Scenete si Prostia omeneasca Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Cucoana Ioana

Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Ioană! Hăi, cucoană! Adu-mi pălăria. Ce-i cucoană? S-a spart farfuria? Of, da proastă mai eşti. Ioană! Hăi, cucoană! Mi-ai făcut pantofii? Nu, cucoană, nu s-a copt cartofii. Of, da proastă mai eşti. Ioană! Hăi, cucoană! Adu-mi sandalele. Ai, cucoană, nu-s gata sarmalele. Văleu, ce mă fac eu cu tine? Pleacă de aici să nu te mai văd. Ioană! Hăi, cucoană! Ia vin până’ncoa. Da, cucoană. Ia bine aminte la ce ţi-oi spune. Da Cască bine urechile şi ascultă-mă. Da, cucoană. Fii atentă! Ia colea banii ăştia Simbria mea, cucoană? Săru’mâna, cucoană. Nu, toanto, să te duci la farmacie. Da, cum fac, cucoană? Of, că nimic nu ştii. Nimic, cucoană. Fii atentă aici. Ieşi din curte şi o apuci la stânga, apoi la dreapta, la stânga, la dreapta şi iar la stânga. Mergi ce mergi până dai o piatră. Ai grijă să nu dai peste piatră şi să te împiedici, să cazi şi să-ţi rupi nasul, că nu ştiu ce-ţi fac. Ai înţeles? Da cucoană. După piatră o iei la dreapta şi apoi la stânga, apoi la dreapta, la stânga, la dreapta şi iar la stânga şi mergi iar până dai de un pod. Ai grijă să nu care cumva să te apleci peste el să cazi în apă să te murezi ca nu ştiu ce iţi fac. Ai înţeles? Da, cucoană Apoi o iai iar la stânga, la dreapta, la stânga, la dreapta şi dai peste o farmacie. Apeşi pe buton. Iese farmacista şi-i ceri o seringă şi un kg de bomboane. Ai înţeles? Da, cucoană. Ia repetă după mine ce am zis. Păi, ies din curte şi o iau la… La stânga, idioato. Aşa, cucoană. O iau la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau de o piatră. Am grija să dau peste ea să cad să îmi rup bine nasul ca altfel mi-l rupe cucoana când ajung acasa. Apoi o iau iar la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau peste un pod. Am grijă să cad peste el să mă murez bine că altfel mă murează cucoana, când oi veni acasă. Apoi o iau iar la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau de o farmacie. Apăs pe farmacista şi iese butonul şi-i cer un kilogram de seringi şi o bomboana. Am spus bine cucoană? Lasă-mă şi dute. Fă ce-oi vrea că eu m-am săturat de tine că de mere pădureţe.

Cucoana

1

Şi ce-ai făcut cu el? L-am aruncat în carul cu fân. Şi şe s-o dat? Mi-o dat o bucată de slană. Şi şe s-o dat? Mi-o dat o vacă. Scena 4 Mamă. Aşa-am să fac data viatoare. mamă. Scena 3 Mamă. Scena 5 Mamă. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l pui şi tu la brâu? Bini. Aşa-am să fac data viatoare. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. hăi! Şe-i mă. 2 . Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-i pui un căpăstru pă cap şi s-o bagi în grajd. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. să-i pui o mână de fân sub bot? Bini. mamă. Şi ce-ai făcut cu ea? Am legat-o c-o funie şi am târât-o după mine. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai s-o pui p-o farfurie şi s-o bagi în cămară? Bini. Aşa-am să fac data viatoare. hăi! Şe-i mă. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Aşa-am să fac data viatoare. cum m-ai învăţat mata. Scena 6 Mamă. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un ac. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Şi ce-ai făcut cu ea? Am pus-o p-o farfurie şi am bagat-o în cămară. cum m-ai învăţat mata. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Şi ce-ai făcut cu el? L-am pus la pălărie. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un topor. hăi! Şe-i mă. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Şi ce-ai făcut cu el? L-am pus la brâu. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l legi şi tu cu o funie şi să-l târăşti după tine? Bini. hăi! Şe-i mă. mamă. hăi! Şe-i mă. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un căţăl. mamă. Scena 2 Mamă. hăi! Şe-i mă. cum m-ai învăţat mata. mamă.Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Scena I Mamă. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l pui şi tu la pălărie? Bini. Aşa-am să fac data viatoare. cum m-ai învăţat mata.

Mama Ma… da’ prost mai eşti! Hai să luam fata şi s-o bagam în casa s-o tratam omeneste.. Miţo? La piaţă. Ziţo. Ziţo.Mama Ion mama Ion Şi şe s-o dat? Mi-o dat-o pe ea. Miţo? De vacă. cum m-ai învăţat mata.. eu piaţă! Şi ce să iei de la piaţă. Ziţo… Ce coincidenţă! Tu carne. Ce coincidenţă! Tu piaţă. Ziţa Miţa Ziţa Ce faci Miţo? Bine. Şi ce-ai făcut cu ea? I-am pus un capastru pa cap şi am bagat-o în grajd şi i-am pus o mana de fan sub bot. Miţo? Carne. eu bine! Şi un’te duci. Ziţo… Ce coincidenţă! Tu vacă. eu carne! Şi ce fel de carne. Ce coincidenţă! Tu bine. eu vacă! Miţa Ziţa Miţa Ziţa 3 .

că. Să creşti mare şi voinic. copilaşul meu. (intra pisica. Dragul mamii. Actul I Povestitorul A fost odată.. care avea copil de ţâţă.. Ţâcă şi cu mine (căscând) Ţâcă?! El o deschis uşa? Ei. nani. Am să-ţi pun o cordică roşe. Şi-are să mi-l omoare. Aşa. era cam proastă. Puiu’ mamii. hăi. se vede treaba că a treZiţ-o pe soacră-sa. că am auZiţ. Ei. Nu pi cuptior că o trezeşti pe mămuca.. De ce? Cum? Drobul Care drob? Cel de sare de pe horn. cât ii el lipsă. amândouă leneşe… care mai de care. să duce ca să aiba de unde veni. el. maică. Şi tot el o închis-o. de ce-o deschis-o? Ca să iasă afară. ce-i cu el? Copilul are să moară. şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. dacă n-ar fi fost. când a fost.) Da ce v-a găsit? V-am lasat durmind şi vă găsesc plângând şi bocind ca de mort. Destul te-ai trudit pe ziua de astăzi. în schimb. Da. nici atâta. Ei şi? De s-ar sui mâţa o să-l trântească drept în capul copilului. copilul. Cică era odată un om însurat. hop şi cu tine. nu s-ar povesti. Asta cam aşa-i. care eşti? Cin să fie maică? Noi. mata ori Ţâcă? Nani. şi matale… Hai nu te mai hlizi. fată. (plag amandoua şi se vaicaresc. Cată să aţipeşti măcar o lecuţă. O deschis-o Ion. Zât. Eu zic pruncului un cânticel şi să vedem care adoarme mai rapede.. frumuşelu’. hii. Către pisică). Aşadar. Nici că te poţi hodini aice la voi. Aoleu (plânge) Se vede că i s-au sfârşit Miţitelului zilele Arză-o-ar focul de mâţa netrebnică. Ia. da ce om sucit şi barbatul ăsta al tău! Vini ca să să ducă. Vai de mine şi de mine. Aici e tocma bine.. Ca de mort 4 Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Scena 2 Ion (întrand) Nevasta .Povestea prostiei omeneşti.. Scârţâitul uşii. ptiu. (începe să se văicărească) Aoleu. Pe plită? Lângă oala de lapte? Vai de mine! Nici atâta. de ce alta? Şi-apoi de ce a închis-o? S-o mai deschidă o dată când s-o întoarce. Îl văd. (soacra sforaie) Ai adorMiţ? Frumosule! Eşti leit maică-ta. De unde-ai mai apărut? Zât. aoleu!. (scârţâie uşa).. care dormea pe cuptor ziua în amiaza mare. că bine zici. Nevasta lui. da dacă. să nu-ţi fie di diochi! Ptiu. mamă. Da ce-i? ce-ai fată? Mamă. dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. dragul (plânge) Nepoţelu maichii. altfel de ce? Văleu. într-una din zile. fata mea. omul nostru iese pe afară după treburi. zât.. I bini. nici una mai isteaţă decât alta şi. Aa. Ai şi de ce. ce treabă avea cu dânsa? (râzând) Cu cine? Cu uşa?. covrigeşte-te sub sobă. Acu. Am să mă strădui că tare mai sunt ostenită.

. şi nici ca pot.. topor.Soacra Ion Nevasta Soacra Ion Nevasta Ion Nevasta Ion Nevasta Ion Nevasta Soacra Nevasta Ion Scena 3 Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Ca de mort Păi de ce? Atâta i-o fost dat. va să zica? Da. Da’. dar de-ai sti dumneata ca de dimineata ma chinui tot asa. Şi eu lângă vatră. ca să am lumina.. Dacă s-a sui mâţa pe horn. Şi are să moară. pe sară cini mulge vaca? Cine-o da boabe la orătănii? Ei. da’ mai rău fără rău. şi dacă oi mai afla altii şi mai dihai. Ion s-o şi dus. cum să moară? Cum să moară. cum să duce. cred ca ai dreptate. Ion Sparge o bucata uite-atata de parete şi soarele o întra inauntru singur. Să mergem în ocolul vitelor. da.. apăi.. de ce? Ion Ia-l omule de coada. numi vad capul de treaba. Nu te sinchisi. topor n-ai la-ndemana? Omu cu baniţa Ba da. of.. Of. Omu cu baniţa Pai de dimineata. asta era.. (pleaca lasand femeile bocind în surdina) Mă duc în toată lumea. Omu cu baniţa Ei. hăi. cu ce gand tot alergi cu dansa tot în brate? Omu cu baniţa Pai. da’ cuptiorul ceri lemne sparte. Copchilu. fată.. şi eu care m-am ostenit ziulica întreaga.. Ion De fapt... Ion Oooo. cum să duce. Ion Auzi. ma tot chinuiesc să car pocitul asta de soare în bordei. că nu-nţeleg o vorbă. câtă vreme bărbatu-tu se preumblă teleleu.... Omu cu baniţa Mai să fie! Da... m-oi mai întoarce acasa. Şi să tăiem nişte vreascuri. atâtica. (Ies amandoua. îmi pare mie că rău cu rău. Omu cu baniţa Multamesc dumitale. cine ştie pe unde. nevastă? Al nostru Pai.. si?.. De-abia o venit şi-amu să duciii...... Şi noi rămânem de izbelişte. ba! aşa să stiţi.... saracu. nu să vede? Ion Nu. Întra şi Ion şi cere permisiunea să se aseze. 5 . Ion Ei lasa.. Plita asemenea. cum iti spun. Potoliţi-vă... Nu eşti sănătoasă! Are să-l trântească.. Omu cu baniţa Asa. bade. Marturisesc ca nu prea. usor de zis: nu-ti face griji. femeie. mulţi proşti am mai văzut eu în viaţa mea. dar ca voi nici că. Ion Cu banita asta? Omu cu baniţa Cu banita. Şi la toate astea numa noi. Ei. dacă ţipă de-mi ţiuie urechile? Pai. aşa bine. pot să ma hodinesc şi eu o leaca pe prispa aiasta? Omu cu baniţa Pai poti. cum de nu? Numai pe mine să ma ierti ca nu te primesc cum s-ar cuveni.. Da. Drept în capul copilului.. din cadru) Actul II Întra un om cu o banita în brate.. Vai de mine şi de mine.. nu-ti face griji. iar de nu... dar. cu banita în colo si-n coace. are să trântească drobul cel de sare. eu sus pe cuptior. care alearga de colo colo să care soarele în casa. Cine-o murit? Copchilu’ (incepe să plaga şi copilul) Care copchil. Mi-e c-o să trebuiască s-alungăm mâţa asta mămucă. pacatele mele cele multe şi cele grele. Ion Bună ziua.

ce să mai zâc şi eu? S-ar putea ca întâmplarea aiasta să le fi fost de folos şi lor şi 6 . Să-ţi dea Dumnezău sănătate şi noroc în viaţă. Vecinul Măi femeie... măi omule. măi. pe dânsul nu-l căinezi. cu ţăpoiul ăsta.. Omu cu ţăpoiu Iaca acusica..... Întră şi Ion cântând înşi dă căciula pe spate si-l întreaba pe om ce face.. Să prăşască un răzor Parcă nu prea are spor Mai degrabă-n bătăturâ Ca să dea mereu din gurâ. iesind) Deci. sac nai? Omu cu ţăpoiu Ba. de drobul cel de sare... îmi vini să-mi iau lumea-n cap. (omul pleacă cu sacul la spinare. că bini m-ai mai învăţat. Vecina E. Da’. am cum să n-am. Ei ce zici? Vecina Ei minunăţia lumii. Da ce faci aicea. Acuma înclin sa le dau dreptate şi alor mei de-acasă. măi. Vecinii din curtea lor. să zvârle nucile în pod cu ţăpoiul.. Tii! şi cumătra Mărioara. Ion Bună ziua.. Şi-adineauri. o hrănit păsările.Corul cântă. Ca tot gospodarul la casa lui. c-a făcut ce-o făcut de prostia şi de lenea lor?. prostia nu-i de-un fel. cu doniţa la vale. amu. Corul Harnică-i nevasta me Harnică si nu prea pre Păi dimineaţa binişor Se dă jos di pi cuptior Păi şi pe-o laiţă să aşează Să mai doarmă pân’deamiază După masă ar munci. la ce-ţi trebui sacu? Ion Ia uite colea. Da. Iaca. Da’ nu cini ştii ci. hăi... asa cum or fi ei. oh. la dânşii. bade. ce ţi s-o mai năzărit? Vecinul E lucru mare Vecina Ei. Vecina Chiar aşa? Săracile femei Vecinul Da. Atâta doar ca Ion le-a lăsat şi s-o dus de răul lor prin lume. Vecinul . de s-o scoborât de pe cuptior? Vecinul Păi ce să păţească?! Mai nimica.. mai om bun. colea. Vecina Adicăte la.(iese) (uimit) Cu bine (pentru sine. Omu cu ţăpoiu Tii. Nu pentru aburcat nucili în pod. da cu ci vrei să le urci? Omu cu ţăpoiu Ia. iau toporul de coada. Ia vino-ncoace.. Actul III Întra un om cu o furca în mână.. măi! Vecina Ei. Auzi. Actul IV Întră in scenă nevasta măturând. Ion Dute degrabă de-l adu. Ce crezi dumneata? Vecina Ce-o fi păţit. Ţăpoiul îi doar pentru paie şi fân. Smărăndiţa mătură ograda. după cele văzute ieri şi astăzi. (omul fuge si revine cu un sac pe care i-l da lui Ion).Ion Omu cu baniţa (Razand) Ei cu bine şi cu sanatate. care încearcă să arunce nişte nuci în pod. sa punem nucile astea în el şi acu’ hai cu ele-n pod. Vecinul La dânşii. si. Ion Da.. când îmi aduc aminte de unele şi de altele. trece şi soacra fuga cu doniţele să ia apă. iar Ion gânditor işi aminteşte de casă) Ion După câte-mi dau seama. ce-i? Vecinul Tu vezi ce văd eu? Vecina Unde? Vecinul Colea peste gard.. sprijiniţi pe gard se uită în ograda vecină cum cele doua femei trebăluiesc. Ion Măi omule. bre? Omu cu ţăpoiu Ia-n ma ostenesc de vreo două zili să urc nucili astea in pod. Da’ parcă mai bine acasa la ai mei.

şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare. Noi gândeam să-ţi dăm săpun şi frânghie. Da el nu poate să şi-i înmoaie? Ţăran 1 Auzi. (din direcţia opusă intră în scenă cucoana) Cucoana. Să-şi puie cineva obrazul pentru tine sâşi să te hrănească ca pe-un trântor. Povestea unui om lenes În scenă intră 5 ţărani. (intră săteni dintr-o parte a sceneii) Pe drum se întâlnesc ei cu o cucoană.lui. Şi satul. aşa. dar şi leneşul de săteni. că doar ştiu că nu m-a mai pierde Dumnezeu pentru o bucăţică de pâne. Bine-a mai zis. Cucoana Oameni buni. Să ierte cinstita. cine-a zis că boii ară şi caii mănâncă. peste ce noroc ai dat. văzând în carul cel cu boi un om ce semăna a fi bolnav. leneşule! Te prinzi să-nmoi posmagii singur. ducând pe leneş) Povestitorul Iar sătenii duc pe leneş la spânzurătoare şi-i fac felul. întrebă cu milă pe cei doi ţărani. ori ba? Leneşul Ba! Ţăran 5 Bunătatea dumneavoastră. degeaba mai vroiţi a strica orzul pe gâşte. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa. că suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.. tot de noroc să se mai plangă cineva. Mare minune-i ş-asta. se vede că omul cel din car e bolnav. Ţăran 2 Iaca. Leneşul Da’ muieţi-s posmagii? Cucoana Ce-a zis? Ţăran 4 Ce să zică. ori aşa. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face oare dintr-însul ceva? Da’ ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare. Ţăran 4 Da. Doamne. Şi aşa se aleg vreo câţiva oameni din sat şi se duc la casa leneşului. (ţăranii se opresc şi lasă pe leneş jos) Taran 1 Ba nu. Că n-are vreme de stat la vorbă cu noi. luându-te sub aripa dumisale. de flori de cuc. hai. cum v-a lumina Dumnezeu. nici bucătura din gură nu şi-o mesteca. cu bunătatea dumi-sale îţi dă adăpost şi posmagi. hotărâ să-l spânzure pentru a nu mai da pildă şi altora. Ţăran 3 Să tot trăieşti. dar aista-i un leneş care nu credem să mai fi având păreche în lume şi-l ducem la spânzurătoare ca să curăţim satul de un trândav. leneşule. iar cucoana. ş-a trăi pe lângă casa mea.. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. Prostia omeneasca 7 . Şi-l duceţi la vreo doftoroaie undeva. un om grozav de leneş. mă. Cucoana Oameni buni. Cucoana Alei! Oameni buni. ce spune cucoana. Toţi ţăranii Hai la spanzurătoare! (ies cu toţii. Taran 1 I-auzi. ori aşa. milostivă cucoană? ia. Aşa era pe vremea aceea. îl umflă pe sus. într-un sat. să nu mai mori. Că te-a pune la coteţ într-un hambar plin cu posmagi.. dar. sărmanul. făceţi. bată-te întunericul să te bată! Urâciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug. fereşte! A mânca la posmagi. Ia. asta n-am auzit. dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua. păcat de el sărmanul să moară ca un câne fară de lege. întreabă că muieţi-s posmagii! Cucoana Vai de mine şi de mine! Încă. Mai bine buceţi-l la mine la moşie. Mai poftească şi alţi leneşi de-acuma în satul acela. Ţăran 3 Hai. milostivă cucoană. pentru împrejurări grele. ducând un al şaselea pe sus Povestitorul Cică era odată. Şi iaca aşa au scăpat sătenii de leneş. cucoană.. De leneş de era. dumneavoastră faţă. să-i luăm năravul. dă răspuns cucoanii. da. îl pun într-un car cu boi ca pe un butuc nesimţitor. să se caute. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa. văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului.

după ce-şi scăldă copilul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui. că bine zici. Nevasta lui. — Bre. şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa.. eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. nedumerit. îşi lucrase un car şi-l înjghebase. pe urmă iar ieşea. de clocotea casa. când a fost. dacă n-ar fi fost. Scartaitul usii. amandoua lenese… care mai de care.. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. sărind fără sine. oftă din greu. Şi? — De s-a sui mâţa. de parcă le legase cineva. din întâmplare. duc în lumea toată! Şi deoiu găŞi mai proşti decât voi. zise: — Bună ziua. să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc. După ce-l adormi. Omul de gazdă. i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare. ba. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi. Acu. bine m-ai învăţat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului. "Încă un tont". nici una mai isteata decat alta si. apoi răpede-l înşfăca şi întra cu dânsul într-un bordeiu. într-una sin zile. numai iaca şi tatăl copilului întră pe uşă. zise gazda.. om bun! — Mulţămesc duMiţale. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. ieşi din casă. Pe când se sluţeau ele. începură a-l boci amândouă. se vede treaba ca a treZiţ-o pe soacra-sa.. mamă! Copilul meu are să moară! — Când şi cum? — Iată cum. se vede că i s-au sfârşit Miţitelului zilele! Şi. ş-acum. dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. dar ca voi n-am mai văzut. Şi mergând el tot înainte.. ce trudă! zise drumeţul. şi tot aşa făcea. şi soarele va întra singur înlăuntru. Aşa zicând. — Ie-l de coadă. — Ce este ? Ce v-au găsit. — Foarte mulţămesc. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. sparge ici. Îndată făcu aşa.. până ce-l adormi. Nevasta lui. fiind rotar. stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu. în toată întregimea lui. după o bucată de vreme. voind să-l scoată afară. mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu. Întru una din zile. peste câtva timp ajunse într-un sat şi. Mă. (scartaie usa). Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. nebunelor? Atunci ele. o întrebă cu spaimă: — Ce ai. în casă. fără să ştie unde se duce. fata mea. şi lumina soarelui întră în bordeiu. fără să-şi ieie ziua bună. ca nişte smintite. Drumeţul nostru. oprindu-se într-un loc. flămând şi năcăjit ca vai de el. îl înfăşă şi-i dete ţâţă. începură a-şi şterge lacrămile şi a-i poveşti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. om bun. în schimb.. nu s-ar poveşti. se opri la casa unui om. era cam proastă. spre a scoate carul. cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate. cuprinsă de spaimă. iar de nu. zise drumeţul în sine şi plecă. viindu-şi puţin în sine. cum vă spun. are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare! — Vai de mine şi de mine. care avea copil de ţâţă.A fost odată. căci era iarnă. draga mamei. după ce le ascultă. îl punea iar cu gura la soare. copilaşul meu!" Mama ei. şi nici că-l pot. ce-ţi este?! — Mamă. dar carul nu ieşea. ca fiecare om. omul nostrum iese pe afara după treburi. Asadar.Omul. îl puse în albie lângă sobă. Rotarul voia acum să taie uşorii. Cică era odată un om însurat. ca să am lumină. că. — Mare minune. apoi îl legănă şi-l dezmerdă. omul nostru iese de-acasă după trebi. zise gazda. 8 . om bun. care torcea după horn. zise cu mirare: — Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea.. trăgea de proţap cu toată puterea. m-oiu mai întoarce acasă. şi plecă supărat şi amărât ca vai de om! Şi mergând el bezmetic.

"Din ce în ce dau peste dobitoci". dar ce vrei să faci? — Ce să fac. să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură.De aici. nene! Poţi să-l blastămi cât l-ei blăstăma.. şi ţăpoiul ista. până ce ajunse iară la o casă. să mănânce fân. oameni buni. mai numărând şi alt neghiob. ie-l pe umăr şi suie-le frumuşel în pod. Drumeţul nu zăbovi nici aici mult. la fân. — Da' ce te frămânţi aşa. n-am mai gândit!" Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lângă ai săi. Ş-am încălecat pe-o roată. mirându-se şi de această mare prostie. că spânzuri vaca! Ič fânul şi-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?. dar să cari soarele în casă cu oborocul... zise în sine: "Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn. trăgea din răsputeri de funie. vreu să zvârl nişte nuci în pod. — Mă omule! zise drumeţul. — Că degeaba te trudeşti. şi treaba se făcu îndată. drumeţul nostru. Ş-am încălecat pe-o căpşună. Acolo. merse tot înainte. Omul ascultă. mai numărând un nătărău. ş-am spus-o toată.. bată-l scârba să-l bată. Apoi. pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Vaca răgea cumplit. Un om legase o vacă cu funia de gât şi. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul. — Ia. să urce vaca pe şură.. suindu-se pe-o şură. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Aşa. pe iastă şură. ci plecă. unde avea aruncat oleacă de fân. zise drumeţul în sine. — Nu fi scump la tărâţe şi ieftin la făină. Ş-am încălecat pe-o şa. şi el nu mai putea de ostenit. ce să vadă! Un om. Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu viaţă. om bun? — Ia.. până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie.. hăramul ista e hâmisit de foame şi nu vrč nici în ruptul capului să vie după mine sus.. ş-am spus povestea aşa. cu-n ţăpoiu în mână. habar n-are ţăpoiul de scârbă. ţăpoiul e pentru paie şi fân. iar nu pentru nuci. voia să arunce nişte nuci din tindă în pod. creştine. făcându-şi cruce. şi v-am spus. de aici merse mai departe. măntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd. numai nu pricep. — Bine m-ai învăţat. o mare minciună!! 9 . drumeţul nostru. — Stai puţin. nu-i nici de-o treabă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful