Scenete si Prostia omeneasca Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Cucoana Ioana

Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Cucoana Ioana Ioană! Hăi, cucoană! Adu-mi pălăria. Ce-i cucoană? S-a spart farfuria? Of, da proastă mai eşti. Ioană! Hăi, cucoană! Mi-ai făcut pantofii? Nu, cucoană, nu s-a copt cartofii. Of, da proastă mai eşti. Ioană! Hăi, cucoană! Adu-mi sandalele. Ai, cucoană, nu-s gata sarmalele. Văleu, ce mă fac eu cu tine? Pleacă de aici să nu te mai văd. Ioană! Hăi, cucoană! Ia vin până’ncoa. Da, cucoană. Ia bine aminte la ce ţi-oi spune. Da Cască bine urechile şi ascultă-mă. Da, cucoană. Fii atentă! Ia colea banii ăştia Simbria mea, cucoană? Săru’mâna, cucoană. Nu, toanto, să te duci la farmacie. Da, cum fac, cucoană? Of, că nimic nu ştii. Nimic, cucoană. Fii atentă aici. Ieşi din curte şi o apuci la stânga, apoi la dreapta, la stânga, la dreapta şi iar la stânga. Mergi ce mergi până dai o piatră. Ai grijă să nu dai peste piatră şi să te împiedici, să cazi şi să-ţi rupi nasul, că nu ştiu ce-ţi fac. Ai înţeles? Da cucoană. După piatră o iei la dreapta şi apoi la stânga, apoi la dreapta, la stânga, la dreapta şi iar la stânga şi mergi iar până dai de un pod. Ai grijă să nu care cumva să te apleci peste el să cazi în apă să te murezi ca nu ştiu ce iţi fac. Ai înţeles? Da, cucoană Apoi o iai iar la stânga, la dreapta, la stânga, la dreapta şi dai peste o farmacie. Apeşi pe buton. Iese farmacista şi-i ceri o seringă şi un kg de bomboane. Ai înţeles? Da, cucoană. Ia repetă după mine ce am zis. Păi, ies din curte şi o iau la… La stânga, idioato. Aşa, cucoană. O iau la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau de o piatră. Am grija să dau peste ea să cad să îmi rup bine nasul ca altfel mi-l rupe cucoana când ajung acasa. Apoi o iau iar la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau peste un pod. Am grijă să cad peste el să mă murez bine că altfel mă murează cucoana, când oi veni acasă. Apoi o iau iar la strâmba, la drâmba, la strâmba, la drâmba şi dau de o farmacie. Apăs pe farmacista şi iese butonul şi-i cer un kilogram de seringi şi o bomboana. Am spus bine cucoană? Lasă-mă şi dute. Fă ce-oi vrea că eu m-am săturat de tine că de mere pădureţe.

Cucoana

1

Şe-i? Iar am fost la fata şeia. hăi! Şe-i mă. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un topor. Aşa-am să fac data viatoare. Şi ce-ai făcut cu ea? Am legat-o c-o funie şi am târât-o după mine. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l legi şi tu cu o funie şi să-l târăşti după tine? Bini. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Aşa-am să fac data viatoare. Scena 3 Mamă. mamă. cum m-ai învăţat mata. hăi! Şe-i mă. cum m-ai învăţat mata. cum m-ai învăţat mata. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un căţăl. Şi şe s-o dat? Mi-o dat un ac. mamă. mamă. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. hăi! Şe-i mă. hăi! Şe-i mă. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l pui şi tu la pălărie? Bini. Şi ce-ai făcut cu el? L-am pus la brâu. cum m-ai învăţat mata. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l pui şi tu la brâu? Bini. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Scena 2 Mamă. Scena 4 Mamă. Şi ce-ai făcut cu el? L-am aruncat în carul cu fân. mamă. Aşa-am să fac data viatoare. Scena 6 Mamă.Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Mama Ion mama Ion Mama Ion Ion Mama Ion Scena I Mamă. Şi şe s-o dat? Mi-o dat o vacă. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-i pui un căpăstru pă cap şi s-o bagi în grajd. Şi şe s-o dat? Mi-o dat o bucată de slană. mamă. Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai s-o pui p-o farfurie şi s-o bagi în cămară? Bini. 2 . Aşa-am să fac data viatoare. să-i pui o mână de fân sub bot? Bini. hăi! Şe-i mă. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. hăi! Şe-i mă. Scena 5 Mamă. Şe-i? Iar am fost la fata şeia. Şi ce-ai făcut cu el? L-am pus la pălărie. Aşa-am să fac data viatoare. Şi ce-ai făcut cu ea? Am pus-o p-o farfurie şi am bagat-o în cămară.

Ziţo… Ce coincidenţă! Tu carne. Ziţa Miţa Ziţa Ce faci Miţo? Bine. Şi ce-ai făcut cu ea? I-am pus un capastru pa cap şi am bagat-o în grajd şi i-am pus o mana de fan sub bot.Mama Ion mama Ion Şi şe s-o dat? Mi-o dat-o pe ea. Ce coincidenţă! Tu bine. eu carne! Şi ce fel de carne. Mama Ma… da’ prost mai eşti! Hai să luam fata şi s-o bagam în casa s-o tratam omeneste. Ziţo... eu bine! Şi un’te duci. eu piaţă! Şi ce să iei de la piaţă. eu vacă! Miţa Ziţa Miţa Ziţa 3 . Ce coincidenţă! Tu piaţă. cum m-ai învăţat mata. Ziţo… Ce coincidenţă! Tu vacă. Ziţo. Miţo? Carne. Miţo? De vacă. Miţo? La piaţă.

Nu pi cuptior că o trezeşti pe mămuca. hii. când a fost. era cam proastă. dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. (scârţâie uşa). Eu zic pruncului un cânticel şi să vedem care adoarme mai rapede. de ce-o deschis-o? Ca să iasă afară. (soacra sforaie) Ai adorMiţ? Frumosule! Eşti leit maică-ta. Cată să aţipeşti măcar o lecuţă. aoleu!. mata ori Ţâcă? Nani. şi matale… Hai nu te mai hlizi. De ce? Cum? Drobul Care drob? Cel de sare de pe horn. nici atâta... că am auZiţ. care eşti? Cin să fie maică? Noi. Şi tot el o închis-o. dacă n-ar fi fost. nici una mai isteaţă decât alta şi. hăi. De unde-ai mai apărut? Zât. Zât. Aa. că. Ia. Ţâcă şi cu mine (căscând) Ţâcă?! El o deschis uşa? Ei. Ei.. de ce alta? Şi-apoi de ce a închis-o? S-o mai deschidă o dată când s-o întoarce. Nici că te poţi hodini aice la voi. că bine zici. să nu-ţi fie di diochi! Ptiu. Asta cam aşa-i. nu s-ar povesti. Aşadar. copilaşul meu. Ca de mort 4 Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Scena 2 Ion (întrand) Nevasta . maică. copilul.Povestea prostiei omeneşti. Aoleu (plânge) Se vede că i s-au sfârşit Miţitelului zilele Arză-o-ar focul de mâţa netrebnică. da dacă. Şi-are să mi-l omoare. şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. altfel de ce? Văleu. Să creşti mare şi voinic.) Da ce v-a găsit? V-am lasat durmind şi vă găsesc plângând şi bocind ca de mort. fată. să duce ca să aiba de unde veni.. cât ii el lipsă. Scârţâitul uşii.. dragul (plânge) Nepoţelu maichii. care avea copil de ţâţă. Aici e tocma bine. în schimb. (plag amandoua şi se vaicaresc. Da ce-i? ce-ai fată? Mamă. amândouă leneşe… care mai de care. Dragul mamii. hop şi cu tine. Da... Destul te-ai trudit pe ziua de astăzi. O deschis-o Ion. Am să-ţi pun o cordică roşe. care dormea pe cuptor ziua în amiaza mare. Cică era odată un om însurat. (intra pisica. Am să mă strădui că tare mai sunt ostenită. Actul I Povestitorul A fost odată. ce-i cu el? Copilul are să moară. Ai şi de ce. el. Către pisică). Ei şi? De s-ar sui mâţa o să-l trântească drept în capul copilului. Puiu’ mamii. (începe să se văicărească) Aoleu. Vai de mine şi de mine. într-una din zile.. ce treabă avea cu dânsa? (râzând) Cu cine? Cu uşa?. da ce om sucit şi barbatul ăsta al tău! Vini ca să să ducă. I bini. Îl văd. Acu. omul nostru iese pe afară după treburi. nani. Aşa. mamă. frumuşelu’. ptiu. fata mea. covrigeşte-te sub sobă. Pe plită? Lângă oala de lapte? Vai de mine! Nici atâta. se vede treaba că a treZiţ-o pe soacră-sa. zât. Nevasta lui.

cum de nu? Numai pe mine să ma ierti ca nu te primesc cum s-ar cuveni. Omu cu baniţa Pai de dimineata. dar de-ai sti dumneata ca de dimineata ma chinui tot asa. Ion Auzi.... m-oi mai întoarce acasa.. Ion Sparge o bucata uite-atata de parete şi soarele o întra inauntru singur. saracu. Da. Ion Ei lasa. Şi la toate astea numa noi... mulţi proşti am mai văzut eu în viaţa mea. Şi are să moară. pe sară cini mulge vaca? Cine-o da boabe la orătănii? Ei.. numi vad capul de treaba. îmi pare mie că rău cu rău. Omu cu baniţa Asa. şi dacă oi mai afla altii şi mai dihai. bade.. si?. Of. Şi să tăiem nişte vreascuri. cum să duce.. va să zica? Da. da. Potoliţi-vă. fată.. că nu-nţeleg o vorbă. apăi. Mi-e c-o să trebuiască s-alungăm mâţa asta mămucă... Omu cu baniţa Mai să fie! Da. Dacă s-a sui mâţa pe horn. Drept în capul copilului. cum iti spun. Vai de mine şi de mine. topor n-ai la-ndemana? Omu cu baniţa Ba da.. Ion s-o şi dus. Ion Bună ziua. (pleaca lasand femeile bocind în surdina) Mă duc în toată lumea. eu sus pe cuptior.. ma tot chinuiesc să car pocitul asta de soare în bordei... de ce? Ion Ia-l omule de coada. dar. da’ mai rău fără rău. aşa bine. De-abia o venit şi-amu să duciii.. Ion Oooo. care alearga de colo colo să care soarele în casa. Ei. of. usor de zis: nu-ti face griji... Cine-o murit? Copchilu’ (incepe să plaga şi copilul) Care copchil. (Ies amandoua. nu-ti face griji.. 5 . dacă ţipă de-mi ţiuie urechile? Pai.. Întra şi Ion şi cere permisiunea să se aseze. Şi eu lângă vatră. Nu eşti sănătoasă! Are să-l trântească.. cred ca ai dreptate.. atâtica. Plita asemenea.Soacra Ion Nevasta Soacra Ion Nevasta Ion Nevasta Ion Nevasta Ion Nevasta Soacra Nevasta Ion Scena 3 Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Nevasta Soacra Ca de mort Păi de ce? Atâta i-o fost dat. cum să moară? Cum să moară. cine ştie pe unde... da’ cuptiorul ceri lemne sparte.. topor.. cu banita în colo si-n coace. şi eu care m-am ostenit ziulica întreaga. Copchilu. nu să vede? Ion Nu. pacatele mele cele multe şi cele grele. cu ce gand tot alergi cu dansa tot în brate? Omu cu baniţa Pai. hăi. Omu cu baniţa Ei.. Marturisesc ca nu prea. pot să ma hodinesc şi eu o leaca pe prispa aiasta? Omu cu baniţa Pai poti. Omu cu baniţa Multamesc dumitale.. Să mergem în ocolul vitelor. asta era... Nu te sinchisi... nevastă? Al nostru Pai. câtă vreme bărbatu-tu se preumblă teleleu. ca să am lumina. iar de nu. femeie. Da’. cum să duce.. Ion Cu banita asta? Omu cu baniţa Cu banita... Şi noi rămânem de izbelişte. Ion De fapt. are să trântească drobul cel de sare. ba! aşa să stiţi. din cadru) Actul II Întra un om cu o banita în brate. dar ca voi nici că. şi nici ca pot.

da cu ci vrei să le urci? Omu cu ţăpoiu Ia. Întră şi Ion cântând înşi dă căciula pe spate si-l întreaba pe om ce face. Da’. la dânşii. ce să mai zâc şi eu? S-ar putea ca întâmplarea aiasta să le fi fost de folos şi lor şi 6 . Ion Măi omule. Vecinul Măi femeie. Da’ nu cini ştii ci. iau toporul de coada. Şi-adineauri. Omu cu ţăpoiu Tii. o hrănit păsările. la ce-ţi trebui sacu? Ion Ia uite colea. Vecinul La dânşii. de drobul cel de sare. Ţăpoiul îi doar pentru paie şi fân.. Actul IV Întră in scenă nevasta măturând. cu ţăpoiul ăsta. care încearcă să arunce nişte nuci în pod. Ia vino-ncoace.. asa cum or fi ei. Vecinul .. măi omule. sa punem nucile astea în el şi acu’ hai cu ele-n pod..(iese) (uimit) Cu bine (pentru sine. c-a făcut ce-o făcut de prostia şi de lenea lor?. trece şi soacra fuga cu doniţele să ia apă. prostia nu-i de-un fel.. îmi vini să-mi iau lumea-n cap. oh. am cum să n-am. Ce crezi dumneata? Vecina Ce-o fi păţit. hăi.. Tii! şi cumătra Mărioara.. (omul fuge si revine cu un sac pe care i-l da lui Ion).. cu doniţa la vale.. Vecina E. Să-ţi dea Dumnezău sănătate şi noroc în viaţă. după cele văzute ieri şi astăzi. iesind) Deci.. (omul pleacă cu sacul la spinare. Ion Da. Smărăndiţa mătură ograda. mai om bun. si. de s-o scoborât de pe cuptior? Vecinul Păi ce să păţească?! Mai nimica. Auzi. măi! Vecina Ei. Actul III Întra un om cu o furca în mână. Da. Vecina Chiar aşa? Săracile femei Vecinul Da. să zvârle nucile în pod cu ţăpoiul. Acuma înclin sa le dau dreptate şi alor mei de-acasă. Omu cu ţăpoiu Iaca acusica. Atâta doar ca Ion le-a lăsat şi s-o dus de răul lor prin lume. măi. că bini m-ai mai învăţat. Da ce faci aicea. Ion Bună ziua. ce-i? Vecinul Tu vezi ce văd eu? Vecina Unde? Vecinul Colea peste gard... sprijiniţi pe gard se uită în ograda vecină cum cele doua femei trebăluiesc... Iaca. când îmi aduc aminte de unele şi de altele. iar Ion gânditor işi aminteşte de casă) Ion După câte-mi dau seama... Ion Dute degrabă de-l adu. Corul Harnică-i nevasta me Harnică si nu prea pre Păi dimineaţa binişor Se dă jos di pi cuptior Păi şi pe-o laiţă să aşează Să mai doarmă pân’deamiază După masă ar munci. Da’ parcă mai bine acasa la ai mei.. Să prăşască un răzor Parcă nu prea are spor Mai degrabă-n bătăturâ Ca să dea mereu din gurâ. pe dânsul nu-l căinezi. Nu pentru aburcat nucili în pod. ce ţi s-o mai năzărit? Vecinul E lucru mare Vecina Ei. Vecina Adicăte la. Ei ce zici? Vecina Ei minunăţia lumii. bade. măi. colea.Corul cântă. Ca tot gospodarul la casa lui. Vecinii din curtea lor. amu. sac nai? Omu cu ţăpoiu Ba... bre? Omu cu ţăpoiu Ia-n ma ostenesc de vreo două zili să urc nucili astea in pod.Ion Omu cu baniţa (Razand) Ei cu bine şi cu sanatate.

asta n-am auzit. îl pun într-un car cu boi ca pe un butuc nesimţitor. Povestea unui om lenes În scenă intră 5 ţărani. Şi satul. mă. tot de noroc să se mai plangă cineva. nici bucătura din gură nu şi-o mesteca. Cucoana Oameni buni. Ţăran 3 Hai. milostivă cucoană. sărmanul. Cucoana Alei! Oameni buni. pentru împrejurări grele. Că n-are vreme de stat la vorbă cu noi. dar. Ţăran 2 Iaca. dumneavoastră faţă. Ţăran 3 Să tot trăieşti. (intră săteni dintr-o parte a sceneii) Pe drum se întâlnesc ei cu o cucoană. fereşte! A mânca la posmagi. ori aşa. păcat de el sărmanul să moară ca un câne fară de lege. Să ierte cinstita. Mai poftească şi alţi leneşi de-acuma în satul acela. Mai bine buceţi-l la mine la moşie. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa. Taran 1 I-auzi. văzând în carul cel cu boi un om ce semăna a fi bolnav. că suntem datori a ne ajuta unii pe alţii. dar şi leneşul de săteni. da. degeaba mai vroiţi a strica orzul pe gâşte. cu bunătatea dumi-sale îţi dă adăpost şi posmagi. cucoană. un om grozav de leneş. Cucoana Oameni buni. milostivă cucoană? ia. leneşule! Te prinzi să-nmoi posmagii singur. ducând pe leneş) Povestitorul Iar sătenii duc pe leneş la spânzurătoare şi-i fac felul. Mare minune-i ş-asta. să-i luăm năravul.. hotărâ să-l spânzure pentru a nu mai da pildă şi altora. într-un sat. ducând un al şaselea pe sus Povestitorul Cică era odată. hai. Ia. Doamne.. Să-şi puie cineva obrazul pentru tine sâşi să te hrănească ca pe-un trântor.lui. Leneşul Da’ muieţi-s posmagii? Cucoana Ce-a zis? Ţăran 4 Ce să zică. dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua. dă răspuns cucoanii. Prostia omeneasca 7 . de flori de cuc. cum v-a lumina Dumnezeu. Toţi ţăranii Hai la spanzurătoare! (ies cu toţii. (din direcţia opusă intră în scenă cucoana) Cucoana. De leneş de era. făceţi.. dar aista-i un leneş care nu credem să mai fi având păreche în lume şi-l ducem la spânzurătoare ca să curăţim satul de un trândav. se vede că omul cel din car e bolnav. peste ce noroc ai dat. ori ba? Leneşul Ba! Ţăran 5 Bunătatea dumneavoastră. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. ce spune cucoana. Da el nu poate să şi-i înmoaie? Ţăran 1 Auzi. îl umflă pe sus. luându-te sub aripa dumisale. Şi aşa se aleg vreo câţiva oameni din sat şi se duc la casa leneşului. Şi iaca aşa au scăpat sătenii de leneş. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face oare dintr-însul ceva? Da’ ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare. să se caute.. că doar ştiu că nu m-a mai pierde Dumnezeu pentru o bucăţică de pâne. văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului. Şi-l duceţi la vreo doftoroaie undeva. întreabă că muieţi-s posmagii! Cucoana Vai de mine şi de mine! Încă. Noi gândeam să-ţi dăm săpun şi frânghie. ori aşa. Aşa era pe vremea aceea. întrebă cu milă pe cei doi ţărani. cine-a zis că boii ară şi caii mănâncă. Ţăran 4 Da. leneşule. Bine-a mai zis. Că te-a pune la coteţ într-un hambar plin cu posmagi. şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare. (ţăranii se opresc şi lasă pe leneş jos) Taran 1 Ba nu. bată-te întunericul să te bată! Urâciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa. aşa. ş-a trăi pe lângă casa mea. să nu mai mori. iar cucoana.

că bine zici. spre a scoate carul. şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. după o bucată de vreme. apoi răpede-l înşfăca şi întra cu dânsul într-un bordeiu. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui. zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi. amandoua lenese… care mai de care. stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu. draga mamei. eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. mamă! Copilul meu are să moară! — Când şi cum? — Iată cum.. în toată întregimea lui. Pe când se sluţeau ele. nedumerit. — Bre. ce trudă! zise drumeţul. ba. fără să ştie unde se duce. Nevasta lui. căci era iarnă. după ce-şi scăldă copilul. îl punea iar cu gura la soare. că.. zise gazda. Cică era odată un om însurat. omul nostru iese de-acasă după trebi. sparge ici. în casă. de parcă le legase cineva. şi lumina soarelui întră în bordeiu.. în schimb. zise: — Bună ziua. care avea copil de ţâţă. şi nici că-l pot. pe urmă iar ieşea. peste câtva timp ajunse într-un sat şi. şi tot aşa făcea. bine m-ai învăţat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului.. îşi lucrase un car şi-l înjghebase. omul nostrum iese pe afara după treburi. cuprinsă de spaimă. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. începură a-l boci amândouă. flămând şi năcăjit ca vai de el. ca să am lumină. se opri la casa unui om. m-oiu mai întoarce acasă.. fără să-şi ieie ziua bună. ca nişte smintite. Drumeţul nostru. dar ca voi n-am mai văzut. ieşi din casă. oprindu-se într-un loc. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare. copilaşul meu!" Mama ei. Scartaitul usii. — Foarte mulţămesc. — Ce este ? Ce v-au găsit. Asadar. oftă din greu. fata mea. zise drumeţul în sine şi plecă. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. sărind fără sine. Acu. se vede că i s-au sfârşit Miţitelului zilele! Şi. dacă n-ar fi fost. dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. Şi mergând el tot înainte. ce-ţi este?! — Mamă. nici una mai isteata decat alta si. Îndată făcu aşa. apoi îl legănă şi-l dezmerdă. numai iaca şi tatăl copilului întră pe uşă. Omul de gazdă. îl puse în albie lângă sobă. să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc. dar carul nu ieşea. când a fost. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. îl înfăşă şi-i dete ţâţă. se vede treaba ca a treZiţ-o pe soacra-sa. o întrebă cu spaimă: — Ce ai. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. fiind rotar. şi plecă supărat şi amărât ca vai de om! Şi mergând el bezmetic. voind să-l scoată afară. zise cu mirare: — Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea. Nevasta lui. După ce-l adormi. "Încă un tont". cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate. nu s-ar poveşti. — Mare minune. până ce-l adormi.. Şi? — De s-a sui mâţa. după ce le ascultă. începură a-şi şterge lacrămile şi a-i poveşti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. om bun.A fost odată. Mă. are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare! — Vai de mine şi de mine.Omul. Aşa zicând. mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu. din întâmplare. Întru una din zile. nebunelor? Atunci ele. şi soarele va întra singur înlăuntru. om bun! — Mulţămesc duMiţale. iar de nu. cum vă spun. ca fiecare om.. trăgea de proţap cu toată puterea. duc în lumea toată! Şi deoiu găŞi mai proşti decât voi. 8 . Rotarul voia acum să taie uşorii. — Ie-l de coadă. ş-acum. care torcea după horn. zise gazda. om bun. (scartaie usa). era cam proastă. într-una sin zile.. de clocotea casa. viindu-şi puţin în sine.

să mănânce fân. oameni buni.. drumeţul nostru.. unde avea aruncat oleacă de fân. Ş-am încălecat pe-o roată. dar să cari soarele în casă cu oborocul. dar ce vrei să faci? — Ce să fac. voia să arunce nişte nuci din tindă în pod. iar nu pentru nuci. şi el nu mai putea de ostenit.. până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie. făcându-şi cruce. vreu să zvârl nişte nuci în pod. Ş-am încălecat pe-o căpşună. Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu viaţă. bată-l scârba să-l bată. pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.. Vaca răgea cumplit. până ce ajunse iară la o casă. mai numărând şi alt neghiob. — Că degeaba te trudeşti. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Aşa. — Mă omule! zise drumeţul. ş-am spus povestea aşa. mai numărând un nătărău. ce să vadă! Un om. — Da' ce te frămânţi aşa. de aici merse mai departe. creştine.. la fân. ci plecă. şi v-am spus. Drumeţul nu zăbovi nici aici mult. o mare minciună!! 9 . Omul ascultă.. om bun? — Ia. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul.De aici. — Nu fi scump la tărâţe şi ieftin la făină. ş-am spus-o toată. şi treaba se făcu îndată. cu-n ţăpoiu în mână. măntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd. mirându-se şi de această mare prostie. ie-l pe umăr şi suie-le frumuşel în pod. — Bine m-ai învăţat. habar n-are ţăpoiul de scârbă. nene! Poţi să-l blastămi cât l-ei blăstăma. şi ţăpoiul ista. drumeţul nostru. hăramul ista e hâmisit de foame şi nu vrč nici în ruptul capului să vie după mine sus. ţăpoiul e pentru paie şi fân. merse tot înainte. Ş-am încălecat pe-o şa. că spânzuri vaca! Ič fânul şi-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?. — Stai puţin. să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură. Acolo. Apoi. zise drumeţul în sine. să urce vaca pe şură. nu-i nici de-o treabă. Un om legase o vacă cu funia de gât şi. numai nu pricep.. "Din ce în ce dau peste dobitoci". zise în sine: "Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn. suindu-se pe-o şură. trăgea din răsputeri de funie. pe iastă şură. n-am mai gândit!" Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lângă ai săi. — Ia..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful