Sunteți pe pagina 1din 18

Ancistrus

Categorie: Apa dulce - Pesti

Ancistrusii sunt unii dintre cei mai populari pesti de acvariu, sunt indragiti datorita naturii lor pasnice, datorita faptului ca sunt consumatori de alge. Ancistrus este un gen al familiei Loriicaridae care cuprinde peste 60 de specii diferite de pesti. Toate aceste specii sunt originare din bazinul Amazonului, in Brazilia, in special in zona Rio Negro, iar prima oara acestia au fost introdusi in Europa in anul 1911.In mod evident, dupa achizitionarea unor astfel de pesti, ne vom gandi ca si in alte cazuri la reproducerea acestora. Exista mai multe modalitati de inmultire a Ancistrusilor, fiecare acvarist abordand metoca mai potrivita pentru el. Una dintre metodele de reproducere a Ancistrusilor va fi detaliata in articolul de fata.In vederea reproducerii Ancistrusilor este in mod evident necesara o pereche viabila, cum majoritatea Ancistrusilor se comercializeaza la dimensiuni mici, este aproape imposibil ca sexul acestora sa fie determinat. Se recomanda achizitionarea unui grup de Ancistrusi restrans, 4-6 indivizi, si cresterea lor impreuna pentru a se acomoda unii cu altii. Cresterea Ancistrusilor nu este dificila, mai ales ca acestia sunt pasnici, vegetarieni si pot fi crescuti impreuna cu multe alte specii pasnice de pesti fara a exista incidente intre acestia. Pe masura ce cresc, sexul acestora va deveni mai evident si cu cat grupul este mai mare cu atat sansele ca in grup sa se regaseasca si masculi si femele sunt mai mari. Masculii prezinta mustati ramificata in varful rostrului, mustati absente in cazul femelelor.Din cauza faptului ca icrele Ancistrusilor si nu numai sunt vulnerabile in fata atacurilor altor pesti, se recomanda ca reproducerea sa aiba loc intr-un acvariu dedicat. Acvariul de reproducere nu trebuie sa fie mare, majoritatea acvaristilor preferand acvarii de 50-70 de litri. In acest acvariu trebuie sa se regaseasca obiecte de decor care vor oferi pestilor securitate si un refugiu in cazul in care se vor simti amenintati. Ca si piese de dcor se pot folosi atat bucati de lemn, radacini sau crenci cat si nucu de cocos gaurite sau chiar bucati scurte de tevi din PVC. In interiorul acestora femela va depune icrele iar masculul le va fecunda. Dup ace femela depune icrele, rolul ei ia sfarsit iar masculul se va ingriji mai departe de bunastarea icrelor, femela in acest moment poate fi scoasa din bazinul de reproducere si reintrodusa in acvariul comunitar. In continuare masculul va curata icrele, le va pazi si le va ventila, asigurandu-se ca primesc suficienta apa oxigenata.Acvariul de reproducere trebuie sa aiba o apa curata, la o temperatura de 23-27C. PH-ul apei trebuie sa fie neutru sau slab acid, undeva intre limitele de 6,5-7, duritatea apei trebuie sa se regaseasca intre 4-10 dGH. Pentru a se mentine calitatea apei sunt necesare schimbari partiale de apa frecvente. Dupa circa cinci zile, icrele vor ecloza si pot fi observate acum micile larve de Ancistrus, in

continuare masculul se va ingriji de bunastarea lor, pazindu-i si chiar va readuce la locul de depunere acele lareve ce se aventureaza prea departe. Masculul se va ingriji de larva pana cand acestea vor putea inota liber in apa, din acest moment masculul poate fi scos si el din acvariu si reintrodus in acvariul comunitar. Micile larve sunt sensibile la calitatea apei si vor fi necesare schimbari pariale de apa. Schimbarile de apa se vor realiza folosind un furtun si o plasa pentru a ne asigura ca nici o larva nu va fi absorbita de furtun. Filtrarea in acvariu de reproducere, si mai tarziu in acvariul de crestere a puilor poate fi asigurata de un simplu burete conectat la o linie de aer. In primele zile hranirea larvelor nu va fi necesara deoarece acestea se vor hrani din sacul vitelin, dar dup ace acesta se va absorbi complet, puii pot fi hraniti cu Frunze de salata oparita si apoi, dup ace mai cresc putin cu nalupi de Artemia. Pe masura ce cresc puii, si marimea larvelor de Artemia trebuie sa creasca pentru a face fata necesarului lor caloric. Dupa ce se va renunta la hranirea cu nalupi de Artemia, puii pot fi hraniti cu hrana din comert, pe baza de extract de alge sau plante.Initial de culoare pala, pe masura ce cresc, puii se vor inchide la culoare, ajungand, dupa circa doua saptamani la un maron inchis semanand astfel cu adultii.In libertate, Ancistrusii se reproduc la inceperea sezonului polios. Venirea sezonului polios aduce o serie de schimbari in mediul acvatic al Amazonului astfel, cantitatea de apa creste, lumina patrunde mai greu, pH-ul scade, etc. Exista cateva trucuri ce pot fi aplicate si in acvariu in vederea imitarii efectului sezonului polios astfel se:-poate ridica nivelul oxigenului dizolvat in apa;- se poate scadea usor nivelul pH-ului- temperature apei poate scadea, cu 4-5C insa in natura, scaderea temperaturii apei poate avea loc chiar si cu 10C;- creste inaltimea coloanei de apa;- se poate diminua usor intensitatea luminii- se pot introduce in acvariu mai multe bucati de lemn, nuci de cocos si alte obiecte ce reprezinta potentiale locuri de depunere a pontei;- se poate instala la acvariu un sistem de picurare, sunetul produs de caderea picaturilor de apa poate declansa depunerea icrelor.Aceste sfaturi sunt utile si este indicat sa se tina seama de ele pentru ca Ancistrusii sa fie convinsi sa depuna icre, desi singulare nu reprezinta un avantaj, cumulate aceste sfaturi reproduc destul de bine sezonul ploios din libertate si pot stimula perechea de Ancistrusi sa depuna.

Corydoras panda Categorie: Apa dulce - Pesti

Corydoras panda, este o specie de Corydoras raspandita in Peru, mai ales in bazinul raului Ucayali. Numele de Panda provine de la dungile negre ce se gasesc pe cap si trec peste ochi insa acestia mai prezinta dungi negre si pe inotatoarea dorsala si pedunculul caudal. Aceste dungi negre sunt pe fondul roz spre portocaliu al corpului, este o specie destul de mica, ajungand la maturitate la doar 4,5 centimetri. Ca toate speciile de Corydoras, Panda este o specie foarte sociabila si trebuiesc tinuti in grupuri de cel putin sase exemplare. Asocierea mai multor exemplare nu numai ca ofera pestilor o mai mare incredere, siguranta si comfort dar cresc si sansele de a avea atat masculi cat si femele. Raportul ideal de sexe pentru Corydoras este de 2:3 M:F, deci daca doriti inmultirea acestora se recomanda sa aveti acest raport sau sa aveti un grup mai numeros de pesti. Un grup cu mai multi masculi are mai mare sanse de a depune icre decat unul cu mai putini sau chiar cu un singur mascul. Acvariul de reproducere pentru Corydoras panda nu trebuie sa fie mai mare de 50 de litri insa acesta trebuie sa fie plantat intens si in acest sens se poate folosi Java moss sau Echinodorus amazonicus. Acesti pesti sunt pesti timizi si necesita spatii in care sa se retraga in cazul in care se simt amenintati, deci in acvariu trebuie sa se regaseasca mai multe ascunzatori pentru acestia. Se pot folosi pe post de ascunzatori nuci de cocos gaurite, ghivece rasturnate, scorburi, adaposturi formate prin suprapunerea unor pietre si multe altele. Pentru a creste sansele ca puii sa supravietuiasca, este bine ca pe substrat sa se plaseze mai multe bile de sticla, acestea vor oferi puilor spatii mici in care sa se retraga in cazul in care sunt agresati de catre parinti. In acest acvariu, apa trebuie sa fie curata, substratul curat iar parametrii apei trebuie sa se incadreze in urmatoarele limite: pH 6-8, dH 10-12 iar temperatura intre 24-25C. Aceste conditii sunt considerate conditiile de reproducere, desi ei suporta o variatie mai mare a parametrilor principali ai apei. Inainte de depunerea icrelor, pestii trebuiesc hraniti cu hrana din abundenta, cu hrana nutritiva precum Artemia, viermi, larve de Chironomus dar si cu granule sau fulgi de calitate. Schimbarile partiale de apa sunt de asemenea importante in aceasta perioada, ideal acestea

trebuiesc realizate la patru zile, in proportie de 25% din volumul util de apa din acvariu. Aceste schimbari de apa sunt foarte importante atat pentru a simula sezonul ploios cat si pentru a preveni deteriorarea calitatii apei datorita hranei in exces. Daca sunt respectate cu strictete conditiile de mai sus, grupul de Corydoras panda ar trebui sa depuna, depunerea va incepe atunci cand masculii vor urmari femelele fertile si le vor da tarcoale. Icrele vor fi mici, in jur de 1,5 mm si pot fi lipite pe plante, sticla acvariului sau pe suport de depunere. Spre deosebire de alte specii de Corydoras, acestia nu vor depune foarte multe icre, uneori chiar sub 10. Numarul mic de icre este datorat faptului ca acestia depun in grupuri mari in libertate, astfel canitatea de icre devine apreciabila. In functie de preferintele fiecaruia, icrele pot fi separate de adulti sau tinute impreuna. Separarea puilor implica necesitatea folosirii albastrului de Metilen in apa pentru a preveni dezvoltarea fungilor. Dupa circa 4-5 zile icrele vor ecloza la o temperatura de 25C. La acest moment puii au in jur de 6 mm si vor incerca sa se adaposteasca in diferite ascunzatori pana ce vor mai creste. Dupa cateva saptamani vor fi suficient de increzatori incat sa se aventureze si sa inoate liber prin acvariu. In aceasta perioada ei pot fi hraniti cu microviermi apoi cu nalupi de Artemia salina, pe masura ce cresc se pot hrani cu Artemia din ce in ce mai mare si apoi pot fi gradual obisnuiti cu hrana uscata. Hranirea nu este necesara in primele doua zile deoarece acestia isi vor lua necesarul caloric din sacul vitelin. Dupa doua saptamani, adica in momentul in care acestia se vor plimba linistiti prin acvariu se pot observa mici pete negre, ce aduc aminte de coloritul lor la maturitate. Dupa aproximativ doua luni, acestia vor avea in jur de doi centimetri si vor prezenta coloritul adultilor. Datorita faptului ca exista numeroase specii de Corydoras, acest tip de inmultire poate fi aplicat mai multor specii iar cu mici modificari, tuturor speciilor. Unele sunt mai usor de inmultit, depunand imediat ce apa a fost schimbata iar altele vor fi mai dificil de stimulat sa depuna icrele.

DANIO RERIO(PETELE ZEBR)

Taxonomie: Nume validat: Danio rerio; Descriere initiala: Hamilton, 1822 Sinonime: Brachidanio Rerio, Cyprinus rerio, Perilampus Striatus Familie : Cyprinides; Gen: Danio. Din acelasi gen mai face parte un peste foarte raspandit in acvarii: jandarmul (Danio malabaricus= Danio aequipinnatus). Zona de origine: Estul subcontinentului Indian. In prezent specia este semnalata (fara a fi nativa) si in unele rauri din USA, Japonia, Columbia etc. Se pare ca a ajuns in apele acestor state pornind din acvarii. Biotop: Nativ, zebrele ocupa un areal care cuprinde nu numai o zona intinsa geografic ci si o varietate mare de ape: de la ape sarace in oxigen, stagnante, cum sunt orezariile, pana la ape repezi, curenti, fiind comuna in paraiele din zonele cu dealuri joase. Aceasta adaptabilitate o face lipsita de pretentii deosebite si in acvaristica. In mediul natural hrana preponderent este alcatuita din zooplancton, viermi, mici crustacee, larve. Parametrii apei: Plaja de temperaturi optime se intinde intre 22-26 C dar suporta o plaja mult mai larga (5-30 C). Pentru reproducere se recomanda o temperatura in jur de 24 C. Aciditatea preferata este in jurul celei neutre, pe o plaja larga, pH: 6,5 7,5 dar suporta o plaja si mai larga a Ph-lui: 68. Nici asupra duritatii ape nu sunt probleme, avand o plaja larga: Gh= 5-18 ceea ce corespunde unei duritati de la mica la mare pe scara uzuala (neomologata) cu cinci valori (foarte mica, mica, medie, mare, foarte mare). Descriere; Varietati Danio rerio, asa cum se gaseste in natura, are caracteristicile obisnuite ale mrenelor: corpul aerodinamic, suplu (cu abdomenul usor mai bombat la femela), usor turtit pe laterala, cu un raport lungime:latime de cca 5:1 cu inotatoarele relativ scurte, cu gura orientata in sus (tradand o hranire la suprafata apei), cu mustati scurte (abia vizibile). Coloristic, are 5 dungi longitudinale, albastre, pe un fond argintiu, cu o tenta mai galbena la mascul. Nu are linie mediana. In acvaristica mai sunt intalnite cateva varietati ale acestei specii si combinatii ale acestora. Prin selectie dirijata s-a obtinut o varietate voalata . Din pacate voalurile, ca si la varietatile voalate ale altor specii, impiedica miscarea si face pestele sa oboseasca mai repede. Ca o consecinta, deseori, exemplarele voalate sunt mai putin vioaie decat exemplarele nevoalate si

mai sensibile la agresivitatea mediului. Se pare, dar nu este dovedit, ca varietatea frankei , care in loc de dungile longitudinale are mici pete de culoare albastra (puncte) de unde si numele de leopard, s-a obtinut in urma unor mutatii spontan. Initial s-a crezut ca este vorba de o specie noua si a primit chiar numele Danio frankei dar dupa ce s-a constatat ca ea nu se gaseste in natura, ca se poate incrucisa cu Danio rerio rezultand urmasi nesterili si ca din punct de vedere genetic ea nu se deosebeste de Danio rerio intr-atat incat sa se poata vorbi de o alta specie, s-a decis ca este o varietate a speciei Danio rerio. Din incrucisarea cu varietatea de baza poate rezulta o varietate hibrida, avand atat dungi cat si puncte. Albinismul, cu varietatea albino , rezultat al unui defect genetic, este mai rar intalnit decat la speciile de somni (catfish, welse). Varietatile GloFish rosie, galbena, verde etc. sunt obtinute (incepand cu anul 1999) prin inginerie genetica si fac obiectul unor patente inregistrate de National University of Singapore. De altfel, lipsa de pretentii deosebite in ceea ce priveste calitatea mediului, rezistenta mare la medii adverse (comparativ cu alte specii), numarul mare de descendenti si viteza mare de crestere a lor, printre alte particularitati, au facut din Danio rerio o vedeta a cercetarilor in domeniul geneticii, facand o reala concurenta drosophilei si cobailor. Cresterea acestor varietati in acvarii este controversata, ca de altfel tot ce tine de domeniul organismelor modificate genetic (OMG), de asta data cu un plus de indreptatire generat de lipsa ratiunii economice (prezenta in alte situatii). Dimensiuni: Lungimea la care ajunge Danio rerio este de cca 5 cm SL (lungime standard, fara coada) respectiv 6 cm TL (lungime totala, de la varful botului la varfurile cozii) sau ceva mai mult la varietatile voalate. Hrana: Fiind un omnivor nativ are nevoie de o hrana variata ca origine (vegetala si animala) pentru a-si prelua si asimila toate componentele necesare. Manaca cu placere hrana uscata care se gaseste uzual in comert (fulgi, granule, chipsuri) si care are in compozitie (de obicei) toate componentele necesare (incepand cu faina de peste si continuand cu zooplacton si fitoplancton, vitamine, minerale). Apreciaza si alte tipuri de hrana uscata cum ar fi tubi linofilizati, larve de chironomide, pastile de spirulina etc. care pot fi administrate periodic pentru o mai mare variatie a meniului. Artemia congelata este de asemena apreciata. Desigur, hrana vie este de preferat (artemia, larve de tantari, rame, etc.) dar in ceea ce priveste tubifexul, avand in vedere riscurile de inbolnavire, multiplele precautii necesare pentru a evita acest aspect si, pe de alta parte, lipsa de pretentii a zebrelor, nu sunt de parere ca este bine sa fie administrat ca hrana. Practic nu exista vreun sortiment de mancare care sa nu atraga atentia zebrelor. Voracitatea zebrelor le face uneori greu de tinut cu pesti lenti si pentru ca acestia nu apuca sa ajunga la mancare din cauza zebrelor.

Comportament: Comportamental este un peste vioi, mereu in alegare dintr-o parte in alta a acvariului, mereu pus pe joaca si pe sacairea celorlalti pesti din specie. Este un peste pasnic dar daca intamplator in acvariu sunt pui mici ai propriei specii sau ai altor specii nu se sfieste sa-i manace. Totusi, faptul ca este atat de vioi il fac neindicat ca partener de acvariu cu specii foarte linistite, care ar ajunge sa fie stresate de permanenta vanzoleala. Fiind un peste rapid este folosit uneori ca partener de acvariu cu pesti in general agresivi; in aceasta situatie este folosita cu succes doar varietatea nativa (din motive usor de inteles nu se preteaza la asa ceva varietatile voalate sau cele viu colorate). Vioiciunea pestelui, cumulata cu faptul ca este un peste care se simte bine in grup de minim 6 exemplare (unii cunoscatori recomanda chiar minim 10 exemplare) il fac recomandabil pentru acvarii cu spatii largi de inot, de minim 60 cm lungime dar de preferat 1m. Totodata, ii place sa aiba in acvariu zone bine plantate, in special cu plante cu frunze fine, printre care se furiseaza in mare viteza sau, altadata, zabovesc cateva minute. Desi preponderent se hraneste la suprafata apei nu ezita sa faca o concurenta la hrana nici sanitarilor sau altor specii care manaca la fundul apei. Practic, bancul de zebre nu lasa palier liber pentru specii complementare fiind o prezenta activa in toate cele trei zone clasice ale acvariului: suprafata, masa apei si fundul acvariului. Varsta: Durata vietii poate atinge 5 ani. La maturitatea sexuala se ajunge la 3-4 luni. Reproducerea: Poate pentru nici o alta specie de ovipari inmultirea nu este mai usoara ca la zebre. Nu sunt pretentii deosebite legate de calitatea apei, temperatura ei, lumina etc. Frecvent, si aceasta este de fapt regula, zebrele depun icre in acvariul comun dar rareori supravietuiesc pui si asta doar in acvariile foarte bine plantate, in care unii puii se ratacesc printre plante in zone nefrecvantate de pesti; chiar si cand au 1 cm lungime si puii inca nu sunt in siguranta in acvariul comunitar. Pregatirea acvariului pentru reproducere Pentru a impiedica pestii sa manace icrele sau pui se foloseste un acvariu maternitate, de mici dimensiuni, uzual cu 15-20 l de apa. Pe fundul acvariului se amplaseaza o plasa care poate fi usor confectionata de fiecare. Plasa trebuie sa aiba ochirile de 3-4 mm (o astfel de plasa se pune deasupra polistirenului cand se izoleaza casa si se gaseste la magazinele de constructii; plasa pentru tantari are ochiurile prea mici). Ea se fixeaza pe un cadru de sarma din inox sau chiar sarma de 2-3 mm folosita la instalatia electrica (din aluminiu sau cupru izolat cu platic). Se confectioneaza mai intai rama exact pe dimensiunile interioare ale acvariului, acordand o atentie marita unghiurilor de la colturile acvariului, incat sa nu fie lasat loc de trecere pentru pesti. Zebrele sunt pesti foarte curiosi si daca gasesc o gaura incat sa le incapa capul prin ea sigur o vor explora, cu riscul fie de-a ajunge la icre fie de-a ramane blocate in plasa. Peste

rama se coase cu guta de pescuit plasa dupa care se taie partile din plasa care sunt inutile, evident, avand grija sa nu fie taiata si guta. Intreaga plasa se va sprijini pe patru picioruse facute din sarma indoita incat ea sa fie la 2-3 cm de fundul acvariului. Acvariu nu are nevoie de substrat. Pentru o mai usoara acomodare a pestilor se vor introduce in acvariu cateva plante care fie vor fi prinse de plasa fie vor fi lasate sa plutesca in apa (o idee buna este Ceratophillum demersum); prezenta plantelor nu este obligatorie dar este recomandata. Apa folosita este de preferat sa fie din acvariul in care au stat pestii, in felul asta evitand un stres suplimentar datorat trecerii de la un chimism al apei la altul. Pregatirea pestilor pentru reproducere Cei mai multi descendenti se obtin daca sunt tinuti separat femelele si masculi cam o saptamana. In acest fel se impiedica depunerea spontana in acvariul comunitar incat odata ajunsi impreuna vor fi mai multe icre de depus. Chiar si in lipsa acestei masuri se obtin rezultate bune. Pentru depunere se tine seama ca zebrele depun icrele in grup astfel incat este bine sa fie puse mai multe femele si masculi cam in raportul de o femela la 2-3 masculi. In lipsa unui numar mare de exemplare se poate si cu mai putine dar si numarul descendentilor va fi mai mic. Pestii este de preferat sa fie introdusi de seara in acvariu. Depunerea icrelor Dimineata, la cca. o jumatate de ora dupa ce lumina ajunge in acvariu, are loc dansul nuptial! In timpul acestuia femela depune icrele imprastiate pe substrat sau plantele din acvariu, iar masculii le fecundeaza. Icrele (sau cea mai mare parte a loc) cad printre ochiurile plasei fiind astfel aparate de voracitatea genitorilor. Depunerea poate dura intre si 2-3 ore in functie de numarul de pesti pusi la reprodus. O femela poate depune de la cateva zeci la 200 de icre. Pestii pot ramane 24 ore in acvariu de reprodus, in eventualitatea unei depuneri si in ziua urmatoare. Apoi, pestii sunt mutati in acvariul comun iar plasa este scoasa de asemenea. Evolutia de la icre la pui Pentru apararea icrelor de ciuperci este recomandata punerea a 3-4 picaturi de albastru de metil la un litru de apa, desi exista pareri asupra inutilitatii acestei precautii, argumentand o imunitate naturala a icrelor la atacul ciupercilor. Durata de eclozare difera functie de temperatura dar se incadreaza intre 2-3 zile. La inceput alevinii stau pe fundul acvariului dar curand vor urca pe peretii acestuia iar dupa 3-4 zile incep sa inoate. Cand incep sa inoate, puii au cca 5-6 mm lungime. Abia cand incep sa inoate trebuie hraniti. La inceput ei trebuie hraniti cu infuzori, hrana speciala pentru alevini sau, in cel mai nefericit caz, cu galbenus de ou. (Galbenusul, bine fiert, trebuie sa fie administrat in cantitati mici deoarece resturile neconsumate deterioreaza proprietatile apei!) Un filtru cu burete bolborositor poate functiona permanent dar in nici un caz nu trebuie folosite filtre care creeaza presiuni la absortie sau curenti in apa; puii sunt foarte fragili si aceste si nu rezista acestora. Nici macar pompa de aer

nu trebuie lasata sa introduca mult aer care sa formeze curenti. Prezenta incalzitorului in acvariu este recomandata chiar si in lunile de vara; acvariul fiind mic se pot produce rapid modificari de temperatura care afecteaza in mod negativ puietul. Se pot pune la reprodus impreuna si varietati diferite de zebra! Pestii obtinuti pot avea atat culoarea unuia dintre parinti, cat si amestec de culori. Descendentii nu sunt sterili.

Paracheirodon innesi Pestele neon


by g_sorin Specia: Paracheirodon innesi (Myers, 1936) Sinonime: Hyphessobrycon innesi [Neon tetra] Familie: Characidae Ordinul: Characiformes Clasa: Actinopterygii Origine: America de Sud, cursul superior al Amazonului si afluentii regiunilor peruviene si columbiene Marime: 3.5-4cm Tip Inmultire: Icre Hrana: omnivor Intretinete: medie Reproducere: posibila Tip Bazin: lung, min. 60cm Nivel inot: pelagic Temperatura: 20-25 grade C T. Reproducere: 20-22 grade C, constanta Duritate apa: 1-2 dGH PH: 5-7 Volum minim de apa: 5 litri pentru un peste Dimorfism: Femela este mai corpolenta decit masculul si ceva mai mare Descriere Este unul dintre cei mai frumosi si mai raspinditi pesti de acvariu. Neonul este un peste robust, foarte sociabil, de talie mica si este recomandat sa fie tinut de preferinta cu alte caracidae. Corpul este subtire, fusiform si usor comprimat lateral. Botul este scurt cu gura mica asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita cu marginea usor scobita. Inotatoarea dorsala are baza scurta. In spatele dorsalei se afla inotatoarea adipoasa, insa este putin dezvoltata. Baza inotatoarei codale este lipsita de solzi. Partea dorsala este verde oliv deschis. Pe laturile corpului se distinge o linie orizontala albastru-verzui fosforescenta care se intinde de la partea superioara a irisului pina in zona inotatoarei adipoase. Sub ea, in partea inferioara a corpului exista o dunga rosu ciclamen care se prelungeste pe pedunculul codal pina la radacina inotatoarei codale. Ventral culoarea este albicioasa sau usor galbuie. Inotatoarele sunt translucide, incolore sau usor cu tente fumurii. Inotatoarele dorsala si anala au prima radie alb laptos. Din pacate, speranta de viata a acestui peste este de numai 2 ani. Comportament si intretinere In mod gresit acestui peste i s-a dus faima de pretentios. In realitate nu este deloc mai pretentios decit alti pesti, ba din potriva. Acest peste este bine sa fie tinut in grupuri de minim 6 exemplare dar se simte mult mai bine cind sut mai multi. Este complect nepasator fata de ceilati colocatari ai bazinului. Acvariul trebuie sa fie bine plantat, cu o apa foarte curata si cu fundul de culoare mai inchisa. Zonele umbrite nu trebuie sa lipseasca. Plantele vor fi sadite in asa fel, incit sa permita pestilor care se aduna in cirduri, sa aiba un spatiu suficient de inot. Este de preferat sa se tina in bazin cu pesti de talia sa care sa accepte conditiile de apa si de temperatura. De exemplu Hemigrammus erythrozonus. Apa acvariului nu ar trebui sa depaseasca o duritate de 4 dH cu un pH neutru sau usor acid. Daca avem in vedere reproducerea acestui peste este de preferat sa fie tinut intr-o apa cit mai moale si la o temperatura care sa nu depaseasca 22-23 grade C. Apa va fi filtrata prin turba iar debitul de filtrare va fi minim volumul acvariului pe ora.

Reproducerea Este un peste dificil de reprodus. Daca va tenteaza reproducerea neonilor, va sfatuiesc sa incercati mai intii reproducerea pestilor Hemigrammus erythrozonus (neon roz) care este mult mai usoara. In caz de reusita puteti ataca si reproducerea pestilor neon tetra. Principala problema care apare la reproducere este faptul ca genitorii au fost tinuti in apa cu duritate prea mare. In acest caz femelele au ovarele sclerozate si sunt incapabile de depunere. S-a constatat ca tinnuti intr-o apa de 8 dH femelele nu vor mai fi bune de reprodus in proportie de 100%. Deci una din conditiile necesare este procurarea pestilor in faza de puiet si cresterea lor intr-o apa cu duritatea de 4-5 dH cu un pH de 5.5-6 si o temperatura de 22 grade C. Dupa o perioada de aprox. 10 luni (dupa unii autori 6-7 luni) pestii sunt apti pentru reproducere. De regula, o pereche imatura, va depune putine icre, 20-30, dar obisnuindu-i cu un ciclu regulat, la 30 de zile, se vor obtine intre 100 si 200 de icre. O alta problema este hranirea genitorilor, care trebuie sa se faca cu hrana vie: tubifex spalat si sterilizat, cladocere, copepode, etc., cu cel putin o luna inaite de a se incepe depunerea. - amenajarea unui bazin pentru reproducere: un bazin de cca. 10 litri cu o inaltime a coloanei de apa de 12-15 cm este suficient. Plasa de fund, realizata pe un cadru de sticla lipit, la o inaltime de cca. 2 cm de fundul bazinului este indispensabila pentru a feri icrele de voracitatea depunatorilor. Rama respectiva trebuie sa intre cit mai fest in interiorul bazinului de reprodus pentru a nu exista riscul ca pestii sa intre intre rama si peretii de sticla ai basinului si sa nu mai poata iesi.Deasupra plasei vom pune un ghem nu prea des din fibre sintetice de culoare verde unde practic se va realiza depunerea. Unii autori recomanda folosirea unor tufe de Vesicularia dubyana ca suport pentru depunerea icrelor si pentru stimularea depunerii, dar plantele naturale sunt mult mai greu de sterilizat. Apa bazinului va avea urmatoarele caracteristici: 1.5-2 dH, pH=5.8-6.5, iar temperatura intre 20 si 22 grade C. Apa va trebui sa aiba o usoara tenta maronie ceea ce se realizeaza printr-o filtrare domoala prin turba si sa fie foarte limpede. Pentru a evita intrarea alevinilor in filtru inveli filtrul intr-o plasa fina de perlon. Bazinul de reproducere se va lumina cu un bec cu incandescenta de putere mica, max. 15W. Bazinul precum si toate materialele folosite vor fi riguros curatate si dezinfectate, aceasta reprezentind una din conditiile de baza pentru succesul depunerii. - reproducerea: bazinul de care vorbeam mai sus se pregateste cu 7-8 zile inainte de lansarea genitorilor. Perioada optima de depunere este septembrie martie. Toate fetele bazinului se vor acoperii cu hirtie neagra mai putin fata acvariului pe care o vom acoperii putin mai tirziu. Genitorii se vor lansa in bazin seara si vor fi urmariti in permanenta. In mod normal depunerea trebuie sa se produca in 1-3 zile. Daca nu se produce vom inlocui perechia. In general depunerea are loc seara, iar cind pestii incep sa depuna se intrerupe lumina. Imediat dupa depunere perechea va fi scoasa se va acoperi cu hirtie neagra fata si partea superioara a acvariului, pentru a se obtine un intuneric aproape total. Bazinul va sta astfel acoperit 5 zile dupa care incepem sa-l dezvelim treptat. Icrele si alevinii sunt foarte sensibili la lumina. Totusi, pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la aparitia alevinilor, putem sa luminam cu o mica lanterna si pentru scurt timp bazinul, dar nu este recomandat. Eclozarea icrelor are loc dupa 24 de ore iar alte 4 zile alevinii se hranesc exclusiv din sacul vitelin. Incepind cu a 5-a zi se va incepe hranirea. In primele 4 zile se vor hrani cu infuzori pe care trebuie sa-i cultivam din timp. INFUZORII NU SE VOR DISTRIBUI CU APA DE CULTURA. In urmatoarele zile se vor distribui micro si abia incepind cu a 9-a zi naupli de artemia. Tot acum se poate indeparta total hirtia care a acoperit bazinul. Pe toata aceasta perioada hrana va trebui data in portii foarte mici iar curatirea bazinului va trebui sa fie riguroasa. Dupa 15 zile se poate administra hrana sub forma de pudra sau alt tip de hrana vie potrivita ca marime. Dupa circa 3 saptamini incep sa se coloreze dar perioada grea trece abia dupa 3 luni cind se incepe adaptarea treptata la trecerea intr-un alt bazin. Adaptarea se va face lent, prin schimburi mici

de apa intre bazinul de reproducere si bazinul de crestere, pina la echilibrarea parametrilor apei din cele doua bazine. Hranirea Neonii se hranesc din masa apei si in faza adulta nu sunt pretentiosi. Prefera hrana vie, care nu trebuie sa lipseasca, dar maninca cu aceiasi pofta hrana sub forma de fulgi sau granule. Boala specifica a neonului Plistoforaza Este impropriu spus boala neonilor, pentru ca aceasta parazitoza se intilneste la foarte multi pesti, atit dulcicoli cit si marini. Ca agent parogen, la pestii de acvariu, a fost identificata specia Plistophora hyphessobryconis. Specia Plistophora hyphessobryconis este un microsporid care se localizeaza in fibrele musculare si uneori in tesutul conjunctiv al pestilor. Pestii parazitati prezinta pe suprafata corpului pete alburii sau ulceratii. Mussculatura invadata devine palida si capata un aspect sticlos. In parazitari masive pestii se recunosc dupa inotul dezordonat in pozitie verticala si izolare fata de cird. Moartea survine prin epuizarea pestilor. Din pacate boala este fatala si nu se cunoaste nici o metoda eficienta de tratament. Pentru a stopa epidemia pestii se eutanasiaza iar bazinul se dezinfecteaza cu formalina 10%. Pina in prezent, in genul Paracheirodon, au fost catalogate pe linga Paracheirodon innesi inca doua specii: Paracheirodon axelrodi (Schultz, 1956) [Neon rosu, Cardinal tetra] si Paracheirodon simulans (Gry, 1963) [Green neon tetra].

Gymnocorymbus ternetzi Petele tetra negru

Generaliti. Mai este cunoscut i sub numele de vduva. Este o specie nalt, puternic aplatizat pe flancuri. Aripioara anal este rotunjit i se ntinde pe toat parte de jos a corpului. Partea din spate (ceafa) nu este acoperit de solzi. Femela este mai mare dect masculul, atingnd 5,5 cm. n S.U.A. a fost obinut forma voal, ntlnit i la noi. Corpul este argintiu strlucitor, cu o nuan de negru, care se poate ntinde i pe aripioara dorsal, pe aripioara adipoas i pe anal, zon care la exemplarele tinere este neagr, ajungnd la gri. Parte din fa are trei dungi transversale negre, din care prima trece peste ochi, iar celelate dou sunt dispuse la punctul unde ncep pectoralele i dorsala. Masculii au vrful dorsalei alb. Reproducerea. Se reproduc relativ uor, dar puii sunt mai dificil de crescut. Este nevoie de un acvariu de 12-15 l cu ap mai cam de 5-6 zile, cu plas de protecie pe fund i cteva tufe de plante, gen Ceratopteris. Seara se introduce femela, iar dimineaa masculul. Dar la fel de bine putem introduce 2 femele cu 4 masculi. Femela se deosebete uor de mascul fiinc are zona abdominal umflat. Depun cam 3-400 de icre, dup 24-30 de ore eclozeaz. temperatura optim este de 25-26 C. Dup 3-4 zile n care larvele stau atrnate de geam sau plante, alevinii ncep s nnoate. La nceput se vor hrni cu microviermi. Dup 2 saptamni i vom hrni cu nauplii de Artemia, eclozai de o zi. Puii cresc foarte repede.

Petii Labirint: Gurami i petele paradis

Denumirea de peti labirint au primit-o n amintirea Labirintului Minotaurului, deoarece aceste specii de peti au un aparat respirator auxiliar numit labirint. Acest aparat s-a dezvoltat datorit faptului c aceti peti triesc adesea n ape cu coninut sczut de oxigen.
Anabantidele i-au primit numele de la specia Anabas scadens, peti care au proprietatea de a respira i nafara apei - anabainein- a iei n afar. Iar denumirea de pete labirint au primit-o n amintirea Minotaurului, deoarece aparatul respirator auxiliar este n form de labirint. Pentru a evita lipsa de oxigen, cu ajutorul acestui organ sunt capabili s respire i aerul atmosferic. Aceast proprietate trebuie sa o avem n vedere i atunci cand construim i populm acvariul, ntruct dac nu pot respira i cu acest organ, acesta se va umple cu ap i petele se poate sufoca.

De ce sunt deosebii petii labirint ?


Ei provin din Asia de Sud-Est, Africa i Indonezia i sunt peti de ap dulce. Conformaiei corpului poate fi alungit la bondoc, aplatizat lateral, avnd cu botul scurt, gura mic i buzele groase, pronunate. Petii labirint au solzii de pe spate, care acoper capul i brbia, mediu dezvoltai. Dorsala i anala se mpart n dou pri, una mai lung cu radii tari i cealalta mai scurt cu radii moi. n zona pectorala se afl i aripioarele abdominale, la unele specii fiind foarte alungite, avnd forma de antene pe care sunt dispuse celulele gustative. Petii labirint au cavitatea abdominal foarte mare iar anusul este poziionat n partea anterioara a corpului.

Se simt bine n acvariu


Petii labirint se pot crete i eventual reproduce cu succes i n acvarii. Creterea lor ns este condiionat de civa factori. Unul din factori este asigurarea respiraiei i nafara apei. Alt condiie

este acoperirea acvariului deoarece, pe de-o parte aceti peti sunt foarte activi, iar pe de alt parte dac respir direct aerul rece rcesc foarte uor.

Ce mnnc petii labirint?


Nu sunt pretenioi dei prefer hrana proaspt n locul celei artificiale. Unele subspecii accept doar hran proaspt. Dup observaiile acvaritilor profesioniti, specia Betta nu prea consum hrana artificial uscat. n relaiile cu alte specii din acvariu este destul de panic, ceea ce nu putem afirma i despre relaiile interspecie. n special masculii care se pregtesc de reproducie prezint o agresivitate sporit fa de femele.

Reproducerea petilor labirint


Reproducerea lor este relativ simpl, dac avem n vedere c puii rezultai sunt foarte mici deci este destul de anevoioas hrnirea lor. n general la unele specii reproducerea lor are loc n cuiburi de spum, unde dup mbriarea" femelei , masculul va depune icrele. Depunerea icrelor este un spectacol fantastic petii avnd culori splendide. Masculul "mbrieaz" puternic femela, presnd icrele afar din ea, dup care are loc fecundarea lor. Icrele care cad spre fundul apei sunt strnse de ctre mascul (rar i de femel) cu gura i duse la cuibul de spum de la suprafa. Unele soiuri au icrele uleioase, de aceea acestea se ridic singure la suprafa. Dup fecundare este recomandabil s se scoat femela din acvariu, deoarece datorit agresivitii masculului, aceasta nu este n siguran. Cuibul de spum este construit de regul de mascul prin lipirea bulelor de aer cu saliv. Unele specii folosesc vegetaia din acvariu pentru construcia cuibului, sau alte resturi care plutesc la suprafa, cuiburile lor fiind mari i proeminente. Alte specii au cuiburile mai modeste ca mrime. De altfel, mrimea cuibului poate varia de la individ la individ i n cadrul aceleiai specii. Masculul pzete cuibul, adunnd icrele care cad i punndu-le la loc. Instinctul patern scade i dispare atunci cnd nu mai poate grupa pui ntr-un loc. Deoarece puii sunt n numr mare, au nevoie de o cantitate apreciabil de hran, sarcin deloc uoar pentru mascul. Se recomand ca n acvariu coloana apei s nu depeasc 12-15 cm nlime. n primele sptmni aparatul respirator tip labirint nu este dezvoltat destul, de aceea trebuie s asigurm o ventilaie corespunztoare. La noi speciile mai cunoscute sunt : Trichogaster leeri, T. Trichopterus, Colisa lalia, Colisa sota, Betta splendens, Betta smaragdina,Macropodus opercularis, Macropodus concolor etc.

Cyprinidae
Barbus tetrazona

Barbus Tetrazona este unul dintre cei mai jucausi si activi pesti de acvariu ce are ca si caracteristica esentiala cele 4 dungi verticale negre asemanatoare celor de tigru. Inotatoarea dorsala si cele pectorale sunt oranj in timp ce celelalte inotatoare sunt o nuanta mult mai deschisa de orange.In ultimii ani, datorita inmultirii selective au fost obtinute numeroase variante diferentiate prin culoare, printre care se numara s: verde, negru, rosu si albino. Temperament. Acest peste ajunge la maturitate la o lungime totala de 7 cm, dimensiune ce ii face suficient de mari sa nu fie mancati de alti pesti, dar suficient de mici incat sa puteti sa ii pastrati in grupuri de minim 6 exemplare chiar si in acvariile de mici dimensiuni.Totusi desi acestia sunt foarte jucausi nu este o decizie prea buna sa ii introduceti in orice acvariu si mai ales intr-un numar de 2-3 exemplare deoarece acestia vor incepe sa terorizeze ceilalti pesti din acvariu si chiar sa le ciupeasca inotatoarele. Acest lucru poate fi evitat prin pastrarea lor in grupuri de cel putin 6 exemplare. Astfel ei se vor alerga reciproc si ii vor lasa in pace pe ceilalti pesti. Chiar daca vor fi pastrati in grupuri mari, nu este recomandat sa pastrati Sumatranii impreuna cu pesti blanzi, care se misca lent sau cu pesti care au inotatoare foarte lungi cum sunt Scalarii sau Betta. Durata de viata. Daca sunt pastrati in conditii optime, acesti pestisori pot sa traiasca in unele cazuri chiar si 7 ani. Parametrii apei. Sumatranii tolereaza o plaja larga de valori ale pH-ului sau ale duritatii, dar se simt cel mai bine cand sunt pastrati in acvariile cu apa moale si usor acida. Astfel un pH ideal ar fi undeva la 6.5, in timp ce acestia tolereaza o duritate de maxim 10 dGH. Temperatura tolerata de acesti pesti se incadreaza in intervalul 20-26 C (68 - 79 F). Habitat. Barbus tetrazona are nevoie de acvarii cu spatii largi de inot, dar in acelasi timp au nevoie si de multe plante fie ele si artificiale in acvariu. Hrana. In mod normal acesti pesti tolereaza orice tip de hrana, dar pentru intarirea sistemulu imunitar este recomandat sa variati tipurile de hrana administrate. Astfel puteti sa

ii hraniti cu fulgi de inalta calitate, cu hrana vie sau congelata. Acestia vor infulecta foarte repede nevertebrate mici sau chiar legume fierte. Dimorfism sexual. Tretrazonele sunt relativ usor de diferentiat deoarece femelele sunt mai mari decat masculii de aceeasi varsta, in timp ce acestia din urma sunt mult mai colorati. Reproducerea. Acesti pesti nu sunt tocmai prietenosi cu icrele pe care le vor manca daca vor avea ocazia. De aceea amenajati un acvariu separat special pentru reproducere care va putea fi folosit pentru dezvoltarea icrelor. Pentru a forma o pereche este recomandat sa ii pastrati in grupuri de cate 6 exemplare. Pentru a conditiona depunerea puteti sa ii hraniti cu hrana vie, iar dupa ce perechea a fost formata, acestia trebuie mutati intr-un acvariu separat. Eu am depus si crescut pui pana la maturitate fara probleme, nu e greu deloc. Masculii se deosebesc de femele prin coloritul(rosu-portocaliu) de pe innotatoare mai intens, mai ales in perioada depunerii, femele au si abdomenul mai umflat ca la masculi. Pentru depunere iti trebuie un acvariu steril de vreo 20 litri, ciclat, cu incalzitor la 24-25 grade si burete bolborositor. Pe fundul acvariului pui o plasa sau niste perii de curatat sticlele altfel pestii o sa iti manance toate icrele. Cand observi o femela mai grasuta o prinzi si o pui in acvariul pentru depunere. Adaugi 1 mascul sau 2 si pui niste albastru de metil in apa ca sa eviti mucegairea icrelor. Daca e prima depunere a pestilor poate sa dureze si cateva zile pana depun, dar de obicei la o zi sau 2 dupa ce i-ai pus in acvariu depun. Cand au terminat depunerea scoti pestii dar lasi plasa in acvariu ca sunt icrele lipite de ea. Dupa cateva zile o sa observi niste "fire" pe geamurile acvariului, aia sunt puii. Mai astepti cateva zile pana puii incep sa inoate liber prin acvariu si sacul vitelin a fost absorbit total. Abia acum incepi sa ii hranesti cu hikari first bites sau pisezi foarte foarte fin mancarea pe care o dai la pestii mari. Dupa o saptamana poti sa le dai artemia proaspat eclozata ca sa creasca mai repede. Succes si sper ca nu am uitat nimic.

Acvariu de reproducere. Acvariul de reproducere ar trebuie sa aia o apa moale, usor acida, plante cu frunze mici si nu trebuie sa aiba substrat. Unii crescatori folosesc marmura pentru substrat, aceasta asigurand un loc sigur pentru icrele depuse. Nu uitati insa ca daca nu veti folosi substrat, este extrem de important sa ii observati indeaproape, iar dupa depunere sa indepartati imediat adultii deoarece acestia vor consuma ouale. Depunerea va avea loc in mod normal dimineata. Daca aceasta nu are loc in maxim doua zile, o schimbare partiala de apa cu o apa mai calda cu cateva grade poate favoriza

depunerea. In mod normal femela va depune in jur de 200 de icre transparente-galbui, ce vor fi imediat fertilizate de catre mascul. Dupa ce icrele au fost fertilizate, perechea reproducatoare trebuie indepartata din acest acvariu. Icrele vor ecloza in 36 de ore, iar puii vor putea inota singuri dupa 5 zile. Puietul poate fi hranit cu hrana speciala pentru pui sau cu artemia. Denumire stiintifica: Barbus tetrazona Familie: Cyprinidae Origine: Borneo, Indonezia, Sumatra Dimensiuni maxime: 7 cm Temperament: Peste foarte activ de card, ciupeste inotatorile Durata de viata: 6 ani Spatiu in acvariu: Partea mediana Dimensiuni minime ale acvariului: 70 l Hrana: Omnivor, tolereaza orice hrana Inmultire: Depunere de icre Intretinere: usoara spre medie pH: 6.5 Duritate: pana la 10 dGH Temperatura: 68-79 F (20-26 C)