. 1. Prile : - reclamantul n petiia de ereditate este persoana care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal - prtul este o persoan care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal i care posed bunurile succesorale . 2. Caractere juridice'. Petiia de ereditate este : - o aciune real, avnd drept scop deposedarea motenitorului aparent de bunurile succesorale. -o aciune divizibil, n sensul c fiecare pretins motenitor trebuie s acioneze , respectiv s se apere n nume propiu. -o aciune prescriptibil n termenul general de prescripie. Termenul curge nu de la deschiderea motenirii, ci de la data cnd prtul a fcut acte de succesor. 3. Dovada calitii de motenitor. Mijloacele de prob admise n acest cadru sunt certificatul de motenitor, testamentul, actele de stare civil i orice alte mijloace de prob admise de lege. Certificatul de motenitor se elibereaz de ctre notarul public n cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase i cuprinde constatrile referitoare la masa succesoral, calitatea motenitorilor i cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Certificatul de calitate de motenitor face dovada numai n privina calitii de motenitor. Testamentul poate servi, de asemenea, ca instrument probator al calitii de motenitor. Actele de stare civil vor putea fi, de asemenea, prezentate ca dovad a
76

calitii de motenitor, a rudeniei cu defunctul sau a calitii de so supravieuitor. i alte mijloace de dovad vor putea fi prezentate pentru a justifica vocaia succesoral. 4. Efectele petiiei de ereditate : - efecte ntre adevratul motenitor i motenitorul aparent. Ca urmare a admiterii petiiei de ereditate, motenitorul aparent este obligat s restituie adevratului motenitor toate bunurile succesorale pe care le-a deinut, creanele pe care le-a ncasat i s plteasc datoriile pe care le are fa de succesiune, dac este cazul. - efectele fa de teri: dac motenitorul aparent, n perioada ct a deinut bunurile succesorale a ncheiat acte juridice cu tere persoane se admite c actele de conservare i de administrare se menin, afar numai dac terul a fost de reacredin i actul se dovedete a fi duntor

INDIVIZIUNEA I MPREALA MOTENIRII l.lndiviziunea succesoral C. civ reglementeaz mprirea succesiuni" ca modalitate de ieire din indiviziune". 1. Pluralitatea de titulari: indiviziunea presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de propietate, dar nu neaprat mai muli motenitori cu o vocaie universal. 2. Regimul juridic al indiviziunii succesorale: literatura de specialitate i practica judiciar au desprins dou principii: - fiecare coindivizar are un drept individual asupra cotei-pri ce i se cuvine avnd ca obiect bunuri din indiviziune; - nici unul dintre coindivizari nu este titular exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor
77

indivize. 3. Libera dispoziie asupra cotei-pri ideale: coindivizarul poate dispune liber asupra cotei sale indivize din universalitate ( avnd ca obiect toate bunurile), ct i (numai) de cota sa asupra unui bun determinat din universalitate. 4. Regula unanimitii: toate actele juridice referitoare la bunurile aflate n indiviziune trebuie s fie fcute cu acordul unanim al coindivizarilor. 5. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieirea din indiviziune: spre deosebire de dreptul de a accepta motenirea care este prescriptibil n 6 luni de la deschiderea motenirii, ieirea din indiviziune poate fi cerut oricnd, de ctre oricare dintre motenitorii. 2. Imprirea motenirii Imprirea este operaiunea juridic care pune capt strii de indiviziune (coproprietate) prin mprirea, n natur i/sau prin echivalent, a bunurilor aflate n indiviziune, avnd ca efect nlocuirea cu efect retroactiv a cotei-pri ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecruia din coindivizari asupra unor bunuri (valori) determinate n materialitatea lor. 1. Condiii generale de fond ale mprelii motenirii vizeaz calitatea persoanelor care o pot cere, capacitatea lor de exerciiu i, n mod excepional,necesitatea unei autorizaii. -In primul rnd, mpreala poate fi cerut de ctre coindivizari (motenitorii legali i legatarii universali sau cu titlu universal). - Succesorii n drepturi ai coindivizarilor pot cere mpreala sau continu aciunea nceput de autorul lor. - Creditorii personali ai coindivizarilor pot cere mpreala sau continua aciunea de mpreal promovat de coindivizarul debitor,pe cale aciunii oblice. 2. Capacitatea de exerciiu necesar pentru a cere i a participa la mpreal .toi coindivizarii participani la mpreal (inclusiv n cadrul
78

procedurii succesorale notariale) trebuie s aib capacitatea deplin de exerciiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exerciiu restrns trebuie s fie reprezentate, respectiv asistate de ocrotitorul legal. 3. Autorizaie: potrivit legislaiei n vigoare ieirea din indiviziune nu este condiionat de obinerea unei autorizaii administrative prealabile. Obiectul mpririi succesorale Obiectul mprelii l constituie, n principiu numai bunurile asupra crora poart drepturile reale ale defunctului transmise asupra motenitorilor. 1. Bunurile existente n patrimoniul succesoral nesupuse partajului sunt: - bunurile individual determinate care formeaz obiectul unor legate cu titlu particular se dobndesc de ctre legatar de la data deschiderii motenirii i deci nu formeaz obiectul partajului. - bunurile care, prin destinaia sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi mprite: amintirile de familie, servitutile i prile comune din imobile destinate folosinei n comun, dreptul real de folosin asupra locurilor de mormntare. 2. Bunurile care fac obiectul partajului, dei nu au existat n masa succesoral la data deschiderii motenirii sunt: - bunurile care sunt aduse la masa succesoral ca efect al reduciunii liberalitilor excesive sau ca efect al raportului donaiilor; - bunurile care intr n masa succesoral n temeiul subrogaiei reale cu titlu universal; -terenurile asupra crora se reconstituie dreptul de propietate al defunctului; -fructele naturale, civile sau industriale produse de bunurile succesorale dup data deschiderii motenirii. FORMELE MPRELII Ieirea din indiviziunea succesoral se poate realiza n dou forme: prin bun nvoial i pe cale judectoreasc

79

1. mpreala prin bun nvoial: trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - toi coindivizarii s fie prezeni; - s aib capacitate de exerciiu deplin, s fiemajori; - coindivizarii s fie de acord cu realizarea mprelii pe aceast cale i cu clauzele conveniei. Coindivizarii pot mpri bunurile indivize oricum ar voi". 2. mpreala pe cale judectoreasc: potrivit legii, partajul judiciar este obligatoriu: - dac nu sunt prezeni (personal sau prin reprezentan) toi coindivizarii; - dac ntre coindivizari exist persoane lipsite de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns.

EFECTELE MPRELII 1. Efectul declarativi retroactiv): mpreala nu are caracter translativ, ci declarativ de drepturi i, ca atare retroactiveaz pn n momentul deschiderii motenirii. 2. Desfiinarea mprelii: - Nulitatea relativ mprelile pot fi desfiinate pentru violen sau doi. Ca anulare, potrivit dreptului comun, se sancioneaz i mpreala fcut cu nerespectarea condiiilor de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciiu sau cu capacitate restrns. - Nulitatea absolut , potrivit dreptului comun, actul de partaj va fi nul absolut dac s-a ncheiat cu violarea unor norme imperative (cauz sau obiect ilicit, imoral). 3. Efectele desfiinrii mprelii: anularea sau declararea nulitii actului de mpreal produce efecte retroactive (de la data partajului) cu consecina renaterii strii de indiviziune.

MPREALA DE ASCENDENT Legea permite ca ascedentul s-i mpart prin donaie sau prin testament bunurile sale, ntre descendeni, prentmpinnd naterea strii de indiviziune ntre ei la decesul ascendentului.
80

Partajul poate fi definit drept un act juridic ntre vii (donaie) sau pentru cauza de moarte (testament) prin care ascendentul mparte ntre toi descendenii si cu vocaie succesoral la deschiderea motenirii bunurile sale, n tot sau n parte, aceste bunuri fiind dobndite de ctre acetia divizat, n mod individual, iar nu n cote-parte ideale,ce caracterizeaz starea de indiviziune. mpreala de ascendent este un act juridic mixt: pe de o parte, ea reprezint o donaie sau o dispoziie testamentar, iar pe de alt parte, un act de mpreal dar de natur special ntruct nu este menit s pun capt unei stri de indiviziune. /. Condiii de validitate ale mprelii de ascendent Condiii deforma: mpreala de ascendent se pote face, sub sanciunea nulitii absolute, numai cu respectarea regulilor prevzute de lege pentru donaii i testament. Condiii de fond: ndeplinete condiiile de fond de drept comun, prevzute pentru donaii i testament. Persoanele ndreptite a face mpreala de ascendent: numai prinii i ceilali ascendeni pot s-i mpart bunurile pe aceast cale ntre descendenii lor. mpreala de ascendent se poate face numai ntre descendenii dispuntorului ( din cstorie, din afara cstoriei sau adopie). Obiectul mprelii: partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce ascendentul a lsat la moartea sa sau numai o parte a acestora. mpreala-donaie nu poate avea ca obiect dect bunurile prezente, nu i cele viitoare, ale dispuntorului. Efectele mprelii de ascendent: produce efecte diferite dup cum s-a realizat prin donaie sau prin testament. Efectele mprelii- donaie: naintea deschiderii motenirii dac partajul s-a realizat pe cale de donaie, ntre ascendentul-donator i descendenii si donatari se nasc reporturi specifice contractului de donaie, potrivit dreptului comun. dup deschiderea motenirii:- descendenii-donatari devin succeptibili, dar pstreaz i calitatea de donatari.
81

Efectele mpririi testamentare: aceasta nu produce nici un efect ct timp ascendentul triete i el o poate revoca sau modifica pn n ultima clip a vieii, potrivit dreptului comun. Efectele dup deschiderea motenirii: n temeiul mpririi testamentare de ascendent, descendenii dobndesc bunurile atribuite n stare divizat, din momentul deschiderii motenirii, potrivit voinei testatorului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA: 1. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral. Ediia a II-a actualizat i completat, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2002 2. Dan Chiric, Drept civil. Succesiuni i testamente, Editura Rosetti, Bucureti, 2003 3. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comni, Drept civil. Succesiunile. Ediia 2, Editura C. H. Beck, Bucureti, 2006 4. Ion Dogaru, Drept civil. Succesiunile, Editura All Beck, Bucureti, 2003 5. M. Eliescu, Mostenirea si devoluiunea ei, Editura Academiei, Bucuresti, 1966 6. Alexandru Paul Coman, Jurisprudent. Motenirea. Donaia. Testamentul. Partajul succesoral, Editura Moroan, Bucureti, 2008 7. Fr. Deak, St. Crpenaru, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Univ. Bucuresti, 1983

82

II.

REGULI

PRIVIND

SUCCESIUNILE

IN

CONFORMITATE CU NOUL COD CIVIL

Drepturile sotului supravietuitor La data decesului, soul supravietuitor are drept la motenirea averii lsate de defunct. Acest drept exist chiar dac soii erau n procedur de divor, dac la data decesului nc nu exista o hotrare de divort definitiva. Dac dup defunct au rmas att motenitori legali (prini, copii, frai, nepoi etc), ct i so supravietuitor, acesta din urm este chemat la mostenire alturi de oricare dintre ei, dar partea care i revine din avere este urmtoare: a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului (copii, nepoi etc); b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati (prinii), cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului (fraii i surorile); c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului; d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari (bunici etc), fie cu colaterali ordinari ai defunctului (nepoi de la frate/sor etc). Toate aceste reglementri exist i n vechiul Cod Civil. In absenta acestor persoane sau daca niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate sa vina la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire. De asemenea, Noul Cod pstreaz pentru soul supravieuitor dreptul de abitaie (de a locui) n casa n care a locuit pn la data deschiderii motenirii, dac nu are un alt drept real de a folosi o locuin corespunztoare i dac respectiva cas face parte din bunurile motenirii. Ca i n Legea 319/1944, care reglementa drepturile soului supravieuitor n vechea reglementare, i Noul Cod prevede c oricare dintre motenitori poate cere restrngerea dreptului de abitaie dac locuina nu este necesar n ntregime soului supravieuitor sau i poate oferi o alt locuin corespunztoare (spaiul corespunztor se
83

apreciaz conform Legii locuinei nr. 114/1996). Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor. Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul articol se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu. Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor mosteneste, pe langa cota artat mai sus, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a sotilor. Noul cod nu mai prevede vreun drept special al soului supravieuitor asupra darurilor de nunt, aa cum era n Legea 319/1994.

Nedemnitatea succesoral - instituie care se regsete i n Codul Civil actual, reglementat n noul Codul Civil la articolele 958- 961, cu precizarea c n noua reglementare exist multe elemente de noutate; - este o sanciune civil care const n nlturarea nedemnului att de la motenirea legal, ct i de la cea testamentar; Nedemnitatea de drept Este de drept nedemn de a moteni: - persoana condamnat penal pentru svrirea unei infraciuni cu intenia de a-l ucide pe cel care las motenirea; - persoana condamnat penal pentru svrirea, nainte de deschiderea motenirii, a unei infraciuni cu intenia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dac motenirea ar fi fost deschis la data svririi faptei, ar fi nlturat sau ar fi restrns vocaia la motenire a fptuitorului. Nedemnitatea de drept poate fi constatat oricnd, la cererea oricrei persoane interesate sau din oficiu de ctre instana de judecat ori de ctre notarul public, pe baza hotrrii judectoreti din care rezult nedemnitatea. Nedemnitatea judiciar Poate fi declarat nedemn de a moteni: - persoana condamnat penal pentru svrirea, cu intenie, mpotriva celui care las motenirea a unor fapte grave de violen, fizic sau moral, ori, dup caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; - persoana care, cu rea-credin, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
84

- persoana care, prin dol sau violen, l-a mpiedicat pe cel care las motenirea s ntocmeasc, s modifice sau s revoce testamentul. Orice succesibil poate cere instanei judectoreti s declare nedemnitatea n termen de un an de la data deschiderii motenirii, sub sanciunea decderii. Efectele nedemnitii - nedemnul este nlturat att de la motenirea legal, ct i de la cea testamentar. - posesia exercitat de nedemn asupra bunurilor motenirii este considerat posesie de rea-credin. - actele de conservare, precum i actele de administrare, n msura n care profit motenitorilor, ncheiate ntre nedemn i teri, sunt valabile. - se menin actele de dispoziie cu titlu oneros ncheiate ntre nedemn i terii dobnditori de bun credin, regulile din materia crii funciare fiind ns aplicabile. - venirea la succesiune a reprezentanilor este posibil dac persoana reprezentat este nedemn, chiar dac nedemnul se afl n via la data deschiderii motenirii i chiar dac renun la motenire - reprezentarea opereaz chiar dac reprezentantul este nedemn fa de reprezentat sau a renunat la motenirea lsat de acesta ori a fost dezmotenit. nlturarea efectelor nedemnitii - efectele nedemnitii de drept sau judiciare pot fi nlturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de ctre cel care las motenirea. - efectele nedemnitii nu pot fi nlturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenit dup condamnare, graiere sau prin prescripia executrii pedepsei penale.

Transmisiunea mostenirii Transmisiunea mostenirii este reglementata in Noul Codul civil la art. 1100-1134. Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea, intr-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de optiune succesorala. Termenul de optiune succesorala este de un an de la deschiderea mostenirii. In anumite situatii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge: - de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii; - de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, cu exceptia cazului in care succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data; - de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii; - de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii
85

mostenirii. Mostenitorii celui care a decedat fara sa-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.

Acceptarea mostenirii Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine. Creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor. Acceptarea poate fi: - expresa, prin inscris autentic sau sub semnatura privata; - tacita, cand succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitate de mostenitor (acte de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire). Acceptarea mostenirii opereaza sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune ca nu se va face o confuziune de patrimonii intre cel al persoanei decedate si cel al succesorului sau, mostenitorii legali si cei testamentari raspunzand pentru datoriile si sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia. Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot solicita notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, intocmindu-se un proces-verbal de inventariere; ca exceptie de la caracterul voluntar al actului de optiune, succesibilul care, cu rea-credinta, a ascuns sau a sustras bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea.

Renuntarea la mostenire Renuntarea la mostenire nu se presupune, ci trebuie facuta in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, cu exceptia cazului in care, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, succesibilul nu accepta mostenirea in termenul de un an, respectiv in termenul mai scurt stabilit de instanta, desi cunostea deschiderea mostenirii ca urmare a citarii sale de catre notarul public. Renuntatorul poate revoca renuntarea in tot cursul termenului de optiune, cu conditia ca mostenirea sa nu fi fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea ce i-ar reveni.

86

Sezina Sezina confera mostenitorilor sezinari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati pe langa stapanirea de fapt asupra patrimoniului succesoral si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile defunctului. Mostenitorii nesezinari dobandesc sezina prin eliberarea certificatului de mostenitor. Legatarii universali si legatarii cu titlu universal dobandesc sezina fie de fapt, prin solicitarea adresata celor care au intrat in stapanirea mostenirii, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor.

Petitia de ereditate Petitia de ereditate reprezinta actiunea prin care mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal solicita recunoasterea calitatii sale de mostenitor si obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzandu-se de asemenea mostenitor, detine aceste bunuri sau unele dintre ele in aceasta calitate. Detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale este obligat la restituire, fiind aplicabile prevederile vizand restituirea prestatiilor (art. 1635-1649); actele de conservare si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorului, sunt valabile; actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si tertii dobanditori de buna-credinta se mentin, fiind aplicabile regulile din materia cartii funciare.

Certificatul de mostenitor Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia. Certificatul se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege. Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Nedemnitatea succesorala Institutie regasita si in Codul civil vechi, reglementata in Noul Codul civil la art.
87

958-961, existand multe elemente de noutate, nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care consta in inlaturarea nedemnului atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara. Nedemnitatea de drept Este de drept nedemna de a mosteni: - persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea; - persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului. Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea. Nedemnitatea judiciara Poate fi declarata nedemna de a mosteni: - persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; - persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; - persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. Orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii, sub sanctiunea decaderii Efectele nedemnitatii - nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara; - posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta; - actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile; - se mentin actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori de bunacredinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile; - venirea la succesiune a reprezentantilor este posibila daca persoana reprezentata este nedemna, chiar daca nedemnul se afla in viata la data deschiderii mostenirii si chiar daca renunta la mostenire; - reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit.
88

Inlaturarea efectelor nedemnitatii - efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea; - efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

TESTAMENTUL Institutia se regasea si in Codul civil vechi, este reglementata in Noul Codul civil la art. 1034-1085 si este definita ca actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata; contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului; poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului. Conditii de valabilitate Testamentul, ca act juridic, este valabil daca testatorul a avut discernamant, iar consimtamantul sau nu a fost viciat. Ca element de noutate in materia viciilor de consimtamant, Noul Cod civil prevede ca dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de acesta. Proba testamentului Validitatea formei si cuprinsul testamentului pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, in cazul in care testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora, ori prin fapte ale unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii acestuia, dar fara ca el sa-i fi cunoscut disparitia. Formele testamentului Testamentul ordinar - olograf adica scris datat si semnat de mana testatorului - autentic adica autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat Testamentul privilegiat Se intocmeste in situatii speciale, obligatoriu in prezenta a doi martori epidemii,
89

catastrofe, razboaie ori alte asemenea situatii exceptionale, situatii in care testatorul se afla la bordul unui vas sau aeronave, este militar sau internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces Devine caduc in termen de 15 zile de la data la care dispunatorul ar fi putut sa intocmeasca un testament ordinar. Testamentul sumelor si valorilor depozitate Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii. Prin Noul Cod Civil a fost eliminat testamentul mistic sau secret. In ceea ce priveste testamentul olograf, noua reglementare prevede ca, inainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. Noul Cod civil interzice testamentul reciproc. Testamentul reciproc este testamentul prin care doua sau mai multe persoane dispun, prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. Sanctiunea este nulitatea absoluta. Dezmostenirea Dezmostenirea poate fi directa sau indirecta. Dezmostenirea-sanctiune, a carei valabilitate este recunoscuta in doctrina si jurisprudenta actuala, dispare din dreptul succesoral, prin aplicarea art. 1009 din Noul Cod civil, potrivit caruia sunt considerate nescrise (inexistente) dispozitiile testamentare prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Incapacitati speciale Ca si in vechiul Cod civil, sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului, preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului. In premiera, Noul Cod civil reglementeaza unele incapacitati speciale, aplicabile in materia legatelor, prevazand ca sunt anulabile legatele in favoarea notarului public care a autentificat testamentul, interpretului si martorilor ce au luat parte la procedura de autentificare, agentilor instrumentatori in cadrul testamentelor privilegiate, persoanelor ce au acordat in mod legal asistenta la redactarea testamentului. Substitutia fideicomisara este dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator. Noua reglementare
90

ingaduie substitutia fideicomisara in materia legatului, aceasta fiind pana acum interzisa. Revocarea testamentului Cu titlu de noutate, se prevede necesitatea ca revocarea expresa a testamentului facuta prin act autentic, cat si retractarea unei dispozitii revocatorii sa fie inscrisa de catre notar in Registrul national notarial, tinut in format electronic. Legatul este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire (legatul universal) sau la o fractiune a mostenirii (legatul cu titlu universal); orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular (priveste un bun sau mai multe bunuri din mostenire). Efectele legatului - legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta; - legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii; - legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra mostenirii; - daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor; - valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii mostenirii; - bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale, in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii; - legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului; - legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba contrara, a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata; - daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in masura depasirii; in ipoteza in care un legat a fost executat fara a se cunoaste anumite datorii ori sarcini ale mostenirii, mostenitorul, creditorii sau orice persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus. Efectele unor tipuri de legate
91

1. Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii. 2. Legatul alternativ in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert. 3. Legatul bunului altuia cand bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, se produc urmatoarele efecte: - daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul este anulabil; - daca testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea acestuia de la data deschiderii mostenirii; 4. Legatul conjunctiv legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia. Daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari, prevederile fiind aplicabile si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate. Revocarea legatului Revocarea poate fi voluntara sau judecatoreasca. Revocarea judecatoreasca poate fi ceruta in situatia neindeplinirii, fara justificare, a sarcinii instituite de testator sau pentru ingratitudine. Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine poate fi ceruta in urmatoarele cazuri: - daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat; - daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului. Caducitatea legatului Legatul devine caduc (lipsit de efecte) in urmatoarele situatii: - legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii; - legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
92

- legatarul este nedemn; - legatarul renunta la legat; - legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal; - bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

BIBLIOGRAFIE 1. 2. Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011. Mona Maria Pivniceru, Noul Cod civil si reglementarile anterioare. Prezentare comparativa. Legea de punere in aplicare. Legislatie conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012. Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea Noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012. Cristi Danilet, Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noulcod-civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/ http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/ http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, Drept civil. Succesiunile. Editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

3.

4. 5. 6. 7. 8. 9.

93