UNIVERSIT ATEA "TITU MAIORESCU" FACULTATEA DE MEDICINA

~[bMIA\~~ It\~~01J[bQ1JDOl}ifijrn1c@ [b@IA\[bOlilA\ifrn M Orn][ID(w~ifOOO~ O[ID[OO@OO@OIA\

Indrurliitor, ~eflucriiri dr. Anca Haria Moldoveanu Absohent, Trifan Pompiliu

1998

CUPRINS

1. INTRODUCERE. 2. NOTIUNIDESPRE POLUAREAAERULUI. 3... POLUAREAAERULUI CU AGENTIIRITANTI $1 EFECTELEASUPRA ... .. " SANATATII.
3.1. 3.2. Efectele acute ale poluirii iritante. Efectele cronice ale poluirii iritante.

4 6

7
7

10

4. POLUAREAAERULUI CU METALEGRELE$1 EFEC"ELE ASUPRA SANATiqll.

4.1.
4.1.1. 4.1.2. 4.1.3. 4.1.4. 4.1.4.1. 4.1.4.2.

13

Plumbnl. 13 Expunerea popnla(iei generale. 14 Expunerea profesionalii. 16 Nivelnl pluniliemiei. 16 Metabolismul plumbului. 16 Absorb(ia plumbului. 16 Rela(ia intre nivelul plumbului in aerul aUllosferic ~i plumbeloia intr-o populajie generalii.
17

4.1.4.3. 4.1.4.4. 4.1.5. 4.1.5. I. 4.1.5.2. 4.1.5.3. 4.1.5.4. 4.1.5.5. 4.1.5.6. 4.1.5.7. 4.1.6.

4.1.7.
4.1.8.

Eliminarea plumbului din organism. Factori care iofluenteazi toxicitatea plumbului. Efectele plumbului asupm omului. Studii epidemiologice ~i elir ice. Efectele asupm sistemului hematopoietic. Efecte asupra sistemului nervos. Efecte asupra aparatului renal. Efectele asupra tractului gastrointestinal. Efectele asupra aparatului cardiovascular. Efectele asupra aparatului reproducator. Efectele pe glandele endocrine. Factorii care iofluenteazA toxicitatea plumbului. Relatii doza-efect. Diagnosticul saturismului.

18 19
19 19

20
21

22 23 23 23
23

25 26
26

4.2.

4.2.1. 4.2.1.1. 4.2.2. 4.2.2.1. 4.2.2.2. 4.2.2.3. 4.2.2.4. 4.2.2.5.

Cadmiul. Surse de expunere a omului ~i mediului. Depozitarea cadiniului. Nivelurile ambientale ~i expunerea 1l1l1al1A. Aerul din mediul inconjurator. Aerulla locul de munca. Furnatul. Absorb(ia cadmiului la populatia generali din zonele neconta minate. Absorb(ia cadmiului la popula(ia generala din zonele contam nate.

29 29 30
30 30 30 31 31

Pag. 1

4.2.2.6. 4.2.3. 4.2.3.1. 4.2.3.2. 4.2.3.3. 4.2.3.4. 4.2.3.5. 4.2.4. 4.2.4.1. 4.2.4.2. 4.2.4.3. 4.2.4.4. 4.2.4.5. 4.2.4.6.

Absorblia de cadmiu la muucitorii expUi profesioual. Cinetica ~i metabolismul cadmiulni. Absorb\ia. Trausportul. Distribuiia Eliminare ~ excre(ie. Indicatori biologici de expuuere la cadruiu. Efectele asupra omulni. Efecte acute. Efecle cronice. Efecte renale. Efecte glomerulare. Efecte asupra aparatulni respirator. Efecte asupra metabolismulni calciului ~i asupra oaselor.

31 31

31 32 32
33 33

35
35 35

36
37 37 38 39 41 42 43 43 43 44 45 45 46 47 47 47 48 49 49 49 50 50 50 50 50 51 51 52 54 54 55 55 55

4.3. Manganu!. 4.3.1. Expuuerea profesionala. 4.3.2. Expuuerea popula(iei generale. 4.3.3. Surse de mangan in mediul inconjuriitor. 4.3.3.1. Surse naturale. 4.3.3.2. Surse industriale. 4.3.4. Concentra(ia manganului in aerul atmosferic. 4.3.5. Transportul ~i tnmsfoI1I1iirile manganului in mediul inconjuratCir. Reac(ii termice ~i fotochimice in atmosfera. 4.3.5.1. Metabolismul manganului. 4.3.5.2. Distribu(ia manganului in organismul urnan. 4.3.5.3. Mecanisme de transport ale manganului in organism. 4.3.5.4. Indicatori biologici ill e"puuerii la mangan. 4.3.5.5. Eliminarea manganului din organism. 4.3.5.6. Rolul melabolic al manganului. 4.3.6. Efectele manganului asupra diferitelor organe, aparate ~i sisten ,e. 4.3.6.1. Efecte asupra sistemului nervos central. 4.3.6.2. Efectele asnpra aparatului respirator. 4.3.6.3. Efecte la nivel hepatic. 4.3.6.4. Efectele cardiovasculare. 4.3.6.5. Efecte hematologice. 4.3.6.6. Efecte asupra aparatului reproduciitor. 4.3.6.7. Efecte mutagenice. 4.3.6.8. Alte efecte. 4.3.7. Mecanismele efectelortoxice. 4.3.8. Expuuerea profesiouala ~i efectele asupra siiniitiitii. 4.3.9. Expuuerea popula(iei generale ~i efectele asupra siiniitii(ii. 4.3.9.1. Studii histopatologice. 4.3.9.2. Studii terapeutice. 4.3.10. Sensibilitatea la intoxica\ia manganica. 4.3.11. Interac(iuui cu alte substan\e.

5. MOTIVATIA LUCRARII ,
6. METODOLOGIA DE LUCRU.
6.1. Studiul nivelelor de poluare a aerului. Studiul morbiditii\ii. Studiul epidemiologic.

56 57
57

6.2. 6.3.

58 58

Pag. 2

7.
7.1.

REZULTATE $1 CONCLUZII.
Nivele de poluare a aerului. Studiul morbiditipi. Studiul epidemiologic. Ancheta de simptome. Studiul funqiei ventilatorii.

60
60
64 67 67 70

7.2.
7.3.
7.3.1. 7.3.2.

8. CONCLUZII. BIBLIOGRAFIE

72

Fag. 3

1.

Introdueere.

Studiile efectuate in ultimii ani asupra diferitelcIr sisteme ecologice ~i asupra sanata~i umane au aratat 0 permanenta tulburare a echilibrelor ecologice normale, generiind aparitia unor procese epidemio ogice complexe. Populatia este expusa la numero~i factori agresivi asupra sanatati, cum ar fi: diferiti poluanti ce pot apare in mediu ambiarrt, zgomotul, accidentele, stress-ul, etc. Actiunea lenta ~i cumulativa a acestor factori [locivi fae dificila depistarea preeoce a efectelor pe sanatate. Organismul uman se poate afla sub influent" unor factori de risc impu~i de prezenta tmor elemente ale mediului inconjuritor. Unii poluanti pot patrunde in organism pe diferi:e eai ~ipot actiona sinergic, efectullor suferind efectul de potentare. Receptivitatea organismului este dependen1'a de rezistenta sa nespecifica, care este conditionata ~ide componenta c )nstitutionala - geneti-

ca.
Sursele generatoare de agenti poluanti ee pot ;i factori de agresiune pentru organismul uman sunt naturale ca eruptii vulcanice, rezervoare naturale de gaze, erodarea solului, pulberi de meteoriti prl:eum ~i artifieiale sau antropogene ca industria, transporturile ~icombustiile. Agentii poluanti pot patnmde in organismul uman pe cale respiratorie, pe cale digestiva ~i transcutan, astfel inciit pot apare eele mai variate reaetii din partea organismului ceea ce poate duce la aparitia llllbolnavirii. Apa, aerul, solul ~i alimentele pot fi impurifieate cu diferite substante chimice ce rezrrlta din industria extraetiva ~i de prelUl~rarea materialelor, a materialelor de constructie; prin folosire insecticidelor ~i ierbicidelor pentru combaterea daunatorilor animali ~i vegetali; prin folosirea ingra~amintelor chimice pentru fertilizarea solului. Agentii poluanti pot actiona in mediu de munca :11 omului, perioade de timp mai hmgi sau mai scurte, de obicei In concentratiJ mari sau foarte mari. Aceea~i poluanti pot fi pu~i in evidenta ~i ill m~diul ambiant dar la coneentratii mult mai j oase.
Pag. 4

In astfel de situatii ace~ti poluanti actioneaz i un timp indelungat, poate intreaga viata. In functie de amplasarea diferitelor surse de poluare, in functie de conditiile geografice, c1imaterice~i chiar de starea vremii, agentii poluanti pot suferi 0 diminuare a agresivitatii lor sau, dimpotJiva, 0 augmentare a agresiviUitiiactiunii ~i deci a nocivitatii lor. Aceste ell:mente sunt foarte importante dar trebuie tinuta seama de tipul fiecarui palualt.

Pag. 5

2.

Nojinni despre polnareu aernlni.

Procesele de urbanizare ~i industrializare gene:'eaza numeroase surse de poluare a aerului. Prin poluarea aerului se in!elege prezenta In atmosfera a unor substan!e care, in functie de concentratie ~i/sau tin:p de actiune, produe modificari ale sanatatii, genereaza disconfort sau altere<za mediul ambiant. Aceste substante pot fi diferite de cele ce se gasesc In compozitia normala a aerului sau pot face parte din aceasta dar prol'ortia este diferita. Din aceasta definitie se deduce ca nu consideJarn atmosfera poluata dedit In masura In care substantele din aer exercita ill efect nociv asupra omului ~imediului. In aerul atmosferic, mai ales in aerul din zonel. poluate au loc numeroase reactii chimice Intre poluanti, Intre ace~tia ~i difcri!i componenti ai aerului, reactii ce due la formarea unor compu~i noi care pot avea actiune antagonica, ducand astfel la anihilarea reciproca a actiunii unor poluanti, dar eel mai freevent, compu~iirezultati au actiune sinergica polentfuldu-sereciproc. Astfel, In aerul marilor aglomerari urbane, und( este prezent un trafic foarte intens precum ~i numeroase Intreprinderi indust)iale, de diferite tipuri, se poate produce 0 combinatie foarte complexa de poluanti, Acesta este situatia centrelor urbane unde s-a pus In evidenta prezm!a smogului. Smogul poate fi de doua feluri ~ianume smog de iarna format IIIspecial din bioxid de sulf ~i pulberi, pus In evidenta In special In aglomerari!e urbane din !arile de clima temperata ~i rece cum ar fi Londra, Berlin ~i sll<lgul de vara format In principal din ozon ~i din oxidanti fotochimici pus in e"identa In zonele Insorite ~i cu trafic intens cum ar fi ora~ele Atena, Tol~io,Mexico City, Los Angeles.

Pag. 6

3.

Polnarea aerului en ageltlJiiritanJi i efeetele asnpra sHuataJii.

Principalii poluanti iritanti sunt suspensiile ~i razele cum ar fi: bioxidul de sulf, clorul, amoniacul, bioxid de azot, substmte oxidante, fluorul. Ace~ti agenti poluanti sunt cei mai raspfulditi, rezultand atat din procesele de combustie cat ~i din circulatia autovehiculelor sau din diverse tehnologii industriale. Efectul lor dominant este la nivelul aparatului 'espirator, putfuld produce:

=:> la concentratii ridicate - intoxicatii acute accidentale cu leziuni , ,

grave ale mucoasei oculare ~i ale cailor respirat, )rii sau ale membranei alveolo-capilare;

=:> la concentratii moderate -

suprasolicita re a mecanismelor de clearence pulmonar caracterizata prin afectarea aparatului muco-ciliar la nivelul cailor respiratorii ~i afectarea macrofalangelor alveolare.
0

Efectele poluantilor iritanti asupra sanatatii se pot manifesta fie acut fie cronic, ill functie de concentratiile poluantilor ill ierul atmosferic ~i de timpuI de actiune.

3.1. Efectele acute ale poluarii iritante.

Se produc in cazul expunerilor de scurta durata la concentratii ridicate de poluanti iritanti. Dintre efectele acute se pot aminti: ~ intoxicatii acute; ~ cre~terea semnificativa a mortalitatii ~i morbi iitatii; ~ agravarea bron~itei cronice. I ntoxicatiile acute apar numai accidental (avari i industriale, avarii de cisteme ce contin poluanti iritanti). Se insotesc de lez, rea polului anterior al ochiului (conjunctivita, cherato-conjunctivita chimica) pe de 0 parte iar pe de alta parte este afectata functia respiratorie. La nivelu I aparatului respirator
Pag. 7

poate apare sindrom traheobron~itic, bron~iolitic ~i bronhopulmonar edem pulmonar toxic.

- cu

Gazele iritante de tipul oxizilor de azot ~i oxigenului atomic pot produce per primam edem pulmonar toxic.

Cresterea semnificativft a morbiditiitii si mortl<Utiitiipopulatiei poate

apare la concentratii relativ ridicate dar mai reduse decat in intoxicapile acute. Astfel, au fost descrise episoadele de poluare seve:1i ~i au fost senmalate riscurile pentru silnatate rezultate din expunerea la polu rre iritanta. Primul episod de poluare severa a avut loc in 1930 pe valea Meusei, Hinga Liege (Belgia), intr-o zona industrializata, la ince put de iarna, intr-o perio ada de inversie termica, ceata ~i calm atrnosferic dnd au apiirut brusc un numiir mare de imbolnaviri predominant cardio-va~culare ~i respiratorii. Acest episod s-a soldat cu un numiir de 60 de decese atibuite poluiirii aerului. Afectap au fost in special copii mici ~i persoanele varstlice. AI doilea episod s-a desfi.i~uratla Donora in Pe;lsylvania in 1948, episod soldat cu 20 de decese. Conditiile meteo-climaterice ~i geografice emu similare cu cele din Belgia. Cel mai mare accident de poluare s-a petrecut 'n 1952 la Londra, accident soldat cu 4000 de decese. Patologia dominanta a fast cea pulmonara ~i c,lrdio-vasculara, iar cei afectati au fost copii pana la un an ~ipersoanele peste 4; de ani. Cea mai frecventa cauza a mortii a fost insufici mta respiratorie ~i insuficienta cardiaca. Un studiu amilnuntit asupra mortalitatii prodw:a de ceata toxica din Londra (1952) a constat ca in saptiimana in care s-a pre dus poluarea masiva a aerului numarul deceselor prin bron~ita a fost de 704 fata de 76 produse in saptamana anterioara accidentului; prin gripa numiirul deceselor a fost de 25 fata de 2 din saptiimana anterioara; prin pneumonie au Illurit 168 de persoane fata de 45 din saptiimana anterioara; numiirul deceselor prin tuberculoza a fast de 77 fata de 14 din saptiimana anterioara; prin boli cor )nariene ~i miocardice au decedat 526 de persoane fata de 206 din saptiimana anterioara. Deci, cele doua tipuri de afectiuni (cardiace ~i n:spiratorii) au fost cele care au dus la cre~terea mortalitatii. In toate cele trei episoade poluantii incriminati ,u fost bioxidul de sulf (S02) ~i suspensiile. Ulterior au fost efectuate studii de morbiditate ~i ortalitate in conditii m de poluare mai putin severa. Astfel, la Londra, Martin ~i Bradley au gasit un
Pag. 8

paralelism intre curba mortalitatii generale i a mortalil atii prin boli respiratorii cronice i nivelele de poluare cu bioxid de sulf i futingine. Aa s-a constatat ca la un nivel al bioxidului de sulf din aer ce depaete 1,5 mg/m3 aer/24 h i al suspensiilor de 2 mg/m3 aer/24 h se observa 0 cretere a mortalitatii generale prin boli cardio-vasculare i respiratorii cu 20% mai mult dedit normal i Insotita de 0 I:retere importanta a Imbolnavirilor i spitalizarilor de cauze respiratorii i cnrdio-vasculare. Cfuld concentratia particulelor In suspensie i a bioxidului de sulf din aer depaete 0,5 mg/m3 aer In 24 h se observa In zilele urmatoare 0 cretere a mortalitatii generale i specifice (cardio-vasculare i re ;piratorie) i 0 cretere a morbiditatii prin aceleai afectiuni cu numiir mare de spitaliziiri. In Franta a fost prezentat un episod acut de pouare cu bioxid de sulf in octombrie 1972 la Moureux, unde timp de 5 zile, concentratiile de S02 au fost de 2 mg/m3 aer/24 ore. Ca rezultat al expunerii la aceasta concentratie, populatia cu tulburan respiratorii (bronita cu componenta obstructiva, astm, traheo-bronita, focare pneumonice congestive), rinita i laringita striduloasa s-a adresat serviciilor de sanatate. Episodul s-a soldat cu spitalizarea a 51 de copii intre 2 luni i 13 ani i 43 de adulti dintre care 70% In varsta de peste 30 de wi. Nu s-au inregistrat decese.

Agravarea bronsitei cronice este un alt efect ..mediat al poluiirii iritante. Astfel, P. J. Lawther, la Londra, a fost primul care a demonstrat ca
creterea nivelului de poluare cu bioxid de sulf i suspensii produce re in evolutia bronitei cronice.
0

agrava-

Pentru aceasta, lncepfuld din 1958 el a seectionat un grup de bronitici ce Ii notau zilnic, iarna, stare a lor generala '.n termeni de "mai bine", "la fel", "mai rau" decat in ziua precedenta. Raspulsurile erau comparate cu valorile masuratorilor zihlice ale concentratiilor de bioxid de sulf, pulberi i funingine. Acest experiment a ramas cunoscut sub numele de "London diarises "~jurnalele de la Londra. Astfel, Lawther a constatat ca, in urma agraviirii bronitei cronice, se produce 0 cretere a exp ectoratiei, accentuarea dispneei i 0 aparitie a infectiilor bronice. Deci, In urma studiilor efectuate in mai multe liri s-a constatat ca fenomenele de agravare a bronitei cronice apar cfuld cOLcentratia medie pe 24 !h a S02 i a suspensiilor negre (funingine) depaete 0.25 mg/m3 aer/24 ore.

Pag. 9

3.2. Efectele cronice ale poluarii iritante. Acestea apar dupa joase. Ca urmare a expunerii cronice se poate coniitata ca efecte asupra sanatatii: aparitia bronhopneumopatiei cronice nespecil ice; influentarea frecventei ~i gravitatii infectiilor respiratorii acute. Am folosit termenul de bronhopneumopatie cre nid nespecifica deoarece aceasta are un caracter operational ~i nu defme~t() 0 entitate nosologica distincta. In cadrul bronhopneumopatiei cronice nespeci:ice se inc1ud trei elemente ~i anume: - bron~ita cronica; - efizem pulmonar; - astmul bron~ic. In fiecare din aceste boli, poluarea iritanta are nn rol important de jucat.
0

expunere de lunga durata 1c.nivele de poluare mai

Bronsita cronicii
Definifie: boala caracterizata anatomic prin m 7dificari ale mucoasei bron~ice iar clinic prin tuse ,~ixpectoralie. Pentru stab: lire a diagnosticului de e bron~ita cronica este necesar ca manifestarile bolii sa aiba 0 durata de cel putin 3 luni pe an ~i sa se repete de cel putin 2 ani. Bron~ita cronica este 0 boala din ce ill ce mai frccventa, mai ales in tarile cu un mare grad de industrializare. Este 0 boala cronica, invalidanta, cu progllostic gray, care se caracterizeaza printr-o reducere a capacitatii de munca tratamente prelungite ~i spitalizari repetate, avand un cost social ridicat. Evolutia bolii se caracterizeaza prin altemarea '}erioadelor de acalmie cu pusee evolutive, fiecare puseu acut insotindu-se de (Iegradarea ireversibila a functiei respiratorii, a~a numita "degradare in trepte", ajungand in fmalla insuficienta respiratorie. Factorii de mediu intervin atilt ca agenti etiolc'gici ai bolii cat ~i ca factori determinanti sau favorizanti ai aparitiei puseelor evolutive. In lumina cuno~tintelor actuale se constata ca )oluarea iritanta a aerului cre~te frecventa infectiilor respiratorii la copii.

Pag.

10

Apar cu 0 frecventa mai mare cazuri cu 0 sur ptomatologie bron~ica mai discreta. Pot apare: tuse persistenta, tuse matinalil, dispnee ~i wheezing insotite ~i de fenomene obstructive. Poluarea aerului cu agenti iritanti poate contrilui la formarea de la 0 varsta tiinara a a~a numitului "teren bron~itic" ~i producerea hiperactivitatii bron~ice. Frecventa crescuta a simptomelor respiratorii c ronice la copii insotite de discrete modificari functionale respiratorii pot fi a~teptate atunci ciind concentratia medie anuala a bioxidului de sulf ~i fllningine depa~e~te 0,1 mg/m3 aer, aratiind astfel ca populatia infantila este gnpul cu vulnerabilitatea cea mai mare la poluantii iritanti. Entfizentulpulntonar Definifie: boala earaeterizata prin dilatarea b,onhiolelor respiratorii i alveolelor pulmonare, asociata cu modificari distructive ale peretelui alveolar i prin manifestari cUnice necaracteristice i de i1tensitate variabila, in funcfie de intinderea leziunilor anatomice ~'ide stadiul. 'or de evolufie. Emfizemul pulmonar apare frecvent intricat cu bron~ita cronica. Apare mai frecvent in mediul urban poluat. Din etiologia emfizemului pulmonar, pe liinga )oluarea aerului ambiental nu poate fi e1iminata insa ~i poluarea aerului in uediul de munca ~i fumatul. Emfizemul pulmonar are tendinta de a apare la varste mai tinere ~i cu o evolutie mai rapida. Au fost efectuate 0 serie de studii epidemiologil:e ce au aratat legatura dintre aparitia emfizemului pulmonar ~i poluarea aerulLi. Astfel, a fost efectuat un studiu in ora~ul St. Louis (SUA), ca ora~ industrializat, aviind ca martor ora~ul Winnipeg (Canada) - localitatea lara poluare - ::i s-a constatat 0 frecventa mai mare a emfizemului in ora~ul american. Astntul bronsic Definifie: boala de etiologie plurifaetoriala, cure apare la persoane cu hiperactivitate bronica la 0 multitudine de stimuli. Ea se caracterizeaza prin crize repetitive de wheezing, provocate de 0 obstncfie bronica, generaUzata, variabila ea intensitate ~'ireversibila in mod f>pcntansau dupa apliearea unui tratament. In diferite tari s-a constatat 0 frecventa mai m;rre a astmului bron~ic lara a se pune in evidenta prezenta unui alergen. in absenta evidentierii unui alergen, interpretar:a acestor i'mbolnaviri este destul de dificila. R. A. Prindle in 1959 a aratat c'l incidenta crizelor de
Pag. 11

astm era in corelatie directa cu variatiile concentratiilo" de poluanti din aer in ora~ul Nashville (SUA). La fel, intr-un studiu efectuat la Yokohama, OIa~putemic industrializat, pe soldatii americani stationati in aceasta zona, s-a constatat ca dupa 0 rezidenta de 6 - 18 luni de la venire apareau crize de a~tm, crize ce dispareau dupa plecarea din zona. Inf1uenta poluarii iritante asupra infectiilor re::piratorii cat ~i a celor profunde ~i alveolare. Tot ca efect cronic asupra sanatatii in expunere:t la poluanti expunerea la poluanti iritanti se poate mentiona influenta acestul tip de poluare asupra infectiilor respiratorii acute ale cailor respiratorii cat ~i celor profunde ~i ala veolare. Cercetarile efectuate au aratat ca poluarea irita nta cre~te susceptibilitatea aparatului respirator la infectii bacteriene ~i virotil e. Gravitatea infectiilor este cu atat mai mare cu ,:at nivelele de poluare sunt mai ridicate ~i timpul de expunere mai mare. Cei l1lai vulnerabili sunt copm. Colley arata ca 0 infectie respiratorie in copilari e se poate rezolva lara modificari restante respiratorii sau, dimpotriva, pot nzulta discrete alterari functionale ~i morfologice, in functie de starea organisJnului ~i intensitatea cu care actioneaza factorii de mediu. Aceste conditii dicteaza intensitatea alterarii re.dduale respiratorii, alterare ce se traduce ~i prin modificari clinice, dar poa:e fi ~i lara modificari clinice deosebite, creand numai 0 susceptibilitate cres,:uta la factorii de mediu, susceptibilitate ce se va manifesta in specialla vars:a adulta. Astfel, poluantii iritanti pot favoriza infectiile respiratorii cronice la copii ~i produc hiperactivitate bron~ica uneori pentru tc ata viata, deci se justifica constatarea lui D. D. Ried cum ca ace~ti copii care au infectii respiratorii repetate ~i prezinta simptome cronice (tuse persistenti, dispnee), reprezinta dupa 45 de ani grupul cel mai sensibilia actiunea factorilor provocatori exogem ai bron~itei cronice.

Pag. 12

4.

Polnarea aernlni en mebllie grele ~i efeetele asnpra saulitatii.

Plumbul.

4.1.

Principalele surse de plumb In mediul Inconju: 'ator, cu efecte importante asupra sanata!ii omului sunt de origine industriala Transportul ~i distribu!ia plu:mbului provenit din surse staponare sau mobile se face mai ales pe cale aeriana. Concentra!ia plumbului atmosferic este de 2 - 4 llg/m3 In marile ora~e cu circulape rutier,l intensa, mai pu!in de 0,2 llg/m3In majoritatea zonelor suburbane ~i mult mai pupn In zonele rurale. Cei mai expu~i sunt muncitorii care vin In con tact cu plu:mbul m cadrul procedeelor extractive de minereuri sau In alte procese care folosesc plu:mbul. Principala cale de intoxicare cu plumb este {,rin inhalare. In aceste zone, concentra!ia plu:mbului poate ajunge pana la 1.000 Ilg/m3, Din plumbul inhalat, mai mult de 35% se depuIle In plamfuIi. 0 expunere permanenta la 1 Ilg plumb /m3 aer cre~te plumbemia la 1 - 2 micrograme plumb/lOa ml sange. Din plumbul ingerat se absoarbe aproximativ lil%. Un aport zilnic de 100 Ilg de plumb prin alimente cre~te plu:mbemia pana la 6-12 Ilg plu:mb/IOO ml sange. Incarcarea cu plumb la nivelulmtregului organism se poate impaqi In doua compartimente: unul important In care regenerari.e sunt lente ~i altulin care schimbarile sunt rapide. Primul compartiment est ~ reprezentat de scheletul osos, care nu mceteaza sa se dezvolte, iar al doilea compartiment este reprezentat de !esuturile moi ~i sange, care au 0 rata de cezvoltare pana la adolescen!a, apoi se stabilizeaza. Eliminarea plu:mbului se face In special pe cale Jfinara (76%) ~i mtr-o masura mai mica pe cale gastro-intestinala (16%). Re!tul (8%) este eliminat prin tegument. Sursele de plumb sunt naturale (plumbul se gase~te m mod naturalm scoarra terestra, sol, apa) ~i industriale (industria extractiva, topitoriile ~i
Fag. 13

rafinariile, fabricarea produselor care contin plumb) Influenta topitoriilor asupra eliberarii plumbului in atmosfera depinde de in:iltimea furnalelor, dispozitivele de condensare cu care sunt echipate, topograJia ~i alti factori locali. este reprezentata de industria acUlnulatorilor electrici, In care se folosesc man cantitati de plumb. Importanta est~ ~i folosirea aditivilor de plumb (tetraetilul de plumb ~i tetrametilul de plumt) In compozitia benzinelor auto. Arderea carburantilor care contin plumb e>te considerata una din sursele majore de emisie a plumbului In mediullnconjuator. Alta sursa de poluare
0

o alta sursa

reprezinta de~eurile care contin plumb.

Transportul plumbului emanat din diverse surse se face In cea mai mare parte prin atmosfera. 0 propoqie importanta de ph 1mb este separata prin sedimentare, cel mai eficace mecanism fiind cel al pmcipitatiilor. Un studiu asupra concentratiei plumbului in apa de ploaie In zo lele urbane a aratat 0 concentratie medie de 34 J.!gll, in timp ce In zo tlele rurale apropiate concentratia era de 18 J.!gIl. Plumbul se elirnina repede din apa prin filtrarea in sol ~i straturile profunde, prin capacitatea crescuta a materiilor organice d, a fixa plumbul. Datorita mecanismului de epurare prezentat mai sus, conl;entratia plumbului In apele naturale ~i purificate este In general scazuta. Particulele antrenate de aer sunt dispersate ~i diluate, astfel ca durata retinerii lor In atmosfera este lunga. Se estimeaza ca til tlpul aero-purtarii particulelor este de 6 zile parra la 2 saptamarri in troposfen inferioara ~i de 2 - 4 saptamarri In troposfera superioara. Aceasta perioada variaza in functie de diferiti factori, cum ar fi curentii atmosferici, precipitafjle. S-a demonstrat ca turbiditatea atmosferica variaza invers proportional cu precipitatiile. Transferul plumbului aerian la vietuitoare se pc ate face direct sau indirect. Caile de transmitere la om sunt reprezentate In fi;ura FA.l.
4.1.1. Expunerea popula\iei generale.

In aer, concentratiile maxime de plumb se gases; In centrele demografice cu 0 populatie mare. Cu cat ora~ul este mai mar~ cu atat concentra\ia plumbului este mai ridicata. Cu cat ne departam de centrul aglomerat concentratia plumbului scade. Aportul respirator de plumb depinde de concen ra\ia totala a plumbului, distribu\ia particulelor In func\ie de dimensiun., forma particulelor, compozi\ia lor chimica, proprietatile lor fizico-chimicc ~i de volumul respirator. Aerul din vecinatatea topitoriilor de plumb este poluat ~i afecteaza Intreaga populatie. Extinderea poluarii depinde de topogra fia zone lor respective,
Pag. 14

mai ales daca sunt orientate pe directia vantului, particllele de plumb putand fi transportate la mari distante, Unele studii au aratat ca poluarea aerului in jurul topitoriilor de plumb se poate intinde pe 0 distanta d ~ 1 - 4 kIn de sursa,

ETAPELE ENZINATICE INHIBATE DE PLUMB

M I

FORMARE DE PORFIRINE CICLU KREB5

UTILIZAREA FIERULIJI

o
C

PLUMB

o
N D R

5UCCINIL CoA + ALAS

I
I

(REnCULOCITE)

c I

T o

PLUMB

~
A

DELTA-AMINOLERULINIC .... JILA IN 5ER 51 1D Fe ;Il.LAD PORFO~LIRIGEN ..PBG IN URINA

A1

UROPORFIRINOGEN III ----. . UP IN URINA (~OGENAZA COPROPORFIRINOGEN III . CP IN ,RITROCITE 51 URINA

~
A
M I

o
C

PROTOPORFIRINA

IX

lIP IN ERITROCITE ERITINAIN ERIl'ROCITE FRAGMENTE DE

PLUMB

o
N
D

R I I

HEM

--. ..-Hb

~EMOSINTET

Pb
ERIl'ROCITE

Figura FA.I. Metabolipi ~iprodu~i anormali acultlulap la omul sat-

urnism.

Pag. 15

4.1.2. Expunerea profesionala.

Expunerea cea mai intensa ~i prelungita 0 au 1nuncitorii care extrag, prelucreaza sau utilizeaza plumb in diferite procese indl Lstriale. Principala cale de expunere este prin inhalare, formarea prafului ~i fumului continiind plumb fiind inevitabila. Se formeaz: l ~i particule de plumb care ajung prin intermediul prafului la gura ~i nas. Pericolele din industria extractiva depind intr 0 anumita masura de solubilitatea plumbului in minereuri. Sulfura de plumb din galena este insolubila ~i absorbtia sa in plamiini este u~oara. Dar in stOlmc, 0 mica cantitate de sulfura de plumb se poate transforma in clorura de plu mb u~or solubila, care se poate absorbi intestinal. In toate industriile care folosesc plumb, topirea minereurilor este probabil procesul cu cel mai mare potential de risc poluanl. Operatia cea mai periculoasa este incalzirea plumbului ~i aliajelor de plum) la temperaturi inalte, din aceasta rezultiind vapori de plumb. Condensarea ;Icestor vapori duce la formarea unor particule cu dimensilmi mici ( sub 5 mi croni), care sunt inhalate.
4.1.3. Nivelul plumbemiei.

Nivelul plumbemiei este un indice al expunerii la plumb. La persoanele neexpuse profesional la plumh nivelul plumbemiei variaza intre 10 - 25 Ilg/l00 ml. Plumbemia este mai crescuta la persoanele din mediul urban ~i la cei expu~i la gazele de e~apamenj ale automobilelor. Influenta fumatului nu a fost bine precizata, da' unele studii au aratat ca plumbemia este mai mare la fumatori dedit la nefumitori. La copii plumbemia este mai scazuta dedit la ad lliti.
4.1.4. Melabolismul plumbului.

4.1.4.1. Absorbtia plumbului. Absorbtia plumbului din mediul inconjurator [lU depinde numai de cantitatea de plumb prezenta la calea de intrare. Ea depnde ~i de forma fizica ~i chimica a particulelor de plumb ~i este influentata ~i de alti factori, cum ar fi varsta ~i starea fiziologica a organismului. Absorbtia prin inhalare. Se considera ca aproximativ 35% din plumbul inhalat din aerul ambiant este depozitat in caile respirltorii, diametrul particulelor de plumb fiind de 0,1 - 1,0 microni. Depuneren plumbului are loc in specialla nivel alveolar ~i in regiunile profunde traheo-t'ron~ice.
Pag. 16

Depunerile de plumb dintr-un mediu industrial sunt in general mai mari decat cele din mediul Inconjurator. Fumul industr, al care contine plumb are particule de dimensiuni miei (0,1 microni) care se depun in principal prin difuziune. Se estimeaza ca la nivelul cailor respiratorii s, depun 40 - 50% din particulele de 0,5 microni. S-a efectuat un studiu asupra populatiei dintr -0 mna unde concentratia plumbului In aer era de 150 J-lg/m3. Particulele de plumb din aer aveau un diametru mai mic de 0,05 microni, cele mai multe Intr, 0,02 - 0,09 microni. Masuratorile au aratat ca 36% din particulele mici ~i 46% din particulele mai mari s-au depus in caile respiratorii. In timpul inhalarii aerului poluat, particulele de plumb intra In contact cu celulele pulmonare, principalele responsabile de fagocitoza. In vitro, macrofagele alveolare sunt atacate de compu~ii de plumb, efecte asemanatoare fiind descrise ~i In vivo la cobai. Se pa.e ca mecanismele de aparare ale organismului sunt alterate Intr-o oarecare masura Intr-un mediu Incarcat cu plumb atmosferic. Plumbemia reflecta expunerea recenta ~i preze Ilta la plumb ~i poate indica rata de absorbtie a plumbului atrnosferic. 4.1.4.2.
Relatia intre nivelul plumbului in aerul atmosferic ~i plumbemia intr-o populatie generala.

Studiile efectuate au sugerat ipoteza ca plumbe: nia este proportionala cu aportul de plumb prin diverse cm de patrundere In omanism. S-a estimat ca la 1,3 J-lg plumb/l 00 m1 sID: e corespunde g 3 plumb/m aer (curba lui Goldsmith - Hexter). 1 J-lg

Studii recente au aratat valori foarte apropiate de aceasta curba: aproximativ 1 J-lgplumb/lOO ml sange pentru 1 J-lgplumb/m' aer. Pentru concentratiile plumbului In aerul atrnos:eric la 0 concentratie 3 de 1 J-lg/m aer poate duce la valori ale plumbemiei de 1-2 J-lgplumb/l 00 ml sange.

Distribu~ia retinerea plumbului in organism. Si

Ca to ate substantele care patrund In organism, ( doza unica de plumb se repartizeaza initial conform ratei de distributie in sange In diferite organe ~i aparate sau sisteme. Apoi are loc 0 redistribuire ]n organe ~i sisteme proportional cu afinitatea lor pentru plumb.

Pag. 17

In cazul unui aport continuu pe 0 perioada lunf;a se stabilei?te 0 stare aproape stabila a distributiei in organism. Plumbul are 0 puternica tendinta de localizare ;i acumulare la nivelul scheletului. Acumularea plumbului incepe mca din viat" intrauterina. Plumbul traverseaza ui?or placenta, iar concentratia plumbu lui in sangele nounascutului este aproape la fel cu concentratia plumbu ui in sangele matern. Distributia plumbului in tesuturile fetale este asemanatoare cu distributia in tesuturile adulte. Acumularea totala de plumb in organism poate atinge 200 mg la un individ de 50 - 70 ani i?ieste mai sciizutii la femei fata du barbati. S-a semnalat ca 95% din totalul plumbului acumulat este localizat la nivelul oaselor. Concentratia plumbului m schelet cre~te in tot timpul vietii. Acest fenomen este contrar celui care are loc in tesuturile moi, unde concentratia plmnbului nu variaza semnificativ cu vars.a; la fel i?iin sange i?i la nive1ul plasmatic. Se poate spune ca receptarea osoata a plumbului reflecta expunerea de lunga durata, in timp ce fluidele i?itesutu ile moi reflecta expunerea actual a i?irecenta. Plumbemia are 0 deosebita importanta pentru (:valuarea expunerii la plumb. Este folosita atat ca indicator de intoxicatie cat i?ica indicator de expunere in vederea evaluarii riscurilor la populatia eX]lusa profesional ~i la populatia generala. Plumbul din sange se gasei?te in cea mai mare parte in eritrocite, concentratia din eritrocite fiind de 16 ori mai mare (lecat cea din plasma. Plumbul se leaga de hemoglobina din eritrocite. Incarcatura totala de plumb din organism crei?te de la na~tere pana la batranete. Sunt doua rezerve generale de plumb in orgat ism: scheletul, in care plumbul se acumuleaza progresiv toata viata, ~i alte org ane i?isisteme care au o tendinta de a stabiliza precoce nivelul de plumb, ceea ce reflecta 0 circulatie mai rapida a plumbului la acest nivel decat la nivelul oaHelor. 4.1.4.3. Eliminarea plumbului din organism. Plumbul se elimina m principal prin urina ~i m'..erii fecale (76% prin t urina, 16% prin materii fecale, 8% pe alte cai cum ar fi transpiratiile, exfolierea tegumentelor). Se pare ca eliminarea urinara a plumbului se fac ~in special prin fiitrarea glomerulara. Timpul de injumatatire al plumbului este dificil de estimat (se pare ca este de cativa ani).
Pag. 18

4.1.4.4. Factori care influenteaza toxicitatec plumbului. Factorii care influenteaza toxicitatea plumbului sunt:

o varsta ~i sexul (barbatii sunt mai supu~i toxicitqii plumbului); o variatii sezoniere (toxicitatea este mai mare aunci ciind temperatura
mediului este crescuta);

nutritia (un continut scazut de calciu ~i fosfor i1 alimente, un continut crescut de vitamina D ~i 0 slaM concentratie de fier favorizeaza absorbtia plumbului pe cale gastrointestinala; ngimul sarac in proteine cre~te sensibilitatea la intoxicatia cu plumb); cu alte metale (studiile efectuate ell aratat ca zincul produce 0 cre~tere a acumularii plumbului in fi ;at ~i rinichi, scaziind concentratia plumbului la nivelul scheletului; sa emis ipoteza ca zincuI ar deplasa plumbul de pe enzime (urn ar fi ALAD gamaaminolemlinic acid deshidrataza; in vitro! -a semnalat ~i un efect inhibitor al zincului asupra efectului plumbului lsupra macrofagelor).

o interactiuni

4.1.5. Efeelele plumbului asupra omului. Sludii epicemiologiee ~i eliniee.

Obieetivul este de a determina doza de plumb i,augradul de expunere la plumb asociata cu anumite efecte, cat ~i frecventa lcestor efecte. Nivelul plumbemiei este eel care arata corelatia intre expunere ::i efect. 4.1.5.1. Efectele asupra sistemului hemato~oietic. Dovada perturbarii sintezei hemului este reprezlmtata de concentratiile anormale de precursori ai hemului in siinge ~i in urina. Plumbul altereaza biosinteza hemului in diferite etape ale procesului enzima1ie, interfereaza utilizarea fierului ~i deregleaza sinteza globinei in eritrocite Inhibitia ALAD ~i hemosintetazei duce la aCl.illularea substraturilor acestor enzime, acumularea de ALA ~i PP fiind caracte :istica in intoxieatia eu plumb. Cre~te eliminarea urinara a coproporfmei III. Aceste procese duc la aparitia unei anemii cu ( scadere a hemoglobinei in sangele circulant, asociata cu cre~teri ale excr ~tiei urinare de ALA. Cre~terea nivelului plasmatic de ALA este explicata prin reducerea utilizarii sale in sinteza hemului. Cu eat nivelul plumbemiei este mai crescut cu a tat este mai mare inhibareaALAD.

Pag. 19

Cel mai recent factor de corelare cu nivdul plumbemiei este concentratia porfrrinei in eritrocite. Cre~terea con~entratiei porfirinelor eritrocitare libere (FEP) apare la nivele mai mici ale plumbemiei. S-a observat ca femeile sunt mai sensibile decat barbatii la efectul plumbului asupra protoporfirinei eritrocitare. Studii efectuate pe muncitorii expu~i profesioml au aratat ca logaritmul concentratiei urinare de ALA cre~te linia cu niV(luI plumbemiei, incepand de la 40 micrograme plumb/lOOml sange. In cmul expunerii profesionale excretia ALA urinar, la aceea~i plumbemie, este mai crescuta la femei decMla barbati. In anemia produsa de intoxicatia cu plumb S-2 observat 0 scadere a duratei de viata a eritrovitelor. In vitro, eritrocitele exmse la plumb au prezentat rezistenta osmotica ~i fragilitate mecanica cres,:ute. Se presupune ca unul din ace~ti factori este responsabil pentru sensibili :atea crescuta a eritrocitelor la hemoliza spontana. S-a sugerat ~iipoteza ca flumbul inhiba ~i NaK - adenozintrifosfaza, cu alterarea membranei eritrocit'rre. Plumbul altereaza sinteza hemului ~i sinteza gl )binei, efectele asupra sintezei hemului fiind mai bine elucidate. Manifestarile rezultate din perturbarea sintezei hemului apar frecvent in absenta anemiei. Aceste tulburari sunt importante ~i in alte numeroase reactii enzimatice care asigura functionarea normala 1 organismului; astfel sunt citocromii, citocrom-oxidaza ~i hiperoxidaza, care participa la toate sistemele de transfer electronic.
4.1.5.2. Efecte asupra sistemului nervos.

Efectele plumbului asupra sistemului nervos va-iaza in functie de durata ~i intensitatea expunerii. Plumbul actioneaza atat p~ sistemul nervos central cat ~ipe sistemul nervos periferic.
Electe pe sistemul nervos central.

In cazul expunerii cronice la plumb poate apare 0 encefalopatie saturnma, caracterizata prin: agitatie, iritabilitate, cefalt e, dureri musculare, halucinatii cu pierderea memoriei ~i scaderea capa(itatii de concentrare. Aceste manifestari pot evolua progresiv spre delir, marii, convulsii, paralizie ~icoma. Leziunile cerebrale in saturnism sunt edemul cerebral ~i alterarea vaselor sanguine cerebrale, cu transvazarea hematiilor ~i llemoragii perivasculareo Se produc pierderi neuronale inegale, apare un exu(:at seros, 0 proliferare gliala cu zone de demielinizare.
Pag. 20

Totu~i nu In toate decesele prin encefalopatie sa;urninii s-au evidentiat leziuni histologice la nivelul sistemului nervos central. Sechele neurologice pot apare ill cursul episoacelor grave sau recidivelor de encefalopatie saturninii. Sechelele sunt aseminiitoare cu cele care apar In leziunile cerebrale de origine traumaticii sau illfectioasii. Se pare cii sechelele neurologice sunt mai frecvente la copiii Cale supravietuiesc unui atac de encefalopatie saturninii sunt atin~i de sechele nellrologice. In ultimii ani, datoritii noilor metode de tratam ent, a sciizut numiirul cazurilor cu sechele neurologice, dar nivelul acestora poate cre~te dacii masurile terapeutice nu sunt aplicate precoce, la debutul ence;alopatiei. Sechelele cele mai grave sunt: atrofia corticala hidrocefalia, convulsiile, idiotia. De obicei sechelele sunt mai putin grave. Scade capacitatea de illvatare, scade capacitatea de coordonare motorie, apar,: un grad de scadere a perceptiei senzoriale ~i sciiderea capacitatii de concentn reo Astfel de tulburiiri au fost semnalate ~i la copiii putemic expu~i la plumb, (ar larii antecedente de encefalopatie. Un pericol deosebit i'l reprezinta faptul cii la copiii mici expu~i la concentratii mici de plumb pot apare tulburiiri neurologce subtile tara sa prezinte vreun semn clasic de encefalopatie satumina. Electe pe sistemul nervos perileri c. Plumbul anorganic are efecte toxice pe sistemul nervos periferic. in literatura de specialitate se citeaza cazuri de paralizie sLturninii la grupele expuse profesional. Manifestiirile constau Intr-o astenie a mu~chilor extensori, mai ales la solicitiiri crescute. De obicei este afectata functia motori~, dar s-au semnalat ~i hiperestezie, analgezie ~i anestezie In zonele afectate. S-a semnalat ~i 0 scadere a vitezei de conducere 1 impulsului nervos la muncitorii expu~i profesional, lara un alt semn de into xi :atie saturnina. Alte studii efectuate pe muncitorii din industri 1 plumbului au aratat ca, lara sa existe semne clinice, apare 0 reducere a vitez,:i de conducere motorii In fibre Ie lente din nervul cubital ~i 0 diminuare L unitatilor motorii la contractia maximala. Studii recente au demonstrat ca 0 reducere a vitezei de conducere nervoasa apare la muncitorii expu~i la care plumbemia este mai mare de 50 micrograme/lOO ml sange. 4.1.5.3. Efecte asupra aparatului renal. Plumbul produce efecte toxice asupra tubilor re.lali, manifestate prin: aminoacidurie generalizatii, hipofosfatemie cu hiper;osfaturie, glicozurie,
Pag. 21

acestea apararrd datorita scaderii reabsorbtiei tubulare c, glucozei ~i aminoacizilor. Aceste manifestari reflecta 0 alterare a tubilor reulli proximali. Studiile efectuate au aratat ca aminoaciduria este mai frecvent intaInita fata de celelalte manifestari, ceea ce a sugerat ca sistemul de transport al arninoacizilor este probabil mai sensibilIa actiunea toxi~a a plumbului. Excretia urinara ALA este crescuta. La biopsia renala s-a observat un grad de j ibroza intersititiala ~l peritubulara difuza la muncitorii expu~i pe 0 perioada h nga. Expunerea cronica la plumb determina apariJiamei nefropatii saturnine cronice, caracterizata prin aparitia unei atrof i renale cu alterari aterosclerotice, fibroza interstitiala, atrofie glomeruraU ~i degenerescenta hialina vasculara. Acest sindrom renal poate apare ~i pre gresa parra la insuficienta renala mult timp dupa ce a incetat expunerea la plu mb. S-a semnalat ca persoanele cu nefropatie cronicii aveau 0 concentraJie crescuta de plumb la nivelul oaselor. 0 expunere prelungita in timpul copilariei poate avea ca efect aparitia nefropatiei dupa a perioada de latenta de 10 - 30 ani. Studiile efectuate asupra acestui subielt au aratat ca pentru apariJia nefropatiei cronice este necesara 0 expunere foarte lunga la plumb. caracteristica interesanta a acestui sindrom de insuficienta renala cronica este asocierea frecventa a sa cu guta. De~i ex( retia acidului uric depinde in special de secrejia tubulara, nu este sigur ca a ;easta secrej:ie este inhibata de acj:iunea plumbului. Vnii autori au explicat scaderea secrejiei de acid uric prin cre~terea reabsorbj:iei tubulare. In concluzie, efectele renale, in special pe tubi i proximali, pot apare atat la aduJti cat ~i la copii. prelungita la plumb, care duce la valori ale plumbemiei mai man de 70 micrograme/lOO ml sarrge, poate produce 0 nefropatie cronica ireversibila.
4.1.5.4. Efectele asupra tractului gastrointe! tinal.

o expunere

In cadrul simptomelor intoxicatiei cu plumb, c )lica abdominala constituie un avertisment precoce. Colica a fost semnalata:nai ales in cazurile de expunere industriala. Colica apare la concentratii relati v scazute ale plumbului. Colica abdominala satumina este de obicei asoci ata cu alte semne de intoxicatiei: coproporfirina urinara crescuta, bazofilie eritrocitara, reticulocitoza ~i diferite grade de anemie.

Fag. 22

4.1.5.5. Efectele asupra aparatului cardiova1;cular. In encefalopatia satumina acuta, permeabilitatea capilara este crescuta. In conditii de expunere satumina de intensitate mare ~i pe perioade lungi apar alteran aterosc1erotice la myel renal. Unele studii au aratat 0 cre~tere a ratei mortali'atii de origine cardiovasculara la muncitorii din industria plumbului supu~i la 0 expunere intensa. Un rol important in etiologia afectiirii cerebrovascular: il are hipertensiunea arteriala, dar nu s-a putut preciza daca este rezultatul wlei actiuni directe asupra vaselor sau este un efect secundar tulburiirilor renall'. Plumbul are efecte toxice ~i asupra corduilli, avand ca rezultat manifestiiri de miocardita. In numeroase cazuri, anomaliile electrocardiografice au apiirut dupa tratamentul cu chelatori de plumb. 4.1.5.6. Efectele asupra aparatului reproduc ator. S-a observat ca la muncitoarele din industri 1 plumbului exista 0 incidenta crescuta a disfunctiei ovariene cu cic1uri anm ulatorii ~i cu anomalii luteinice. In unele tiiri s-a i~terzis angajarea femeilor in sectoarele cu expunere la plumb. Studiile recente au aratat ca la muncitorii expl ~i la concentratii prelungite de plumb exista un grad de reducere a fecundita tii prin astenospermie, hipospermie sau teratospermie. 4.1.5.7. Efectele pe glandele endocrine. S-au semnalat efecte pe tiro ida ~i suprarenala in unele cazuri de saturnism. Se pare ca plumbul perturba metabolismul tripto fanului, bazat pe constatarea ca excretia urinara de acid hidroxi - 5 - indol - acetic este crescuta in intoxicatia'cu plumb. 4.1.6. Factorii care influen\eaza toxicitatea plum bulL i. expunere cronica continua la plumb diminua capacitatea de reactivitate a organismubi la efectele acestuia. Studiile efectuate au sugerat ca fractiunea toxic a activ~ din inciircatura organismului ramane stabila in cursul unei expuneri continUl: de lunga durata .
0

.:. Dezvoltarea tolerantei. Se pare ca

:. Viirsta. Copiii absorb mai u~or plumbul decal adultii, efectele toxice apiirand la concentratii mai mici de plumb decal la aculti .

:. Varia'ii sezoniere. Incidenta intoxicatiilor :;atumine, mai ales la

copii, este mai frecventa vara. Excretia urinara a plumtului este mai crescuta la SIar~itul verii.
Pag. 23

.:. Nutritia. Carenta de fier ~i expunerea la plwnb se influenteaza reciproc in acjiunea pe metabolismul protoporfirinei in hem . porfrrinelor Ia nivelul conversiei

:. Boli intercurente, alcoolul, aUe metale. Pr:rsoanele cu anomalii

hemoglobinice sau eritrocitare, ca de exemplu anemie ~u ce1ule falcifirme ~i talasemie, sunt mai sensibile la actiunea toxica a plumb ului. Se pare ca exista corelajii ~i cu unele procese infecjioase, dar acestea nu au fost bine precizate. Muncitorii din industria plumbului, mari consumatori d~ alcool, sunt mai susceptibili la intoxicatia cu plumb.

Concluzii.
Pentru populajia generala, contributia principal a la aportul zilnic de plumb este data de alimente, dar apa ~i aerul poluat pot contribui la 0 cre~tere importanta a acumulani de plumb. Inhalarea vaporilor de plumb contribuie relal iv putin la cre~terea plumbemiei la populatia generala. In aerul embiant c)ncentratia plumbului depa~e~te rareori 3 micrograme/m3. Contributia plu:nbului din aer la 0 plumbemie de 1-2 micrograme/lOO ml sange este de 1 microgram plumb/m3 aer. Considerand ca 0 concentratie ill aer a plumbult;i de 1 microgram/m3 cre~te plumbemia cu 2 micrograme/lOO ml san~e ~i ~a in aerul ambiental concentrajia plumbului atinge 4,5 micrograme/m , conributia totala a plumbului in aer este de 9 micrograme plumb/lOO rn1 sange. ::;onsumul unui pachet de jigan duce la inhalarea a 1-5 micrograme plumb. Copii mici constituie un grup cu rise crescut 1" expunerea la plumb. Aportul de plumb la copiii de varsta pre~colara treblie sa fie mai mic de 3mg/saptamana. Plumbul are importante efecte hematologice. Inltiba activitatea ALAD eritrocitara, acest efect reprezentand un indicator pentrl absorbtia plumbului ill organism, dar nu arata efectul nociv asupra sanatatii. Cre~terea excretiei ALA, CP ~i cre~terea FEP indica efectele toxice asupra sintezei hemului. Nivelul FEP (porfirine eritroci:are libere) fumizeaza indicatii mai bune asupra deficitului in sinteza hemului iecat excretia de ALP ~i CP. La copii ~i femei cre~terea FEP apare mai prect ce ~i este mai intensa dedit la barbati, la acelea~i valori ale plumbemiei. Plumbul actioneaza pe membrana eritrocitara, itJIiband activitatea Na - K - adenozintrifosfazei, scazand durata de viata : I hematiilor. Anemia evidentiata prin scaderea concentrajiei hemoglobinei e:ite rezultatul inhibiirii sintezei hemului ~i globinei ~irezultatul scaderii duratei de viata a hematiilor.

Fag. 24

4.1.7. Rela\ii doz8-efect.

Inhibarea ALAD eritrocitara.

Exista 0 relatie liniara negativa intre logaritrllul ALAD ~i nivelul plumbemiei. 0 cre~tere a plumbemiei este asociata U [lei reduceri a ALAD pana la aproximativ 60 micrograme plumb/IOO ml sftLge. Pentru plumbemii mai mari, activitatea ALAD prezinta un palier, cu c activitate enzimatica foarte redusa. Nivelul plumbemiei la care nu apar e :cte deosebite este de pana la 10 micrograme/IOO ml sange.

Excretia urinara de ALA si CPo

Exista 0 relatie liniara pozitiva intre logaritmul ALA ~i nivelul plumbemiei. Nivelul plumbemiei pana la care nu apar efecte este de 40 micrograme blumb/100 ml sange pentru ALA ~i CP, 20-30 micrograme plumb/lOO ml sange pentm FEP la femei, 25-35 micngrame plumb/lOO ml sange pentru FEP la barbati.

Efectele asupra membranei eritl'Clcitare.

Efectele asupra membranei eritrocitare apar la valori ale plumbemiei de peste 50-60 micrograme plumb/IOO ml sange.

Anemia.
Anemia apare la valori ale plumbemiei de }este 100 micrograme plumb/lOO ml sange. 0 scadere u~oara a hemoglobirei apare la valori ale plumbemiei mai mari de 50 micrograme plumb/IOO ml ;ange. La copiii cu deficit de fier, anemia apare la valeri ale plumbemiei mai mari de 40 micrograme plumb/l 00 ml sange.

Efectele asupra sistemului nervon.

Tulburan electrofiziologice pe sistemul nervos Jeriferic apar la valori ale plumbemiei de peste 40 micrograme plumb/l 00 ml ~. ange. La copii pot apare senme ale tulburarii functiilor cerebrale la valori ale plumbelliei de peste micrograme plumb/lOO ml sang~, in timp ce la adult aceasta valoare este de 60-70 micrograme plumb/l 00 m. sange. Posibilitatea aparitiei encefalopatiei cre~te la 'ralori ale plumbemiei mai mari de 60 micrograme plumb/IOO ml sange pentr 1 copii ~i mai mari de 80 micrograme plumb/lOO ml sange pentru adulti-

Pag. 25

Efectele asupra functiei renale. Nefropatia cronica apare dupa expuneri prelungite plumbemiei mai mari de 70 micrograme plumb/l 00 ml;auge. la valori ale

Aminoaciduria apare la expuneri pre1ungite la valori ale plumbemiei mai mari de 90-100 micrograme piumb/IOO m1 sange.
4.1.8. Diagnosticul saturismului.

Nivelul plumbemiei; Excretia urinara a plumbului - spontana ~i (Iupa administrarea de agenti chelatori; o Nivelele plumbului in tesuturi (oase, dinti, un~hii, par); o Activitatea ALAD eritrocitara; o Indicatori ai perturbarii metabolismului porfirinelor: 1. ALA ~i/sau CP in urina; 2. protoporfina IX eritrocitara; o Nivelul hemoglobinei ~i eritrocite cu granulati bazofile; o Semne ~i simptome clinice precoce; o Semne evidente de intoxicatie.

o o

4.2. Cadmiul.
Cadmiul este eliberat in apa, sol ~i aer din activ:tatile umane. In general exista doua surse majore de contaminare: productia ~i consumul de cadmiu ~i alte metale neferoase ~i dispersia de~eurilor continfu .. cadmiu. Zonele din d vecinatatea minelor ~i topitoriilor de neferoase prezinl a deseori contaminari intense cu cadmiu. Cre~terea continutului de cadmiu in sol duce la cre~terea continutului de cadmiu in plante ~i in recoltele agricole. Retinerea cadmiului in sol este cu atat mai mare cu cat pH-ul solului este mai acid. Proccdeele de acidificare a solului pot cre~te concentratia cadmiului in alimente. Aplicarea ingra~amintelor cu fosfati ~i depunerea atmosferica SUlltsurse importante de cadmiu in solurile agricole. Apele reziduale pot fi mente. Principala forma de expunere la nefumatori est~ prin alimente. Tutunul este 0 importanta sursa de cre~tere a concentratiei d. cadmiu la fumatori. In zonele contaminate, concentratia cadmiulu i din alimente poate cre~te paua la cateva sute de micrograme/zi.
Pag. 26
0

sursa importanta la nive: local.

in unele zone este evidenta cre~terea continuo tlui de cadmiu in ali-

La muncitorii expu~iprincipala forma de expun~re este prin inhalarea prelungita a aerului contaminat de la locul de munca. Cre~tereaconcentratiei se poate produce prin alimente ~itutun. Datele experimentale au aratat ca absorbtia pul :nonara este mult mai crescuta dedit absorbtia gastrointestinala. Peste 50% din cadmiul inhalat poate fi absorbit. In ge~eral 5% din totalul ingerat este 1bsorbit, cu variatii individuale de la 1% la 20%. In ce prive~te transmiterea de la mama la flit, de~i cadmiul se acumuleaza in placenta, transferulla flit este mic. Cadmiul absorbit gastrointestinal se depune mai ales in ficat ~irinichi. Cu cat cre~te intensitatea expunerii cu atat cre~'e ~i depozitarea in ficat. Excretia este lenta, iar timpul de injumatatire este .'oarte lung in mu~chi, rinichi, ficat ~i siinge. Concentratiile de cadmiu din majoritatea tesuturilor cre~te odata cu varsta. Cele mai mari concentratii de cadmiu se gasesc in corticala renala, dar depunerile excesive pot duce la 0 cre~tere importanta a concentratiei in ficat. , Metalothionina este 0 proteina de transport ~i ce depozit pentru cadmiu ~i alte metale. Cadmiu poate induce sinteza de metalothinina in multe organe, incIusiv in ficat ~i rinichi. Legarea cadmiului i ntracelular protejeaza tesuturile de toxicitatea lui. Cadmiul nelegat de metalotilionina poate avea un rolin patogenia alterarilor tisulare. Excretia urinara de cadmiu este raportata la greltatea corporala, expunerea recenta ~i la afectiunile renale. La populatia cu e1{punere mica, nivelul cadmiului in urina este raportat mai ales la greutatea cor Jorala. Ciind exista tulburiiri renale, eliminarea urinara de cadmiu cre~te. Populatia expusa care are proteinurie are in general u:l nivel mai ridicat de excretie a cadmiului decat populatia wa proteinurie. Excretia gastrointestinala de cadmiu este aproximativ egala cu excretia urinara, dar nu poate fi masurata u~or. Nivelul cadmiului in materiile fecale este un bm indicator pentru ingerarea zilnica de cadmiu prin alimente, in absenta inhalani de cadmiu. Concentratia cadmiului in elementele sanguine, mai ales in eritrocite ~iconcentratia plasmatica, sunt scazute. Exista doua cOlilpartimentesanguine, unul raportat la expunerea recenta, cu un timp de injunatatire de 2-3 luni ~i unul raportat la greutatea corporala cu un timp de injumiitatire de cativa ani. Inhalarea in cantitati crescute a cadmiului poale produce pneumonii acute cu edem pulmonar, care poate fi letaI.
Pag. 27

Ingerarea unor cantitati mari de siiruri solubile de cadmiu poate produce gastroenterite acute. Expunerea profesionala de durata produce efe )te cronice, In special pulmonare ~irenale. Efectele cronice pot fi observate ~i la populatia generala. La expunerile profesionale crescute, tulburiirile la nivel pulmonar constau In obstructia cronica a cailor respiratorii. Oric e tulburare minora a functiei ventilatorii progreseaza odata cu continuarea expunerii la cadmiu, evoluand spre insuficienta respiratorie. A fost eviden iata 0 cre~tere a ratei mortalitatii prin boli obstructive respiratorii la nuncitorii expu~i la concentratii mari de cadmiu. Acumularea cadmiului In corticala renala ducl:: la disfunctii tubulare renale, cu tulburarea reabsorbtiei pentru proteine, glucoza ~i aminoacizi. Un semn de disfunctie urinara este cre~terea excretiei urin; lfe de proteine cu greutate moleculara mica. In multe cazuri filtrarea glomen ~ara scade. In cazurile severe exista 0 tulburare atat a creatininei sanguine. Peltru multi muncitori ~i ceilalti oameni din mediul contaminat ci cadmiu, prot'linuria indus a este reversibila. Cadmiu afecteaza ~i metabolismul calciului, pmducand hipercalciurie ~i formarea de calculi renali. Expunerea la concentratiJ mari de cadmiu, probabil Impreuna cu alti factori, cum ar fi deficitele d(: nutritie, pot duce la aparitia osteoporozei ~i/sau a osteomalaciei. S-a evidentiat ca expunerea pe termen lung la (admiu poate contribui la dezvoltarea cancerului pulmonar. Studii efectuate pe grupuri de muncitori e(pu~i ~i grupuri din populatia generala au aratat ca exista 0 relatie Intre nivelul ~i durata expunerii, pe de 0 parte, ~i efectele renale, pe de alta parte. A fo;t raportat un nivel de 20-50 micrograme cadmiu/m3 la 0 cre~tere a prevalentl:i proteinuriei la muncitorii expu~i timp de 10-20 de ani. In zonele poluate din mediul inconjurator, unde concentratia de cadmiu este de 140-260 micrograne/zi, efectele de dezvoltare a proteinuriei au fast evidentiate in cazuri individuale de expunere pe tennen lung. Rinichiul este cansiderat organul tinta al actiunii cadmiului. Boala obstructiva pulmonara este asociata cu expunerile de intensitate mare ~i de lunga durata de inhalare. L~ populatia generala, principala sursa de cal [miu 0 constituie alimentele. In zonele nepoluate, cantitatea zilnica de cad.llliu este de 10-40 micrograme/zi. In zonele nepoluate, cantitatea inhalata prin fumat poate egala cantitatea din alimente.
Fag. 28

Cantitatea de cadmiu care produce proteinurit la persoanele expuse timp indelungat este de 140-260 microgram/zi. La populatia expusa profesiona1a, inhalarea df. aer po1uat reprezinta principala sursa de cadmiu, la care se adauga alimenlele ~i tutunul. Nivelul cadmiului variaza in functie de igiena telmologiilor industriale ~i de locul de munca. Proteinuria poate apare la muncitorii expu~i tinp de 10-20 de ani la concentratii de 20-50 micrograme/m3.
4.2.1. Surse de expunere a omului ~i mediului.

Cadmiul este un element relativ rar ~i nu se g:ise~te in stare pura in natura. Cadmiul este de obicei asociat in minereuri sulurice cu zincul, plumbul ~i cuprul. Productia comerciala a inceput sa devina J mportanta la inceputul acestui secol. Cadmiul este deseori considerat ca un me:al a1 secolului XX. Cadmiul a fost inclus in lista de substante chimice considerate a fi potential periculoase la mvel global. Numeroase activitati umane elibereaza importante cantitati de cadmiu in mediul inconjurator. Una din surse este reprezentatade industria extractiva ~i prelucratoare de cadmiu ~i alte metale neferoasf. 0 alta categorie 0 reprezinta sursele neglijate, unde cadmiul este un con::tituent a1 materialelor prelucrate. 0 a treia categorie este constituita de surse tn care din prelucrarea materiilor prime rezuM produ~i care elibereaza cadmiu. Surse care elibereaza cadmiu in atmosfera: ". surse naturale' , ". industria metalelor neferoase; ". productia de substante care contin cadmiu; II. industria siderurgica; ". arderea combustibililor fosili; II. arderea de~euri1or. Industria neferoasa este responsabila de aproxi nativ 75% din totalul cantitatii de cadmiu eliberata in mediulinconjurator. 4.2.1.1. Depozitarea cadmiului. Cadmiu1 ajunge in atmosfera prin particule de 1lraf ~i precipitatii. Ratele de depozitare au fost masurate in diferite localitati ~i au fost ordonate in mod crescator astfel: sate < ora~e < zone industriale. Multe surse industriale de cadmiu au tumuri inLlte care sia ~i dilutia particulelor emise. Se considera ca mli putin cantitatile emise se depoziteaza local, restul este rasp indit la Rata depunerii de cadmiu este crescuta in apropiere:l sursei due la disperde 10% din distante mario ~i in general
Pag. 29

descre~te rapid odata cu distanta. Acest mod de cont uninare se reflecta la suprafata solului ~i in plante. Recoltele agricole crescu"e in apropierea surselor atmosfence de cadmiu pot contine nivele important< de cadmiu. Totu~i nu este intotdeauna posibil sa distingem daca cadmiu prol'ine direct din depozitele de suprafata sau provine din absorbtia de catre rad;icinile plantelor, nivele1e cadmiului in sol din aceste zone fiind in general rna mare decat normal.
4.2.2. Nivelurile ambienlale i expunerea umana.

Expunerea omului se face prin inhalarea aerului contaminat ~i ingestia de apa ~i alimente. 4.2.2.1. Aerul din mediul inconjurator. Studii efectuate in diferite tari europene au evidentiat valori de 1-5 ng/m in zone Ie rurale, 5-15 ng/m3 in zonele urbane ~i [5-50 ng/m3 in zone1e industriale,
3

Studii efectuate asupra particulelor de cadmiu di,tribuite in aerosoli au aratat ca este asociat cu particule care intra in tractul res Jirator. 4.2.2.2.Aerulla
locul de munca.

In zonele industriale de prelucrare a metalelor neferoase ~i industria produselor care contin cadmiu au fost constatate nivele crescute de cadmiu in atmosfera. Procedeele termice asociate cu aceste procese sunt principalele cauze raspunzatoare de eliberarea pulbenlor de cadmiu ~i, da( a temperatura este suficient de mare, eliberarea de fum continand cadmiu. Concentratia de cadmiu din gazele de ardere var :aza in functie de tipul de industrie ~iprocedeele folosite. Studii efectuate la locurile de munca cu un nivel crescut de cadmiu in gazele de ardere au aratat ca, in general, mai putin de 15% din cantitatea totala de cadmiu din aer este absorbita in respiratie. Particulele de praf continand cadmiu care sunt prea mari pentru a putea f absorbite in plamiini pot intra in tractul gastrointestinal prin transfer mucociliir. 4.2.2.3. FumatuJ. Frunzele de tutun acumuleaza cantitiiti relativ m ITide cadmiu, ceea ce reprezintii 0 sursa importantii pentru fumMon. Se considerii cii 0 tigaretii contine aproximati'f 1-2 micrograme de cadmiu ~i 10% din aceastii cantitate este inhalatii prin funatul tigaretei.
Pag. 30

Studii efectuate pe populatia generala au aratat ca fumatul poate duce la cre~terea concentratiei de cadmiu din rinichi. Muncitorii expu~i profesional la cadmiu ~i care fumeaza acumuleaza cantitati mai mari dedit muncitorii nefumatori. 4.2.2.4. Absorbtia
necontaminate. cadmiului la populatia generala din zonele

Considerand 0 concentratie a cadmiului de 10 ng/m3 ~i un volum de aer inhalat zilnic de un adult de 15 m3, cantitatea totala de cadmiu respirat este de 0,15 micrograme, din care se absoarbe 0,04 micrograme. Prin fumatul unui pachet de tigari zilnic se inhaleaza 2-4 micrograme de cadmiu, din care se absorb 1-2 micrograme. Prin apa ~i alimente se absorb zilnic 0,6-1,3 micrograme de cadmiu. 4.2.2.5. Absorbtia cadmiului la populatia g~nerala din zonele contaminate.

Gazele de ardere din zonele contaminate pot :lvea nivele de 0,5 micrograme/m3, ceea ce Insearnna 0 inhalare zilnica de 7,5 micrograme/m3, cu 0 absorbtie de 2 micrograme/m3; la fumatori se adauga 1-2 micrograme la un pachet de tigari fumat zilnic. Cantitatea de cadmiu absorbita prin alimente ~i apa provenite din zona respectiva poate fi de 8-10 micrograme/zi. 4.2.2.6. Absorbtia de cadmiu la muncitorii ex:pui profesional. La 0 concentratie In aer de 10-15 micrograme/n3 ~i inhalarea a 10 m3 illtr-o zi de munca, doza de cadmiu inhalata este 100-500 micrograme, din care se absorb 25-125 micrograme. Prin alirnente se pot adauga 10-15 micrograme. Muncitorii fumatori pot inhala muncitorii nefumatori.
0

cantitate de .0 ori mai mare decat

4.2.3. Cinelica ~i elabolismul cadmiului. m

4.2.3.1. Absorbtia. Absorbtia prin mucociliar ~i alveolar. inhalarea particulelor depi1de de clearence-ul

Absorbtia ill celulele epiteliale, interstitiu ~i Clleulatia sistematica depinde de procesele fizice ~i biochimice din tractul resp Tatar dupa sedimentareo Expunerea de lunga durata are 0 deosebita importalLta prin efectele croniPag. 31

ce, in special pentru cancerul pulmonar. Efectele cronic ~ sunt legate mai mult de doza acumulata dedit de doza depozitata. Absorbtia cadmiului este variabila. Proporj:ia I articulelor respirabile din aerul industrial este variabila, particulele cu diame rul mai mic de 5 microni putiind fi depozitate in alveole. Majoritatea particulelor depozitate in alveole vor fi absorbite mai devreme sau mai tarziu, in functie de solubilitatea lor. 4.2.3.2. Transportul. Cadmiul este transportat de 0 proteina (metakthionina), izolata din tesuturile umane ~i a fost masurata in plasma umana. Cadmiul din eritrocite poate circula legat de herroglobina. Deoarece cadmiullegat de metalothionina din pasma este rapid filtrat de rinichi, aceasta fractiune cu densitate moleculara mica poate avea 0 importanta deosebita in transportul cadmiului de la nivel h ~patic la nivel renal in timpul expunerii de lunga durata. Metalothionina hepatica poate fi eliberata in cir ;ulatie la fel ca ~i enzimele hepatice transportate la nivel hepatic in unele tulhurari hepatice. 4.2.3.3. Distributia. Cadmiul este depozitat in cea mai mare parte in ficat ~i rinichi, mai ales in corticala renala. La muncitorii ~i populatia din zonele poluate nlvelele de cadmiu din ficat ~i rinichi sunt crescute in functie de tirnpul de exp1mere, nivelul expunerii ~i fimctia renala. Cantitatea de cadmiu din organism cre~te odata I u varsta. Organul tinta in expunerea de lunga durata la concentratii mici de cadmiu este rinichiul. Initial cadmiul induce tulbunlri la nivelul tubilor proximali, situati in corticala renala. Concentratia de c :tdmiu in corticala renala ~i distributia la nivel renal are 0 deosebita importa:lta. Greutatea corticalei renale este de 2-3 ori mai mare dedit greutatea nedularei, astfel incat concentratia cadmiului in corticala este de 1,5 ori mai !tare decat concentratia in intreg rinichiul. Cantitatea totala de cadmiu din orgmismul unei persoane de 50 de ani care 10cuie~te intr-o zona nepoluata variazi intre 5-20 mg, iar la nivelul rinichilor (la nivelul corticalei) intre 11-100 mg. Fumatul cre~te cantitatea de cadmiu acumulata III organism. care a fost

Pag. 32

Dupa 0 expunere de lunga durata la eoneentratii mici, aproximativ 1/2 din eantitatea totala de eadmiu din organism este depoz itata ill riniehi ~i fieat, 1/3 din total aflfuldu-se in riniehi. La nivele mai inalte ale expunerii, eea mai mar: eantitatea de eadmiu se afla depozitata ill fieat. Dupa introdueerea unor disfunetii renale de eatre eadmiu, aeesta este pierdut de tesutul renal. 4.2.3.4. Eliminare ,i excretie. Eliminarea urinara de eadmiu er~te eu varsta, eadmiu ill organism. Fumatorii au
0

iata eu aeumularea de

exeretie urinara mai mare dedit refumatorii.

Cre~terea exeretiei urinare apare eiind se dezvolia proteinuria tubulara. La muneitorii expu~i la eadmiu, eoneentratii ereseute Ie eadmiu in urina ill absenta proteinuriei au fost gasite numai dupa expuneri ;eurte. Cea mai mare parte a eadmiului ajunge 'in urina transportat de metalothionia. Coneentratia urinara a metalothioninei poate fi masurata prin teste radiomune. Timpul de 'injumatatire al eadmiului 'in 'intregu. organism este foarte lung (eiitva ani). Timpul de illjumatatire seade daea exis ta disfunetii renale. 4.2.3.5.lndicatori biologici de expunere la c tdmiu.

Nivelul in urina.
In absenta unor episoade de expunere eresel ta ~i eonsiderfuld ea funetia renala este normala, nivelul eadmiului 'in urina cre~te proportional eu eantitatea de cadmiu aeumulata 'in organism. In aeeste situatii, 'in populatia generala ~i la mun :itorii expu~i moderat, exista 0 corelatie intre nivelul eadmiului 'in urina ~i c2dmiul acumulat in rinichi. Episoade de expunere crescuta la eadmiu pot duc ~ la ere~teri tranzitorii ale excretiei urinare de cadmiu. Daca expunerea este excesiva, situsurile pentn cadmiu 'ineep sa se satureze, ~i eu toate ea expunerea este continua, nivelul eadmiului 'in eortieala renala este in platou. Odata ce acest punet este atins, ea ::lmiulabsorbit nu mai poate fi retinut 'in riniehi ~i este eliminat rapid in urila. In aeeste eonditii, cadmiul urinar depinde de doza absorbita recent. Dae,i expunerea continua, exista posibilitatea sa apara disfunetii renale. Aeeasta e,te asoeiata eu 0 pierdere progresiva de cadmiu acumulat 'in rinichi, ceea c(' suplimenteaza cantitatea de cadmiu urinar.
Pag. 33

In conc1uzie, la aprecierea nivelului de cadmiu din urina se iau in considerare cativa factori: durata ~i intensitatea expune "ii, prezenta ~i durata disfunctiilor renale. Nivelul in sange. Nivelul cadmiului in plasma este legat de expuilerile recente, dar este deseori atat de sciizut incat nu poate fi masurat in mod (Ibi~nuit. Cea mai mare parte a cadmiului din sange se afI1 in eritrocite. Nivelul cadmiului din sange reflecta expunerea din uItimele saptiimiini sau luni. La muncitorii expu~i nivelul cre~te senmificativ in primele cateva luni de la inceperea lucrului. Muncitorii care au fost expu~i timp indelungat, ,lar la care expunerea a incetat, au prezentat nivele ridicate de cadmiu in sal1ge timp de cativa ani dupa aceasta. Concentratiile cadmiului in sange la muncitorii expu~i sunt intre 5-50 micrograme/l, dar la expunerile mai intense nivelele sunt de 100-300 micrograme/l Concluzii. Absorbtia pulmonara a cadmiului este mai mart deeat eea gastrointestinala. Mai muIt de 50 din cantitatea inhalata poate fi al'sorbita, in timp ce din cantitatea ingerata se absoarbe 5%. Cadmiul poate fi transmis de la mama la rat, dar de~i cadmiul se acumuleaza in placenta, 0 cantitate foarte mica se transfera la rat. Cadmiul absorbit prin pliiman sau pe cale gash :lintestinala este depozitat in principal in ficat ~i riniehi, unde se depoziteaza mai mult de 112 din cantitatea totala de cadmiu din organism. Cele mai mati concentratii sau gasit in cortica.a renala, dar daea nivelul expunerii este crescut, cea mai mare concentratie Ie gase~te in fieat. Rata de excretie a cadmiului este seiizuta, iar.impul este foarte lung la rinichi, ficat ~i mu~chi. de injumatatire

Concentratia eadmiului in diferite tesuturi ere~te odata cu varsta. La populatia expusa la care apar tulburiiri ren ale excretia urinara a cadmiului cre~te, iar timpul de injumatatire scade. Disfunetiile renale duc la pierderea eadmiului d.n rinichi, coneentratia la nivel renal fiind mai mica decat la populatia eu ae(ea~i expunere, dar eu functia renaHi intacta.
Pag. 34

Metalothionina este 0 proteimi importanta penTU transportul ~i depozitarea cadmiului. Cadmiul poate induce sinteza proteiJlei in multe organe, inclusiv in ficat ~i rinichi. Legarea cadmiului intraceluar de aceasta proteina protejeaza !esuturile de activitatea toxica a cadmiului. Cadmiu nelegat are un rolin patogenia modificiirilor tisulare. Excretia urinara a cadmiului este legata de cantitatea de cadmiu din organism, expunerea recenta ~itulburarile renale. Excretia gastrointestinala este similara ca importanta cu excretia urinara, dar nu poate fi u~or masurata. Cadmiul in siinge se gase~te ill special in erit] ocite iar concentratiile plasmatice sunt foarte mici. Exista doua compartimentl: la nivel sanguin: unul legat de expunerea recenta, care are timpul de injumatatire de 2-3 luni, ~i altul legat de cantitatea totala de cadmiu din organism, care are timpul de injumatatire de cativa ani.
4.2.4. Efeclele asupra omului.

Expunerea la cadmiu produce efecte variate ampra multor organe ~i sisteme. Din punct de vedere al medicinii preventive, 0 importanta deosebita o prezinta detectarea semnelor precoce de afectare renala ~i pulmonara. Studii recente au aratat ca expunerea cronica cre~te riscul aparitiei cancerului. 4.2.4.1. Efecte acute. La muncitorii expu~i la fumul rezultat din ardena cadmiului sau materialelor continand cadmiu au fost semnalate intoxicatii grave, in unele cazuri mortale. Principalul simptom in cazurile acute este n:prezentat de suferinta pulmonara cauzata de pneumonia chimica ~i "edemul" )ulminar. In vecinatatea unor furnale s-au semnalat cazlxi de intoxicatii grave atunci cand concentratia cadmiului in fumul rezultat a fost foarte mare pe 0 anumita perioada. estimat ca mm/m poate fi letala.
. 3 S-a 0

expunere de 8 ore la

concentratie de 5 mg cad-

4.2.4.2. Efecte cronice. Efectele cronice apar la expuneri lungi la concelltratii mici de cadmiu. Studiile efectuate pe muncitorii expu~i au arata' aparitia a doua efecte cronice: disfunctii renale ~i emfizem pulmonar.
Pag. 35

Rinichiul este de obicei organul tinta, dar, In wumite conditii, acesta poate fi ~i pliim3Iml. 4.2.4.3. Efecte renale.

in industrie.
Disfunctia renala este unul din semnele caracteristice ale contaminarii cu cadmiu. Multi muncitori expu~i la eadmiu au dezv'l1tat proteinurie, glicozurie ~i aminoacidurie. In mediile cu concentratia foarte ereseuta de cadmiu au aparut ~i hiperealeiurie, fosfaturie ~i poliurie. Poliuria este cauzata de seaderea capacitatii de concentrare a urinei. Acestea sunt semne de disfunctie a tubilor distdi, iar In eazuri severe, afectarea renala progreseaza spre scaderea filtrani glorr erulare. Funetia renala, masurata prin clearence-ulla inmlina sau creatinina ~i prin capacitatea de concentrare a urinei, este scazuta. Ir multe cazuri afectarea renala este atat tubulara cat ~i glomerulara. Proteinuria este un semn preeoce al intoxieatiei cu eadmiu, dar gradul proteinuriei variaza in timp. Efectele renale pot progresa astfel ca In une.e eazuri eu expunere ere scuta poate apare cre~terea creatininei In sange, ceea ce contribuie la cre~terea ratei mortalitatii la muneitorii expu~i la ccncentratii crescute de eadmiu.

in mediul inconjurator.
In zone Ie poluate au fost gasite semne :LIe disfunctiei asemanatoare cu eele din industrie. renale

Au fost semnalate proteinuria ~i glucozuria la pilpulatia expusa dintr-o anumita zona. S-a evidentiat 0 corelatie Intre semnele disfunctiei renale ~i varsta indivizilor, cantitatea de cadmiu din organism cf(:scand odata cu varsta. Semnificatia proteinuriei indusa de cadmiu: pri n membrana glomerulara tree mai mult de 70 din proteinele cu greutate moleculara mai mare de 40 000. Filtratul glomerular contine cantitati relativ ereseute de proteine plasmatice, care sunt aproape In totalitate reabsorbite la nive: ul tubului proximal ~i numai 0 cantitate relativ mica se regase~te in urina. ere iterea excretiei tubulare de proteine indusa de cadmiu se datoreaza In special scaderii reabsorbtiei tubulare.

Pag. 36

Beta - 2 - microglobulina este 0 subunitate a imunoglobulinei, cu 0 greutate moleculara de 12 000 ~i 0 concentratie in ser de 2 mg/l. C.nd scade rata filtrarii glomerulare cre~te concentratia serica a beta - 2 - microglobulinei. Dar 0 excretie crescuta de beta - 2 - microglobu ina nu este specifica disfimctiei renale indus a de cadmiu, astfel ca un diagnostic diferential este dificil. 4.2.4.4. Efeete glomerulare. Chiar daca disfimctia renala tubulara care este asociata cu proteinuria cu proteine cu mas a moleculara mica este consideratii (. fi efectul renal principal al cadmiului, uneori beta -2- microglobinuria este csociata cu excretia 00nara a unor proteine cu greutate moleculara mare (69 0')0). Aceasta albuminurie poate apare ca rezultat al expunerii la cadmiu, tar:l 0 cre~tere a excretiei proteinelor cu greutate moleculara mica. Aceasta semrjfica faptul ca in unele cazuri cadmiul poate cre~te permeabilitatea glomerulaJ'a la proteinele cu greutate moleculara mare. Cadmiul poate afecta ~i rata filtrarii glomemlare. S-au semnalat scaderi ale clearence-ului la insulina la muncitorii exp u~i la cadmiu. Studiile efectuate au aratat ca rata filtrarii glomerulare scarle odata cu cre~terea acumularii expunerii la fmnul contin.nd cadmiu. Clearmce-ul urinar al beta 2- microglobulinei cre~te odata cu scaderea ratei fil.trarii glomerulare. La muncitorii expu~i la cadmiu s-au gasit ~i cre~teri ale ~oncentratiei serice de creatinina ~i/sau beta -2- microglobuli-na. Concentrajia serica a creatininei cre~te odata cu doza de cadmiu, suger.nd astfel scaderea fimctiei glomerulare. S-au evidentiat modificari ale fimctiei glomeruare ~i la populatia din zonele poluate. S-au semnalat scaderi ale clearenceului urinar al creatininei in prima faza a contaminarii cu cadmiu dintr-o zona polua:a. Studiile au aratat ca exista 0 corelatie intre scaderea reabsorbtiei tubulare :L fosfatilor ~i scaderea ratei filtrarii glomerulare la persoanele care traiau mtr-o zona poluata. Mecanismul prin care cadmiul induce efecte glomerulare nu este bine precizat. Se pare ca modificarile tubulare induse de <:admiu due la aparitia unui grad de nefrita interstitiala, care are ca rezultat sciderea functiei glomerulare. Este probabil ca un efect toxic pe care 11poate avea cadmiul ~i direct asupra glomerulilor. 4.2.4.5. Efeete asupra aparatului respirator. Muncitorii expu~i la cadmiu pot dezvolta afect uni cronice ale aparatului respirator, in fimctie de nivelul ~inatura expunerii. Aparitia tulburarilor este lenta, de aceea maniJestarile apar la cativa ani dupa expunere. in zona cailor respiratorii superioaJ'e pot apare inflamatii
Pag. 37

cronice la nivelul nasului, faringelui ~i laringelui. Ano;mia este un simptom frecvent la muncitorii supu~i la 0 expunere prelungitii. In zona cihlor respiratorii inferioare apare boa] a obstructiva cronica, de diferite grade. S-au semnalat: dispnee, alterarea functiei pulmonare cu cre~terea volumului rezidual pulmonar ~i scaderea cal lacitatii de munca. In unele cazuri s-au semnalat modificari de enfizem. Radologic apar semne de fibroza interstitiala pulmonara. Efectele pulmonare duc la cre~terea mortalitatii tn riindul muncitorilor expu~i la doze mari de cadmiu. 4.2.4.6. Efecte asupra metabolismului calciului ~i asupra oaselor. Cadmiul cre~te excretia renala de calciu, favol'iziind aparitia litiazei renale. Cre~terea excretiei urinare de beta -2- microglo:JUlina este insotita de scaderea reabsorbtiei tubulare a calciului ~i fosfatill )r, aviind ca rezultat hipercalciuria ~i fosfaturia. Multi dintre muncitorii expu~i la cadmiu acuza dureri osoase, iar radiologic apar pseudofracturi caracteristice osteoporozei ~iJsau osteomalaciei.

Concluzii.
Inhalarea crescuta a vaporilor de cadmiu prodm e pneumonii acute cu edem pulmonar, care poate fi letal. Indigestia saruri1cr de cadmiu produce gastroenterite acute. Expunerea cronica la cadmiu produce efecte cronice, in specialla nivelul plamiinilor ~i rinichilor. Efectele renale cronice apar ~i la populatia generala din zonele poluate. La expunerea profesionala apar tulburari respirat orii, caracterizate prin obstructia cronic a a cailor respiratorii. Grice modificare minora in functia ventilatorie poate progresa daca expunerea continua tilllP indelungat, ducand la insuficienta respiratorie. S-a evidentiat 0 cre~tere a ratei mortalitatii prin boala obstructiva pulmonara la muncitorii expu~i la explllleri intense. Acumularea cadmiului in corticala renala prodlce disfunctii tubulare renale cu alterarea reabsorbtiei tubulare pentru proteine', glucoza, aminoacizi. Un semn caracteristic al afectarii renale este cre~terea eKcretiei urinare a proteinelor cu greutate moleculara mica. In unele cazuri scade ~i rata filtrarii glomerulare. De cele mai multe ori, atat la muncitori ca t ~i la populatia generala din zonele poluate, proteinuria indusa de cadmiu est~ ireversibila.
A

Cadmiul afecteaza ~i metabolismul calciului, prc duciind hipercalciurie ;;i favoriziind formarea calculilor renali. Expunerea la doze mari de cadmiu,
Pag. 38

probabil asociata cu alp factori (deficiente nutritionale), poate duce la aparitia osteoporozei ~i/sau osteomalaciei. S-a evidentiat faptul ca exista 0 corelatie intre expunerea profesionala de lunga durata ~i aparipa calciului pulmonar. Nu existii in prezent dovezi asupra inducerii de catre cadmiu a hipertensiunii arteriale. Studii efectuate pe grupuri de muncitori" expu~i profesional ~i grupuri din populapa generala au aratat ca exista 0 cofc3'latieint'e nivelul ~i durata expunerii ~i prevalenta efectelor renale. 0 cre~tere a prevalentei tulburiirilor renale a fost constatata la muncitorii expu~i timp de 10- W de ani la valori de 20-50 micrograme cadmiu/m3. In zonele poluate unde doza zilnica absorbitii este de 140-260 mi; crogramelzi, dupa expunere indelungata s-a semnalat aparipa proteinuriei cu proteine cu greutate moleculara mica.

:I!

l "I'' '
I I,

4.3. Manganul.
Pentru dozarea manganului in mediul ambiant Ii in e~antioanele biologice sunt folosite numeroase metode. Cea mai des folosita este spectroscopia cu absorbpe atomic a, care pare suficient de sensitila pentru majoritatea aplicatiilor analitice. Precizia ~i validitatea rezultatelor depind in mare masura de modul in care e~antioanele, biologice sau din mediu, sunt prevalate ~i conservate inainte de analiza. De exemplu, in cazul unui e~antion de aer este important ca e~antionul sa contina particule "respirabile". In cazul e~antioanelor biologice cu un continut scazut de mangan, contarninarea e~antionului constituie de multe ori 0 reala dificultate. Manganul este unul din cele mai nlspandite e1<:mentedin scoarj:a terestra; se gase~te dite putin peste tot: in sol, in sedimen1e, in minereuri, in apa ~i in produsele biologice. Principalele surse artificiale de poluare Cll mar gan sunt reprezentate de ramurile industriei aliajelor, otelului ~i produselor 6derurgice. Alte surse sunt: exploatiirile miniere, industria ingra~amintelor ~i fmgicidelor, fabric area acizilor de mangan de sinteza. In sol concentrapa manganului variaza intre 5',)0-900 mg/kg, in apa marilor intre 0,1-5 micrograme/litru, in apele superfi(:iale 1-500 micrograme/litru, aceste valori variind in funcpe de continutul natural de mangan in zonele respective. In apa potabila concentratia de mangan este de :i-25 micrograme/litru. Manganul se afla in toate produsele alimentare in concentratie de maxim,S
Pag. 39