Sunteți pe pagina 1din 5

RISCUL DE CREDITARE Riscul de creditare, denumit si risc de insolvabilitate a debitorilor este definit riscul ca dobnd, creditul sau ambele

sa nu poata fi rambursate la scadenta sau sa fie rambursate partial i este specific bncilor a caror funcie importanta in economie este creditarea. Exist o multitudine de factori care contribuie separat sau corelat la manifestarea riscului de credit, care pot fi clasificati n:

Factori specifici pieei sectorul de activitate sau produsul se afl in declin, cresterea preurilor la materiile prime si utilitti, intensificarea concurentei,cresterea ratelor dobanzii,etc. Factori legai de politica bancar nerespectarea legilor, regulamentelor si normelor bancare, control intern slab, standarde scazute in definirea producerii de creditare, concentrarea mprumuturilor pe anumite sectoare, etc. Factori legai de politica guvernamental fiscalitatea sub toate aspectele sale, legi stricte de protecie a mediului nconjurtor, reglementari privind protecia consumatorului, suprimarea unor facilitai, etc. Factori interni ai firmei mprumutate management defectos, intentia de a frauda banca,greve ale personalului, pierderi tehnologice, productie fara desfacere,etc.

Riscul de credit are trei componente: Riscul de neplat se refer la apariia unui complex de evenimente de neplat cum ar fi: neplata unei obligaii scadente. Riscul de expunere se refer la incertitudinea legat de nivelul sumei care va deveni pierdere. Riscul de recuperare se refer la incertitudinile asupra momentului si valorii recuperate prin execuia garaniei. Indicatorii riscului de creditare Aproape toate bancile, intr-o masura mai mica sau mai mare, isi asuma riscul de creditare, ceea ce presupune necesitatea analizei atente a modului in care evolueaza in timp calitatea portofoliului de credite, cu impact deosebit asupra profitabilitatii, adecvarii capitalului si increderii generale in banca respectiva. Prin urmare, doi indicatori de referinta pentru estimarea riscului de creditare se determina pe baza ponderii activelor de calitate slaba, care intarzaie sau care nu permite realizarea veniturilor anticipate, respectiv: Volumul creditelor restante / total credite x 100; Volumul creditelor neperformante / total credite x 100.

Alti indicatori ai riscului de creditare utilizeaza in formula de calcul rezervele si provizioanele pe care bancile si le constituie pentru acoperirea eventualelor pierderi, cum ar fi: Rezerve pentru perderi din credite / total credite x 100, raport care exprima sintetic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi; Provizioane pentru pierderi din credite / pierderi nete x 100, raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de banca in politica sa de creditare; Profitul brut / provizioane pentru pierderi din credite x 100, respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca.

Pentru majoritatea bancilor creditarea reprezinta principala operatiune bancara. Ea sta la baza functiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr-o gestiune profesionista.

Riscul individual de creditare


Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. Ca principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. Cat de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. La baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului. Analiza creditului - se intinde in timp de la solicitarea acordarii creditului si pana la rambursarea acestuia Procesul decizional in cazul creditarii se realizeaza secvential, in baza urmatoarelor patru etape: 1. 2. 3. 4. analiza manageriala si economico-financiara a debitorului analiza solicitarii de credit adoptarea deciziei de creditare analiza periodica a portofoliului de credit

1. Analiza manageriala si economico-financiara a debitorului incepe in momentul in care firma solicitanta de credit se adreseaza bancii cu o cerere de credit. De fapt, ea trebuie sa depuna la banca o documentatie, care sa cuprinda in principal urmatoarele:

cererea de credit, semnata de persoane autorizate situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea bilantul contabil balanta de verificare contul de profit si pierdere lista bunurilor materiale si a valorilor ce se pot constituii in garantii pentru creditul solicitat - imputernicire din partea actionarilor pentru managerii societatii de a solicita si utiliza creditul. De mentionat ca acestea reprezinta principalele documente in cazul primei etape a procesului decizional. Dupa caz, dosarul poate fi completat cu piese necesare la cea de-a doua etapa, de analiza a solicitarii de credit. 2. Analiza solicitarii de credit dupa ce solicitantul a trecut de analiza manageriala si economico-financiara a firmei, el este acceptat de banca printre clientii sai. In acest moment firma se incadreaza in criteriile stabilite de banca pentru debitorii sai. Urmeaza analiza solicitarii de credit, care va stabilii daca cerintele de finantare ale firmei, in corelatie cu destinatia ce se va da creditului corespund cu exigentele bancii. Analiza solicitarii de credit se realizeaza parcurgand urmatoarele etape:
a. identificarea scopului si nivelului creditului acordat b. identificarea surselor de rambursare a creditului .

c. identificarea garantiilor creditului 3. Adoptarea deciziei de creditare dupa ce s-au analizat debitorul si creditul, banca trebuie sa ia o decizie in privinta acordarii creditului. In aceasta etapa intervin factori care tin de posibilitatile de creditare ale bancii si de politica pe care o urmareste in acest sens. Se parcurg urmatorii pasi:
a. corelarea cu resursele bancii

b. adoptarea si comunicarea deciziei de creditare c. analiza realizarii deciziei de creditare 4. Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite se realizeaza de catre serviciul datoriei. Multe dintre aspectele urmarite tin mai mult de gestiunea globala a riscului de creditare si vor fi prezentate in cadrul acestei teme. In ceea ce priveste gestiunea riscului individual de creditare, banca trebuie sa urmareasca daca creditul acordat isi mentine calitatile determinate in momentul acordarii sale sau daca acestea se degradeaza si apare un supliment de risc.

Riscul global de creditare


Gestiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens se actioneaza in doua directii: diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. Se urmareste astfel o diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si in teritoriu. limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. In acest caz intalnim un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor norme prudentiale de catre autoritatile monetare si de credit si un autocontrol realizat de banca prin politica sa de creditare.

Evidentierea riscului global de credit se poate realiza cu ajutorul unor indicatori. Acestia pot da informatii cu privire la calitatea portofoliului de credite si la evolutia acestuia.
1. indicatori de structura:

credite totale / total active pierderi din creditare / total credite Cu cat rezultatul acestori indicatori este mai mare cu atat riscul de credit asumat de banca este mai mare.
2. indicatori de dinamica:

evolutia fondului de rezerva pentru acoperirea pierderilor evolutia creditelor O crestere a acestor indicatori este asociata cu o crestere a riscului de credit asumat de catre banca.
3. indicatori relativi acesti indicatori leaga riscul asumat de catre banca in procesul

creditarii de fondurile sale proprii, ca sursa de acoperire a eventualelor pierderi. Pentru o buna gestiune a riscului ezultatul trebuie sa fie supraunitar si cat mai mare. profit net / pierderi fond de rezerva / pierderi

Analiza riscurilor de creditare


Credite.acordate.clientilor *100 Total .active

1. Rc=

32.887.940 *100=64,59% 50.919.603 32.292.265 Rc2009= *100=69,31% 46.594.054 31.893.224 Rc2010= *100=66,05% 48.288.308 Rc2008= Credite.res tan te *100 Total .active 2.726.501 Rc2008= *100=8,29% 32.887.940 4.056.429 Rc2009= *100=12,56% 32.292.265 4.333.284 Rc2010= *100=13,57% 31.893.224 2. Rc= Credite pe termen lung *100 Total credite 9.245.725 Rc2008= *100=28,11% 32.887.940 9.282.981 Rc2009= *100=28,75% 32.292.265 8.633.850 Rc2010= *100=27,07% 31.893.224 Evoluia indicatorului prezint un risc al creditului n uoara cretere,rezultat din politica bncii de cretere a profiturilor. Se observa cresterea riscului de credit in 2009, ajungand la 69,31%, in principal datorita scaderii activelor bancii. In ceea ce priveste creditele restante, se observa o crestere a riscului de la un an la altul, in 2010 ajungand la valoarea de 13,57%. Creditele pe termen lung depasesc 25% din totalul creditelor acordate de banca, indicele riscul generat de acestea avand in 2008 valoarea de 28,11%, in 2009 inregistreaza o mica crestere pana la 28,75% ceea ce nu este benefic pentru banca iar in 2010 ajunge la 27,07%. 3. Rc=