Perioada Meiji

1868~1912

Periodizare Succesiunea i cronologia perioadelor din istoria Japoniei sunt tributare calendarului nipon. Modelul lui a fost luat dup cel folosit odinioar n China (ncepnd cu anul 140 . Hr.), adoptarea fcndu-se n Japonia sub domnia mpratului Kotoku, n anul 645. Alctuirea calendarului urmeaz sistemul numelor erelor (nengo). Dou sau mai multe ere alctuiesc o perioad; numele unei perioade se stabilete, n principiu, dup cel al capitalei, reedin a suveranului, i marcheaz nceputul unei domnii mai importante. Numele erelor sunt alese n funcie de evenimentele majore din viaa rii, indiferent dac au un caracter fast sau nefast. De pild, o urcare pe tron, o perioad de prosperitate, stabilirea unei reforme sau o calamitate natural pot fi pretexte pentru a fixa numele unei ere. Numrul anilor ct dureaz o er este variabil. Epoca medieval cuprinde o perioad de apte secole, ncepnd cu secolul al XII-lea i ncheindu-se cu anul 1868. n Japonia a existat o perioad istoric relativ ndelungat n care conceptul de stat era foarte vag. Unificarea clanurilor i stabilirea unui stat centralizat n Japonia a avut loc abia n anul 646 sub domnia mpratului Kotoku (645-654). Japonia iese din Evul Mediu odat cu perioada Meiji sau a Guvernrii luminoase (1868-1912); ea marcheaz intrarea Japoniei n epoca modern. Ultimul ogun, Tokugawa Yoshinobu, a fost rsturnat n anul 1868, iar mpratul Meiji (1867-1912) a fost repus n drepturile lui de conductor al naiunii. Saigo Takamori, liderul forelor imperiale, i Katsu Kaishu, liderul forelor ogunale, s-au ntlnit i au negociat predarea panic a puterii.

Instaurarea Erei Meiji (1868-1912) Interesul navigatorilor occidentali s-a ndreptat cu precdere spre zonele sudice ale globului, spre Indii, iar pe liniile de navigaie ntre Pacific, Atlantic i Oceanul Indian strbteau ndeosebi emisfera sudic. Dar, n ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea i n prima jumtate a secolului al XIX-lea, pe msura creterii nevoii de noi piee de desfacere a diferitelor produse industriale, s-a impus necesitatea formrii unor escale suplimentare, dei secundare, n partea de nord a Ecuatorului, n zona Pacificului, deci i n arhipelagul nipon. Dup un secol de contact direct cu Europa, nceput prin naufragiul unor portughezi pe rmul japonez n anul 1543, Japonia i-a nchis porile n anul 1638, intrnd ntr-o perioad de izolare aproape total fa de lumea din afar, izolare pe care avea s o menin timp de mai bine de dou sute de ani. Sub influena ideilor sociale i politice de origine european aduse de aceti navigatori, muli tineri nobili i samurai, care nu mai dispuneau de mari avuii, i puneau problema regenerrii i

progresului rii, prin introducerea reformelor economice. n acelai timp, ptura tot mai numeroas i mai nstrit a comercianilor, dei discreditat de regim, a ajuns s-i crediteze pe shoguni, pe nalii demnitari i nobili cu sume importante. Dispunnd de for economic i de capital, ei revendic cu o cutezan mereu sporit poziii noi n stat, i protesteaz cu tot mai mult ndrzneal mpotriva abuzurilor i confiscrilor; ei solicit transformri politice i sociale. La rndul su, rnimea a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat serios regimul shogunatului. Tot nemulumiii invocau numele mpratului ostracizat, apelnd la aristocraia de curte (kuge), de asemenea, srcit i desconsiderat. Pe acel fond general de dezamgire i nemulumire a renscut, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, cultul mpratului i s-a pregtit, astfel, intelectual i ideologic, calea restaurrii mpratului n rosturile sale politice de care fusese deposedat. nc n anul 1715, n lucrarea Istoria Marii Japonii, scris la iniiativa nobilimii din inutul Mito, se insista asupra importanei familiei imperiale. n acelai scop s-a alturat i efortul intelectualilor de a diminua influena civilizaiei chineze i de a revigora vechea religie japonez, shinto, prin opoziie cu confucianismul i budismul. Omul de cultur japonez Mataori a pus accentul, n cteva din lucrrile sale, pe caracterul divin al originii mpratului, iar istoricul Rai Sanyo (1780-1832) i-a propus s stabileasc fundamentele istorice ale guvernrii directe de ctre mprat. Efectul unor contacte i schimburi comerciale tot mai intense cu Europa i S.U.A., dei impuse prin violen, a fost rapid i spectaculos, chiar benefic pe diferite planuri pentru societatea japonez. Sosirea masiv a negustorilor strini, ndeosebi dup anul 1858, a dus la transformarea portului Yokohama ntr-un nsemnat centru comercial, din ale crui antrepozite cantiti mari de mrfuri invadau piaa japonez. ntre anii 1859 i 1868 valoarea comerului exterior japonez a crescut de la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Strinii cumprau din Japonia mtase, bumbac, hrtie, ceai, uleiuri, cupru etc. i le vindeau japonezilor nave, arme, maini i diferite obiecte metalice, stofe de ln, esturi din bumbac i cnep, unelte de pescuit etc. Preponderena accentuat a importului fa de export a cauzat scurgerea aurului n afara granielor Japoniei. Aceast pierdere de aur i dezechilibrarea sistemului monetar au provocat o grav inflaie. Totodat, concurena mrfurilor strine a dus i la ruinarea produciei manufacturiere i meteugreti autohtone. Modificri nsemnate s-au produs i n producia agricol, datorit solicitrilor externe masive de ceai, mtase i a altor produse. Pe de alt parte, s-a constatat apariia, n numr din ce n ce mai mare, a unor ntreprinderi industriale n ramurile industriei uoare, a arsenalelor i antierelor navale, a unor ntreprinderi metalurgice etc., ceea ce a nsemnat constituirea i creterea puterii burgheziei japoneze. Criza n care se afla regimul shogunatului fiind profund, adversarii cercurilor conductoare din Edo au profitat de aceast situaie, prin semnarea unor tratate inegale cu Occidentul (cum ar fi cel de la Kanagawa ncheiat n anul 1854) pentru a ataca deschis i decisiv regimul existent, acuzndu-l de incapacitatea de rezisten presiunilor strine. Opozanii l-au abandonat, pe rnd, pe shogun, i s-au adunat n jurul mpratului din Kyoto. n acel climat de criz politic s-au intensificat asasinatele cu caracter xenofob, exaltrilor naionaliste cznd victime rui (1859), francezi i olandezi (1860), britanici (1861). Ciocnirile dintre adepii restaurrii puterii imperiale i cei care susineau regimul shogunal, sporadice un timp, au luat o ntorstur decisiv ncepnd din martie 1860 cnd a fost asasinat prim-consilierul shogunului, Ii Naosuke. Caracterul rscoalelor, micrilor i aciunilor din perioada urmtoare acestui eveniment au purtat o tent att antifeudal, ct i una anticolonialist. n fruntea acestor micri de mase se aflau samuraii cu vederi reformiste care au

reuit s-i alture burghezia, ranii i intelectualii. Lupta armat mpotriva shogunului a fost declanat n provincia Choshu, n anul 1865. Abia n iulie 1866 forele armate shogunale i-au putut nfrunta pe rsculai, dar au fost nfrnte. n februarie 1867, mpratul Komei moare, urmndu-i la tron fiul su Matsuhito (Meiji), n vrst de numai 15 ani. Tnrul monarh avea sprijinul forelor militare ale provinciilor Satsuma i Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunat la funciile sale. Dup abdicare, acesta nu i-a fcut seppuku, aa cum ar fi cerut tradiia, ci a trit un timp n obscuritate, i mai trziu a fost primit la curtea imperial. Liderul forelor imperiale, Saigo Takamori, i liderul forelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au ntlnit i au discutat predarea panic a puterii. Cu toate c shogunul accept restauraia i i retrage trupele la Osaka, la sfritul lui ianuarie 1868, alte fore Tokugawa ncearc s recucereasc Kyoto dar sunt nfrnte de ctre forele din provinciile Satsuma, Choshu i Tosa. Rzboiul Boshin, ntre anii 1867 i 1868 a dus la desfiinarea ogunatului. Btlia final s-a dat la Toba-Fushimi. Aceast btlie practic ncheie dominaia familiei Tokugawa, cu toate c alte familii Tokugawa din nord rezist nc mult, iar flota din portul Hokkaido rezist pn n anul 1869. La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum i abolirea regimului shogunatului. mpratul i va instala curtea i reedina la Edo, pe data de 26 noiembrie 1868, ora ce primete numele de Tokyo (Capitala de Est). ncepe o nou epoc n istoria Japoniei pe care mpratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji (guvernarea luminat). Aceast er s-a dorit a fi, n acelai timp, un continuum dar i o mare mutaie social i politic n societatea japonez. Japonia modern a cultivat spiritul subordonrii totale fa de mprat i fa de instituiile de stat, elemente psihologice care n timpul imediat anterior celui de-al doilea rzboi mondial au fost orientate spre formarea mentalitii militariste, fanatice. De la restauraia Meiji i pn la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial mpratul va fi conductorul guvernului i al armatei. n epoca Meiji mpratul era divinizat, iar dup moartea acestuia n anul 1912, memoria lui a fost nconjurat de veneraie. Matsuhito, dei a favorizat mai mult pe conservatori dect pe liberali, a fost i a rmas o personalitate marcant i totodat un simbol. O trstur fundamental a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost c el a jucat un rol pasiv, lsnd oamenii de stat s acioneze n numele su. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaser Japonia ntr-un stat capitalist modern att datorit propriilor eforturi, ct i mprejurrilor internaionale favorabile: marile puteri europene i Statele Unite fuseser antrenate n conflicte interne i externe care le-au inut departe de arhipelagul nipon. Preocuprile conductorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internaional al Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseser impuse, ntrirea forelor sale armate terestre i navale, angrenarea rii n competiia marilor puteri pentru stabilirea de zone de influen i piee de desfacere a produselor industriale i dobndirea unor resurse de materii prime. Pentru toate acestea era necesar o puternic baz militar care a fost sistematic creat. Japonia a adoptat numeroase instituii apusene n perioada Meiji, printre care un guvern modern, sistemul de legi i organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la transformarea imperiului japonez ntr-o putere mondial: Japonia a nvins China n primul rzboi sino-japonez (18941895) i Rusia, n rzboiul ruso-japonez (1904-1905). Pn n 1910, Japonia ajunsese s dein controlul Coreei, Taiwanului i a jumtii sudice a insulei Sahalin.

Sau. Perioada Meiji este considerata inceputul epocii moderne a Japoniei. Denumirea provine de la numele Imparatului Meiji. Acesta a fost propulsat la conducerea Japoniei, in urma evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji, explicate in articolul aferent perioadei anterioare (perioada Edo). Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul de drept al Japoniei si eliberarea Japoniei de influentele barbare (straine). Intre ianuarie 1968 si iunie 1869 a avut loc razboiul civil Boshin intre fortele imperiale (Meiji) si ramasitele vechiului shogunat Tokugawa. Orasul Edo a fost redenumit Tokyo in 1868, si a fost declarat noua capitala. Perioada imediat urmatoare acestor evenimente, pana in zilele noastre este considerata epoca moderna, fiind impartita in 4 periode, dupa numele purtat de imparati: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei (1989-...). Reforme Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in 1868, imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele. Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in 1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile curtii. Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat acest exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului, acesta reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale si privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile. Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5.5% impreuna cu aristocratii); heimin (oamenii de rand - 93,6%) si altii (preoti etc. - 0.9%). In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare. Acest tur poarta denumirea de misiunea Iwakura. In urma acestei experiente a fost schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea pamantului aflat in gestiune). Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca Japoniei in 1882, a adoptat standardele internationale cu privire la

aur, si a privatizat primele institutii guvernamentale, rezultand astfel un boom industrial. Corporatiile de comert infiintate in perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare, adaptandu-se la noile cerinte economice (Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda, Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus in scurt timp o stabilitate economica necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul orezului si a matasii au coborat, fermierii in datorii si-au pierdut pamantul pe fundalul unui numar crescand de tarani. In 1884 a avut loc incidentul Chichibu, cand fermierii in datorii au cerut rezolvarea acestor probleme, atacand camatarii si statiile de politie. Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4 ani (16 luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie. Se noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei 6 ani de invatamant obligatoriu. Pentru mai multe detalii despre cum este organizat invatamantul in Japonia azi, click aici. In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3 ani in serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta de 20 ani erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de 31.680 de oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a condus la pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase sociale. Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in 1873, guvernul a decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale, decis sa puna un sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera restaurarea Meiji au fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie de revolte pe tot intinsul tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma in 1877, cand armata fostilor samurai a fost infranta de catre noua armata imperiala dotata cu arme moderne. Pe fundalul aparitie a numeroase partide politice si directii de guvernare, intr-un final a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul german. Aceasta constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si inviolabil). Imparatul era comandantul suprem al armatei, putea incheia pace si initia razboi, putea dizolva guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita in doua: partea superioara si cea inferioara (parlament). Parlamentul era responsabil de initierea si propunerea legilor, dar pentru acestea sa fie puse in practica era necesar acordul intregii camere. Un consiliu special (Privy Council) a fost infiintat cu rolul de a revizui si apara constitutia. In 1890 au loc primele alegeri parlamentare. Relatii internationale In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China (1894-1895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana in 1911 toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate sau inlocuite. Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia insulelor Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in comun a acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost oferite in schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins. Asa cum s-a explicat in articolele anterioare, insulele Okinawa au fost cucerite de Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost declarat international, populatia ryukyu platind inca tribut Chinei si

intrand in relatii independente cu puterile vestice. Odata cu 1871, cand sistemul prefectural a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub juristictia prefecturii Kagoshima. Incepand cu 1875, s-a incetat plata tributului pentru insulele Okinawa Chinei, si s-au luat o serie de masuri pentru implementarea unui sistem de administratie compatibil cu cel al Japoniei, aceasta investind o multime de resurse in acest scop. Totodata, aici si-a amplasat cateva garnizoane militare. In 1879, China cedeaza intr-un final. In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca sub suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de convoaie cu Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai tarziu, in urma demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul Kanhwa prin care era recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada imediat ulterioara 1876-1885 in Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si Japonia. Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara asistenta Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata pe teritoriul Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la modernizarea Koreei. Japonia a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din Korea, iar la conferinta de pace a cerut Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din Koreea). Germania, Franta si Rusia au cerut insa retrocedarea Koreei peninsula Liaodong. Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea constructiei liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei asupra sudului Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si Japonia, care s-a dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar in 1904-1905 are loc razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca acest razboi s-a dovedit foarte costisitor pentru Japonia din punctul de vederea finanicar cat si al vietilor omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905, Japoniei i-au fost recunoscutele interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia rusa sudul Manciuriei, Koreea si partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi Koreea a fost anexata Japoniei de abia in 1910... Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost sterse prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior in 1899, respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica si comerciala. Cultura Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin de jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile de textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea oraselor si la nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si radicalism, guvernul Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale, cultivand spre exemplu religia shinto. Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in redactarea documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil oficial in scrierea japoneza a luat nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece scrisul traditional nipon s-a dovedit depasit in

exprimarea noilor ideei ale epoci, rezultand din incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza. Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea Meiji, crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea pe probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa nu mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale in 1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai ferate in 1873.

Modernizarea Japoniei (din 1868 pna n prezent) Perioada Meiji (lumina) 1868-1912 Lund ca model Imperiul German, Japonia ajunge din urma marile puteri occidentale. Sintoismul devine religia de stat, slabind caracterul sau religios si ntarindu-se cel national istoric. n 1889 libertatea confesionala este garantata prin lege iar religia devine o problema privata. Nevoia populara de religiozitate duce la dezvoltarea sectelor sintoiste influentate de budism.

Sau... O anumit perioad din istoria Japoniei se aseamn, ntructva, cu nceputurile modernitii n Romnia, o astfel de paralel situndu-se att la nivelul evenimentele politice i istorice, ct i n plan cultural sau intelectuale. Japonia a intrat n modernitate uneori dominat de un energic avnt spre a se occidentaliza, alteori ns pstrndu-se o oarece retincen fata de reforme. Japonia intra n perioada cunoscut n istoriografie ca era Meiji. Odat cu aceast perioad, denumit uneori i restauraia Meiji, puterea politic revenea din nou, n mod real, n minile mpratului, care pn atunci fusese marginalizat de principalii demnitari politico-militari, cunoscui sub numele de oguni. Reformele care aveau s fie iniate de mpratul Matsu-Hito vor schimba profund Japonia care, n prima jumtate a secolului al XIX-lea, avea nc nfisarea unei ri medievale (precum eram i noi, de altfel). Dictonul care a cluzit aceste reforme a fost tiina occidental i etica oriental. Se dorea ca schimbarile venite din lumea occidental s reziste peste timp, de aceea trebuiau asimilate i aplicate n funcie de specificul japonez, lucru care n ce mai mare parte a i reuit. Totui, japonezii, ca i romnii, au sesizat, mai mult sau mai puin descurajai, decalajul pe toate planurile dintre ei i puterile occidentale. Astfel, n decursul a doar ctorva zeci de ani, ca urmare a numeroaselor reforme, ct i a unor evenimente care aveau s-i creasc prestigiul n lume (rzboiul ruso-japonez, ctigat n mod decisiv de cei din urm), Japonia avea s devin una dintre principale puteri, fiind singura naiune asiatic care se va bucura de privilegiul de a discuta

de pe picior de egalitate cu puterile europene. La sfritul perioadei Meiji, n 1912, Japonia dispunea de o armat de 700.000 de militari, egal ca valoare cu cele mai performante armate de la acea vreme. Totodat, o puternic flot militar o plasa n topul principalelor puteri navale, pe lng asta, comerul pe parcursul erei Meiji a crescut de 18 ori fa de 1868, iar linia de cale ferat a ajuns la aproape 11.000 de km. Odat cu perioada Meiji, clasa samurailor va fi desfiinat prin decret imperial n 1872. ntradevr, momentul cunoscut ca Rzboiul Boshin reprezint una dintre ultimele ncercri ale acestei caste a samurailor de a nfrunta noile prefaceri pe care le cunotea Japonia atunci. Era Meiji a reuit s gseasc un echilibru ntre tradiie i modernitate, iar la fel, cred eu, s-a ntmplat i n cazul Principatelor Romne datorit oamenilor politici i de cultur care au ndreptat destinele Romniei spre a deveni, dac nu o putere de amploarea Japoniei, cel puin una regional (vezi rzboaiele balcanice) capabil s-i apere graniele rii i s poate aciona n mod pragmatic pentru ndeplinirea idealului de unitate naional. Sau

Era Meiji reinventarea Japoniei

Razboi civil intre sustinatorii imparatului si cei ai shogunului

Imparatul Mutsuhito era propulsat la doar 15 ani pe tronul Japoniei, in urma evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji. El devine astfel, conform noii constitutii simbolul statului si al unitatii natiunii. Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul de drept al Japoniei si eliberarea tarii de influentele barbare, straine. Acest lucru nu a fost posibil decat dupa dupa un razboi civil sangeros intre sustinatorii tanarului imparat si cei ai ultimului shogun al dinastiei Tokugawa. Acesta din urma, isi va depune insemnele puterii in ziua de 9 decembrie 1867. Ultimele ramasite militare ale vechii oranduiri sunt definitiv distruse odata cu inabusirea revoltei de la Satsuma in 1877. Marii lorzi feudali, denumiti daimyo, au fost obligati sa renunte la pamanturi, s-a format un guvern, s-a stabilit un sistem de impozitare centralizat si s-au pus bazele unei armate de recruti. Desigur, pentru daimyo si unii samurai a fost o perioada grea, caci societatea reclama un nou tip de om, intreprid, cunoscator al unor meserii, priceput, specialist, creator de bunuri. Multi samurai vor claca si vor deveni portari, politisti, factori postali sau vor ingrosa randurile proletariatului industrial si agricol. De la Japonia feudala in epoca moderna In aprilie 1868, la numai 3 luni de la venirea sa pe tron imparatul ajutat de sfetnicii sai a emis Juramantul Carta. Articolul 5 este cel mai important pentru ca prevedea inmagazinarea de cunostinte din lumea intreaga menite sa intareasca patria. Atitudinea Japoniei se schimba radical; acum este pregatita sa invete si sa asimileze cunostintele adversarului. Tratatele inegale

semnate in ultimii ani ai Shogunatului trebuiau revizuite iar tara trebuia tratata pe picior de egalitate. La 23 decembrie 1871, pleca din portul Yokohama, printul Iwakura conducatorul primei misiuni japoneze de mare amploare, in afara granitelor, in calitate de ambasador extraordinar si plenipotential pentru Statele Unite si Europa. La 11 februarie 1889 eforturile de modernizare ale niponilor erau incununate prin adoptarea primei constitutii depline din afara lumii occidentale. Un an mai tarziu au loc primele alegeri parlamentare, arena politica fiind ocupata de doua partide principale: Seiyukai, liberal si Kaishinto, progresist. In doar doua decenii se facusera progrese remarcabile in toate domeniile, incepind cu economia si terminind cu religia sau literatura. Modernizarea devenise cuvantul de ordine si in consecinta se copiau obiceiurile occidentalilor comitindu-se insa si destule excese. La un moment dat se vorbeste chiar de adoptarea limbii engleze pentru a putea trata pe picior de egalitate cu ceilalti. Guvernul Meiji a abolit vechiul sistem feudal japonez al senioriilor inlocuindu-l cu unul aristocratic dupa modelul britanic existent cu baroni, duci si earli si redesenind literalmente harta Japoniei prin crearea noilor unitati administrative numite prefecturi. Zaibatsu si rolul sau in politica si industrie In ciuda eforturilor sustinute economia nu a dus-o prea bine in primii ani ai perioadei Meiji. Cauzele au fost numeroase, intre ele putindu-se numara slaba performanta a intreprinderilor guvernamentale, retribuirea numerosilor consilieri straini, a fostilor samurai ramasi fara ocupatie precum si rebeliunile. Statul a trebuit sa-si vanda o parte importanta din industrie intreprinzatorilor privati pentru a face fata situatiei. O buna parte din aceasta a incaput pe mana unui mic grup de potentati ce vor capata mai tarziu denumirea de zaibatsu sau clici financiare. De altfel, in mainile acestor oligarhi va ajunge, in buna masura, si puterea politica. Nu de putine ori premierul era desemnat dupa ce in prealabil era indelung cercetat si aprobat de acestia. Incet, incet au aparut si primele rezultate. Importul de tehnologie performanta, expertii straini si studentii intorsi de la studii din strainatate, au ajutat la edificarea unei industrii moderne. Pentru a pune mana pe tehnologia vestica, companiile japoneze au format societati mixte cu cele nordamericane si europene. Binecunoscutul gigant de azi, NEC (Nippon Electric Company) a fost fondat in 1899 ca firma mixta formata dintr-o companie americana, Western Electric si un agent japonez. Un alt gigant, Toshiba, a pornit ca firma mixta la inceputul anilor 1900, fiind compusa din General Electric din America si doua companii japoneze, Tokio Electric si Shibura Electric (parte din grupul Mitsui).
Cresterea rolului militar al Japoniei in zona

In plan militar efectele noilor masuri isi vor face rapid simtite prezenta. Superioritatea tacticilor navale britanice se va dovedi decisiva in conflictul cu China incheiat in 1895. Achizitiile teritoriale dobandite pe seama invinsului sunt prima etapa a constituirii unui imperiu nipon in Asia, asta chiar si in conditiile renuntarii la peninsula Liaotung la presiunea Germaniei si a Frantei. Japonia dobandea ceva la care ravnise mult mai mult: respectul vesticilor si revizuirea cel putin partiala a tratatelor inegale. Curand un pact militar incheiat pe picior de egalitate, in 1902, cu Marea Britanie va consfinti intrarea Japoniei in clubul celor mari. Devenind primul stat asiatic posesor de colonii, Japonia isi rezolva dintr-o data o multime de probleme. In primul rand obtinea resurse fara de care economia sa era practic sugrumata. In al doilea rand, dobandea noi piete de desfacere pentru produsele sale manufacturate si nu in ultimul rand avea o supapa pentru populatia sa in continua crestere. Densitatea populatiei era in acea perioada una dintre cele mai mari din lume iar sporul demografic ajunge in preajma celui de al doilea razboi mondial la cifra de 1.300.000 de locuitori anual. Viata nipona era dominata de

teama unei suprapopulatii, care se va simti din ce in ce mai stanjenita intre fruntarii atat de inguste. Este stiut faptul ca Japonia pe langa faptul ca nu dispune de bogatii de subsol suficiente nu are nici suficient teren agricol, cel existent fiind exploatat la maximum posibil. Victoria navala, decisiva din stramtoarea Tsushima din razboiul cu Rusia Tarista din 1904-1905 i-a intarit si mai mult pozitia. Pacea incheiata la Portsmouth, chiar daca nu i-a adus despagubiri financiare, totusi, faptul ca era prima natiune asiatica ce zdrobea o putere vestica i-a adus un prestigiu imens. Japonia detinea in acel moment Taiwanul, o parte din Sahalin, teritorii in Manciuria si recunoasterea intereselor in Coreea. Peste doar cativa ani, n 1910, Coreea avea sa fie pur si simplu anexata, Japonia impunindu-si propriile legi. In 1912, la moartea imparatului Meiji, se incheia una dintre cele mai importante epoci in istoria Japoniei. Bilantul acestei lungi perioade este impresionant. In doar 50 de ani, o tara despre a carei existenta se stia atat de putin, fiind desconsiderata si ignorata a acces la statutul de superputere, cea mai mare realizare a vreunei natiuni in istoria lumii. In acelasi timp, odata cu restaurarea cultului imparatului, numit si tennoism, in mentalitatea nipona se va produce o schimbare cu efecte extrem de nocive in plan politic. Adoratia pentru imparat a fost folosita de grupurile nationaliste, militarite in scopul promovarii unei politici expansioniste. Sau n februarie 1867, mpratul Komei moare, urmndu-i la tron fiul su Matsuhito (Meiji), n vrst de numai 15 ani. Tnrul monarh avea sprijinul forelor militare ale provinciilor Satsuma i Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunat la funciile sale. Dup abdicare, acesta nu i-a fcut seppuku, aa cum ar fi cerut tradiia, ci a trit un timp n obscuritate, i mai trziu a fost primit la curtea imperial. Liderul forelor imperiale, Saigo Takamori, i liderul forelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au ntlnit i au discutat predarea panic a puterii. Cu toate c shogunul accept restauraia i i retrage trupele la Osaka, la sfritul lui ianuarie 1868, alte fore Tokugawa ncearc s recucereasc Kyoto dar sunt nfrnte de ctre forele din provinciile Satsuma, Choshu i Tosa. Rzboiul Boshin, ntre anii 1867 i 1868 a dus la desfiinarea ogunatului. Btlia final s-a dat la Toba-Fushimi. Aceast btlie practic ncheie dominaia familiei Tokugawa, cu toate c alte familii Tokugawa din nord rezist nc mult, iar flota din portul Hokkaido rezist pn n anul 1869. La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum i abolirea regimului shogunatului. mpratul i va instala curtea i reedina la Edo, pe data de 26 noiembrie 1868,

ora ce primete numele de Tokyo (Capitala de Est). ncepe o nou epoc n istoria Japoniei pe care mpratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji (guvernarea luminat). Aceast er s-a dorit a fi, n acelai timp, un continuum dar i o mare mutaie social i politic n societatea japonez. Japonia modern a cultivat spiritul subordonrii totale fa de mprat i fa de instituiile de stat, elemente psihologice care n timpul imediat anterior celui de-al doilea rzboi mondial au fost orientate spre formarea mentalitii militariste, fanatice. De la restauraia Meiji i pn la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial mpratul va fi conductorul guvernului i al armatei. n epoca Meiji mpratul era divinizat, iar dup moartea acestuia n anul 1912, memoria lui a fost nconjurat de veneraie. Matsuhito, dei a favorizat mai mult pe conservatori dect pe liberali, a fost i a rmas o personalitate marcant i totodat un simbol. O trstur fundamental a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost c el a jucat un rol pasiv, lsnd oamenii de stat s acioneze n numele su. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaser Japonia ntr-un stat capitalist modern att datorit propriilor eforturi, ct i mprejurrilor internaionale favorabile: marile puteri europene i Statele Unite fuseser antrenate n conflicte interne i externe care le-au inut departe de arhipelagul nipon. Preocuprile conductorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internaional al Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseser impuse, ntrirea forelor sale armate terestre i navale, angrenarea rii n competiia marilor puteri pentru stabilirea de zone de influen i piee de desfacere a produselor industriale i dobndirea unor resurse de materii prime. Pentru toate acestea era necesar o puternic baz militar care a fost sistematic creat.

Japonia a adoptat numeroase instituii apusene n perioada Meiji, printre care un guvern modern, sistemul de legi i organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la transformarea imperiului japonez ntr-o putere mondial: Japonia a nvins China n primul rzboi sino-japonez (18941895) i Rusia, n rzboiul ruso-japonez (1904-1905). Pn n 1910, Japonia ajunsese s dein controlul Coreei, Taiwanului i a jumtii sudice a insulei Sahalin.

Stilul Meiji
Stilul Meiji, insa, nu poate fi interpretat in acelasi fel simplu precum cel vestic. Majoritatea acestor case au fost construite de catre tamplari japonezi, astfel ca tehnicile de constructie folosite sunt cele cu care acesti mesteri erau, in mod nativ, obisnuiti. Camerele sunt, de regula, mobilate atat cu obiecte fabricate in Japonia, cat si cu mobilier cu proces de fabricatie strain si decorate cu obiecte japoneze, chinezesti sau cu antichitati asiatice, aranjate si proiectate in conformitate cu principiile japoneze contemporane, dar si cu tendintele vestice (sau cu elemente vestice care se armonizeaza cu gustul japonez). Ambii temeni tendinte vestice si japoneze trebuie considerati ca fiind instabili, primind si alte definitii in procesul dezvoltarii lor complementare. Inca de la sfarsitul perioadei Meiji , intreaga elita meiji a fost adesea caracterizata ca o superficiala imitatoare a Occidentului. Casele vestice, impreuna cu agitatia japonezilor (la nivel de viata sociala) si redingota, in materie de stil vestimentar, reprezentau simboluri ale unei epoci indraznete din punct de vedere politic, insa derivata cultural. Din punct de vedere al recuperarii si restaurarii patrimoniului national, Japonia a inregistrat un progres, un mare numar de cladiri Meiji fiind acum incluse in canonul arhitecturii japoneze. Elita artistilor Meiji respingea, trecand in extrema cealalta, tot ce era chinez sau traditional japonez. Acesti artisti, plimbati prin Europa, incercau sa redea totul dupa modelele creatiei franceze, engleze, italiene, ruse, considerand ca pentru omul societatii moderne productiile traditionale nu se mai potrivesc. Cu toate ca in perioada imediat urmatoare anului 1868, in Europa sculptura si arhitectura treceau printr-o perioada eclectica, japonezii au copiat fara sa inteleaga in profunzime diverse curente. Aproape toate lucrarile publice au inceput sa fie construite in stil occidental, intr-o cladire amestecandu-se mai multe influente. S-a incercat chiar si o replica a palatului Versailles, la scara mult mai redusa, constructie existenta si astazi langa vestitul hotel New Otani, reparata si reamenajata in ultimii ani. In prezent, ea poarta denumirea de Palatul Akasaka si este folosita pentru ceremonii oficiale importante si ca resedinta pentru cei mai inalti oaspeti ai Japoniei. Judecand retroactiv, recunoasterea originalitatii unor designeri japonezi de exceptie nu reuseste, totusi, sa modifice punctul de vedere conform caruia modernizarea din perioada Meiji inseamna imitatie si occidentalizare.

Desi nu se foloseu masini pentru productia de ceai,ci numai munca manuala,productia a evoluat extrem de mult.In perioada Meiji(1868-1912) ceaiul japonez a inceput sa fie masiv exportat in afara granitelor tarii.In anul 1884 Kenzo Takahashi a inventat masini pentru producerea ceaiului ; 15 ani mai tarziu a inventat masina pentru curatare si stoarcere si adus si foatre multe masinarii utile pentru industrie ceaiului.

Seppuku n societatea japonez a culminat la sfritul perioadei Meiji, cnd generalul Nogi Maresuke i soia sa s-au sinucis, dup moartea mpratului Meiji, n 1912. Pentru generalul Nogi, seppuku nu a nsemnat doar urmarea stpnului n moarte, ci i o cale de a-i recpta onoarea, pe care el credea c o pierduse o dat cu pierderea rzboiului Seinan.