LIMBA

Limba este un organ musculos, acopoperit de mucoas, foarte mobil, cu sensibilitate tactil mare, aflat n cavitatea bucal a animalelor i omului. Are rol n prehensiunea alimentelor, n masticaie, deglutiie. Prin faptul c este dotat cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerat "organul simului gustativ", dar are un rol imporatant i n olfacie. La om i primate are rol i n fonaie. Limba are rolul de prehensiune (la unele animale) transport, amestec cu saliva i ajutor n masticaia i deglutiia hranei la nivelul faringelui. La om are un rol important n vorbire, formarea sunetelor articulate. De asemenea joac un rol important ca organ gustativ (a gustului dulce, acru, amar, srat, gras) aceste papile gustative fiind uniform repartizate pe suprafaa limbii, cu excepia gustului amar care este mai bine reprezentat la baza limbii.

Mucoasa dezvoltat care acoper limba este continuarea mucoasei cavitii bucale pe care se afl papilele linguale prelungiri cu forme diferite Papillae filiformes, Papillae conicae, Papillae lentiformes cu rol mecanic (la rumegtoare aceste papile sunt acoperite cu strat cornos ceea ce determin aspectul aspru al limbii), Papilele gustative (Papillae gustatoriae) ce au forma de ciuperc (Papillae fungiformes) care sunt terminaiile nervilor glosofaringian i facial au rol senzitiv: tactil, termic i gustative.

NASUL
Nasul n anatomie nseamn un organ al vertebratelor care este compus din orificiul nrilor i cavitatea nazal. La om ca i la celelalte mamifere, nasul este situat n centrul feei sau n vrful botului, dup cavitatea nazal urmnd faringele unde se ntlnete calea respiratorie cu calea digestiv. Din punct de vedere anatomic nasul aparine de partea extern a cilor respiratorii. Orificiul nrilor (nares) continundu-se cu dou caviti nazale (cavum nasi), acestea fiind desprite de septumul nazal (septum nasi) aceste caviti sunt la rndul lor mprite n trei, prin:

Concha nasalis superior, la animale Concha nasalis dorsalis Concha nasalis media Concha nasalis inferior, la animale Concha nasalis ventralis

Functiile Nasului - Funcia respiratorie, prin nas se inspir i expir aerul necesar respiraiei, nasul avnd i un rol de filtrare a impuritilor din curentul de aer inspirat prin periorii i mucoasa nazal umed. La om prin inspiraie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20 -30 de minute), astfel exist posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale. - Funcia mirosului este ndeplinit de Regio olfactoria din nas.Fosele comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele pri coane.Este captusit cu cu mucoasa nazala prevazuta cu perisori si glande ce secreta mucus.

Pielea

Pielea (cutis) constituie un nveli nentrerupt care se continu la nivelul marilor orificii (gur, nas, etc.) cu o semimucoas (parial keratinizat) i care, n interiorul cavitilor respective, devine o mucoas propriu-zis. Pielea reprezint o suprafa receptorie extrem de vast, care asigur o sensibilitate divers, protejeaz corpul de leziuni mecanice i microorganisme, particip la secretarea unor produse finale ale metabolismului i ndeplinete de asemenea un important rol de termoregulaie, execut funciile de respiraie, conine rezerve energetice, leag mediul nconjurtor cu tot organismul. Suprafaa pielii nu e uniform, pe ea fiind prezente orificii, cute i proeminene. Orificiile sunt de 2 tipuri: unele sunt mari, conducnd n cavitile naturale (gur, nas etc.) iar altele sunt mici, de-abia vizibile cu ochiul liber, dar bine vizibile cu lupa. Ultimele rspund fie foliculilor piloi (din acestea rsar fire de pr), fie glandelor sudoripare ecrine (porii). Toate orificiile, dar mai ales cele mari, precum i cele foliculare, sunt intens populate de microbi, fenomen ce explic frecvena mare a foliculitelor. Orificiile foliculare reprezint totodat i locul unde absorbia percutanat a apei, electroliilor, medicamentelor (unguente, creme etc.) i altor substane, este maxim.

Funciile pielii

funcia de aprare, mpiedic ptrunderea unor ageni patogeni n organism (bacterii, substane toxice, radiaii) funcia termoregulatoare la meninerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supranclzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare, la o temperatur sczut pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de pr prin Musculus arrector pili se zbrlesc pielea avnd aspectul de piele de gsc. funcia de aprare fa de razele ultraviolete la animale aceast funcie e realizat de blan sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe i reflect cam 50% din radiaii, absorbirea radiaiilor se realizeaz prin pigmentul din piele melanin producnd bronzarea pielii, la o expunere extrem la aceste radiaii se poate produce cancerul de piele. pielea ca rezervor de celule embrionare aceast funcie este folosit de chirurgie n transplanturi. funcia imunologic a pielii este realizat de celulele Langerhans din piele. funcia de organ de sim este una din funciile de comunicare a pielii cu mediul nconjurtor, aceasta fiind ndeplinit de receptorii: 2 o de durere (fiind pn la 200/cm ), o de presiune (corpusculii Vater-Pacini), o termoreceptorii (corpusculii Krause), o receptorii la ntindere (corpusculii Ruffini), o receptorii tactili sunt mai dei la buze, degete, limb, sfrcul mamelei, organele genitale externe (corpusculii Meissner i celulele Merkel).

Sistemul Osos
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul (50 cm), iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), unul din oscioarele auditive. Oasele pot fi impartite in patru mari grupe: - oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. - oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene - oasele neregulate, au forme si dimensiuni variate, formaza unele parti ale fetei si spatelui - oasele late, coastele, craniul, spata reprezinta scuturi ale organelor vitale. Peste 500 de muschi - muschii scheletici - se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului. Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior.

Alte 14 oase intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista cte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este coccisul - format initial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul. Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si minii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate cte o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus - radius si ulna.Centura pelvina si piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost - prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati.

Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme (lungi, late, scurte): scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei. scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele. coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate ntre ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate ntre ele. scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior. scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna (inauntru), radius (in afara) si oasele mainii. scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula. scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia si peroneul, rotula naintea genunchiului, oasele piciorului. oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubisul.

Sistemul Muscular
Sistemul muscular al unui animal reprezint totalitatea muchilor acestuia, cu ajutorul crora se realizeaz locomoia i alte funcii vitale (de exemplu muchiul cardiac), formnd mpreun cu oasele de care sunt ataate, aparatul locomotor.

Totalitatea muschilor si formatiunilor contractile din diverse organe ale corpului uman constituie sistemul muscular. Muschii asigura locomotia, munca fizica, activitatile motoare ale organelor interne, adaptarea si mentinerea pozitiei corpului. Muschii contin: apa (75%), substante minerale, substante organice specifice (miozina, actomiozina) si substante energetice (adenozintrifosfatul, fosfocreatina, glicogenul, acidul lactic). Alaturi de schelet, musculatura contribuie hotarator la determinarea si influentarea formei corpului, diferentierea ei fiind in stransa legatura cu dezvoltarea scheletului. Miscarile pe care muschii le efectueaza in jurul axelor care trec prin articulatii sunt: flexia (apropierea a doua segmente legate printr-o articulatie, micsorandu-se unghiul dintre ele) extensia (miscarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putand ajunge la 180 grade sau chiar mai mult) abductia (indeparteaza un segment sau membrul in intregime de corp) adductia (apropie aceleasi elemente de trunchi) rotatia interna (un segment sau intreg membrul se roteste inspre corp, in jurul axului sau vertical) rotatia externa (miscarea inversa prin care membrul se invarte in afara in jurul aceluiasi ax). In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand palmele sunt orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul orientarii lor catre in sus. Musculatura este dispusa, ca si oasele scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc corpul uman: trunchi, membre superioare si inferioare. In functie de pozitia lor distingem doua categorii fundamentale de muschi: scheletici (somatici) si viscerali (ai organelor cavitare interne). Daca ne referim la structura lor, distingem muschi striati si muschi netezi. Muschii scheletici (somatici) sunt muschi striati, componente active ale sistemului locomotor. Au forme si dimensiuni variate: fusiforme, circulare, trapezoidale, dreptunghiulare.

In functie de dimensiunea lor, muschii pot fi ca si in cazul oaselor: lungi, lati, scurti. Numarul capetelor de fixare determina si el o clasificare a muschilor in: muschi cu un capat, cu doua capete (biceps), cu trei capete (triceps) si cu patru capete (cvadriceps). Exista o categorie unica de muschi care se prinde cu un capat de os si cu celalalt de tegument. Muschii din aceasta categorie se numesc muschi cutanati. Sistemul muscular la om Principalele grupe de muschi scheletici (somatici): muschii capului, muschii gatului, muschii trunchiului, muschii membrelor superioare, muschii membrelor inferioare. Muschii gatului sunt muschii mimicii, muschii cutanati, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari. Muschii gatului sunt pielosul gatului, sternocleidomastoidieni si hioidieni. Muschii trunchiului sunt muschii spatelui si ai cefei (trapez, marele dorsal) si muschii abdomenului (drept abdominal, oblici). Muschii membrului superior sunt: muschii umarului (deltoid), muschii bratului (biceps si triceps), muschii antebratului (pronatori si supinatori ai antebratului, flexori si extensori ai degetelor) si muschii mainii. Muschii membrului inferior sunt: muschii fesieri, muschii coapsei (croitor, cvadriceps, femural, adductori ai coapsei), muschii gambei (gastrocnemian, pronatori si suspinatori ai piciorului, flexori si extensori) si muschii piciorului (extensori ai degetelor si plantari). Muschii viscerali intra in structura inimii, a peretilor tubului digestiv, vaselor sangvine, cailor urinare si a uterului. Acest tip de muschi sunt formati din doua tipuri de tesut: striat de tip cardiac (in miocard) si tesut muscular neted. Muschii, atat cei scheletici (somatici), cat si cei viscerali, poseda patru proprietati caracteristice: elasticitatea, extensibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea.